Exerciţiile de dezvoltare a inteligentei emotionale învăţate pe parcursul stagiului

pot fi împărţite în zece categorii:

1). Exerciţii de spargere a gheţii

2). Exerciţii de cunoaştere a celorlalţi

3). Exerciţii „de încălzire”

4). Exerciţii de împărţire pe grupe

5). Exerciţii de coeziune

6). Exerciţii pentru dobândirea încrederii şi siguranţei în ceilalţi

7). Exerciţii pentru educaţia pentru sănătate

8). Exerciţii pentru feedback pozitiv

9). Exerciţii de final

10). Exerciţii de evaluare

 Salata de fructe

Copiii stau pe scaune într-un cerc mare. Fiecăruia i se dă o bucăţică de hârtie pe

care este scris un fruct. Sunt cinci fructe diferite pe hârtie (de exemplu, măr, banană,
portocală, prună şi cireaşă). Liderul grupului stă în mijlocul cercului şi el/ea nu are scaun.
El/ea strigă numele unui fruct şi acei care au pe bileţel numele acelui fruct trebuie să-şi
schimbe locul pe scaun cât mai repede posibil. Liderul face acealşi lucru şi dacă el/ea
reuşeşte să-şi găsească un loc , altcineva rămâne fără loc şi el/ea se află în mijlocul
cercului şi jocul continuă. Uneori se poate spune „Salată de fructe” şi atunci toată lumea
trebuie să-şi schimbe locul pe scaun. Nu este permis să te aşezi pe locul de lângă tine.
Jocul se termină când toată lumea s-a încălzit şi e veselă.

După ce le-am explicat regulile jocului, am ieşit din cadru, folosind ocazia
să-i fotografiez. Am remarcat imediat voioia cu care fiecare copil a participat
la joc şi, de asemenea, chiar dacă exerciţiul acesta presupunea răspunsuri
dinamice, elevii au fost atenţi să nu se rănească sau să se bruscheze în
vreun fel.
Imaginile sunt grăitoare:
"Salata de fructe" a fost un exercitiu de incalzire bun la care copiii au
reactionat pozitiv si prompt. Cu totii au fost cu zambetul pe buze si am reusit
sa ii fac sa isi respecte semenii. Dupa ce le-am propus eu aceste jocuri in grup,
de socializare, la ultimul exercitiu de acest gen au venit ei cu propuneri: s-au
jucat "Pasarica muta-ti cuibul", un joc distractiv si de asemenea eficient pentru
integrarea si acceptarea colegilor in grupul de prieteni; un alt joc cu care ei m-au
surprins placut a fost "Taranul e pe camp".
Rezultatele aşteptate ale acestor jocuri sunt de a sparge
gheaţa, evident, dar şi de a înveseli şi relaxa atmosfera
clasei, iar unele, aşa cum probabil vor observa profesorii
de limbi străine, sunt excelente pentru fixarea unor
termeni (Salata de fructe, de exemplu).
 Cu a doua ocazie am început printr-un alt exerciţiu de spargere a gheţii: „Vine
lupul”:

Un copil, care este lupul, are o pernă. El/ea încearcă să prindă un alt copil din grup
atingând burta acelui copil cu perna. Celălalt poate evita atingerea prin îmbrăţişarea altui copil,
astfel încât „lupul” să nu poată introduce perna între cei doi copii. Când lupul se întoarce şi
strigă: „Vine lupul!!!” toată lumea trebuie să schimbe perechea. Jocul se termină când toată
lumea s-a încălzit şi e veselă.

Am observat în cadrul acestui joc că perechile s-au format imediat între elevi de acelaşi
sex, având în vedere vârsta lor. După explicarea modalităţii de joc, copiii au reacţionat
apropiindu-se de cea/cel cu care doreau să alcătuiască perechea, fără să rişte să rămână
singuri şi
s-au distrat pe cinste.
In aceste poze am surprins mai multe jocuri, care aveau ca scop dezvoltarea inteligentei
emotionale. Cel mai placut si mai captivant joc pentru copiii din clasa mea a fost
jocul numit "Vine lupul".Rezultatul exercitiului s-a vazut dupa doar cateva repetari ale
jocurilor.Acestia au devenit mai deschisi si mai permisivi unii cu ceilalti, au dat dovada
de mai mult respect si intelegere reciproca, au socializat mai usor,iar partenerii s-au
apropiat mai mult unii de altii,astfel jocurile atingandu-si menirea.
Un alt joc pe care l-am propus si care le-a placut foarte mult a fost cel al
"Povestii comune" unde s-au distrat si in acelasi timp au descoperit noutati despre
ceilalti colegi din grupul lor. Fara a-si da seama ei creau o poveste despre universul
pe care ei si l-ar dori, astfel ceilalti facand parte din el prin intermediul povestii.
 Ilustratele sentimentelor
Liderul pune pe podea o mulţime de cărţi poştale/ilustrate (de orice fel şi cât mai
diferite) şi le cere participanţilor să aleagă câte o carte poştală care reprezintă cel
mai bine sentimentele pe care el/ea le are în acel moment. Doi sau mai mulţi
participanţi pot alege aceeaşi carte poştală.
După ce fiecare participant a ales o ilustrată se aşează înapoi în cerc şi
motivează/explică de ce au ales ilustrata respectivă.
 2). Exerciţii de cunoaştere a celorlalţi

a.Pot să te prezint?

