PE POTECI CU BĂNUŢEI DE PIATRĂ

e poteci cu ănuţei de iatră

·Ghid geologic al zonei Cluj

EDITURA SPORT„ TURISM

Bucureşti, 1976
 SUMAR

Cuvînt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
GEOLOGIA Il\lIPREJURIMILOR ORAŞULUI CLUJ-NAPOCA 11
I CONDIŢIILE FIZICO-GEOGRAFICE . . . . . . 11
II DESCRIEREA FORMAŢIUNILOR GEOLOGICE 14
A. PRECAMBRIAN ŞI PALEOZOIC ANTECARBONIFER 16
Subasmentul cristalin . 16
1. Seria de Someş . 16
2. Seria de Arada 17
B. ERA MEZOZOICĂ 17
Cretacicul su perio1· 17
C. ERA NEOZOICĂ. SISTEMUL TERŢIAR 19
Subsistemul Paleogen . 19
a. Sedimentele seriei eocene . 19
1. Complexul vărgat inferior . 19
2. Seria marină inferioară . . 20
2.1. Orizontul marno-calcarelor cu anomii şi al gipsurilor inferioare 21
2.2. Orizontul cu Gryphaea eszterhdzyi 21
2.3. Orizontul cu Nummulites perforatus 21
2.4. Orizontul marnelor şi calcarelor cu moluşte 22
2.5. Orizontul marnelor şi argilelor cu ostreide . 22
2.6. Orizontul calcarului grosier inferior 22
3. Complexul vărgat superior . . . . . . 23
4. Seria marină superioară . . . . . . . 23
4.1. Orizontul marno-calcarelor cu anomii şi al gipsurilor superioare 23
4.2. Orizontul calcarelor grosiere superioare 24
4.3. Orizontul cu Nummulites fabianii . 24
4.4. Orizontul marnelor cu briozoare 24
b. Sedimentele seriei oligocene 25
1. Stratele de Hoia . . 25
2. Stratele de M era 26
3. Stratele de Ticit . . . . 26
4. Stratele de Cetăţuia 27
5. Stratele de Llimbor şi de Sînmihai 28
Subsistemul Neogen . . 28
a. Seria sedimentelor miocene 28
1. Stratele de Sînmihai 28
2. Stratele de Corus 28
3. Argilele de Chechiş . 29
4. Stratele de Hida . . . 29
5. Stratele de Cîmpie - Tortonianul în sens larg (Badenianul) 30
5.1. Orizontul tufului de Dej 30
5.2. Orizontul marnos cu gipsuri şi sare 34
6. Stratele de Feleac (Sarmaţianul) . . . . . . . . . . . . . 35
b. Seria sedimentelor pliocen-cuaternare . . . . . . . . . . . 37
1. Evoluţia postsarmaţiană a împrejurimilor oraşului Cluj-Napoca 37
1. 1. Suprafeţele de nivelare . . . . . . . 38
1.2. Vîrsta teraselor . . . . . . . . . . . 40
1.3. Vestigiile omului preistoric în cuaternar 41

D. ROCILE ERUPTIVE 42
TECTONICA IMPREJURIMILOR ORAŞULUI CLUJ-NAPOCA 45

Zona marginală a structurilor monoclinale 47

Zona cutelor diapire . . . 47
Zona centrală a bazinului 47

BOGĂŢIILE SUBSOLULUI 48
Apele subterane . 48
Rocii e utile 50
eCalcare . . . . . . . 50
eGips . . . . . . . . 53
• Sare . . . . . . . . 53
eLimonit oolitic şi glauconitic 55
e A1·gile şi marne . . 55
eNisip . . . . . . . 56
eGresil . . . . . . . 57
• Pietrişuri {balastie1·e) 57
• Tufuri vulcanice . . 57
eRoci eruptive . . . 58

PRINCIPALELE ITINERARE GEOLOGICE IN ZONA CLUJ 60

TRASEUL I ~biect!ve!e geologice între digul Someşului de la Donath
ş1 Cetaţma . . . . . . . . . . . . . . . 60
a) Aflorimentele din jurul digului de la Donath . . 60
b) Aflorimentele din strada Uliului. . . . . . . . . 62
c) Tăietura Turcului . . . . . . . . . . . . . . . 64
d) Cetăţuia Clujului . • . . . . . . . . . . . . . 64

TRASEUL II Cluj-Napoca - Floreşti - Gilău - Căpuşu - Dum-

brava - Leghia . . . . . . . . . . . . . . . . ·. 67
TRASEUL III Cluj-Napoca - Cheile Baciului - Baciu - Suceagu -
- Mera - Nădăselu - Vistea . . . . . . . . 73
TRASEUL IV Cluj-Napoca - Feleacu - 'vncele . . . . . . 78
TRASEUL v Cluj-Napoca - Someşeni - Apahida - Cojocna 82
TRASEUL VI Cluj-Napoca - Valea Pleşca - Fîntîna lui Ioan 86
TRASEUL VII Floreşti - Tăuţi . . . . . . . . . . . . . . 88
TRASEUL VIII Paleogenul dintre Luna de Sus (Lona) şi Săvădisla 89
TRASEUL IX Gilău - Somesu Cald - Somesu Rece 92
TRASEUL x Cluj-Napoca _: Popeşti - Coru.şu . . 96
TRASEUL XI Cluj-Napoca - Chinteni - Deuşu . . 10s

COLECŢIILE l\'IUZEELOR DE GEOLOGIE-PALEONTOLOGIE SI

MINERALOGIE . . . . . , 120
Muzeul de geologie-paleontologie . . . . . . . . . 120
Muzeul de mineralogie-petrografie-zăcăminte . . . . 123
Indice de termeni . . . . . . . . . . . . . . . 121
Tabel sinoptic al formaţiunilor geologice din zona Cluj 139
GEOLOGICAL GUIDE OF CLUJ AREA (Summa1·y) 141
GUIDE GEOLOGIQJ]E DE LA ZONE CLUJ (Resume) . . . . . . 146
GEOLOGISCHER FUHRER DES GEJUETS CLUJ (Zusammenfassun9) 151
fE0JI0fHqECKHfi fiYTEB0.iliHTEJib 30Hbl KJIY)I( (Pe310Me) . . . 156
Planşe
 CUVîNT ÎNAINTE

Cluj-Napoca, centru urban situat în inima Transilvaniei, s-a înălţat şi

dezvoltat încă de pe vremea ocupării Daciei de către romani, pe locurile
vechii aşezări cunoscute sub denumirea de ,,Napoca".
Vatra oraşului şi împrejurimile sale pitoreşti sînt aşezate pe un
fundament geologic deosebit de variat, nu numai sub raportul alcă­
tuirii litologice, a rocilor componente, ci şi sub raportul timpului lor
de formare.
Multe dintre deschiderile existente în lungul văilor Someşului, Na-
dăşului, Căpuşului etc. sau în ogaşele de pe versanţii dealurilor din
jurul oraşului Cluj-Napoca prezintă un interes deosebit, fiind. foarte
atractive atît din punct de vedere al conţinutului lor petrografic, cît mai
ales prin diferitele resturi de orgainisme ce iau fost pietrificate în ele,
formînd numeroase asociaţii sau faune fosile.
La temeinica cunoaştere iartît 1a rocilor, dt şi 1a diferitelor fosile ce
au fost îngropate pe fundul bazinelor marine odată cu depunerea aces-
tora, a contribuit într-o mare măsură şi faptul că în Clujul universitar
au fost instruite de-a lungul anilor numeroase generaţii de naturalişti
şi geologi, la ,a căror formare aiu contribuit mulţi profesori cercetători ai
1

terenului, cum au fost A. Ko'Ch, I. P. Voiteşti, I.,.A-1. Miaxim şi alţii. Se

1

înţelege că toate aceste circumstanţe favorabile au făcut ca cercetarea

ştiinţifică în Universitatea clujeană să se înfiripeze foarte de timpuriu.
De formaţiunile geologice ce alcătuiesc acest colţ de ţară s-au ocupat
în ultimul secol numeroşi cercetători, publicînd rezultatele muncii lor
ştiinţifice într-un număr de peste două sute de lucrări, tipărite în dife-
rite reviste de specialitate. Odată cu aceste lucrări au început să fie tot
mai cunoscute cîteva dintre primele aflorimente studi1ate şi descrise,
devenite în zilele noastre un fel de ,,locuri clasice" pentru ilustrarea
alcătuirii geologice a perimetrului actual al municipiului Cluj-Napoca.
In acest sens se pot aminti aflorimentele de la Cheile Baciului, din lunca
Someşului Mic, de la Donath, Cetăţuia, Valea Pleşca, Coasta cea Mare,
Becaş, Dealul Gol-Mănăştur, carierele de marne de 1a Iris etc.
O ~erie de alte descrieri din zonele imediat învecinate or:aşului Cluj-Na-
poca au atras atenţia şi interesul geologilor datorită unei alcătuiri mai deo-
sebite. La această categorie se încadrează deschiderile cu izvoare sărate de la
Someşeni; ivirile de sare de la Cojocna; Dealul Feleacului, care domină
oraşul Cluj-Napoca dinspre partea de sud a acestuia; multe din aflori-
mentele de pe Valea Lonei; calcarele cu hipuriţi de la Someşu Rece;
Dealul Melcilor situat spre nord de Floreşti; stratul de oolite feruginoas-e
de Ia Căpuş; eocenul de la Leghia cu acumulările sale bogate în gipsuri;
7
numeroasele aflorimente din lungul văii Nadăşului sau de pe af.1:µenţii
săi principali şi în primul rînd cele de la Mera şi de la Coruşu.
Toate aceste obiective geologice, bine cunoscute astăzi, sînt mereu
vizitate de geologi, de grupele de studenţi în timpul aplicaţiilor practice
pe teren sau de către profesorii de liceu, în excursiile didactice cu
elevii.
Este demn de reţinut faptul că multe dintre vestigiile geologice im-
portante n-au fost descoperite de specialişti, ci au fost găsite sau sesi-
zate tocmai de naturaliştii amatori, iubitori ai naturii, motiv pentru
care împrejurimile Clujului-Napoca şi-au cîştigat un binemeritat renume
de „laborator geologic", situat într-o zonă deosebit de propice atît
pentru cercetarea geologică şi paleontologică, cît şi pentru dezvoltarea
acestor ştiinţe.
ln fine, o serie de alte aflorimente existente tot în apropierea ora-
şului Cluj-Napoca ,aiu devenit cunoscute atît în ţară, cît şi peste hotare
prin faptul că au servit la descrierea sau denumirea în literatura geo-
logică de specialitate a diferitelor strate sau chiar a aşa-numitelor „stra-
totipuri", folo&ite pentru „tipizarea" unor depozite geologice de o anu-
mită vîrstă.
Astfel, în publicaţiile geologice printre alte denumiri se poate întîlni
şi aceea a „stratelor de Cluj", prin care sînt subînţelese ,,calcarele gro-
siere superioare" - de vîrstă eocenă.
După ,aflorimentul din Dealul Hoi1a, din capătul stră.zii Uliului, au
fost denumite si descrise ,,stratele de Hoia".
Frumosul deal al Cetăţuii 01.ujului cuprinde stratotipul „stratelor de
Cetate sau de Cetăţuia", de vîrstă oligocen superioară.
Spre nord-vest de Cluj-Napoca, de pe raza localităţii Mera, a fost
separat stratotipul „stratelor de Mera", iar dintr-o altă localitate apro-
piată, respectiv de la Coruş, se cunoaşte stratotipul „stratelor de Co-
ruş", de vîrstă burdigaliană (eggenburgiană).
Depozitele sarmaţia~lui inferior, foarte extinse la sud de Cluj-Na-
poca, poartă uneori în publio·aţiile de specialitate denumirea de „strate
de Feleac", după dealul cu 1ace[aşi nume, ,atît de ounosout focuitorilor
Clujului prin alunecările sale de teren, printre care se văd adesea nişte
concr,eţiuni mari, gresoase, de formă sferică, ce sugerează imaginea unor
bile gigantice rămase parcă după jocul unor uriaşi, într-o lume minia-
turală.
Tot din împrejurimile Clujului-Napoca, o parte din succesiunea de-
pozitelor eocene a primit denumirea de „strate cu Nummulites perfo-
ratus", după acele foraminifere fosile deosebit de caracteristice cu as-
pectul unor bănuţei de piatră.
In cuprinsul aceluiaşi complex stratigrafic al seriei marine inferioare
de vîrstă eocenă, spre vest de Cluj-Napoca are o dezvoltare clasică un
alt orizont stratigrafic botezat şi el după un lamelibranhiat fosil „ori-
zontul cu Gryphaea eszterhazyi"
Din formaţiunile geologice ce apar la zi în apropierea oraşului Cluj-
N apoca, au fost recoltate şi studiate de asemenea numeroase resturi
fosile ce au fost întîlnite pentru prima oară şi descrise ca specii sau
subspecii noi penrtru ştiinţă, care ulterior însă au fost găsite sau recu-
noscute şi în alte părţi ale Transilvaniei, precum şi în unele locuri mai
îndepărtate de ţara noastră.

8
 Interesul faţă de zonele din vecinătatea oraşului Cluj-Napoca sporeşte
şi pe considerentul că în subsolul său au fost găsite variate substanţe
minerale utile, dintre care se pot aminti: oolitele feruginoase, nisipurile
caolinoase şi de turnătorie, balastiere, calcare„ marne, sare, tufuri vui~
canice etc.
Deşi sumară, prezentarea făcută credem că poate da cît de cît o ima-
gine a importanţei deosebite pe care o are subsolul oraşului Cluj-Na-
poca şi ~·ectoarele din imediata lui vecinătate pentru dezlegarea unor
probleme de natură geologică sau cu caracter practic-economic, pentru
valorificarea acumulărilor de materie primă aflate în apropierea zonelor
industriale ale oraşului de pe malul Someşului Mic. Toate acestea ex-
plicii în acelaşi timp şi interesul sporit al cercetătorilor pentru studierea
geologiei acestui colţ de ţară.
Această lucrare are înainte de toate scopul de a pune la îndemîna
amatorilor de turism şi de excursii un ghid care să-i călăuzească în
vizitarea şi cunoaşterea tuturor obiectivelor geologice şi paleontologice.
In ghid sînt trecute toate traseele mai importante ce pot fi acoperite cu
mijloacele de locomoţie moderne în decurs de o zi, iar pentru fiecare
dintre acestea se specifică reperele ce se pot căuta, găsi, vedea şi re-
cunoaşte cu multă uşurinţă în timpul parcurgerii itinerarului ales pen-
tru drumeţia sfîrşitului de săptămînă.
Ghidul geologic al oraşului Cluj-Napoca a fost întocmit de un colec-
tiv de geologi şi paleontologi de pe lîngă Universitatea din Cluj-Na-
poca şi se adresează geologilor, naturaliştilor, geografilor şi tuturor
acelora care iubesc natura, doresc să cunoască tainele ei şi toate ele-
mentele care imprimă landşaftului acestui oraş şi împrejurimilor sale
trăsături atît de specifice.
 GEOLOGIA ÎMPREJURIMILOR ORAŞULUI
CLUJ-NAPOCA

I. CONDIŢIILE FIZICO-GEOGRAFICE
Examinarea aspectelor fizico-geografice ce caracterizează perimetrul
impune înainte de toate precizarea limitelor sale. Astfel, limita vestică
urmăreşte localităţile Păniceni, Dumbrava, Leghia şi Aghireşu, de aici
spre nord continuă peste Şardu, Deuşu şi Feiurdeni, în est ajunge pînă
la Apahida şi Cojocna; la sud străbate mai multe localităţi, printre oare:
Boju, Gheorghieni, Feleacu, Vîlcele, Sălicea, Săvădisla, Someşu. Cald,
Agîrbiciu şi Bedeciu. Deşi arealul înscris în limitele jalonate de loca-
lităţile amintite nu are o extindere prea mare, în cuprinsul său se pot
întîlni aspecte morfologice deosebit de variate, începînd cu zonele mun-
toase caracterizate prin altitudini mari, trecînd apoi spre cele colinare,
vălurite, pină la suprafeţele cu înălţimi mai reduse, specifice sectoarelor
de podiş şi de dmpie.
Privită dinspre Cluj-Napoca, zona montană se profilează la orizont
în partea de vest şi sud-vest a perimetrului, unde se înalţă culmile
muntoase ale Munţilor Gilăului. ln aceste părţi marginale, relieful mun-
tos se caracterizează înainte de toate prin înălţimi nu prea mari,
800-1200 m. Versanţii munţilor sînt împăduriţi, în timp ce virfurile
sînt relativ p}ane, uşOT înclinate şi aooperite de fîniaţe. Oenitrele populate
din sectorul muntos sînt reprezentate prin aşezări pitulate de-a lungul
văilor înguste, sinuoase, cu versanţii abrupţi, aşa cum se prezintă satele
Păniceni, Bedeciu, Căpuşu Mic, Agîrhidiu, Someşu Oald, Stol.na şi Să­
vădisla.
Spre deosebire de acestea, alte aşezări, în primul rînd cătunele Mă­
guri şi Mărişel, urcă la mari altitudini, foarte aproape de culmile teşite,
imprimînd peisaj.ului un pitoresc deosebit prin spe:ci.fioul montan al că­
suţelor de !h:!mn ce apaT presămite din loc în loc pe pantele înclinate
(fig. 1). Cătunele amintite sînt de fapt consider,ate printre cele mai
înalte tipuri de aşezări umane din ţ1ara noastră.
Din zona muntoasă pe direcţia estică, respectiv dinspre Stolna şi Să­
vădisla către Feleaou şi Gheorghieni, înălţimile încep să descrească, pre-
dominînd culmile deluroase, parţ~al împădurite, cu pantele mult mai
domoale şi mai alungite, cu înălţimi în jur de 700-800 m.
Printre toate caracteristicile sale morfologice, această a doua zonă
aparţine colinelor piemontane care realizează trecerea între Munţii Gî-
lăului şi unitatea colinară mai coborîtă a Cîmpiei Transilvaniei ce se
situează şi mai spre est. La vest de virfurile Pea.TIJa şi Măgrum, în de-
nivelările unor vechi alunecări de teren, s-au format mlaştini în oare
au luat naştere turbării sau tinoave.
11
 1. Vedere de ansamblu asuprn Platformei Mărişel

Un fenomen geologic şi geografic la fel de interesant ca cel prece-

dent se poate urmări în cuprinsul zonei colinare piemontane, sub Vîrful
Feleacului, pe versantul nordic al acestuia, de o parte şi de alta a şoselei
naţionale ce face legătura între Cluj-Napoca şi Turda. El este reprezen-
tat prin dezvoltarea de mare amploare a ,alunecărilor de teren care for-
mează mai multe valuri ce coboară pe pantă în trepte succesive spre
oras.
Fenomenul de alunecare mai activ în trecut se manifestă destul de
intens şi în prezent, iar valurile de nisipuri sarmaţiene alunecate spre
poalele dealurilor se întîlnesc peste tot, chiar şi în săpăturile din cen-
trul orasului.
1n co1~tinuare, pe aceeaşi direcţie estică, incepînd de 1a Gheorghieni
şi Pata pînă spre Cara, Boju şi Cojoona, relieful colinar scade din ce
în ce mai mult în înălţime, atingînd doar valori de 400-500 m. Dea-
lurile mai joase sînt aproape total despădurite şi cultivate cu cereale,
iar pantele sînt foarte domoale şi se prelungesc treptat către văile largi
şi bine dezvoltate. Prin caracteristicile sale morfologice şi mai ales
prin cele geobotanice, acest teritoriu aparţine deja zonei marginale a
Cimpiei Transilvaniei, teritoriu agricol, cu soluri cernoziomice levigate.
Sub raport geologic această zonă marginală a Cîmpiei Transilvaniei
este cît se poate de interesantă, datorită prezenţei în· adîncime a sării
care aici se apropie mult de suprafaţă sau chiar apare la zi.
Prezenţa masivelor de sare se face simţită din plin mai ales în luncile
rîurilor şi în cuprinsul vîlcelelor mai dezvoltate, imprimîncl microrelie-
fului unele caractere distinctive. Luncile amplasate pe masivele de sare
sînt de cele mai multe ori largi şi plate, iar situarea lor peste sare se
poate observa imediat aitît în perioadele seoetoase, cît şi în cele ploioase,
datorită coloritului alb sau violaceu pe care-l etalează la mare distanţă.
La nord de şoseaua Huedin-Clruj-Napoca-Apahida-Dej apar o serie
de alte dealuri care, prin caracterisţicile lor, aparţin UJ:lităţii Podişului
Someşean. Participarea în alcătuirea acestui podiş a unor succesiuni
de strn.te eocene, oligocene şi miocene, ,cu o consistenţă v,ariabilă şi o
12
 înclinare în general constantă, imprimă reliefului alte trăsături speci-
fice în legătură cu dezvoltarea unor pante şi suprafeţe structurale ne-
tede ce formează o serie de „cueste", foarte caracteristice.
Fenomenele de alunecare nu sînt nici aici o raritate, constituind si
pe dealurile de la nord de Cluj-Napooa mai multe v:a1uri de a1uneoar~,
cum sînt cele de· la Fînaţ-ele Clujului, denumite de localnici, datorită
aspectului lor :alungit, ,,copîr,şae", ,,ţigle" sau glimee, ultima fiind de-
numirea ştiinţifică a acestor formaţiuni (fig. 2).
Culoarul depresionar al Someşului s-a format prin acţiunea erozivă­
acumulativă, rezu1tînd zonele largi de luncă, precum şi cele şapte trepte
de terasă bine conturate mai ales pe raza oraşului Cluj-Napoca. Nive-
lele de terasă marchează altitudinile succesive la care s-a situat cursul
Someşului în desfăşurarea în timp a acţiunii sale multimilenare de ero-
' ziune în adîncime. Se poate aprecia că pentru a ajunge la nivelul său
actual apele Someşului au trebuit să ferestruiască depozite de apro-
ximativ 140-150 m grosime.
Pe suprafeţele plane ale nivelelor de terasă au fost construite în cea
mai mare parte a lor cartierele de locuinţe şi obiectivele industriale ale
oraşului Cluj-Napoca de la Mănăştur, din zona clinicilor, cartierul
Gheorghieni, Grigorescu, Cetăţmia, oartierul Observatorului.
Relieîul din jurul oraşului Cluj-Napoca este fragmentat printr-o reţea
hidrografică deasă, ,al cărei colector este Someşu Mic cu afluenţii săi prin-
cipali, Someşu Rece şi Cald.
Abundenţa apelor acestor rîuri este folosită în scopuri practice; pe
Someşu Cald, într-o zonă pitorească, la Fîntînele şi Tarniţa, sînt ampla-
sate două baraje ale căror lacuri de ,acumulare asigură apa necesară
hidrocentralelor cu acelaşi nume.
Baza piscicolă de aici şi amenajările făcute în vecinătatea lacului
recomandă zona ca loc de agrement şi reconfortare foarte apreciat de
dujeni şi de străini.
In afara lacurilor artificiale create de om prin bararea cursurilor de
apă în apropierea oraşului Cluj-Napoca se mai cunos-c dteva lacuri natu-

2. Glimee sau „copîrşae" la Fînaţele Clujului

13
 rale c1uici, la Someşeni şi Chinteni, precum şi cele sărate de 1a Someşeni
şi Cojocna, ,amenajate ca staţiuni balneoclimaterice cu proprietăţi tera~
peutice apreciabile.
, Cunoscute de amatorii de excursii sînt si cîteva izvoare mai mari vizi-
tate des în zilele de caniculă: izvorul Bongar, Elisabeta şi Ioan.
Examinînd cadrul fizico-geografic în zona Cluj trebuie să ne oprim
şi asupra condiţiilor sale climaterice ,care, datorită lanţului protector
de nrnnţi din sectorul vestic, se caracterizează printr-o elimă mode~
rată cu ierni nu prea friguroase, dar şi veri nu excesiv de călduroase.
Media anuală a temperaturilor înregistrate la Cluj-Napoca este
de +8,5°C. Deşi iarna temperaturile coboară uneori pînă la -32°C
sau chiar mai mult, totuşi temperatura medie a lunii ianuarie este de
-5,5°C.
Media celei mai călduroase luni a anului, care se dovedeşte a fi luna
iulie, este de +20°C, maximele putînd urca uneori la + 38°C.
In aceste condiţii de climă, media precipitaţiilor anuale variază între
600-650 mm, ajungînd la 700-900 mm numai în zonele muntoase.
vestice.
Vegetaţia spontană a regiunii diferă bineînţeles în funcţie de altitu-
dinea locurilor respective, fiind în totalitatea ei reprezentată prin păduri
de conifere, mixte şi foioase (în ultimele, predominînd mai ales fagul şi
unele specii de stejar), apoi prin fînaţele montane şi colinare a căro:r
paletă cromatică se schimbă de la un anotimp la altul.
Suprafeţele ocupate de păduri scad în mod simţitor pe măsura apro~
pierii de Podişul Someşean şi de C1mpia Transilvaniei, unde începe să_
predomine vegetaţia ierboasă constituită dintr-o mare bogăţie de planţe,
Sub raportul diversităţii plantelor, este demnă de amintit rezervaţia
floristică naturală de tip stepă din locul cunoscut sub denumirea de „Fi-
naţele Clujului", ce se află la o depărtare de numai 3-4 km spre nord
de Cluj-Napoca şi care însumează peste 450 de specii şi subspecii de
plante. Printre cele mai caracteristice sînt plantele xerofile, adaptate
la un climat uscat, de tip pontic.
Acest paradis al florilor concurează renumita Grădină Botanică a
Facultăţii de biologie-geografie din Cluj-Napoca, una dintre grădinile
botanice cele mai bine puse la punct din sud-estul Europei.
Foarte interesanrte Dll1 numai penbrm spedali,ştii în botankă, ci pentru
toţi naturaliştii amatori sînt de asemenea asociaţiile floristice ale plan~
telor de m1aştină de la Săliieea sau oele de -sărătură de l,a Gheorghienii
Someşeni, Dezmir şi Cojocna. ~
Vizitarea zonelor morfologice enumerate este facilitată de cîteva dru-:_
muri naţion;a11e: şosea1u.ra Omdea-Bucureşti şi ,alte şosele ce fia;c legăturB.;
dintre Cluj-Napoca şi Dej, Baia Mare, Bistriţa, Zalău, Mociu, Reghin.~

II. DESCRIEREA FORMAŢIUNILOR GEOLOGICE

Dacă urcăm serpentinele sinuoase pe coasta abruptă a Feleacului pen-.

tru a_ ajunge în vîrful acestuia şi a contempla Clujul din depărtare, ră...,_
mînem plăcut impresionaţi de panorama grandioasă ce se deschide în
faţa ochilor noştri, oferindu-ne imaginea unui oraş modern, cu nume-.

14
 roase fabrici, uzine, spaţii verzi, locuri de agrement şi noi cartiere de
blocuri.
Dincolo de periferiile modernului oraş, peisajul ne oferă în continuare
imaginea culmilor ce străjuiesc valea Someşului Mic şi care s-ar putea
asemui cu o mare agitată ale cărei valuri largi şi înalte în rostogolirea
lor nesfîrşită au încremenit cîndva, o dată pentru totdeauna.
Urmărind de aici panglica şerpuitoare ,a apelor Someşului spre obîr-
şiile sale, constatăm înălţarea treptată a reliefului către apus, unde se
pierd la orizont vîrfurile crenelate ale munţilor.
Relieful muntos format din roci metamorfice are în partea sa centrală
granitul de Muntele Mare. Pe măsura apropierii de Cluj-Napoca, peste
şisturile cristaline se aştern pachete de sedimente din ce în ce mai noi,
care acoperă rocile vechi ale fundamentului, dezvelite la suprafaţă doar
în limitele masivului muntos al Gilăului.
Seriile sedimentare formează un relief mai puţin înalt, cu aspect
deluros, care aparţine Bazinului Transilvaniei.
Someşul şi-a croit drum printr-o vale ,largă ce străbate regiunea pe
direcţia vest-est, dezgolind numeroase aflorimente ce se înşiră de o
parte şi de alta a malurilor sale. ·
Urmărind în acest fel întreaga succesiune, începînd din extremitatea
vestică a perimeitruliui, se întîl:neş,te, cum este şi firesc, mai întîi con-
tactul dintre rocile cristaline ale fundamentului şi depozitele sedimen-
tare cele mai vechi ce se aştern peste ele. Prin urmare, primul pachet
de sedimente este cel de vîrstă cretacică, ce se continuă pînă la marginea
vestică a comunei Gilău, în dreptul locului unde a fost înălţat barajul
lacului de acumulare. Peste pachetul bazal urmează apoi seria depozite-
lor paleogene ce se întind pe o distanţă apreciabilă, ajungînd pînă la
marginea estică a Cetăţuii Clujului. Depozitele paleogene prezintă o
.anumită orientare în spaţiu avînd direcţia NV-SE, iar căderea spre
NE şi formează în consecinţă o serie monoclinală, constituită dintr-o al-
ternanţă repetată de formaţiuni continentale şi marine, cu o compoziţie
litologică foarte variată. Datorită sensului amintit al căderii stratelor
·şi unghiurilor mici de cădere, ou valori cuprinse între 4 ° şi 6 °, întreaga
·succesiune se afundă treptat pe direcţia NE, sub talvegul Someşului
Mic.
De la Cetăţuia Clujului spre est, începînd cu dealurile situate dincolo
de Valea Chintenilor, către Someşeni şi Apahida, peste tot 1a suprafaţa
terenului se dezvoltă numai sedimente mai tinere ce aparţin miocenului,
alcătuit predominant din marne în care sînt intercalate numeroase ni-
vele de tufuri vulcanice.
Cercetarea amănunţită a acestor sedimente a scos la iveală faptul că
-e1e sînt cutate, formînd o serie de boltiri şi de zone mai scufundate. ln
nucleul boltirilor, pe alocuri, pătrund ca nişte sîmburi masivele de sare
-ce ies uneori pînă la suprafaţă, iar alteori se apropie mult de aceasta, ca
1n cazul formaţiunilor de sare de la Someşeni, Dezmir şi Cojocna.
De la Apahida spre est şi sud-est înspre părţile centrale ale Bazi-
-nului Transilvaniei, ascunsă privirilor noastre de stivele groase de se-
<limente, se dezvoltă zona formaţiunilor neogene cu domurile ei gazei-
·fere, bogate în gaz metan care, alături de sare, reprezintă două dintre
:principalele bogăţii ale acestui bazin.
i5
 Nivelele de terasă ale Someşului sînt considerate drept etaloane în
cercetarea altor terase dezvoltate în lungul multora dintre rîurile Tran-
silvaniei. Aşa este terasa oraşului, situată la înălţimea de 10-15 m faţă
de nivelul actual al Someşului; terasa Cetăţuiei, aflată mai sus cu 50 m
faţă de nivelul anterior; terasa Hajongardului etc. Toate aceste nivele
de terasă sînt alcătuite din sedimente mai recente, formate în timpul
cuaternarului.

A. PRECAMBRIAN ŞI PALEOZOIC ANTECARBONIFER

SUBASMENTUL CRISTALIN

Cele mai vechi roci din regiune, reprezentate prin şisturile cristaline,
au înce_put să se formeze cu sute de milioane de ani în urmă, în sectorul
pe care mai tîrziu s-a înălţat masivul muntos al Gilăului. Aici, în tim-
purile precambrianului, s-au acumulat în cuprinsul unei zone scufun-
date, denumită geosinclinal, pachete groase de sedimente aduse de ape
de pe suprafeţele de uscat învecinate.
Formarea rocilor cristaline s-a datorat miscărilor tectonice ce au dus
la scufundarea rocilor iniţiale şi la supunere~ lor acţiunii unor presiuni
şi temperaturi ridicate, în urma cărora, prin topire şi cristalizare, au
dat nastere formatiunilor metamorfice de astăzi.
RociÎe iniţiale a~ fost probabil de natură detritică sau clastică, respec-
tiv d_epozite gresoase, precum şi unele produse ale magmatismului ini-
ţial. La transformarea lor în şisturi cristaline, pe lîngă metamorfismul
regional, a contribuit şi metamorfismul de contact, în urma punerii în
loc a gr,anitului de Muntele Mare, situat mai spre sud-vest de bordura
amintită. Examinarea atentă a formaţiunilor metamorfice pune în evidenţă
existenţa unor serii diferite. Astfel, deoarece partea bazală a complexului
metamorfic este mai intens metamorfozată, aceasta a fost separată sub
denumirea de seria de Someş, pentru a o deosebi de partea superioară
mai şistuoasă, deruumiită seria de Arada. Ultima se mai caracterizează şi
prin urmele evidente ale unui metamorfism mai nou şi mai slab ca
intensitate, în urma căruia rocile au căpătat un aspect şistuos, iar dife-
ritele minerale componente au fost şi ele afectate şi transformate în se-
ricit şi clorit. Cele două serii de roci cristalofiliene au o dezvoltare ca--
racteristică.

1. Seria de Someş

1n looul dasic de dezvoltare ,a st1:1atotipului, respectiv în cuprinsul

Munţilor Gilăului, această serie este constituită din trei complexe dis-
tiincte de roci cristaliofiliene: 1) complexul paragnaiselor, 2) complexul
şisturilor cuarţitice şi 3) complexul micaşisturilor. Pe lîngă rocile pre-
dominante care imprimă caracterul fiecărui complex amintit, în cadrul
seriei de Someş se mai pot întîlni inte:rioalări de cuarţite, amfibolite şi
calcare cristaline.
Cît priveşte rocile magmatismului iniţial, metamorfozate ulterior şi
prezente la rîndul lor în alcătuirea seriei de Someş, acestea sînt repre-
zentate prin ortoamfibolite ce apar la diferite nivele.
16
 Sincron cu metamorfismul regional în părţile mai profunde ale seriei
de Someş s-au manifestat intens procesele de migmatizare, ale căror
urme evidente apar mai ales la est de granitul de Muntele Mare şi în
valea ,Someşului Rece. Migmatizarea s~a manifestat şi după metamorfis-
mul regional prin injectarea şisturilor cristaline cu filoane şi corpuri
de pegmatite localizate în jurul granitului de Muntele Mare.

2. Seria de Arada
Reprezintă partea superioară a complexului cristalin din zona mar-
ginală a munţilor Gilăului, constituită cu precădere din micaşisturi cu
muscovit, biotit şi granat, cu intercalaţii de amfibolite şi cuarţite amfi-
bolitice, mai rar intercalaţii cărbunoase şi tufuri bazice sau acide.
La sfîrşitul metamorfismului regional de care se leagă cele două serii
amintite s-a manifestat magmatismul sinorogen care a generat intru-
ziunile acide, respectiv şi granitul de Muntele Mare ce apare în limi-
tele unei zone orientate pe direcţia N-S pe cca 30 km.
Cel de al doilea ciclu tectono-metamorfic s-a desfăşurat din protero-
zoioul superior pînă în cambrianul inferior, dînd naştere în cadrul
Munţilor Apuseni cristalinului de Bihor cu seriile de Bistra, Biharia
si Muncel.
, Metamorfismul acestui ciclu ca şi al ciclului precedent a fost înso-
ţit de punerea în loc a unor corpuri de granitoide, asociate adesea cu
pegmatite.
Procesele de injecţie a rocilor granitoide au generat migmatite, dînd
totodată naştere fenomenelor de pirometamorfism şi metasomatice. Res-
pectivele migmatite ou între1aga suită a fenomenelor însoţitoare spe-
cifice apar în apropiere de Cluj-Napoca, pe valea Someşului Rece.

B. ERA MEZOZOICA
CRETACICUL SUPERIOR

Peste cristalinul Gilăului, depozitele sedimentare încep la partea lor

bazală ,cu formaţiuni a căror depunere s-a produs spre sfîrşitul erei
mezozoice şi care după vîrsta lor se încadrează la cretacicul superior.
Sedimentele cretacice se aştern discordant pe bordura de est şi nord-
est a Munţilor Gilăului, deoarece intersectează sub unghiuri diferite ro-
cile cristaline din bază.
Aflorimentele cretacicului superior pot fi studiate pe o serie de vai
situate la vest de Cluj-Napooa, oum sînt văile Stolnei, Sărăţii, Someşu­
lui Mic şi Valea Agîrbiciului, un afluent de stînga al Someşului Cald.
Depozitele cretacicului formează la suprafaţa terenului o fîşie îngustă,
cu lăţimea de numai 1 km, iar ultimele sale iviri mai pot fi întîlnite
doar la vest de Căpuşu Mic. Deoarece cretacicul superior la rindul său
se împarte într-o serie de subdiviziuni .stratigrafice, denumite etaje, se
poate preciza că în vecinătatea Munţilor Gilăului este reprezentat etajul
cunoscut sub denumirea de senonian (fig. 3).
Cu toate că depozitele de la baza seriei sedimentare au aceeaşi
vîrstă senoniană, ele totuşi se deosebesc de altele prin anumite as-
pecte caracteristice denumite faciesuri, ce se datoresc unor condiţii di-
17

2 - Pe poteci cu bănu\ei de piatră

ferite a!le mediuliui de formare pe care deialtfel le şi oglindesc. Astfel,
la partea bazală a succesiunii este dezvoltat aşa-numitul „facies de
Gosau", care pe direcţia estică şi totodată spre partea superioară
a succesiunii trece într-un alt facies, cunoscut de data aceasta sub de-
numirea facies de fliş.

V E

.Dealul Cettifii

f600l Deppz,1e ,s19 ~ Gr~,i

~ de luncă C ~ ~ AmHbo/Jie
ŞÎ fpr;;sJ. QJ
z.E: F==l ,
:'.:§ ~ Argi,e . / Falie
w
z·s..
~ ~ ~ Calcare gresoase cu hipunp
w·w
~ Calcare

3. Sectiune geologică la contactul amfibolitelor cu senonianul de la

' confluenţa Someşului Cald cu Someşu Rece

In limitele faciesului de Gosau se întîlnesc sedimente deosebit de va-

riate sub raportul alcătuirii lor petrografice, reprezentate prin conglo-
merate ce înglobează în ele fragmente rulate sau rotunjite de şisturi
cristaline, bancuri de gresii grosiere şi mai fine de culoare cenuşiu­
violacee sau cenuşie, argile violacee şi calcare. Pînă nu de mult aceste
calcare se exploatau în dreptul confluenţei Someşului Rece cu cel Cald.
Vîrsta senoniană a depozitelor ca şi apartenenţa lor la faciesul de
Gosau sînt confirmate de stratele cu numeroase resturi de organisme
fosile, reiprezeinibaite ,ou precăderre prin hipuriţi - Hippurites (Vaccini-
tes) oppeli şi Hippurites (Vaccinites) inaequicostatus - alături de care
apar şi 'UQlele a:rivel,e mai bogia.te în alge calcaroase din gruparea archaeo-
lithoth'amnium oarre imprimă depozitelor ·oakaroase un caracter mai
recifal.
Cel de al doilea facies, al cretaciculului superior din regiunea Gilău­
lui, reprezentart; prin depozite de tip fliş, este alcătuit dintr-o alternanţă
repetată de marne nisipoase, gresii cenuşii şi bancuri groase de conglome-

18
rate poligene, bine deschise pe margini1e lacului de acumu1are de la
Gilău-Somesu Rece.
Sedimente!~ cretacicului superior în facies de fliş au ajuns să fie
intens cutate în urma mişcărilor fazei laramice, foarte evidente în spe-
cial în sectoarele mai sudice. Ca timp de manifestare această fază s-a
produs după senonian, mai precis în decursul danianului, etajul ime-
diat următor, cu care de,altfel se încheie sistemul cretacic şi totodată
întreaga eră mezozoică.
Toate acestea sint confirmate de faptul că depozi<tele mai noi decît
cele descrise mai sus, aparţinînd complexului vărgat inferior de vîrstă
paleocenă cu care începe era următoare, terţi,ară sau cainozoică, se
aştern şi ele discordant peste cretacicul dislocat şi cutat.
Mişcările fazei laramice s-au declanşat şi au fost dealtfel însoţite
în tot timpul manifestării lor de o susţinută activitate magmatică atestată
de prezenţa în această regiune a unor corpuri intruzive denumite, după
forma lor caracteristică de zăcămînt, dyke ...uri. Acestea străpung for-
maţiunile sedimentare 1 fiind constituite din roci magmatice dacitice şi
andezitice (fig. 4).

C. ERA NEOZOICĂ. SISTEMUL TERŢIAR

SUBSISTEMUL PALEOGEN
1a. SEDIMENTELE /SERIEI EOCENE

1. Complexul vărgat inferior

Manifestarea fazei laramice a cutărilor alpine a avut drept conse-:.
cinţă ridicarea zonei de pe marginea Munţilor Gilăului şi dispariţia bra-_
ţului marin al geosinclinalului, existent aici în timpul sen:mianului,
Aceste procese de ridicare şi de exondare a unor suprafeţe noi de uscat,
au dus la intensificarea eroziunii şi acumularea unor depozite continen7'.
tale în zonele depresionare învecinate.
Sedimentele acestui complex vărgat inferior pot fi reperate de la dis-,
tanţă, datorită coloritului lor caracteristic roşu-ruginiu, bine. 'Vizibil pe.

f t'om,t7/nul vd!J'.91 117/&>1011·

Cr2 J'enonhn 1iJ fac1B.f f/;.r_o~q'
t

4. Secţiune geologică în andezitul de la digul lacµ~~ţ {;1.~ ;;tJ!U.WUlare, Q,ilătţ

19
 versanţii Yăilor Căpuşului, Lonei, precum şi la baza succesiunii ser1e1
sedimentare de la Leghia. Materialul predominant al sedimentelor men-
ţionate poate fi comparat cu solurile roşii lateritice, bogate în oxizi
de fier, ce se formează şi în prezent în zonele cu un climat umed şi
cald.
Un fenomen asemănător s-a produs la sfîrşitul cretadcului, cînd în
Bazinul Transilvaniei încep mişcări lente de subsidenţă. Odată. cu in-
tensific.area acestor scufundări, sub acţiunea torenţilor şi a rîurilor ce
brăzdau uscatul, în sectorul Gilăului a început transportul materialului
lateritic, împreună cu pietrişurile şi nisipurile rezultate din măcinarea
unor roci mai vechi, către zonele noi, depresionare.
Deoarece în cîteva dintre locurile amintite mai înainte, din exami-
narea stratificaţiei acestor depozite, se observă o trecere gradată de la
sedimentele complexului vărgat inferior la depozitele marine superi-
oare ce urmează peste ele, se poate presupune la sfîrşitul acestui
ciclu de sedimentare continentală existenţa unor lacuri care
s-ar fi transformat, ulterior transgresiunii marn eocene, într-un
mare bazin marin. Prin urmare condiţiile continentale s-au manifestat
în zona de bordură a Bazinului Transilvaniei numai de la sfîrsitul seno-
nianului şi pînă la luteţianul superior. '
La partea bazală a complexului vărgat inferior se dezvoltă un ori-
zont eluvial ce se dispune discordant peste fundamentul cristalin al
Munţilor Gilăului sau peste depozitele cretacicului superior şi dyke-urile
andezitice sau dacitice. Acest orizont bazal, cu grosimea de cca 8 m, este
constituit din argile roşii-violacee, peste care se dispune în continuare
un orizont vărgat, caracterizat printr-o alternanţă de nivele conglome-
ratice, gresii şi argile vărgate de culoare roşie.
Nivelele conglomeratice sînt alcătuite din pietriş rulat şi au fost aduse
aici de rîurile ce brăzdau pe atunci zona Gilăului.
Elementele rotunjite sînt reprezentate prin cuarţite rulate, fragmen-
te din diferite şisturi metamorfice, iar subordonat mai apare şi un ma-
terial de origine vulcanică.
Prin urmare geneza întregului complex sedimentar trebuie pusă în
legătură cu erodarea şi transportul materialului eluvial din sectoarele
înălţate, situate în imediata apropiere a zonelor de scufundare din Ba-
zinul Transilvaniei, supuse în tot acest timp procesului de subsidenţă.

2. Seria marină inferioară

In zonele de bordură ale Bazinului Transilvaniei, la sfîrşitul etapei

de formare a comp1exulrui vărgat inferior, condiţiile de sedimentare
încep să se modifice în urma transgresiunii marine care se declanşează
către sfîrşitul eocenului mediu, mai precis în luteţianul superior. in
decursul acestei etape, regiunile limitrofe Munţilor Gilăului au fost aco-
perite de o mare epicontinentală, de mică adîncime, cu numeroase
golfuri ce comunicau cu largul mării printr-o serie de strîmtori înguste.
1n condiţiile unui climat de o ariditate excesivă, caracteristic acelor
timpuri, pe fundul golfurilor şi al lagunelor, au început să precipite
cantităţi importante de gipsuri, ea o consecinţă directă a evaporării in-
tensive a apelor şi a concentrării sărurilor solvite în ele.
20
 ln condiţiile apelor unei mări epicontinentale cu salinitate normală,
peste gipsuri s-au depus apoi pachete de marne, argile şi calcare bogate
în foraminifere, moluşte, echinide etc., prezente la diferite nivele în de-
pozitele seriei marine inferioare.
Compoziţia petrografică ca şi resturile fosile variate existente în ca-
drul acestei serii au permis separarea mai multor orizonturi geologice
carncteristioe.

2.1. Orizontul rnarno-calcarelor cu anomii

şi al gipsurilor inferioare

Acest orizont poate fi urmărit începînd cu localităţile Agîrbiciu-Vla-

ha-Săvădisla, în perimetrul cărora gipsurile lipsesc, dar sînt prezente
calcare dolomitice si calcare cu resturi de Marcia deleta. Alături de ro-
cile carbonatate am'intite, mai apar marne şi argile cenuşii, iar acumulă­
rile de gipsuri se întîlnesc mai către interiorul bazinului, în limitele
unei zone mai interne a fostei mări epicontinentale. Gipsurile se pot
urmări pe raza localităţilor Luna de Sus (Lona), Gilău, Dumbrava şi
Leghia, unde apar sub forma unor bancuri groase, alături de argilele
cenuşii şi calcare cu Anomfo: tenuistriata. Urmărirea extensiunii gipsu-
rilor pe orizontală pune în evidenţă treptata lor îngroşare înspre inte-
riorul bazinului, respectiv de la Luna de Sus (Lana) către Leghia, ulti-
ma fiind localitatea în care ele ating o grosime mare, în jur de 30 de
metri. Această cantitate mare de gipsuri, alături de existenţa unor con-
diţii favorabile privind căile de acces, a permis dezvoltarea unor in-
tense lucrări de exploatare a gipsurilor în carierele de la Leghia.
2.2. Orizontul cu Gryphaea eszterhazyi
Formaţiunile prezente în alcătuirea acestui orizont în sectorul Agîr-
biciu şi Căpuşu Mic poartă caracteristicile unor depozite marine formate
în zonele marginale. In bază, succesiunea începe cu un lumaşel, alcătuit
în cea mai mare parte din sfărîmăturile cochiliilor de Gryphaea brong-
niarti, urmat de un nivel bogat în resturi de echinoderme ce aparţin cu
precădere speciei de Eupatagus haynaldi. Urmează apoi un alt nivel, de
oolite feruginoase, cu o bogată faună de lamelibranhiate şi gasteropode.
La partea superioară a nivelului de oolite feruginoase se pot întîlni
numeroase cochilii ale lamelibranhiatului Gryphaea eszterhazyi ce ca-
ra~terizează din punct de vedere paleontologic şi stratigrafic respecti-
vul . orizont.

2.3. Orizontul cu Nummulites perforavu-s

Seria marma inferioară continuă cu cel de al treilea orizont al său,
alcătuit în cea mai mare parte din marne şi calcare foarte bogate în for-
me de numuliţi. La Căpuşu Mic, nivelul inferior al acestui orizont· este
încă oolitic-feruginos sau grauconitic şi conţine în el numeroase resturi
de Nurnmulites striatus. Deasupra lui urmează nivelul marnos cu Nurnmu-
lites perforatus (fig. 5), un alt foraminifer, de dimensiuni mai mari, iar
spre părţile interne ale bazinului se poate delimita nivelul superior
cu Nurnmulites striatus. Pe lingă resturile amintite de numuliţi, orizon-
tul mai conţine şi alte numeroase specii de lamelibranhiate sau de gas-
teropode, fiind foarte bogat în resturi organice.
21
 5. Calcar marnos cu N'l.lmmulites perforattls la Leghia

2.4. Orizontul marnelor; şi calcarelor cu moluşte

In continuitate de sedimentare, în limitele seriei marine inferioare,
apare orizontul marnelor şi calcarelor cu moluşte, alcătuit din partea,
bazală din marne cenuşii, iar în partea terminală din oakare. Marnele 7•
dar mai ales calcarele sînt şi ele foarte bogate în moluşte şi echinide fo-
sile. Dintre acestea mai frecvent apar unele forme de Hippochrenes
ampl'Lls, Terebellum sopitum, Turritella imbricataria, precum şi resturi de·
Corbula gallica.
La Leghia şi Leghia-Băi, orizontul menţionat mai conţine în 111.ad:_
frecvent şi resturi de Nummulites perforatus.
2.5. Orizontul marnelor şi argilelor cu ostreide
Peste nivelul calcaros al orizontului precedent, în toate zonele de răs­
pîndire a depozitelor seriei marine inferioare, se dezvoltă o stivă groasă;
de argile şi marne cenuşii cu intercalaţii de nisipuri şi de gresii. Ostrei--
dele, forme caracteristice ale acestui orizont, apar la ·diferite nivele,.
formînd pe alocuri, prin îngrămădiri masive, adevărate lumaşele.
)
2.6. Orizontul calcarului grosier inferior
Seria marina inferioară se încheie cu un orizont calcaros organogen,.
cenuşiu-gălbui, ou intercalaţii de marne cenuşii nisipoase. Roca calca-
roasă predomirnantă are originea orgianogenă, fiind :fioa:rt.e bogată în ţ-es­
1

turi de foraminifere, cochilii de moluşte şi în echinide fosile.

Proprietăţile calcarelor fac din ele materiale foarte bune pentru 1•

construcţii şi din acest considerent, în multe din punctele de aflorare,

ele au devenit obiectul unor lucrări de exploatare (Leghia,. Viştea etc;)..
22
 După depunerea ultimelor depozite ale seriei marine inferioru:e, sur-
vin mişcări tectonice de ridicare generală, cauzate de faza prepireniană,
urmate de o treptată retragere a mării şi exondarea unor suprafeţe în-
tinse, transformate acum în sectoare de uscat.

3. Complexul vărgat superior

Depozitele complexului vărgat superior sînt alcătuite din argile de
culoare roşie-cenuşie, cu intercalaţii de gresii şi nisipuri, formate în
-conEliţiile continentale ale unei sedimentări cu caracter fluviatil-la-
.custru.
La fel ca şi în cazul complexului vărgat inferior, către sfîrşitul etapei
de formare a respectivelor depozite, în depresiunile lacustre începe să
pătrundă apa marină care înaintează treptat, modificînd condiţiile me-
diului lacustru, în cele specifice mediului marin.
Complexul continental superior este dezvoltat în valea Someşului
Mic şi a Nadăşului.
Partea superioară a succesiunii complexului vărgat se mai găseşte des-
chisă la Rădaia, unde se poate cerceta trecerea de la depozitele conti-
nentale la cele marine superioare, realizată printr-un nivel de argile cal-
caroase de culoare albă. Trebuie subliniat faptul că de la Rădaia au
fost recoltate resturi de oase ce au aparţinut unei forme fosile deo-
sebit de importante, cunoscute în paleontologie sub denumirea de
„Brachydiasthernatherium transilvanicum", un mamifer mare, din grupa
imparicopitatelor.
In continuare către nord-vest şi vest, orizontul vărgat superior se
poate urmări în tot lungul văii Nadăşului, între Nădăşelu şi Şardu, în-
tre localităţile Viştea şi Băgara, fiind foarte evident prin coloritul său
roşietic cu aspect vărgat datorită căruia se deosebeşte cu uşurinţă de
formaţiunile marine acoperitoare .

.\ 4. Seria marină superioară , ,.

. După formarea nivelului superior al depozitelor continental~, ca re-
zultat al scufundării ce se manifestă în cursul eocenului superior (a cărui
vechime este apreciată la cca 42 milioane de ani), în condiţiile recu-
renţei menţionate, are loc revenirea mării în regiunea situată la vest
de Cluj-Napoca, aceasta fiind iarăşi acoperită de ape cu adin!Cimi reduse.
Ca şi în tr.ansgresiunea anterioară, la început au e:xistat condiţii fa-
vorabile pentru sedimentarea unor depozite lagunare, după care un alt
val al transgresiunii instalează peri.tru un timp mai îndelungat condiţiile
normale ale sedimentării marine. Pe baza datelor litologice şi faunistice,
în cadrul acestei serii marine noi se pot delimita iarăşi mai multe ori-
zonturi stratigrafice, ca şi în cazul precedent, al seriei marine infe-
rioare. ·
4.1. Orizontul rnarno~calca'relor oii anomii şi al gipsurrilor
su:e~!~are -~1: ".:rS~ă)~-\.)\r)c
Poa,te fi urmărit pe valea Nadăşului între Băgara-Nădăşelu-Mera­
Suceagu; spre nord, apare la suprafaţă în valea Nădăşelului, pînă la sud
de Şardu. Se mai găseşte apoi dezvoltat la Cheile Baciului, în Mănăştur,
23
valea Uîrbăului şi Pleşca, precum şi pe versantul stîng al văii Someşului
Mic şi pe valea Căpuşului.
In toate deschiderile amintite aceste depozite au în bază argile, care
trec spre partea superioară în marne cenuşii, apoi în calcare organo-
gene bogate în fornminifere şi anomii. Peste ele urmează argile în alter-
nanţă cu bancuri de gipsuri. Gipsurile se întîlnesc într-o serie de aflori-
mente la Straj,a, Meria, NădăşeiJ..u, Tur.iia, Ma1cău, unde dealtfel sînt des-
tul de groase. Calcarele cu foraminifere au şi o importanţă economică,
fiind exploatate intens la Cheile Baciului, iar pe plan local la Nădăşelu
şi Turia. 1n trecut ele se mai scoteau şi din cariera de la Dealul Gol-
Mănăştur.

4.2. Orizontul calcarelor grosiere superioare

Orizontul calcarelor superioare se dezvoltă treptat din cel anterior
şi se poate cerceta în aceleaşi locuri ca şi cel precedent. La partea lui
inferioară se dezvoltă un lumaşel foarte bogat în V ulsella dubia transil-
vanica şi Ostrea transilvanica, peste care urmează calcare dure organo-
gene, cu forme mari de ceriţi, printre care: Campanile parisiense cl-11.,-
jensis şi alte numeroase mulaje de moluşte sau resturi variate de echi-
nide. in talvegul Someşului, sub digul de la Donath şi în alte părţi, au
mai fost găsite în ele fragmente din coaste de sirenide (fig. 6), resturi
de decapode şi numeroşi dinţi de selacieni.

4.3. Orizontul cu Nummulites fabianii

Calcarele din partea terminală a orizontului precedent îşi schimbă
treptat şi frecvent conţinutul lor faunistic din cauza apariţiei unor noi
forme de numuliţi. Către partea superioară a orizontului se dezvoltă
marne cenuşii ou Nummulites jabianii .. in afaa:'ă de numuliţi, acest orizont
mai conţine resturi variate de moluşte, echinide şi urme frecvente ale
unui vierme fosil numit: Rotularia spirulaea.

4.4. Orizontul marnelor cu briozoare

In continuitate de sedimentare urmează o serie nouă, cenuşie-mar­
noasă de coa 60 m grosime cu intercalaţii de marne nisipoase, alături
de care se mai găsesc numuliţi şi moluşte. Pri:q.tre acestea din urmă do-
mină mai ales unele cochilii mari de Grypha'ea gigantica, resturi de

6. Coastă de sirenid - Halitherium

24
Chlarnys biarritzensîs, Spondylus cisalpinus şi mulaje de Cardita laurae.
Orizontul marnelor cu briozoare este deschis în talvegul Someşului, în-
tre parcul Victor Babeş şi stadionul oraşului, precum şi în dealul Hoia,
valea Pleşca, la Cheile Baciului şi la Mera.
In timpul formării acestor depozite se pare că marea eocenului supe-
rior a atins o adîncime maximă.

b. SEDIMENTELE SERIEI OLIGOOEN:E

1. Stratele de Hoia
In aceeaşi ordine succesională, peste marnele cu briozoare se dezvoltă
nivelul calcarului de Hoia care apare bine deschis la 150 m spre est
de ,,locul clasic", într-o deschidere rezultată mai recent în urma alu-
necărilor produse în str. Uliului 68 (fig. 7). Aici, peste calcarul organogen
bogat în Balanus concavus concavus şi alte variate resturi de moluşte,
coralieri şi numuliţi, urmează un nivel de marne roşii vărgate, gresii
şi conglomerate, peste care se dispun calcare cu cyrene şi depozite mar-
noase cu Gryphaea gigantica. întreaga succesiune este acoperită de o
gresie calcaroasă ou cyrene şi forme de Potamides, complexul grezos
foarte asemănător stratelor de Curtuiuş.

