ACADEMIA DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

Institutul de arheologie
BIBLIOTECA DE ARHEOLOGIE XVIII

PĂCUIUL LUI SOARE

CETATEA BIZANTINĂ
VOl. I

PETRE DIACONU DUMITRU VÎLCEANU

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALiStE ROMÂNIA

BUCUREŞTI,1972
 TABLA DE MATERII

Par.

Cuvint Inainte . . . . . . . . . 7

INTRODUCERE (PETRE DIACONU) • 9

CITEVA-CUVINTE DESPRE ROLUL CETĂŢII DE LA PĂCUIUL LUI
SOARE (PETRE DIACONu) • . . . . . . • . . . . . . . . . • • .• 23
ZIDURILE CETĂŢII. POARTA ŞI PORTUL (PETRE DIACONU)(27-29, 36-46)
(RADU POPA) (29'-36) . . . . . . . . . • . . . . •. ..••. 27
OBSERVAŢII STRATIGRAFICE (PETRE DIACONu) . . . . . . ..... 47
LOCUINŢELE DIN AŞEZAREA FEUDALĂ TIMPURIE (DUMITRU
VtLCEANU) • . . . . . . . . 59
CERAMICA DE LA P ĂCUIUL LUI SOARE 71

A. Ceramica nisipoasă
(RADU HARHOIU) 71
B. Ceramiea cenuşie
cu linii lustruite (RADU HARHOIU) 85
C. Ceramica din humă albă decorală cu vopsea roşie (PETRE DIACONu) 85
D. Ceramica smălţuiiă (DUMITRU VtLCEANU) . . . . . . 89
E. Ceramica de ţactură superioară (DUMITRU VtLCEANU) 108

1. Ceramica roşie . . . . . . .'. 108

2. Ceramica cu angobă micacee 113
3. Vasele de provizii . . . • . • 116

PROBLEMA ORIGINII CERÂMICII DRIDU (PETRE DIAcoNu) 121

MĂRCILE DE OLAR (PETRE DIACONu) 131
OBIECTE DE PODOABĂ (PETRE DIACONu) 137
ACTIVITĂŢI ECONOMICE (DUMITRU VtLCEANU) 163
MONEDE ANTICE ŞI BIZANTINE DESCOPERITE LA P ĂCUIUL LUI
SOARE (BUCUR MITREA) 181

Resume .. 213
Legendes des figures 225
Liste des planehes . . 227
Lista abrevlerUor . . . 229
Luerăr! apArute privitoare la Plicului lui Soare .• 231
IDilee . . . . . . . . . . . . , , t t , • • • 1 1 , , 1 ~33 5
 CUVÎNT ÎNAINTE

COLECTIVUL de cercetători săpăturile

care a început în 1956 Păcuiul
arheologice în insula
lui Soare a fost alcătuit din: prof. 1. N estor (responsabilul şantierului), B. T. Cîmpina,
consultant pentru problemele istorice, N. Anghelesc'lt, directorul Muzeului de istorie
lalomiţa şi Petre Diaconu,
In 1961, la propunerea prof. 1. Nestor, conducerea şantierului a trecut asupră-ne.
Cu toate acestea, colectivul nostru a continuat să se bucure de-a lungul tuturor cercetă­
rilor de asistenţa ştiinţifică a prof. 1. N estor, drept pentru care îi aducem aici mulţu­
mirile noastre.
Am fost sprijiniţi de asemenea de colectivul arheologic al Muzeului de istorie Ialomiţa
din Călăraşi format din N. Anghelescu, V. Spînoche şi A. Atanaei«. De altfel, o bună
parte din fondurile cheltuite pentru cercetare au fost asigurate de Muzeul de istorie Lalo-
miţa. In plus, membrii colectivului arheologic din Călăraşi a'U participat şi la lucrările
în teren. Nu putem uita nici sprijinul acordat de regretatul V. Canarache, fostul director,
şi A. Rădulescu, actual'Ul director al Muzeului arheologic din Constanţa, mai ales în
ceea ce priveşte organizarea lucrărilor de şantier.
Permanenţa colectivului arheologic a fost asigurată de Petre Diaconu (1956-1969),
N. Anghelesc'U (1956-1969), Radu Popa (1958-1969) şi D. Vîlceanu (1961-1969).
La lucrările desfăşurate în teren au mai participat: R. Heitel (1957-1959),
M. Davidesc'U (1957), V. Teodorescu (1957-1958), Răzvan Theodorescu (1958, 1962),
Al. Furnică (1961), D. Anareesc'U (1961), Liei Elorea (1962-1967), Silvia Baraschi
(1962-1968), M. B'Ucovală (1962), Irina Andreescu (1963), Popa Cornel (1964), Cor-
nelia Bor'Uga (1965-1967), Corina Popa (1965), Dan Căpăţînă (1966), Violeta Tănase
(1966), V. Spinei (1967), Şerban Semo (1967), R. Harhoi'U (1968-1969), Cristina
CO'n8tantinesc'U-Harhoiu (1968-1969), M. Berindei (1968), Sergiu Iosipescu (1968),
K. Giindisch (1968) şi Georqeta Coman (1969).
ALături de acest colectiv şi-au adus contribuţia arhitecţii: Dinu Tbeodorescu, A. Sion,
Mira Dordea- Voitec şi Gary Kuet, desenatorii: D. Pecurariu, Pamfil P. Polonic,
E. Mironescu, Mariana Stoiceeou, Elena Becheş, J. Udrescu, Adriana Mihai, Silvia
Matacu şi Doina Reanic, fotografii: Dumitru Gheorghe şi N. Scarlat, precum şi membrii
Zaboratorului ceramic condus de Georgeta PaUad~. Un sprijin efectiv am căpătat din partea 7
Petre Dlaconu