Toată lumea stă în cerc, pe scaune, fără mese în faţă. Profesorul spune: Numele
meu este...... (numele său) şi lângă mine (arată în partea dreaptă) stă..............
(profesorul spune numele copilului care stă lângă el). Copilul de lângă profesor spune:
Numele meu este.........................(îşi spune numele), stau lângă doamna/domnul
profesor. Copilul din stânga profesorului spune: Numele meu este.................... şi lângă
mine stau doamna/domnul profesor şi.......................... (spune numele copilului din
dreapta profesorului). Şi în acest fel copiii, la sfârşit, ştiu numele tuturor noilor colegi.
 b. Despre prietenii mei
Toţi primesc cinci bucăţi de hârtie pe care sunt scrise diferite adjective. Ei
trebuie să se plimbe prin clasă şi să vadă ce adjective au ceilalţi şi să încerce să-şi
schimbe adjectivele cu acelea care îi descriu cel mai bine caracterul. Profesorul
pune celelalte adjective pe o masă şi le spune copiilor că în cazul în care nu pot
schimba cu colegii lor, pot să aleagă din cele de pe masă. Când toţi au adjectivele
pe care le consideră potrivite, se aşează şi fiecare, pe rând, citeşte adjectivele şi
explică ce fel de persoană este. De exemplu: Numele meu este Andreea şi sunt:
veselă, conştiincioasă, adormită, hotărâtă, neîndemânatică.
 „Dansul revistelor”:

Pe podea se găsesc reviste deschise. Elevii pot călca doar pe reviste, fără a atinge
podeaua. Toţi trebuie să se mişte sau să danseze tot timpul. Revistele sunt împăturate din ce in ce
mai mici, astfel încât după o vreme nimeni nu se mai poate mişca,ci trebuie să se ţină foarte strâns
unii de alţii.
Deja obişnuiţi să urmeze un joc, copiii aşteptau explicaţiile jocului. Le-am spus doar că
trebuie să se mişte şi să danseze călcând doar pe reviste până număr la 5. Prima parte a fost
simplă şi distractivă. Când am oprit prima etapă şi le-am cerut să repete mişcarea şi dansul după
ce îndoaie fiecare revistă, efortul şi atenţia au crescut, dar şi hazul. În a treia etapă, când reîndoirea
revistelor făcea dificilă mişcarea, au descoperit ce important e să se ajute unul pe altul, ţinându-se
pentru a-şi păstra echilibrul.
Timpul scurt, materia abundentă şi întreruperile de activitate nu mi-au permis realizarea
prea multor jocuri, astfel încât să pot extrage o concluzie ca la sfârşitul unui studiu, dar intenţionez
să continuu cu aceste activităţi de dezvoltare a inteligenţei emoţionale.
5). Cohesion exercises
Blind Puzzle
Participanţii sunt împărţiţi în grupuri mici. Jumătate din membrii grupului sunt
orbi (vor fi legaţi la ochi cu o eşarfă).Cei orbi vor face puzzle-ul cu ajutorul indicaţiilor
verbale primite de la cei care pot vedea. Doar membrii care nu pot vedea pot să atingă
piesele de puzzle. Când puzzle-ul este gata membrii vor schimba rolurile între ei , cei
care au putut vedea înainte vor deveni ,,orbi” şi vor face puzzle-ul.
Adventure exercises Training de autocunoastere prin exercitii de escalada in
natura
Este o modalitate de a fortifica coeziunea grupului , spiritul de intr-
ajutorare, altruismul, dorinta de a-l proteja pe cel de langa tine,
relationarea interpersonala eficienta, dezvoltare personala, dar si :
-identificare gandurilor care ajuta la realizarea
dorintelor/obiectivelor
- Identificarea gandurilor care impiedica realizarea
dorintelor/obiectivelor
- Gestionarea emotiilor, depasirea emotiilor care ne blocheaza sau
inhiba si mentinerea emotiilor care ne ajuta sa ne mentinem
echilibrul
1.Jocul “încrederii”
Protagonişti:
-conducătorul;
-cel care se lasă condus; “piedicile”.
O persoană cu ochii închişi se lasă condusă (ghidată) cu
ajutorul unui deget (arătător) de către un “conducător”.
Alte 3-4 persoane alcătuiesc obstacole în jurul celor doi.
Scopul este ca cel ce se lasă condus să se relaxeze şi să
aibă încredere în degetul celui care îl ghidează, să aibă
încredere în faptul că prietenul său îl va proteja”
Se dau 4 lazi si o scandura.La inceput toate
lazile sunt lipite intre ele si membrii echipei(5)
se urca pe ele. Toti membri echipei trebuie sa
ajunga la n punct aflat la 8 m distanta, de
exemplu un copac, fara sa atinga pamantul,
folosind lazile si scandura, fara sa atinga
pamantul.
- Prin jocul dramatic , ni se oferă o gamă largă de mijloace, procedee, startegii de
lucru care permit dezvoltarea la elevi a competenţelor de comunicare, competenţelor
socio-lingvistice, competenţelor afective motivaţionale, atitudinale, dezvoltarea şi
capacitatea de autocunoaştere, de exprimare verbala si nonverbala, de improvizaţie,
de sinteză şi analiză. Cunoaşterea acestei metode alternative schimbă relaţia
între învăţător-elev, pentru că pedagogia de reformă este centrată în jurul interesului
copilului, care respectă particularităţile copilului, individualitatea autonomă,
personalitatea proprie fiecărui copil, lasă ca copilul să-şi trăiasca propria viaţă,
experimentând spontan.