~
'W(.
~

7. Aflorimentul „nou" al calcarului de Roia de pe str. UJiului 68 (sub drum)

a. marne cu briozoare; b. calcarul de Hoia; c. conglomerate, argile vărgate;
d. gresii; e. marne; f. argile badeniene (tortoniene)

25

1
 Un alt afloriment se situează în pădurea Mănăştur şi la începutul vau
Popeştilor de la Cordoş - Cluj-Napoca, unde iarăşi se vede bine trece-
rea de la marnele cu briozoare la calcarul de Boia.

2. Stratele de Mera
La Mera, peste marnele cu briozoare şi cu Chlamys urmează o marnă
grezoasă cu Lucina globulosa şi Scutella subtrigona, apoi mai multe
nivele de argile grezoase şi nisipuri tufacee cu resturi de Pitar, oale-are
cu Cardium transilvanicum şi Scutella subtrigona. Peste nivelul cal-
ca,ros- urmează marne, nisipuri şi gresii cu Polymesoda. Stratele menţio­
nate fac trecerea spre o nouă serie continentală vărgată, aceea a stratelor
de Ticu, iar orizontul de Mera poate fi considerat ca o etapă regresivă a
seriei marine superioare. Această regresiune urmată de o ridicare şi de
instafare,a regimului continental se datoreşte mişcărilor pireniene oare
s-au manifestat la începutul oligocenului. Faptul că în interiorul stra-
telor de Mera se găsesc nivele de nisipuri feldspatice sau pietrişuri an-
dezitice rotunjite ce se aştern peste calcarul de Hoia arată că în această
vreme, în zona de bordură, s-a manifestat şi o susţinută activitate
nică.

3. Stratele de Ticu
Coloritul roşietic al argilelor precum şi cel galben-ruginiu al bancu-
rilor de nisipuri şi g·resii permite identificarea şi delimitarea stratelor de
Ticu care reprezintă cea de a treia serie vărgată a depozitelor paleo-
gene.
In sectorul nordic, aflorimentele acestui complex se întîlnesc în Dea-
lul Hoia, cîţiva metri mai jos de statuia lui Donath; în locul cunoscut
sub denumirea de „Tăietura Turcului"; în baza dealului pe oare se
înalţă Cetăţuia Clujului; la nord de străzile Dragalina şi Rakoczi.
Succesiunea de la baza deschiderilor menţionate este alcătuită cu pre-
cădere din gresii şi nisipuri, iar către partea lor superioară din argile
roşietice-vărgate, combinate cu intercalaţiile nisipoase.
In jumătatea superioară a dealului Cetăţuia, peste depozitele vărgate
urmează un nivel de calcare bituminoase, argile marnoase cenuşii cu
Planorbis şi Lymnaea, precum şi unele resturi de chelonieni (Clemmys
strandi). Lifologia şi resturile fosile menţionate indică depunerea în-
tr-un mediu continental, fluviatil-lacustru.
In sectorul sudic, stratele de Ticu apar sub forma cîtorva petice izo-
late, pe partea dreaptă a văii Popii, la sud de Mănăştur, şi în aval de
cariera de la Coasta cea Mare.
Unele foraje de mică adîncime, precum şi lucrările edilitare au per-
mis identificarea acestor strate în cîteva puncte de pe teritoriul oraşului~
sub strada Clinicilor, în Piaţa Păcii şi pe Calea Moţilor, în apropierea
spitalului de copii.
Un profil continuu al stratelor de Ticu se poate urmări la Mera, pe·
valea Berecoaia, între orizontul de Mera şi orizontul de Cetăţuia unde
ele au o grosime în jur de 50 m.
Resturile organice nu sînt concludente pentru precizarea timpului lor
de formare; ca atare, vîrsta stratelor a fost stabilită ca fiind oligocen-·
26
miedie ~cca 38 milioane de ani) în r,aport cu depozitele limitrofe cu
.care ele vin în contact la partea lor bazală şi superioară.
Nisipurile galbene de la Tăie1tu.r1a Turcului formează şi în prezent
•obiectul unor exploatări în carieră, fiind folosite ca nisipuri metalurgice,
în uzinele de prelucrare a fierului de pe raza oraşului.
4. Stratele de Cetăţuia
In jumătatea superioară a dealului Cetăţuia, peste complexul vărgat
.al stratelor de Ticu, urmează depozitele stratelor de Cetăţuia, de vîrstă
oligocen-superioară, care încep cu un lumaşel caracteristic, format din
,cochilii de cyrene, depuse într-un mediu de ape salmastre (fig. 8).
Depozitele specificate sînt în continuare acoperite de un pachet de
marne şi argile nisipoase cu un conţinut oarecare de detritus vegetal.
Peste ele urmează o serie groasă de gresii, nisipuri şi microconglome-
tate, adesea cu o stratificaţie încrucişată foarte evidentă la unele nivele
'.Sau sub forma unor lentile lumaşelice, rezultate din acumulările unor
<Cochilii de Corbula henkelusiana, Polymesoda convexa, Lentidium etc.
In profilul descris, aceste gresii sînt acoperite cu pietrişuri de terasă,
de vîrstă cuaternară, subdiviziune stratigrafică a cărei vîrstă a fost esti-
mată la 1 milion de ani.
in vatra oraşului Cluj-Napoca, dar şi în zonele imediat învecinate,
,orizontul de Cetăţuia mai aflorează în cîteva puncte, unele dintre ele
fiind cunoscute pe traseul ce începe din Valea Popii şi urcă spre Coasta
,cea Mare.
Succesiunea specifică orizontului de Cetăţuia este apoi bine dezvoltată
la Mera, pe pîrîul Berecoaia, unde, la partea haz.ală, se dezvoltă marne
•·-CU Congeria·, apoi un strat subţire cu cărbune, şisturi cărbunoase •CU Unio,
după care urmează seria depozitelor formate din gresii, nisipuri, micro-
ieonglomerate cu Lentidium, Corbula şi Polymesoda.
Nisipurile de la partea terminală a orizontului de Cetăţuia sînt bo-
gate în caolin, datorită căruia ele au şi fost inventariate printre obiec-
tivele geologice cu importanţă economică. ·
Din descrierea acestor succesiunj ce ating în unele profile grosimi
de 20-30 m ·se constată prezenţa în bază a unor depozite care indică o
-sedimentare specifică unor condiţii paralice, datorită cărora a rezultat
acel strat subţire de cărbune care se îngroaşă treptat spre nord-vest.
După depunerea sedimentelor paraHce s-a instalat, apoi un regim marin
,cu apele treptat îndulcite şi devenite cu timpul specifice unui mediu
:salmastru.

Celă/111/;
' I
I

s Somesu
1
1,//c

8. Profil geologic al Cetăţuii

1. Stratele de Ticu - argile roşii vărgate cu intercalaţii de nisipuri; 2. Stratele
de Cetăţuia - nisipuri, gresii, conglomerate; 3. Pietrişuri cuaternare de terasă;
4. Aluviuni

27
 5. Stratele de Zimbor şi de Sînmihai
Sedimentele acestor două pachete de strate ocupă o suprafaţă restrînsa
doar în extremitatea nordică a perimetrului, fiind dezvoltate pe raza loca-
lităţi Mera şi în valea Popeştilor.
La Mera, peste gresiile şi nisipurile caolinoase ale stratelor de Cetă­
ţuia, se aştern argile cenuşii cu intercalaţii subţiri cărbunoase, după
care urmează un pachet de 8 m format din nisipuri cuarţoase-micacee,
puternic caolinoase. De la nisipurile de Zimbor se trece la o alternanţă
de gresii gălbui-ruginii şi marne nisipoase vineţii, dezvoltate pe o gro-
sime de circa 20 m. Aceste depozite înaintează spre Coruşu şi Popeşti,
iar spre vest se alungesc pe direcţia Sînpaul-Mihăieşti-Topa.

SUBSISTEMUL NEOGEN
a. SERIA, SEDIMENTELOR MIOCENE
1. Stratele de Sînmihai
Stratele de Sînmihai sînt alcătuite din •argile roşii nisipoase, gresii 1
argile cărbunoase şi şisturi 1argilo1ase deschise pe valea PopeştiiLor.
Toate aceste depozite s..iau format în condiţiile unor ape marine de
mică adîncime, îndulcite în anumite etape. ln urma unor mişcări de
ridicare ce se produceau din cînd în cînd, unele dintre aceste sectoare
se transformau în regiuni mlăştinoase, paralice, favorabile acumulării
resturilor vegetale din care au rezultat cîteva strate subţiri de cărbuni.
2. Stratele de Coruş
Coruşul, situat la 8 km nord-vest de Cluj-Napoca a devenit de mult
timp o localitate cu rezonanţă în lucrările referitoare la biostratigrafia
miocenrului european. Nisipurile de la Coruşu, mai precis din Dealul
Bliduţelor, sînt deosebit de bogate în cochilii de moluşte, predominînd
mai ales forme de pectunculide şi pectinide mari. În afară de această
apariţie a burdigaHanului (eggenburgianului) de la Ooruşu, se mai pot
semnala şi alte iviri, cum sînt acelea din valea Popeştilor, în amonte
de satul cu acelasi nume sau cele cunoscute în dealul Coasta cea Mare
din pădurea Făgetului. Vîrsta acestor depozite este de 26 milioane de ani.
La nord de Cluj-Napoca (în jurul localităţii după care a fost denu-
mit stratotipul), depozitele marine ale zonei litorale ce aparţin stratelor
de Coruş se delimitează de depozitele subjacente ale stratelor de Sîn-
mihai printr-un nivel cu apariţia lenticulară de argile marnoase-şocolatii
cu resturi de plante şi intercalaţii subţiri de şisturi argiloase-cărbu­
noase. Baza stratelor de Coruş este formată din nisipuri cuarţoase­
micacee de 3-5 m grosime, cu treceri laterale la pietrişuri cuarţitice.
Peste nivelul bazal urmează nisipuri şi gresii fosilifere friabile cu o
grosime de cca 15 m şi o culoare gălbui-ruginie. Conţinutul fosil al
acestor depozite este păstrat adesea sub formă de cuiburi cu caracter
lumaşelic. 1n Dealul Bliduţelor (locul „tip" al stratelor de Coruş) se
găseşte o faună fosilă bogată cuprinzînd: Glycimeris fichteli, Chlamys
gigas, Laevicardium kilbecki etc.
Ultimii 2-3 m din succesiunea depozitelor amintite, ce aparţin încă
acestor strate, sînt reprezentaţi prin nisipuri argiloase stratificate, cu
glauconit şi fac trecerea la argilele de Chechiş.
28
 ln partea de sud a oraşului Cluj-Napoca, la Coasta cea Mare, stra-
tele de Coruş, dispuse transgresiv peste strate de Cetăţuia şi strate
de Ticu, au un aspect litologic puţin deosebit faţă de cel al nisipurilor
de la Coruşu. In cariera de aici, nisipurile metalurgice sînt mai fine,
iar cromatica lor galben-ruginie cu vărgături roşu-violaceu (în partea
mediană cu pete albăstrui-verzui) constituie caracterul lor distinctiv.
In cele două locuri principale de aflorare, stratele de Coruş nu depă­
şesc grosimea de 20 m.
Sub aspect paleoecologic, fauna de moluşte existentă în depozitele
psefito-psamitice ale stratelor de Coruş atestă condiţiile unor biotopuri
eulitorale şi sublitorale de ape marine tropicale sau subtropicale, cu
salinitate normală.
Prin caracterul specific al faunei conţinute, stratele de Coruş au
valoarea unor formaţiuni reper pentru delimitarea terenurilor neogene
de cele paleogene din Bazinul Transilvaniei.

3. Argilele de Chechiş
In continuitate de sedimentare peste nisipurile de la Coruşu urmează
aşa-numitele „argile de Chechiş", reprezentînd faciesul neritic foarte
bogat în foraminifere al mării burdigaliene (eggenburgiene).
Aceste argile ocupă o suprafaţă restrînsă, limitată la o fîşie îngustă
orientată N-S, pe versantul stîng al văii Popeştilor. In cuprinsul fîşiei
amintite, aceste depozite încep cu un nivel de argile nisipoase glauco-
nitice cu grosimea de 0,60-0,80 m, fiind de fapt nivelul care face
trecerea de la stratele de Coruş la argilele de Chechiş. După nivelul
glauconitic urmează apoi o succesiune de argile marnoase, micacee, de
culcare cenuşiu-albăstruie s,au gălbui-ruginie, pe alocuri mai şistuoase, cu
intercalaţii subţiri de gresii calcaroase sărace în moluşte şi foarte bogate
în foraminifere. Spre nord-est de Coruşu, argilele marnoase se dezvoltă
mult în grosime, atingînd 35-40 m. Argilele de Ohechiş apar şi la Coasta
cea Mare, sub forma unor petice mici, reduse în grosime şi suprafaţă,
mai păstrîndu-se aici datorită faptului că au fost menajate de eroziunea
pretortoniană (prebadeniană) care nu le-a îndepărtat în întregime.

4. Stratele de Hida
Depozitele ce intră în componenţa str1aitefor de Hida sînt dezvoltate
pe valea Chintenilor unde sînt intersectate oblic de planul eroziunii
prefortoniene (prebadeniene), din care cauză aici ele pătrund înspre
avalul v.ăii amintite, pentru ca în cele din urmă să se afunde şi să
dispară sub complexul tortonian (badenian) al tufului de Dej. La sud
de paralela satului Popeşti ele nu se mai întîlnesc, iar conglomeratele
din valea Popeştilor, considerate de unii cercetători ca aparţinînd stra-
telor de Hida, s-au dovedit la o cercetare mai minuţioasă tortoniene
(badeniene).
In deschiderile şi carierele săpate de localnici în versantul stîng al
văii Chintenilor, sînt prezente nisipuri şi pietrişuri în bancuri cu gro-
simi metrice. Intre aceste bancuri, adesea cu stratificaţie încrucişată,
se intercalează argile marnoase sau marnoase-nisipoase cu elemente de
pietriş. Rareori intercalaţiile argiloase includ în ele unele elemente micro-
faunistice, îndeosebi foraininifere aglutinante.
29
 Din dezvoltarea orizontului bazal al stratelor de Rida, se poate deduce
regimul fluviatil-deltaic în care s-au sedimentat aceste depozite. Din
punct de vedere paleogeografic aceste sedimente grezoase-conglomeratice
(cu vechimea de cca 24,5 milioane ani) reprezintă o serie regresivă ce
ca:riaJCterizează încheierea marelui ciclu de sedimentare al miocenului in-
ferior din Bazinul Transilvaniei.

5. Stratele de Cîmpie
Tortonianul în sens larg (BadenianuJ.)
Pe considerentul unui areal foarte mare de răspîndire în părţile mai
eentrale şi totodată în sectoarele Bazinului Transilvaniei cu forme de
relief mai joase, depozitele acestui etaj al miocenului au fost separate
<le A. Koch sub denumirea stratelor de Cîmpie.
Sub raportul virstei geologice, stratele de Cîmpie aparţin tortonia-
nului (badenianului) într-un sens mai larg, deoarece în această accep-
ţiune etajul menţionat ar include şi sedimentele orizontului buglovian
•care la rîndul său, în limitele bazinului, are o dezvoltare mare.
Principala caracteristică a stratelor de Cîmpie o formează prezenţa
,constantă a mai multor nivele de tufuri dacitice cu ajutorul cărora ele
pot fi uşor identificate pe teren şi deosebite de formaţiunile terţiare
-mai vechi.
Astfel, la vest de Cluj-Napoca depozitele tortonianului (badenianului)
·se dispun transgresiv mai întîi peste formaţiunile de vîrstă miocen-
inferioară şi apoi peste cele oligocene şi eocen-superioare, participînd
alături de acestea în alcătuirea culmilor dealurilor din apropierea oraşu­
lui. Ele se întîlnesc mai ales în vîrfurile dealurilor Hoia, Sf. Paul,
<lealul Berţ din interfluviul văii Someşului Mic - valea Nadăşului, în
·dealul Pădurea Baciului, dealul Gîlnaş din interfluviul valea Nadăşu­
_lui - pîrîul Popeşti,. în dealul Gălişer - pădurea Mănăşturului, dealul
Pleşca din interfluviul pîrîului Gîrbăului - pîrîul Mănăşturului şi la
·Coasta cea Mare din partea sudică a oraşului.
In general tortonianul (badenianul) din partea nord-vestică a Bazi-
nului Transilvaniei cuprinde trei orizonturi:
- orizontul (sau complexul) tufului de Dej;
- orizontul marnos cu gipsuri şi sare;
;_ orizontul mamelor cu Spiratella (Spirialis).
Nu poate fi atribuit tortonianului (badenianului) orizontul argilelor
:marnoase cu syndesmii şi ervilii, acesta fiind raportat de unele dintre
,cercetări - buglovianului. ·
La anumite intervale stratigrafice apar următoarele nivele de tufuri
,.dacitice: tuful de D_ej, de Buneşti şi tuful de Apahida-Iclod-Borşa.

5.1. Orizontul tufului de Dej

. Acest ori'.nont, omria.1ateirizat ma.ii ;ai1es de prezoo.ţa nivewului tufului de
Dej propriu-zis, prezintă o importanţă deosebită, deoarece cu el începe
-cel de al doilea ciclu al sedimentării neogene.
!n alcătuire.a lui intră trei nivele litologice separabile în împre-
jurimile comunei Baciu:
30
 • nivelul bazal detritic grosie1·,
• nivelul argilelor marnoase cu globigerinidae,
• nivelul tufului de Dej propriu-zis.
Profilul cel mai edificator, complet şi uşor accesibil, îl oferă deschi-
derile versantului nordic al dealului Rozelor, la sud de Baciu.
Aici, ca de altfel şi la nord de Baciu, se poate vedea clar că în zona
marginală, nu nivelul tufului de Dej - acest excelent reper litostrati-
grafic şi cartografic pentru delimitarea tortonianului (badenianului) din
Bazinul Transilvaniei - marchează limita inferioară a seriei respective
de strate, ci primele două nivele amintite mai sus, care se interpun
între baza lui şi suprafaţa de eroziune pretortoniană.
Nivelul detritic grosier. Acesta este nivelul bazal, discordant, grezos-
conglomeratic, cu stratificaţia încrucişată, alcătuit din pietriş rulat,
extrem de variat din punct de vedere petrografic, cuprinzînd galeţi de
şisturi cristaline, roci eruptive (cu precădere riolite şi dacite), gresii şi
calcare mezozoice sau paleogene, cu care începe transgresiunea tor-
toniană.
In Dealul Rozelor (fig. 9 şi 10), la sud de Baciu şi în Cheile Baciului
el este reprezentat printr-un banc gros de aproximativ 3-4 m cu

9. Contactul dintre conglomeratele badeniene (tortoniene) şi depozitele

eocene în Dealul Rozelor - Baciu
a. Marne cu Nummulites fabianii; b. conglomerate badeniene (tortoniene).

31
conglomerate grosiere, cuprinzînd pe alocuri chiar blocuri mari, cu
treceri laterale la microconglomerate şi gresii grosiere care acoperă in-
tersectînd sub unghiuri diferite mai mulţi termeni ai eocenului superior,
printre · care argilele cu briozoare, st;ratele cu NU?nrnulites fabianii şi
calcarul grosier superior.

11c1/1p;1 /1/ao'cisL1ILJ1
I !
hf C(/1. I
!Jaciur '
I I
I
I

10. Secţiune geologică prin Dealul Rozelor - Baciu

1. Calcar grosier superior; 2. Marne cu Nummulites fabianii. Tortonian (badenian);
3. Conglomerate; 4. Argile marnoase; 5. Nisip cuarţos; 6. Tuf dacitic.
Pe direcţia nordică şi nord-vestică
de la Baciu, grosimea nivelului
creşte la 10-12 m, pr,ezentînd pe alocuri adevărate îngrămădiri haotice,
slab cimentate, ce se dispun de daiba aceasta discordant peste termenii
stratigrafici ai oligocenului.
Spre zona internă, se trece treptat de la ruditele amintite la nisipuri
şi argile nisipoase-marnoase ·CU pietriş diseminat în masa rocilor argiloase
sau cu galeţi grupaţi sub forma unor lentile în care se întîlnesc şi
cuiburi folsilifere cu resturi de moluşte foarte slab păstrate.
La partea superioară urmează un banc grezos-cakaros, pe alocuri cu
un caracter cvasi-recifal, în care sînt cuprinse nodule de alge calcaroase
(lithothamnee), colonii de scleractinii, diferite cochilii de moluşte (în-
deose.bi ostrei), fragmente de briozoare, de e:chinide (Clypeaster, Scutella)
şi un bogat eonţinut de fomminifere mari (heterostegine şi amfistegine).
O serie de blocuri calcaroase de „tip Leitha" se întîlnesc frecvent
pe partea sudică a dealului Pădurea Baciului.
Nivelul argilelor marnoase cu globigerinide. in urmărirea extensiunii
depozitelor tortoniene pe orizontală, se constată la un moment dat sub-
stituirea nivelului detritic grosier cu nivelul argilelor marnoase cu globi-
gerinide, care urmează în continuarea lui, şi a cărui formare coincide
cu timpul în oare marea toritoni1ană (badeniană) a atins cea mai mare
extindere în suprafaţă sau un maximum de ingresiune.
In deschiderile de pe versantul sudic al dealului Boia şi în cele de
pe versantul drept al văii Pleşca, la partea superioară a nivelului apar
din ce în ce mai multe intercalaţii de gresii silicifiate ce se prezintă sub
forma unor dale cu grosimi centimetrice. Pe feţele inferioare ale acestor
plăci de gresii apar nişte urme cunoscute sub denumir,ea de „hieroglife~',
dintre care cele atribuite urmelor de tîrîre lăsate de gasteropodul Bullia
(fig. 11), alături de care adesea se mai poate întîlni •O reţea poligonală
ce poartă denumirea de Palaeodictyon (fig. 12). Aceste urme de activi-
tate vitală pledează pentru formarea gresiilor în ape cu o adîncime nu
prea mare, despre care am putea afirma -că nu depăşeau „neriticul
scund".
32
 11. Placă grezoasă cu urme de tîrîre lăsate de gasteropodul Bullia

12. Reţeaua poligonală a formei de Paleodictyon

Nivelul propriu-zis al tufului de Dej. Sub raport litologic acest nivel

se deosebeşte de sedimentele subjacente prin dezvoltarea bancurilor de
tufuri dacitice, cu grosimi decimetrice - depăşind foarte rar un metru -
separate prin intercalaţii (10-20 cm) de argile marnoase şi marne
tufacee cu globigerinide. În succesiune se mai pot repera strate subţiri
de nisipuri slab cimentate, pe alocuri tufitice, cu un conţinut .adese&
sporit de detritus vegetal şi tipare de tuburi sifonale ale unor lameli-
branhiate endoxilice, care se adăposteau săpîndu-şi galerii în bucăţi de
lemn (fig. 13).
Grosimea nivelului de 6-8 m în împrejurimile oraşului Cluj-Napoca
(dealul Hoia, pădurea Mănăşturului - dealul Gălişer) creşte către nord-
vest de Cluj-Napoca (Baciu - Popeşti) pînă la 10-12 m. Pretutindeni
bancurile de tuf compact sînt exploatate de localnici ca piatră de con-
strucţie.
Sub raport paleontologic intercalaţiile argiloase marnoase din cuprin-
sul acestui nivel, bogate în foraminifere planctonice, diferă de cele din
patul tufului propriu-zis de Dej, prin creşterea cantitativă a „căsuţelorH
de Orbu.lina suturalis (fig. 14) de vîrstă tortonian-inferioară (badenian-in-
ferioară), adică 16 milioane de ani.

33

3 - Pe poteci cu bănuţei de piatră

L
 13. Tuburi de Martesia - moluscă xilofagă

14. Asociaţia cu Orbulina suturalis de vîrstă tortoniană (badeniană) de lingă

rezervorul de apă din str. Rosetti

5.2. Orizontul marnos cu gipsuri şi sare

In continuitate de sedimentare, peste argilele marnoase tufacee ale
complexului tufului de Dej urmează orizontul marnos cu gipsuri şi sare,
dezvoltat în condiţii de regresiune a mării şi de instalare temporară a
unor episoade lagunare, în care s-a produs precipitarea gipsului şi a
sării. Din dispunerea concentrică a celor două faciesuri - cel marnos
cu gipsuri în zona periferică şi cel cu sare în zona internă - se deduce
34
că la începutul instalării faciesului marin-lagunar s-a depus mai întîi
gipsul şi apoi, datorită ridicării pronunţate a salinităţii apelor prin eva-
porare şi concentrare, s-a depus sarea.
Gipsurile se plasează la baza orizontului, fie în apariţii st,ratiforme,
ca de exemplu la Becaş, fie sub formă de lentile cu grosimi de 1,5-2 m
ca pe valea Chintenilo:r şi la Popeşti. Adesea apariţiile de gipsmi fibroase
sau granulare (alabastru) sint însoţite de iviri de calcare bituminoase.
Pe valea Chintenilor şi la Popeşti, lentilele de gipsuri granulare s-au
zaharoide se aştern adesea nemijlocit peste tuful dacitic.
Faciesul cu sare se dezvoltă la est de Someşeni, marcat fiind de apa-
riţia manifestărilor saline, iar la Cojocna sarea apare la zi.
Conţinutul paleontologic al acestui orizont este mai puţin cunoscut.
Din cariera de la confluenţa văii Chintenilor cu Nadăşul (Vama Chin-
teni), s-au menţionat resturi indeterminabile de vertebrate marine: im-
presiuni şi resturi scheletice de peşti, dinţi de crocodili, resturile unor
oase de cetacee. Microfaunistic, baza orizontului se caracterizează prin
schimbarea raportului dintre foraminiferele planctonice şi cele bento-
nice, faţă de cel al complexului tufului de Dej. Astfel, asociaţiile cunos-
cute pînă în prezent din unele nivele argiloase, fin-pelitice, sînt foarte
bogate în foraminifere în oare predomină: quinqueloculinine, cibici-
dine, nonionine şi buliminine.
Acest orizont, format dintr-o suită groasă de marne cenuşii, prezintă
rare intercalaţii nisipoase, grezoase şi nivelul specific al tufului de Apa-
hida-Iclod-Borşa. Din cauza acestor caracteristici litologice posibilitatea
separării sale de termenii adiacenţi, respectiv de orizontul marnos cu
gipsuri şi sare din baza lui şi orizontul iarăşi marnos cu sindesmii şi
ervilii din acoperişul său, este destul de dificilă. Nivelul tufului de
Apahida cuprinde în baza bancului de tuf menţionat şi unele strate
tufitice, cu intercalaţii marnoase. Atît în tuf cît şi în materialul tufitic
se întîlnesc numeroase amprente foliare de plante şi detritus vegetal.
La est de Apahida, grosimea lui în jur de 10 m, scade treptat pînă la o
completă efilare.

6. Stratele de Feleac (Sarmaţianul)

Depozitele sarmaţiene se întîlnesc masiv în alcătuirea dealului Feleac

în zona sudică a oraşuluti Cluj-Napoca, extinzîndu-se de a1c1 pma
spre Turda. Sarmaţianul este reprezentat prin sedimente litoral-neritice,
cu nisipuri, gresii, conglomerate şi marne. La nord de creasta Feleacu-
lui, spre oraş, nu apar deschideri în care să se poată observa depozitele
sarmaţiene. In cîteva pîraie ce coboară spre Someş, printre care amin-
tim Pîrîu Ţigariului ce trece prin Grădina Botanică, se pot vedea nume-
roase concreţiuni grezoase, de forme şi dimensiuni variate, precum şi
depozite nisipoase şi marnoase, toate bulversate şi alunecate în mai
multe valuri, pînă aproape de cursul rîului Someş. Pe versantul sudic
al dealului Feleac, de-a lungul Văii Căprioarei, sarmaţianul stă în con-
tinuitate de sedimentare cu depozitele bugloviene, respectiv cu cele tor-
toniene (bJi,deniene). Spre vest însă, la vest de Sălicea, el se dispune
transgresiv şi discordant, direct peste depozite eocene. O caracteristică
importantă a depozitelor sarmaţiene, cunoscute şi sub denumirea stra-

35
telor de Feleac o reprezintă „concreţiunile de Feleac", prezente adesea
în ele sub forma unor bile mari, sferice. Acestea sînt nişte formaţiuni
de natură diagenetică, rezultate prin depunerea treptată a carbonatului
de calciu ce îmbibă nisipurile sarmaţiene în jurul unui centru de preci-
pitare. Dimensiunile acestor concreţiuni pot să atingă uneori 2 m în
diametru (fig. 15).

15. îngrămădire de concreţiuni grezoase într-un ogaş al dealului Feleac

36
 La Măgura Sălicei, în alcătuirea depozitelor sarmaţiene apar uneori
şi blocuri mari de şisturi metamorfice sau fragmente de aplite care
indică prezenţa unor insule ridicate, un fel de cordiliere ce se înălţau
pe fundul mării sarmaţiene, cunoscute în literatura geologică sub denu-
mirea de ,,munţi ascun.şi".
Depozitele sarmaţiene din regiunea Feleacului conţin o microfaună
precum şi o macrofaună salmastră, reprezentată cu precădere prin lameli-
branhiate ca: Mactra naviculata, Ervilia dissita podolica, Cardium vindo-
bonense, ]rus gregarius dissitus etc. ce ,atestă un mediu al apelor ma-
rine mai îndulcite. în afară de foraminifere şi moluşte au mai fost
găsite unele forme de peşti, trunchiuri silicifiate de conifere, impresiuni
de frunze etc.
Resturile fosile indică cu toată certitudinea vîrsta sarmaţiană infe-
rioară a acestor depozite care probabil au continuat să se formeze în
aceleaşi locuri şi la începutul sarmaţianului mediu.
Sedimente sarmaţiene se cunosc şi la nord de Cluj-Napoca, la est
şi vest de valea Chintenilor, în locurile cunoscute sub denumirea de
Lomb şi Fînaţele Clujului. Vîrsta acestor depozite este de cca 14 milioane
de ani.
După depunerea sarmaţianului, regiunea prezentată s-a ridicat trep-
tat, iar apele marine s-au retras încetul cu încetul spre centrul bazinului
şi marea salmastră din aceste părţi centrale ale Transilvaniei s-a îndulcit
puternic, transformîndu-se în ultimă instanţă într-un lac imens care a
p2rsistat încă un timp destul de îndelungat.

b. SERIA SEDIMENTELOR PLIOCEN-CUATERNARE

1. Evoluţia postsarmaţiană a împrejurimilor oraşului CJuj-Napoca

Ridicările survenite la sfîrşitul sarmaţianului mediu în partea de
nord-vest a Bazinului Transilvaniei au determinat retragerea mării şi
în zonele din împrejurimile actuale ale oraşului Cluj-Napoca vechile are-
ale ale sedimentării marine fiind astfel transformate într-o suprafaţă pri-
mară acumulativă a uscatului, devenită ulterior looul de manifestare a
proceselor denudaţiei continentale care a sculptat această suprafaţă în
decursul pliocenului şi cuaternarului, modelînd treptat un relief foarte
apropiat de cel actual.
Spre deosebire de depozitele terţiare mai vechi, aceste sedimente
sînt sărace în exemplare fosile care să permită efectuarea unor inter-
pretări biostratigrafice valoroase, căci resturile de mamifere cuprinse în
ele sînt foarte rare, iar puţinele forme subaerale şi ubiquiste de gastero-
pode nu oferă prea mari posibilităţi de interpretare.
Sculptarea reliefului, tot mai diferenţiată pe măsura trecerii timpului,
s-a desfăşurat sub acţiunea complexă a mişcărilor tectonice pe de o
parte şi a eroziunii fluviatile pe de altă parte. Ast.fel, mişcările oscila-
torii din pliocen şi cuaternar au dus la o ridicare treptată a principalelor
dealuri clujene pînă la cotele de 700-800 m. (Vf. Peana, creasta Feleacu-
lui, dealul Lomb etc.), iar paralel cu această înălţare s-a desfăşurat frag-
mentarea reliefului şi adîncirea reţelei hidrografice, talvegurile princi-
palelor cursuri de apă situîndu-se la cotele absolute de 320-340 m.
37
In tot acest timp, mişcările de ridicare, deşi s-au caracterizat prin schim-
bări frecvente ale sensului şi intensităţii, au predominat faţă de scu-
fundări.
Pe măsura adîncirii reţelei hidrogmfice, s-a intensificat ablaţiunea
areală, respectiv procesele deluviale din versanţii văilor, iar datorită
transportării materialului eluvial către văile învecinate, s-au acumulat
cantităţi tot mai mari de material clastic sub forma unor pături deluviale
mobile. La acest proces s-au adăugat acţiunea soliflucţiei şi alunecările
de teren care au format în ansamblul lor procesele coluviale ce au dus
în ultimă instanţă la modifi<:!area liniei profilului transversal al văilor,
acumulîndu-se în grosimi mari la baza pantelor mai abrupte şi defor-
mînd astfel suprafeţele iniţiale ale depozitelor aluviale de terasă.
Asemenea depozite, reprezentate în special prin coluviul format în
urma unor alunecări de teren, au o răspîndire destul de mare şi ocupă
uneori suprafeţe însemnate.
Ele se dezvoltă predominant în sectoarele în care culmile dealurilor
sînt acoperite de pietrişuri şi nisipuri sarmaţiene ice au la baza lor
depozite argiloase-marnoase tortoniene. Acestea constituie suprafaţa de
alunecare pentru depozitele acoperitoare de la partea superioară abruptă
a pantelor, fiind situate deci într-o zonă gravitaţională foarte labilă.
Alunecările caracterizează toată marginea de nord a culmii Feleacului,
obîr'şiile ogaşelor pîrîurilor Becaş-Borhanci, a Pîrîului Tulbure, dealurile
Şipotele şi Borzaş; iar la nord de Someş pantele dealurilor Lomb, Steluţa,
Fînaţele Clujului şi Dealul Melcilor. Alunecările apar pe suprafaţa seri-
ilor vărgate eocene şi a orizontului de Ticu. Valurile de aluneeare eoborîte
la diferite nivele hipsografice parazitează suprafeţele de terasă.
In literatura de specialitate problema numărului şi a vîrstei teraselor
din sectorul clujean al văii Someşului Mic nu este încă suficient de
lămurită, totuşi se menţionează un număr de şapte terase dezvoltate
deasupra luncii Someşului Mic şi a Nadăşului, iar la partea superioară a
acestora se mai admite existenţa a trei suprafeţe vechi de nivelare.

1.1. Suprafeţele de nivelare

Suprafaţa de nivelare superioară (Terasa a X-a) - coresprunde pla-
toului învălurit al crestei Feleacului între vîrfurile Măgura şi Peana în
vest şi vîrful Cioltu Mare în est. Această primă suprafaţă din cele trei
menţionate a fost sculptată în nisipurile şi pietrişurile faciesului litoral,
depuse în limitele bazinului marin al sarmaţianului mediu. Aceeaşi supra-
faţă de nivelare, exprimată însă mult mai slab în relief, apare şi la
nord de valea Someşului Mic şi de cea a Nadăşului, pe dealurile Lomb,
Chinteni şi Dealul Nucului, fiind modelată tot în sedimentele sarma-
ţiene ce ocupă aici coronamentul respectivelor dealuri. Deşi din punct
de vedere hipsografie acest nivel se situează cu cca 150 m mai jos în
raport cu culmea Feleacului, totuşi racordarea sa a fost făcută pe con-
siderentul sculptării sale în depozite sarmatice.
Suprafaţa de nivelare medie (Terasa a IX-a) - apare pe versantul
nordic al Feleacului, în dealul Gîrbăului, pe interfluviul dintre Pîrîul
Cocinei-valea Pleşca, la obîrşiile Pîrîului Popii (Oapul Dealului şi
Făget), a pî,rîului Becaş, Pîrîului T1:1Jbure şi Valea Sărăţii, avînd altitu-

38
dinea absolută cuprinsă între 600-650 m şi înălţimea relartivă faţă de
lunca Someşului de 270-320 m.
Prin poziţia acestei suprafeţe în cadrul reliefului, unii cercetători con-
testă formarea ei datorită proceselor de nivelare, considerînd-o mai
degrabă treapta cea mai înaltă a teraselor Someşului Mic.
Suprafaţa de nivelare inferioară (Terasa a VIII-a) - se situeiază între
450 şi 550 m altitudine pe panta nordică a Feleacului, precum şi în
sectorul cuprins între Valea Popii - Pîrîul Tulbure şi în zona obîrşiei
pîriului Becaş.
Terasa a VII-a - cu altitudinea absolută de 455-470 m se înalţă
la 125-140 m deasupra nivelului Someşului Mic, fiind identificată pe
interfluviul nordic al văii Pleşca, în pădurea Mănăşturului la „Gloduri''
(deasupra Hajonga;rdului şi cimitirului), în zona coloniei Becaş, pe dealul
Borhanciului, pe dealul Sopor, către nor,d de Şipotele şi pe versantul
stîng al văii Zăpodiei. Acest nivel de terasă, identificat hipsografie,
dar ale cărui depozite aluviale nu se cunosc, este bine conturat şi la
nord de valea Someşului Mic. pe versantul stîng al văii Popeştilor şi a
văii Nadăşului, în Pădurea Oraşului pe dealurile Lomb şi Steluţa, fiind
mai incert pe Dealul Sf. Gheorghe şi la Fînaţele Clujului.
Terasa a VI-a - cu altitudinea absolută de 430-440 m şi înălţimea
relativă de 120-110 m, apare pe pintenul situat la partea de nord a dealu-
lui Gîrbău, în zona pădurii Mănăşturului, mai sus de Institutul agrono-
mic, la Observatorul astronomic, pe Dealul Alvernei, Sopor şi Borzaş;
iar }a nord de 0UTsul Someşului Mic, sub Pădrureia Oriaşului din dealul
Lomb şi în partea de sud a dealului Steluţa.
Te:rasa a V-a - bine cunoscută sub denumirea de „Terasa Cetă­
ţuii" - are altitudinea absolută de 390-405 m şi înălţimea relativă
de 55-75 m. Apare sub forma unor „umeri" puternic fragmentaţi şi
parţial erodaţi. Acelaşi nivel se poate urmări pe versantul de nord al
dealului Gîrbăului, în Dealul Gol, sub pădurea Mănăşturului, Institutul
Pasteur, pe strada Republicii, la Cimitirul Eroilor, mai sus de ferma
hortiviticolă, pe interfluviul dintre pîrîurile Becaş şi Borhanci, în de,alu-
rile Sopor, Borzaş, pe versantul drept al ,văii Zăpodiei. La nord de Nadăş,
podul acestei terase apare bine vizibil pe creasta dintre pîrîul amintit
şi valea Popeştilor; pe versantul dealului Lomb; deasupra cartierelor
periferice Cordoş, Baciu şi Dîmbu Rotund din ale cărui sedimente
aluviale se exploatează pietrişuri.
Terasa a IV-a - este cea mai dezvoltată, pe suprafeţele sale întinse
situîndu-se mai mu1te cartiere ale oraşului printre care cartierul clini-
cilor, Gheorghieni, Mănăştur. Altitudinea absolută este de 360-370 m
şi înălţimea relativă de 30-40 m. Podul terasei a IV-a se întinde de la
Floreşti pînă la valea Becaşului, fiind străbătut de cursurile pîraielor
Gîrbăului, Lingurarilor, Popii, Ţiganilor, care prin conurile lor de dejec-
ţie parazitează puternic pietrişurile aluviale ale faciesului de albie, aco-
perite de mîlurile faciesului de luncă.
Terasa a III-a - cunoscută S!Ub idel1lll.ffiirea de Terasa oriasului sau
„Calvaria". Are altitudinea absolută de 352-354 m şi înălţime~ relativă
de 22-24 m. Sub podul acestei terase netede si bine conservate se găsesc
pietrişuri cu grosimi de 8-14 m, nisipuri şi mîluri fine. Intre valea
39
 Gîrbăului şi Valea Popii ea apare ca o treaptă mai joasă ce urmăreşte
îndeaproape suprafaţa terasei anterioare şi care - în continuare - se
poate urmări în mamelonul de la Calvaria. intre Piaţa Cipariu şi valea
Becaşului această teriasă are o întindere mare, ·dealtfel ca şi la sud de
Someşeni, între pîrîul Becaş şi Valea Murătorii.
Terasa a II-a - are cotele absolute între 340-346 m şi înălţimea
relativă de 10-16 m, fiind mai slab exprimată în partea de vest a ora-
şului, respectiv la nord de Institutul agronomic, de unde reapare în
zona Fabricii de bere şi se lărgeşte treptat spre est, fiind identificată pe
strada Clinicilor şi în pieţele Păcii, Libertăţii, Victoriei, Cipariu şi
Mărăşti, continuîndu-se spre est în cartierul „intre Lacuri" şi Someşeni.
in centrul oraşului, fruntea acestei terase, mascată bineînţeles de clădiri
şi umpluturi artificiale, coincide cu malul Canalului Morii. Probabil din
cauza unor mişcări de coborîre locale, înălţimea podului terasei se mo-
difică, situîndu-se la 10-12 m pe unele porţiuni, pentru a reveni în
continuare la înălţimea de 15 m.
Terasa I ~ ocupă practic toată zona centrală a văii Someşului, avînd
cotele absolute de 330-332 m şi înălţimea relativă de 2-6 m. Se
cunoaşte de la Flo;reşti către est, pe suprafeţele ei fiind aşezate cartierul
Grigo1'escu, Parcul oraşului, Piaţa Mihai Viteazul.
in fine, lunca Someşului Mic ar reprezenta cea mai joasă suprafaţă
de nivelare, relativ slab dezvoltată pe ambele maluri ale Someşului,
bpre vest de linia Tăietura Turcului - Pîrîu Popii. Pe teritoriul oraşului
albia Someşului fiind îndiguită, suprafaţa luncii nu este cunoscută.

1.2. Vîrsta teraselor

Vîrsta teraselor a fost stabilită prin analogie cu terasele din arealul
dunărean şi din acest motiv concluziile nu pot depăşi caracterul unei
scheme de prognoză, nefiind baz1ată pe criterii biostratigrafice axate pe
găsiri şi determinări ale unor resturi concludente de mamifere.
Astfel, suprafaţa superioară de nivelare ar avea aproximativ vîrsta
sarmaţian-superioară/pliocen-inferioară. începutul pliocenului a fost apre-
ciat la cca ·11,7 milioane de ani. 1n consecinţă suprafaţa medie de nivelare
(terasa a IX-a) s-ar încadra în pliocen, iar suprafaţa inferioară de nive-
lare (terasa a VIII-a) în pliocen-superior/pleistocen-inferior (preglaciar).
In continuare aceeaşi vîrstă, cuprinsă între pliocen şi pleistocen, s-ar
putea acorda nivelelor VII şi VI de terasă.
Suprafeţele teraselor V şi IV aparţin pleistocenului-inferior, respectiv
intervalului dintre sfîrşitul glaciaţiunii Glinz şi a glaciaţiunii Riss. In
sprijinul acestei vîrste se pot aduce dovezile unui molar de mamut(?) şi
Elephas sp. adunate din depozitele acestei terase în perimetrul actualei
GrădinÎ\ Botanice, resturi care exclud o vîrstă mai veche decît oea
rissiană.
Determinări mai precise de vîrstă, pe baza unor resturi de mamifere
suficient de bogate, s-au putut face pentru nivelele teraselor III şi II.
Dintre acestea se pot aminti resturile de Mammuthus primigenius, Elephas
tr ogontherii(? ), Elephas sp., Celodonta antiquitatis, Rhinoceros trichor-
hinus(? ), Rhinoceros sp., Cervus euryceros, Bos sp., Equus sp., Arctomys
bobac, Foetorius lutreola, păstrate în prezent în colecţia catedrei de
40
geologie a Universităţii din Cluj-Napoca, şi care permit precizarea vîrster
wurmiene pentru nivelele specificate.
In ceea ce priveşte terasa I şi lunca actuală, acestea se pot consider.a
ca nivele formate în holocen şi în timpurile istorice.

1.3. Vestigiile omului preistoric în cuaternar

Uneltele paleolitice precum şi o serie de alte vestigii se cunosc de pe
teritoriul mai multor localităţi, printre care Cluj-Napoca, Mera, Nădăşelu,
Căpuşu Mic ş.a.m.d., ele reprezentînd în majoritatea cazurilor desco-
periri cu un caracter accidental.
Astfel în anul 1924, în aluviunile Căpuşului, lîngă Căpuşu Mic, s-a
găsit un toporaş de mînă, de tip acheulean, cioplit grosolan. Această
unealtă din andezit prezintă o patină adîncă, fiind prelucrată numai pe
o singură faţă. Determinarea vîrstei, făcută pe criterii tipologice (deci
cu un grad mai mare de incertitudine faţă de criteriile stratigrafice),
permite totuşi precizarea faptului că respectivul toporaş ar reprezenta
cel mai vechi vestigiu arheologic cunoscut pînă în prezent din împreju-
rimile oraşului Cluj-Napoca şi aparţine paleoliticului inferior.
O altă descoperire pe teritoriul oraşului Cluj-Napoca a fost făcută în
anul 1915 cu ocazia unor săpături în locul cunoscut sub denumirea de
Tăietura Turcului, unde s-au dat la iveală res_ţurile unui răzuitor de tip
mousterian.
La nord de cartierul Cordoş s-au găsit, rostogolite în apă probabil în
urma ruperii unei părţi din terasa mijlocie, cîteva unelte lucrate din
cuarţit. Acest material arheologic descoperit în dărîmăturile de terasă
se afla deci într-un loc secundar. ·
Cu ocazia unor dezveliri sistematice, executate în anul 1911 în depo-
zitele aluvionare de pe terasa Mănăşturului, au fost scoase din lut multe
unelte mousteriene, lucrate tot din cuarţit.
Intre Mera şi localitatea Rădaia, în locul unde calea ferată este tăiată
într-un bot de terasă cu altitudinea relativ joasă, s-au găsit resturile
unei astfel de aşezări mousteriene; ori, după cum se ştie, urmele acestei
culturi materiale sînt încadrate în interglaciarul Riss-Wurm şi la primul
stadiu al glaciaţiuni Wilrm, oeea ce ar reprezenta o vechime de ,ooa
120 OOO de ani.
Odată cu primul interstadiu al glaciaţiunii Wilrm (Wilrm I-II) începe
evoluţia mai „vertiginoasă" a paleoliticului superior care cuprinde sfîrşi­
tul acestei glaciaţiuni şi chiar o parte a timpului ce-i urm€ază.
Din această perioadă lungă de timp, de la cca 100 OOO la 10 OOO de
ani, se cunosc mai multe ,descoperiri sigure de tip aurignacian-răsăritean.
Printre acestea se pot mel}-ţiona resturile unor forme de răzuitoare şi
cîteva unelte găsite în apropierea bisericii ortodoxe de la Nădăşelu,
aflările de la Viştea (pe interfluviul dintre Viştea şi Gilău), de la Mera
(de lîngă pepinieră şi din partea de NV a satului, către Berindu); de
la Cluj-Napoca, pe Dealul Hoia şi de la Luna de Sus (Lona).
Din ultima etapă a paleoliticului superior, respectiv din magdalenian,
se cunoaşte o lamă de silex şi mai multe tibii de lup perforate, toate
acestea fiind găsite la sfîrşitul secolului trecut în cuprinsul unei peşteri
situate între văile Someşului Cald şi Rece.
41
 In partea inferioară a neoliticului vechi, pe teritoriul de azi al Româ-
niei s-a dezvoltat aşa-numita „cultură Criş", iar oraşul Cluj-Napoca
se poate mîndri cu cel mai vechi mormînt neolitic cunoscut pînă în pre-
zent pe teritoriul ţării noastre, găsit în imedi,ata vecinătate a unui
bordei dezvelit prin săpături şi aparţinînd aşezărilor de tip Criş. Aceste
descoperiri făcute la Cheile Baciului au o vîrstă ce poate fi apreciată la
cca 5 OOO de ani.
Un alt mormînt la fel de vechi a fost dezvelit prin săpături chiar în
centrul oraşului, lîngă sediul Oficiului judeţean de turism.
Toate datele prezentate se referă la holocenul vechi; după el vesti-
giile cunoscute devin mult mai numeroase pe măsura înaintării în timp,
permiţînd ca printr-o migăloasă aranjare a tuturor acestor detalii să se
obţină o imagine asupra întregului mozaic al transformărilor survenite
pe parcursul cuaternarului.

D. ROCILE ERUPTIVE
Tabloul succesiunii în timp a episoadelor sedimentării depozitelor con-
tinentale şi marine ce s-au desfăşurat în paleogen şi neogen pe bordura
nord-vestică a Bazinului TransHvaniei ar fi incomplet fără prezentarea
manifestărilor magmatice care au dus la punerea în loc a unor variate
tipuri de roci şi au complicat rapoDturile dintre diferitele complexe
sedimentare.
Răspdndirea rocilor magmatice şi contactele acestor.a cu rocile găzdui­
toare se poate urmări în zona periferică a Munţilor Gilăului, într-un
perimetru delimitat aproximativ de localităţile Săvădisla, Stolna, Gilău,
Căpuşu Mic, Păniceni şi Dîngău.
Declanşarea activităţii magmatice la finele cretacicului se datoreşte
intenselor procese de scufundare ce au afectat zona periferică a Munţilor
Gilăului, cauzînd compartimentarea acesteia în blocuri şi ascensiunea
topiturii magmatice către suprafaţă, de-a lungul unor plane de falie.
Această fază incipientă, cunoscută în literatura geologică sub denumirea
de „magmatism iniţial mezozoic", s:-a manifestat deosebit de puternic
în Vlădeasa şi Munţii Bihorului, în zona Gilăului fiind însă mult mai
redusă ca intensitate.
Dovezile acestei activităţi sînt reprezentate prin cîteva iviri de roci
eruptive mai vechi, dintre care se pot menţiona cele de pe malul drept
al văii Căpuşului, situate în aval de confluenţa cu valea Dîngăului, unde
un filon diabazic - cenuşiu-verzui, dur şi compact - străbate şisturile
cristaline.
Mai uşor se recunosc urmele acestei activităţi la Stolna, pe cursul
superior al Văii Sărăţii, unde pe 150 m apare dezvelit un porfir cuar-
ţifer de culoare gri-verzuie, pe alocuri cărămizie, de sub rocile complexu-
lui vărgat inferior.
Cea de a doua fază de manifestare a activităţii vulcanice de la înce-
putul terţiarului s-a dovedit de o amploare mult mai mare, fiind deter-
minată de puternicele frămîntări ale scoarţei, ce au avut loc la sfîrşitul
mezozoicului (cretacicului superior) şi au continuat apoi în eocen, fiind
cunoscute sub denumirea de fază laramică a orogenezei alpine. Pe crăpă­
turile rezultate în urma mişcărilor tectonice s-au ridicat cantităţi mari
42
de topitură magmatică, determinînd punerea în loc a unor corpuri erup-
tive puternice, cunoscute sub denumirea generală de banatite.
Punerea în loc a intruziunilor a determinat în unele cazuri o intensă
sfărîmare (sau brecifiere) ,a rocilor găzduitoare. !n zonele de zdrobire au
pătruns din adîTIJcime soluţii fierbtnţi ce au cauzat mineralizarea aces:tor
sectoare de brecifiere. Asemenea mineralizări se întîlnesc frecvent pe
valea Căpuşului - între Căpuşu Mic şi Mănăstireni - sau pe valea
Someşul Rece, unde dealtfel alU şi fost cerce,faite în vederea val,orifi-
cării lor. Pe lîngă predominanţa piritei, s-au găsit pe alocuri (tot sub
forma unor sulfuri) cantităţi mai reduse de cupru (calcopirită), plumb
(galenă), zinc (blendă) şi un conţinut foarte scăzut de aur şi argint.
Mărturii ale activităţii vulcanice se mai pot întîlni într-o serie de iviri
caracteristice pe valea Căpuşului, întTe comunele Bedeciu şi Căpuşu
Mic, unde în complexfllll şisiturilor crisvaline apar pesit€ 20 de filoane cu
grosimi variabile, cu lungimi de cîteva zeci sau sute de metri, constituite
din dacite, riolite şi mai rar andezite. Dintre acestea se remarcă, înce-
pînd din valea Căpruşui1ud., treoind pesrt;e Pîr&u Piliaillllui pînă la Dealu
Şatra, un filon puternic de riolite. Filoane mai mari de dacite se întîl-
nesc pe Valea Satului şi Valea Caselor de la Păniceni, ele fiind şi aici
parţial mascate de complexul vărgat inferior.
Intre localităţile Căpuşu Mic şi Dumbrava apar de sub argile iviri
izolate de andezite cenuşiu închise sau negre, dezvoltate adesea sub
forma unor corpuri neregulate, reprezentînd probabil resturi ale vechilor
aparate vulcanice, asociate cu produse piroclastice şi curgeri de lavă.
Pe alocuri (Dealul Cetăţuia, Dealul Mihai), alături de andezite se întîl-
nesc şi riolite care ies în evidenţă prin culoarea lor mai deschisă, roz-
albicioasă şi prin aspectul porţelanos. Iviri izolate de riolite asociate cu
brecii riolitice sînt semnalate si mai la vest de Dealul Mihai.
In zona Agîrhiciu-Valea Micii-Dîngău_, şisturile cristaline sînt de ase-
menea străpunse de numeroase filoane. Dintre acestea, un filon andezitic
de 2-4 m grosime apare pe valea Agîrbiciului (în amonte de sat), iar
spre h voarele Văii Popii şi Văii Micii, precum şi pe culmea de separa-
ţie dirJ.tre acestea, se cunosc numeroase filoane subţiri de andezite, cu
grosime şi extensie redusă. Foarte evidente sînt iarăşi două filoane de
riolit situate la sud-vest de dealul Godeanu, spre dealul Piatra Silha.
Mai accesibilă recunoaşterii pe teren este însă zona dintre Stolna şi
Gilău caracterizată prin iviri mari de andezite, dacite şi riolite canto-
nate în depozitele cretacicului superior şi acoperite de argilele vărgate
inferioare. Toate acestea reprezintă probabil apofize filoniene ale unui
lacolit străbătute şi în unele foraje executate la Stolna, Luna de Sus
şi Gilău. Dintre ivirile mai oamoteriSitke se pot aminti cele de 1a Stolna,
din Valea Fetei pînă în V alea Sărăţii, unde ,apare un filon puternic oare
1

atinge pe alocuri 150-200 m grosime. Sub raport petrografic acesta este

constituit din andezite cuarţifere de culoare cenuşie.
In malul drept al văii Stolna, în raza comunei, printre stratele de
gresii senoniene se intercalează un „sill andezitic" cu grosime de 5-8 m,
formait pe socote1aJJa unei magme injectate pe plianul de stratificaţie. Din
zona de izvor a Văii Fet€i peste Pîrîu Corbuilui, Cri&tulrui, Valea Stofoei
pînă în dealul Coasta Vinţii se remarcă prezenţa mai multor filoane de
riolite cu grosimi de ipînă lia 100 m. ln mahtl stîng aJ Văii Sărăţii, peste
andezitele cuarţifere, apare un nivel de produse piroclastice în amestec
43
 16. Andezitul de lîngă barajul de Ia Gilău
1. Depozite cretacice superioare (senoniene); 2. Andezit; 3. Complexul vărgat
inferior

cu cenuşă vulcanică. Acesta poate fi urmărit şi în zona Dealului lui

Mihăilă, pînă peste Fenişel. La sud-vest de Gilău, în lungul drumului ce
urcă spre Someşu Rece, albia Someşului Mic este traversată de un filon
puternic, gros de 140-200 m, constituit din andezite cu amfiboli şi
biotit de culoare cenuşiu-negricioasă, în care este amplasată fundaţia
barajului Gilău (fig. 16). Ceva mai sus de această ivire, conglomeratele
şi gresiile senoniene de pe versantul stîng al Someşului Mic sînt iarăşi
străpunse de un filon puternic reprezentat printr-un andezit bazaltoid
de culoare pronunţat neagră, cu o grosime de 30 m. Aceste iviri, a căror
recunoaştere pe teren este însă mult mai dificilă, constituie tot atîtea
dovezi pentru amploarea manifestărilor vulcanice ce au participat activ
la alcătuirea edificiului geologic din zona complexă, situată la vest de
Cluj-Napoca.
 TECTONICA ÎMPREJURIMILOR ORAŞULUI
CLUJ-NAPOCA

Contactul tectonic între linia zimţuită a horstului Munţilor Apuseni

care reprezintă o treaptă mai ridicată a reliefului şi regiunea mai cobo-
rîtă a Bazinului Transilvaniei, în seria ei nesfîrşită de culmi domoale şi
prelungi, separate prin văi adînci şi largi, se realizează printr-un sistem
de falii, cu direcţia generală N /NV-S/SE, dezvoltate în cuprinsul unei
zone cu o lărgime de cîţiva kilometri. Liniile de falii apar deosebit de
evidente în valea Păniceni şi la vest de valea Căpuşului (sub crista-
linul Dealului Şatr,a) (fig. 17), pe oursul superior al văii AgîrbiciuLui, la
) confluenţa Someşului Cald cu Someşu Rece şi mai departe spre sud,
în valea Hăşdatelor, la vest de Lita şi de Băişoara.
In multe puncte ale zonei contactului morfostructural, liniile de falii
sînt marcate prin filoane şi dyke-uri andezitice, dacitice sau riolitice,

I
:r
îf
puse în loc de-a lungul planurilor de faliere, sub influenţa mişcărilor

.f..7//'.;J
•,
IV

0/'1zootul m?l7elol' cu muiife , '

~ _ fhz. cu 111//mm//11/e.f' ;;e;;/bn;;lus .
~ •o -•o"'• O<>o„ o<> "'oo o<> O o {ff>/j' Ct/UJ"/;?1,9,%) t'J'Z/6'/'l?c?ZJ'I
-.:--=::...:_-;- :-;- -;-- _ {hz m.;imo-c.!lk cu doom11 ,.JYJ'{LlJ't//'lk 11?1'
~ ~~ ~
0

-!: . .:_: .:..:~.: :._:_-: ..:_- : t'omp'e.wl v.Pj,.?I llifall'lar'

~ -. ·---~-00.
I O
,, - lco,yhmer.;7#. ~ Cc?/~l'c' lc.:Wan> dokm1k4' J

F: : ·. ·. I01J'pul'1,.f'res11 I ~ ~ -: I ool!le Q/JJ01J1/;ce

tS2zj m,.,"1„0/:' r~,::'.i';J f'OCI ll?i'ldmodice

17. Secţiune geologică la contactul dint~e şisturile cristaline şi sedimentarul paleogen
la Căpuşu Mare

45
 laramice, spre finele cretacicului sau unele dintre ele chiar mai devreme.
Mai multe dintre aceste dyke-uri apar puternic în relief, datorită proce-
1

selor unei denudaţii seleotive.