prof· v. Coteţ, specialist în geomorfologie, ing. V. Berar, specialist în hidrologie, 'li E.

Zah, geolog.
Determinarea materialului n'Umismatic a fost asigurată de Bucur M itrea şi Oct.
Lliescu,
Volumul pe care-l prezentăm cuprinde numai o parte din materialele şi problemele
legate de ele, rezultate din cercetarea întreprinsă între 1956 -1969 inclusi'V. Ne-am oprit
. în chip special asupra materialului arheologic din secolele X şi XI, urmînd ca în 'Volu-
mul al II-lea să tratăm cu deosebire documentele din 'Veacurile XIII 'li XIV.
Datorită unor condiţii obiectioe, legate de imposibilitatea realizării la timp a ilus-
traţiei, în prezentul 'Volum nu au fost incluse multe din materialele arheologice din secolele
X 'li XI, cum ar fi: o serie dc podoabe, sigiliile, amforele, armele, obiectele de os,
blocurile de piatră cu semne de meşter etc. Din acelaşi motio a fost restrînsă însăşi
prezentarea aspectelor arhitectonice ale cetăţii.
Deoarece în acest 'Volumnu ne-am oprit asupra materialelor arheologice din 'Veacurile
XIII -XV, nu 'Vom da o listă a moneâelor din 'Vremea corespunzătoare . .Am făcut o
excepţie numai cu monedete de aur. .
Diferitele anexe, cuprinzînd analiza antropologică şi paleontologică, 'Vor fi publicate
în următoarele două 'Volume. Tot acolo îşi 'Vor găsi locul şi anexele cu analiza chimică,
spectrografică etc.
Concluziile generale, ce se degajă din cercetarea materialului arheologic de la Păcuiul
lui Soare, 'Vor fi p~(,blicate în 'Volumul al III-lea.
Plecînd de la principiul că lupta. de opinii constituie una din 'metodele cele mai
eficace în stabilirea ade'Vărului istoric, am înţeles să respectăm părerile colaboratorilor
acestei monografii chiar şi atunci cînd ele intră în contradicţie unete cu celelalte.
Subliniind aceasta, atragem atenţia cititorului că de calitatea capitolelor din mono-
grafie răspunde fiecare autor în parte.

PETRE DIACONU

8
 INTRODUCERE
CĂLĂTORULUI care a traversat Dunărea
prin punctul "Chiciu-Regie" se şi îndreaptă
pe şosea spre Constanta i se înfăţişează o privelişte inedită. La stînga, apele bătrî­
nului fluviu scăpate din strînsoarea zidurilor cetăţii Durostorum se despletesc alene
în trei braţe, ca să danteleze pe o lungime de zeci de kilometri ostroave bogate în vege-
taţie şi faună caracteristice bălţilor noastre. în dreapta şoselei dealurile Arabtabiei,
prinse în ţesătura sîrmelor de şpalier, se înghesuie unul în celălalt. Depăşind comuna
Ostrov, călătorului îi este dat să admire nu numai albia Dunării, ci şi găvana lacului
Bugeac străjuită înspre miază-zi de pădurea seculară a Esechioiului, iar înspre răsărit
de satele Girliţa şi Galiţa. J.Ja 9 km dincolo de Ostrov, în locul numit de localnici
"Mînăstirea", din şoseaua naţională se desface la stînga un drum negru mărginit de
tufe răzleţe de mărăciniş şi măeeş. Capătul drumului se opreşte, după alţi 3 km, în
botul dealului Dervent. Ajungînd aici călătorul nostru va putea îmbrăca cu privirea
toată panorama Bălţii Ialomiţei cum şi a înălţimilor Ostrovului în spatele cărora
stă pitită tipsia sinilie a lacului Bugeac. -
Pe scurt, acesta este peisajul geografic al eolţului de sud-vest al Dobrogei.
Dar acest petec de pămînt (fig. 1) ascunde în tainiţele sale numeroase monu-
mente arheologice, mărturii ale unui trecut strîns legat de cele mai îndepărtate momente
ale istoriei poporului nostru 1. Astfel, nu departe de "Regie", pe malul drept al braţului
Ostrov, se păstrează şi astăzi ziduri de piatră, morminte amenajate din cărămidă,
gropi în interiorul cărora zac în neorînduială diferite vestigii reprezentate de vase,
unelte, podoabe, monede ş.a. Este posibil ca urmele să aparţină unui ViCU8
sau chiar canabae-lor vechiului Durostorum, unul dintre cele mai vestite oraşe ale anti-
chităţii romane din această parte a Europei 2.
La poalele dealului Bugeac, dincolo de comuna Ostrov, şi tot pe malul drept al
braţului cu acelaşi nume, se găsesc la suprafaţa solului obiecte ceramice, bucăţi de lipi-
tură de lut, cărămizi şi pietre cu urme de mortar provenind din zidurile unui castru
de epocă romană astăzi complet distrus. In spatele castrului, în malul lutos din dreapta
şoselei, se delimitează o mulţime de gropi ale unor morminte de ineineraţie din epoca
geto-dacică 3 şi din secolele IX şi X. Necropola din secolele IX-:-X a aparţinut