Tot în faza laramică a miscărilor tectonice au fost cutate - la finele
cretacicului - depozitele fÎişului senonian din zona de contact. Un
anticlinal puternic boltit şi faliat poate fi urmărit în toate detaliile lui
pe versantul stîng al văii Someşului Mic, la vest de Gilău.
La est de zona de contact, fundamentul crist:alino-mezozoiic se scu-
fundă definitiv sub pătura sedjmentelor paleogene.
La vest de Cluj-Napoca, în apropiere de şoseaua naţională, lîngă
podul Lonei, într-un foraj hidrogeologie la adîncime de 162 m, a fost
întîlnit un andezit acoperit de sedimentele complexului vărgat inferior.
Această adîncime poate fi deci considerată ca un indiciu aproximativ
al poziţiei fundamentului cristalino-mezozoic, într-un punct situat la
oca 6-8 km spre est de zona de contact.
La sud de Cluj-Napoca, în împrejurimile vîrfului Măgura (831,5 m),,
in gresiile şi conglomeratele sarmaţiene, apar nişte blocuri mari, colţu­
r,oase, de şisturi cristaline şi aplite. Prezenţa în ipulllctul cel mai înalt al
culmii Feleacului a acestui „grohotiş gigantic", nerostogolit, a sugerat
încă de la începutul secolului nostru ipoteza prezenţei unui bloc ridicat
al fundamentului cristalin; ,ounoscut ('aşa oum dea1tf:el s-a mai ,amintit),.
1

în literatura de specialitate sub denumirea de „muntele ascuns al Felea--

cului".
La Mera, Baciu şi valea Popeştilor, între conglomeratele bazale ale·
depozitelor tortoniene (badeniene) transgresive, au fost menţionate de·
asemenea blocuri imense de şisturi cristaline, de roci magmatice şi de
roci sedimentare permiene şi mezozoice. Prezenţa acestor roci iarăşi nu
poate fi interpretată altfel decît prin aoţiunea de netezire exercitată de
valurile marine asupra unor insule ale fundamentului, îngropate astăzi
sub pătura formaţiunilor neogene.
Scufundarea fundamentului cristalino-mezozoic la începutul erei caino--
zoice (ceea ce reprezintă aproximativ 70 milioane de ani), a transformat
Bazinul Transilvaniei în arealul unei sedimentări intensive şi variate-
care a dus la acumularea unor sedimente groase, marine, lagunare,
lacustre şi chiar continentale.
In urma oscil1aţîHor epirogenetice determinate de ba1sioulări ale fun--
damentu'lui orista:lino-mezozoic şi datorită influenţiei mişcărilor neo--
tectonice pliocene-pleistocene şi holocene, pătura sedimentară neozoică.
a bazinului a fost supusă acţiunii celor mai diferite deformaţii plicative
(de cutare) şi disjunctive (de fracturare şi faliere).
Sub acest aspect, în sectorul nord-vestic al bazinului se pot distinge·
trei zone tectonice paralele cu bordura şi dispuse oarecum concentric în_
ansamblul structural al bazinului.
1./ zona marginală a structurilor monoclinale
2./ zona cutelor diapire ...o
3./ zona centrală a cutelor brahianticlinale şi a domurilor, I
(ultima situîndu-se în afara perimetrului luat în studiu). :)\
~

46
 ZONA MARGINALĂ A STRUCTURILOR MONOCLINALE

Zona marginală a structurilor monoclinale ,are ,între comunele Someşu

Rece şi Someşeni o il.ăţime de cca 25 km.
În această zonă fundamentul cristalin se găseşte la adîncimi relativ
mici, iar sedimentele prezintă o structură monoclinală.
La vest de Cluj-Napoca, structura monoclinală este alcătuită din for-
maţiuni paleogene care, în valea Someşului Mic, se scufundă sub pătura
sedimentelor neogene, tocmai în cuprinsul vetrei oraşului Cluj-Napoca.
Se cunosc ca linii majore de dislocaţie falia dezvoltată la vest de
.Sălicea, de k punctul „Donath" (Hoia), falia cunoscută în aval de digul
Someşului Mic, falia Cetăţuii, cea de la nord de gara Mera, cea din
Dealul Viilor şi falia din partea superiară a văii Gîrbăului.
La nord de valea Someşului Mic, se conturează un sinclinal larg, a
cărui zonă axială urmăreşte linia Jucu-Cîmpeneşti-Ohinteni.
La sud de v;alea Someşului Mic se dinitinde bazinul sindina1 ,al depozi-
telor sarmaţiene de pe Dealul Feleacului şi dealurile învecinate. In limi-
tele acestui bazin structural, puternic ridicat în relieful morfologic în-
versat al teritoriului deluros, stratele sînt dislocate centriclinal.
Intre sinclinalul Jucu-Chinteni şi bazinul structural de pe Feleac,
valea Someşului Mic - pe porţiunea cursului său situată între Cluj-
Napoca şi Someşeni - este tăiată prin zona axială a unei macrocute
anticlinale a cărei axă coincide aici cu talvegul văii.

ZONA CUTELOR DIAPIRE

Se dezvoltă la est de Someşeni, într-o fîşie cu lăţimea de 10-15 km

şi cu orientarea generală N-S ce coincide cu direcţia generală a cutelor.
Zona diapiră este alcătuită dintr-o grupare de cute anticlinale şi sincli-
nale, comprimate pe direcţia E-V. Flancurile cutelor sînt puternic dislo-
cate ajungînd adesea în poziţia verticală. In zona axială, anticlinalele
poartă frecvent nuclee lentkulare de sare (Som~şeni, Dezmir, Pata, Co-
jocna etc.) care în multe cazuri străpung acoperişul lor sedimentar,
transformînd cutele respective în structuri diapire tipice (Cojocna).

ZONA CENTRALĂ A BAZINULUI

Această zonă nu aparţine împrejurimilor propriu-zise ale oraşului

Cluj-Napoca. în cadrul ei, efectele mecanice de care s-a amintit mai sus
au provocat evoluţia unor cute anticlinale închise, izolate, denumite
brahianticlinale si domuri. Ele ,ascund de multe ori :în baza lor cîte un
bloc cristalin as~endent sau poartă în structura lor o îngroşare lenticu-
lară de sare.
 BOGĂŢIILE SUBSOLULUI

in cadrul unei succesiuni atît de variate de formaţiuni geologice este

firesc să fie cuprinse şi unele substanţe minerale utile sau alte bogăţii,
dintre care cea mai mare parte a lor a intrat deja în circuitul economic,
ele fiind valorificate prin exploatare. in continuare vom prezenta succint
principalele bogăţii existente pe raza oraşului Cluj-Napoca şi în zonele
învecinate acestuia._

APELE SUBTERANE DIN ÎMPREJURIMILE ORAŞULUI

CLUJ-NAPOCA

Apele provenite din precipitaţiile atmosferice se infiltrează şi se acu-

mulează în rocile poroase sau în r-ocile masive fisurate, ajungînd uneori
pînă la adîncimi mari în diferite structuri geologice.
In împrejurimile oraşului Cluj-Napoca, valoarea medie multianuală a
precipitaţiilor este de 600-700 mm pe an. Din această cantitate de apă,
cca 450-500 mm se evaporă şi numai cca 100-150 mm trec în alcătuirea
scurgerii superficiale, iar 300/o din apă, care participă în scurgerea super-
fidală, se infiltrează în sol, adică numai cca 50/o din apele de precipi-
taţii reprezintă acea cantitate de umiditate care participă în alimentarea
apelor subterane.
Bineînţeles, această apă nu se repartizează uniform, ci în funcţie de
permeabilitatea rocilor care apar la suprafaţa terenului, precum şi de
caracterul unităţilor de relief.
Litologia formaţiunilor sedimentare din împrejurimile oraşului Cluj-
Napoca şi structura lor geologică determină existenţa mai multor ori-
z0:o.turi acvifere suprapuse în subasmentul teritoriului. Existenţa orizon-
turilor acvifere se poate identifica prin observarea izvoarelor şi urmări­
rea liniilor de izvoare. Aceste izvoare reprezintă punctele şi liniile de
drenaj, care apar legic în relief la efilare1;1 orizontului acvifer şi prin
care acesta îşi descarcă descendent sau ascendent apele la suprafaţa
terenului.
Succesiunea sedimentelor cunoscute în împrejurimile oraşului Cluj-
Napoca cuprinde o serie de strate şi orizonturi permeabile, acvifere, deli-
mitate prin alte orizonturi litologice, impermeabile.
In împrejurimile oraşului Cluj-Napoca, apele arteziene din forajul
hidrogeologie de la Lona au o mineralizare ridicată, specifică, ceea ce
iadică probabila lor provenienţă dintr-un orizont bogat în gipsuri.

48
 Forajul hidrogeologie de la Lona deschide orizontul acvifer inferior
al seriei marine eocene, i!ar apoi mai străbate încă patru strate aovifere
prezente în complexul vărgat inferior.
Amestecul de apă, care debitează artezian din cele cinci straturi acvi-
fere ,,_~le forajului, are o mineralizare relativ ridicată, de peste 7 grame 1a„
un litru de apă, iar tipul mineralizării este cloruro-sulfiarto-sodi:e.
în corpurile de sare din nucleul anticlinalelor zonei cutelor diapire
şi mai ales la contactul lor cu sedimentele detritice, - dacă sarea apare
la zi sau se ridică aproape la suprafaţa terenului - se acumulează can-
tităţi mari de ape subterane care, prin dizolvarea sării, realizează în
termen scurt o mineralizare cloruro-sadică ridicată, pînă la zeci de grame
mineralizare totală.
In sectorul respectiv se cunosc o serie de puncte cu sărături si izvoare
sărate sau chiar cu saramuri concentrate, veritabile ape miner~le (văile
Horhanciului, Murătorii, Dezmirului, Valea Mare, împrejurimile locali-
tăţii Apahida etc.). !n comuna Cojocna, pe locul unor vechi ocne de
<::are - acoperişul lor fiind prăbuşit - golurile· exploatărilor s-au
transformat în veritabile lacuri sărate. Ele sînt folosite astăzi ca loc
de odihnă, de băi şi tratament balnear, în jurul lacurilor fiind amena-
jată o staţiune balneară de interes local.
Băile „Someşeni" reprezintă o altă staţiune balneoclimaterică modernă,
în incinta căreia izvoarele sărate (cu un conţinut ridicat de radon şi
hidrogen sulfurat) în combinaţie cu efectul terapeutic al nămolurilor
unei mlaştini locale, reprezintă baza naturală amenajată special cu bazine
deschise şi cu băi calde la vană.
Nisipurile, gresiile şi conglomeratele depozitelor sarmaţiene, ce for-
mează în zonele centrale ale bazinului o pătură de sute de metri gro-
sime, în zonele marginale ale bordurii ocupă doar coronamentul dealu-
rilor la est de Chinteni şi apar oontinuu în tot sectorul sudic, la est
de valea Gîrbăului, pe spaţiul interfluvial larg al culmii Feleacului.
In depozitele sarmaţiene permeabile se acumulează un orizont acvifer
deosebit de bogat în ape, alimentat direct prin infiltnaţia apelor de
precipitaţii de pe suprafaţa terenului. Aceste acumulări au deci carac-
terul unui orizont acvifer freatic, cu ape dulci-potabile.
Apele sînt drenate prin numeroase izvoare şi chiar linii de izvoare,
dintre care aliniamentul cel mai cunoscut se găseşte imediat sub culmea
E'elencu]ui, la nivelul celei mai înalte terase a Someşului Mic, pe teri-
toriul Făgetului. Linia drenajului este dezvoltată paralel cu şoseaua care
duce spre satul Sălicea şi, datorită aib!Undenţei izvoarelor, ter,enul aici
este înmlăstinit în cea mai mare parte a anului pe o întindere de cîţiva
l~ilometri. Din apele acestor mlaştini şi izvoare se alimentează pîraiele
Pleşca, Pîrîul Popii, Becaş, Borhanci, Valea Mare şi altele.
ih cea mai mare parte a regiunii prezentate, primul strat acvifer
acumulat în formaţiunile superficia1e, deci orizontul apelor f~eatice_, ~e
dezvoltă în scoarţa de alteraţie eluvială, în depozitele coluviale ş1 m
cele aluviale.
49

4 - Pe poteci cu bănuţei de piatră

 În împrejurimile oraşului Cluj-Napoca, aceste ape sînt bine cunos-
cute la baza depozitelor de pantă (deluviale), fiind în multe puncte des-
chise prin fîntîni.
Lunca Somesului Mic cuprinde un puternic curent freatic care trans-
portă ape pot~bile de calitate superioară pînă la margineâ: de vest a
oraşului. Aceste 1ape 1asigură ialimenta:reia oraşului ou a:pe :potabile şi
industriale.
In limitele oraşului şi acest orizont acvifer este parţial poluat prin
ape rezidUJale, pa~ţi1a[ printT-'O mim.er,aJ.izare sruf1a1tică provenită din dizol-
varea gipsurilor tortoniene, prezente în fundamentul luncii. La est de
oraş, în zona diapirelor de sare, mineralizaţia apelor luncii devine clo-
ruro-sadică. Datorită tuturor acestor circumstanţe, începînd din marginea
vestică a oraşului şi în aval de ea, apele luncii Someşului Mic nu mai
pot fi folosite în scopul alimentării clujenilor; cu apa potabilă.

ROCILE UTILE
CALOARE

Rocile oai1caroase ,au o răspîndire mare în imediata apropiere a or,aşului

Cluj-Napoca, constituind materi1ale vial,oroase pentru construcţii, precum
şi blocuri bune de cioplit, de unde se e:x:plică şi existenţ)a unor sate pentru
ai căror 1ooui,tori f1asonmieia oa1mrelor a reipa-:ezerr1lbat încă de mult ocupaţia
de bază - cazul meşteşugarilor de la Viştea, Suceagu sau Baciu.
Cioplitul pietrelor are vechi tradiţii pe aceste meleaguri, fapt atestat
îndeosebi de diferitele monumente găsite cu ooazia unor săpături. De-
altfel şi descoperirile unor scule vechi pentru fasonatul pietrei la Cheile
Baciului sînt mărturii ale extragerii calcarului în carierele foarte vechi
deschise probabil aici imediat după ocuparea Daciei de către romani.
Calcarele cretadic-superioare se întHnesc pe bordura esrtică a Munţilor
Gilăului, în limitele acelei fîşii înguste ce reprezintă locul de aflorare a
calcarului cu hipuriţi în facies de Gosau. La confluenţa Someşului Rece
cu cel Cald, ele au format încă pină nu de mult obiectul unor lucrări
de exploatare, fiind în prezent abandonate.
Un alt nivel de calcare exploatabile se situează la partea inferioară a
eocenului, în baza seriei marine inferioare. Aici se dezvoltă calcarul cu
anomii, stratificat în plăci şi care constituie pe alocuri un material bun
pentru construcţii. Calcarele. acestui nivel au fost şi ele pînă nu de mult
exploatate la vest de Lona şi Săvădisla.
in seria marină inferioară, orizontul calcarului grosier inferior este
constituit dintr-un calcar organogen, cenuşiu-gălbui, bogat în resturi de
foraminifere, moluşte şi echinide. Acest calcar a fost exploatat la Viştea
şi se extmge şi în prez;enit in oariema idie JJa Leghila. Da l.Jeighiia, caloarul
grosier inferior apare în carieră sub forma a două bancuri cu grosimi
apropiate, din care primul are 3 m iar cel de al doilea 4 m, ele fiind
separate printr-o marnă nisipoasă. Bancul superior are un aspect alb,
50
cenuşiu-gălbui şi conţine numeroase fragmente de cochilii sau plăcuţe
de echinide, fiindtotodată mai grosier datoriită unui conţinui sporit de
mică şi cuarţ şi minerale alogenetice componente, ce-i dau un aspect
mai grezos.
Din cauza acestor minerale, calcarul este dur şi fisurat, iar între fisµri
se găsesc depuneri de calcit. Pe suprafaţa structurală formată din bancul
superior de calcare sînt dezvoltate unele fenomene carstice, de tipul
dolinelor.
Efectuarea unor foraje a permis precizarea rezervelor posibile care
pentru actualul perimetru al carierei se apreciază la cîteva milioane mc.
Alte exploatări ale acestor calcare se mai cunosc pe stînga Someşului,
la Gllău şi la nord de Căpuşu, în perimetriul localităţii Straja.
Orizontul următor, acela al calcarelor grosiere superioare, poate fi
urmăriit de [a Oluj-N1apooa spre Mănăştiur, deia:Lul Ho1a, în talvegul Some-
şuiJ.ui, Sillb digul de 1a Donath, de unde se odentează spre vest între valea
Someşul:ui Mic şi vallea Nadăşrtl!lui, ou dezvo1tare-a cea mai mare în ;îm-
prejurimile Baciului şi ale Suceagului, unde lăţimea lui atinge aproape
4 km.
O a doua fîşie paralelă cu cea amintită, care prezintă o mai mare
variaţie în substituirea pe laterală a calcarelor cu alte roci, începe de la
Mera, din versantul stîng al văii Nadăşului, traversează această vale între
Gîrbău şi Băgara şi se uneşte cu cea precedentă în zona ce ocupă ver-
santul sudic al cumpenei de apă dintre valea Nadăşului, valea Căpuşului
şi cea a Someşului Mic.
Prin urmare, pe teritoriul învecinat oraşului Cluj-Napoca calcarele
grosiere superioare formează un pachet de strate bine individualizate
care apar sub forma unor benzi, dirijate aproximativ NV-SE.
Cele mai cunoscute exploatări sînt cele din carierele de la Cheile Baciu-
lui, situate spre V-NV de Cluj-Napoca, la o distanţă de 7 km de oraş.
Prin Cheile Baciului curge Valea Lungă, o vale subsecventă cu lungi-
mea de 5 km, care se varsă în Nadăş; 1n lungul ei se găsesc numeroase
fronturi de •. carieră, în prezent abandonate .. In Cheile Baciului, zăcă­
mîntul de calcar grosier ar~ forma unor strate tabulare, constituite de
fapt din 3 bancuri, cu grosimea utilă de 2,5 m, separate prin diaclaze
orizontale. Poziţia calcarelor este N 60-65° V/4-6° NE.
Calcarele de la Cheile Baciului (fig. 18 şi 19) sînt roci foarte bune
pentru lucrări ornamentale, precum şi ca materiale de fundaţie şi
zidărie.
Cercetarea Cheilor Baciului înspre dealul Berţ şi spre va1ea Nadăşului
permite precizarea faptului că aici se mai găsesc încă rezerve apreciabile
de piatră bună de construcţii, cuprinse în nivelul productiv al calcarului
oolitic ce se dezvoltă în sectorul nordic amintit pe o suprafaţă destul
de mare.
Exploatări în prezent abandonate, folosite doar pentru necesităţile
locale sînt cele de la Mănăştur - Cluj-Napoca, din Dealul Gol, de la
Donath. La Suceagu, Mera şi Nădăşelu aceste calcare sînt exploatate
51
 V ~k~lt/1f&. E
1 f im",J /'er,:;/a
I Cltl.J· !Va,,ooca Or,:;dec?
I

1 tomJJk1u.
, iS'oseaua ;; ·
1 Clu/Na17oc;; zalcJu //"9a,y'c
I ti'X/6'

18. Carierele de calcar din Cheile Baciului

1. Calcar cu anomii şi ostracode; 2. Argile cenuşii-verzui; 3. Calcar grosier; 4. Marne;
5. Lumaşel cu Vulsella; 6. Calcare grosiere cu Pholadomya şi cu sirenide; 7. Calcar
cu Echinolampas; 8. Marne cu Nummulites jabianii; 9. Marne cu briozoare; 10. Ni-
velul detritic grosier de la baza tortonianului (badenianului)

19. Exploatarea calcarului de la Cheile Baciului

în anumite puncte de localnici. Rezervele existente în toate aceste locuri

permit redeschiderea vechilor cariere în cazul· unor necesităţi mai mari
în materiale de construcţiie sau blocuri pentru ornamentarea clădirilor.
52
 t'cJr1ero ele Cc?lcc?r N
: f.il1& I6'.Jllld
/Je,!;lu/ /n t',;v,1er1, cle.9fl)S !cy1kJ
I \

"I

20. Privire panoramică asupra văii Leghia

1. Orizontul gipsurilor inferioare; 2. Orizontul cu Gryphaea eszterhăzyi; 3. Ori-
zontul cu Nummulites perforatus; 4. Orizontul marnelor şi calcarelor cu moluşte;
5. Orizontul marnelor şi argilelor cenuşii; 6. Orizontul calcarelor grosiere inferioare

GIPS
in împrejurimile oraşului Cluj-Napoca, gipsurile se întîlnesc atît în
baza seriei marine inferioare şi a celei superioare din cadrul formaţiunii
eocerie, cît şi în cuprÎl!1sul depozitelor tortoniene (badeniene).
Primele iviri de gipsuri ce aparţin orizontului inferior marin se pot
urmări la Lona (Bocior, Pîrîu Mic), unde între marne şi calcare se
dezvoltă două bancuri de gips, avînd fiecare o grosime de 0,30 m.
De la localitatea amintită către vest, bancurile de gips devin mai
numeroase şi în acelaşi timp mai groase. Astfel, între Gilău şi Căpuşu
Mare grosimea lor creşte pînă la 10 m, pentru ca şi mai la vest - res-
pectiv pe Vialea Fînaţelor, la Păniceni - să ,atingă g~osimi între 15-20 m.
Dezvoltarea maximă este atinsă între Leghia-Sat şi Leghia-Băi, unde
bancurile de gips ajung la 30-35 m grosime. ln perimetrul localităţii
.Leghia (fig. 20) gipsurile sînt intens exploatate şi tmnsportate la fabrica
.de ipsos din Aghireşu, unde gipsul este prelucrat.
in seria marină superioară recurentă, gipsurile apar din nou în orizon-
·tul gipsurilor superioare şi al marno-calcarelor cu anomii. Gipsurile
din bazia seriei marine sruiperioar"e se situează ,]Ja vest de 01uj-Niapooa, pTi-
mele aflorimente prutîndu-se întilni la Rădaia-Mera. 1n acest sector, peste
marnele din baz,a orizontului, se dispun caloare cu anomii şi milioline,
urmate de două bancuri de gips, separate -de calcare şi marne, dintre
care cel inferior are 1,20 m, iar cel superior 0,70 m.
Ca şi în cazul anterior, grosimea gipsurilor superioare creşte şi ea
treptat spre vest, îndt lîngă Nădăşelu ea atinge 5-6 m, conitinuînd să
.crească treptat spre Turea şi Macău.
Intre aceste două localităţi din urmă, gipsurile au fost exploatate
pentru scopuri industriale, iar în sectoarele mai estice, deci mai apro-
pi<"ţte dE' Cluj-Napoca (Mer.a, Nădăşelu), exploatarea lor a fost făcută
numai de localnici, deci pe plan mai restrîns, fiind folosite la con-
strucţii.

SARE
In sectoarele estice şi sudice ale zonei denumite „Cîmpia Transilva-
niei", sarea apare legată genetic de formaţiunile miocene ale etajului
tortonian (badenian). Dealtfel, tocmai datorită acumulărHor mari de sare
53
 cuprinse în depozitele miocenului, această unitate stratigrafică mai este
ounosoută si sub denumirea de „salifer".
ln arealul de apariţie al manifestărilor ei la suprafaţa terenului, sarea
a fost utilizată înainte de toate în alimentaţia zilnică, atît prin folosirea
numeroaselor izvoare sărate cît şi a unor fîntîni cu apă sărată, special
amenajate şi denumite „murători".
Deşi pe văile din jurul oraşului Cluj-Napoca se cunosc numeroase
manifestări legate de prezenţa sării (sărături, izvoare sărate sau chiar-
ieşiri de sare la zi), totuşi sarea nu a fost exploatată în trecut decît în
zona comunei Cojocna. Pe baza unor unelte specifice găsite aici se
poate aprecia că în sectorul Cojocna exploatările sistematice de sare·
au început cu multe secole în urmă. Masivul de sare ce apare la zi pe
va,lea Oojoonei :a fost parţial exploatat prin două saline, dintre care una
era amplasată în Dealul Ocnei situat pe dreapta văii, iar cealaltă pe
versantul stîng, lîngă zona în care sînt în prezent amplasate băile Co--
jocna. Exploatarea sării a continuat aici de-a lungul timpului cu între-
ruperi mai lungi sm1 mai scurite pînă în anul 1852, cînd ,aotivit,atea de·
extracţie în subteran a fos_t definitiv sistată. Exploatarea se făcea prin
camere în formă de clopot sau con, legate de suprafaţă prin două puţuri
verticale.
După abandonarea lucrărilor în urma fenomenelor de dizolvare a tava--
nului clopotelor, sub acţiunea apelor de infiltraţie, acesta în cele din
urmă s-a prăbuşi:t, reZIUlrt,ind un hău mare deschis la zi şi care încetul
cu încetul a fost umplut complet cu apele de scurgere de la suprafaţă,
luînd naştere un lac cu ape sărate.
In malul ,a:ce&tui J,ac, ounosout sub denumirea de Durgău, sare1a ,apare·
la zi şi are o structură grăunţoasă cristalină şi o textură compactă.
O altă zonă în care sarea se află iarăşi foarte aproape de suprafaţă.
şi unde se exiploaitează indirect prin intermediul fintîniJoT icu iaipe sărate,
se află în imediata vecinătate a comunei Pata. Aici, la nod-vest de sat,.
pe dreapta Văii Sărăţii, se găseşte o zonă plată, însalinată, pe care sînt
amplasate o sede de finrtîni săriate s:aru slatine. Ca şi lra Cojocna, masiviU.l de-
sare apare şi aid în iaxia unui anticlinal, cu direcţiia NV-SE, ce se continuă.
de la Pa:ta cătve Aiton.
Im zona Someşeni, manifestările saline pun în evidenţă un alt masiv,.
deasupra căruia sînt amplasate băile din această localitate. Numeroasele
izvoare sărate din perimetrul băilor ca şi existenţa unor lacuri sărate­
sînt semne evidente ale manifestării sării a cărei prezenţă este dove-
dirtă dea'ltfeJ şi prin cîtevia foriaje oare au itntr-at în sare după _pumai.
11 m de la suprafaţă. Izvoare sărate şi zone îns1alinate cu care.eter de
mlaştină mai ,apar: în hotarul oomunei Someşeni pe valea Murătorii şi
la est de gară, în actualia zonă de depozitare a gunoaielor menajere ale,
oraşului. Cluj-Napoca.
Izvoare sărate şi sectoare cu sărături mai apar pe raza comunei.
Dezmir, în lungul Pîrîului Sărat, iar de aici sp['e est se întind către­
Apahida, pe Valea Caldă, în vecinătatea axei unui anticlinal, unde pre--
zenţa izvoarelor sărate şi a zonelor însalinate indică iarăşi situarea.
masivului de sare foarte aproape de suprafaţă.
Toate aceste acumulări de sare formează deocamdată rezervele poten-.
ţiale existente şi aflate în conservare pentru viitor.

54
 E V

~
..
: • • • .?

... ;
······· •-·--· -···
21. Panorama versantului nord-estic al Dealului Şatra
1. Complexul vărgat inferior; 2. Orizontul marno-calcarelor cu anomii şi al gipsu-
rilor inferioare; 3. Orizontul cu Gryphaea eszterhazyi cu limonit oolitic exploatat;
4. Orizontul cu Nummulites perforatus şi al marnelor cu Corbula; 5. Şisturile
cristaline epimetamorfice

LIMONIT OOLITIO ŞI GLAUCONITIC

Acumulări de glauconit şi mai ales de limonit oolitic se cunosc în

forma\iuni eooene, fiind formiate în timpul depunerii seriei marine infe-
rioare. Aceste surse de substanţe minerale utile sînt cantonate în orizon-
turile cu Gryphaea eszterhazyi şi ,cu Nummulites perforatus în perimetrul
Căpuşu-Gilău, precum şi la baza orizontului argilelor şi marnelor cenuşii
cu ostrei de la Vlaha-Săvădisla.
Oolitele feruginoase cunoscute atît din versantul drept al văii Căpuşu­
lui, între Căpuşu Maire-Căpuşu Mic şi Agîrbiciu sînt exploat:ate la
zi în carierele din dealul Şatra (fig. 21) precum şi în dealul Cionca.

ARGILE ŞI MARNE

Rocile argiloase şi marnoase cu răspîndire mare în succesiunea depo-

zitelor paleogene şi neogene din sectorul nord-vestic al Bazinului Tran-
silvaniei, 1a rîndul lor reprezintă Îh anumite ,oazuri materii prime foarte
necesare unor ramuri ale industriei locale sau chiar judeţene, constituind
obiectul unor exiploată(t'i în carierele deschise în diferite locuri şi forma-
ţiuni geologice.
Sub raport economic, printre obiectivele mai importante, trebuie men-
ţionate ocurenţele de marne badeniene din carierea Iris, situate la mar-
ginea sud-vestică a dealului Sf. Gheorghe (fig. 22).
MaTnele din oarierea Iris se caracterizează prin dteva proprieităţi mai
deosebite privind plasticitatea lor, contracţia la uscare, absorbţie de apă
etc., datorită cărora se utilizează îndeosebi la fabricarea unor cărămizi
şi ţigle de calitate.
Aceleaşi marne tortoniene (badeniene) s-au exploatat şi în cartierul
Cordoş din apropierea văii N adăşului.
In afara zăcămintelor de marne menţionate, în diferitele locuri s-au
exploatat şi argilele tortoniene, multe dintre ele fiind utilizate ca mate-
riale de construcţie încă din secolul trecut. Dintre ocurenţele de argile,
în mod deosebit trebuie menţionată aceea din capătul străzii Uliului,
55
 V E

22. Panorama Dealului Sf. Gheorghe

1. Exploatări de rnarne tortoniene (badeniene); 2. Depozite sarmaţiene

aflată sub nivelul tufului de Dej. Această argilă reprezintă un mate-

rial deosebit de •apreciat de m€şterii sobari oare au utilizat-o cu precă­
dere la căptuşitul cuptoarelor şi al sobelor.
Alte argile mai vechi, de virstă paleogenă, se exiploatează în z,onele şi
mai vestice, furnizînd materie primă mai ales pentru cărămizi la V1aha,
Lona, SăvădisLa, Gilău, Căpuşu Mare, Dumbrava, Leghiâ .etc., de unde sînt
exploatate argilele nisipoase din complexul vărgat inferior.
In acelaşi scop se utilizează la Rădaia, Nădăşelu, Viştea, Macău etc.
argilele complexului vărgat superior.
Tot în cadrul unei exploatări locale, situate la Mănăştur - Cluj-
Napoca, s-au valorificat în fabricarea cărămizilor materialele orizontului
marnelor cu briozoare, de la partea· superioară a succesiunii eocene.

NISIP

Atît formaţiunile marine cît şi cele fluviatil-lacustre răspîndite pe

rama vestică şi nordică a bazinului conţin, ·printre alte roci utile, unele
straturi de nisip susceptibile de la caz la caz de a constitui eventuale
zăcăminte cu o valoare economică mai mare.
Dintre acumulările de nisipuri mai deosebite prin compoziţia lor
petrografică, atrag atenţia cele de vîrstă oligocen-superioară, legate de
stratele de Cetăţuia şi de Zimbor care formează în prezent obiectul unor
exploatări intense la Aghireşu-Corneşti, cu perspective de extindere în
zonele Mihăieşti-Şardu şi Mer.a-Sînpaul, precum şi în părţile vestice şi
nordice ale bordurii.
Caracteristica principală a acestor nisipuri o reprezintă conţinutul lor
ridicat în siliciu şi mai ales în caolin, ultimul fiind deosebit de căutat
ca materie primă pentru industria ceramică şi a materialelor refractare.
Alte nisipuri, existente în depozite de vîrstă diferită şi cu unele pro-
prietăţi mai deosebite, sînt expilo atate şi ele la o scară mai redusă în locu-
1

rile cunoscute sub denumirea d~ ,,Tăietura Turcului" şi ,,Coasta cea

Mare".
56
 Bun pentru construcţii este şi nisipul ce se exploatează din terasa infe-
rioară a Someşului Mic, lîngă Apahida. Spre deosebire însă de nisipurile
mai fine de origine marină, acesta din urmă este un nisip mai grosier,
fluviatil, de vîrstă cuaternară, fiind prin urmare mult mai tînăr faţă
de nisipurile prezentate mai înainte, de vîrstă oligocenă şi burdigaliană.

GRESII

In perimetrul cercetat, gresiile aparşi ele în cuprinsul unor forma-

ţiuni geologice diferite, fiind exploatate ca materiale de construcţii nu-
mai în scopuri locale. Cele mai adecvate pentru obţinerea unor blocuri
mai mari utilizabile mai ales la fundaţii de case sînt gresiile cretacicului
superior, ce se exploatează pe valea Agîrbiciului, la Someşu Rece, în
valea Stolnei şi în alte cîteva puncte situate la vest de localitatea
Vlaha.
In zona de aflorare a depozitelor sarmatice, mai ales la sud de cursul
Someşului Mic, banourile grezoase s'au chiar binecunoscutele concreţiuni
existente în aceste depozite sînt folosite pe plan local, mai ales ca
materiale de fundaţii sau pentru alte scopuri asemănătoare.

PIETRIŞURI (BALASTIERE)
In valea
Someşului Mic şi a Nadăşului se cunosc depozite aluvionare
şi de terasă ale căror elemente sînt utilizabile pentru construcţii.
Majoritatea elementelor componente ale acestor pietrişuri sînt repre-
zentate prin fragmente de roci bine rulate, cu un contur oval, adesea
puternic aplatizate, provenite din şisturi cristaline şi roci magmatice.
1n trecutul nu prea îndepărtat pietrişurile s-au exploatat în capătul
străzii Buclai Nagy Antal, într-un perimetru ce aparţine întreprinderii
,,Triumf". O altă balastieră a funcţionat în vecinătatea străzii Aurel
Vlaicu, fiind în prezent abandonată. Vechile lucrări mai pot fi observate
de pe înălţimea şoselei Oluj-Napooa - Dej, avînd însă ,aspectul iniţial mult
modificat în urma unor lucrări speciale de nivelare a terenului, efectuate
în ultimul timp. Pentru întregirea imaginii asupra locurilor în care s-a
exploatat pietrişul, trebuie menţionată Cetăţuia Clujului, unde s-a în-
cercat acum cîţiva ani construirea unui stadion municipal şi cu această
ocazie s-a scos mult pietriş din sectorul învecinat turnului de paraşutism.
Mai recent au fost deschise exploatări mari de pietriş şi nisip în lunca
Someşului Mic, între localităţile Floreşti şi Gilău-. Primele balastiere
intrate în exploatare au fost cele din apropierea localităţii Floreşti, de
unde apoi s-au extins mult în amonte. in prezent mai funcţionează o
exp1oafare masivă a pietrişurilor lîngă podul Lonei şi alta la marginea
estică a comunei Gilău. Refacerea acestora, după fiecare viitură mai
mare, permite continuarea lucrărilor şi acoperirea necesităţilor existente.

TUFURI VULCANICE
Printre rocile cu o dezvoltare mai mare din extremitatea vestică a
Cîinpiei Transilvaniei se numără şi unele tufuri vulcanice, dintre care
două nivele mai importante aparţin tufului de Dej şi tufului de Borşa -

57
Apahida - lclod, ce formează părţile mai înălţate ale reliefului, putîn-
du-se urmări într-o serie de aflorimente caracteristice.
Tuful de Dej de vîrstă torton}ană (badeniană) se prezintă sub forma
unor petice la părţile superioare ale reliefului, cu arealuri mai mari la
nord-est de Deuşu şi la nord de Chinteni, putîndu-se urmări pe ambii
versanţi ai văii Chintenilor. Nivelul tufului de Dej ocupă coronamentul
dealurilor şi fiind pe alocuri alunecat, ajunge să se situeze la altitu-
dini mai mici, ca în apropierea malului lacului Chintău. Alte aflori-
mente se pot urmări şi pe dreapta văii, imediat sub liziera pădurii, deci
la o depărtare ceva mai mare faţă de şoseaua Cluj-Napoca - Deuşu.
Pe măsura deplasării către est, se pot întîlni şi alte exploatări, de
asemenea cu caracter local, în apropiere de Coruşu, pe valea Popeştilor
şi la Baciu. ln locurile menţionate nivelul de tuf are o grosime mai
mare, caracteristică, ce avantajează lucrările de exploatare. Acelaşi nivel
al tufului dacitic apare apoi în dealul Berţ de lîngă Baciu, Dealul Boia
1

din Oluj-Napoca şi în pădurea Mănăşturului, fără ca să prezinte însă un

interes economic deosebit.
Nivelul tufului de Dej poate fi recunoscut cu uşurinţă datorită colo-
ritului său verde-gălbui, deosebit de caracteristic.
Cel de al doilea nivel al tufului de Borşa-Apahida-Iclod este iarăşi
destul de răspîndit în apropierea Olujului şi constituie la rîndul său
obiectul numeroaselor exploatări cu caracter local. Aflorimentele sale
intre Someşeni şi Apahida se pot observa pe ambii versanţi ai Some-
şuliui, ex,p1oatarea cea mai mare iafUndu-se îin Dealul Ciont, de lîngă
Dezmir. O serie de alte deschideri din care se extrag plăci de tuf se
1nşiruie între Sînnicoară şi Apahidia. La partea superioară a dealurilor
de lîngă Sînnicoară, nivelul acestui tuf se poate urmări mai bine în cele
trei cariere existente aici. Acelaşi tuf se continuă către Cojocna, unde
iarăşi se observă două nivele distincte, separate prin argile şi marne.
Alte exploatări de dată mai recentă se pot vedea de la Cojocna înspre
halta 'Ilunel, nivelul de ,tuf fiind uşor de urmărit in 1lungul liniei feriate
Apahida - Cîmpia Turzii.
La nord de cursul Someşului Mic, tuful de Borşa prezintă cîteva aflo-
rimente mai bine deschise pe ambii versanţi ai văii Feiurdului. Grosi-
mile acestui nivel se schimbă şi ele, de la 2 m, lîngă Dezmir, la 6 m
lîngă Apahida şi Sinnkoară. Petrografic, şi acest nivel prezintă variaţii
de la un loc la altul, tuful avînd pe alocuri un caracter mai poros,
pentru -a deveni in continuare mai grezos sau mai tufacoo, in urma ames-
tecului cu materialul pelitic, argilos sau marnos.
Culoarea tufului de Apahida-Borşa-Iclod poate şi ea să varieze de la
alb cenuşiu către o culoare mai gălbuie sau chiar ruginie. Pentru mate-
riale de construcţie, mai adecvate s-au dovedit a fi părţile mai pronunţat
poroase sau mai grezoiase, ce rezistă mai bine '1a ,presiuni.

ROOI ERUPTIVE
In cuprinsul zonei muntoase din extremitatea vestică a perimetrului
cercetat am reţinut prezenţa unor variate roci eruptive. O bună parte
dintre aceste roci au format şi mai formează încă obiectul unor lucrări
de exploatare, furnizînd un material foarte bun pentru pavele, calupuri,
borduri, criblură ş.a.m.d.
58
 Printre aceste exploatări, mai importante sînt doar cîteva asupra cărora
vom insista în oontinuare: cariera de andezit de la Gilău, situată pe
malul drept al Someşului Mic, cu un front de 50 m lungime, de unde
se extrage criblură pentru şosele. ln prezent din cauza lucrărilor pentru
înăilţarea barajului de la Gi1ău această carieră a fost abandonată.
într-o altă carieră se exploatează dacitele pe Valea Satului - Păni­
ceni, matedalul fiind extras sub forma runor blocuri folosite în special
2entru fundaţii de oasă. Cariera de andezit de pe Valea Agîrbiciului
valorifică un andezit fisurat, utilizat mai ales ca material de criblură
şi pentru fundaţii. Alte cariere tot cu o importanţă locală se mai cunosc
în vecinătatea localităţii Stolna, unde pe o serie de văi (Valea Seacă,
Stolna şi Valea Fetei) se exploatează dacite şi andezite pentru construcţii
sau ca m'ateriale pentru întreţinerea drumurilor.
 PRINCIPALELE ITINERARE GEOLOGICE
ÎN ZONA CLUJ

OBIECTIVELE GEOLOGICE INTRE DIGUL SOMEŞULUI DE LA

DONATH ŞI CETĂŢUIA (TRASEUL I)
a) Aflorimentele din jurul digului de la Donath
Pentru a ajunge pe drumul cel mai scurt la cîteva dintre obiectivele
geologic;e mai apropiate deschise în lungul văii Someşului, plecăm din
strada Rak6czi, intrăm pe strada Donath, trecem pe lingă clădirile noi
ale staţiei de Radio şi Institutului de chimie, îndreptîndu-ne spre stră­
duţa Mirăslău, iar de aici, după numai cîteva sute de metri ajungem
lîngă digul nou amplasat în albia Someşului Mic.
Dacă de la acest dig mergem apoi în josul apei, la un moment dat
întîlnim mai multe plăci calcaroase deosebit de vizibile în perioadele
secetoase ale anului, cînd apele scad şi se retrag în părţile mai adînci
ale albiei, permiţînd studierea lor mai amănunţită.
Cercetarea rocilor ne convinge că aici sînt deschise o serie de depo-
zite care aparţin orizontului calcarului grosier superior, orizontului cu
Nummulites fabianii şi orizontului marnelor cu briozoare. Primul dintre
orizonturile amintite apare chiar în vecinătatea imediată a digului,
unde se poate urmări în cîteva deschideri. Unele dintre ele, cunoscute
aici mai de mult, au devenit astăzi inaccesibile unor observaţii directe,
din cauza depozitării reziduurilor industdale şi menajere în scopul
nivelării terenului şi construirii unui drum.
De aici se pot aduna forme de moluşte, dintre care unele au cochilii
alungite (ca nişte păstăi mari) şi aparţin formei de Vulsella dubia tran-
. silvanica, altele ca Ostrea transilv'anica prezintă numeroase pliuri sau
au cochiliile ornate cu striuri şi ţepi: Pholadomya puschi, Sponclylus
radula, Cardium gratum, Corbis subpectunculus etc.
Cu multă uşurinţă se pot apoi recolta şi unele resturi de gasteropode
cu cochiliile alungite asemănătoare ţigărilor de foi, ce au aparţinut for-
melor de Terebellum sopitum şi Terebellum sopitum giganteum sau alte
cochilii mari şi tudculate de ceriţi printre care: Ca1npanile parisiense
clujensis, Campanile giganteum; ale unor rostellaride ca: Hippochrenes
amplus, Rostellaria goniophora, Turritella imbricataria, Xenophora agglu-
tinans, Rimella fissurella.
Mai rar se pot întîlni fragmente provenite din coastele unor sirenide
(un fel de „vaci de mare") care trăiau în mările eocene. Destul de frec-
vent se mai găsesc dinţii unor selacieni, strămoşi ai rechinilor de astăzi,
deosebit de voraci, concluzie uşor de desprin_s pe baza dinţilor lungi
şi ascuţiţi ca nişte pumnale ale formelor de Lamna şi Carcharodon. Pe
plăcile calcaroase sînt foarte frecvente mulajele unor galerii săpate de
animale marine litofage.
Bancurile de calcare grosiere se pot urmări pînă la capătul vestic al
parcului Universităţii, unde devin din ce în ce mai marnoase, pentru a
60
trece în cele din urmă către partea superioară a succesiunii într-un
orizont de marne, foarte bogat în numuliţi de talie mică, oare în marea
lor majoritate aparţin speciei Nummulites fabianii, formă după care a şi
fost dealtfel botezat respectivul orizont.
1n continuare pe aceeaşi direcţie, în locul unde Someşul îşi modifică
cursul de la nord-est către est, în talvegul său apar marne cenuşii ce
aparţin orizontului marnelor cu briozoare.
Aceleaşi marne reapar pe marginea lacului artificial rezUltat prin
lărgirea albiei Someşului, între parcul Universităţii şi podul Garibaldi,
de unde trec şi mai în aval, ajungînd pînă în dreptul stadionului oraşului.
Ultimul nivel din succesiunea stratigrafică menţionată se recunoaşte
după coloritul său specific cenuşiu-vineţiu şi după bogatul său conţinut
în briozoare, alături de care mai apar încă puţini numuliţi şi multe mulaje
sau cochilii de moluşte în care abundă formele de Cardita laurae şi
Chlamys biarritzensis.
Toate cele trei orizonturi stratigrafice urmărite în cuprinsul deschi-
derilor din lungul Someşului se suprapun în succesiunea lor firească de
la vest către est; după vîrsta lor, aparţin eocenului superior.
Succesiunea stratigrafică descrisă mai sus se poate reîntîlni şi într-o
serie de alte deschideri din jurul digului de pe Someş, sub pietrişurile
de terasă ale Mănăşturului. Cercetînd roca calcaroasă în loc, precum şi
sfărîmăiurile din jurul peretelui caloaros abrupt, putem găsi iarăşi unele
resturi fosile de moluşte şi de echinide.
Acelaşi material calcaros apare şi pe malul stîng al Someşului, în
locul unde strada Donath se apropie de mal pe o porţiune de· cîţiva
zeci de metri, în partea de nord, în cuprinsul unui perete abrupt, unde
calcarul se exploata pe plan local (fig. 23).
1n acest loc intens vizitat în zilele călduroase de vară şi cunoscut
de mulţi dujeni sub denumirea de „vechea carieră Donath", de sub
calcare se dezvoltă mai întîi marne cu forme de Cardita, peste care
apoi pe o grosime de 15 m urmează mai multe bancuri calcaroase
cu cochilii de Vulsella, Ostrea, resturi de echinide şi diferite mulaje
alungite, de formă neregulată, considerate drept urme de tîrîre (mulaje
de galerii). Cu alte cuvinte s-ar putea spune că aici sînt prezente toate
formele caracteristice pentru orizontul calcarului grosier superior.
Către partea superioară a acestei succesiuni se observă trecerea la ori-
zontul •Calcarelor cu Nummulites fabianii, care şi ele la rîndul lor trec
într-un facies marnos cu aceleaşi forme de numuliţi şi apoi în marne
cu briozoare.

Somţsu n/Jc
Slrllonal!,

23. Secţiune geologică între dealul Hoia şi Institutul agronomic

1. Orizontul calcarului grosier superior; 2. Orizontul ou Nummulites fab-ianii;
3. Orizontul marnelor cu briozoare; 4. Badenian cu tuful de Dej (4a); 5. Terasă;
6. Aluviuni

61
 Toate trecerile menţionate se pot urmări la partea superioară a vechii
cariere, de-a lungul potecii ce se înalţă în dreapta deschiderii, urcînd
înspre grădinile din versantul sudic al dealului Roia.

b) Aflorimentele din strada Uliului

Pentru vizitarea acestor obiective, din strada Donath se merge spre
complexul alimentar al cartierului, de unde începe strada Uliului.
Această mică străduţă ce urcă de la complex pe panta sudică a dea-
lului Roia, permite vizitarea acelor strate care de aici au fost descrise
pentr11 prima oară sub denumirea stratelor de Hoia (fig. 24).
Ui:căm deci pe această străduţă îngustă, necarosabilă, pentru a ne
opri în dreptul casei ce poartă numărul 68.
Aici, sub drum, după ploile abundente din primăvara anului 1970,
s-a produs o alunecare de teren în urma căreia a fost dezvelit un profil
mult mai complet decît acela din „punctul clasic" situat în vecinătate.
Cu ajutorul acestui nou afloriment s-au putut relua multe dintre pro-
blemele de ordin stratigrafic rămase sub semnul întrebării din cauza
dezvelirii incomplete a succesiunii de la locul clasic; probleme esenţiale
privind în special poziţia stratigrafică a calcarului de Roia, precum şi
raporturile lui stratigrafice cu alte formaţiuni mai vechi şi mai noi.
Pentru precizarea limitei inferioare a succesiunii este necesar să
coborîm cca 8 m sub drumul amintit, în locul unde se poate observa
că acest calcar de Hoia se aşază direct peste orizontul marnelor cu brio-
zoare, din care după cîte se pare se dezvoltă treptat, conţinînd chiar la
partea sa bazală unele forme de fosile comune cu cele ale orizontului
amintit: Chlamys biarritzensis thorenti şi briozoare.
Deşi grosimea stratelor de Roia nu depăşeşte aici 2 m, se poate observa
în mod distinct predominanţa în baza lor a formei de Chlamys biarrit-
zensis, în timp ce la partea mijlocie apar masiv formele de BalamLs
concavus concavus, iar la partea superioară numeroase forme de moluşte,
cu precădere gasteropode, alături de care mai apar numuliţi şi coralieri.

24. Privire de ansamblu asupra dealului Hoia (văzut de la Autoservice

Mănăştur)
1. Orizontul calcarului grosier superior; 2. Orizontul cu Numm1.llites fabianii;
3. Orizontul marnelor cu briozoare; 4. Calcarul de Hoia; 5. Stratele de Ticu;
6. Stratele de Cetăţuia; 7. Argile şi marne tortoniene (badeniene); 8. Nivelul tufului
de Dej; 9. Terasa II (Mănăştur) a Someşului Mic; 10. Terasa I a Someşului Mic
a) Staţia de transformato·r; b) Institutul de chimie; c) Cartierul
Grigorescu

62
V SlalL11B IJonBIII
1 E
/Jeahl Ho1c1 SlaliLJ/788 m8/8oroi:!j1ca
, h1elura li.JrcJltJ/ ,
;F Celi/Llla

Slr/lorea

25. Secţiune geologică între Cetăţuia şi str. Horea

1. Orizontul calcarului grosier inferior; 2. Complexul vărgat superior; 3. Orizontul
marnelor şi calcarelor cu Anomia şi orizontul calcarului grosier superior; 4. Ori-
zontul cu Nummulites fabianii şi al marnelor cu briozoare; 5. Stratele de Mera
cu faciesul de Hoia; 6. Stratele de Ticu; 7. Stratele de Cetăţuia; 8. Badenian cu
tuful de Dej (8a); 9. Badenian cu gips; 10. Terasă

Urmează o succesiune mai eterogenă din punct de vedere litologic, con-

stituită la început din nisipuri, gresii, microconglomerate şi marne văr­
gate roşietice, iar apoi din ca1care grosiere •CU Polymesoda convexa var.,
depozite vărgate cu Gryphaea gigantica şi din nou gresii calcaroase
cu cyrene şi Potamides. Această succesiune eterogenă, ca şi formele
fosile amintite, pledează pentru prezenţa în acoperişul calcarelor de Roia
a unor strate salmastre.
Profilul examinat se sfîrşeşte prin marne cenuşiu-verzui cu foramini-
fere şi briozoare, peste care - discordant şi sub forma unei alunecări -
apar argilele tortoniene (badeniene).
Examinarea aflorimentului stîrneşte curiozitatea de a compara succe-
siunea stratigrafică din acest loc nou, mai puţin cunoscut, cu aceea din
„locul -clasic". Pentru găsirea acestuia, continuăm urcuşul în amonte
cu încă 150 de m, de unde apoi intrăm într-o grădină aflată pe partea
dreaptă a drumului. Aici, la cca 20 de m de drum se vede o deschi-
dere în cadrul căreia predomină iarăşi calcare cu o grosime de cca 1 m
şi care, aşa cum se observă în partea dreaptă a aflorimentului, se supra-
pun peste marnele cu briozoare.
Din aceste calcare organogene au fost determinate foarte multe forme
de moluşte, printre care numeroase resturi de Ca,,,diuŢn verrucoS'l.im_:
Turbo asmodei; Turritella asperula; Globularia auriculata~· Cryptoconus
filosus etc., toate aceste resturi fosile aflîndu-se iarăşi alături de numu-
liţi şi coralieri.
Ca şi în cazul aflorimentului precedent, aici urmează în acoperiş
gresii, nisipuri şi conglomerate formate cu precădere din elemente rulate
de andezite. Profilul este acoperit de argile şi marne tortoniene (bade-
niene) care se continuă pînă în creasta dealului Hoia unde apare un
nivel gros de tuf vulcanic ce poartă denumirea de „tuf de Dej".
Aceste argile tortoniene, situate imediat La est de aflorimentul „dasic~'
al calcarelor de Hoia (fig. 25), ne sînt deja cunos:cute, ele fiind exploa-
tate pentru căptuşitul cuptoarelor, fapt subliniat cu ocazia examinării
utilizării rocilor argiloase pentru diferite scopuri pracHce.

63
 c) Tăietura Turcului
Pentru a ajunge la această nouă deschidere situată pe strada ce poartă
numele curios de Tăietura Turcului (în legătură. cu care o legendă sus-
ţine că în timpul unui asediu ·al Clujului, turdi au vrut ca prin efec-
tuarea unor săpături să îndrepte apele Someşului în Nadăş, obligînd
astfel oraşul să capituleze din lipsă de apă), trebuie să ajungem la
capătul străzii Rak6czi. Ajunşi aici ne îndreptăm spre nord, prin strada
Tăietura Turcului, pe drumul carosabil ce duce spre secţia în aer liber
a Muzeului etnografic al Transilvaniei şi totodată spre Pădurea Boia.
Urcînd pe acest drum, din locul unde panta devine mai accentuată,
întîlnim primele deschideri cu aflorimentele strntelor de Ticu. 1n vîrful
dealului care constituie cumpăna apelor dintre Someş şi Nadăş, în dreapta
drumului (deci pe direcţia estică), aceste strate formează un perete
abrupt, alcătuit din argile, argile nisipoase şi nisipuri, cu un colorit
caracteristic roşu-cenuşiu. Ţinînd seama de alcătuirea litologică speci-
fică, nu trebuie să ne mire faptul că alunecările de teren în această
zonă sînt niste fenomene frecvente.
Cercetare~ nisipurilor şi argilelor din succesiunea stratelor de Ticu
arată lipsa totală a oricăror resturi organice fosilizate.
Urcînd la partea superioară a peretelui abrupt, ajungem pe drumul de
creastă care duce de la Tăietura Turcului către Staţia meteorologică a
Clujului. ln lungul acestui drum se întîlneşte şi o carieră de unde nisipu-
rile stratelor de Ticu se exploatează ca nisipuri metalurgice pentru
oţelării.
Pe acelaşi drum de creastă se pot face cîteva observaţii geologice inte-
resante şi dacă pornim de la Tăietura Turcului spre vest, îndreptîndu-ne
către pădurea Boia. Astfel, după cîtevia sute de metri, făcuţi pe drumul
de creastă în direcţia vestică, ajungem la statuia lui Donath, ce se
înalţă pe gresiile cu Lentidium ale stratelor de Cetăţuia, de vîrstă oligo-
cen-superioară.
Păstrînd aceeaşi direcţie, după alte cîteva sute de metri, ajungem la
nivelul tufului de Dej, de vîrstă tortonian-inferioară, sub care se dezvoltă
seria argiloasă-marnoasă cenuşie, care are tot vîrsta tortoniană (bade-
~_niană).

d) Cetăţuia Clujului
De data aceasta reperul va fi podul de peste Someş, ce duce de pe
strada Horea pe strada Driagalina, permiţîndu-ne să :ajungem în parcajul
din spatele hotelului Astoria, de unde începe „Aleea scărilor''.
Cu ajutorul acestui şir de trepte, întrerupt de cîteva platforme, ajun-
gem relativ uşor la nivelul unei suprafeţe mai plate ce se situează cu
cca 50 de metri deasupra cursului Someşului Mic, şi anume în locul
numit Cetăţuia Clujului (fig. 26).
încă de la parcurgerea primelor trepte apar în faţa noastră porţiuni
de stîncă dezvelită, alcătuită din gresii, microconglomerate şi nisipuri
slab cimentate.
Ceva mai sus se întîlneşte o scobitură creată de mîna omului care, în
căutarea unui ~dăpost, şi..ia săpat cu mulţi ani în urmă un fel de grotă
în intercalaţiile nisipoase ale stratelor de Cetăţuia. Deasupra grotei se
situează prima dintre platformele acoperite.

64
 26. Cetăţuia
1. Strate de Ticu; 2. Strate de Cetăţuia; 3. Terasa Cetăţuia
a) Platforma de odihnă; b) Panou luminos

Amenajarea dealului Cetăţuii a ridicat o serie <le probleme in ceea

ce priveşte apărarea unora dintre stratele mai friabile de procesul dăl­
tuirii executat de vînturi oare, spulberînd priaful şi nisipul, au soobit unele
roci mai mult, iar altele mai puţin, făcîndu-le pe cele mai dure şi mai
rezistente să iasă ,astfel în relief . .AJoest fenomen de dăltuire, oe poartă, în
termeni geologici denumirea de „coraziune", se observă bine în lungul
celei de a doua alei orizontale (cu orientarea est-vest) ce trece pe la
mijlocul dealului.
Tratarea rocilor nisipoase moi (intercalate între gresii şi conglomerate
mai dure) cu substanţe chimice silicioase au făcut ca multe dintre detaliile
stratelor amintite, şi îndeosebi resturile organice fosilizate, să fie în pre-
zent acoperite de această peliculă protectoare.
Totuşi, la o privire mai atentă, se observă prezenţa a numeroase co-
chilii de lamelibranhiate ce aparţin unor specii de Lentidiiim helmer-
seni, Lentidium triangulum, Polymesoda convexa var. etc., ,oare sînt prinse
puternic în gresii sau microconglomerate, ajungînd chiar să formeze pe
alocuri adevărate lumaşele ce se prezintă fie ca strate, fie sub forma
unor lentile. Observarea mai atentă a gresii1or şi nisipurilor din S!l.lcce-
siunea stratelor de Cetăţuia arată stratificarea încrucişată şi neregulată
a acestora, caracter oare, }uat în considerare împreună cu formele fosile
citate mai înainte, indică formarea lor în zona agitată de ţărm a unei
mări cu apele mai îndulcite, salmastre.
Continuînd drumul, ajungem în cele din urmă sus pe <leal, unde în
faţa ochilor ne apare cetatea propriu-zisă, construită în formă de stea
şi mărginită de ridi1 cătruri de pămînt ca nişte valrud, cu aspectul unor

65

5 - Pe poteci cu bănuţei de piatră

movile. In jurul cetăţii se observă iarăşi marea răspîndire a pietrişurilor
rulate de rîu, mărturie a faptului că pe aceste locuri, în timpul cuater-
narului superior (deci sub raportul timpului geologic re1ativ destul de
recent), la acest nivel au curs apele Someşului, lăsînd în urma lor alu-
viunile ce formează astăzi nivelul de terasă al Cetăţuii.
Sub aceste depozite întîlnim argilele vărgate ale stratelor de Ticu~
Succesiunea stratelor de Ticu, peste care urmează stratele de Cetă­
ţuia şi în continuare pietrişul de terasă, o putem urmări de-a lungul ser-
pentinei care porneşte din strada Dragalina, din dreptul podului de pie-
toni (podul Elisabeta) de lîngă Operă şi Teatrul Maghiar.
Urcînd pe această serpentină la o altitudine de cca 35 m, putem con-
stata aspectul caracteristic rQşu-vărgat al stratelor de Ticu pe care urcăm
pînă în dreptul ultimului cot al serpentinei, de unde se înalţă în faţa
noastră peretele abrupt, constituit din gresiile stratelor de Cetăţuia. Dat
fiind faptul că aici nu s-a recurs la impregnarea cu soluţii chimice,
resturile organice cuprinse în ele se pot cerceta şi observa în detaliu.
Urcînd şi mai sus ajungem din nou în vîrful dealului, unde reîntîlnim
bineînţeles aceleaşi pietrişuri din terasa superioară a Someşului.
In examinarea acestor pietrişuri găsim o serie de elemente provenite
din Munţii Gilăului şi reprezentate prin fragmente rotunjite de cuar-
ţite, pegmatite, gnaise sau pietriş granitic.
Urmărind suprafaţa terenului de la ultimul cot al serpentinei pe di-
recţia vestică, putem face observaţii interesante în legătură cu manifes-
tarea unor fenomene geologice; vom constata urmele unor frecvente
prăbuşiri ale gresiHor de Cetate, însoţite adesea şi de alunecările stra-
telor, fenomene ce s-au manifestat în trecut destul de frecvent şi în
această parte a oraşului.
Mulţi dintre locuitorii mai vîrstnici ai Clujului îşi amintesc desigur
restaurantul de vară de pe o platformă a gresiilor de Cetăţuia, în apro-
pierea acelui cot al ultimei serpentine de care am pomenit mai înainte„
înălţat aici cu puţin înaintea celui de al doilea război mondial. Intr-o
noapte, aoest edificiu a dispărut, prăbuşindu-se împreună cu subas-
mentul săru si ,lăsînd ca mărturie doar cîteva blocuri mai mari, oare s-au
rostogolit pî'nă la nivelul caselor de pe strada Dragalina. Unele frag-
mente din planşeul de beton al fostului restaur.ant se mai pot observa
şi astăzi pe la mijlocul dealului Cetăţuia. ~ =~,
Ploi'le abundente din primăvara anu1ui 1970 au cauzat şi ele o serie
de prăbuşiri şi alunecări, deteriorînd destul de serios serpentina din
partea vestică, neconsolidată a dealului. Observarea poziţiei stratelor
din Dealul Cetăţuii arată că imediat în spatele hotelului Astoria ele
ajung aproape de nivelul străzii Dragalina, în timp ce spre vest, contac-
tul lor cu stratele de Ticu, mai vechi, se găseşte la o înălţime de apro:...
ximativ 35 m deasupra nivelului Someşului Mic. Acest fapt se explică
prin poziţia lor în spaţiu sau orientarea NV-SE şi căderea de 6°-9°
către NE a stratelor respective. Din cauza acestei poziţii în spaţiu, cape-
tele stratelor în sensul opus căderii sînt înălţate către Someş, formînd
acele abrupturi caracteristice succesiunii depozitelor paleogene din sec-
torul de bordură al Bazinului Transilvaniei.
66
 CLUJ-NAPOCA - FLOREŞTI - GILAU - CAPUŞU -
DUMBRAVA - LEGHIA (TRASEUL Il)

Dacă ne propunem să ·facem o ieşire din Cluj-Napoca pentru a ur-

mări succesiunea formaţiunilor geologke pe un areal mai mare, vom
:porni din centrul oraşului spre vest, parcurgînd strada Moţilor, după care
jntrăm în şoseaua internaţională E 15, pentru a urca pe supr,afaţa te-
Tasei Mănăşturului. Pe această suprafaţă netedă, acoperită cu aluviunile
.Someşului, ce se întinde pînă dincolo de ferma Institutului agronomic,
au fost dezvelite cu ocazia efectuării unor săpături marnele cenuşiu-vi..:
neţii ale orizontului marnelor cu briozoare care, sub raportul vîrstei
.lor, aparţin eocenului superior.
ln dreptul bisericii gotice din Mănăştur, în locul de lîngă şosea cu-
·noscut sub denumirea de Calvaria (fig. 27), dăm peste o mică vale ce
merge paralel cu una din străduţele învecinate şi taie în două suprafaţa
-de terasă, dezvelind în porţiunea cursului său de sub biserică marne
.cenuşii nisipoase, foarte bogate în forme fosile de Nilmmulites fabianii.
Aceste marne aparţin nrizontului cu Nummulites fabianii.
Trecînd apoi peste un podeţ şi urmărind panglica şerpuitoare a şose-
1ei naţionale urcăm din nou pe suprafaţa ,mai înălţată a terasei Mănă­
·şturului, lăsînd în urmă staţia de benzină şi ferma Institutului agrono-
mic. La extremitatea vestkă a terasei, întîlnim deviaţia drumului ce
,duce către sud pînă la Valea Pleşca, în apropierea căreia se situează
alte cîteva obiective geologice.
Pe locul vechii exploatări de la Mănăştur au fost amplasate cîteva
·blocuri din cartierul Mănăştur. Dealtfel urmele aoestor exploatări se
_pot observa în mai multe puncte, atît în locul amintit, cît şi la sud şi
.spre vest de Dealul Gol.

27. Calvaria - Mănăştur (dinspre Floreşti)

1. Mar.ne cenuşii cu Nummulites fabianii; 2. Terasa Mănăştur

67
 Continuîndu-ne drumul spre vest, constatăm la un moment dat că
şoseaua coboară pe terasa inferioară a Someşului, de"'1a ,Lungiu:l căreia
şerpuieşte pînă în depărtare, către localitatea Floreşti.
Ajunşi la Floreşti, ne orientăm spre intersecţia şoselei cu drumul ce
duce la Tăuţi ,în vecinătatea căruia, pe direcţia sudică, se înalţă o su-
poofuţă cu un 1aspect mai deosebit, denumirtă „Cetatea Fetei", alcătuită
in hază din ca1oarul griosier inferior, i1ar către ,partea Sll.l!perioară din de-
poz:itele grezoase, ce ţirn de complexul văr,gat superior. Ceibatea Fetei
atrage atenţia .încă de la distanţă atît prin vîrfurile ei ascuţite şi aco-
perite de pădure, cît şi prin coloritul caracteristic al argilelor roşii văr­
gate, printre care se intercalează şi unele nisipuri gălbui.
Tot din Floreşti, urmărind de data aceasta direcţia opusă (deci către
nord), trecem peste podul de lemn ce traversează Someşu Mic şi urcăm
pe „Dealul Me-1d1or" al cărui nume ,a intriat în toponimie, fiind un in-
diciu geologic important ce atrage imediat atenţia asupra punctului
respectiv, foarte bogat în resturi fosile.
Someşul CUJ:'ge aici peste depozitele orizontului argilelor şi marnelor
cenuşii cu ostrei, după oare străbate depozitele groase de ter1asă, ou o cu-
loare i1arăşi mai deosebită roşietkă, explioabiJ.ă pri:n prezenţa abundentă la
partea terminală a materialului deluvial, spălat din depozitele vărgate
superioare. Pe la jumătatea pantei Dealului Melcilor, încep să 1apară de-
pozitele complexului vărgat suiperior, reprezentate aid prin pfiltea lor
terminală, după oare urmează partea bazală a seriei marine superioare,
în alcătuirea căreia distingem: orizontul marno-calcarelor cu anomii şi
al gipsurilor superioare, urmat de calcarul grosier superior. Vîrful Dea-
lului Melcilor este constituit din calcare şi marne cu Nummulites fa-
bianii după care, mai la est, se întîlneşte şi orizontul marnelor ·cu brio-
zoare, de la partea finală a succesiunii depozitelor eocene.
Denumirea dealului Melcilor, trecută pe hărţile topografice, se da-
toreşte abundenţei resturilor de melci fosili. Predomină mai ales cochi-
lii mari de Campanile parisiense, Campanile giganteum, Hippochrenes
amplus, Gisor-tia gigantica şi multe alte 1amelibranhiate sau gaste,ro-
pode fosile.
După incursiunea în Dea1ul MelciiOT, ne remto!ar:cem pe maiul opus al
Someşulllli pentru 1a merge mai departe, ~n dreptul podulllli de peste pîrîul
Lona, unde ne găsim pe focul foriaj1U1ui hidrogeologie ..
Intre podul Lonei şi localitatea Gilău, situată mai la nord, în tot
lungul albiei Someşului se exploatează intens pietrişul de terasă în
cîteva balastiere.
Inaintea intirării în comuna Gilău, dacă urmărim cu privirea versanţii
dealurilor din împrejurimi, putem observa cu uşurinţă, în partea de sus
a complexului vărgat inferior, prezenţa unui nivel constant de calcare.
In cercetările anterioare efectuate aici, aceste roci au fost considerate
drept fomaţiuni de ape dulci. Aflarea ulterioară a numeroaselor resturi
1

de moluşte marine, a infirmat însă acest punct de vedere, ele fiind în

prezent reconsiderate şi încadrate la orizontul marno-calcarelor cu ano-
mii şi al gipsurilor inferioare, de la baza seriei marine inferioare. La
vest de Lana, aceste oalcare au format obiedul unor intense exploatări
pentru diferitele construcţii locale. Toate aceste cariere, în prezent aban-
donate, se pot urmări cu uşurinţă de pe şosea.
68
 Pe direcţia nordică, dincolo de cursul Someşului, la o altitudine de
cca 100 m, se observă ici-colo pe pantele dealurilor urmele unor vechi
exploatări locale, de unde se scoteau calcarele orizontului grosier inferior.
Sub raport morfologic, acest orizont îşi face simţită prezenţa în al-
cătuirea reliefului prin oîteva supriafeţe net€de şi ,înclinate în sens ul
căderii, fenomen de caTe am mai pomenit deartfe1, menţiornnd denu-
mirea lor caracteristkă de „cueste". Aici ele se pot urmări bine, fiind
evidente pe malul stîng al Someşului Mic, precum şi în lungul văii Că­
puşului, la Straja şi în Dealul Urşilor.
Ajungem în centrul comunei Gilău, traversînd Someşul Mic peste
podul de beton şi ne oprim lingă oastet Edificiul se înalţă pe depozitele
de terasă care acoperă complexul vărgat inferior ce se poate studia într-o
deschidere existentă după cotitura şoselei, în spatele grădinii castelului,
pe direcţia localităţii Căpuşu.
Pe valea Căpuşului, pe versantul cu orientare nordică, peste argilele
vărgate inferioare din bază, se aştern în 1continuare formaţiunile seriei
marine inferioare, a căror prezenţă se observă încă de la distanţă şi se
manifestă prin iviri de marno-calcare cu anomii sau prin gipsuri infe-
rioare. Succesiunea mai completă a depozitelor marine inferioare poate
fi urmărită de-a lungul văilor laterale, respectiv pe toţi afluenţii Căpu­
şului unde, după orizonturile seriei marine inferioare, urmează com-
plexul vărgat superior şi apoi chiar partea bazală a seriei marine supe-
rioare, pusă în evidenţă ia1ainte de toate prin gipsurile superioare şi în
continuare prin calcarele grosiere superioare.
Un profil mai complet pentru succesiunea eocenului poate fi studiat
la vest de Gilău, în valea Zăpodiei sau şi mai la vest de aceasta, în lun-
gul drumului industrial ce duce de la Staţia de preparare a minereului
de fier oolitic, către cumpăna apelor dintre valea Căpuşului şi valea
Nadăşului.
Printre reperele menţionate între valea Căpuşului, 4gîrbidului şi
Dealul Şatr,a, peste depozitele complexului vărgat inferior, după cum este
şi firesc, urmează baza seriei marine inferioare, reprezentată prin bine-
cunoscutul orizont al marnelor şi calcarelor cu Anomia sau Marcia, cu
rare intercalaţii s-au lentile de gipsuri, pentru care unii geolngi au fo-
losit si denumirea loaală de calcare de Agîrbiciu.
Ud.nează apoi orizontul cu Gryphaea eszterhazyi, aici alcătuit din
oolite limonitice cu o bogată faună fosilă.
Din nivelul productiv, pe lîngă Gryphaea esterhazyi se mai pot co-
lecta numeroase alte forme fosile: Laevicardium gig as, Gryphaea qron-
gniarti, Panopea oppenheimi, Corbula gallica, Vulsella kochii, Turritella
imbricataria, Cepatia cepacea, Rimella fissurella, Cassidaria nodosa, Eo-
cypraea elegans, Galeodes subcarinatus, Conus diversiformis, Ha1·pa
mutica, Eupatagus haynaldi.
Urmează apoi orizont,ul cu Nummulites perforatus, care la partea sa
inferioară este limonitizat, peste care se aştern marnele sau calcarele
cu moluşte.
Oolitele feruginoase formează obiectul unor intense lucrări de exploa-
tare, minereul fiind înnobilat la staţia de prepamre, situată la est de
Căpuşu Mare.
Seriile eocene se dezvoltă şi la nord de Căpuşu Mare, în apropiere
de podul peste pîrîu şi marea curbă pe care o face g.ici şoseaua. Succe-
69
siunea se poate urmări imediat în spatele caselor, într-un perete abrupt
la baza căruia apare complexul vărgat inferior, urmat de depozitele se-
riei marine inferioare. In partea de vest a comunei, gipsurile de la baza
seriei atţ o dezvoltare mare, atingînd grosimi în jur de 10 m. In faza
prospectării orizontului oolitic feruginos, în această zonă au fost
amp1asate cîteva lucrări miniere pentru găsirea oolitelor ferugi-
noase din orizontul cu Gryphaea eszterhazyi, care se situează aici un-
deva mai în adîncime. Puţurile săpate, ca şi galeri,a de coastă au permis
precizarea existenţei respectivului orizont, aid însă mult mai subţire
deeit în Dealul Şatr:a şi devenind totodată din oe în ce mai glauconitic
pe direcţia estkă şi nordică.
Spre nord de Căpuşu, către looalitatea Straja, .apar deja complexul
vărgat superior şi partea bazală a seriei marine superioare ce începe şi
aici prin acelaşi nivel al gipsurilor superioare. Bancurile groase ale aces-
tor gipsuri _spre nord şi spre vest de Şatra formează în cadrul re}iefului
unele suprafeţe de „cuestă", deosebit de caracteristice pentru succesiu-
nile monoclinale de strate. Pentru a ne convinge că situaţia se prezintă
într-adevăr aşa, facem o scurtă deviere prin localitatea Căpuşu Mic şi
urcăm pe valea Căpuşului. inaintînd spre amonte, intrăm mai întîi în
depozitele complexului vărg,at inferior, cu oare, după oum ştim, începe
succesiunea terţiarului şi J.a un moment dat, prindem chiar contactul
acestuia cu depozitele mai vechi, mezozoice, ale cretacicului superior,
reprezentate prin gresii şi pietrişuri care, mai sus, stau la rîndul lor
peste depozitele şi mai vechi decît ele, respectiv peste şisturile crista-
line.
Acestea din urmă aparţin seriei metamorfice care alcătuieşte funda-
mentul regiunii şi apare la suprafaţă la nord de Dealul Şatra. Ajunşi
în aceste locuri putem urmări un contact tectonic între cristalinul Gi-
lăului (Şatrei) şi sedimentarul cretacic-paleogen, realizat prin interme-
diul unui plan de ruptură profundă, cunoscut sub denumirea de falie.
Această falie, de-a lungul căreia s-a produs ruperea continuităţ.ii stra-
telor şi prăbuşirea unuia dintre flancuri, poartă denumirea de „falia
Şatrei" şi se evidenţiază_ bine în relieful regiunii. Revenind la şosea,
urcăm pe o serpentină_ ce duce către localitatea Dumbrava, ocolind
corpurile de dacite şi riolite, două dintre rocile eruptive ce se găsesc
aici, în punotul cunoscut sub denumirea de .,,Cetatea Dumbravei".
Inainte de a intra în comuna Dumbrava, la nord de şosea, sub depo-
zitele calcaroase şi gipsurile de la baza seriei marine inferioare, apar la
suprafaţa terenului în cîtev-a locuri roci andezitice, exploatate şi ele în
cariere. .
Pe direcţia sudică, contrarie celei anterioare, întîlnim un drum la-
teral ce duce către vechea exploatare, în prezent părăsită, de grafit pi-
ritos, intercalat printre r;ocile seriei metamorfice.
Revenind la complexul sedimentar, acesta este reprezentat, după cum
am văzut, prin diferitele orizonturi ale seriei marine inferioare, dezve-
lite în limitele unor aflorimente situate între Dumbrava si drumul la-
teral ce trece pe la mm·ginea ilooalităţii Păniceni şi duce î~spre Leghia.
Din creasta dealului, pe direcţia nordică, se deschide o largă perspec-
tivă către valea Leghiei. PanOirama depozitelor eocene, dezvelite aici la
suprafaţă, oferă privirilor .o structură anticlinală, sub forma ei carac-
teristică de butonieră, în centrul căreia apar depozite mai vechi, încon-

70
jurate de altele din ce în ce mai noi, dispuse concentric către marginea
structurii.
Explicarea formei acestei boltiri anticlinale se leagă de prezenţa în
adîncime a unei zone în care subasmentul cristalin se află mai ridicat,
fiind totodată mai aproape de suprafaţă.. Această boltire reprezintă o
continuare spre nord a pintenului cristalin de la Păniceni. De aici, pe
direcţia nordică şi estică, depozitele sedimentare iau o dezvoltare mare
atît în suprafaţă cît şi ca grosime. Aşa se explică că la cîteva sute de
metri de la şoseaua internaţională E 15, spre nord, pe drumul ce duce
la Leghia, apar dej,a la suprafaţă, pe ambele .faturi ale drumului, argile
şi marne cenuşii ce aparţin orizontului marnelor şi argilelor cenuşii cu
Ostrea.
Din creasta dealului, drumul coboară în serpentine pe versantul abrupt
ce duce spre băile Leghia în vecinătatea cărora, avînd în vedere altitu-
dinea joasă a looului fa oare am coborît, întîlnim depozite mai vechi
ale orizontului gipsurilor inferioare, în baza cărora iese la zi izvorul
cu ape sulfuroase care alimentează bazinul băilor.

//
flea/ul,J'eJ'I

vof;yo1/ .f'tpc'/YO/'
L-~=-=-~=~ {/,/,! C.9/Z'c9/'t/M ._9/'af'/c'/' l~/'/01'

tl/'1z mc?l'/lc'IO/' J'/ cc?kcPl"c'ltl/' c11 mohJ>k

!Jriz cu !/lumm;il&J' )76'/'t¼'/'c?hJ' '
~
(lh? Cl/ U/')';017'96''9 eszk/'mzy ~
&-1,:' 17.t9mo ·wb/'6'h/' ~
7d1_9!/}.f'ill'llol' 1i1.lhiOc.?!'f! "-!

D /7/S'pOI'/

• '7/J/c?ic' Ct1 /?U/TliJ/;f

& /Jl//&k Ct/ /JlOl'i:J'k

28. Profilul eocenului de la Băile Leghia

Ceva mai la sud de incinta băilor, pe un ,afluent de stînga al văii, este

bine deschisă întreaga succesiune a seriei marine inferioare (fig. 28).
La intrarea pe afluentul menţionat, întîlnim la suprafaţa terenului
mai multe nivele de gipsuri cu intercalaţii de argile cenuşii sau cenuşii-
71
 vărgate, nisipoase, urmate apoi de orizontul cu Gryphaea eszterhazyi.
La nivelul acestui orizont apar numeroase cochilii, reprezentate predo-
minant prin Gryphaea brongniarti.
Deasupra urmează orizontul cu Nummulites perforatus, bine dezvelit
într-o deschidere abruptă ce apare la cca 300 m de şosea. Orizontul
specificat apare aici deschis pe toată grosimea lui. Aşa cum se poate
constata, el este constituit în cea mai mare parte dintr-o mulţime de ţes­
turi de numuliţi, miliardele de bănuţei de piatră fiind cuprinse într-un
material marnos. Către partea bazală a orizontului se dezvoltă alte ni-
vele, bogate de data aoeasta în resturi de Nummulites striatus. Spre par-
tea superioară apare un alt nivel calcaros bogat în Nummttlites striatus
şi în cochilii de Gryphaea rarilamella.
Reamintim cu această ocazie că specia de Nummiilites perforatus)
care are o foarte largă răspîndire în depozitele eocenului din părţile
centrale ale Europei, a fost descrisă pentru prima oară în literatura geo-
logică tocmai din acest afloriment.
La partea superioară a peretelui abrupt, în cadrul aflorimentului,
mai apar deschise marne cu intercalaţii de bancuri de astrei şi calcare
bogate în mulaje de moluşte şi resturi de echinizi. Din marne se pot
aduna resturi de Corbula gallica şi ostrei, iar din o:uprinsul calcarelor
terminale, numeroase resturi de Spondylus radula, Panopea corrugata,
Turritella imbricaiaria, Ampullina patula, Cepatia cepacea, Xenophora
agglutinans, Hippochrenes amplus, Terebellum sopitum, Eupatagiis kochi.
Alături de toate aceste forme, în calcare se mai găsesc şi numeroase
căsuţe de Nummulites perforatus. .
In lungul potecii ce se înalţă spre Dealul Şes, se pot urmări, pe cca
50 m în continuarea succesiunii, marne, marne nisipoase cenuşii cu
resturi de ostrei şi pecteni. Aceste roci aparţin orizontului marnelor şi
argilelor nisipoase cu ostrei.
La partea te;rminală a acestui profil se dezvoltă orizontul calcarelor
grosiere inferioare ce apar aici în două bancuri groase, separate printr-o
intercalaţie marnoasă nisipoasă cu mulaje de moluşte şi cu echinidul
Sismondia occitana.
Calcarele grosiere inferioare au fost aici valorifioate în mai multe
locuri, tar exploatarea, recent deschisă, se situează pe marginea Dealului
Şes, la partea superioară a abruptului ce se înalţă în spatele băilor Le-
ghia. Calcarele grosiere inferioare sînt ,Şi ele acoperite de argilele cenuşii
roşietice ale complexului vărgat superior. Apariţia calcarelor grosiere
la partea superioară a Dealwui Şes determină dezvoltarea unei supra-
feţe p1ate foarte î:ntinse, căreia de:alul respectiv îi datorează numele
său. Suprafaţa de „cuestă" este mărginită către valea Leghiei de un pu-
ternk abrupt, dar în schimb în sensul opus (pe direcţia vestică) co-
boară lin spre valea N adăşului.
De la Dealul Şes spre est şi spre nord, atît în valea Leghiei, cît şi
pe afluenţii săi principali, se pot observa o se·rie de deschideri în ca-
drul căTOra, pe grosimi ce ajung Ullleori la dţiva zeci de metri, apar dez-
velite roci de culoare albă. Pe măsura apropierii ne putem da seama
că ele sînt reprezentate prin gipsuri. In acest loc se văd o mulţime de
exp1oatări în prezent părăsite, alături de care se găsesc altele active de
unde se extrag mari cantităţi de gipsuri ce sînt transportate şi prelucrate
în localitatea Aghireşu, la fabrica de ipsos „Rapid". Cu vizitarea carie-
72
I
,,
relor de gipsuri încheiem acest lung traseu geologic, pe parcursul căruia
am putut studia cea mai mare parte a rocilor şi a subdiviziunilor stra-
tigrafice, prezente în zona de bordură a Bazinulfl.li Transilvaniei.

CLUJ-NAPOCA - CHEILE BACIULUI - BACIU -- SUCEAGU -

MERA - NADĂŞELU - VIŞTEA (TRASEUL III)

Din Piaţa Gării, aleasă ca punct de plecare pentru acest traseu, dru-
mul duce peste podul de oale fer,a:tă şi cel de pes,te N,adăş, s·trăhate străzi1e
Locomotivei şi Giordano Bruno, ajungînd l,a looul denumit „Dîmbu Ro-
tund". Acesta este ll.llil deal ·CU .înălţimea de cca 20 m, format -în întregime
din pietrişuri de vîrstă cuaternară. Pietrişurile au fost 1aici exploatate încă
din secolul trecut şi se exploatează şi în prezent. Pietrişurile se dispun
direct peste marnele tortoniene (badeniene) care parcă ar mărgini oraşul
Cluj-Napooa în partea de nord.
Din strada Giordano Bruno intrăm pe strada Maxim Gorki, ţinem di-
recţia vestică pentru a întîlni marnele tortoniene (badeniene) ce apar
la suprafaţă în multe iviri dezvelite mai ales cu ocazia modernizării
străzii ;respective.
Toate aceste depozite se dezvoltă puternic la nord de Cordoş unde
alături de marne se întîlnesc adesea, sub forma unor fragmente, tufliri
dacitice tortoniene.
Pe strada Baciului, înaintea fabricii de cărămizi, se pot vedea iarăşi
o serie de exploatări vechi de unde s-au extras marne pentru această
fabrică.
Ajunşi la intersecţia drumului ce duce spre Popeşti şi Coruşu, la o
mică distanţă în amonte, pe versantul stîng al văii ce poartă numele de
,,Valea Seacă", se poate studia bine baza transgresiunii tortoniene (ba-
deniene), în locul unde stratele acestuia se aştern peste depozitele pa-
leogene. Baza tortonianului este reprezentată printr-un nivel de pietriş
şi bolovăniş ,cu o compoziţie foarte variată, predominînd elementele de
roci metamorfice, alături de care sînt destul de frecvente şi cele de
origine eruptivă.
In curba şoselei Cluj-Napoca-Zalău, spre localitatea Baciu, înainte
de c1 intT:a pe laterala ce duce la fobrioa de pîine, în urma lucrărilor
efectuate pentru tăierea curbei şi lărgirea dr,umului, a fost deschis
un perete cu o înălţime de aproape 10 m, format din marne cu brio-
zoare, de vîrstă eocen superioară. In marne adesea se mai găsesc şi unele
resturi de Chlamys biarritzensis şi Cardita laurae.
- Lîngă Combinatul frigorific, un drum lateral trece calea ferată, apoi
Nadăşul şi se îndreaptă spre Cheile Baciului, locul unor intense exploa-
tări ale calcarelor grosiere superioare, cu acele cîteva nivele din care
s:e extrag blocuri e:½}celente pentru construcţii, folosite şi oa piatră de or-
nament. In Chefle Baciului se poate studia un profil complet al eoce-
nului superior. Astfel, de la bază către partea superioară a pîrîului, apar
nişte argile vinete, pe alocuri cu strate mai roşietice ce aparţin părţii
terminale a complexului vărgat superior, fiind urmate apoi de stratele
-orizontului marno-calcarelor superioare cu anomii.
Calcarele acestui orizont se exploatează şi ele, reprezentind un ma-
terial foarte bun pentru construcţii. In ele se găsesc anomii alături de
73
 sv

29. Afloriment din baza Seriei marine superioare pe şoseaua

Cluj-Napoca-Zalău (înaintea curbei podului de la Suceagu)
a) Nivelul calcarului superior cu anomii; b) Nivelul argilelor care însoţesc gipsu-
rile; c) Calcarul grosier superior

ţesturilor unor foraminifere şi oolitele calcaroase din care sînt formate

aceste roci. Peste nivelele de calcare urmează o argilă vînătă care ar
corespunde nivelului gipsurilor sup2rioare. Succesiunea continuă, apoi
cu un lumaşel gros, constituit din aglomerări de Vulsella dubia tr'a·nsil-
vanica şi din alte resturi de Ostrea transilvanica> situat la baza calcare-
lor grosiere superioare, formate din bancuri de calcare organogene cu in-
tercalaţii marnoase cenuşii. In aceste calcare se găsesc frecvent resturi
de Tellina sinuata> Ostrea transilvanica) Pholadomya puschi, Cardium
obliqum, Corbis subpectunculus, Corbis lamellosa, Anomia tenuistriata,
Rostellaria goniophora, Terebellum sopitum, Campanile giganteum,> Ce-
patia cepacea, Eupatagus crassus, Leiopedina sarnusi, Echinolampas gi-
ganteus, Echinantus scutella etc. Tot aici au fost găsite resturi de coaste
de Halitherium şi de chelonieni: Euclastis kochi.
Calcarele trec apoi treptat în orizontul cu Nummulites fabianii, unde
abundă nivelele cu numuliţi şi din care se dezvoltă apoi marne cenuşii­
gălbui în care, pe lîngă numuliţi, se mai găsesc şi alte v2riate resturi de
organisme fosile, printre care: Spondylus radula, Chlamys solea) Rotu-
laria spirulea alături de resturile unor crini de mare Conocrinus tho-
renti.
Pe alocuri se găsesc nivele extrem de bogate de briozoare, iar mai la
~or~, spre Baciu, peste aceste strate cu briozoare se aştern discordant
şP transgresiv depozitele tortoniene (badeniene).

74
 Revenind la şoseaua Zalăului, trecem prin comuna Baciu, pentru a
ajunge la halta Suceagu şi ne oain:tinruăm drumul spre comuna Suceagu.
Incă de la intrarea în valea Suceagului apar pe partea stîngă a dmmului
o serie de cariere din care localnicii exploatează calcarul grosier supe-
rior (fig. 29). în amonte de locul amintit, apar apoi şi alte formaţiuni mai
vechi ce aparţin complexului vărgat superior, orizontului marno-calcarelor
cu anomii şi al gipsurilor superioare. Bancurile de calcare se explo,atează
şi aici în multe locuri, ele reprezentînd de fapt continuarea spre vest
a calcarului exploatat la Cheile Baciului. Intre aceste calcare şi cele
grosiere superioare apar primele lentile de gips care se dezvoltă
rîic spre vest ·de Cluj-Napoca. Drumul continuă apoi spre Rădaia, pu-
tîndu-se observa încă la o depărtare destul de mare pe versantul nordic
al Naclăşului o deschidere mare (fig. 30), ce atriage atenţia prin coloritul
mai roşu al rocilor sale. Aici aflorează partea terminală a complexului
vărgat superior, reprezentată prin depozite argiloase, argile nisipoase
cenuşii şi roşietice cu intercalaţii de nisipuri.
Din acest afloriment s-a găsit şi a fost studiat acel rest vestit de Bra-
chydiasthematherium transilvanicum, după descoperirea căruia au mai
fost dezgropate aici oase de Prohyracodon orientalis, dar de atunci şi
pînă astăzi însă, asemenea resturi de mamifere n-au mai fost găsite,
cu toate că asHel de încercări s-au mai făcut.
Depozitele argiloase roşii mai apar la zi şi pe versantul sudic al
văii, chiar lîngă şosea.
Complexul vărgat superior apare fără întrerupere spre amonte, pe
ambii versanţi ai văii Nadăşului, pînă aproape de Aghireşu.
Ajunşi lîngă gara Mera părăsim pentru un timp şoseaua, trecem linia
ferată şi Nadăşul, pentru ,a intra pe valea ce duce în satul Mem.
La intrarea în sat pe ambii versanţi ai văii apar din nou depozitele
vărgate roşii ale complexului vărgat superior. Inaintînd mereu spre
amonte, pe versantul drept, se văd urmele unor exploatări locale de

V E

30. Aflorimentul Complexului vărgat superior de la Rădaia (văzut de pe

şoseaua Cluj-Napoca-Zalău)

75
calcare şi de gipsuri. 1n dreptul primelor case din sat putem studia
depozitele din baza tr'ansgresiunii seriei marine superioare. Sub drum,
în talvegul pîrîului, în trecut mai erau încă deschise argile roşii-cafenii,
urmate de argile cenuşii şi marne cu rare mulaje de moluşte marine;
acum însă la nivelul mai înălţat al drumului, pe o grosime de cca 4 m,
apar dom· calcare organogene cu milioline şi cu numeroase forme de ano-
mii, urmate apoi de argilele verzui în alternanţă cu bancurile de gipsuri.
Toate aceste depozite aparţin orizontului marno-calcarelor cu anomii şi
al gipsurilor superioare, iar peste ele urmează suocesiunea ce apar-
ţine orizontului calcarelor grosiere superioare.
1n vecinătatea fierăriei din satul Mera se găseşte un perete abrupt
format dintr-un lumaşel cu Ostrea transilvanica şi Vulsella dubia transil-
vanica, forme abundente de moluşte, prinse într-un material marnos
din care se pot detaşa cu multă uşurinţă. Spre partea superioară luma-
şelul amintit tr~ce în calcare, din care iarăşi se desprind mulaje de
Pholadomya puschi. Fierarul satului s-a obişnuit să adune cu multă con-
ştiindozitate toate exemplarele de Pholadomya, căzute din deschidere,
pentru a le preda studenţilor care vizitează în timpul anului acest aflo-
riment.
Ajunşi în piaţa localităţii Mera ne continuăm drumul spre nord, către
Dealul Viilor şi Bereooai a (fig. 31 şi 32). Aki, ,în extremitatea nordică
1

a satului, întîlnim dezvoltată pe o grosime de dţiva zeci de metri o

marnă cenuşie, pe alocuri nisipoasă, oare aparţine orizontului marnelor
cu briozoare. in marne întîlnim adesea cochilii de Chlamys biarritzensis,

hHuh~
I

31. Vedere panoramică asupra Văii Mera (de pe şoseaua Cluj-Napoca-Zalău)

1. Complexul vărgat superior; 2. Orizontul cu anomii şi al gipsurilor superioare;
3. Calcarul grosier superior; 4. Orizontul de Mera; 5. Stratele de Ticu; 6. Stratele
de Cetăţuia

76
cu unele varietăţi ale speciei amintite, precum şi alte resturi variate de
Gryphaea gigantica, Spondylus etc. In special la partea terminală se
evidenţiază un nivel foarte bogat în briozoare, ce corespunde nivelului
calcarului de Hoia de la Cluj-Napoca. Peste ele urmează un nivel cu
Car-di'lllrn transilvanicum, cu care începe orizontul de Mera, ce are apoi
s

I - I.;,,y1k c.iro11110,9.;e 11 c.irJ1Jo1

.D /1/J'~,1//'/ •
C•/71.f{!JC.?Oull(?J
tE5I m:;m&
. .[::·.:!vv/'6.51/ ~ 9re1u colcii"o.?Jt'

I=---::.1 :;;y,le 0111j1r»1e ~ c:;lt.91'8

I=--== I {)':9l/e
32. Secţiune geologică la Mera
gresii glauconitice cu Scutella subtrigona şi numeroase restuTi ale unor
cleşti de ,crabi ce au aparţinut genului Calianassa. Urmează apoi nisipuri
argiloase, cu un nivel de tufit. in nisipuri se găses·c mai ales mulaje de
Pitar villanovae, iar 1a partea terminală a orizontului se dezvoltă un
calcar organogen de cca 2 m grosime, extrem de bogat în Scutella sub-
trigona, Panopea heberti, deşti de Calianassa şi alte variate resturi.
Peste aceste calcare urmează marne, apoi nisipuri gălbui, din care a
fost desicrisă o vari:ată floră oligocenă medie, alături de unele inter-
calaţii bogate în Lucina sau Polymesoda.
Trebuie subliniat faptul că acest afloriment este considerat ca stra-
totip al stratelor de Mera. Ceva mai sus, pe o grosime de cca 50 m, se
dezvoltă depozitele vărgate roşietice de origine continentală, care aparţin
stratelor de Ticu. Ele sînt în partea inferioară nisipoase-grezoase şi con-
ţin numeroase concreţiuni, iar către partea lor superioară devin argi-
loase, cu un aspect roşu-vărgat.
Drn locul în oare am ajl.llnS urmărind stratele de Mera şi de Ticu, se
văd formele unui relief abrupt, alcătuit din gresiile şi nisipurile stratelor
de Cetate, foarte bogate în Corbula, Lentidium şi Polymesoda. In locurile
de unde încep să se găsească aceste ;roci valea devine îngustă, avînd un
caracter de defileu. La partea bazală a depozitelor de Cetate se eviden-
ţiază un nivel bogat în resturi de Congeria, iapoi un strătuleţ subţire de
cărbune şi argilă cărbunoasă (0,10 m), urmat de un nivel şi mai subţire,

77
 cu numeroase forme de Unio. Urmează apoi gresiiie cu Polymesoda, iar
către partea terminală a orizontului, gresiile devin bogate în caolin.
')
ln continuare se pot urmări argile cu intercalaţii subţiri de cărbune :)
I
şi un nivel gros de nisip caolinos, bogat în mică. Aceste depozite aparţiq_ -h

orizontului de Zimbor.
Din descrierea făcută se constată că valea Merei reprezintă unul din
cele mai complete profile geologice ale paleogenului din Transilvania
în care sînt deschise în continuitate stratele eocenului superior şi ala.
oligocenului. Spre est, peste stratele de Cetate sau Zimbor, se dispune,
discordant tortonianul, avînd în partea lui inferioară tuful de Dej.
-,::C"·:·~--,,ft
După incursiunea făcută la Mera, incursiune care ne-a permis urmă-_
rirea a numeroase strate din readrul sucoesilllilii depozitelor paleogene, re-..
venim din nou pe şoseaua Cluj-Napoca-Zalău şi ne îndreptăm către-.
localitatea Viştea. Pe versantul sudic al văii, apar lîngă drum şi în conti-..
nuare calcare organogene ce se desfac în lespezi. Ele aparţin orizontului
calcarelor grosiere inferioare, fiind situate sub complexul vărgat su-:.
perior, întîlnit la Rădaia sau Mera şi cuprinzînd resturi de echinide mă-:.
runte şi unele mulaje de moluşte.
Din acest punct către nord, pe versantul stîng al văii Nadăşului, ob-.
servăm că peste calcarele grosiere inferioare se aştern depozitele vărgate .
superioare -ce se evidenţiază prin coloritul lor roşu, după care în ,conti-..
nuare se vede fîşia albă cenuşie a marno--calcarelor cu anomii şi a gip--
surilor superioare, urmate la rîndul lor de calcarele grosiere superioare.
întreaga succesiune menţionată se poate observa şi pe ambii versanţi·
ai văiCNadăşului, la Nădăşelu şi în amonte de el, spre Şardu.
O ultimă oprire o facem în comuna Viştea, în care scnp n~ abatem
de la şoseaua Viştea-Aghireşu spre sud f;Î intră.m pe valea în lungul'
căreia este aşezat satul. La intrare, pe versantul stîng al văii, apar la-
suprafaţă numeroase deschideri de argile şi marne nisipoase cenuşii cu·
resturi de Ostrea ce aparţin orizontului marnelor şi argilelor nisipoase-
cu ostrei, peste .•care se depun apoi calcarele grosiere inferioare. Aceste,
calcare, exploatate de localnici, prin calităţile lor sînt foarte asemănă­
toare cu ca-lcarele de la Leghia, cu ,oar.e dealtfel sînt sincrone, avînd'
acelaşi timp de formare, şi anume nivelul c-alcarelor grosiere inferioar&
exploatate la Leghia, în Dealul Şes.

CLUJ-NAPOCA - FELEACU - VîLCELE (TRASEUL IV)

In sectorul sudic al împrejurimilor Clujului-Napoca, avem posibili~.

tatea să observăm la faţa locului caracterele litofacfale şi paleontologice,
ale depozitelor sarmaţiene ce intră în alcătuirea masivului deal al Fe-.
leacului, precum şi succesiunea depozitelor burdigaliene (eggenburgiene}
dezvoltate întT-un singur loc şi anume la Coasta cea Mare.
Pornind pe şoseaua internaţională E 15, urcăm coasta Feleacului pe,
Calea Turzii şi după cca 1 km de la ieşirrea din oraş, dincolo de pompa
de benzină, se formează o ;ramificaţie din care porneşte un drum lateral
asfaltat ce duce la campingul Făget şi în ,continuare către localităţile­
Ciurila şi Sălicea. Pe un alt drum, ce traversează drumul Sălicei', ajungem,
după cca 1 km la cariera de nisip de la „Co~ista qea fy{are~~.

78
 Nisipurile din locul cunoscut sub denumirea de Coasta cea Mare sînt
de vîrstă burdigaliană (eggenburgiiană) şi aparţin „stratelor de Coruş".
I
I
Depozitele de aici s.înt discordante şi triansgresive peste gresiile de Ce-
tate de vîrstă oligocenă. Această ocurenţă este foarte interesantă mai ales
pentru faptul că ea reprezintă singurul loc din sectorul sudic al oraşului
Cluj-Napoca în care apar atît de bine deschise şi dezvelite depozitele
burdigaliene ale stratelor de Coruş.
In carieră - nisipruriJ.e de wa OO!astia cea Mare (fig. 33) ce apar pe o
Ii
lt
grosime de 15-20 m sînt in gene<I'ia:l de ,auloare gălbuie şi numai în par- j
tea mediană ,a deschiderii - se poarte obsiervia o in1ter:oaJ.1aţie de cca
fr--6 m grosime, ou aspeot leintiou~ar, de nisipuri :lioşoaJte-viul1 acee. Ifi"
Cariera are o formă semicirculară, iar nisipurile silicioase, cu o anu- 11·
mită granulaţie, sînt folosite pentru modelarea şi turnarea diferitelor l

piese metalice.
Nisipurile nu conţin în ele prea multe resturi fosile, cu excepţia unei
intercalaţii grezoase situate imediat sub nivelul nisipurilor violacee. Ni-
velul grezos este foarte fosilifer, din oare cauză are mai mult un aspect
lumaşelic, gresiile formîndu-se pe seama dizolvării numeroaselor :res-
turi de cochilii aglomerate aici, proces în urma căruia rezultă liantul
necesar legării între ele a granulelor de nisip.
Unele dintre cochilii se găsesc conservate ca atare, pe cînd altele s-au
păstrat numai sub forma unor mulaje. Intr-un interval scurt de timp,
din această intercalaţie fosiliferă, groasă doar de cca 20 cm, se pot culege
numeroase exemplare de: Chlamys gigas, Glycymeris fichteli, Turritella
vermicularis, Ficus conditus etc.

[ V
/.;J,r>;f-1/".:J
•
//l?t'IJP
I

~3. Cariera de nisip de Ia Coasta cea Mare

:1. Nisipurile stratelor_ de Coruş; 2. Marne torton.ie11e (badeniene) F Nivel bogat
. . în fostle :

79
 Din carier,a de 1a Coasita cea Mare, ajungem pe un drum asfaltat ce
urcă spre culmea Feleaoului printr-o pădure deasă de fag, din care se
desprinde un alt drum pietruit ce duce pînă la noul restatwant din
Făget.
După ce admirăm frumoasa privelişte pe care ne-o oferă oraşul văzut
de la înălţimea terasei restaurantului, observăm în capătul acesteia o in-
teresantă deschidere în care se văd numeroase concreţiuni grezoase, cu
formele şi dimensiunile cele mai variate. Aceste forme curioase, în ge-
neral sferice, izolate sau combinate foarte variat între ele, pot uneori să
depăşească chiar 2 m în diametru, reprezentînd rezultatul unor procese
diagenetice, petrecute în st.ratele nisipoase aflate în alternanţă cu alte
strate marnoase imperme1abile, de vîrstă sarmaţiană. Conoreţiunile au
luat naştere prin precipitare treptată şi într-un timp îndelungat a -car-
bonatului de ca1ciu aflat iniţial în soluţie în apele captive oare îmbi-
bau stratele nisipoase. Precipitarea s-a. făcut în jurul unor fragmente de
rocă calcaroasă sau al unor sfărîmături de scoici, avînd ca rezultat
formarea unor depuneri concentrice de carbonat de calciu în jurul gra-
nulelor din nisip, rezultînd toate aceste sfere, cunoscute sub denumirea
de „concreţiuni de Feleac" (fig. 34).
Prin răspîndirea şi frecvenţa lor în zona oraşului Cluj-Napoca aceste
interesante produse diagenetice, reprezintă o componentă carncteristioă
a peisajului clujean.
Datorită faptului că pe versantul drept al văii Someşului Mic, dinspre
Feleac, în urma desprinderii nisipurilor şi gresiilor cu concreţiunile res-

34. Concreţiuni de Feleac

80
pectiv~, s-au pro~us alunecări pe suprafeţele marnoase ale depozitelor
tortome_ne ţpademene), asemene.a sfere au putut ajunge pînă în vatra
oraşulm, fund deplasate la distanţe apreciabile. Aceleaşi formatiuni
diagenetice se cunosc şi din Grădina Botanică, unde apa pîrîului ce' tra-
versează această rezervaţie a rostogolit şi a îngrămădit între malurile
sale numeroase concreţiuni, lăsînd impresia că locul lor de provenienţă
s-ar situa undeva foarte aproape.
Revenind la şoseaua internaţională E 15 urcăm numeroasele serpen-
bine şi ajungem în cele din urmă pe creasta Feleacului care repre-
zintă cumpăna apelor dintre Someş şi Arieş. 'In apropierea şoselei, lîngă
vîrful Feleacului şi la est de acesta, se observă iarăşi numeroase des-
chideri ale depozitelor sarmaţiene, alcătuite din nisipuri, gresii şi con-
creţiuni. De sus, în direcţia oraşului, se văd bine la diferite altitudini
acele valuri de alunecare ae care am amintit mai înainte. Spre deose-
bire de versantul nordk al Feleacului, pe ,care depozitele sarmaţiene
sînt bulversate şi alunecate, motiv pentru care aici nu se poate urmări
un profil cu strate aflate în loc sau „in situ", pe versantul sudic al
dealului stratele sînt mult mai puţin deranjate în urma unor asemenea
deplasări, iar un profil aproape complet se găseşte bine descoperit pe
Pîrîul Căprioarei. Pentru a urmări acest profil al sarmaţianului, părăsim
şoseaua şi o luăm spre dreapta, pe drumul de ţară ce urmăreşte creasta
mergînd spre Sălicea.
Succesiunea depozitelor sarmaţiene de pe Pîrîul Căprioarei este for-
mată predominant din nisipuri ce trec adesea în gresii cu un aspect con-
creţionar, devenind pe afocuri conglomeratice. Atît stratele de nisipuri,
care apar în alternanţă cu marnele cenuşii stratificate,_ cit şi cele ale
marnelor nisipoase au grosimi cuprinse între 2 şi 10 m, în timp ce grosi-
mea lor totală însumează ,eca 70-80 m.
Nisipurile, gresiile şi marnele de pe Pîrîul Căprioarei sînt în general
sărace în resturi fosile, căci numai foarte rar în gresii se pot observa
unele resturi slab păstrate de Cardium vindobonensis, Ervilia sp. Mactra
sp., Cerithium rubiginosum, Pirenella sp., Gibbula sp. Microfauna este
de asemenea slab reprezentată, căci numai în marne se găsesc rare
exemplare de foramini-fere, printre care predomină Elphidium rna:cellum.
O altă earacteristircă a depozitelor sarmaţiene din acest sector o for-
mează prezenya unor resturi vegetale, reprezentate mai ou seamă. prin
fragmente de lemne silicifiate alături de care se întîlnesc, mult mai rar-,
si unele bucăţi de lemne carbonifi.cate.
· Studiul acestor resturi vegetale pune în evidenţă faptul că ele provin
dintr-o pădure mixtă de conifere-angiosperme, cu o ma:e dez':olt_are în
trecut, printre conifere remardndu-se formele ~e ta~odi~cee. ş: finacee.
Traseul de la Pîrîul Căprioarei în porţiunea sa mferioara, adica m apro-
piere de confluenţa cu Pîrîul Morii, ne conduce către o turbărie rece1:t
secată cu stratul de turbă de oca 1 m grosime, care s-a format probabil
în urdia unei înmlăstiniri temporare a albiei pîrîului.
După ce parcurg~m şi această ultimă par.te a Pîrî':13-1_:li Morii, ieşi1:1
din nou la şosea, puţin mai jos de _extremitatea sudica a Feleaculw,
unde încheiem prezentul traseu geologie-.
81

6 - Pe poteci cu bănuţei de piatrl

CLUJ-NAPOCA - SOMEŞENI -APAHIDA - COJOCNA (TRASEUL V)

Parcurgerea unui itinerar în partea de est a oraşului Cluj-Napoca per-

mite cercetarea unor zone geomorfologice interesante şi totodată deo-
sebite de cele văzute anterior, pe considerentul că ele aparţin deja unei
alte unităţi stmctUŢale, respectiv Cîmpiei Transilvaniei, alcătuită din
punct de vedere geologic din depozite neogene. Pe lîngă t9ate acestea,
de-a lungul traseului ales pentru această drumeţie se pot vizita două
dintre cele mai cunoscute staţiuni balneare din împrejurimile munici-
piului Cluj-Napoca. Este vorba de Băile Someşeni, situate la 3 km ,către
est, şi Băile Cojoena, amplasate la o distanţă de aproximativ 25 km spre
sud-est de Cluj-Napoca.
Traseul porneşte din P1aţa Libertăţii, trece prin faţa Operei Române
şi Teatrului Naţional, continuă în lungul străzii Budai Nagy Antal şi
ajurnge în Piaţa Mărăşti, de unde trece în şoseaua naţională ce duce către
Dej. Şoseaua pooOl.1.rge mai întîi niVieJiUl teiriased. or,aşu1ui şi apoi stră­
bate suprafaţa terasei de· 18-22 m. Pe o margine a acestei terase
se ,situează dealtfel capătul străzii Budai Nagy Antal, iar cartierul
aflat pe partea dr~aptă a acestei străzi şi amplasat în zona vechilor ca-
riere exploatate aici pînă în anul 1944, a primit denumirea foarte suges-
tivă de „Piekoasa", folosită şi astăzi în mod curent de localnici.
In drum spre cartierul de blocuri Gheorghieni, constatăm ,că nivelul
plat al terasei a 2-a se întrerupe la un moment dat pe o suprafaţă mai
rnare în care se găseşte un lac. In pietrişurile din vecinătatea lacului
s-au găsit incidental _cîteva resturi mai rare, fosilizate, ale unor animale
mari ·ce au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului şi care
au aparţinut mai ales unor forme de Mammuthus primigenÎ1ls.
Drl_!mul urcă în continuare pe suprafaţa mai înălţată a terasei a 3-a,
pe care :se găseşte amplasat cmtierul Gheorghieni, 1a o altitudine de
40-45 m faţă de albia actuală a Someşului. După ce facem cunoştinţă
cu ultimele realizări în domeniul edilitar, ne reîntoarcem în Piaţa Mă­
răşti, pornind de-a lUtngul străzii Aurel Vlaku ce duoe către Someşeni.
Excavaţiunile vechi au fost nivelate, iar terenul s-,a transformat într-o
zonă verde pentru odihnă şi- sport lîngă care a fost înălţată şi o expoziţi.e
cu caracter permanent.
După traversarea podului de cale ferată Cluj-Napoca-Bucureşti, şo­
seaua face o curbă si coboară din nou la nivelul terasei de luncă. Din
acest loc începe Ca;tierul Someşeni, la marginea căruia se află strada
Aiudului care duce pînă la Băile Someşeni.
Băile Someşeni s-:au dezvoltat în srtrînsă dependenţă de structuria geo-
logkă a perimetrului respectiv, în cadrul căreia rolul principal revine
unui masiv de sare ce se găseşte aici foarte aproape de suprafaţă, sub
acoperămîntul de sol. Apariţia masivului de sare sub forma unei boltiri
se datoreşte înainte de toate presiunilor exercitate de stratele acoperi-
toare asupra ;rocilor mai de adîncime. Stratul de sare s-a comportat ca
un material plastk cu tendinţa de a se acumula în zonele cu presiuni
mai m1c1 şi de a migra spre suprafaţă prin străpungerea stratelor din
acoperişul său. Ieşirea masivului de sare la zi este mult ajutată de fap-
tul că în asemenea sectoare miscările sării determină formarea unor
fisuri, folosite ca rigole pentru s,~urgerea apelor de şiroire la suprafaţa
82
terenului. Treptat, în astfel de zone torenţii îşi drenează apele care spală
şi îndepărtează rocile acoperitoare de pe spinarea sării, apropiind-o mult
de suprafaţa terenului.
1ntr-un asemenea sector de străpungere aflat la confluenţa pîrîuluf.
Becaş cu Someşul, deci într-o zonă înmlăştinită, de joasă altitudine, s-au
format cu timpul cîteva lacuri în urma colectării unor izvoare sărate,_
(în părţile depresionare ale reliefului), rezultînd în urma îmbinării ac-
ţiunii tuturor acestor factori, în locul specificat, condiţii favorabile pen-.
tru amenajarea actualei 'staţiuni balneare.
Clădirile principale ale băilor şi parcul din jurul lor au fost ampla-.
sate pe suprafaţa mai înaltă a terasei a 2-a, iar lacurile cu nămolul tera-
peutic şi bazinele cu apă sărată se situează pe terasa întîi. Forajele·
efectuate pentru captarea unor noi izvoare de ape sărate şi mineralizate·
au intrat repede în s,area masivă, întîlnind totodată şi o pînză de apă cap--
tivă sub presiune.
În incinta băilor. se cunosc în prezent oca 27 de izvoare naturale CU'.
ape sărate şi mineralizate, dintre ,care izvorul nr. 1 are un debit mare
de 324 OOO 1/zi, alimentînd instalaţiile băilor cu o cantitate de apă su-.
fidentă pentru capacitatea lor actuală.
Efectele terapeutice ale apelor sărate şi ale nămolurilor organice în--
salinate folosite în această staţiune sînt mult sporite prin radioactivi--
tatea acestor ape, suficientă în tot cazul pentru a mări în mod aprecia-
bil proprietăţile lor curative. După criteriul radioactivităţii lor, aceste,
băi se situează pe locul ,al 3-lea după Herculane şi Sîngeorz.
In incinta băilor Someşeni se găsesc instalaţii pentru băi calde şi reci},
alimentate de numeroase izvoare clorurosodice cu ooncentratii foarte-
variate, utilizate în tratamentele' externe ale bolilor aparatului l~comotor,.
reumatism articular, stări post-fracturale; de asemenea în unele afecţiuni
ale sistemului nervos periferic. Băile reci şi îndeosebi cele calde sînt:
îmbinate ,cu împachetarea cu nămoluri organice ce au un efect curativ
deosebit în oazul afecţiunilor menţionate. Apele hipotone, izotone şt
hipertone sînt foarte indicate în tratiarea afecţiunilor hepatobiliare şi a.
gastritelor.
După vizitarea Băilor Someşeni ne îndreptăm spre Apahida, pe şo-.
seaua asfaltată, urmărind în dreapta drumului culmile dealurilor cu rol
de interfluvii ce separă cursurile unor ape curgătoare, printre care Pî-
rîul Mură1Jorii şi Pîriul Sărat (Valea Mare) (fig. 35), aJle căror denumiri
indică iarăşi existenţa unor manifestări legate de apariţia sării în lunca

Scoom ,Nare
faleB Zăpodiei
' I
fa/ea Jlurahrli
1/fl/'rlu Sarei/
I

35. Sectiune geologică între Valea Murătorii si Valea Zăpodiei

1. Sare badeniană; 2. Tufuri şi marne badeniene;· 3. Depozite de terasă;
4. Aluviuni

83
 acestor văi, sub forma unor sărături cu eflorescenţe saline, acoperite de
o vegetaţie spedfdcă, s aru ou izv,dare săriate şi fîntîm, ounosouie sub de-
1

numirea de slatine.
In dreptul drumului ce duce către Dezmir se poate vedea o zonă mlăş­
t-inoasă, drenată de un canal în care se depozitează reziduurile menajere
ale oraşului Cluj-Napoca în scopul nivelării terenului şi creării posibili-
tăţilor unei utilizări viitoare mai eficiente a acestuia sub raport eco-
nomic.
Pe stîng,a şoselei se dezvoltă larg lunca Someşului pe care se află am-
plasat aeroportul de la Someşeni, iar dincolo de Someşu Mic se profi-
lează o zonă colinară ce coboară printr-o serie de culmi către Someş.
In Dealul Vărgat şi în prelungirea acestuia spre est - către Apahida,
se pot observa o serie de rîpe în care aflorează depozitele torfonianului
(badenianului). Un strat ceva mai albicios indică prezenţa în cadrul seriei
marnoase a unui orizont de tuf care dealtfel ne este cunoscut sub de-
numirea tufului de Borşa-Apahida-Idod. Tot aici se conturează o
structură sub forma unui anticlinal în care stratele prezintă o boltire
caracteristică. Axul structurii cu orientarea vest-est traversează culmea
Dealului Vărgat pentru a ajunge pe Valea Caldă, în a cărei albie ma-
joră reapar izvoarele sărate şi sărături, în semn că sarea este şi aici
foarte aproape de suprafaţă. Aceeaşi structură anticlinală traversează apoi
Someşul şi se continuă pînă pe Valea Sărată, de la Gădălin.
Dincolo de gara Apahida, pe partea dreaptă, se profilează dealurile
Durvaş şi Păduriţa, pe pantele cărora se distinge acelaşi nivel al tufului
albicios de Borşa-Apahida-Idod, marcat printr-o serie de rupturi de
pantă şi a cărui continuitate este jalonată de o ghirlandă de cariere.
Deasupra tufului amintit apar marne mai noi, de vîrstă bugloviană,
ce ,conţin în: ele fosi[e s~ab păstriate de ervilii şi sindesmii.
Trecînd peste podul ce traversează Someşu Mic, ajungem la curba
drumrului în apropierea cărei1a V.ail.ea Caldă străbate 1ongitudi,nal axul
anticlinalului amintit.
Din Apahida pornim pe şoseaua ce urcă pe valea Ciucaşului înspre
Cojocna, observînd pe stînga drumului pantele dealurilor în lungul că­
rora apar o serie de rîpe în care aflorează marnele tortonianului, lip-
site în general de o faună fosilă. Sedimentele existente între Someşeni
şi Cojocna apar deschise şi într-o serie de structuri anticlinale carac-
teristice între care se înşiruie tot atîtea zone concave, sinclinale.
în lungul unor porţiuni din albia pîrîului Ciucaş, se pot distinge sec-
toare întinse, acoperite de o vegetaţie specifică de sărătură, care în
perioadele secetoase ale anului au la suprafaţă crustele albe de sare, iar
în cele ploioase, ape stagnante.
Dincolo de gara Cojocna, situată la marginea cătunului Morişti, şo­
seaua urcă pe panta dealului Fîntîna Pietroasă, iar în vecinătatea ser-
pentinelor se . pot observa două nivele de tufuri, situate la o distanţă
mică între ele. Dincolo de dealul amintit, începe comuna Cojocna a
cărei istorie se împleteşte strîns cu exploatarea sării pe aceste meleaguri.
Drumul de pe panta dealului coboară în sat aproape de lunca văii Co-
jocna, pe al cărei mal drept se găsesc în prezent Băile Cojocna, dezvol-
tate pe locul fostelor exploatări de sare de aici. In ambele flancuri ale
văii Cojocna, aflorează depozite tortoniene, bugloviene şi sarmaţiene,

84
ce intră în alcătuirea structurii anticlinalului Cojocna care se prelun-
geşte spre nord, pînă la Gădălin.
1nceputurile exploatării sării, care în ascensiunea ei a ajuns pînă la
suprafaţa luncii, se pare că datează aici de foarte multă vreme. După
cucerirea Daciei, romanii au intensificat lucrările de exploatare a sării
prin aplicarea unor metode mai eficiente. Interesul deosebit manifestat
de romani poate fi dedus şi din înfiinţarea unei „bresle" specializate în
exploatarea sării, denumită „Colegium Salinorum", simil:ară Colegiului
Aurarilor (Procuratum Aurarum) de la Zlatna (Ampelum), cu sediul la
Potaisa (Turda de astăzi). Toate acestea sînt dovedite de aflările unor
vechi saline de tip roman pe teritoriul comunei Cojocna.
Lucrările de exploatare a sării au continuat la Cojocna de-a lungul
secolelor prin două mine care au fost închise abia în anul 1852. Apa,
principalul duşman al minelor de s are, a dizolvat bolţile fostelor camere
1

de exploatare în formă de clopot, umplînd marile excavaţii din care se

extrăgea sarea şi transformîndu-le cu timpul în lacuri sărate.
în felul acesta, pe locul vechilor ocne de sare de pe malul stîng al
văii sărate, se găsesc în prezent două lacuri bine conturate, situate la o
distanţă de numai 100 m unul de altul. Dintre acestea, lacul mai mare
- ,,Durgău" (fig. 36), cu malurile abrupte şi neechilibrate, nu a putut
fi amenajat decît parţial, instabilitatea versanţilor săi nepermiţînd exe-
cutarea unor lucrări mai complexe; în schimb „Lacul ştrandului", mai
mic, este folosit din ·plin. în scopuri balneare, avînd în jurul său ame-
najat vestiarul şi mai multe cabine. In primăvara anului 1957 peretele
de sare ce despărţea în adîncime bazinele celor două vechi camere de
exploatare a fost dizolvat, iar între apele lacurilor s-a stabilit o comu-
nicare. Deoarece lacul Durgău avea lltil nivel mai ridfoat cu aproximativ
3 m faţă de Lacul ştrandului, timp de mai multe ore, pînă la unifor-
mizarea nivelului apei, cabinele ştrandului au fost inundate.
in prezent băile reci se fac în ambele lacuri. Apele lor au concen-
traţia sărurilor dizolvate foarte ridicată. Ca şi cele de la Someşeni, apele
de la băile Cojocna sînt indicate în cură externă, pentru tratarea afec-
ţiunilor aparatului locomotor, în boli ginecologice, în afecţiuni ale sis-
temului nervos periferic şi în cazuri de debilitate fizică.