1 Vezi rezultatul perleghezelor noastre: Petre
Diaconu şi Niţă Anghelescu, Urme vechi de locuire In
coltul de .ud-vest al Dobrogei, In Revista muzeelor, IV,
Bucureşti, 1968, p. 348-351.
I O bibliografie mai bogată asupra acestei sta-
ţiuni arheologice vezi la V. Culică, Pibule din prima
~i a doua epociJ. a [ierului gtlsile In sud-vestul Dobrogei,
In SCIV, 21, 1970, 4, p, 619, nota 2. V. şi N. Anghe-
lescu, Figurine din lui ars de la Duroslorum, In
Ponlica, 4, Constanta, 1971, p. 289-296.
3 Necropola geto-dacică a fost repe rată In 1968
şi de aceea nu este marcată In harta din articolul lui
Petre Diaconu şi Niţă Anghelescu, op. cii., p. 348,
··9
Petre Dlaconu

locuitorilor care au populat aşezarea din aceeaşi vreme aflată la numai 300-400 m
depărtare spre sud-est.
De jur imprejurul lacului Bugeae, arheologii au mai identificat urmele a 11 aşe­
zări omeneşti 4 din secolul al X-lea şi resturile unui cimitir din epoca romană tirzie
situat la marginea de nord a satului Girliţa.

Fig. 1. - Regiunea din sud-vestul Dobrogei In care se află cetatea de la Păcuiul lui Soare.

Porţiunea de teren cuprinsă între "Mînăstire" şi dealul Dervent a fost locuită

aproape în toate vremurile începînd din epoca geto-daeică şi terminînd cu secolul
al XIX-lea. De aceea se întîlnesc aici la tot pasul fragmente de vase getice lucrate cu
mîna împreună cu altele modelate la roata olarului, precum şi obiecte din vremea.
stăpînirii romane. Peste urmele datînd din veacurile al IX-lea şi al X-lea s-au aş­
ternut vestigiile materiale ale locuitorilor care au vieţuit în plină epocă feudală,
In aval de dealul Dervent, pe malul dobrogean al Dunării Mari, la Gura Oanliei,
se află cîteva necropole şi aşezări, unele din epoca geto-dacică sau romană, altele din
epoca feudală timpurie. Şi mai departe încă, la 3 km nord de satul Pirjoaia, pe o plajă
lungă de aproximativ 300 m, sînt risipite mii şi mii de cioburi de ceramică şi sticlă,
piese de harnaşament, bucăţi de plumb, eruciuliţe, monede şi chiar sigilii co-
merciale. Obiectele provin din straturile arheologice .aparţinînd unei mari cetăţi

• Petre Diaconu - Em. Zah, Despre carierele de 3, p, 462-464. Vezi de asemenea şi harta publi~~
10 piatra de linga Pllcuiul lui Soare, In SCIV, 19, 1968, In această lucrare la p. 45q,
 Introducere

zidite act primii ani ai secolului al IV-lea. Cetatea, Încorsetată În ziduri care se
111
păstrează pe o înălţime de 4 -5 m, pare a fi fost Sucidava Scythiei Minor, numită
mai tîrziu şi Daphne 5.
Dincolo de dealurile Pirjoaiei, pe teritoriul comunei Satu-Nou, există o întinsă
aşezare din epocă romană şi trei necropole: una din epoca geto-dacică 6 iar celelalte

Fig. 2. - Dealul Dcrvent văzut din "botul" insulei Păcuiul lui Soare.