36. Privire panoramică asupra depozitelor tortoniene (badeniene) la

Băile Cojocna

85
 Lacurile de la Cojocna au oalităţi heHoterme deosebite datorită feno-
menului de încălzire prin radiaţia solară, evident mai ales în lunile
mai şi iunie, cînd pe suprafaţa lacului se găseşte un strat subţire de
apă mai îndulcită care ecranează apele mai sărate şi mai încălzite din
părţile inferioare. Acest strat de apă dulce are calitatea de a transmite
apei sărate din profunzime căldura· solară şi în acelaşi timp de a forma
mai ales noaptea o pătură izolatoare care împiedică prin ecranare pier-
derea căldurii acumulate peste zi în părţile inferioare. Acestea sînt stra-
tificate datorită diferenţelor de temperaturi care cresc treptat pînă la o
anumită adîndme.
In afara instalaţiilor balneare, pe valea Cojocnei se mai pot vedea de
asemenea cîtev:a mlaştini cu o floră specifică de sărătură, bine reprezen-
tată mai ales în rezervaţia botanică de la Suatu (situată la 8 km de Co-
jocna), unde se dezvoltă o floră xerofilă deosebit de bogată, cu multe
elemente endemice şi rare.

CLUJ-NAPOCA - VALEA PLEŞCA - FÎNTÎNA LUI IOAN

(TRASEUL VI)
Valea Pleşca şi Fîntîna lui Ioan reprezintă două dintre obiectivele·
turistice şi g,eologiice de mare interes. Pentru vizitarea lor alegem ca
punct de pleoare biserica „Calvari'a" din Mănătşur. Aici, înainte de curba
şoselei, se desprinde Uln drum indioat printr-un marcaj turistk, ce trece
prin strada Lingurarilor şi duce către cabana „Dumbrava-izvor II", si-
tuată pe Valea Pleşca la. o depărtare de cca 4 km de vechea mănăstire
fortifica tă „Calvaria".
Către cabană mai duce şi noul drum ,ce porneşte de ,asemenea din şo­
sea, în drepti1l fermei Institutului agronomic, trece prin cartierul Mă­
năştur şi intră în drumul amintit mai înainte. De la indicatorul turistic-
aflat în capătul străzii Lingurarilor mai mergem 1 km şi întîlnim pe
marginea drumului cîteva aflorimente ale aceloraşi calcare grosiere su-
perioare.
Din locul unde drumul coteşte spre sud pentru a coborî în Valea
Pleşca, se observă deja coloraţia roşie-cărămizie intensă a solului din
dealul numH Răzoarele Floreştiului, ce apare într-un punct uşor de re-
perat după cele două căsuţe cu livezi amplasate pe argilele complexului
vărgat superior de pe poala dealului amintit. Facem cunoştinţă cu suc-
cesiunea complexului vărgat în apropierea confluenţei dintre Valea
Pleşca şi valea Gîrbăului, lîngă podeţul de beton, în vecinătatea căruia.
apar argilele roşii-violacee, cu intercalaţii de argile verzui-albăstrui şi
nisipuri micacee cenuşii-gălbui, dezvoltate în facies continental şi lip-
site de resturi fosile.
La 200 m în amonte de podeţ, pe Valea Pleşca, se găseşte iarăşi un.
indicator turistic care îmbie drumeţii să porneas,că · în căutarea izvorului.
„Elisabeta". Pentru a ajunge la ace,st izvor se traversează pîrîul şi după
cîteva sute de metri se vede un loc înmlăstinit a cărui umiditate exce-·
sivă se datoreşte apelor izvorului, drenat~ aid la suprafaţa terenului ..
La 200-300 m deasupra izvorului se află drumul ce duce spre „Fîntîna
lui Ioan". Acţiunea intensă a apelor de şiroire a săpat pe pantă mai
multe viroage adînci, dezvelind cîteva dintre stratele succesiunii eoce-
nuhţi superior. Urcînd de jos, din marginea drumului, spre culmea

86
ce duce către strada Cîmpului din Mănăştur, întîlnim dezvelite pe o
amplitudine de 10 m calcarele grosiere superioare, cu frecvente resturi
de Pholadomya puschi şi foraminifere mici.
Alături de resturile menţionate, pe ogaşele unor torenţi, săpate de
asemenea în calcare, se mai găsesc unele forme de moluşte caracte-
ristice orizontului calcarului grosier superior printre care: Campanile
giganteu-m, Campanile parisiense clujensis. Terebellum sopitum, Tere-
bellum belemnitoideum, Cepatia cepacea. In intercalaţiile marnoase ce
apar în cuprinsul acestui orizont se mai întîlnesc cîteva forme de echi-
nide, printre care Eupatagus crassus şi Leiopedina samusi.
Printre formele mai caracteristice ce apar adesea în alcătuirea unor
bancuri formate aproape în exclusivitate din cochilii, se numără şi Vul-
sella dubici transilvanica. La partea terminală a orizontului se dezvoltă
mai multe nivele formate din corali recifali şi unele alge calcaroase
(Lithothamnium).
Succesmnea eocenă se continuă şi aici prin calcare şi marne cu Num-
mulites fabianii, strate ce formează un orizont bine deschis pe partea
dreaptă a drumului ce urcă spre culme şi în lungul căruia apar din
loc în loc mai multe viroage. Pe lîngă Nummulites fabianii, formă spe-
cifică orizontului respectiv, se mai întîlnesc dintre echinide formele de
Laganum transilvaniciim, Echinanthus scutella, brahiopode ca Terebra-
tulina tenuistrîata, iar dintre viermi - Rotullaria spirulea.
Urmează marne gălbui-cenuşii, cu nivele bogate în briozoare, astrei
şi forme de Chlamys biarritzenzis, deschise pe o grosime de 20 m. Ocu-
renţele marnoase pot fi urmărite pe dreapta drumului pînă în locul
unde se termină pădurea de pini şi începe pădurea de foioase. La partea
superioară a dealului Dumbrava se văd dteva petice de roci de vîrstă
miocenă, iar pe poteca ce duce spre de1alul Gălişer (fig~ 37), pot fi în-
tîlnite numeroase fragmente de tufuri vulcanice de vîrstă tortoniană (ba-
deniană), provenite din nivelul tufului de Dej.
Alte deschideri naturale, care pe:rmit de asemenea urmărirea succe-
siunii depoziteloT eocene superioare, apar în dealul Gălişer, în locul unde
valea coteşte spre sud, la cca 400-500 m amonte de cabană, pe cîteva
viroage săpate de apele torenţiale. După cîţiva metri de teren acope-
rit, urmează calcare grosiere supe;rioare deschise pe 7 m, cu o bogată

37. Aflorimentele din Valea Plesca

1. Complexul vărgat superior; 2. Calcare cu anomit; ·3. Calcar grosier superior;
3a. Nivel cu coralieri, -litotamnee şi campanile; 4. Orizpntul cu Nummulites fabianii;
5: Orizontul marnelor· cu briozoare; 6. Marne şi tufuri tortoniene (badeniene)
faună de f oraminifere mici, cu nivele de coralieri solitari şi coloniali la
partea superioară, ,cu briozoare şi multe moluşte, printre oare: Miocard ia
sp., Tellina sinuata, Cardium gratum, Cardium obliqum, Pseudamussium
corneum; gasteropodele: Pleurotomaria sp., Campanile giganteum, Ros-
tellaria goniophora, Terebellum sopitum, Terebellum belemnitoideum,
Ampullina patula, Cepatia cepacea etc. Echinidele sînt prezente prin
Echinolampas giganteus şi Sismondia occitana, iar alegele calcaroase
(Lithothamnium) formează iarăşi cîteva nivele bine individualizate în
cadrul succesiunii.
Urmează marnele calcaroase cu Campanile giganteiim, Campanile pa-
risiense clujensis, calcare cu coralieri coloniali; apoi marne cu brahio-
pode (Terebratulla tenuistriata) şi din nou calcare grosiere superioare
cu foraminifere şi moluşte. Urcînd în continuare, constatăm dezvoltarea
aceloraşi nivele de calcare, oaloare marnoase, şi ia mairnelorr cu Nummu-
lites fabianii. In acest orizont, pe lîngă numuliţi, se mai găsesc resturi
de Ostrea, Terebellum sopitum şi de Laganum transilvanicum.
Peste marnele cu numuliţi se situează nivelul marnos cu briozoare,
care reprezintă ultimul orizont al seriei marine de vîrstă eocen supe-
rioară. La partea inferioară a orizontului, briozoarele sînt foarte frec-
vente şi sînt însoţite de rare forme de numuliţi, iar ,către partea .supe-
rioară, marnele gălbui devin mai nisipoase şi mai friabile; briozoarele se
răresc şi apar asociate cu formele de Gryphaea gigantica. Peste acest
orizont, transgresiv şi discordant, se depun marnele cu globigerinide şi
tufurile dacitice de culoare alb-verzuie, de vîrstă tortoniană (badeniană),
ce aparţin nivelului tufrului de Dej (fig. 38). Succesiunea se încheie cu
depozite detritice grosiere, reprezentate prin gresii şi microoonglome-
rate care apar spre partea terminală a dealului Gălişer. Pe suprafaţa
gresiilor compacte se găsesc şi aici hieroglife cu urme de Bullia.
Drumul continuă pe vale, urmărind îndeaproape liziera pădurii de fo-
ioase şi, odată -ajUJI1şi lîngă izvor, frrumruseţe1a locruwui [lje foce să uităm
pentru un timp problemele de geologie şi să căutăm un loc pentru popas
înainte de a porni din nou la drum către cabana sau campingul Făget.

FLOREŞTI - TĂUŢI
(TRASEUL VII)
La 8 km spre vest de Cluj-Napoca, pe drumul ce duce din Floreşti
spre Tăuţi, putem observa la cca 200 m pe partea dreaptă un deal for-
mat din două înălţimi împădurite, denumit de localnid - Cetatea
Fetei.
sv NE
ralP.a ,Pleşca

38. Secţiune geologică în Valea Pleşca

1. Complexul vărgat superior; 2. Orizontul calcarelor şi gipsurilor superioare;
3. Orizontul calcarului grosier superior; 4. Orizontul cu Nummulites fabianii;
5. Orizontul marnelor cu briozoare; 6. Badenian cu ituful de Dej; 7. Aluviuni

88
 Sub raportul alcătuirii sale geologice acest deal cuprinde depozitele
complexului vărgat superior, reprezentate prin argile roşii-cărămizii,
uneori nisipoase, în alternanţă cu argile cenuşii, cenuşii-verzui. in baza
succesiunii predomină argilele, iar către partea superioară devin mai
frecvente nisipurile.
Drumul parcurge în continuare, pe oca 500 m, un teren neted format
din aluviunile Someşului, pentru ca apoi să cotească pe valea Tăuţi.
La 300-400 m de la cotul drumului, pe dreapta, apare o rîpă adîncă,
săpată pe versantul vestic al dealului Gîrbăului unde, începînd de la
bază, facem cunoştinţă mai întîi cu orizontul marnelor şi argilelor ce-
nrnşii, deschis pe o grosime de 14 m şi alcătuit din argile şi marne
cenuşii micacee, cu intercalaţii de gresii calcaroase, nisipuri cenuşii şi
chiar microconglomerate. Peste succesiunea 1specificată, urmează apoi pe
o grosime de 3 m calcare bogate în foraminifere şi fragmente de moluşte,
dezvoltate în bancuri groase. Succesiunea aparţine orizontului calca-
rului grosier inferior.
A doua deschidere naturală importantă o întîlnim pe versantul ves-
tk al De_alului Mîncat, respectiv pe dreapta văii, în vatra satului Tăuţi.
Orizontul argilelor şi marnelor cu Ostrea are o dezvoltare mai com-
pletă în apropierea podeţului din centrul satului, fiind deschis pe cca
45-50 m într-un perete pe care se poate urmări o suocesiune de marne
şi argile cenuşii-nisipoase, micacee, cu intercalaţii de gresii şi nisipuri.
Stratele amintit•e conţin adesea numeroase resturi de ostrei şi de pecteni.
Este interesant faptul ,că aici, în continuarea acestor depozite, calca-
rele grosiere inferioare nu apar sub aspectul lor obişnuit, ci devin pu-
ternic grezoase, fiind substituite prin gresii.
Datorită alternanţei acestor st•rate cu duritate diferită şi mai ales în
urma acţiunii de coraziune a vîntului, gresiile din acest complex sînt pe
alocuri mai reliefate în raport cu celelalte roci deschise pe aceeaşi
ripă.
Succesiunea se încheie apoi la partea superioară a rîpei cu complexul
vărgatsuperior.

PALEOGENUL DINTRE LUNA DE SUS (LONA) ŞI SAVADISLA

(TRASEUL VIII)

Pe direcţia vestică, dincolo de comuna Floreşti oca 2 km, şoseaua in-

ternaţională E 15 trece peste pîrîul Vlaha în locul cunoscut sub denu-
mirea de podul Lonei~ după care interseoteiază cwumul ,asf:alt,ait Luna de
Sus-Săvădisla ce se îndreaptă mai întîi pe direcţia sud-vestică, iar apoi
merge către sud.
ItineraTul geologic ,ales Ul'măr,eşte mai întîi traseul prîrîului Vlaha,
care străbate regiunea de la Săvădisla p[nă la Luna de Sus şi - împre-
ună cu afluenţii săi - taie adînc formaţiunile eooene, oferind deschideri
bune în complexul vărg,at inferior şi în seria marină inf ed,oară.
De la intersecţia amintită, după un drum scurt, intrăm în satul Luna
de Sus şi ajungem în dr,eptul clădirii şcolii generale, situate pe malul
stîng al pîrîului Vlaha. De aici continuăm drumul pînă la poşta satu-
lui de tinde pornim mai departe, pe o cărare ,ce trece printre cîteva
livezi şi ne scoate la gura torentului din dealul Bociord.
89
 Urmărind succesiunea pe verticală, primele strate întîlnite - des-
chise pe 10 m - aparţin complexului vărgat inferior, putîndu-se dis-
tinge uşor prin coloritul lor roşu, caracteristic. Ele sînt formate din al-
ternanţe repetate de argile roşii şi nisipuri în care nu se întîlnesc res-
turi organice.
Seria depozitelor continentale se încheie cu un strat de nisip verzui,
gros de 1,50 m, peste care în continuitate de sedimentare se găseşte un
strat de gips alb, zaharoid,. gros de 1 m, cu care începe seria marină
inferioară. Acest depozit de natură chimică reprezintă baza orizontului
gipsului inferior şi al marno-calcarelor cu Anomia.
Deasupra gipsurilor urmează 15 m de argile roşii ce alternează cu
nisipurile verzui şi cuprind două intercalaţii de gipsuri zaharoide.
Peste succesiunea menţionată se aştern apoi marne, calcare sublito•
grafice şi marno-calcare foarte bogate în Anomia teniiistriata, ce for-
mează adevărate lumaşele, cu grosimea de cca 10 m. Orizontul cu
Gryphaea eszterhâzyi, cu care se continuă succesiunea, este şi el dezvelit
pe o grosime de 4 m, prezentînd în limitele sale îngrămădiri de cochiliit
în care predomină forma de Gryphaea brongniarti, cuprinsă de obicei
într-o matrice marnoasă de culoare cenusie. 1n continuare se individua-
lizează un strat marno-calcaros de 1 m,' bogat în echinide şi moluşte.
Echinidele sînt reprezentate prin speciile: Eupatagus haynaldi şi Eupa-
tagus ornatus. Succesiunea acestui orizont se încheie cu marne cenuşii­
albăstrui, glauconitice, ce conţin ostreide de talie mare, mai ales forma
de Gryphaea eszterhazyi.
Peste orizontul cu Gryphaea eszterhcizyi urmează orizontul cel mai
caracteristic al seriei ma!rine inferioare, reprezentiat prin oalcarele cu
Nummulites perforatus.
1n baza acestuia este dezvoltat un nivel de gresii glauconitice dure
în care predomină numuliţi de talie mică (Nummulites striat1.is). Partea
superioară a orizontului prezintă un alt nivel în care abundă formele
de Nummulites perforatus, prinse într-un ciment marnos, glauconitic. Pe
lîngă aceşti numuliţi, elementele cele mai caracteristice, apar destul de
frecvent forme de Gryplia:ea rarilamella şi de Velates schimidelianus.
Profilul cercetat în partea sa terminală prezintă un nivel de pietriş 7
gros de 1 m, situat la baza orizontului marnelor şi calcarelor cu moluşte.
Pietrişul este alcătuit din cuarţite, gnaisuri, micaşisturi etc., puternic
rulate. Compoziţia petrografică arată că ele provin din şisturile crista-
line răspîndite mai la vest de vechiul golf al mării eocene, fiind transpor-
tate şi apoi depuse în aceste locuri.
Pentru urmărirea continuităţii profilului de mai sus şi cunoaşterea
succesiunii complete a „orizontului argilelor cenuşii", ne deplasăm spre
sud pînă în Valea Mică, situată la o distanţă de cca 500 m de punctul
anterior, unde urmărim în versantul drept al văii, mai întîi orizontul cu
Nummulites perforatus şi un alt nivel de pietriş în continuarea căruia
este apoi bine deschisă o succesiune cu următoarele nivele:
- marne argiloase ou mulaje de Corbula gallica (3-4 m) şi
- marno-calcare cu mulaje de moluşte mari (6-10 m), printre care:
Spondylus radula, Gryphaea rarilamella, Panopea sp., Turritella imbri-
cataria, Ampullina patula, Rimella fissurella, Hippochrenes amplus etc.
Toate aceste forme aparţin orizontului marnelor şi calcarelor cu moluşte.
90
 Urmează argilele şi nisipurile cu intercalaţii de gresii, cu pectinide si
vstreide, nivel ce formează partea principală a orizontului mentionat.
Cu orizontul argilelor cenuşii, succesiunea sedimentelor eocen'e din
acest profil se încheie.
Traversăm pîrîul şi ajungem din nou pe drumul asfaltat din capătul
- sudic al satului Luna de Sus şi, mergînd spre sud, ajungem pe Valea
Sărăţii (al 2-lea afluent de stînga al pîrîului Vlaha, din comuna Luna de
Sus). Intrăm pe vale şi la o distanţă de numai cîteva zeci de metri întîl-
nim porfirite cuarţifere, înconjurate de argilele vărgate inferioare.
Aceste roci sînt puternic alterate şi au o culoare roşietică-violacee.
Lingă drum apar formaţiuni cretacic superioare, reprezentate prin
gresii, microconglomerate şi şisturi argiloase. După oca 1 km, pe ver-
santul de nord al dealului Faţa Lunei dăm peste roci erupt-ive dacitice
ce se prezintă sub forma unor filoane intruse în formaţiunile ,cretacice
pe care le metamorfozează slab la contact, gresiile roşii-violacee deve-
nind mai dure, iar şisturile argiloase căpătînd un aspect satinat. Acest
fapt arată că dacitele sînt mai vechi decît paleogenul şi că erupţiunile
au fost puse în loc la sfîrşitul cretacicului superior.
în amonte de acest punct, la confluenţa ,celor două braţe principale
ale Văii Sărăţii, apare deschis un alt filon de dacit, asemănător cu cel
anterior.
Revenim la drumul asfaltat pentru a ne dep1asa în continuare spre
sud şi la intersecţia drumului întîlnim un indicator care ne îndreaptă
spre satul Stolna.
Pe valea Stolnei, la o distanţă de 2 km de marginea estică a satului,
pe versantul nord-vestic al dealului Dosul Mărului, apar la zi dacite
identice cu cele deschise în Valea Sărăţii.
Un alt filon asemănător cu cele descrise anterior este deschis pe
Valea Fetei, primul afluent de stînga al pîrîului Vlaha, situat, la o
distanţă mkă de şoseaua asfaltată amintită. Continuăm drumul spre
Vlaha şi apoi ne îndreptăm către Săvădisla, urmărind aceleaşi forma-
ţiuni eocene ca cele cercetate în succesiunile de pe pîrîul Bociord sau
Valea Mică. Unele schimbări deosebesc cele două profile, constatîndu-se
pe pîrîul Vlaha o îngroşare apreciabilă spre sud a complexului vărgat
inferior şi prezenţa în cadrul acestei serii vărgate a numai 2 bancuri
de conglomerate.
La capătul nordic al comunei Săvădisla sînt deschise pe o grosime
apreciabilă depozitele complexului vărgat inferior, care în ac€st loc
prezintă o singură intercalaţie de conglomerate poligene. Peste această
serie continentală se dispune în continuare o gresie fină, calcaroasă,
care reprezintă baza orizontului gipsurilor inferioare şi a marno-calca-
relor cu Anomia. Această gresie trece_ pe verticală într-un ,calcar oolitic
organogen cu fragmente de Pinna margaritacea şi Anomia tenuistriata
şi suportă alte nivele de gresii calcaroase, bogate în moluşte repre-
zentate prin: Tellina sinuata, Lucina bipartita, Solecurtus sp., Hippo-
chrenes amplus etc.
Peste toate aceste strate urmează un lumaşel cu Gryphaea brongniarti,
alte moluşte şi echinide. Către vîrful dealului apare orizontul cu Nummu-
lites perjoratus cu care se încheie succesiunea depozitelor şi în acest
afloriment.
91
 GILĂU - SOMEŞU CALD -- SOMEŞU RECE
(TRASEUL IX)

Mai îndepărtat de oraşul Cluj-Napoca, pe lîngă obiectivul turistic deter-

minat de pitorescul Munţilor Gilăului şi dublat de perspectiva contem-
plării grandioaselor amenajări hidroenergetice, acest traseu prezintă
mult interes şi din punct de vedere geologic. Cele două văi traversează
şisturile cristaline ale Munţilor Gilăului, asociate în zona centr,ală cu
impozantul masiv al „granitelor de Muntele Mare".
După ce se unesc în dreptul conmnei Someşu Rece, apele ferăstruiesc
depozitele cretacicului superior şi ale eocenului străpunse pe alocuri de
eruptivul andezitic.
Punctul iniţial al traseului îl constituie intersecţia de la intrarea în
comuna Gilău a şoselei naţionale Cluj-Napoca - Oradea cu drumul
judeţean asfaltat ce urcă pe valea Someşului Mic pînă în ,comuna
Someşu Rece, •CU ramificaţii în continuare pe ambele văi.
La cca 1,5 km de intersecţie, după ce drumul urmăreşte şesul aluvio-
nar al Someşului mărginit de terasa bine conturată de pe dreapta
văii, se ajunge la primul obiectiv geologic mai interesant de pe
traseu. Acesta este reprezentat printr-un masiv de eruptiv ande-
zitic, tăiat de Someşu Mic, care se conturează în topografia locului ca un
mic defileu cu o îngustare sensibilă a versanţilor. în baza masivului
sînt vizibile andezite compacte, nealterate, •cenuşii-verzui sau cenuşii­
negricioase, care se prelucrau la staţia de concasare învecinată, în vede-
rea obţinerii de balast.
Spre partea superioară, acestea trec gradat la un andezit alterat cenu-
. şiu-gălbui, uneori roşietic, intens fisurat, ce se dezagregă cu multă uşu­
rinţă. In acoperişul masivului, pe o grosime variind între 2 şi 5 m, se
observă cîteva argile roşii-cărămizii, lipsite de stratificaţie, cu pigmenţii
verzui, care înglobează numeroase elemente mici„ profund alterate de
roci cristaline. Argilele reprezintă baza complexului vărgat inferior.·
Rezistenţa mare a andezitelor şi îngustarea versanţilor în acest punct
au permis o bună amplasare a primului obiectiv din sistemul hidro-
energetic. Barajul de beton construit aici, dotat cu o uzină modernă de
purificare a apei, .a determinat formarea la Gilău a unui lac de acumu-
lare cu un volum de 4 OOO OOO mc de apă. Această acumulare permite
asigurarea alimentării oraşului Cluj-Napoca şi a centrelor miniere de
la Aghireşu şi Căpuşu Mic cu apă potabilă şi industrială.
In continuarea traseului; începînd din vecinătatea masivului eruptiv
pînă la intrarea în comuna Someşu Rece, de-a lungul drumului nou ce
urmăreşte marginea lacului, ies bine în evidenţă depozitele cretacicului
superior (maestrichtian), a cărui continuare este uşor de observat şi pe
versantul opus. Ele sînt, constituite dintr-o alternanţă repetată de gresii
masive cenuşii micacee, în bancuri mai groase sau dispuse în plăci î11tre
care se interpun strate de gresii argiloase, argile şi marne. întregul com-
plex are o înclinare evidentă de 15 °-20 ° spre NE. Stratificaţia bine
exprimată dovedeşte caracterul marin al acestor depozite, iar alternanţa
ll repetată arată că ele au fost depuse în condiţiile unor mişcări frecvente
de ridicare şi coborîre ale soclului cristalin învecinat.
92
 Ajunşi Ja ,cooperativa din comunia Someşu Rece, ne gas1m în punotul
de ramificaţie a drumurilor ce urcă pe Someşu Cald şi Someşu Rece.
Datorită lucrărilor hidroenergetice, traseul cel mai interesant este cel
de pe Someşu Cald.

Someşu Cald
Şoseaua amenajată permite accesul pînă la hidrocentrala de la Tarniţa
şi în continuare pînă la lucrările de la Măr.işel.
La cca 300 m de cooperativă, imediat după podul ce trece peste
Someşu Rece, găsim primul obiectiv interesant de semnalat. Acesta este
reprezentat printr-un mic masiv calcaros ce ocupă în întregime botul de
deal din unghiul de confluenţă al cefor două Someşuri (fig. 39). In com-
ponenţa sa intră calcare compacte cenuşiu deschis, străbătute de vini-
şoare albe de calcit care, la rîndul lor, vin în contact tectonic cu amfi-
bolitele. Contactul realizat prin intermediul planului de falie se observă
mai ales datorită schimbării brusce a unghiului de pantă a reliefului.
Acestea sînt binecunoscutele calcare cu hipuriţi ale cretacicului supe-
rior, formate cu precădere din corali şi alge calcaroase ce s-au dezvoltat
în condiţii optime în vecinătatea ţărmului format din şisturi cristaline.
In asociaţie se găsesc şi alte organisme marine, mai ales lamelibranhiate
neritice (aparţinînd genului Hippurites) ce au avut o dezvoltare explozivă.
A vînd o rezistenţă mare la uzUJră şi 1alteraţie, aceste oaJ.care s-au
exploatat intens în ,carierea din imediata vecinătate a drumului.
In continuarea acestui masiv, după traversarea Someşului Cald, apare
zona şisturilor cristaline, cu unele caractere generale distinctive, mai
uşor de S'ezis,a1t. ln cea maii mare pioote ia ipolt'ţiunii de coa 3,5 km, situate
în amonte de comruna Someşu Cald, sînt prezente şisturi ,cristaline, iatri-

V
Ja iesu /Jece

39. Confluenţa Someşului Cald cu Someşu Rece

1. AmfiboUte; 2. Argile brun-roşcate şi gresii calcaroase senoniene; 3. Calcar
senonian cu hippuriţi şi Archaeolitothamnium; F. Falie nord-sud Ia schimbarea
bruscă a unghiului de pantă

93
 buite seriei de Arada. Acestea au luat nastere dintr-un material de
origine mixtă, sedimentară şi vulcanică, ce a' fost supus unui metamor-
fis•m mai slab (epimetamorfism). Dintre numeroasele tipuri petrografice
şi mineralogice ce au luat naştere aici, mai uşor de recunoscut sînt şistu­
rile cloritoase cu aspect satinat, de culoare cenuşiu-verzuie, ce constituie
fondul acestei serii. in ele se intercalează roci formate predominant ,din
.amfiboli - numite amfibolite - cu aspect omogen, masiv, de culoare
neagră-verzuie, frecvente imediat mai sus de comuna Someşu Cald.
'Mai rar în şisturile cloritoase apar lentile sau filoane de roci dure,
:formate exclusiv din cuarţite (cremene) de culoare cenuşie sau neagră,
mai frecvente în punctul terminal al acestei succesiuni.
Intr-un sector mai restrîns, situat la confluenţa Someşului Cald cu
.Agîrbiciu, în cristalinul seriei de Arada se interpun, prin intermediul a
,două fracturi mari, roci cristaline de natură şi provenienţă diferite,
:atribuite seriei de Someş, considerată ca fiind mult mai veche decît
:seria de Arada. ·
Seria de Someş a luat naştere dintr-un material de origine preponde-
rent terigenă, supus ulterior unui metamorfism mai avansat (mezometa-
morfism), caracterizat printr-o uniformitate mai mare din punct de
vedere petrografic.
In oonitiniuare1a .tr1ase1UJJUi.Î, pe o disibam.ţă de cc:a 12 km pfună i1a oonf11Uenţa
,cu valea Mărişelului, ne gă.3im exclusiv în zona cristalinului seriei de
.Someş. Pe întreaga porţiune domină o masă uniformă de micaşisturi
cu intercalaţii puternice de gnaise ou granaţi sau cu biotit, lentile de
.amfibolite şi filoane de cuarţite. Mai sus, apar tot mai frecvent corpuri
.lentiliforme şi filoane pegmatitice.
In continuarea cristalinului seriei de Someş, pînă la Beliş, apar numai
granite, ca parte integrantă a masivului granitic de Muntele Mare.
Consistenţa masivului determină şi pitorescul sălbatic, de un farmec
neasemuit al acestui sector în care Someşul şi-a croit cu greu drumul
:Printr-o vale mărginită de versanţii abrupţi, prăpăstioşi, prin care în
trecut numai o potecă îngustă răzbătea spre Beliş.
Principalul baraj al sistemului hidroenergetic de pe Someş se găseşte
.amplasat în dreptul cătunului Fîntînele, avînd o înălţime de 100 m.
In spatele său se întinde lacul Mărişelu, cu un volum de 225 OOO OOO mc
-de apă. Printr-un tunel, iapa acestui lac este condusă la centrala de la
Mărişel construită în subteran, realizîndu-se o diferenţă de nivel de
peste 100 m faţă de suprafaţa lacului. Deoarece debitul Someşului Cald
nu a fost îndestulător pentru a asigura volumul lacului de acumulare,
s-a recurs la captări suplimentare. Printr-un sistem de galerii, totalizînd
25 km, apele unor afluenţi din bazinul superior al Someşului Rece şi al
rîului Iara au fost diriJate spre acest lac. Cîţiva km mai jos, la Tarniţa,
un ,alt baraj de 86 m -stăvileşte din nou drumul tumultuos al apelor,
formînd un lac - Tarniţa - cu un volum de 70 OOO OOO rnc de apă,
.deservind la rîndul său centrala de la Tarniţa.

Someşu Rece
De la cooperativa de consum din cornu.na Someşu Rece, drumul asfaltat
permite un acces l_IB,Or pînă Ja cabană şi vechea hidrocentrală de pe această
vale, situată la cca 8 km de comună. În continuare, un drum forestier
94
relativ bine întreţinut trece prin Măguri-Răcătău şi Măguri către izvoa-
rele Someşu1ui Rece, de runde se poate trece şi mai departe, 1a Cîmpeni.
Pe cea mai mare parte a traseului sînt prezente şisturi cristaline asemă­
nătoare celor de pe Someşu Ca:ld, care se asociază spre obîrşia văii cu
granitul de Muntele Mare.
Imediat la capătul de sus al comunei Someşu Rece, pînă mai sus de
confluenţa văii Păltiniţa, pe cca 6 km lungime, apar şisturile cristaline
ale seriei de Arada. Aspectul lor petrografic este similar celui descris pe
Someşu Cald, în plus se remarcă dezvoltarea mare a unor roci şistuoase
de culoare pronunţat verzuie, rezultate exclusiv din metamorfozarea
unor tufuri vulcanice. Diagnosticate sub denumirea de „roci verzi tufo-.
gene'\ ele sînt mai frecvente în porţiunea mediană şi terminală ,a acestui
sector.
In această serie se intercalează şi un nivel de calcare cristaline ce se
găsesc în contact cu şisturile talcoase-piritoase. Pe partea dreaptă a
Someşului Rece, la o înălţime de cca 100 de metri, se află o peşteră în
care s-au găsit resturile formei de Ibex priscus carpathorum ~capra
fosilă) (fig. 40), păst~ată -în Muzeul Universi,tăţii din Cluj-Niapooa.
La cca 2,5 km mai sus de comuna Someşu Rece, după podul ce traver-
sează valea, într-o zonă puternic îngustată a vea:-sanţilor, în cristalinul

40. Resturile caprei fosile Ibex priscus carpathorum şi reconstituirea formei,

95
seriei de Arada, se interpun tectonic şisturile cristaline aile seriei de
Someş. Aceste roci se află în continuarea celor de la confluenţa Some-
şului Cald cu Agîrbiciu, fiind reprezentate predominant prin micaşisturi
cu sau fără granaţi, cu intercalaţii lenticulare şi filoane de pegmatite cu
turmalină.
La cca 3 km mai sus de comuna Măguri-Răcătău, cristalinul seriei de
Someş ia contact cu granitul de Muntele Mare, prezent pe tot restul
traseului pînă aproape de obîrşia Someşului Rece. Imediat la intrarea în
masivul granitic se poate observa prezenţa unui facies marginal gnaisic
in care roca este mai puţin cristalizată.
Pe măsură ce avansăm în interiorul masivului, faciesul gnaisic este
treptat înlocuit cu granite microgranulare constituite din cristale mici
de cuarţ, feldspat şi mică. Urmează apoi granite porfiroide în care alături
de cristalele mai mici apar şi cristale mari de feldspat şi mică albă. sau
neagră şi gnanite pegmatitice, constituite în cea mai mare parte din
feldspat în asociaţie cu cristale mari, strălucitoare de muscovită. Pe
alocuri, în masa granitelor se mai găsesc prinse unele blocuri de şisturi
cristaline ale seriei de Someş, profund transformate prin efectul presiunii
şi temper1atiurii rid1mte şi oonosoute Siub termenul geineriail de „corneene
de contact".
Cu cît urcăm mai sus relieful devine mai plan, iar locul bradului este
luat de pajişti întinse, acoperite cu o vegetaţie caracteristică de ierburi
şi muşchi.
Două „tăuri", respectiv cel de Irişoara şi altul situat mai sus, aproape
de izvoare, la Blăjoiaia, folosite în trecut pentru plutăritul buştenilor,
măresc prin prezenţa lor farmecul acestor locuri. 1n ultimii ani ele au
fost repopulate masiv cu salmonide, constituind o rezervaţie ce alimen-
tează continuu fondul liber de peS'ouit din sectorul cuprins între comuna
Măguri-Răcătău şi tăul de la Irişoara. în vecinătatea tăului de la Blă­
joaia, o cabană forestieră bine amenajată sau, mult mai jos, cea de la
Someşu Rece oferă călătomlui întîrziat posibilităţi de cazare. Dat fiind
toate acestea nu puţini vor fi cei care vor zăbovi în aceste locuri pito-
reşti, încercînd poate, printre altele, să descifreze şi istoria trecutului
geologic, pentru o mai bună cunoaştere a frumuseţii şi farmecului ţării.

CLUJ-NAPOCA - POPEŞTI - CORUŞU

(TRASEUL X)

In sectorul nord-vestic al Clujului, pîrîul Popeştilor (sau Valea Seacă),

ultimul afluent principal de stînga al Nadăşului, prezintă în talvegul şi
versanţii săi aflorimente interesante, în cuprinsul cărora apar dezvelite
formaţiuni geologice, care parţial intră şi în alcătuirea subasmentului
oraşului sau, în general, în alcătuirea terenurilor terţiare din împreju-
rimile nord-vestice şi vestice ale oraşului Cluj-Napoca.
Un itinerar în acest sector, cu punctul terminal la 12 km distanţă de
gara Cluj-Napoca, se poate parcurge comod, deşi drumul nu este asfal-
tat, cu autobuzul-cursă Cluj-Napoca - Coruşu - Săliştea Nouă, avînd
staţia de plecare în Piaţa Gării. Pentru ca traseul către Coruşu să fie
mai interesant şi mai folositor este recomandabil să-l străbatem însă cu
pasul.
96
 Astfel itinerarul geologic poate începe din Calea Baciului în apro-
piere de gura pîrîului Popeştilor, unde se ramifică .drumul şi urcă pe
partea stîngă a pîrîului spre sat. La intrarea pe vale apar primele des-
chideri în malul drept, la numai 350 m distanţă de şoseaua Cluj-
Napoca - Zalău, respectiv la 50 m de drumul Popeştilor. Baza deschi-
derii o formează marnele cu briozoare, de culoare albăstruie, extrem
de bogate în fragmentele rămuroase sau foliacee ale unor colonii de
briozoare. Subordonat, se mai găsesc cochilii de lamelibranhiate şi gaste-
ropode (dintre care cele de ostrei, pecteni şi spondiluşi cu cochilii ori-
ginar calcitice sînt mai bine păstrate) precum şi tuburi de viermi poli-
cheţi, plăcuţe sau chiar ţesturi întregi de echinoide. La analiza atentă
a rocii, se mai pot identifioa sub lupă, ţesturi de fo~aminifere şi valve
de ostracode. Din multitudinea resturilor fosile menţionăm cîteva brio-
zoare: Idmonea cancellata, I. gracillima, I. concava, Hornera concate-
nara, H. subannulata, Spiropora conferta, Heteropoia variabilis, H. dia-
dema, Cellaria opuntoides, Eschara cervicornis, E. heterostoma, Micro-
pora polysticha, Membranipora angulosa etc.; dintre lamelibranhiate:
Ostrea_ jlabellula, Chlamys biarritzensis, Ch. solea, Spondylus podopsi-
dens etc. şi viermi: Rottularia spirulaea, Serpula dilatata.
La capătul sudic al deschiderii, marnele cu briozoare aflorează pe o
grosime de 2 m, prezentînd o înclinare de oîteva grade spre aval. Urmă­
rite în talvegul văilor pe o distanţă de cel puţin 300 m amonte de prima
ivire, aceste marne descriu o boltire anticlinală largă.
Deasupra marnelor cu briozoare se dispune, în continuitate de sedi-
mentare, un pachet de strate predominant marnoase în care, pe grosimea
de 7 m, alternează bancuri decimetrice de marne nisipoase de culoare
cenuşiu-albăstruie sau gălbuie, cu pete ruginii-roşcate pe suprafeţele de
stratificaţie supuse alterării, ou bancuri mai compacte, marn01ase-grezoase.
Deşi litologic acest orizont nu se deosebeşte esenţial de depozitele
adiacente, totuşi - prin sărăcia în fosile - se diferenţiază net de aspec-
tul biofaciesal al termenilor învecinaţi, respectiv de marnele cu brio-
zoare din partea inferioară şi de stratele de Mera din partea superioară.
Avînd în vedere tocmai această continuitate de sedimentare a orizontului
respectiv faţă _de termenii din patul şi acoperişul său, el poate fi consi-
derat ca reprezentînd echivalentul stratelor de Hoi1a şi poate chiar al stra-
telor de Curtuiuş, unităţi stratigrafice ce revin oligocenului.
In deschiderea menţionată, peste marnele slab fosilifere urmează stra-
tele de Mer a reprezentate prin: marne grezoase-aalcaroase cu treceri
laterale la calcare grezoase org,anogene ,ce includ numeroase ţesturi de
Scutella subtrigona, cochilii de Ampullinopsis crassatina, apoi diferite
alte resturi de lamelibranhiate şi gasteropode, colonii de briozoare, plăci
de balanide şi fragmente de oase.
Urmează o marnă cu aspect brecios, foarte bogată în resturi de brio-
zoare puternic rulate, cleşti de crustacee-decapode (Callfo:nassa), plăci
de balanide şi diferite fragmente greu determinabile ale unor cochilii
de moluşte. Peste aceste marne se situează un banc grezos-marnos-cal-
caros compact, organogen în care din nou sînt prezente scutelidele şi
naticidele pe baza cărora succesiunea descrisă trebuie încadrată la stra-
tele de Mera. De fapt, încă din gura pîrîului se întîlnesc în talveg, pe
circa 400-500 m, blocuri de calcare grezoase cu s,cutele scoase de ero-
ziune de sub cuvertura groasă a materialului deluvial. Răspîndirea acestor
97

7 - Pe poteci cu bănuţei de piatră

blocuri dovedeste o extindere cu mult mai mare a stratelor de Mera„
decît cea dedusă din repartiţia spaţială a aflorimentelor.
Continuarea drumului pe firul pîrîului permite la cca 600 m de gura:
văii Popeştilor cercetarea unor deschideri în versantul drept al văii unde
apar stratele de Ticu,· reprezentate prin argile vărgate cu inter-calaţii
de nisipuri tasate, galben-ruginii.
Inainte de a ajunge la punctele de apariţie ale stratelor de Tircu 1
revenind în drum, putem face un popas scurt la gura pîrîului Aszu,
afluent de stînga al pîrîului Popeştilor. In oele două maluri ce mărgi­
nesc gura acestui pîrîu apar depozite total deosebite litologic de cele
observate în malul drept al pîrîului Popeştilor. Ca vîrstă geologică ele
sînt cu mult mai tinere, fiind atribuite tortonianului (badenianului).
Această formaţiune care acoperă transgresiv depozitele termenilor stra-
tigrafici mai vechi şi care intră în alcătuirea versantului stîng al pîrîului
Popeştilor, începe în zona marginală a mării tortoniene (badeniene) cu
depozite detritice, reprezentate predominant prin pietrişuri grosolane sau
pe anumite trasee chiar prin bolovănişuri, cu blocuri exotice de dimen-
siuni ce pot atinge 0,5 m.c., exploatate printr-o oarieră mică aflată în
vecinătate.
Peste nivelul de pietrişuri din baza formaţiunii tortoniene (badeniene),,
înspre Popeşti se suooed strate de nisipuri, gresii, argile, marne, tufite şi
tufuri dadtice, oare se întîlnesc dealtfel în mai multe deschideri dt şi
în valurile de alunecare din versantul stîng al văii. Astfel, lîngă una din-
tre boDnele kilometrice (5,6 km) de pe drumul Cluj-Napooa - Popeşti,
într-o altă carieră, se poate urmări pe 10-12 m înălţime o succesiune
de nisipuri cuarţoase-micacee, separate între ele prin intercalaţii subţiri
argiloase-marnoase cu foraminifere planctonice (orbulinidae) care atestă
vîrsta lor tortoniană (badeniană). 1n partea mediană a peretelui de
nisipuri se intercalează şi un banc de pietriş ce include fragmente argi-
loase-marnoase, prezente dealtfel şi în niJSipuri. De menţionat că mate--
rialul deluvial care le aicope;ră şi caire, în anul 1970, a fost pus în mişoare
prin alunecări masive, include pachete de argile-marnoase, gresii, tufite
şi tufuri dacitice, provenind din depozitele ce succed nisipurile de-a
lungul pantei.
La 500 m de cariera amintită, în locul unde şoseaua trece de cealaltă
parte a pîrîului, se observă în ambii versanţi, capetele unor bancuri de
pietrişuri şi conglomerate compacte care, prin natura galeţilor şi prin
prezenţa numuliţilor remaniaţi, se identifică cu pietrişurile întîlnite la
gura pîrîului .A:szu. Reapariţia lor se datoreşte atît situaţiei tectonice 1.
în acest loc aflîndu-se intersecţia unor linii de falii, cît şi faptului că
depozitele din baza to;r.tonianului (badenianului) au îngropat sub ele un
paleorelief.
Exploatarea de la Popeşti (denumită local „Mina de la Popeşti'•),
situată în versantul drept al pîrîului Popeştilor - chiar în dreptul satu-
lui - se poate menţiona ca fiind una dintre cele mai apropiate şi poate
cea mai veche exploatare minieră din vecinătatea oraşului Cluj-Napoca.
Din acest loc s-a exploatat mai bine de un secol, în cariere şi prin lucrări
subterane, un zăcămînt de nisip caolinos bogat în muscovit, utilizat oa
nisip metalurgk.
In vechile cariere, cît şi în actuala carieră a exploatării de la Popeşti~
se observă de jos în sus următoarea suocesiune de strate:
98
 -'- un strat de argilă fină, neagră, nefosiliferă, de 2-3 m grosime,
suportat la rîndul lui de un banc de nisip grosier tasat;
- un strat de nisip cenuşiu-închis, cu o grosime de 1 m, cu foarte
numeroase concreţiuni piritoase (de fapt acest strat formează talpa carie-
:rei actuale); 1
- un strat de nisip caolinos-miica:ceu, gros de 5 m, însoţit la partea
·superioară de 2 bancuri de gresii cuarţitice, dure, fiecare avînd grosi-
_mea de 0,30-0,40 m; intervalul de 0,80 m dintre ele revine unui strat
,de argilă vineţie-negricioasă.
Peste depozitele de mai sus, de vîrstă oligocen-superioară, atribuite
·stratelor de Zimbor, în capătul cel mai nordic al actualei cariere, urmează
o succesiune de cca 7-8 m de argile roşietice-vărgate ce aparţin stratelor
de Sînmihai. La rîndul lor, ele sînt acoperite pe direcţia bisericii din
·Coruşu de nisipurile fosiJifere ale stratelor de Coroş. Peste sedimen-
tele amintite, se dispun discordant - după o suprafaţă neregulată, de
•eroziune - nişte argile marnoase, ,cu galeţi şi pungi de pietrişuri, des-
•chise pe o grosime pînă la 3 m. După conţinutul microfaunei de forami-
riifere, aceste depozite aparţin tortonianului (badenianului) inferior.
După cercetarea deschiderilor din zona exploatării de la Popeşti, depă­
:şind intrarea în sat, mergem pe drumul Coruşului, trecînd din nou pe
partea ·stîngă a pîrîului.
Urmărind longitudinal versantul vestic al dealului Lorniţii (fig. 41)
:şi făcînd incursiuni pe torenţii obsecvenţi ai văii Popeştilor, constatăm
.aproximativ aceleaşi formaţiuni geologice dezvelite în cadrul aceloraşi
:secţiuni geologice transversale.
La poalele versantului, pe toată distanţa dintre Popeşti şi Coruşu, se
observă fîşia stratelor de Sînmihai de vîrstă acvitaniană reprezentată
prin argile vărgate, predominant ;roşietice, cu intercalaţii neregulate de
pietrişuri şi nisipuri cenuşii-albicioase, uneori cenuşii-albăstrui, succe-
date de nisipuri grosiere, presate, pe alocuri cu galeţi de pietriş şi cu o
stratificaţie încrucişată.
Boturile dealurilor ce apar în relief ca nişte promontorii înălţate cu
50 m deasupra talvegului văii sînt alcătuite predominant din nisipurile

41. Dealul Lornitii Crochiul carierelor de ms1puri din Stratele de Coruş

1. Nisipul stratelor de Coruş cu nivele fosilifere. 2. Argilele roşii din stratele de
Sînmihai.

99
stratelor de Coruş, urmate de tăpşanele de deasupra „promontoriilor''
formate din orizontul argilelor de Chechiş.
Fîşia argilelor de Cheohiş, orientată N-S, ooupă tr.eimea mediană a
versantului, îngustîndu-se treptat pe direcţia sudică pentru a dispare în
cele din urmă prin efilare, la marginea satului Popeşti. Culmea propriu-
zisă a dealului Lorniţii este constituită din depozitele complexului tufului
de Dej a .cărui prezenţă este marcată în teren printr-un abrupt. Prin
exploatarea tufului ca piatră de construcţie, întregul aliniament de des-
chideri (cariere) şi de aflorimente naturale este bine vizibil din depărtare,
ca o dungă albă sub liziera pădurii.
Aspectele litologice şi paleontologice ale formaţiunilor enunţate se
pot urmări într-o serie de aflorimente. Cîteva dintre acestea apar la
200 m nord de intrarea în satul Popeşti, lîngă o criptă veche vizibilă din
drum. În torenţii de la nord şi sud de monumentul funerar amintit, sînt
deschise argilele vărgate (roşii-violacee cu benzi de nisipuri şi pietrişuri
cenuşii-verzui) ale stratelor de Sînmihai.
în balastierele deschise la Coruşu se pot urmări în detalii stratotipu-
rile depozitelor de Sînmihai şi de Coruş, iar pentru delimitarea celor
două entităţi amintite, aflorimentul din versantul sud-estic al cuestei
sau din botul de deal denumit Dealul Morii prezintă o importanţă deo-
sebită. Aici, la cca 500 m de centrul actual al satului Coruşu, se observă
de jos următoarea succesiune:
- 1 m pietriş mărunt cu stratificaţie încrucişată;
- 2 m nisip cuarţos slab caolinos;
- 0,80 m alternanţă rcentimetrică de marne nisipoase brune şi şisturi
argiloase-cărbunoase ou numeroase impresii foliare pe suprafeţele de
stratificaţie;
- 0,40 m nisip fin, caolinos;
- 0,30 m marnă nisipoasă, brună, stratificată, centimetrică cu inter-
calaţii subţiri (sau filme) nisipoase, cu un conţinut foarte bogat în detri-
tus cărbunos şi impresii foliare; mai rar se întîlnesc şi .cîteva Hpare
interne de moluşte salmastre;
~ 0,25 m şisturi •cărbunoase foioase;
- 4 m nisipuri .cenuşii presate, cu stratificaţie slabă, cu concreţio­
nări trovantke grezoase-calcaroase, fosilifere, foarte bog!ate în cochilii
şi tipare de moluşte marine (îndeosebi pectinide şi turitelide).
Depozitele descrise se încadrează ca vîrstă geologică în două unităţi
cronostratigrafice, şi anume: pietrişurile şi nisipurile de la ba2la deschi-
derii, inclusiv lentila marnoasă-argiloasă-cărbunoasă cu resturi de paleo-
floră revin seriei chattian-acvitaniene (eggeriene), respectiv stratelor de
Sînmihai (numai părţii superioare), iar nisipurile cu moluşte marine,
stratelor de Coruş, ·burdigaliene (eggenburgiene).
Lista inventarului paleofloristic al zăcămîntului din Dealul Morii
(fig. 42) .se ridică 1a 59 tipuri de plante ce provin din. două biotopuri şi
anume: dintr-o pădure subtropicală şi din biotopul unei regiuni mlăşti­
noase, aflate în apropierea zonei de sedimentare. Dintr,e resturile de
plante cu frecvenţă mare enumerăm: Lygodium kaulfussi, Pinus sp.,
Myrica lignitum, Ulmus longifolia, Laurophyllum acutimontanum, Cin-
namomphyllum bilinicum, Cinnamomum sp., Rhus neeggerathi, Typha
latissima, Phra·gmites oeningensis etc.

100
 V r

42. Dealul Morii

Nivelul fosilifer cu plante (1) de la baza nisipurilor din Stratele de Coruş (2) şi
de la contactul cu Stratele de Sînmihai (3)

Din nisipurile stratelor de Coruş se mai pot colecta în acest loc nume-
roase lamelibranhiate şi gasteropode: Glycymeris pilosa deshayesi,
G. fichteli, Anadara fichteli, Chlamys gigas, Isoceirdia subtransversa, Pitar
schafferi, Pitar erycinoides, Laevicardium kilbecki, Turritella vermicu-
laris, Polinices catena, Helicinus olla, Natica millepunctata etc.
O secţiune geologică a:nalogă se poate urmări şi în cairiera din ver-
santul vestic al Dealului Morii, la 300 m nor,d de cea prezentată anterior.
Urdnd pe drumul ce duce la Chinteni pînă la locul zis „La Poştă",
întîlnim cîteva deschideri ale argilelor de Chechiş, foarte bogate în aso-
ciaţii de foraminifere caracteristice seriei burdigaliene (eggenburgiene).
La partea de sus a pantei, sub cota 579, apare aliniamentul carierelor
deschise în nivelul tufului de Dej (fig. 43), însoţit la baza lui de nivelul
argilos-marnos cu globigerinide. :[i,•
Aceste depozite, a căror vîrstă tortoniană (badeniană) s-a stabilit în- '
deosebi pe bazia asociaţiei de for.aminifer,e planctonice (Globigerina bul- I

loides, G. prebulloides, G. concinna, Globigerinoides trilobus, G. q1ia·dri- lt

lobatus, G. transitorius, G. bisphaericus, Praeorbulina glomerosa sp., li
Orbulina sutura_lis, Biorbulina bilobata, Globorotalia mayeri, Globoqua- "II
drina aZtispira, Globoquadrina dehiscens), intersectează discordant şi trans- li
gresiv orizontul argilelor de Chechiş.
Pentru a ajunge la locul bine cunoscut în literatura geologică de Sp€-
I
!I

ii
cialitate sub denumirea de „La Bliduţe" (toponimic datorat formei cochi- I
liilor de lamelibranhiate scoase de eroziune din nisipurile de Coruş),
mergem la vale, trecem pîrîul şi ne îndreptăm spre centrul satului li
Coruşu. -Urcăm apoi pe strada principală a satului pînă la biserica veche :I
(1,2 km), de unde, peste cca 200 m pe ulicioara orientată spre nord-vest, I
li
ne apropiem de panta sudică a dealului „La Bliduţe". Acesta reprezintă
prelungirea estică a culmii Gîlnaşului (658 m). ~
ii
îl
lncă de la poalele dealului, în ogaşele cauzate de eroziune, sînt deschise
argilele vărgate ale stratelor de Sînmhiai, care se pot urmări pînă la ~
!l
jumătatea pantei de unde încep nisipurile aceleiaşi unităţi stratigrafice. i!
181
 N s

43. Tuful de Dej (a) văzut dinspre satul Coruşu

Aid, chiar pe panta „La Bliduţe", nu putem vedea şuviţa cărbunoasă ce

se interpune între nisipurile presate ale stratelor de Sînmihai şi cele
atribuite stratelor de Coruş, însă limita dintre cei doi termeni litostra-
tigrafici se trasează la 2-3 m sub bancul fosilifer prin care Coruşul a
devenit un nume binecunoscut în literatura neogenului european. De
fapt, dealul „La Bliduţe" este locul tipic al stratelor de Coruş şi totodată
locul unde cochiliile moluştelor sînt mai bine păstrate decît oriunde pe
întinderea stratelor de Coruş (fig. 44).
Nivelul fosilifer din dealul „La Bliduţe", g;ros de numai 1 m, este in-
teresant şi prin biostratinomia lui. La partea inferioară el prezintă un
conţinut mai bogat în valve perechi de Glycymeris fichteli, păstrate
uneori în poziţia de viaţă; partea mediană este mai bogată în valve de
pectinide: Chlamys gig as şi cardiide: Laevicardium kubecki, iar în partea
superioară abundă gasteropodele, îndeosebi turitelele.

44. Deschideri în succesiunea burdigaliană (eggenburgiană) a stratelor de

Coruş din nealul Bliduţelor

102
 In cuprinsul nisipurilor cuarţoase de deasupra primului banc fosilifer,
dealtfel cel mai important prin bogăţia şi modul de păstrare a cochiliilor,
se mai găsesc inter,calaţii fosilifere, însă sub formă de cuiburi restrînse
sau de şuviţe lentkulare.

CLUJ-NAPOCA - CHINTENI - DEUŞU

(TRASEUL XI)

Mai puţin atractiv decît ,celelalte trasee în ce priveşte varietatea for-

maţiunilor, a fenomenelor geologice şi frecvenţei deschiderilor naturale,
acest itinerar permite totuşi o recunoaştere generală a formaţiunilor
miocene extinse pe cursul văii Chintăului. Şoseaua asfaltată Cluj-Na-
poca - Jibou, oare urmăreşte valea pînă aproape de obîrşie de unde
urcă apoi spre cumpăna apelor marcată prin localitatea Deuşu, face
şi mai aocesibil acest traseu geologic. Punctul de plecare îl constituie
Fabrica de cărămidă din vecinătatea intersectiei străzii Oasului cu stra-
da Podgoriei. Pe traseu, încă în incinta fab~icii de cărărdidă, se poate
vedea primul obiectiv de interes geologic, reprezentat prin cariera fa-
bricii„ situată în botul de deal de pe versantul stîng al văii Chintăului.
Din frontul de lucru de 30-35 m înălţime, se exploatează un banc gros
de 10-15 m constituit din marne argiloase cenuşii, fine, foarte bune
pentru fabricarea cărămizilor. Un examen mai atent arată prezenţa a
numeroase resturi cărbunoase provenite din materialul vegetal sedimen-
tat odată cu particulele argiloase fine din care s-au format aceste depo-
zite. in schimb, resturile fosile organice sînt foarte rare şi neconcludente
pentru stabilirea vîrstei. Prin analizele micropaleontologice au fost puse
în evidenţă numeroase resturi de organisme microscopice reprezentate
prin specii variate de foraminifere, fapt ce a permis stabilirea vîrstei ba-
deniene (tortoniene) a complexului sedimentar dezvoltat aici. La partea
superioară a frontului carierei, pe o grosime de 15-20 m, se observă
argile nisipoase cenuşii; ca urmare a frecventelor alunecări de teren,
acest material deplasat şi degradat este impropriu pentru fabricarea
cărămizilor. Adeseori argilele conţin în amestec fragmente de tufuri vul-
canice cenuşii-albicioase, provenite dintr-o intercalaţie situată ceva mai
sus, în cea mai mare parte mascată de alunecări ca şi pachetul ante-
rior. Această succesiune argiloasă-marnoasă, ce se continuă pînă la ni-
velul tufului, se caracterizează prin prezenţa unei microfaune similare
aceleia din argila de la bază, argument ce permite încadrarea ei la torto-
nian (badenian).
Pînă la bifurcaţia drumului spre Feiurdeni, succesiunea din carieră se
observă mult mai anevoios în cîteva deschideri situate în valea Chintă.u­
lui, mai ales în versantul drept al acesteia şi în spatele caselor ce se
înşiră pe partea dreaptă a şoselei. Poziţia izolată a acestor deschideri.
dintre care unele sînt afectate de alunecări, nu permite urmărirea con-
tinuităţii stratelor.
Drumul spre Feiurdeni urcă în serpentine pe versantul stîng al văii
Chintăului, oferind posibilitatea urmăririi în apropiere de creastă (în
cîteva deschideri mici) a unei succesiuni constituite din argile nisipoase
cenuşii cu intercalaţii frecvente de nisipuri gălbui şi mai rar gresii
micacee, gălbui-roşcate, la baza cărora apare vizibil un strat subţire de
103
 tuf. întreaga succesiune de deasupra stratului de tuf pînă la creastă
este atribuită etajului sarmaţian care se mai păstrează doar sub forma
unor petice ce ocupă zona de cumpănă a apelor, cu extensiunea mai
mare în special spre NV, ajungînd astfel pînă deasupra localităţii Chin-
teni.
Consistenţa slabă a depozitelor neogene permeabile (în care apa se
infiltrează uşor), ca şi înclinarea mare a pantei au facilitat formarea în
aceste locuri a unor alunecări de teren de amploare mffi'e. Deosebit de
interesantă este alunecarea care afectează culmea dealului, începînd de
la casele din vecinătatea drumului şi care se poate urmări spre sud, pe
o distanţă de cca 1,5 km. in urma procesului de desprindere şi de de-
plasare a unei mase de roci cu un volum apreciabil, între creasta dealu-
lui care a rămas pe loc şi masa alunecată (situată mai jos pe versant)
s-a format aici un culoar adînc. Prin acumularea apelor lipsite de
scurgere pe întinderea acestui culoar au luat naştere în porţiunile mai
adîncite mici mlaştini cu o bogată vegetaţie de trestie şi păpuriş. Planul
de ruptură, situat imediat sub creastă, este în cea mai mare parte desco-
perit, constituind un admirabil profil pentru urmărirea depozitelor sar-
maţiene pe o grosime de 30-40 m. intre bancurile de argile nisipoase
cenuşii şi nisipurile galbene se observă frecvent gresii în plăci care
rezistă mult mai bine la eroziune, ieşind astfel în evidenţă pe supra-
faţa deschiderii.
Urcînd drumul pe creasta dealului, în faţa noastră se deschide
perspectiva versantului stîng al Văii Calde (paralelă cu valea Chintăului),
deasupra locului numit sugestiv „Copîrş,ae".
1n acelaşi punct putem ajunge mai repede urcînd pe drumul care
porneşte din partea de vest a carierei de marnă de la fabrica de cără­
midă şi duce la „Fînaţele Olujului".
,,Copîrşaele" se situează la un nivel inferior faţă de valul alunecă­
rilor precedente, afectînd depozitele ce aparţin buglovianului. Masele
alunecate şi dispuse paralel cu valea, se caracterizează prin aspectul
puternic vălurit al terenului, în cadrul căruia se văd îngrămădiri succe-
sive ce constituie porţiuni desprinse de teren, despărţite prin spaţii largi
depresionare, lllileori înmlăştînite.
1n continuarea itinerarului - pe şoseaua principală, începînd de la
bifurcaţia drumului spre Chint€ni - deschiderile sînt tot mai rare, de
mică amplitudine, permiţînd doar o urmărire dificilă a succesiunii de-
pozitelor. Interes prezintă totuşi una dintre de,sichideri, situată la eca
500 m de bifurcaţie. Aici, pe malul stîng al văii, pe o grosime de 20 m
şi o lungime de cca 40 m, se pot observa strate nisipoase tasate, de cu-
loare gălbuie; cu intercalaţii repetate de gresii în plăci reliefate la su-
prafaţa deschiderii. Aflate la un nivel inferior în raport cu depozitele
tortoniene, aceste strate sînt atribuite etajului helvetLan, ale cărui sedi-
mente se întind în tot lungul văii Chintăului, începînd din acest punct
pînă la capătul itinerarului, jalonat prin localitatea Deuşu.
Limita de separaţie faţă de tortonian este marcată printr-un alt strat
de tuf, bine deschis numai pe raza comunei Chinteni. La el se poate
ajunge pe drumul ce pleacă de la biserică spre stînga şi duce pînă la
liziera pădurii. in frecventele deschideri existente aici, în urma unor lu-
crări de exploatare făcute de localnici, se observă un banc de cca 6 m
grosime alcătuit dintr-un tuf de culoare cenuşiu-gălbuie, pe alocuri ver-
104
 zuie, cu o stratificaţie evidentă, sub forma unor plăci cu grosimi cen-
timetrice, între care se intercalează şi unele strate mai groase (pînă la
0,5 m). Acesta este aşa-numitul ,,tuf de Chinteni", oare nu este [nsă awtul
decît binecunoscutul nivel al tufului de Dej de la partea inferioară a
tortonianului (badenianului). Continuitatea stratului de tuf se observă şi
la ieşirea din comună, pe versantul drept al văii şi în apropiere de
creastă, unde iarăşi sînt vizibile cîteva deschideri mai mici, în limitele
cărora se reliefează destul de distinct roca albidoasă. Lîngă aceste des-
chideri se observă adesea mid halde rămase după exploatare şi care
la rîndul lor trădează prezenţa tufului.
La baza versantului, pe întreaga suprafaţă ce ţine de la biserică ptnă
la ieşirea din sat, apare evidentă suocesiunea depozitelor helvetiene (ot-
tnangiene), reprezentate printr-o alternanţă de argile cenuşii-gălbui, ni-
sipuri şi gresii în plăci. Adesea, în urma proceselor de eroziune, frag-
mente de dimensiuni vru-iate, provenite din stratul grezos, se ,adună la
baza pantelor, furnizînd un material utilizat de către localnici pentru
construcţii sau pentru întreţinerea drumurilor.
La cca 1 km mai sus de comvnă, pe valea mult lărgită şi barată prin
vechi ,alunecăTi de teren, s-a format un 1ac (fig. 45), lung de aproximativ
l km. Părţile marginale ale lacului sînt acoperite de o bogată vegetaţie
de baltă, în timp ,c€ în parrtea sa centrală S€ menţine o suprafaţă în-
tinsă de ape libere. Prin amenajările recente făcute de AJVPS Cluj-
N apoca, în urma construirii unui baraj artificial, s-a asigurat acu-
mularea unui volum mai mare de apă şi totodată repopularea lacului cu
diferitele specii de peşti de baltă, lacul fiind des vizitat de pescarii din
_Cluj-Napoca.

45. Lacul de la Chinteni

1) Depozitele helvetiene; 2) Tuf de Dej alunecat (fost tuf de Chinteni); 3) Nivelul
tufului de Dej de vîrstă tortoniană (badeniană) inferioară

105
 Pe versantul drept al van, pachete groase de marne tortoniene au
aluneoat împreună cu tuful de Dej în mai multe trepte şi au ,ajuns în-
tr-un ogaş învecinat, la cca 20 m deasupra nivelului lacului.
De la capătul lacului, şoseaua părăseşte valea urcînd spr:e Deuşu,
iar în dreapta şoselei şi în apropiere de creastă, înainte de intrarea în
comună se văd cîteva deschideri în care apar depozite helvetiene.
Printre aceste deschideri una mai mare se află imediat deasupra graj-
durilor C;A.P., unde se văd nisipuri grosiere gălbui, ou intercalaţii de
gresii cenuşii în plăci dezvelite pe o grosime de 20-30 m, frontul des-
chiderii avînd 150 m lungime. Nisipurile sînt folosite la prepararea mor-
tarului, 1ar gresiile oa piatră de fundaţii. în nisipuri se întîlnes•c frecvent
concreţiuni grezoase de diferite mărimi.
Ajunşi în punctul terminal al traseului, pe creasta dealului de deasu-
pra comunei Deuşu, în faţa noastră se deschide o largă panoramă către
Vialea Borziei şi v1aleia Almaşuliui, spre ,comune}e Vru1tureni, Aşchileu
Mare, Dragu şi Hida. Numeroasele deschideri ce ies în evidenţă pe fon-
dul suprafeţelor cultivate sau împădurite sugerează varietatea şi gro-
simea mare, de ordinul cîtorva sute de metri, a formaţiunilor dez-
voltate aici, cti înclinarea generală spre centrul marii unităţi structurale
pe care o reprezintă Bazinul Transilvaniei.
ITINERARE GEOLOGICE
Explicaţii la trasee

TRASEUL I

1. Hotel „Continental"; 2. Catedrala „Sf. Mihail"; 3.~ Hotel „Astoria"; 4. Platformă de

odihnă; 5. Panou luminos şi hotel l„Belvedere"; 6. Turn de paraşutism; 7. Opera şi teatru
maghiar; 8. Staţia meteorologică; 9. Hotel „Napoca"; 10. Stadionul central; 11. Statuia
Donath; 12. Stilp de înaltă tensiune; 13. Institutul de chimie; 14. Digul; 15. Complexu]
sportiv.

TRASEUL II
1. Hotel „Continental"; 2. Catedrala „Sf. Mihail"; 3. Fabrica de bere; 4. Biserica Calvaria ~
5. Autoservice Mănăştur; 6. Blocuri; 7. Consiliul popular; 8. Fîntînă arteziană cu apă
mineralizată; 9-10 . Balastieră; 11 • Castelul de la Gilău; 12 . Bazine de decantare; 13..
Crescătorie de nurci; 14 . Staţie de flotare; 15 . Exploatări de oolite feruginoase; 16. Cămin

cultural. 17 . Galerie de coastă; 18. Mina veche de grafit; 19 . Gips din vf. Ursului; 20. Aflo-
1:_iment de gipsuri; 21 . Cabana Leghia; 22. Băile Leghia; 23 . Exploatare de calcar; 24~
Exploatare de gips. ' f'\

TRASEUL ,III
1. Hotel „Continental" ; 2. Catedrala „Sf. Mihail"; 3. Gara Cluj-Napoca; 4. Str. Locomoti-
vei; 5. Fabrica de cărămizi ; 6. Fabrica de pîine ; 7. Complex frigorific; 8. Marne cu briozoare.;
9. Carieră de calcar cu anomii; 10. Halta Baciu; 11 . Gara Baciu; 12 . Calcar cu anomii-;
13 . ·Halta ·suceagu; 14 . Calcare cu anomii ; 15 . Aflorimentul :cu Brachydiasthematheriutn;
~ . -
16. Gara Mera; 17. Afloriment cu gipsuri; 18. Casa fierarului; 19 . Stratotipul de Mera;
20 • Stratotipul de Cetăţuia; 21 . Nivel cu nisip caolinos; 22 . Halta Nădăşelu; 23 . Calcar
grosier inferior; 24 • Gipsuri superioare ; 25 . Halta Băgara; 26 . Gara Aghireşu; 27.
Staţie de spălare a caolinului ; 28 . Fabrica de ipsos ; 29 . Termocentrala ; 30 . Funicularul de la.
exploatarea de caolin.

TRASEUL IV
1. Piaţa Libertăţii; 2. Teatrul Naţional; 3. Bastionul; ;4 Observatorul astronomic; 5. Pompa
de benzină 6. Coasta cea Mare (cariera de nisip); 7. Camping „Făget"; 8. Cabana veche:;
9. Lacurile şi turbăriile de la Sălicea; 10 . Restaurantul „Făget" ; 11. Căsuţe.

1. Teatrul Naţional, ; 2. Catedrala ortodoxă ; 3. Biserica I Sf. Petru ; 4. Pompa de benzin!;

•Autoservice; 6. Băile Someşeni; 7. Halta Someşeni-Băi; 8. Gara Someşeni; 9. Aero-
ort; 10 . Halta Sînnicoară; 11 . Gara Apahida; 12 ·; Gara Cojocna; 13 . Cojocna-Băi.

107
TRASEUL VI
1. Hotel „Continental"; 2. Catedrala „Sf. Mihail"; 3. Fabrica de bere; 4. Institutul agro-
nomic; 5. Biserica Calvaria; 6. Autoservice Mănăştur; 7. Ferma Mănăştur; 8. Casă ţără-
nească; 9. Cabana Dumbrava; 10. Izvorul „Elisabeta"; 11 . Izvorul lui Ioan; 12. Casă

izolată.

TRASEUL VII
1. Hotel „Continental"; 2. Catedrala „Sf. Mihail"; 3. Biserica Calvaria; 4. Autoservice.

TRASEUL VIII
1. F"mtîna arteziană cu apă mineralizată; 2. Porfir cuarţifer; 3-6 . Dacite; 7-8 . Profile
de la Luna de Sus (Lona); 9. Profil la Dealul Viilor; 10 . I.M.A.; 11 . Profilul de la Trei
Copaci.

TRASEUL IX
1. Andezite; 2. Eocen: Argilă vărgată inferioară; 3-4 . Cretacic: gresii, argile, marne;
5. Cretacic: calcare cu hipuriţi; 6, 8, 20, 22. Cristalin - Seria de Arada; 7, 9-11 ,
17-19, 21, 23-26. Cristalin - Seria de Someş; 12-16, 27-32. Granite de Muntele
Mare.

TRASEUL X
1. Gara Cluj-Napoca; 2. Fabrica de cărămizi Cordoş; 3. Fabrica de unelte agricole; 4.
Fabrica de pîine; 5. Stratele marnelor cu briozoare şi de Mera; 6. Orizontul bazal al tor-
tonianului (badenianului); 7. Stratele de Ticu; 8. Nisipuri tortoniene (badeniene); 9. Ex-
ploatarea de nisip caolinos ; 1O . Tortonian (badenian) nisipos-grezos ; 11 . Tuful de Dej ;
12. Strate de Sînmihai; 13 . Strate de Coruş; 14 . Argile de Chechiş; 15 . Strate de Sînmi-
hai ; 16 . Locul tip al stratelor de Coruş.

TRASEUL XI
1. ·Piaţa Mihai Viteazul; 2. Cinema „Republica"; 3. Auto-moto; 4. Fabrica de porţelan;
5. Marne tortoniene (badeniene) de la Colina; 6. Stratele de_ Hida; 7-8. Tuf de Dej; 9
Turbărie ; 10 . Pietrişuri-nisipuri.

LEGENDA HĂRŢILOR
GALERII HIDROENERGETICE
.. .. .,. TRASEE DESCRISE ====o CU LUCRARl DE CAPTARE

X AFLORIMENTE

„G) .. OBIECTIVE GEOLOGICE, REPERE

~ ALUNECĂRI DE TEREN
• BISERICI
0 CONCREŢIUNI DE FELEAC
-0.. CABANE TURISTICE

~ CAMPINGURI () EXPLOATĂRI

·* CENTRALE HIDROELECTRICE

108
~ eARAJE
....
::::>
w
Vl
-,;
,_
~
 .,

"'
. "'
;;,;
®
Orlltle
11
"~
Căpuşu Mare

DEALU ŞATRA
Î CLUJ-NAPOCA

"'""

,,,,., ,,,..-
\A
Coasta cea Mare

Pădurea Făge\

I
...
'--,
I
__ _0 0
0 0

I
I
I
I

.I .1 Măgura lerll
I

.TRASEUL IV
co
I
0-C,
~

'O
o
iD
a.
n
i::
C"
""
:::,
.ere.
t
't:l

~
""

~r,
..;2

i\\\ )t

TRASEUL V
 Pădurea Mănăşturulul

DEALU SIGNIT A
 •• • •• DEALU CiÎRBOU
. .,_.
Cetale3 Fete,
553
···-~ 570.

DEALU LAZULUI

_)C

TRASEUL VII
 CLUJ-NAPOCA

TRASEUL VIII
 sO„i~utUI MIC

~t, 1-'\ll) I. 0 Agfrblc/u

o Dingdu Mic &Ilău

Mărceşfl
0

""""\)"
llAZtNUI cRIÎ/\l\\l\

ARIEşuLu\
BAZINUL

TRASEUL IX
 ®
La Bliduţe

@
®

DEALU MORILOR

DEALU LOMB

Pădurea Baciului

Baciu
Str. Maxim Gorki

CLUJ·NA.POCA
TRASEUL X
 .....,.

....~
c:, ~

~).
CD l'l •®
0 CLUJ-NAPOCA
TRASEUL XI
 COLECŢIILE MUZEELOR DE GEOLOGIE-
PALEONTOLOGIE ŞI MINERALOGIE

Pasiunea colecţionării unor lucruri interesante, folositoare sau fru-

moase reprezintă o trăsătură aleasă a naturii umane şi. totodată un
atribut al omului de ştiinţă care caută să păstreze pentru generaţiile
viitoare tot ce reprezintă o valoare sau un bun al întregii omeniri.
Vechiul centru universitar al oraşului Cluj-Napoca posedă multe
muzee a căror înjghebare şi dezvoltare a fost începută în anul 1859>
prin urmare cu multe decenii în urmă, numărînd în prezent colecţii deo-
sebit de interesante şi valoroase, păstrate în cadrul diferitelor catedre
de specialitate. in această privinţă, ştiinţele geologice sînt bine repre-
zentate prin cele două muzee de specialitate: Muzeul de geologie-paleon-
tologie şi Muzeul de mineralogie, petrografie şi zăcăminte, situate în
clădire.a cen:tr:ală a Universităţii din str. M. Kogălniceanu nr. 1.

MUZEUL DE GEOLOGIE-PALEONTOLOGIE

Muzeul de geologie-pal~ontologie se găseşte pe latura nordică a clă­

dirii Universităţii, la parterul acesteia. Secţia în aer liber din curtea
Universităţii cuprinde o serie de eşantioane mari de roci eruptive, me-
tama:rfice şi sedimentare ce se pTezintă mai ales sub forma unor blocuri
mari sau plăci lustruite ori sub forma unor coloane impozante, printre
care aceea a bazaltului de la Racoş sau a formaţiunii stalagmitice de
peşteră, două dintre ~xemplarele· aduse aici de la mari depărtări, ală­
turi de care se pot vedea concreţiunile sferice de Feleac, trunchiurile
de lemn silidfiate etc.
Intrînd în incinta catedrei, ajungem pe coridorul amenajat ca sală
de muzeu, de-a lungul căruia se află vitrinele colecţiei taxonomice
(Fig. 46) de paleontologie, oonstituite din resturile unor fosile de .animale
şi plante ce au aparţinut diferitelor grupe de organisme care au popu-
lat în decursul timpului geologic mările şi suprafeţele de uscat (Fig. 47).
In capătul coridorului, chiar lîngă intrare, clasa mamiferelor este
bogat reprezentată prin numeroase resturi colectate din ţară şi în spe-
cial din Bazinul Transilvaniei. Aici se remarcă în mod deosebit cîteva
resturi de vertebrate mai evoluate din terţiar, reprezentate printr-o serie
de forme· strămoşeşti ale celor de astăzi, ai căror urmaşi populează
continentele zilelor noastre.
Printre mamifere se remarcă mai multe resturi scheletice bine con-
servate de Ursus spaeleus sau ursul de -cavernă. In capătul opus al
coridorului, poate fi studiat chiar un schelet complet de Ursus spaeleus,
120
 46. Colecţia taxonomică a catedrei de geologie - Universitatea Cluj-Napoca

(Fig~ 48), permi ţînd observare.a ,caracteristicilor ai:ruatomice :ale acestor

exemplare mari şi interesante din fauna rece a cuaternarului.
Ordinul sirenidelor (acele vaci de mare de oare am amintit în text) este
şi el bogat reprezentat prin genul Halitherium din eocenul Clujului.
Rinocerotidele sînt prezente prin resturi de vertebre, oase, cranii etc.
1ncepînd cu forma endemică de Prohyrachodon orientale de vîrstă
paleogenă, descrisă pentru prima oară din Bazinul Transilvaniei, probos-
cidienii, grupare (din care fac parte şi formele strămoşeşti ale elefan-
ţilor de azi) cunoscută prin resturile de cranii, defense, molari cît şi
alte părţi ale scheletului, putem să ne f.acem o imagine asupra giganti-
celor exemplare de mamuţi dispăruţi dintre vieţuitoare.
Ordinul Imparicopitatelor este ilustriat prin formele de ecvide (oai
fosili), prin resturi de cranii şi dinţi ai genului Equus.
Titanotheridele sînt prezente prin acea formă endemică descrisă iarăşi
din eocenul Clujului •Şi cunos,cută sub denumirea de Brachydiastemathe-
rium transilvanicum. Reprezentanţii cervicornelor au şi ele numeroase
resturi scheletke ce aiu aparţinut .'UJilor for,me din gruparea cervideelor.
Bogata colecţie paleobotanică este alcătuită din plainte şi trunchiuri
fosile colectate mai ales din depozitele marilor bazine carbonifere din
121
ţară şi numai o mică parte a materialului expus a fost achiziţionată din
străinătate.
Printre exemplarele mai rare pe care le posedă muzeul de geologie·
se numără şi unele resturi de reptile proveni te din ză,cămin tele fosilifere
clasice din liasicul Bavariei ca I chtyosaurus integer (Fig. 49 ). I chtyo-
saurus quadriscissus şi Mystriosaurus bollensis ..
Valoarea cea mai mare o are însă „Colecţia de tipuri" ce cuprinde·
în ea atît fosilele descrise pentru prima oa!ră din Bazinul Transilvaniei)
reprezentînd prin urmare v,ailori originale pentru Transilv.ania, cît şi
pentru întreagia ţară.
Nucleul muzeului îl formează desigur, aşa cum este şi firesc, marea
Colecţie stratigrafică a Bazinului Transilvaniei ,care este unkă -în ţară.
Materialul existent a fost adunat încă de la înfiinţarea muzeului (1859)
de către diferiţi cercetători, începînd cu colecţiile muzeologilor şi apoi
cu ale primelor cadre didactice de geologie de la această Universitate.
Materialul fosil din colecţia Bazinului Transilvaniei este expus şi el în
ordinea cronologică a formaţiunilor geologice, reunind mai multe co-
lecţii. Dintre acestea se pot enumera Colecţia de nevertebrate, în cadrul
căreia se individualizează bogata colecţie de echinizi paleogeni şi neogeni
şi Colecţiade vertebrate.
Pe pereţii sălii în care sînt păstrate materialele adunate din Bazinul
Transilvaniei sînt expuse şi colecţiile formaţiunilor mezozoice din zonele
de bordură ale bazinului.

47. Carapace de Trionix - broască ţestoasă fosilă din

eocen (Cluj-Napoca)

122
 48. Schelet de Ursus spaeleus

Peste tot colecţiile sînt însoţite de numeroase tablouri ce reprezintă

~econstituirea sugestivă a mediului de viaţă în care au trâit şi au evo-
luat toate aceste organisme în prezent dispărute.

MUZEUL DE MINERALOGIE-PETROGRAFIE-ZĂCĂMINTE

În aripa sudică a clădirii centrale a Universităţii, de asemenea la par-

ter, se găseşte v,aloroas1a Colecţie de mineralogie-petrog1·afie şi zăcăminte.
Pe coridorul catedrei de mineralogie se pot studia vitrinele în care
-sînt e:½!puse eşantioane cu cele mai importante zăcăminte de substanţe
minerale utile din ţară (Fig. 50).
Prin coridor1;1l principal se pătrunde în colecţia de mineralogie care
de fapt cuprinde 2 săli: una cu o colecţie sistematică de mineralogie şi
alta, cu o colecţie regională.
Colecţia sistematică este alcătuită după criteriul cristalo-chimic, adică
după compoziţia chimică şi structum reticulară (cristalină) a mineralelor.
Această colecţie datează de asemenea încă din secolul trecut şi a fost
îmbogăţită treptat atît cu minerale noi, cît şi cu cele adunate din ocu-

123
renţele descoperite în urma unor cercetări mai recente. Clasele mari de
minerale sînt reprezentate prin eşantioane din lumea întreagă.
Printre vitrinele cu elemente native, există una rezervată exponatelor
de aur nativ, adunate - în marea lor majoritate - din România; eşan­
tioanele reprezentate sînt de o reală frumuseţe artistică.
De asemenea specifice ţării noastre sînt mineralele din grupa sulfu-
rilor şi anume telururile de aur şi argint ca: silvanit, petzit, krennerit,
unele dintre arceste miner.ale purtînd chiar numele localităţilor din
Munţii Metaliferi unde au fost descoperite şi descrise pentru prima
oară.
Se mai poate aminti aici şi teluritul T0 2 ( oxidul de telur), descris
pentru prima oară la Săcărîmb (Munţii Apuseni). O atenţie mai mare
merită iarăşi unele minerale tipice de skarn din Banat cum ar fi:
ludwigitul şi kotoitul. O grupare bine reprezentată. este aceea a oxi-
zilor, în cadrul căreia cuarţul se poate urmări începînd cu unele varie-
tăţi alb-lăptoase, complet transparente (cristalul de stîncă) sau sub forma
diamantului de · Maramureş (diamantul fumuriu), ,pînă 1a giama mine-
ralelor colorate, reprezentate prin ametist, morion, citrin, crizopraz etc.
Tot aşa ouarţurile amorfe, printre care opalul, opalul nobil, feneropal,
agate, calcedonia„ onixul, prin aspectul lor deosebit de atractiv, stîrnesc
admiraţia vizitatorilor.
Colecţia regională din sala a doua. are o însemnătate ştiinţifică deo-
sebită, cuprinzînd paragenezele de minerale specifice z_onelor miniere
mai importante din ţara noastră şi anume: Banat, Baia Mare, Munţii
Metaliferi etc.

49. Schelet de I chtyosaurus integer - reptilă jurasică

124
 50. Fragment de filon din colecţia de mineralogie

51. Meteoritul de la Moci (fragment păstrat în colecţia muzeului de

mineralogie)

125
 Un punct deosebit sub toate aspectele îl reprezintă colecţia de „pie-
tre preţioase" care, prin. forma şi transparenţa exponatelor, prin culorile
lor deosebit de variate şi frumoase, se impune atenţiei tuturor vizitato-
irilor şi în mod special a vizitatoarelor.
Printre aceste pietre preţioase se pot enumera dteva diamante, rubine,
,opal nobil, turcoaze, safire, sma;ragde, turmalină, · topaz„ alexandrit, he-
maftit, calcedonie, agat, chihlimbar, perle, corali etc.
O altă colecţie de niare preţ a acestui muzeu este cea de meteoriţi,
care cuprinde fragmenţe de meteoriţi ,din lumea întreagă, clasificaţi
-după compoziţia chimică şi după structura lor. Aici se pot vedea şi cîteva
foagmente din cel mai. mare meteorit care a căzut pe teritoriul ţării
noastre (în ianul 1882) __..:.. ,,Meteoritul de la Moci" - care cîntăreşte
.35,5 kg şi este un meteorit pietros (Fig. 51).
 INDICE DE TERMENI GEOLOGICI-PALEONTOLOGICI
FOLOSIŢI ÎN TEXT*

Ablaţie. Transportul ma.teriialu1ui detritic rezultat din distrugerea rocilor-

de către ape:le provenite din t01pire:a zăpezHor şi a gheţii.
Acheulean. Un interval de timp din paleoliticul inferiior.
Afloriment. Looul unde „aflorează"; adică apar la s.up~afaţa terenului
rocile care alcătuiesc .subsolul.
Aglutinant. Animale aglutin:ante - spre ex. f o r a m i n i f e r e - oare
îşi consitr„uies:c căsuţa for prin cimerntareia unor particule solide (bob de
ni'Sip, spiculi de spongie,ri etc.).
Aleurite. Roci sedimentare detritice sau clastice la care diametruil. par-
ticulelor componente este intre 0,1-0,01 mm (nisip-praf). O mcă aleu-
ritică tipică este 1 o e s s-ll.11. •
Aluviuni. Depuneri1e 1a otuale de pietriş, nisip şi mîl ale apelor ourgă­
toare (d e p oz iit e .fil u v i a t i 1 e).
Amfiboli. O grupă foarite importantă de minem1le grele, bazice, de
obicei de culoare închisă (verzruie, brună, negricioasă).
Amfibolit. Rocă metamorfică de culoare verde-închis, negricioasă, alcă­
tuită aproape exclusiv din amfiboli.
Amphistegina. Este 'll!n gen de f o r a m i n i f e r mare, ou căsuţa calca-
roasă, ,poroasă, bic()IJJJvexă, cu structură internă destul de complicată.
Andezit. Rocă vulcanică efuzivă, neutră, cu structură porfirică.
Anomii. Cochiliile lamelibranhiatului Anomia, forme marine simple destul
de frecvente în unele formaţiuni eocene ale Bazinului TriansHvaniei.
Aureolă de contact. Zona metamorfozată a unor roci preexistente care
iau venit în contact direct s,au indirect ,cu m ,a g ma incandescentă, pă­
trunsă în -această zonă ,a scoarţei terestre şi oare înoonj oară oa o
,,1 8iureolă" corpul magmatic res-pectiv, solidifioat.
Aurignacian. Partea inferiiomă ,a pia! e o 1 i ,t i cu lu i n o u (s u p e-
r i or).
Badenian. Noua denumire 1a siubdiviziill'nii miocenului, ounoscută mai îna-
inte ca tortoni1an (vezi şi tabelul geocronologiic).
Banc. Str•ate mai groase de roci - mai ales sedimenrtare - de ex.
bancuri caic ar o ia se.
Bazic (roci bazice). Sînt considerate bazice · acele roci eruptive care
sînt săr:ace în siliciu (nu conţin cuarţ) şi sint bogate în oa:lciu, fier şi

* Nu am căutat să dăm totdeauna definiţii riguros ştiinţifice, ci am urmă-·

rit mai mult lămurirea cititorilor mai puţin iniţiaţi în domeniul geologiei şL
paleontologiei.

127
 magneziu. Aşa sînt g ,a b b ro u 1 şi ba z ,a 1 tu 1 (dintre rocile mai
cunosoute).
Bentos. Totalitatea vieţuitoar,eJor aovatice - mai ales marine - care
trăiesc pe fundul apelor.
Biostratonomia (sau biostratinomia). Este o parte ,a p a 1 e o n t o 1 o g i ei,
oare studiază procesele ce au iavut loc în intervalul de timp parours
de la moartea vieţuitoarelor pînă 1a îngroparea lor definitivă în sedi-
ment, unde are loc l)T'Ocesul propriu-zis de fosilizare.
Biotit. Mineral din grupa micelor, de culoare închisă, negricioasă.
Biotop. Locul de trai ,al unor tipuri de vieţuitoare, respectiv al unor
,asoci:aţii de vieţuifoare (biocenoze). Acest ,termen se mai foloseşte şi
i1a desemnareia :unor ,asociaţii de vieyuitoare.
Blendă sau sfalerită. Este un mineml g,alben-b:mn, sau brun-negricios,
care 'Crist,alizează în sistemul cubic. Este cel mai frecveri:t minereu de
zinc.
Blocuri exotice. Se numesc ,astfel blocuriile de roci sedimentare care sînt
străine de rocile componente :ale mediu}ui irrconjurător.
Blocuri vulcanice. Bucăţi mari de lravă consolidată pe coşul vulcanic sau
bucăţi mari din coşul şi oonul vukanic, aT1uncate de vulcanii ex-
plozivi.
Bombe vulcanice. Bucăţi mari de lavă ,aruncate prin coşul vulcanic şi
întărite în aer.
Brecie. Rocă sedimentară psefitică în oare eh:mentele cimentate sînt
colţuroase deoarece n-au suferit run transport.
Briozoare. increngătură de ,animale neverteb~ate, coloniale. mici (mai
ales marine), ce ,au ,adeseori scheletul ramificat şi ,aspectul unor
muşchi, de unde şi numele lor. ·
Buglovian. O subllil1itate a miocenulrui, situată lra pa!'ltea terminală a tor-
t o ni ,anu 1 u i; din punct de vedere paleontologic, prezintă caractere
intermediare între tortonian şi s,armaţi1an.
Burdigalian. Denumire dată unei părţi a m i o c e n u 1 u i i n f e r i o r
(v. tab. geocron.).
Cainozoic saiu neozoic. Er1a cea mai nouă din istroiia Pămîntului (v. tab.
geocron.).
Calcare grosiere. Caloare ou un conţinut mai mare de nisip (din care
cauză s,tnt mai aspre la pipăi1t).
Calcopii-ită. Mine,ral de culoare galbenă oa alama, cu nuanţe verzui şi
luciu metalic care apare sub formă de mase compacte sau sub formă
cris.tail1nă (!CristaJizeiază în sistemul tetragonal). ffiste un mineflal oarac-
teristi,c filoanelor hidrotermale şi repr,ezintă o bisiulfură de cupru şi
fier (OuFeS 2).
Ca olină. Argilă curată, albă, care rezu1tă din aHerarea şi transf armarea
silicaţilor 1a•luminoşi (mai ales feldspaţi). Reprezintă principala materie
primă pentru fabdoarea porţe1arn.tlui.
Cambrian. Prima perio1adă a erei paleozoice (cu durata de api,oximativ
80 milioane de ani).
Ciclu de sedimentare continentală. O perioadă mai îndelungată de timp,
interoa1ată 'întTe două cicluri marine, în care s-au depus diferite sedi.:.
mente pe uscat.
128
Cenuşă vulcanică (şi nisip vulcanic). Particule fine (necimentate) de lavă,
arunoate în atmosferă prin exploziile vulcanice, consolidate în aer
şi transporitate fa distanţe diferite în jurul vulcanului respectiv.
Cinerite. v. Tufurl vulcanice.
Clastic. De sfărîmătiuTă (zis şi de t rit ic).
Clorit. Mineral de culoare verzuie (de unde şi numele), frecvent mai cu
seamă în unele ro'Ci metamorfice (de ex. şistu r i c 1 ori toase).
Din punot de vedere chimic, este un silicat hidratat de aluminiu, fier
şi magneziu.
Clypeaster. Forme de echinide - arici de mare - de talie mai mare 1
:ou contur pentagonal şi cu faţa dorsală de obkei mult bombată, frec-
vente mai ales în depozitele marine miocene.
Coluviu (1at. col lu vi ·o - îngrămădire, 1aoumulare). Depozit de se-
dimentare su b a e r a l ă format sub acţiunea unor ·alunecări de teren,
a proceselor de soliflucţie etc.
Complex stratigrafic. Un pachet - ,în general gros - de roci formate
nntr-o ,perioadă oarecare de timp geologic şi oare în str.atigrafie poartă
o anumită denumire (de ex. complexu 1 văr g ,a t superior).
Concreţiune. Formaţiune oare ia na9tere mai ales în rocile sedimentare
prin concentrarea siau cimentarea unor .substanţe (de ex. concreţiuni
[imonitice, calcaroase, fosfatice, de loess, de gresie etc.). Aşa-zisele ,,con-
•creţiuni de Feleac" sint grezoase şi ,au fo.vme şi .mărimi foarte variate;
ele s•înt mult răspîndHe în •Împrejurimile oriaşuJui Oluj-Napooa.
Conglomerat. Rocă sedimentară detritică, foarte răs1)1ndită în natură,
oare i,a naştere prin cimentarea pietrişului.
In conglomeratele poligene sînt cimentaţi galeţi de natură diferită.
Cordiliere s.au „munţi ascunşi". Insul~ sau porţiuni stînooase ce se înăl­
ţau pe fundul mărilor de odinioară şi oare au f:ost aooperite - ,,as-
cunse" - de către sedime111.:tele dep1Use ulterior. -
Corneene de contact. Roci met,amorfice formate ipe seama r,ocHor pre-
existente, sub ,a;cţiunea magmei pătrlllnse în sooarţa terestră.
Cretacic. Ultima perioadă a mezozoioullmi (v. tab. geocron.), care a durat
- după unii •autori - 7 O milioane de ani.
Criblură. P.iJatria spartă de aproximativ 0,5 pînă fa 2-3 mm diametru,
folosită la pietnuirea şoselelor.
Cristalofiliene. Denumire care se mai întrebuinţează l'a desemnarea rocilor
metamorfice (roci cristalofiliene).
Cuarţ. Miner.al oare din pUJnot de vedere chimic este iun bioxid de
silidu (Si0 2).
Cuarţit. O rocă formată din grianu1e de ouarţ primar siau cuarţ recris-
talizat; de iorigină vrulcanică, sedimentară sau metamofrică.
Cuaternar. Perioada cea mai nouă •a ne o z o î cu lui ,a cărei parte
imierioară se numeşte ,p 1 e i st o c e n, iar ·cea superioară h o 1 :o c e n.
Durata ei ,apr,oximativă - după mai mulţi autori - es,te de un milion
de ani.
Cuestă. Noţiunea geomorfologică prin oare se înţelege un relief oaDac-
teriz:at prin creste boclin1ale (cu ,aceeaşi înolinare), scoase în relief de
1

•Către ,agenţii externi în mo:d selectiv pe o suprafoţă, nivelată (pene-

plenizată) anterior, a unor munţi alcătuiţi din rute şi supusă din nou
,acţiunii de distrugere a foctorHor extemi (,apa, wntul etc.).

129

:9 - Pe poteci cu bănuţei de piatră

Cyrena convexa. (Polymesoda). O specie de lamelibr.anhiiat - scoica
de ape s,almastre (îndulcLte); drenele sînt ounoscute încă din jurasic şi
frecvente în unele formaţiuni oligocene depozitate din ape marine
îndulcite.
Dacit. Rocă vulcanică ,acidă, cu structură porfirică.
Danian. U1tima subdivizirune (etaj) ,a c re it aciculu i superior
(v. tab. geocron.).
Deca:pode. O categorie de raci - în generial de talie mare - -ou zece
picioare (de 'Unde şi numele).
Deluviu. (lat. de l ru o - a spăla, ia leviga). Depozite sedimentare ,acu-
1

muil:aite fa baza versanţilor, mai ales sub acţiunea apelor de şiroire (iapa
ploilor tomeţi:ale ,provenite din to,pire,a zăpezi1or şi a gheţurilor).
Denudaţie. Proces de dezgolire a subsolului (uscatului) de către agenţii
externi (,aipă, gheaţă, vînt etc.) de &ub 1aicopeTămîntul de sol sau de sub
alte depozite.
Detritic saru clastic. Roca detritică este formată din sfărîmăturile (de t r i-
t u s ru [) rocHor preexistente. .
Diaclaze. Crăpături, spărturi în roci, orientate în diferi,te direcţii.
Diageneză. Proces de solidificare (formare) ,a rod1or sedimentare.
Diapir. Insem[[l;e1ază străpuns. Ex.: sarea p1astică, sub acţiunea presiunii
litostaitke, este în stare să străpungă stratele ,acaperit01are (rididndu-le
mai înrtîi). Fenomenul se numeşte diapirism, i:ar struotur.a, aranj,amentul
stratelor tridieate, străpunse, constituie str ru c t ru r i di api re. (Fe-
nomen evidenţiat şi explicat pentru ,prima oară de marele geolog român
Ludovic Mrazec).
Discordant, discordanţă. Se numesc discordante acele formaţiuni geol,o-
gi1ce (strate) care nu sînt panalele între ele (discordanţă unghiulară)
sau ,cu 1aoune de s'edimentaţie (l 1a cu n ă str art i grafică).
Dolomit. Rocă sedimentară .asemănătoare ,oalcarulrui, formată din car-
bonart; de oalciu şi magnez,1u. Este mai rezistentă deoî,t caloaml.
Domuri. Structuri boltite, de dimensiuni mari, în formaţiuni sedimen-
tar-e. (Ln Bazinul Tr,ansilv1aniei - 1oouri de înmagazi11Jare a gaZIUlui
metan).
Dyke""'llri. (pron: daioud) FHoane de roci eruptive.
Efilare. Dispariţia mai mult sau mai puţin treptată ,a runui strat sa,u a
runei formaţiuni geologice.
Eggenburgian. Af doilea e:taj al miocenului; ,termen stratigmfic folosit
pentru regiiuneia Euro!Pei Oentria1e (denumit şi b u r d i g a l i a n).
1

Eluviu. Depozit sedimentar oare re2;ultă din acumul,area produselor de

1

ralteraţie ,a suibso1uluii, rămase pe foc.

Endemic. Caracteristic în exdusivitate numai 'Unei rtegiuni.
Endoxilic. Despre ,organisme (de ex. 1ame1ibr,anhiiate te redi ni de)
care trăiesc în g,alerăi sfredelite în lemn.
Eocen. A doua epocă ia perioadei terţi,are (iV. tab. geocron.).
Epicontinental. Mare oare se găseşte de1asupra seilfului continental.
E~imetamorfic. Acele :mei metamorfice oare se formează în partea supe-
rioară ,a scoarţei (denumită e pi z o ;n ă), unde presiunea orientată,
1ate~ală (stres s~l) predomli.nă şi temperaturile nru sînt aşa de mari.
Eră. Unitate mare de timp geologic (1ex. era mezozoică).
Eroziune. Distrugerea şi transport,are;a - mai 1aJes meoankă - a roci-
lor de către .apele curgă,toare (saru ourenţii marini).
130
 Etaj. Unitate sau !i:ntervial mai mic de timp geologic.
Eulitoral. Zona - fîşia-mării (în general a apei), cea mai apropiată de
ţărm; za.na Htorală pmpriu-zisă.
Exondare. Procesul prin ·care o porţi!une din supr,af.aţa fundului marin
se transformă în uscat (prin regresiune a, adkă retr,agerea mării).
Facies. Aspectul general :al unei formaţiuni geologice. Despre rocă (F.
petrogr,afic, litologic), sau despre conţinutul de fosile (F. paleontologic) .
.Faiciesul poartă ,,peoetea", exprimă originea. F. de Gosau - Termen
oare se referă Ta nişte depuneri sedimentare triansgresive şi discordante,
de vîrstă cretacic superioară. .
Fliş. Termen de origine elveţtană, prin care se subînţeleg pachete groase
de roci sedimentare dastice (cong'1omer.ate, gresii poligene, şisturi argi-
loase, cakare) ce alternează ritmic şi care au fost depuse în condiţii
de instabili:tate teotonică (sinoriogene) 1a bazinwui de sedimentaţie.
Aceste formaţiuni sînt caracterizate prin lipsa sau sărăcia resturilor
fosile. Vîrsta geologică ,a acestor depoZlÎte de fliş în A1pi şi în Oarpaţi
este cretacică-terţi:ară.
Feldspat. Mine~al foarte frecvent în natură - mai ,ales în rocile erup-
tive - care din punot de vede:r,e chimic poate fi un silii0at de -alu-
miniru cu potasiu (F. pot,asic sau ,ortoclaz) sau de oa1du ou sodiu (F. oal-
cosodic). Prin alite:riare se transformă dn ca1olin (argilă).
Filon. Formă de prezentare sau de zăcămînt ·a unor mine:riale :sau roci
(magmatice) care i:au niaştere prin pătrundere şi solidificare în fisu-
rile rocHor pr'eexistente. Are formă alungită şi :riami.fi:cată.
Foraminifere. O:r,din de .animale unicelruliare (ri21opode) marinie.
Formă de zăcămînt. Modul de aşezare (prezentare) a unor formaţiuni
geologice în scoarţa te,restră.
Formatiuni sincrone. F,ormaţiuni de :aceeasi vîrstă.
Fosile.' Resturile organismelor oare au trăit în timpurile geologice. Cele
mai frecvente snt resturile scheletice tari (coohilii, oase etc.) care,
după moa!rtea 1animalului sau pliantei, 1aooperite de sedimente, iau sufe-
rit unele triansformări (minerializăiri, încarbonizări etc.).
Unele fosile - ex. f o s i 1 e c a r a c t e r i s t i c e sau c o n d u c ă­
t o a r e - foc iposil;>ilă preciz:area vîrsrtei relative a formaţiunilor geolo-
gice care ialcătuiesc scoarţ,a solidă a Pămî,ntUJlui.
Galenă. Mineral de culoare cenuşie, ou luciru metalic, care apare în mase
compacte gr,anu:1are srau sub formă cristalină.
·Galet. Fragment de rocă sau mineral, dezagregat, rulat de apă; compo-
nent al prundişului siau al oonglomeratu1ui.
Gasteropode siau melci. Moluşte 1a oare corpul moale, răsucit, este pro-
tejat de o •cochilie solidă, mai mult oal.oar,oasă.
Geochimie. Ramură relativ tînără a ştiinţei, ou poziţie intermediară între
geologie şi chimie. Studiază compoziţi1a chtmică ia Pămnîtului, legile
reparitiţiei, asodaţiei şi migriaţrunii diferitelor elemell'lte chim1oe oare
iakătuiesc scoarţia şi interi,orul p1anetei nJoastre.
Geosinclinal. Zone - bazine marine - alungite, în sou:runJdare, de mari
dimensiuni, în oare s-au :acumuliak (în generial) oantităţi foarte mari
de roci detriitiice (argile, nisipuri etc.) aduse de pe ţărmurHe înve-
cinate şi roci eruptive pătrunse din adîncime (1activirbate vu1oanică s1Ub-
marină).

131
 Glauconit. Mineral de culoare verzuie oare apare mai ales ~mb formă
de grăuncioare. Este un silioait de fier, cu cantităţi mai mici de sesqilli-
oxid de ,aluminiu şi oxid de potasiu.
Globigerinide. Oategorie - f,amilie - de foraminifere planctonice, cu
zid ca'1oaros perforiat, de obicei ou cămăruţele răsucite elicoidal sau
planispiral. Mwt răspîndiite în unele sedimente marine terţiare, frec-
vente şi în pliffITCtonul marin actual.
Granat. Mineral frecvent în rocile metamorfice; cris,talizeiază în sistemul
cubic. Gr,anaţii sînt nişte sili:oaţi de fier, •aluminiu, oaldu, magneziu etc.
Culoarea lor este variabHă: verde, roşie, brună.
Granit. Rocă eruptivă (magmatică), mult răspândită în natură, formată
din cristail.e de cuarţ, folspat (mai ales ortoc1azi, mice şi alte mirieraJle-
a1ccesorii.
Gresie. Rocă sedimentară detritică s,au clastică ce provine din cimentarea
naiturială a nisipurilor.
Gryphaea. Gen de J:amelib:r,anhiiat (scoică înrudLtă cu stridiHe actuale)
marin, fosil, ou o cochilie de obicei mai mare şi groasă, ou partea um-
bonală mai ascuţită - răsucită, şi cera1altă mai subţire şi mai simplă,
cu valva în formă de oaipac.
Grohotiş. Bucăţi - blocuri - colţuroase de roci dezagregate, acumu1ate
pe pantele munţHor în anumite condiţii.
Hete1·ostegina. Un gen de foraminHer mare, cu căsuţă oaloaroasă per-
foriată răsucită în spiT1a1lă; cu septe şi septule interne. Frecvent în unele
depozite marine de :ape oalde puţin ,adînci. Speciile acestui gen se în-
tîlnesc începînd eu eocenul.
Hidrogeologia. R,amură importantă ia geologiei care se ocupă cu studiul
originii, repartiţiei, modului de mişcare şi compoziţiei (chimismul) ape-
.lor din scoarţa tere:stră (ape subterane).
Hieroglife. Sînt denumite unele formaţiuni oa:riaoteristice pe supraf.aţa
rocilor argiloase, nisipoase, frecvente mai ales în faciesul de fliş. Unele
sînt de origine meoankă (urme de valiuri, ourgeri de nămol) şi se
numesc m e cano g 1 i f e, a:1tele sînt datorate vieţuitoarelor (,alge, gas-
teropode etc.) şi se numesc bi o g 1 i f e.
Hipsografie. - ex. Nivel hipsogr,afic - !nălţimea Ull!lli 1anrumit punct de
teren.
Hipuriţi. Speciile unui gen de lamelibranhiat - Hippurites, forme fi- .
:xiate de fund. Au :cochi:lie groasă, valva inferioară. alungită, cea supe-
rioară în formă de capac. Au trăit numai în cretacioul superior.
Holocen. Partea superioară a cuaterniaTului sau perioada recentă, pînă
la zilele noastre.
Holotip. Exemplarul tip de plantă s:au ,animal (eşantion fosil în pa1eonito-
1ogie) pe baza căruia ,a fost creată, descrisă, o specie nouă.
lngresie, ingresiune. Av:ansarea lentă, progresivă a mării peste uscat,
pe suprafeţe mai restrînse.
Interglaciar. Periioadia intercalată între două gladaţiuni (ex. interglacia-
rul Riss-Wurm).
Lacolit. Corp de rocă magmatică care are fo~mă ,asemănătoare cu o
ciupercă, ,,picioriul" repreze,ntînd canalul prin oare magma ,a pătruns,
s-a injectat între striatele sedimentare pe oare le-a ridicat ca pe o boltă
mare.
132
Lamelibranhiate. S c o i c i. Animale - mo 1luşte - ac\lîatice.
Landşaft. Termen de origine germană prin care se înţelege aspectul peisa-
gistic general al unei regiuni.
Lapili. (1at. 1 ,api 11 u s - plur. la pi 11 i - pietrickă). Bucăţi de 1avă
consolidate în coşul vulcanic sau în ,aer, aruncate de vulcani e:xiplo-
zi vi; ele au diamet!'lul egal ou al pietrişul!ui.
Laramică. Prin f :a za la r •amică se înţelege prima fază de cutare
(formare de munţi) de la începutul neozoicului (sfîrşitul mezozoicului).
Laterit. (lat. 1 a te r - cărămidă). Un fel de 1argilă cărămizie oare este
un produs de alteraţie chimică profundă în regiunile tropicale. Ouloa-
rea se datoreşte oxidului de fier.
Litologie. Deşi sensul strict al ouvîntului este „ştiinţa pietrelor", prin
acest termen se înţelege mai mult „ştii n ţ a roci 1 or se di-
1

m en tare".
Lumaşel. Numit şi calcar cochilifer s au calcar din scoici. Este o rocă
1

calcaroasă org ,an o genă, alcătuită în bună parte din cochiliile

strivite ale unor moluşte (scoici, melci). ingrămădirHe necimentate ale
unor sfărîmături de cochilii formează roci denumite f a 1 u n e.
Luteţian. Partea medie a eocenului (v. tab. geocron.).
Magdalenian. Unitate de timp ou care se termină p ,a 1 e o 1 i ticu 1.
Magmă. Topitură complexă de silicaţi saturaţi cu vapori şi gaze, din
interiorul s.coarţei Pămîntului. Magma ieşită la suprafaţă, oare îşi pierde
gazele, se numeşte 1 avă.
Magmatism. Totalitatea proceselor, fenomenelor legate de magmă.
Mamă. Rocă argiloasă - pelitică - ou compoziţia ·chimică intermediară
între argilă şi calcar.
Metam0:dic. Ceea ce este legat de fenomenele metamorfice.
Metamorfism. Fenomenele de foansformare (în general prof:unde), adap-
tare mineralogkă şi textuTală a rocilor preexistente din scoarţă.
Metasomatoză. Proces de metamorfoză de intensitate mai redusă, în
care - în urma difuzării unor substanţe chimice - unele miner,ale
vechi din compoziţia rocii respective sînt înloouite ou minerale noi.
Mezozoic. Unitate mare de timp geologic - eră - situată între era
p a 1 e o z o i c ă şi n e o z o i c ă (v. tab. geocron.).
Micaşist. Rocă metamorfică, şistuoasă, formată mai ales din particule
fine de mică şi ouarţ. Una dintre cele mai răspîndite roci metamorfice
(alături de gnaise).
Migmatizare. Topirea unei părţi a rocilor în zonele mai profunde ale
scoarţei. (Masa astfel t•opită, care are mobilitatea unei magme, se nu-
meşte migma).
Miocen. Subunitate de timp (epocă) ce reprezintă partea inferioară a
neogenului (v. tab. geocrion.).
Mişcări de subsidenţă. Mişcări ritmi'ce şi s·acadate de scufundare a unui
bazin de sedimentare.
Monoclinal. Care are o cădere (,înclinare) într-o singură direcţie.
Mousterian. Interval de timp din pa 1 e o l i t i cu 1 med i u.
Munţi ascunşi. (v. cordiliere).

133
Muscovit sau mică albă. Mineral de ouloare albă, argintie, care se des-
face uşor Î!n foi subţiri, tr,ansparente. Din punct de vedere chimic este
un silicat potasic de :aluminiu.
Neogen. Uni,tate ide timp geologic (o subperioadă) reprezentînd partea
superioară a terţiHrului (v. tab. geocron.).
Neolitic. Uni,tate de timp geofogic, o pare a cuaternarului superior -
1

holocen.
Neotectonica. Este partea geotectonicii care s,'budiază mişcările tectonicii
ouaternare si efe:otele 1acestor miscări.
Neritic. (zonă neritică). Zona mărilor şi oceanelor situată deasupra
s he H ului sau p J a t formei continent a 1 e.
Nisip vulcanic (v. cenuşa vulcanică).
Obsecvent. Se numesc obsecvente acele ape curgătoare oare au direcţia
curgerii în sens contriar înclinării sitr:a:telor.
Oligocen. Ultima epocă a paleogenului (v. tab. geocrion.).
Oolit. Rocă sedimentară marină, de precipitaţie, formată din elemente
sferice de mărimea icrelor de peşte, constituite din striate concentrice
srupriapuse, datorită predpitării substanţelor miner.ale în jurul unui nu-
cleu. Aceste oolite pot fi, după natura materialului pr,ecipitat, calca-
roase, jeruginoase etc.
Ordovician. O periioadă a ipaleozoiouliui inferior.
Orizont stratigrafic. Termen aplicat în stratigl'lafie pentru desemnarea
unor pachete nu prea grioase de roci, striate, oare ,pot fi caria:oterizate
printr-o proprietate comună (ex. orizont oa:loaros, orizont cu eohinide
etc.).
Ortoamfibolit. Amfibolit oare a luat naştere prin metamorfismul r,oci-
lor magmatke bazioe preexistente, ca gabbrouri, diorite, di abaze.
1

Palaeodictyon. Formaţiuni marine problematice, în formă de reţea, pe

suprafaţa striatelor de gresii fine. P:e alocuri sînt destul de freovente
în formaţiunile de fUş. Ele sînt probabil de. origină organică.
Paleocen. Prima ,epocă a perioadei terţiare. (v. tab. geocron.).
Paleogen. Partea inferioară a terţi1arulrui (v. ,tab. g.eocron.).
Paleolitic, s,au epoca veche a pietrei. De:nrumireia părţii inferioare a pe-
rioadei cuaternar.e (v. tab. geoicron.), numită şi pleistocen, denumire ba-
2Jată pe paleontologie, respeotiv cultur1a umană. Se oar:aderize:ază, prin-
tre altele, prin uneltele din piatră cioplită (,oare n-au fost şlefuite).
Paleontologia s,au paleobiologia. Disciplina oare studiază sub toate 1aspec-
tele posibile 1organismele oe au trăit în perioadele ge:âlogice.
Paragnais. Rocă metamorfică de origine sedimentară formată în prin-
cipal din c1.11arţ, feldspat şi mică. Spre deosebire de gr,anit, cu compo-
ziţie similară, gnaisul are o struotură şis'buoasă.
Paleorelief. Relieful, supr,af.aţa unei regiuni într-o perioadă geologică
dată, care s-ia păstrat sub raooperămîntul sedimentelor mai noi.
Paleozoic. Er,a situ1ată între erele proterozoică şi mezozoică.
Paralic. S1tuat lingă mare (linfa de ţărm). Fiind o regiune în scufundare,
apa marrnă - îndukită - soun:dă contribuie la formarea 1 acu-
r i 1 or, m 1 a şti ni lor par a 1 ic e. Sedimentele care se ,acumulează
1

aici riapid au un oaraoter mixt (continenrba[, marin, sialmastru, cru tre-

1

ceri gradate); din resturile vegetale acumulate şi îngropate sub sedi-

mente se formează şi depozite paralice de cărbuni. ·
134
Pelitic, pelite. Ter,men folosit în geologie (litologie) pentru desemnarea
depozitelor formate din partiicule foarte fine (au diametrul sub
0,01 mm), ,oum sînrt ,priafrurile fine, argilele, marnele etc.
Petrografie. Disdpilină geologică ce se ocupă cu studiul rocilor oare
intră în alcătuirea scoarţei pămîntu1ui. Ea se mai numeşte şi petro-
logie.
Piroclastite sau roci piroclastice. Au aspectul general ,al rocilor detri-
tice, necimentate şi cimentaite, al căror material rezultă din ,activitate,a
vulcanilor explozivi; astfel de roci sînt ce nu ş e 1 e v u 1 c :ani ce,
a g l o m e r a t e l e ş i p s e f i t e 1 e p i r o c 1 a s t i c e etc.
Pirometamorfism sau metamorfism termic. Triansformări ce se produc în
rocile din vecinărtate1a masei magmatice, sub 1 acţiunea temperaturii ridi-
cate degajată de magmă.
Planctonic. Se numesc planctonice organismele acvatice ou greutate spe-
cifică mică - mai ales fiinţe microscopice - oare plutesc pe supra-
faţa 1apelor sau 11a diferite adîncimi de l:a supraf.aţă (de ex. radiolarii,
globigerine, pteropode, di atomee etc.).
1

Planorbis. Gen de gasteropod - melc (,,pu1monat") de apă dulce, cu

cochilie răsudtă într-Ui11 singur plan (de unde şi denumirea 1ui). Cu-
noscut încă din mezozoic, mai frecvent în sedimentele pliocene şi cua-
ternare.
Potamides, Gasteropode marine din neamul „ceriţi"-lor, cu cochilie co-
1

nico-turiculată, ornamentată ou noduri.

P1·ebadenian. Situat înaintea badenianu1ui (v. badenian).
Precambrian. Perioadă de timp (respectiv formaţiuni şi evenimente),
geologic situată înaintea cambrianului. Oa unitate de timp geologic cu-
prinde erele arhaică şi proterozoică.
Profil geologic. Secţiune veritioală ia unei părţi d1n sooarţm terestră,
oare arată compoziţia şi struotum geologică a porţiunii respective.
Proterozoic. Eră situată înaintea celei ,paleozoice.
Psamite. Categorie de roci sedimentare, detritice sau de sfărîmături, alcă­
tuite din elemente de mărimea nisipurilor (ou diametnul 0,01-2 mm).
Psefite. O oate:gorie de roci sedimentare, detri:Uce sau c1astke, consti-
tuite din elemente grosiere (cru d1ametrul mai mare de 2 mm).
Recurenţă. Revenire, repe-bare:a condiţiilor în care s-au desfăşurat pro-
cesele sedimentării.
Regresiune. Retragerea mării, prin care anumite părţi din fundul marin
ex o n de iaz ă, de;venind suprafeţe de 'll'S!0at.
Remaniat. Resedimentat. De ex. fosile ,aflate în sedimente mai vechi
ajunse în sedimente mai noi.
Riolit sau Iiparit. Rocă magmatică efuzivă corespunzătoare g r an i t u-
l u i. Are st:rmctură porfirică, adică este formaită di:n cristale mai mari
(f e no c r ist a 1 e) de cuarţ, feldspaţi, biotit şi uneori amfiboli (horn-
blendă), cuprinse într-o masă fundamentală sitic1oasă, cu textură ade-
seori fluidală.
Rocă. Asociraţii rnaturale de minerale oare formează scoarţa Pămîn,tului.
Rudite. Roci detritice poligene de tipul conglomeratelor cu galeţi de
dimensiuni pînă la o j1umătate de mc.
135
Salinitate normală (a mării). Vorbim de salinitate normală a mării cînd
oantitateia sărurilor dizolvate (mai ales ,olor,ur,a de sodiru) este de 35 g
~a lirtriv (35%0).
Salmastru. Mediu acvatic - marin -:- cu s a1initate. scăz.ută, spre în-
1

dulcire (ex. zonele de revărsa,re iale fluviilor). Salini.tatea 1apelor sal-

mastre - după unii autori - este între 0,3 şi 24,7 g la Utru.
Sarmaţian. Un etaj - partea superioară - al miocenului. (v. tab.
geocron.).
Scleractinii. O grupare de coralieTi, denumită şi hexacor,a'lieri. Res-
turile lor fosile se ounosc încă de 1l a începutrul mezozoioului.
1

Scutella. Gen de echinid nereguiLat, ou ţ,estul turtit şi ou conturrul mai

mult sau mai puţin circular - oa un mic scut (de unde şi numele).
Unele specii sînt frecvente în „stratele de Mer-a".
Selacieni. Peşti cartilaginoşi, mai ou seiamă marini, cu tăieturile -
fantele - neacoperite de opercul. Majoritatea lor sînt ;animale de pradă
(rechinii), avînd gura înzestrată cu dinţi ,ascuţiţi. ln s.tare fosilă s-au
păstrat, mai ,ales aceşti dinţi (Lamna - sau 1surus - Charcha'rodon
etc.), şi în terţiarul Clujului.
Senonian. Interval de timp geologic, partea superioară 1a cretacicului
(v. tab. geocron.).
Sericit. Viarietate compactă, fin solzoasă, de muscovit de culoare ,alb-
gălbui-verzuie, ou luciu mătăsos, unsuros 1a pipăit (gr. serikos=mătă­
sos).
Serie de sedimente. Mai multe formaţiuni - unHăţi geologice dintr-o
perioadă de timp geologic - car.e se succed şi 1n generia1 sînt 1egiate
genetic.
Serie regresivă. Depo<Zite succesive, genetic legate, oare s-au -format
în timpul retragerii mării (în timpul regresiunii).
Sill sau filon-strat. F.ormaţiuni de roci eruptive de forma unor strate,
de dimensiuni vari,abile, c:are iau luat naşitere prin răcirea magmei
pătrunse - injectate - printre sfaiate, păstrînd ace:eaşi înclinare ca
şi striatele în care sînt injectate.
Sinorogen. 1n acelaşi timp - sincron - ou mişcările de ridicare a unor
lanţuri muntoase.
Sirenide sau vaci de mare. Mamifere 1acviatice i:e!J."lbivore,_ ou ,corpul fusi-
form care se termină cu înotă.toarea codală. Membrele anterioare sînt
transformate în lopeţi înotătoare.
Skarne. Asocieri de minerale, foarte variate, oare iau naştere mai ales
din r,oci calcaroase, prin metamorfozarea lor 1n zonele de contact (prin
aport de mari cantităţi de siliciu, magneziu ,şi fier).
Soliflucţie. Proces superficial de scur,getre, ,alunecare pe pantă a solu-
Jui dezgheţ]at; iapa oare re,z;ultă din topirea parţi1ală, neputînd intra în
părţile încă îngheţate, îmbibă puternic solul, fădndu-1 p1astic, capabil
de deplasare pe p~ntă.
Spiratella s,au Limacina. Gen de gasteropod marin din ordinul p t e r o- ·
Pod e [or, cu cochiilie subţiTe, mkă, r-ăoocită 1a s·tînga, mai mult lat,
declt înalt.
Spirialis. Gen de gasteropod marin, din ordinul pteropode 1 or, cu
cochilie mică, turioulată, răsucită la sitînga. La noi cochiliile sînt frec-
vente mai 1ales în sedimentele de vîrstă tortoniană.
136
Stalagmite. Depuneri oalcaroase oare se formează în vatra peşterilor,
ajungînd uneori sub formă de stHpi masivi. Se formează prin pierde-
rea bioxidului de carbon din apele îrrcăroate cu bicarbonat de calciu.
Strat. Un depozit de substanţă cristalină s,au amorfă, deUmi.tat de două
suprafeţe şj cu o extindere spaţială neuniformă (lăţimea predomină).
Compoziţi.a, caracterul litologic :al unui anumit strat este aceeaşi.
Stratificaţie. Modul de dispunere spaţială şi raportul dintre stratele oare
formează o porţiune oarecare a scoarţei - litosferei. S. încrucişată.
Un caz spedal de st~atifioaţie cînd stratele sedimentare, datorită fac-
torilor schimbători de sedimentare, sînt dispuse spaţial în diferite di-
recţii şi planuri, prin urmare ele nu sînt paralele ci se încrmcişează.
Stratotip. Strate sau pachete de stnate cu anumi,te oaractere liitologice
şi paleontologice situate ntr-un anumit punct geografic (looalitiate etc.)
şi oare - fiind studi:ate - aru servit fa descriere, formînd apoi un eta-
lon, pentru identifioar€ia formaţiiunHor ou aceliaşi caracter şi aceeaşi
vîrstă.
Subaeral. Ceea ce se găseşte pe frtmdul „oceanului" ,atmosferic (vieţui­
toare, depuneri); spre deos,ebire de cele subacvatice.
Sublitoral. Zona (fîşi1a) mării - sau în general a apei - care urmează
după z o n ,a J i t o r ia 1 ă p ro pri u - z i s ă ( eul i t o r a 1 ă), avînd
adîncimi mai mari ca aceasta. ·
Subsecvent(ă). Se numesc srubsecvente· ,~pele curgătoar:~-, o;;e- îşi cri~i;s;
·alb1a în direcţia perpendiculară, sau aproape perpendiculară, pe direc-
ţia ;căderii stratelor substratulIUi.
Subsidenţă. v. Mişcări de subsidenţă.
Sup1·afaţa primară acumulativă. Suprafeţele uscatului formate după re-
gresirune,a mării, oare sînt aooperite de sedimentele marine din f.aza
!clnterioară şi peste oare pot să se depună şi să se aoumuleze sedimente
continentale.
Syndesmia (Syndosmia sau Ab1·a). Gen de scoică marină cu cochilie
ovală, simplă, cu numeroase specii fosile, începînd din :paleogen.
Şist cuarţitic. Rocă metamorfică formată preponderent din cuarţ (SiO 2).
Mai conţine cantităţi variabile de ,alte miner:ale, ca muscovit, biotit,
granat, hematit, grafit etc.
Şistuos, şistuozitate. Fin lamelar, s,tvatifkat, datorită fie a1temanţei stra-
telor foarte subţiri (la runele roci sedimentare), fie transformărilor me-
tamorfice (şistruri cristaline).
Tectonică, geotectonică. Disciplină oare se ocupă cu 1arhiteotura Pămîn­
tului, cu fenomenele de mişcare ale scoarţei (mişcări tectonice) şi cu
efectele acestor mişcări.
Tectonometamorfic. (Fe\Thomen tectonometamorfic). :F'enomen de transfor-
mare a rocilor preexistente, datorită mişcărilor te.otonice (v. meta-
morfism).
Terţiar. Prima perioadă ,a erei c ,ai no zoi ce sau ne o z oi ce.
Tipizare. Alcătuirea de tipuri, modele (v. stratotip, holotip).
Tipologie. Preooopare ştiinţifi'că de a alcătui tipuri, modele de com-
paraţie.

137
Torent. Un curs de :apă tempomr pe pantele repezi ale dealurilor -
dezgolite - oare se 1alimenteiază din ape me,teorice (ploi torenţiale, ză­
padă topită rapid).
Tortonian. O vîr.stă (etaj) a miocenului pentru oare se întrebuinţează
şi denumirea de badenian (v. tab. geooron.).
Transgresiune. Proces de înaintare; de invazie pe supr.afeţe mari a apelor
marine spre uscat, oa.iuzat de mişoarea negiativă, de scufundare a
acestuia.
Trovant. Concreţiune rămasă în loc după eroz:isunea selectivă a depo-
zitelor înconjmătoare.
Tuburi sifonale. La unele forme spedalizate de scoici - lamelibranhiate
- deschiderile branhiale şi a111ale se găsesc La capetele unor tuburi, nu-
1

mite sifoane sau tuburi sifonale.

Tufuri vulcanice sau cinerite. Roci piroc]m.stice poroase, uşoare, oare
au luat naştere prin cimentarea n i s i ,p u r i 1 o r ş i c e n u ş e 1 o r
v u 1 c an i c e. După natura materi,al!Ulrui lor se vorbeşte de t u f u r i
(cinerit e) d :aci tic e, andezitice etc.
Turbă. Este cel mai nou cărbune oare se formează şi în zilele noastre
prin prncesul de c a r b o n i z a r e a resturilor vegetale din mlaştini
si t u r b ă r i i.
Ţest. Cochilie, căsuţă, oampace.
Vorland. (pron. forl and). Regiune, zonă spre care s-a făout mişcarea de
1

,,menghină" a hinterlandului (în faza or o gene t i ,că a geo sin-

e 1 i na 1 u 1 u i).
' lll11rili geocr_onolooice şi lor[ljafiuni Denumirea unilăfi/or lito-
dP' ro„i rtt'rP.SnllnZ:iTo'Bre
fră )l!3 Î j [pocă Virslă şi biosfraltgrafice
grapăi~ ii Serie [/aj
CuaternJt Holocen Oepozife aluvt"onare
P!elstocell Oepozife. de terasă
i--..,,..-~--------,.__.....----"'-'--,,__.___,___~-~______.--------.,-3'---.-._,,-------.----------;;;.;;-.;.;;=-~·---+~-.j..,.....,,..--'-".........----
Parfea infa Sar- ,~ R
..
mafiaw/ui mediu
:şiSarmat in!Bf'ior
Cr e .si a de fel !J/JC •
~

Siniele Oe11ozife buqloPiene

•

I
Torlo- Bade- de Tuful de lclaă-Apa/Jida" IJorşa
nian nian
CarIJa·
_
C/mni e
r
Oep_oztfe sa/fiere ~ complexul
tufului de flei
V
.··
M
-r
R
!.•
I

Helve- Off.nan-
tian · Stratele de 1-!ida !
fl'an
c,an
Bur:di- (qQef!-
..
Stratele de Chechis
_ __ I I:
gal1an 11l!f,q12n Sfrafele de Corus ; l i

Jcwho180 [_Qe- a--_ _..;;..S._'fr.;;;...,af,....;..e_;;/e_ol..;...e_S_ln

__m_1_ha.;;..'I_·
_ _ _........,.___ S t '.
Chafian rrtm S!ralele de limbor
Slralele de Ce/ăluia
1 1-...-

fiupe I ian .Sfrafele de Ticu -

Lqf f J~fian Sfrafele :JfIJf;;/n baza lor calcarul •~ R .,...__
•
0..)
.~.__ Seria Orizon/ul marnelor cu/Jriozoare
Ne::, f..... I.... marină Oriz. cu Nummv/ifes labiaml M
svnerioară 0riz. calcarului grosier superior
Q.)
~
~ I) §-. r Oriz. mar170- calcarelor co a11om1Î
V) L
C:
şi al r.;ipsllrilar superioare r '
~ (:)
V
(..)
.Câmplexul Mr;jal · Sf!pei'i"o r C
<1J ~

c:::, (:)
Oriz. calcarului 9rosier inferior '
-...
Cl: o..,
"" .
Driz. arq!lelor ş, marnelor cer1uşli"
cuOsrrea
fl .I
«..,
,::, Se~,a _ 0riz.marno•calcarelor cumolusle
~ i:; r_nar, '! a ., , Oriz. cu Nummuliles perlârafJs M
laJ c::, ~ mieri O/lf'B Driz. cu Cryphsea eszlerhazyi
Oriz.marno-ca!care/or cu anomii
s
I

t...) ....... şi alyipsurtlor Inferioare L :

..._ l.aJ l.J
r
1...,,.,
~
îb
( I

Comp Ie x ul
< t::l..
§.~ Ynresian
~ i
-~
.. văr9af
i n f e " i or C
l
I
...,_ ~ &3 Thanetian lr/e la Maeslrich.fianul superior, plnâ /Q
·- ~ '--' Montian l!;lefionul superior/ •
•
Q.

l,1„ conr/J/ii marine; S coi7r:/Jfii marine salmasfre „ C= conc/Jf,i' conline11fale;l.,:coafifo!Eg,tmare

0
·
) r • lransyesiune marinăj fl „ resre.wna tn arinâj =acfin'fale IIU!can1'Căj-o'tscotda!(ld leclonttă ·
9
• ş, lacuna dE sB:!imefllatie . . '
--~ • larma tle sed1rnenta/1s care cuprlritfe, ©Pa!eozolctll svperiol'lcal'bonllerol Şjpermianvl) -1- ·
_":"aSicul1jflfYJsicvl ş crelacicvlplni lasen1J11ien;®!Jae8frldl/;w .superiol't?J;@Pl!oC$/7~ ;
1
 GEOLOGICAL GUIDE OF CLUJ AREA
1

(Summary)

'The present work comprises the description of the geological structure

tOf the precincts and surroundings of the municipium of Cluj-Napoca,
for a number of tourist routes. Cluj-Napoca and its surroundings are
situated on a particularly varied bottom in point of lithological make-up,
;of its constituent rockis and od: the time and way they were formed.
Seen from Cluj-Napoca the highland area consisting of ,crystalline
-schi'sts and eruptive. rocks stands out against the horizon in the west
and south-west part of the perimetre, where the mountain heights of
±he Gilău Massif rise.
Starting from this mountain rim, to the east, the heights begin to
,change into hills with rounded summits and gentle slopes, consisting of
superior ,creitiaceous ,palaeogene iand neogene formatiions.
M1any of the discovedes alon;g the via:lleys of the Someşul Mic, the
N adăş, the Căpuş and their tributaries are of particular sicientific .geolo-
gi.cal interest and very ,attractive both for their petrogriaphic content
and for the aspect of the remainders i of fossil organisms, a lfact that
:attracted the attention of researchers to the geology of these parts, as
far back as the latter half of the 19th century.
A g,ood many of trie profiles investig,ated by many geologists have
become "dassical pJiaces" for the illusrtmtion of the geologioal compo-
-sition of similar formations, and certain strata, included în the termi-
nology of Romanian geological literature have been named after such
"'dassioaJl ,p1aces". Some remainders ,6f fossil orgianisms were fo'lind here
.and were described for the first time from the dis1ooveries in the environs
,of Cluj-Napoca.
In this real geological museum there are various rocks and minerals.
some of which of considerable economic importance. For all the reasons
mentioned ,above this naitur,al "geologiroal laboratory" has always been
granted particular care by specialists, and has repeatedly aroused the
interest of foreign geologists.
Therefore we have tried to work aut ia guide-book for lovers of
tourism and excursions, a book which will facilitate the visiting and
study of all the most important geologica! and palaeontological spots.
The guide is meant for geologist,s, naturalists and geographers, and for
all lovers of nature who wish to learn its secrets.
The guide describes the routes which ·can be covered with modern
means of locomotion in the interval of one day and mentions the bench
marks which can be looked for, seen and easily recognized, specially
during week-end hiking trips.
141
 The first of these routes crosses the Dona'th-Cetăţuia Clujului area
and starfa from the Someş dam, where under the Mănăştur Terrace,
higher rcoarse Iimesrtone appears ,on the surface, containing ia lot •of f.ossils,
especially mollusca, equinides, fish teeth. The route continues down-
stream, to the edge of University park where this limestone becomes
grey marls wirth nummulites and then marls with briozoa.
Quite near the bed of the Someş the chosen route dimbs up to Hoia
Hill, on Uliului street, where the famous organogenous limestone appears,
rich in fossils, whiroh has served to the separ,aition of the "H oia strata".
N ear the crest forming the water-'shed between the Someş and the
Nadăş there îs a place known as Tăietura Turcului where, the red dis-
coveries of the Ticu Strata appear, ,con1sisting of red clay, sandy
clay and sand, which have been exploited in a quarry situated east
of this place.
Finally, starting from Tăietura Turcului along the crest towards the
east, one reaches Cetăţuia Clujului where there is another dassical place,
the Cetăţuia strata. This gritstone, very rich in fossils, in some places
of shell rock aspe:cts, forms a steep wall above the Someş. The gritstone
is covered with gravel which in literature is described as Terasa Cetăţuia
(Cetăţuia Terra.ce), situated some 50 m iabove the Someş.
Another route follows the E 15, Cluj-Napoca-Oradea highroad and
crosses Floreşti-Gilău-Căpuşu-Dumbrava-Leg hia. The starting poin t
is Mănăştur district near the highroad, where under Calvaria •church
there ,oan be noticed tenace deposits, this time of a rather lower level,.
and underneath marl with Nummulites fabianii. Continuing the way
you reach Floreşti, where two well-timbered hills rise to the south,
one of which is named Cetatea Fetei and consists of eocene deposits.
From the same spot, looking north across the Someş, one can see
"Dealul Melcilor" (Snails' Hill), consisting of superior eocene limestone,.
with numerous fossil snails, especially the remainders of petrified shells
of Campanile, of surprising size. It is to these fossils that the hill owes
its name which is mentioned on geological maps.
Further on, the deposits of the inferior red-striped complex begin
to appear, 1after whioh, higher up on the northern slope come white•
spits of gypsum, then deposits of marine series. South of the locality of
Căpuşu, under Şatra Hill the exploited quarry of ferruginous oolite;
the ore is carried and ennobled at the dressing station situated east of
Căpuşu Mare. Before entering the village of Dumbrava, the highroad
rmmds several bodies of dacite and rhyolite (Cetatea Dumbravei), then,
after Păniceni, reaches Valea Leghiei where north-west of Leghiei Băi
(Leghia Baths) the entire soocession of the lower marine series is:
open, of average eocene age. The Horizon with Nummulites perforatus
consisting of thousand of millions of petrified shells -can be very well
distinguished from the distance. To the no;rth-west Dealul Şes (The·
Plane Hill) stands out where inferior cnarse limestone is exploited; to-
the east are the large gypsum exploitations (the Horizon of inferior-
gypsum), a rock oa:rried and processed at the Gypsum Fadory at Aghi-
reşu.

There are other places of geological interest in the Nadăş Valley at

Cheile Baciului - Baciu - Suceagu - Mera - Nădăşelu - Viştea.

142
 Leaving the town and passing the Refrigerating Aggregate Works
you can reach the chalet at Cheile Ba,ciului, which is alsa the site of
intense exploitation of Anomia limestone and superior coarse limestone
used as ornamental stane. There is a well-known fossiliferous spot with
a level of shell rock consisting of agglomerations of Vulsella shells with
,0ther fossils mollusoa and equinides. Returning along the Zalău highroad,
one can get to Rădaia where across the Nadăşu there appears
a large discovery of red clay amid which the famous remainder of a
Brachydeasthematherium transilvanicum and bones of Prohyracodon
ori.entalis were found.
On Dealul Viilor (Vineyard Hill) and in Berecoaia Valley, in the village
{)f Mera, the so-0a1led "stratele de Mera·" (MeI'ia strata) are open, parti-
cularly rich in remainders of fossils of mollusca, equinides and crustacean
daws. Starting from the main highway and continuing west one comes
to the commune of Viştea whe:re at the entrance of the village numerous
limestone discoveries and exploitations are seen (inferior coarse lime-
stone).
The routes leading south to the well-known Feleac Hill are of great
geological and tourist interest. After leaving the town, and passing the
filling station, near a fork of the road that leads to the Făget Camping
you leave the roads to Salicea and reach ,a sand quarry exploited for
smelting, at a spot named "Coasta cea Mare". These strata containing
fossils as big as the palm of the hand, known as pectines, and other
mollusca, belong to the Coruş st:rata of miocene-burdig·alian (eggenbur-
gean) age.
To admire a fine view of Cluj-Napoca we dimb up to the top of
Feleac Hill and as we get nearer the summit we notice a number of
discoveries with numerous spherical marbles, bigger ones and smaller
ones, represented by gritstone concretions sometimes even 2 metres
in diametre. These spheres so strangely shaped 1are known as the "Concre-
tîons of Feleac".
Another route which starts from Cluj-Napoca, leads to a particularly
:interesting ar.ea of phenomena connected with the preisence of s,alt
on the ter:ritory of the localities of Someşeni - Apahida - Cojocna. At
the first halt at the Someşeni spa, there are phenomena caused by the
.salt lying very near the surface.
The resort has 27 natural springs of salt and mineralized water. The
therapeutic effects of this salt water and of the organical muds are
known abroad too. From Someşeni towards Cojocna there is a ,chain
of salt water springs near which lie salt marshes with saline efflores-
cences, while on the slopes of the valleys there are several levels of
volcanic tuffs.
·The beginnings of the mining of salt, which in its -ascent reached the
surface of the overflow meadow, last from very ancient times. After
the conquest of Dacia the Romans intensified the mining. The mines
were shut down in 1852, because of the massive infiltmtions of water,
filling the large excavations which ,crumbled down and caved in, forming
salt water lakes. The Cojocna lake water has a very high salt concentra-
tion of 226.80/oo. The waters of the springs and lakes at Cojocna and
those at Someşeni have therapeutic effects in the treatment of various
;gastro-intestinal diseases. The lakes produce an interesting helio-thermic
143
phenomenon: the solar radiations heat the water, but a surface screen
of fresh wate;r prevents the loss of the heat. The same phenomenon is
known at Sovata (Lake Ursu).
Hikers prefer, especially in spring and in autumn, the route leading
to Pleşca Valley - Fîntîna lui Ioan where, near Elisabeta spring in the
best-known natural discoveries, various forms of mollusca, equinides
and nummulites of superior eocene age ,can be collected.
Hikers who are not afraid of longe;r routes can further visit the disco-
veries on the Floreşti-Tăuţi route where they will come across the impos-
ing successions of the lower striped complex and of the average eooene
lower madne series which have developed on thickness of dozens.
of metres, in Luna valley and between faina de Sus (Lona) - Săvădisla.
A route different than those already described, starts from Gilău
along the Someşu Cald and Someşu Rece Valley.
After the storage lake at Gilău, the road crosses an andesite body on
which the hydropower station dam has been built; then it continues.
past the gritstone and superior cretaceous conglomerates, to reach the
confluence of the two Someş rivers, where are the discoveries of lime-
stone with hipurites. From here there starts an area of vaded types of
crystalline schists and eruptive rocks wh:i:ch form the majestic edifice·
of the Gilău Mountains.
There are interesting geologica! phenomena which give the possibility of-
gathering a rich palaeontological material along the route leading from
the village of Popeşti to Coruşu. After passing a number of small but
interesting diis,covedes, one reaches the Popeşti mine where, in quarries.
and by subterranean works, a deposit of kaolipe sand has been exploited ..
The same road leads to Coruşu, to the place in Dealul Morii (Mill Hill),
named "Bliduţe" (Lirbble P,ans), beo8.!Use of the speciia[ shape of the 1ame11i-
branch shells one has already seen and -called pectines, which the pro-
cesses of erosion have brought out of the rock; near them there is an
assemblage of fossil mollusca whose fame spread abroad already at the,
end of the last century.
Besides the Coruş strata, the Sînmihai strata too can be studied here,.
the older ones at the base, or the more recent ones of Chechiş in the
overlying bed and the tuff at Dej, of tortonian (badenian) age.
The last route we are to describe leads through Chinteni to Deuşu, a
place situated north-east of Cluj-Napoca. On the outskirts of the town
we shall stop at the "Colina" quarry where tortonian marl is us.ed for
the making of bricks. From here the road climbs to '-'Copărşae" where
a number of landslides are in process, with all the phenomena attending
such processes.
Upstream in the Chinteni Valley, the natural and artificial discoveries
induce us to stop repeatedly and study the varied geologkal composi-
tion on these regions. The 1ake from Chintenii is one more delight for
those who go as far as it.
On rainy days, unpropitious for wayfaring, we recommend to persons·
interested in geology or palaeontology to visit the famous collections
in the geology and palaeontology and the mineralogy museum of Cluj
University, at No. 1 Kogălniceanu street. The collections were started
in 1859 and have been steadily enriched by the arranging of new mate-
rials collected in Romania and abroad.
144
 So brief a presentation permits only ,a survey of some of the most
important spots. The guide-book describes far more numerous spots
which are sure to interest even persons having little knowledge of
geology. The attempt to present the geological elements which can be-
met with at every step on the roads around Cluj-Napoca, will most
certainly call the reader's attention to the varied structures of this
region, to the many and varied curiosities he will see on the way and
will help him to decipher the hidden secrets, besides the satisfaction a
naturalist feels on gathering valuable and v;aried specimens for his owIL
collection.

10 - Pe potecl cu bănuţel de piatră

 GUIDE GEOLOGIQUE DE LA ZONE CLUJ
(Resume)

La ville meme et les alentours du municipe de Cluj-Napoca, dont nous

faisons dans le present ouvrage l' expose geologique pour une serie
d'itineraires touristiques, sont implantes sur un sol particulierement
varie sous le rapport de la formation lithologique, des roches qui le
composent, de leur epoque et de leur mode de constitution.
Vue de Cluj-Napoca, la zone montagneuse, formee de schistes cristal-
lins et de roches eruptives, se profile sur l'horizon a l'ouest et au
sud-ouest du perimetre ou se dressent Ies sommets des montagnes du
Massif de Gilău.
De cette chaîne montagneuse, Ies hauteurs commencent a decroître
vers - l'est, cedant la place a des collines aux cimes calmes et aux
pentes plus douces, relief compose de formations paleogenes et neogenes
du cretace superieur.
Bien des ouve.rtures existantes le long des vallees du Someş Mic, du
Nadăş, du Căpuş et de leurs affluents, presentent un interet particulier
du point de vue geologique et scientifique et sont egalement tres attrayan-
tes sous l'aspect de leur contenu petrographique aussi bien que du fait
des restes d'o:rganismes fossiles, oe qui a, des la seco!nde moitie du XIxe
siecle, attire l'attention de plusieurs chercheurs sur la geologie de ces
lieux.
Une bonne partie des profils etudies par maints geologues sont deve-
nus des „lieux classiques" illustrant la composition geologique de forma-
tions similaires. On a meme, d'apres de tels „lieux classiques", denomme
une suite de couches entrees dans la terminologie de la litterature geolo-
gique de notre pays. C'est egalement ici que l'on a trouve quelques
restes d'organismes fossiles qui ont pour la premiere fois ete decrits
dans Ies affleurements des environs de Cluj-Napoca.
On trouve dans ce veritable musee geologique, roches et mineraux
varies, Ies uns ayant aussi une importance economique particuliere.
Pour toutes les considerations precitees, Ies specialistes du pays ont
attache et attachent constamment de l'importance ~ ,ce „laboratoire geolo-
gique naturel", qui a susdte a maintes reprises un vif interet chez les
geologues etrangers egalement.
C'est pour toutes ces raisons que nous avons tâche de mettre a la
portee des adeptes du tourisme et des excursions un guide pouvant les
indter a -visiter et a connaître tous les objectifs geologiques et paleonto-
logiques plus importants. Le guide s'adresse aux geologues, aux natura-
listes et aux geographes et, par ailleurs, a tous ceux qui aiment la nature
et desirent en penetrer les mysteres.
146
 On presente, dans l'ouvrage, tous les itineraires qui peuvent etre
effectues par des moyens modernes de locomotion dans le courant d'une
journee, en specifiant les reperes a meme d'etre cherches, trouves, vus
et reconnus tres facilement, notamment lors d'excursions en week-end.
Parmi ces itineraires, le premier traverse le secteur Donath - Cetă­
ţuia Clujului et debute a partir de la digue du Someş ou, sous la terrasse
du Mănăştur paraît en surface du calcaire grossier superieur dans lequel
se trouvent une foule de fossiles, principalement de mollusques, echini--
des et dents de poisson. L'itineraire se poursuit ensuite vers l'aval, en
bordure du parc de l'Universite ou les dits calcaires se transforment en
marnes cendrees a nummulites, puis en d',autres marnes a Briozoaires ..
Dans l'immediate proximite du lit du Someş, l'itineraire suivi monte
vers le Dealul Hoi:a, en empruntant la rue Uliului ou font leur apparition
ces fameux oa1oaires organogenes, rkhes en fossiles, qui ont servi a:.
separer les ainsi dites ,,couches de Roia'".
Dans le voisinage de la crete que forme le partage des eaux du
Someş et du Nadăş, on pourra voir l'end;roit nomme „Tăietura Turcului''
ou l'on distingue dans des failles de couleur rouge les couches de Tic1t
formees d'argile, d'argile sablonneux, d'argile rouge et de sables que
l'on exploite a l'est de •cet endroit, dans une carriere.
Enfin, en allant a l'est de Tăietura Turcului, le long des cretes, on:
joint Cetăţuia Clujului - la Citadelle de Cluj - ou se trouve un autre
lieu, classique lui aussi, celui des couches de Cetăţuia. Tres riches en
fossiles, ces gres, dont l'aspect est parfois de lumachelles, forment une
paroi abrupte qui surplombe le Someş. Les gres sont recouverts de
gravier appartenant au niveau decrit par la litterature specialisee ,comme,
etant la terrasse Cetăţuia, juchee a 50 m environ au-dessus du Someş ..
Un autre itineraire est celui qui emprunte la route E-15, Cluj-Napoca.
- Oradea et traverse Floreşti - Gilău - Căpuşu - Dumbrava - Le--
ghia. Le long de ,cet itineraire qui part du quartier Mănăştur, pres de•
la route, sous l'eglise Calvaria on pourra encore remarquer des depâts
de terrasse, reoe1ai:n.it cert;rte fois a l1lll nivearu iinf,erielllr, et ren deiss,ryus, des
marnes a Nummulites fabianii. En poursuivant son chemin, on joindra·
la localite Floreşti, d'ou s'elan:cent vers le sud ideux collines boisees
dont l'une se nomme Cetatea Fetei - le ohâteau fort de l a jeUllle fille --
1

et se campase egalement de depots eocenes.

De ,cet endroit, en regardaint vers le nord, au-dela du Someş, verrat-on
,;Dealul Melcilor" - la Colline des esoargots - formee de oaloaires
eocenes superieurs, possedant de multiples escargots fossiles, principale-
ment les restes de coquilles petrifiees de Campaniles qui se distinguent
par leur grande taille. C'est a ,ces fossiles que la Colline en question
dpit son nom, lequel est entre dans la toponymie des cartes geologiques·.
Plus loin, font leur apparition les depots du Complexe inferieur, raye
de rouge, auxquels font suite sur le versant nord des bancs de gypse
blanc, puis des depots marins cendres. Au sud de la looalite de Căp~u„
sous la colline de Şatra, on aper<;oit les carrieres exploitees d'oolithes
ferreux, ce minerai etant transporte et enrichi a une station de traite-
ment sise a l'est de Căpuşu Mare. Avant de penetrer dans la commune
Dumbrava, la route contourne plusieurs corps de dacites et de rhyolites
(Citadelle de Dumbrava) puis, apres avoir traverse Păniceni, on pourra
s'engager dans la Vallee de la Leghia; la, au nord-ouest de Leghia Băi,
147
 'S'ouvre une succession entiere de la serie marine inferieure, datant de
l'eocene moyen; on peut y deceler particulierement bien l'Horizcm a
Nurrwnulites perforatus, compose de millia;rds et de milliards de petites
pieces de monnaies petrifiees. Au loin, se profile vers le nord-ouest
Dealul Şes, ,colline ou l'on exploite le calcaire inferieur grossier, tandis
que l'on aper9oit a l'est les grandes exploitations de gypse (Horizon des
,gypses inferieurs), roche transportee et traitee a la Fabrique de gypse
.d' Aghireşu.
D'autres lieux interessants au point de vue geologique se trouvent
--encore dans la Vallee du Nadăş, •aux Gorges Baci:ului - Baciu - Su-
iceagu - Mera - Nădăşelu - Viştea.
A la sortie de la ville, pres le Combi11Jart frigorifique, on pourra joindre
le chalet des Go;rges Baciului qui se trouve implante au milieu d'une
intense exploitation de caloaire a Anomies et de oalcaire gr.ossier supe-
rieur utilise comme pierre d'ornement. A cet endroit meme se trouve un
point fossilifere ayant un niveau de lumachelle forme d'agglomerations
de certaines coquilles de Vulsella aupres desquelles paraissent egalement
de multiples fossiles de mollusques et d'echinides. En revenant sur la
route de Zalău, on peut joindre Rădaia, ou l'on voit par dela le Nadăşu
une grande ouverture d'argile rouge qui comprend les celebres restes de
Brachydiasthematherium transilv'anicum et des os de Prohyracodon
.-orientalis.
Sur Dealul Viilor et dan:s la Vallee de Berecoaia du village de Mera,
s'ouvrent les ainsi dites couches de Mera, partkulierement riches en
restes fossiles de mollusques, d'echinides et de pinces de crustaces. A
partir de la route principale, si l'on suit le chemin qui se dirige a
l'@uest, on joindra la commune de Viştea ou l'on verra, a l'oree du
village, nombre d'ouvertures et d'exploitations de oalcaire (oakaire gros-
sier inferieur.
D~interet geologique et touristique est egalement l'itineraire qui con-
duit au sud vers la -coHine bien connue de Feleac. En sortant de la ville,
:apres avoir depasse la station d'essence, pres d'une ramification qui
mene au Camping Făget on joint, en quittant la route de SăHce, une
carriere de sable exploitee pour une fonderie au Heu denomme „Ooasta
,cea Mare". Ces couches a fossiles de la largeur d'une paume, connues
sous le nom de pectens et d'autres mollusques font partie -des couches
de Coruş, de la periode du miocene - burdigallien (eggenburgienne).
Afin d'admirer le beau paysage qu'offre la ville de Cluj-Napoca a
notre vue, nous grimpons au sommet -du Feleac, remarquant a mesure
ique nous en approchons 1a crete, UJile serie d'ouvertures â multiples formes
-spheriques, plus ou moins g:nandes, representees par des concretions de
gres pouvant depasser par endroits deux metres de diametre. Ces spheres,
de forme tres bizarre, sont connues sous le nom de „Concretions de
Feleac".
En suivant un ,aiutre itineraire qui part de Cluj-Napoca, on peut
joindre une zone partkulierement interessante du fait des phenomenes
,qui y sont rattaches a la presence du sel, sur le territoire des localites
de Someşeni - .Apahida - Cojocna. Des la premiere halte, faite aux
bains de Someşeni, des manifestations dues a la presence du sel font
leur apparition, situees tres e-n surface.
148
 Les bains possedent en 1ell[' enceinte 27 sources naturelles d'eaux
salees et mineralisees. Les effets theriapeutiques de ces eaux salees et des
boues organiques sont aussi connues au-dela de nos frontieres. De Some-
:Şeni â Cojocna s'egrennent maintes iautres sources salees aupres desquelles
surgissent des salants a efflorescences salines, tandis que l'on aper9oit
sur le versant des vallees, plusieurs niveaux de tufs vokaniques.
A Cojocna, les debuts d'exploitation du sel qui, dans sa montee affleure
en sudaiCe de 1a pr.airie, <latent de temps tres recules. Deja les Romains,
.apres avoir conquis la Dacie, intensifierent en ces lieux les travaux
d'exploitation. On a ferme le s,alin en 1852, en raison de massives infil-
trations d'eaux qui ont demantele les voutes, comblant de vastes exca-
vations et les transformant, â la suite d'eboulements et d'effondrements,
en la:cs sales. La coilJcentration de l'eau de ces laos est tres elevee, atei-
gmiant 226,8% 0• Les eaux des sources et des lacs de Cojoona ainsi que
celles de Someşeni ont des effets therapeutiques prononces dans le
traitement de diverses maladies gastrointestinales. Les lacs presentent
egalement un interessant phenomene de heliothermie par suite du
chauffement amc rayons so1aires et du fait que la perte de chaleur est
evitee grâoe a un eCTlaf.n superfideil d'e1au douce, iphenomooe sembLable
a celui remarque a Sovata (Lac Ursu).
Les amateurs d'excursions entreprises principalement au printemps et
en automne, choisiront l'itineraire qui conduit a la Vallee Pleşca -
Fîntîna lui (Fontaine de)Ioan, ou a proximite de la soooce Elisabeta se
font jour des ouvertures naturelles tres recherchees, permettant d'y
rassembler mollusques,, echinides et nummulites de l'eocene superieur,
dans les_ formes les plus diverses.
Pour ceux qui ne craignent pas de s'engager a pied le long d'itine-
raires plus importants, îl est recommande de visiter les ouvertures de la
route qui va de Floreşti a Tăuţi, ou l'on aper~oit les imposantes succes-
sions du complexe raye inferie,ur et de la serie manine inferieure, data.nt
de l'eocene moyen, developpees sur des dizaines de metres d'epaisseur
dans la Vallee de Lana et entre Duna de Sus et Săvădisla.
Un itineraire qui se distingue de tous ceux precites part de Gilău
le long de la Vallee du Someş Cald eti Rece.
Longeant le lac de retenue de Gilău, le chemin traverse le corps de
roche d'andesite sur laquelle se trouve implante le barrage de la centrale
hydraulique, puis il continue passant aupres de gres et de conglomerats
du •cretace superieur, pour atteindre le confluent des 9-eux Someş 011 se
trouvent des affleurements de calcaire a Hypurites. A partir de la, on
entre dalJJ.IS le domaine de types V1aries de schistes ierista1lins et de
roches eruptives qui forment l'imposant edifice des Monts Gilău.
D'interessants phenomenes geologiques et la possibilite d'assembler
un vaste materiel paleontologique paraissent au cours de l'itineraire qui
va du village Popeşti a Coruşu. Passant a câte d'une suite d'ouvertures
petites mais interessantes, on joint la mine de Popeşti ou l'on a exploite
dans la carriere et par des travaux souterrains un gisement de sable
de kaolin. En empruntant la meme route, on arrive ensuite a Coruşu,
au lieu du Dealul Morii nomme „Bliduţe", du fait de la forme typique
des coquilles de lame-llibranches qui nous sont deja connues sous le nom
de pectens, sorties du ;roc par erosion et aupres desquelles se trouve
149
 une association de mollusques fossiles dont la celebrite a depasse nos
frontieres des la fin du siecle dernier.
Outre les couches de Coruş, on pourra de meme etudier celles, plus
anciennes, de fond, de Sînmihai ou, celles plus recentes, de Chechiş, a
leur surface, ainsi que le tuf de Dej, datant de l'âge tortonien (badenien).
Le dernier des itineraires p;resente conduit par Chinteni a Deuşu,
localite situee au nord-est de Cluj-Napoca. En marge de la ville, nous
ferons un arret â la carriere ,,Colina" ou l'on exploite une marne torto-
nienne pour la fa:hrication des briques. De la, le chemin monte a
„Copărşaie", ou ont habituellement lieu des glissements de terrain, avec
tous les phenomenes qu'impliquent generalement ce genre de processus.
En amont, sur la Vallee de Chinteni, des ouvertures naturelles et
artificielles nous incitent â nous arreter plus d'une fois et a y etudier
la composition geologique variee de ,cette region. Le lac de Chinteni est
un enchantement pour ·ceux qui l'approchent.
Si le temps est a la pluie et donc peu favora:ble aux excursions, nous:
recommanderons a ceux qu'interessent la geologie ou la paleontologie
de visiter les celebres collections des musees de geologie-paleontologie
et mineralogie de l'Universite de Cluj-Napoca, 1, rue Kogălniceanu. En
essence, c'est â partir de l'annee 1859 que debuta la mise sur pied des
differentes collections qui furent par la suite constamment enrkhies de
nouyelles pieces, recueillies dans le pays ou a l'etranger.
Un expose aussi sommaire ne permet de passer en revue que quel-
ques-uns des objectifs plus importants. Le guide en presente de bien
plus nombreux qui interesseront certainement meme ceux moins verses
dans le domaine des sdences geologiques. L'essai de presenter des
elements geologiques que l'on peut rencontrer a tout moment sur Ies
routes qui · entourent Cluj-Napoca, attirera certainement l'attention du
lecteur sur la composition variee de cette region, sur les multiples curiosi-
tes qui nous frappent au cours de nos randonnees, en nous aidant a
dechiffrer Ies mysteres caches et en nous procurant les satisfactions
qu'offrent â un naturaliste le plaisir de rassembler des pieces diverse&
et de valeur pour sa collection privee.
 une association de mollusques fossiles dont la celebrite a depasse nos
frontieres des 1a fin du siecle dernier.
Outre Ies couches de Coruş, on pourra de meme etudier celles, plus
anciennes, de fond, de Sînmihai ou, celles plus recentes, de Chechiş, a
leur surface, ainsi que le tuf de Dej, datant de l'âge tortonien (badenien).
Le dernier des itineraires presente conduit par Chinteni a Deuşu,
localite situee au nord-est de Cluj-Napoca. En marge de la ville, nous
ferons un arret a la carriere ,,Colina" ou l'on exploite une marne torto-
nienne pour la fa:brication des briques. De la, le chemin monte a
„Copărşaie", ou ont habituellement lieu des glissements de terrain, ave-c
tous les phenomenes qu'impliquent generalement ce genre de processus.
En amont, sur la Vallee de Chinteni, des ouvertures naturelles et
artificielles nous incitent a nous arreter plus d'une fois et a y etudier
la composition geologique variee de cette region. Le lac de Chinteni est
un enchantement pour ·ceux qui l'approchent.
Si le temps est a la pluie et donc peu favorable aux excursions, nous:
recommanderons a ceux qu'interessent la geologie ou la paleontologie
de visiter les celebres collections des musees de geologie-paleontologie
et mineralogie de l'Universite de Cluj-Napoca, 1, rue Kogălniceanu. En
essence, c'est a partir de l'annee 1859 que debuta la mise sur pied des
differentes collections qui furent par la suite constamment enrichies de
nouyelles pieces, recueillies dans le pays ou a l'etranger.
Un expose aussi sommaire ne permet de passer en revue que quel-
ques-uns des objectifs plus importants. Le guide en presente de bien
plus nombreux qui interesseront certainement meme ceux moins verses
dans le domaine des sciences geologiques. L'essai de presenter des
elements geologiques que l'on peut rencontrer a tout moment sur les
routes qui entourent Cluj-Napooa, attirera certainement .l'attention du
lecteur sur la composition variee de cette region, sur les multiples curiosi-
tes qui nous frappent au cours de nos randonnees, en nous aidant a
dechiffrer Ies mysteres caches et en nous procurant les satisfactions
qu'offrent a un naturaliste le plaisir de rassembler des pieces diverses.
et de valeur pour sa collection privee.
 GEOLOGISCHER FUHRER DES GEBIETS
CLUJ
(Zusammenfassung)

Das Weichbild und die Umgebung des Munizipiums Cluj-Napoca,

deren geologische Beschreibung wir: fur eine Reihe von touristischen
Trassen in der vorliegenden Arbeit vornehmen, bauen sich in Beziehung
auf ihre litologische Zusammensetzung, der sie bildenden Gesteinsarten,
der Zeit und der Art ihrer Entstehung auf ein besonders mannigfalti-
ges Fundament auf.
Von Cluj-Napooa aus betrachtet zeichnet s1ch die aus kristallinen Schie-
f ern und E;ruptivgesteinen bestehende Gebirgszone in westlicher und
sti.d-westlicher Richtung am Horizont ab, da, wo die Gipfel des Gilău­
Massives emporstreben.
Von diesem Bergzuge aus in ostlicher Richtung nehmen die Hohen
stetig ab und es herrscht ·bergiges, von niederen Hti.geln und weniger
stei1en Hăngen, aus Formationen der oberen Kreidezeit, des Palăozăn
und N eozăn ge bildetes Relief vor.
Viele der entlang der Tăle;r des Someşul Mic, Nadăş, Căpuş und ihrer
Zuflusse befindlichen Einschnitte und H6hlen sind von besonderem
geologisch-wissenschaftlichem Interesse, da sie sowohl vom Gesichts-
punkte ihres petrographischen Gehaltes als auch vom Aspekt der Dber-
reste organischer Fossilien sehr anziehend wirken, eine Tatsache, welche
die Aufmerksamkeit einiger Forscher fil;r. die Geologie dieser Gegenden
bereits seit der zweiten Hălfte des XIX. Jahrhunderts erweckte.
Eine Vielzahl dieser von zahlreichen Geologen studierten Profile wur-
den zu sogenannten „klassischen Aufschlussen", um die Zusammensetzung
bestimmter: geolog.ischer Formationen zu beweisen. Nach solchen „klas-
sischen Aufschliissen" wurden sogar eine Reihe von Schichten benannt
und in die Terminologie der geologischen Literatur unseres. Landes aufge-
nommen. Hier wurden auch einige Dberreste organischer Fossilien gefun-
den, deren Besichreibung zum ersten Male aus den Auf:schlussen der Um-
gebung von Cluj-Napoca stammt.
In diesem wahrhaftigen geologischen Museum findet man vernchie-
denartige Gesteine und Minerialien, eirnge darunter von beson:derer wirt-
schaftlicher Bedeutung. Der genannten Erwăgungen halber befand und
befindet sich dieses naturliche „geologische Labor" stăndig im Interesse-
bereich der Fachleute unseres Landes, erweckte aber zu wiederholten
Malen ein reges Interesse auch von Seiten auslăndischer Geologen.
Den angefuhrten Grilnden zufolge versuchten wir den Liebhabern der
Touristik und des Wanderns einen Reisefilhrer bereitzustellen, der sie
bei der Besichtigung und dem Kennenlernen aller wichtigen geologischen
151
und palăontologischen Reiseziele leiten moge. Der Reisefi.ihrer wendet
sich sowohl an alle Geologen, Naturkundler und Geographen, als auch
an alle diejenigen, die die Natur lieben und ihrer Geheimnisse kund
werden mochten.
Im Reisefuhrer stellen wir :alle Routen dar, die innerhalb eines Tages
mit modernen Transportmitteln bewăltigt werden konhen und besonders
fur Wochenendausfllige geeignet sind, mit Anhaltspunkten, die leicht.
gesehen und erkannt werden konnen.
Der erste Weg fiihrt durch das Gebiet Donath - Cetăţ1lia Clujului
und beginnt gleich am Someş-Deich, wo unter der Mănăştur-Terrasse,
an der Oberflăohe obere grobe Kalksteine auftauchen, in denen eine
Menge von Fossilien vor allem Mollusken, Echiniden und Fisohzăhne zu
finden sind. Er fiihrt weiter talabwărts am Rande des Universităts-Parks
vorbei, wo diesse Kalksteine in gmuen Mergeln mit Nummuliten und
dann in andere Mergelarten mit Bryozoen libergehen.
Der von uns erwăhlte Weg filhrt gleich vom Someş-FluBbett an dur,ch
die Uliului-StraBe den Hoia-Berg hinauf, wo die berlihmten organi-
schen, fossilienreichen Kalke auftreten, die zur Absonderung der soge-
nannten „Hoia-Schichten" gedient haben.
In der Năhe des Kammes, der die Wasserscheide zwischen dem Someş­
und dem Nadăş bildet, sieht man die unter den Namen „Tăietura Ture1i-
Zui" bekannte Stelle, wo in rotfarbigen Einschnitten die aus Ton, rotem
Sandton und Sand gebildeten Ticu-Schichten hervortreten, die weiter
ostlich in einem Steinbruch gefordert wurden.
SchlieBlich gelangen wir dem Bergkamme in ostlicher Richtung fol-
gend zu der „Cetăţuia Clujului", wo eine andere klassische Stelle zu
finden ist, die der Cetăţuia-Schichten. Diese an Fossilien sehr reichen
Sandsteine weisen hier und dort Aspekte organischer Skelette auf und
bilden eine steile Wand liber dem Someş. Die Sandsteine sind von
Schotter bedeckt, die der in der Literatur als Cetăţuia-Terrasse beschrie-
benen cca 50 m liber dem Someş liegenden Schichte angehoren.
Ein anderer Weg folgt der Fernstrafle E 15 Cluj-Napoca-Oradea, und
fiihrt durch die Orte Floreşti - Gilău - Căpuşu - Dumbrava - Le-
ghia. Auf dieser Marschroute, die im Mănăştur-Viertel, neben der Fern-
strafle beginnt, ·bemerken wir unterhalb der Kalvarien-Kirche erneut
Terrasseablagerungen, dieses Mal tiefer gelegener Schichten, und darun-
ter Mergel mit Nummulites fabianii. Dem Weg weiter folgend gelangen
wir in dem Ort Flnreşti, wo sich slidlich zwei bewaldete Berge erheben„
Von denen einer den Namen „Cetatea Fetei" trăgt und ebenfalls aus·
Ablagerungen des Eozăns gebildet wird.
V on derselben Stelle aus „Dealul Melcilor" (Schneckenberg) in nord--
licher Richtung liber den Someş hinausblickend, sieht man den aus hoher
gelegenen eozănen Kalken bestehenden wo zahlreiche fossile Schnecken
und vor allen Dingen Uberreste versteinerter Schalen der Campanile
vorkommen, deren Grofle charakteristisch ist. Diesen Fossilien verdankt
der betreff ende Berg auch seinen N amen, welcher in die Toponimie der
geologis,chen Karten eingegangen ist.
A 7.schlieflend erscheint der rotgestreifte untere Ablagerungskomplex,
darliber folgen am nordlichen Hang weiBe Gipsbănke, dann graue Meeres-
ablagerungen. Slidli:ch der Ortschaft Căpuşu , unterhalb des Şatra­
Berges, sieht man die Steinbrliche, în denen eisenoxydb.altigJer Oolith
152
 .abgebaut wird. Das Erz wird zu der ostHch von Căpuşu Mare gelegenen
Zubereitungsanlage befordert und dort veredelt. Bevor wir den Ort
Dumbrava erreichen, umgeht die AutostraBe mehrere Dazit- und Riolit-
blocke (Cetatea Dumbravei), dann, nachdem wir Păniceni hinter uns
gelassen haben, konnen wir das Leghia-Tal errekhen, wo sich uns,
nord-westlich von Leghia Băi die gesamte Reihenfolge der unteren
Meeresablagerungen des mittleren Eozăns eroffnet und man besonders
gut das Niveau des Nummulites perjoratus, welohes aus Milliarden und
abermals Milliarden von versteinerten Munzen besteht, verfolgen kann.
In der Ferne, nord-westlich hebt sich der Dealul Şes vom Horizont ab,
wo die unter,en groberen Kalksteine gefordert werden, wăhrend ostlich
die groBen Gipsausbeutungen zu sehen sind (Horizont der unteren Gipse),
Gestein, das zu seiner Verarbeitung in den Gipsbetrieb nach Aghireşu
b e:fordert wird.
Andere vom geologischen Standpunkte aus interessante Orte konnen
:auch im Nadă.ş-Tal bei Cheile Bachllui - Baciu - Suceagu - Mera -
Nădăşelu - Viştea ve:dolgt werden.
Wenn wir am TiefkUhlkombinat vorbei die Stadt verlassen, erreichen
wir die Hutte „Cheile Baciului", ein Ort intensiver Ausbeutung von
,oberen groberen Kalksteinen, die als Ornamentsteine Verwendung fin-
,den. An dieser Stelle gibt es einen bedeutenden Fossilienfundort mit
-einer Schicht organischer Skelette, die aus Anhăufungen von Schalen
,der Vulsella gebildet werden und neben denen noch viele andere Fossi-
lien von Weichtieren und versteinerten Seeigeln vorkommen. Auf die
Zalăuer LandstmBe zuruckgekehrt, ka:nn man nach Rădaia gelangen,
wo jenseits des Nadăş-Flusses ein groBer Aufschluss aus rotem Ton sicht-
bar wird, in welchem die beruhmten Uberreste des Brachydeasthema-
therium transilvanicum und Knochen des Prohyracodon orientalis gefun-
den wurden.
Auf dem „Dealul Viilor" und in der Valea Berecoaia aus der Gemeinde
Mera treten die sogenannten „Mera-Schichten", an fossilen Uberresten
von Mollusken, Echiniden und Krebszangen besonders reich, zu Tage.
Wenn wir von der HaupstraBe aus weiter westlich gehen, so gelangen
wir in die Gemeinde Viştea, wo gleich bei der Dorfeinfahrt zahlreiche
Einschnitte und Kalksteinbruche zu sehen sind (unterer grober ~alkstein).
Von geologischem und touristischem Interesse sind auch die Trassen,
welche sudwărts zu dem wohlbekannten „Dealul Feleacului" fuhren.
Am Stadtausgang nach der Tankstelle, an einer Wegkreuzung, die zum
Campingplatz Făget fuhrt, den Sălidei-Weg verlassend, erreicht man
·eine Sandausbeutungsstelle fur Giessereien, die sogenannte „Coasta cea
Mare". Diese Schichten mit handflăchengro.Ben Fossilien, die unter dem
Namen „Schlusselohen" bekannt sind, sowie der ianderer Mollusken geho-
ren den Coruş-Schiohten, der zweiten Etage des Miozăns (Eggenburggi-
aschen) an.
Um den herrlichen Anblick, den uns Cluj-Napooa bietet, zu genieBen,
,ersteigen wir die Feleac-Hohe. Je mehr wir uns dem Kamm năhern,
konnen wir eine ganze Reihe von Eins·chnitten mit zahlreichen kleineren
und groBeren ~ugeln aus Sandsteinablagerungen erbHcken, die manch-
mal sogar einen Durchmesser von mehr als zwei Metern uberschreiten.
])iese Kugeln, die ganz besondere Formen aufweisen, sind unter dem
N amen „Feleac-Konkretionen" bekannt.
153
 Auf einer anderen Marschroute kann man von Cluj-Napoca aus in
eine besonders interessante Gegend gelangen, deren Phănomene durch
die Salzvorkommen bedingt sind, und die sich auf dem Gebiete der-
Ortschaften Someşeni - Apahida - Cojocna befindet. Schon bei unserer
ersten Rast in Bad Someşeni treten Erscheinungen auf, die dem Vorhan-
densein des Salzes zu verdanken sind.
Innerhalb des Kurortes sind 27 Naturquellen mit salz- und mineral-
haltigem Wasser bekannt. Die therapeutischen Wirkungen dieser Salz-
wasser und der organischen Schlamme sind auch ilber die Grenzen des
Landes hinausbekannt. Von Someşeni nach Cojocna reihen sich weitere
zahlreiche salzhaltige Quellen aneinander, in deren Umgebung salzige
Ausbluhungen und an den Talhăngen mehrere Schi,chten vulkanischen
Tuffs vorkommen.
Die ersten Salzbergwerke von Cojocna liegen geschichtlich weit
zuri.ick. Nach der Eroberung Daziens intensivierten bereits die Ramer
die Ausbeutungsarbeiten. Das Salzbergwert wurde 1852 wegen zu
groBer Wasserinfiltrationen geschlossen, die dann die groBen Schăchte
fi.illten und durch Einsturze in Salzseen verwandelten. Der Salzgehalt
dieser Seen ist sehr groB, 226,8% 0• Die Quellwasser und auch die der
Seen von Cojocna und Someşeni weisen therapeutische Wirkungen auf,
die besonders bei der Behandlung von verschiedenen Magen- und
Darmleiden empfohlen werden. Die Seen weisen auch ein interessantes
Phănomen von Heliothermie auf, da die di.inne SilBwasserschichte an
der Oberflăche der Seen die Erwărmung des Salzwassers durch Sonnen-
einstrahlung begi.instigt, die Abkilhlung jedoch stark behindert gleich
dem bekannten Phănomen von Sovata (Ursu-See).
Die Wanderlustigen ziehen vor allen Dingen im Fruhjahr den Weg
nach Valea Pleşca - Fîntîna lui Ioan vor, wo in der Năhe der Elisabeth-
quelle einige der gesuchtesten Aufschlusse zu Tiage treten und wo
man abermals verschiedene Formen von Mollusken, versteinerten See-
igeln und Nummuliten des oberen Eozăns s:ammeln kann.
Denjenigen, die vor einer lăngeren Marschroute nicht zuri.icks-chrncken,
empfehlen wir anschlieBend die Aufachli.isse der Route Floreşti-Tăllţi zu
beskh tigen, wo in der Vialeia Lonei und zwisohen Luna de Sus uncl
Săvădilsa die eindrucksvollen Reihenfolgen des unteren bunten Kom-
plexes und der unteren Meeresablagerungen des mittleren Eozăns in meter--
dicken Schichten auftauchen.
Eine sich von allen ianderen Wegen ausnehmende Route nimm t in
Gilău ihren Anfang und folgt den Tălern des Someşu Cald und Rece.
Am Gilău-Stausee entlang durchquert unser Weg einen Andesitstock 1
auf welchem auch der Staudamm des Wasserkraftwerkes errkhtet wurde.
Dann geht es an Sandsteinen und Konglomeraten der oberen Kreidezeit
vorbei, um zu dem ZusammenfluB der bei-den Someş zu gelangen wo
si1ch die Aufschli.isse eines Kalksteines mit Hippuriten befinden.
Dann betreten wir ein Gebiet verschiedenartiger Typen von kristal-
linen Schieforn und Eruptivgesteinen, die das eindrucksvolle Gilău-Gebir-
ges bilden. ·
Interessante geologische Phănomene und die Moglichkeit reichhaltiges
palăontologisches Material zu sammeln ergeben skh auf dem Wege, der
von Popeşti nach Coruşu fi.ihrt. An einer Reihe von zwar kleineren aber
interessanten Aufschlilssen vorbei, gelangt man zu dem Bergwerk Popeştir
154
wo sowohl im Steinbruch als auch im Tiefbau kaolinhaltiger Sand
gefordert wurde. Auf demselben Wege erreicht man dann Coruşu an
der Stelle, wo sich der Dealul Morii befindet, nach der spezifischen Form
der Sohalen der Laanelibranchiaten auch „Bliduţe" genannt, die uns
bereits unter dem Namen „Schlilsselchen" bekannt sind.
Sie wurden duroh Auswa:schungen der Gesteine zu Tage gefordert und
befinden sich in Gesellschaft fossiler Mollusken, deren Ruf bereits seit
,dem Ende des vorigen J ahrhunderts ins Ausland gedrungen ist.
AuBer den Coruş-Schichten konnen hier noch die untersten, ălteren
Schichten von Sînmihai, oder die oberen neueren von Chechiş sowie der
Tuffstein von Dej, der Unterstufe des oberen Miozăns angehorend,
studiert werden.
Die letzte von uns beschriebene Route fi.ihrt durch Chinteni nach
Deuşu, eine nord-ostlich von Cluj gelegene Ortschaft.
Am Stadtrande verweilen wir bei dem Steinbruch „Colina", wo torto-
nischer Mergel zur Herstellung von Ziegeln abgebaut wird. Dann
steigt der Weg nach „Copărşae'~ an, wo zahlreiche Erdrutsche mit den
damit verbundenen Phănomenen in Augenschein genommen werden
konnen.
In der Valea Chintenilor, stromaufwărts, notigen uns sowohl natur-
lkhe als auch kilnstliche Aufsohliis.se des ofter:en anzuhalten und dîe
mannigfaltige geologische Zusammensetzung dieser Gegend zu studieren.
Der Chinteni-See bietet denen, die bis zu ihm vordringen, einen zusătz­
Jichen GenuB.
An regnerischen Tagen, die dem Wandern nicht hold sind, empfehlen
wir den an Geologie oder Palăontologie interessierten, die beriihmten
Sammlungen der Museen fur Geologie, Palaontologie und Mineralogie
der Universităt Cluj-Napoca, Kogălniceanu-StraBe 1, zu besuchen. Die
Griind ung der verschiedenen Sammlungen begann im J ahre 1859 und
diese werden stănd1g du['lch neue inlăndis:che und auslăndische Stilcke
bereichert.
Eine solche zusammenfassende Vorstellung eraubt blo:6 das Aufzăhlen
einiger der wichtigsten Reiseziele. Im Reisefilhrer werden auch eine
ganze Reihe anderer Objekte bes·chrieben, deren Kennenlernen sicher
auch fur die auf dem Gebiete der geologischen Wissenschaften weniger
bewandeJ;ten von Interesse sein wird. Der Versuch, die geologischen
Elemente, welche auf Schritt und Tritt în der Umgebung von Cluj-
Napoca angetroffen werden konnen, vorzustellen, wird sicherlich die
Aufmerksamkeit des Lesers auf die Mannigfaltigkeit der Gestaltung dieser
Gegend, auf die vielen Kuriosităten, die uns auf unseren Wanderungen
uberraschen, lenken und uns damit im Entrătseln der in ihren verbor-
genen Geheimnisse leiten. AuBerdem wird es zur Verwirklichung der
Genugtuung beitragen, die einen Naturforscher dann erfilllt, wenn er
voller Freude w_ertvolle und verschiedenartige Stucke zu einer person-
lichen Sammlung zusammentragen kann.
 fEOJ10fI14ECKI1l1 TIYTEBO,UI1TEJib 30HbI KJIY!K
(Pea101rte)

MecTHOCTb MJOHHUIUU:IH KJiyiK-HarroKa H ero oKpecTHOCTeă, reoJiorHt.JeCKtttt:

o63op KOTOpbIX Mb! rrpoH3BO,D;HM B HaCT05UIJ;eă pa6oTe ,D;JI5I p5I,D;a TYPHCT-
CKHX MaprnpyToB pacrroJioiKeHHa Ha qpe3BbI1-Ial:IHO pa3H006pa3HOM cpyH!(a-
MeHTe C TOtIKH 3peHH5I ero JIHTOJIOrHtiecKoro COCTaBa, . 06pa3yiqmHx ero
ropHbIX rropo,n;, rrepHo,n;a H crroco6a HX cpopMHpoBaHH5I.
· BH,z:r,HMa.H co cTopoHbI KJiyiKa ropHaH 3OHa, cocToHmaH H3 KpHCTaJIH-
qecKHX CJiaHueB H BYJIKaHI-flieCKHX rropo,n;, HpKO BbipHCOBbIBaeTCH Ha sarra,z:r,e
H JOro-sarra,n;e ropH3OHTa, r,n;e BO3BhilliaJOTCH BeplliHHbI ropHoro MaccHBa lliKH-
Jrny.
K BOCTOKY oT aTofi ropHofi rp.H,D;bI BO3BbIIlieHHOCTH Ha1I11HaJOT rrocTe-
neHHO ITOHHiKaThC5I, H rrpeo6Jia,n;aeT XOJIMHCTbIH peJibecp c IIOJIOfHMH Bep-
lliHHaMH H CKJIOHaMH, COCTO.HmHMH H3 o6pasoBaHHH MeJIOBoro, rraJieoreHHOro
H HeoreHHOfO BospaCTOB.
MHorne H3 cymecTByiqm11x pasJioMoB BAOJih ,n;oJIHH peK CoMeillyJI MuK,
Ha,n;srnyJI, KarrylliyJI H HX rrpHTOirnB rrpe,n;cTaBJI5IeT ,D;JIH reoJiorHH oco-
6brfi HaytIHhIH HHTepec KaK c TOlIKH 3pemrn HX rreTporpacpHqecKoro co,n;ep-
.1KaHirn, TaK H HaJIH1IH5I 3,D;eCh OCTaTKOB OKaMeHeJibIX opraHH3MOB, lITO BbI3-
BaJIO HHTepec pH,z:r,a HCCJie,D;OBaTeJieH K reoJIOfHtieCKOMY CTpoeHHJO 9THX MeCT
y 1Ke HatIHHa.H co BTopofr rroJIOBHHbI XI X-ro BeKa.
3Ha1IHTeJihHa5I qacTb rrpocpHJieH, H3ytieHHbIX MHOfHMH reoJioraMH, CTamr
„
CBoeo6pa3HbIMH KJiaCCHtieCKHMH MeCT3MH" no HJIJIJOCTpau:rrn reoJIOfH1IeCKOfO·
CTpoeHH5I CXOiKHX -o6pa30BaHH_H. &rn „KJiaCCHtieCKHe MecTa" ,D;aiKe ,n;aJIH
HaHMeHOBaHHe pH,n;y IIJiaCTOB, BOille,D;IllHX B TepMHHOJIOfHJO JIHTepaTypbI
no reoJIOfHH B HallieH CTpaHe. : 3,n;ecb 6bIJI HaH,D;eH H p5I,D; OCTaTKOB OKaMe-
HeJibIX opraHH3MOB, BrrepBbie OTIHCaHHhIX H3 o6HaiKeHHH OKpecTHOCTeă
KJiyiKa.
B 9TOM IlO,D;JIHHHOM reoJIOrHtieCKOM My3ee HaXO,D;.HTCH o6pa3UbI pa3HO-
o6pa3HbIX ropHbIX rropo,n; H MHHepaJIOB, HeKOTOpbie H3 KOTOpbIX HMeJOT
oco6oe 9KOHOMHtieCKOe 3HatieHHe. lkxo,n;.H H3 Bcex 9THX BbICKa3aHHbIX
coo6pa2KeHHH, 9Ta rrpHpo,n;Ha.H „reoJiorn11ecKaH Jia6opaTopH.H" Haxo,n;nJiaCb·
H ITOCTOHHHO HaXO,lJ;HTCH B ueHTpe BHHMaHH5I crreuHaJIHCTOB Haillefr CTpaHbI,
BhI3bIBa5I TaKiKe iKHBOH HHTepec H co CTOpOHbI sapy6e.tKHbIX reoJIOfOB.
BcJie,D;CTBHe BCeX Bbillierrpe,n;cTaBJieHHbIX coo6pa.tKemrfi Mbl IIOIIbITaJIHCh
npe,n;ocTaBHTb JIJ06HTeJI.HM TYPH3Ma H 9KCKypcHH rryTeBO,D;HTeJih, HBJI5IK?,mHfi--
C5I CBoeo6pa3HbIM rrpoBO,D;HHKOM rrpH ITOCţlII,eHHH H O3HaKOMJieHHH C HaH-
6oJiee Ba)KHbIMH reoJIOfHtieCKHMH H rraJieOHTOJIOfHl!eCKHMH o6'beKTaMH. TiyTe-
BO,D;HTeJib npe,n;ttasHatiaeTCH reoJioraM, HaTypaJIHCTaM H reorpacpaM, a
TaK.llie BCeM TeM, KTO JIJ06.HT npHpo,n;y H CTapaIOTC.H IIOCTHrHYTb ee TaHHbI~

156
 B nyTeBO)O-ITeJie OIUIC8Hbl BCe O,ll,HO,ll,HeBHble - HaH6oJiee y ,n_o6Hbie ,ll,JUI
3KCKypcnti B Komi:e He,n_eJIH - MaprnpyThl (c coBpeMeHHbIMH BH,ll.aMH nepe.n:-
BHiKemrn) C yKa3aHHeM opHeHTHpOB, KOTOpbie ot.IeHh JierKO HaHTH H yaHaTb.
TiepBbIH na snrx MaprnpyroB rrepeceKaeT ceKTop }1.ortam - qemal{yiiR-
KAYOJCYllYil H HatIHHaeTCH oT IIJIOTHHhI Ha peKe CoMern, r,!(e no,!( Teppacofr
M3H3lliTYP Ha TIOBepXHOCTH ITOHBJIHlOTCH Bepxmre rpy6hie H3BeCTHHKH ~o
MHOiKeCTBOM OKaMeHeJibIX opraHH3MOB, rJiaBHbIM o6pa30M MOJIJilOCKOB, .9KH·
HHAOB, phI6HbIX ay6oB. MaprnpyT saTeM rrpoAOJiiKaeTcH BHH3 no Te11emnn
peKH K OKpaHHe YHHBepc1neTCKoro rrapKa, r,n_e 3TH H3BeCTHHKH nepeXO)l,HT
B cepbie MepreJIH C HYMMYJIHTaMHH H MepreJIH C MlliaHKaMH.
B Henocpe,!(CTBeHHOH 6JIH30CTH OT pycJia peKH CoMern BbI6paHHbllf
MapmpyT rro,!(HHMaercH K xoJIMY Jl.HJIYJI Xoibi no yJim.i:e Y JIHYJIYH, r,n_e rroH-
BJUIIOTC.H 3HaMeHI-IThie opraHoreHHhie H3BeCTHflKH, 6oraTbie HCKorraeMbIMH
KOTOpbie ITOCJIY)KHJIH pasrpaHHtieHHIO TaK Ha3bIBaeMhIX „nAacmoB Xoiifl.,.
B6JIH3H rpe6HH, o6pasyromero BO,ll,opas,!(eJI MeiKAY peKaMH CoMern H
Ha,n_arn, BH,nHo MecTo, HsBeCTHoe rro,n_ HasBaHHeM „Tauemypa TypKyAyti",
r,ll,e B pasJIOMax TI05IBJIHlOTCH OKparneHHbie B KpaCHblH UBeT nllaCmbl ÎUKY,
COCTO.HllJ.He H3 rmrn, KpaCHbIX necqaHbIX rJIHH li necKOB, 3KCIIJiyaraumI
KOTOpbIX rrpOH3B0,!(HJI8Cb B JieLK:ameM BOCTOqHee .9TOro MeCTa Kapbepe.
HaKOHeu, HarrpaBJiflHCb OT Î.9HeTypa-TypKyJiyă H H,ll,R B.JJ;OJib rpe6m1
B BOCTOtIHOM HarrpaBJieHHH, MhI .i:i;oxo,!(llM ,ll,O lfoT9Uyfrn KJIYiKYJIYH, r,!(e Ha-
XO,ll,HTCH ,ll,pyroe KJiaCCHqecKoe MeCTO - TaK H83bIBaeMbie n1tacmbl Cfemal{yUfl,
npe,!(cTaBJIHlOlllHe co6ofr rrectiaHHKll, - Ol!eHh 6oraTb1e llCKOIIaeMbIMH -
MeCTaMH B BH,!(e paKyillHHKa, - KOTOphie 06pasy10T o6pbIBHCTyro CTeHKY Ha,n;
CoMellioM. TiectiaHHKH ITOKpbITbI rpaBHeM, . OTHOC5IllleMyC5I K ypoBHIO,
H3BeCTHOMY B reoJIOfHtieCKOH TepMHHOJIOrIHI KaK meppaca qema(,fyUfl lI HaXO,!(-
HllJ.aHC.H Ha 50 M Ha,!( ypoBHeM peKH CoMern.
)1.pyrofi MaprnpyT cJie,n_yeT no rnocce E-15, K.JiyiK- Opa.i:i;H, rrpoxo,!(HT
qepes <PAopetumb - }1.01Cu1tay - I{anymy - P,yM6paea - Jleeufl. no 3TOMY
HaqHHaroI.IJ,eMycfl B KBapTaJie ManarnTyp MaprnpyTy BOsJie rnocce, rro.i:i; uep-
KOBhlO KaJIBapHR, MOiKHO CHOBa aaMeTHTb TeppaCOBbie oca,ll.KH Ha 9TOT
pas 6oJiee HHiKHero ypoBH.H, a no,n_ HHMH - MepreJIH c Nummulites fabianii.
B npO,ll,OJI}KeHffH nyTb Be,ll.eT K MeCTHOCTH <PJiopernTb, OTKY ,ll,a K rory B03Bbllia-
IOTC.H ITOKpbITbie JieCaMH ,!(Ba XOJIMa, 0)1,HH H3 KOTOpbIX HOCHT Ha3Bamie
4eTaTH Cl>eTe:ti H COCTOHT H3 90UeHOBbIX oca)J.KOB.
K ceBepy oT sToro Me.cTa sa CoMernoM BH,!(eH „,UHJIYJI MeJitIHJiop"
(XOJIM YJIHTOK), COCTO.HI.IJ,HH H3 Bepxmrx soueHOBbIX H3BeCTHRKOB C MHoro-
lJHCJieHHbIMH HCKorraeMbIMH MOJIJUOCKaMH, oco6eHHO c OCTaTKaMH OKaMeHeB-
lliHX paKOBHH Campanile, OTJHrCJaIQllJ.llXC5I CBOHMH 60JiblliHMH pasMepaMH.
I1MeHHO 6Jiaro,!(ap5I 9THM HCKonaeMblM, XOJIM H ITOJIYtIHJI CBOe HaSBamre,
Borne,n,rnee B TOIIOHHMHIO reoJion,rqec1rnx Kapr.
B rrpo,n_OJiiKeHHH ITORBJIHIOTCfl oca,!(KH HH}KHero KpacHo-rrecTpouBeTHoro
KOMIIJieKca, sa KOTOpbIMH Ha ceBepHOM CKJIOHe BbIJJ1e cJie,!(yIOT MaCCHBbI 6eJibIX
rnrrcoB, a saTeM cep hle MopcKHe oca,n_KH. K rory oT MeCTHOCTll Kenyrny no,n_
XOJIMOM 1ll aTpa saMeTHbI paspa60TKH iKeJie3HOHOCHbIX KOJIJillHTOB; OTCIO,ll.a
PYAa rrepeB03HJI8Cb H o6oraI.IJ,aJiaCb Ha rrpHrOTOBHTeJibHOH CTaHIJ,HH, pac-
TTOJJO)KeHHOH K BOCTOKY OT MeCTHOCTH K:myrnyJI-Mape. He Jl.OXOAR ,n_o ceJia
.UyM6paBa, rnocce ortt6aeT PHA .i:i;an.HTOBhIX H pHOJJHTOBbIX o6HaLK:eHHH (1:le-
TaT.H Jl.yM6paBeă), saTeM rrocJie rrpoxo,n_a tiepes TisHHtieHb MO)KHO norracTh
B BaJIR Jiernei%:, r,n_e K ceBepo-sanaAy oT JlernH Bsi%: OTKpbrnaeTcH rrocJie,n_o-
BaTeJibHbIH p.H,D, HH)KHHX MOpCKHX OC8,D,KOB cpe,n_HeaoueHOBOfO B03pacTa;

157
 oco6eHHO OTt.IeTJUIBO 3)1.eCb npocMaTpMBaeTC.H oca)J.KH ropM30HT3 C Num-
mulites perforatus, COCTO.HW:MH M3 MMJIJrnap)J.OB . M MMJIJrnap)J.OB MeJIKHX
HCK01rneMhIX. B)J.aJIM K ceBepo-sarra)J.y Bb1p11coBbIBaeTrn ,ll.HJIYJI Illec,
r)J.e pa3pa6aTbIBaIOTCR HM2KHHe rpy6b1e H3BeCTHRKM, a Ha BOCTOKe MO)KHO
BM)J.eTb KPYIIHbie rMIICOBbie paspa6oTKH (ropM30HT HM2KHHX fMIICOB) H
KaMeHOJIOMHM, OTKY )J.a )J.06bIBaeMyro rropo)J.y rrepeB03RT H rrepepa6aTbIB8IOT
.Ha saBo)J.e rro o6pa6oTKe rnrrca B Arnperny.
,Upyrne MHTepeCHbie C reoJiornqeCKOM ToqKH 3peHMR MeCTa M02KHO
·Ha6Jiro)J.aTh H B BaJIR Ha)J.9lIIYJI, B Kewie-Eatt,yAyu - Eaqy - Cyqaiy -
.Mepa - HaaameAy -BuUtmfl.
BbIM)J.5I M3 ropo)J.a B6JIM3H XOJIO)J.MJlbHOfO KOM6MHaTa MO)KHO )J.OCTMtJb
'TYPMCTCKOH 6ashI y Ke:aJie-BaqyJiy11, r)J.e rrpoH3BO)J.RTC5I MHTeHCMBHbie pa3-
pa6oTKH M3BeCTH5IK3 C aHOMMaMM H BepXHMX rpy6bIX M3BeCTH5IKOB, MC-
:110Jlb3YiqW:MXCR B KaqeCTBe K3MHR opHaMeHTaJibHbIX pa6oTaX. B 9TOM MeCTe
'H3XO)J.MT.C5I 3.HaMe.HMTbIM rryHKT OTJIO)KeHHR HCKorraeMbIX OCTaTKOB co CJIOeM
·paKylIIHMKa o6pa30BaHHOfO H3 HarpoMO)K)J.eHHfi paKOBMH nma Vulsella,
:HapR)J.Y C KOTOpbIMM II05IBJ15IIOTC5I M MHOrHe ,l1.pyrne OKaMeHeJIOCTM MOJIJIIOCKOB
·M MopcKMX 92Kefi. BosBpaTHBlIIHCb K rnocce 3aJI9YJIYH, MO)KHO BbIHTM K
P3)J.3115I, r)J.e H3)J. Ha)J.9lIIOM BbICHTC5I 6oJiblIIOe OTKpbITbie KpaCHbIX rmrn,
,cpe)J.M KOTOpbIX 6bIJIM HaH)J.eHbl M3BeCTHbie OKaMeHeJibie OCTaTKM Brachy-
,deasthematherium transilvanicum M KOCTM Prohyracodon orientalis.
Ha ,UHJIYJI B:a:aJiop (xoJIM c BMHorpa)J.HMKaMM) M B BaJIR BepeKMoafiR
•(,lJ.OJIMHa BepeK:aoatt5I) B )J.epeBHe Mepa II05IBJI5IIOTC.H 06Ha2KeHHbie TaK Ha-
·sbrnaeMbie „nllaCmbt Mepa"' 1Ipe3BblllaHHO 6oraTble OCTaTK3MH MCKorraeMbIX
:MOJIJIIOCKOB, MOpCKMX 92KeH M KJiemeH paKoo6pa3.HbIX. EcJIM HarrpaBHTbC.H
B sarra)J.HYIO CTOpoHy OT f JI3BH0f0 rnocce, TO MO)KHO )J.OMTM )J.O )J.epeBHH
BHlIIT.H, y BXO)J.a B KOTopyIO MO)KHO TaK2Ke BCTpeTMTb MHOroqHcJieHHbie
•06Ha2KeHM5I M paspa6oTKM M3BeCTH5IKOB (HH)KHMH rpy6bIH H3BeCTH5IK).
reoJIOfMt.IeCKHH M TYPMCT:aqecKHfi HHTepec npe)J.CTaBJI.HIOT TaK)Ke H
·MaprnpyTbI, Be)J.ymMe K 10ry, K o6meH3BeCTHOMY XOJIMY <PeJI.HKyJiyfi. y Bbl-
,es)J.a H3 ropo)J.a, npOH)J.5I 6eH30KOJIOHKY, B6JIM3H OTBeTBJieHM5I )J.Oporn,
Be)J.yme11 K K9MIIHHry <P9,lJ.2KeT, OCT3BHB B CTOpOHe )J.Opory K MeCTHOCTH
·C9JIMqefr, M02KHO )J.OCTMllb rrecqaHOfO Kapbepa, f)J.e TieCOK MCTIOJib3yeTC.H
)J.JI.H mnefi.Horo )J.eJia - .3TO MeCTO H3BeCTHO IIO)J. Ha3BaHMeM „KoacTa-tI.H-
.Mape". 8TH TIJ13CTbl C OKaMeHeJIOCTRMH pasMepoM B Jia)J.OHb, M3BeCTHbie
TIO)J. Ha3BaHMeM „rreKTeHI1", a TaK2Ke M C ,l1.pyrMMH MCKOTiaeMbIMH MOJIJIIOCKaMH
·np 1rna)J.Jie2KaT rrJiacTaM Kop yrn MMOU.eHo-6yp )J.HraJicKoro ( 9rreH6yprcKoro
:Bospacrn).
)KeJiarom11e IIOJII060BaTbC5I npeKpaCHbIM BH)J.OM KJiy)Ka MoryT TIO)J.HH-
'TbC5I Ha Beprn1rny xoJIMa <PemIKyJiyH M no Mepe rrpn6JI112KeHM.H K ero rpe6Hro
'MoryT Ha6mo)J.aTb pH)J. o6Ha)Kemră C MHOfOtIMCJieHHbIMM ccpep:atJeCKHMM rna-
paMH pa3JIHqHbIX pasMepoB, npe)J.CTaBJieHHbie necqaHHbIMH KOHKpeU.HHMH,
'KOTOpbie B )J.IrnMeTpe MoryT rrpeBbilIIaTb MHOr)J.a )}.Ba MeTpa. 8TH ccpepMt.IeCKHe
,o6pasoBaHH5I caMbIX mo6orrbITHbIX cpopM M3BeCTHbl TIO)J. Ha3BaHMeM „KOH-
KpeU.MM <PeJIHK".
,UpyrnM, HatIMHaIOW:HMCH B KJiy2Ke, MaprnpyToM MO)KHO )J.OCTM1Ib 30HbI,
npe)J.CTaBJIHIOW:eH oco6bIH HHTepec CBOMMH RBJieHM5IMH, CBR33HHbIMH C rrpH-
,cyTCTBlleM coJIHHbIX oTJI02KeHHi'r Ha TeppMTOpHH MeCTHOCTefi CoMerneHb -
Arrax:a)J.a - Ko2KOKHa. Y2Ke Ha nepBoM npHBaJie Ha BO)J.OJiet.Ie6HoM KypopTe
·CoMerneHb MO)KHO Ha6JIIO)J.aTb RBJiemrn, o6o5ICH5IIOW:HeCH 3aJieraromHMH 3)1.eCb
Ot.IeHb 6JII13KO OT TIOBepXHOCTH COJ15IMH. -

158
 Ha Tepp1nopm1 KypopTa 113BeCTHO 27 rrpHpO.LI.HblX HCTOlIHHKOB C C0Jie-
HbIMH H MHHepaJIH30BaHHbIMI1 BO.LI.3MI1. J1etre6Hoe .n.ei'ICTBHe 3.LI.elIIHMX COJie-
HbIX BOA H opraHHtreCKHX rpH3eH H3BeCTH0 H 33 py6e}KOM. no rryTH 0T CoMe-
meHb .n.o Ko}KOKHbI trepe.n.y10TcH uerrotrKoi'I 11 .n.pyrne MHorotJ:HCJieHHbie co-
JieHbie 11CT01:IHHKII, HapH.LI.Y C K0T0pbIMII Il0HBJIHIOTCH C0JI0Hl(bI C BbIBeTpH-
B3IOIIJ.eHCH COJibIO, a ITO CKJIOH3M .LI.0JIHH ~ HeCKOJibKO ypoBHei'I BYJIKamr-
LJeCKHX TYqJOB. •
B Ko}KOKHe HaLJaJIO C0JIHHbIX pa3pa6oTOK - B 3T0M MeCTe B CBOeM BOCX0}K-
,AeHHH C0Jib .LI.0CTHrJia rrOBepXHOCTH IlOHMbl - B0CX0.LI.HT K rJiy6oKOH .n.peBHO-
CTH. Eme pHMJIHHe IlOCJie 3aBoeBaHHH ,UaKHH ycHJieHHO rrpOBO.LI.HJIH 3.LI.eCb
pa3pa60TKH COJIM. CoJIHHbie KOIIH 6bIJIH 3aKpblThI B 1852 ro.n.y H3-3a CHJibHbIX
HHqJMJibTpauu:ă I1O.LI.3eMHbIX BOA, KOTOpbie, pacTBopHB CBO.LI.bI maxT li 33IIOJIHIIB
orpOMHbie BbieMKH, paspa60TOK o6pa3oBaJIH rryTeM o6BaJIOB H 0IIOJI3He:ă
COJieHbie osepa. KoHl(eHTpaUHH COJIM B 3THX 03epax .LI.0B0JibHO 60JiblIIa.H-
226,8%, Bo.n.hr ncTOtJ:HMKOB H 03ep B Ko}KOKHe M CoMemeHh HMeIOT uemITeJib-
Hoe JieLJe6Hoe .n.e:ăCTBHe rrpH JietreHHH pa3JIIIlJ:HbIX KHlIIetIHO)KeJiy .LI.0tIHbIX sa-
6oJieBaHHH. Q3epa rrpe.n.cTaBJIHIOT HHTepecHbIH reJIMOTepMaJibHbIH cpeHoMeH
6Jiaro.n.apH CBOeMy HarpeBaHHIO rryTeM COJIHet.IHOH pa.n.Hal(MH M 3a.n.ep}KI1Ba-
HHIO IIOTepH TerrJia H3-33 IIOBepXHOCTHoro 3KpaHa rrpeCHOH BO.Ll.bl (HBJieHHeM,
H3B€CTHblM H Ha KypopTe CoBaTa - J1aKyJI Ypcy).
JI106HT€JIH rryTemeCTBHH, oco6eHHO B€CHOH H oceHbIO, rrpe.n.rroquTalOT
MapmpyT, Be.n.ymui'I B Ballfl-fllleuuw - <PbtHmwta-Ayu-HoaH, r.n.e B6JIH3H
OT HCTOLJHHKa EJIH3a6eTa I10HBJI.5UOTCH CaMbie rrpHBJieKaTeJihHbie .LI.JIH TyprrcTa
rrpnpO.LI.Hbie o6Ha}KeHHH, B KOTOpbIX TaK}Ke MoryT 6bITb co6paHbI pa3H006-
pa3HOH cpopMbI OCTaTKH OKaMeHeJibIX MOJIJIIOCKOB, MOpCKHX 3}KeH H HY-
MMYJIHTOB BepxHero 3O1.(eHOBOro BO3pacTa.
TeM, KOro He rryraIOT .LI.JIHTeJibHbie MapmpyTbI, rremK0M, peK0MeH.n.yeTCH
n rrocer.ri;eHue o6Ha}KeHHH no Tpacce <PAopemmb - Tay4u, r.n.e IIOHBJIHIOTCH
BeJIHLJeCTBeHHbie qepe.n.oBaHHH HH}KHero rrecTpouBeTHOro K0MITJie,Kca H PH.LI.a
HH}KHHX MOpCKHX OTJIO}KeHHH cpe.n.He-soueHOBoro BO3pacTa TOJIIIJ.HHOH B
.n.ec51TKH MeTp0B B BaJIH JIOHeă (.LI.OJIHHe J10HbI) H Me}K.n.y Jl yfla ae C yc -
Caeaauclla.
O.LI.HH 113 MapmpyToB, OTJIHtraIOIII,lI:?'ICH 0T Bcex .n.pyrnx rrpe.n.cTaBJieHHbI.X
Bhime, Hat.J:HHaeTC5I OT Jl,01Culley B.Ll.0Jib OO/lUflbt peK Co.MemyA Kallo II CoJ,1,emyll
Pe4e.
,Uopora rrepeceKaeT B.LI.OJib BO.LI.OXpaHHJIHIIJ.a ,U}KHJI3Y 3H.LI.e3HTOBbIH
MaCCHB, B KOTopoM pacrroJIO}KeHa H IIJIOTHHa B0.LI.OXpaHHJIHIII,a H saTeM
rrp0.LI.OJI2KaeTCH B.LI.0Jib rrect.J:aHHKOB H K0HrJioMepaT0B BepxHero MeJioBoro
rrepno.n.a H .LI.OCTHraeT MeCT0 CJIHHHHH ABYX CoMemoB, r.n.e HaXO.LI.5ITCH 06Ha-
2KeHHH H3BeCTHHKa C rnrrrrypHTaMH. HatnIHaH OTCIO.LI.a Mbl rrpoHHKaeM B 30HY
pa3Hoo6pa3HbIX THIT0B KpHCTaJIJIH1IeCKHX CJiaHU,eB H BYJIKaHHt.J:eCKHX rropo.n.,
o6pa3yIOIIJ.HX BeJIHtrecTBeHI-IbIH ropHbIH MaCCHB ,U}KHJI.9y.
YÎHTepeCHhie reoJIOrHt.J:eCKHe HBJieHHH H B03MO)KHOCTb c6opa 6oraTOro,
rraJie0HT0JI0fHIIeCKoro MaTepHaJia Il0HBHIOTCH B.LI.0Jib Mapmpyrn, rrpoX0.LI.HIIJ.ero·
Hs ceJia flonemmb e Kopymy. npoi1.n.H B.LI.0Jib p.H.n.a He6oJihlIIHX, HO HHTepec-
HbIX o6Ha}KeHHH .n.opora rrpHBO.LI.HT K maxTe TTorremTh, r.n.e B Kapbepe H rro.n.-
seMHhIX lIITOJibHHX BeJIHCb paspa60TKH saJie}KeH rrecKa - Ka0JIHHa. no TOJ1l
)Ke .n.opore M0}KH0 BbIHTH saTeM K Kopymy Ha MecTo y ,UHJIYJI-Mopni1, rrpos-
BaHHoro H "DJIH.LI.yue" (,,13JIIO.LI.U:a") H3-3a CBOeo6pa3HOH cpopMbI paKOBHH
JiaMeJin6paHXHaTHbIX M0JIJIIOCKOB, yme H3BeCTHbIX HaM ITO.LI. Ha3BaHHeM IIeK-·
TeH H 0T,AeJieHHbIX 0T ropHbIX rropo.n. rrpou:eccaMH 3p03HH; HapH.LI.Y C HIIMHJ

159
 ·naXO)J.HTCfl neJibIH PHJJ. HCKorraeMbIX MOJIJIIOCKOB, IlOJIYtIHBillliX illHpoKyIO
H3BeCTHOCTb sapy6eJKOM yJKe B K0HU.e rrponIJioro BeKa.
KpoMe nJiacTOB Kopyill 3).J.ecb MoryT 6bITb H3ytieHbI H 6oJiee )J.pem-nie
.JieJKa.Iii,He B 0CH0Be IJJiaCTbI CbIHMHxaă liJIH 6oJiee H0Bbie rJIHHHCTbie IIJiaCTbI
.KeK:rim, a TaKJKe Tycp neJK TOpToHcKoro (6aJJ,eHHaHoBoro) Bo3pacrn.
TTocJie)J.HHH onHcbmaeMbI:ă s,n;ecb MapillpyT rrpoxo)J.HT qepe3 Kut-tmeftu
K l(ey111y-MeCTHOCTH, fHaXO)J.5i:m;eăcfl K ceBepO-BOCTOKY QT KJiyJKa. Ha OK·
paHHe ropo)J.a MbI OCTaHaBJIHBaeMCH y Kapbepa „Komrna", r)J.e Be,n;yTCH
paspa6oTKH T0pTOHCKoro MepreJIH, H,n,y:m;ero Ha H3f0T0BJieHHe KHprrnqa,
OTCIOJJ,a )J.0pora II0,ll;HHMaeTCH K „Korrnprnaeă'', r.n.e M0/KH0 0TMeTHTb npou.ecc
pa3BHTH5I pH.n.a OilOJI3HeH co BCeMH conpoBOJK)J.a!6:m;HMH ero HBJieHirnMli.
B BaJIH KliHTeHliJIOp (.n.omrne KliHTemrnop) BBepx no TeT.IeHliIO rrpnpo,n-
Hbie li liCKYCCTBeHHbie 06Ha2Irnmrn sacTaBJI5U0T Hac He0)J.HOKpaTH0 0CTaHO-
BliTbC.51 tIT06bI li3YtIMTb pa3H006pa3HbIH reoJIOfliqecKliH C0CTaB 9TOH o6JiaCTli.
Te, KT0 cMoJKeT .n.o6paTbCH ,n,o osepa KliHTeHH, 6y .D.YT HarpaJK,n;eHbI ero 1rny-
MliTeJibHOH KpacoToă.
B )J.02K)J.JIMBbie, He6JiaronpliHTHbie )J.JI.51 9KCKypcHii: ,D;Hli peKoMeH.n.yeM
JII06HTeJI5IM reoJI0flili li naJie0HTOJIOfliH rroceTHTb 3HaMeHHTbie KOJIJieKII.Hli
MyseeB ceOJlOWU, naAeOHmO/lOcUU li MUl-lepaAOcUU KJIYJKCKOfO YHliBepCliTeTa
no ym1u.e Kor9JIHHT.IaHy, N2 1. B cyIIJ,H0CTli, c6op pa3Jili1IHbIX KOJIJieKII.liH
'0bIJI Ha-LJ.aT B 1859 ro.n.y, K0T0pbI_e, co BpeMeHeM 6bIJili o6ora:m;eHbI H0BbIMli
MaTepliaJiaMH, co6paHHbIMH B CTpaHe H sa py6eJKOM.
Tio)J.o6Hoe KpaTK0e orrncaHHe TI03B0JifleT JIHillb np0li3BeCTli o6sop He-
K0T0pbIX r JiaBHettlllliX o6'beKTOB. O.n.HaKO, B nyTeB0)J.HTeJie rrpe,n,cTaBJieHbl
·6oJiee MH0f0tIHCJieHHbie o6'beKTbI, II03HaHlie K0T0pbIX, 6esycJIOBHO, 38HH-
·TepecyeT H MeHee OCBe)J.0MJieHHbIX B o6JiaCTli reoJI0fHtieCKliX HayK. TionbITKa
-OTIHCaTb reoJIOfHlJeCKHe 9JieMeHTbI, KOTOpbie MO}KHO BCTpeTliTb Ha K8)K)J.QM
mary II0 .n.oporaM B 0KpecTH0CTflX KJiyJKa, K0HelJHO, rrpHBJielJeT BHliMamie
·tJHTaTeJIH K pa3H006pa3HOMY CTpoeHHIO 9TOH O0JiaCTH, K MHOfOl!HCJieHHbIM
.,ll;OCTOilpliMelJaTeJibHOCTHM, 3aBopa)KHBaIQIII;HX Hac B HallIHX CTpaHCTBOBaHirnX,
·noMoJKeT HaM pasBe,n,aTb e:m;e 3aTaeHHbie saraJJ,KH rrplip0.1J.bI, rrpe.n.ocTaBliT
YJJ.0BJieTBopeHlie li pa)J.OCTb )J.JIH JII06oro IrnTypaJIHCTa B03M0:iKHOCTb!O c6opa
ll,eHHhIX li pa3H006pa3HbIX o6pa3II.OB ,D;JI.51 ITOTIOJIHeHlifl JilitIHbIX KOJIJieKIJ.liH.

~I.:
~

i
 EOCEN
PLANŞA I
Fig. 1, 2. Gryphaea eszterhazyi Pâv. Orizontul cu Gryphaea eszterhiizyi.
(Căpuşu Mare).

PLANŞA II
Fig. 1-6. Nummulites perforatus Montf. (1-4: forma B; 5, 6: forma A). Ori-
zontul cu Nummulites perforatus. (Leghia) .
Fig. 7. Nummulites striatus d'Orb . Orizontul cu Nummulites perforatus. (Luna
de Sus - Lana) (a X 6, c X 9.).
Fig, 8. Ampullospira sp. Orizontul marnelor şi al calcarelor cu moluşte (Leghia)
(X 0,9) .
Fig. 9. Rimella fissurella Linne. Orizontul marnelor şi calcarelor cu moluşte
(Leghia).

PLANŞA III
Fig, 1. Turritella oppenheimi Newton; Orizontul marnelor şi al calcarelor cu
moluşte (Leghia).
Fig. 2, 3. Eupatagus haynaldi. Pav. Baza orizontului cu Gryphaea eszterhazi
(Luna de Sus - Lana).·
Fig, 4, 5. Corbula gallica Lamk. Orizontul marnelor - şi al calcarelor cu moluşte .
(Leghia).
F i.g. 6, 7. Gryphaea brongniarti Bronn. Orizontul cu Gryphaea eszterhiizyi.
(Luna de Sus - Lona).
Fig. 8, 9. Anomia tenuistriata Deshayes. Orizontul inferior . al marnelor şi
calcarelor cu anomii. (Căpuşu Mare).

PLANŞA IV
Fig. 1. Gryphaea rarilamella Mellev. Orizontul cu Nummulites perforatus. (Le-
ghia) '(X 0,8).
Fig. 2, 3. Galeodes subcarinatus Lamk. Orizontul cu Gryphaea eszterha.zyi.
· (Căpuşu Mare).

PLANŞA V

Fig. 1. Gryphaea rarilamella Mellev. Orizontul cu Nummulites ·perforatus. (Le-

ghia ( X 0,8) .
Fig. 2, 3. Cassidaria nodosa Solander. Orizontul cu Gryphaea eszterhiizyi. (Că­
puşu Mare).

PLANŞA , VI

Fig, 1, 2. Ostrea sp. Orizontul marnelor şi al argilelor nisipoase cu ostreide.

(Leghia).
Fig. 3-5. Ostrea cymbula Lamk. Oriz~ntul marnelor şi al calcarelor cu moluşte.
(Leghia).

,,;
 '·\
/
\ <

PLANŞA V!t
Fig. 1. Ampullospira sp. Orizontul marnelor şi al calcarelor cu moluşte (Le-
ghia). ( X0,9).
Fig. 2, 3. Ostrea transilvanica Hofmann. Orizontul calcarului grosier superior.
(Mera) .
Fig. 4. Xenophora agglutinans Lamk. (Valea Pleşca, Cluj-Napoca).

PLANŞA VIII
Fig. 1. Campanile parisiense clujensis Meszâros. Or:zontul calcarului grosier
superior (Donath, Cluj-Napoca) (X 0,8).
Fig, 2. Clavilithes sp. Orizontul calcarului grosier superior. (Valea Pleşca, Cluj-
Napoca).
Fig. 3. Carcharodon sp. Orizontul calcarului grosier superior (Cheile Baciului,
Cluj-Napoca).

PLANŞA IX

Fig. 1. Spondylus radula Lamk. Orizontul calcarului grosier superior (Donath

- sub dig - Cluj-Napoca) (X 0,9).
Fig. 2. Crassatella plumbea Desh. Orizontul calcarului grosier superLor. (Cheile
Baciului, Cluj-Napoca).
Fig. 3, 4. Vulsella dubia transilvanica Meszaros. Orizontul carcarului grosier
superior (Cheile Baciului, Cluj-Napoca).
Fig. 5. Rotularia spirulea. Lamk. Marnele cu Nummulites fobianii (Ba.ciu-
Triaj).

PLANŞA X
Fig, 1. Nautilus sp. Orizontul cu Nummulites fabianii (Donath - sub dig
Cluj-Napoca) (X 0,9).
Fig. 2. Terebellum sopitum gi_ganteum Korobkov. Orizontul calcarului gro...,
sier superior. (Donath - sub dig - Cluj-Napoca).
Fig. 3. Terebellum sopitum Solander. Orizontul calcarului grosier superior. (Va-
lea Pleşca, Cluj-Napoca). · ·
Fig. 4, 5. Terebellum fusiforme Lamk. Orizontul calcarului grosier superior.
(Valea Pleşca, Cluj-Napoca).

PLANŞA XI
Hippochrenes amplus Sol. ssp. nova. Orizontul marnelor cu Nummulites fabianii
(Deaiul Melcilor, Floreşti). (X 0,8).

PLANŞ.A XII
Fig. 1. Rostellaria goniophora Bellardi. Orizontul calcarului grosier superior
(Cheile Baciului, Cluj-Napoca).
Fig. 2. Pholadomya puschi Goldfuss. Orizontul calcarului grosier superior.
(Mera).
Fig. 3, 4. Delphinula sp. Orizontul calcarului grosier superior (Mănăştur).
Fig. 5, 6. Cepatia cepacea Lamk. Orizontul calcarului grosier superior. (Valea
Pleşca, Cluj-Napoca).
Fig. 7. Conus diversiformis Deshayes. Orizontul calcarului grosier superior.
(Valea Pleşca, Cluj-Napoca).
Fig, 8,· 9. Chlamys biarritzensis D'Archiac. Orizontul marnelor cu briozoare
(Mănăştur, Valea Popii - Cluj-Napoca).

PLANŞA XIII
Fig. 1, 2. Eupatagus crassus Hofm. Orizontul calcarului grosier superior (Do-
nath, Cluj-Napoca).
Fig. 3. Terebellum sopitum Solander. Orizontul calcarului grosier superior (Valea
Pleşca, Cluj-Napoca).
Fig. 4, 5. Echinanthus scutella Lamk. Orizontul calcarului grosier superior. (Su-
ceagu).
Fig. 6. Corbis subpectunculus d'Orb. Orizontul calcarului grosier superior (Do-
nath, Cluj-Nopoca) . ·

PLANŞA XIV
Fig. 1, 2. Echinolompas giganteus Pav. Orizontul calcarului grosier superior
(Donath - sub dig - Cluj-Napoca·.
Fig. 3, · 4. Laganum transilvanicum decagonale Koch. Orizontul cu Nummulites
fabianii (Mănăştur, Cluj-Napoca).
Fig. 5-7. Lamna sp. Orizontul cu Gryphaea eszterhazyi. (Căpuşu Mare).
Fig. 8. Odontaspis sp. Orizontul cu Gryphaea eszterhcizyi (Căpuşu Mare) .

PLANŞA XV
Fig. 1. Palaeocarpilius mccrocheilus Desm. Orizontul cu Nummulites fabianii
(Valea Pleşca, Cluj-Napoca).
Fig. 2. Gysortia gigantea Must. Orizontul cu Nummulites fabianii (Dealul Mel- .
cilor, Cluj-Napoc._.).
·I
PLANŞA XVI
'I
Asociaţie de briozoare. Orizontul m a rnelor cu briozoare. ((Mera) ( X 14).

PLANŞA .XVII
Fig. 1-6 Nummulites f _a bianii Prever. Orizontul cu Nummulites jabianii. (Va-
lea Pleşca, Cluj-Napoca) .1, 3, 5, = forma A; 2, 4, 6 = forma B): (1 X 30).
Fig. 7. Panopea heberti Bosquet. Orizontul stratelor de Mera. (comuna Mera).

OLIGOCEN
PLANŞA XVIII.
'. Fig. 1, 2. Eupatagus pavayi Koch. Orizontul stratelor de Mera. (Mera).
Fig. 3, 4. Polyrr. esoda semistriata Desh. Orizontul stratelor de Mera. (Mera).
,Fig. 5, 6. Lentidium helmerseni transylvanicum Moisescu. Stratele de Cetăţuia
(Mera).
Fig. 7. Cardium transilvanicum Hofmann. n. în col. Stratele de Mer a (Mera) .
Fig. 8, 9. Globularia auriculata Grat. Stratele de Hai.a (Cluj-Napoca).
Fig. 10, 11. Crassostrea cyatht.:la (Lam.). Orizontul stratelor de Mera (Mera).

PLANŞA XIX

!Fig. 1-3. Ampullinopsis crassatina Lam. Orizontul stratelor de Mera. (Mera).

!Fig. 4. Tympanotonos labyrinthum Nyst. Orizontul stratelor de Me.ra. (Mera).
Fig, 5. Cerithium globulosum Desh. Orizontul stratelor de Mera (Mera).
Fig. 6. Tympanotonos labyrinthum Nyst. Orizontul stratelor de Mera. (Mera).

PLANŞA XX

Fig. î. Turritella asperula Brongn. Orizontul stratelor de Mera (Mera).

Fig, 2. Cerithium filiferum Desh. Orizontul stratelor de Mera (Mera).
F~g. 3-5. Cryptoconus filosus Lamk. Stratele de Hoia (Cluj-Napoca).
F~g.l 6. Bonellitia evulsa postera Beyrich. Stratele de Hoia (Cluj-Napoca).
Fig. 7, 8. Turritella asperula simplicula Sacco. Orizontul stratelor de Mera.
(Mera) .
Fig, 9-10. Polymesoda convexa Brongn. Orizontul stratelor de Mera · (Mera).
Fţg. 11. Cyrena sp. Orizontul stratelor de Mera (Mera) .
Fig. 12-14. Scutella subtrigona Koch. Orizontul stratelor de Mera. (Mera).
MIOCEl~-·

PLANŞA XXI
Fig. 1, 2. Glycymeris fichteli Desh. Stratele de Coruş. (Coruşu).
Fig, 3, 4. Turritella vermicularis Brocchi. Stratele de Coruş . (Coruşu) .

PLANŞA XXII .
Fig. 1. Laevicardium kilbecki Hauer. Stratele de · Coruş. (Coruşu, Dealul Bli-
duţelor) .
Fig. 2. Lutraria latissima Desh. Stratele de Coruş. (Coruşuj.

PLANŞA XXIII

Fig. 1. Pitar schăfferi Kautsky. Stratele de Coruş. (Coruşu, Dealul Bliduţelor).

Fig. 2. Laevicardium kilbecki Hauer. Stratele de Coruş. (Coruşu , Dealul Bli-
duţelor). · ·
Fi~. 3. _Aetobatis arcuatus Agasis (Coc:sta cea Mare, Cluj-Napoca)

PLANŞA XXIV
Chlamys gigas Schlotheim. Stratele de Coruş. (Coruşu, Dealul Bliduţelor) (X 0,9).
I
II

9
 III

J
IV

2 3
V
VI
VII
VIII
IX
 /

2
X

2
XI
XII

7 9
{J

tz
XIV

3
xv
XVI
 !XVII

2 3 5 6

7
XIV

3
xv
XVIII

10 f_f
 XIX

i 2

5 6
XX

6
7

10
11

IJ lf
 XXI

2
XXII

2
:XXIII