două din secolele VIII şi IX 7. în sfîrşit, la gura unei peşteri din capătul văii "Canaraua
Fetii", vale care se deschide în albia lacului Iortmac, se păstrează mărturiile unei vie-
ţuiri neolitice de tip "Hamangia".
O parte a vestigiilor arheologice amintite mai sus se regăsesc - stratiîicate ca
filele unei (·.ărţi - pe dealul Dervent. Să ne intoarcem deci acolo.
Pe dealul Dervent (fig. 2), răscolit astăzi de şpaclurile arbeologilor, cele mai vechi
urrne materiale datează din epoca neolirică. Ele aparţin culturii "Hamangia". Deasu-
pra lor se găsesc cioburi şi vase întregi, modelare în epoca bronzului, aparţinînd unei
culturi puţin cunoscute 8. Prima epocă a fierului ca şi cea, de-a doua sînt reprezen-
:; Peire Diaconu, In căutarco Daînei, in Tomis. 6 Bibliografia la Petre Diaconu şi Niţă Anghclescu,
IV, 7 (iulie), Constanta, 1969, p. 17. Bibliografic op. eit., p. 351, nota 15.
asupra cetăţii romane de la Plrjoaia vezi la V.Culică,
7 Ibidem, nota 14.
Obiecte de caracter creştin din epoca romano-bizantină
găsite la Plrjoaia Dobrogea, in Pontice, II, Constanta, 8 Ele par a fi dintr-o fază mai tirzie a culturii

1969, p. 355, notele 1 şi 2. de tip Coslogenl răsplndltă tocmai In această regiune, 11

Petre Diaconu

tate prin gropi de bucate, lupe de minereu de fier, ceramică etc. După aceea urmează
resturile de vieţuire din vremurile stăpînirii romane, acoperite, la rindu-Ie, de stra-
tul de cultură materială din secolele al X -lea şi al XI-lea.
Bogăţia şi varietatea materialelor arheologice nu se pot explica decît prin deose-
bita importanţă strategică pe care a avut-o dealul Dervent în decursul timpului.
Intr-adevăr, acei ce stăpîneau această înălţime puteau să controleze orice încercare
de traversare a Dunării dinspre Cîmpia Bărăganului în Dobrogea, căci aici la Dervent
exista un străvechi vad de trecere. De altfel, în limbile tiurce vechi (pecenegă, uză,
cumană), cuvîntul dervent însemna pasaj, trecere, vad de traversare. Şi bizantinilor
le-a atras atenţia acest loc. Ca atare, ei au construit pe Dervent, la începutul seco-
lului al XI-lea, o fortificaţie de piatră înconjurată de un şanţ de apărare 9. Ceva mai
înainte, însă, în ultima treime a secolului al X-lea, bizantinii au zidit o cetate şi pe
insula Păeuiul lui Soare 10. "
Insula Păcuiul lui Soare, în formă de seceră, despică apele Dunării pe o lungime
de 6 km. Ea se întinde de la Ostrov, vest 2 km, pînă în dreptul dealului Dervent.
In partea de nord-est a insulei (fig. 3), adică în capătul dinspre Dervent, pădurea
de sălcii face loc unei păduri din ulmi, eălini, sîngeri, vişini sălbateci, peri pădureţi,
viţă sălbatecă, măceşi şi alte specii caracteristice florei dobrogene. In acest loc se află
şi cetatea 11. Din ea se mai păstrează astăzi o cincime sau o şesime 12; restul a fost
distrus în decursul timpului de apele Dunării.
Prima menţiune a cetăţii din insula Păeuiul lui Soare datează din secolul trecut.
Acum mai bine de 100 de ani, cunoscutul economist român Ion Ionescu de la Brad
nota cîteva cuvinte despre "podul de piatră de la care după un ceas este Ostrovul,
sat de 200 case româneşti în dreptul Călăraşilor" 13. Podul de piatră era, după cum este
şi astăzi, denumirea dată "de localnici unui zid al cetăţii care înaintează în albia
Dunării. Monumentul menţionat apoi doar în hărţile nautice, care ţineau să atragă
atenţia navigatorilor asupra acestui punct de reper, era marcat în ultima decadă a
secolului trecut pe o hartă şi de către Pamfil Polonic 14, neobositul colaborator al lui
Grigore Tocilescu. Cu toate acestea, cetatea a ieşit complet din atenţia arheologilor
români, într-atît încît în anul 1952 ea a fost redeseoperităde colectivul Muzeului de istorie
Ialomiţa din Călăraşi 15.

9 Rezultatele săpăturiior efectuate pe dealul nu se inchid pe Intreg perimetrul zidurilor, estimarea

Dervent nu sint incă publicate.
10 In pronunţia localnicilor Păcuiul apare sub forma
Păcuiu sau Pecui. Deşi cuvintul inseamnă loc pentru
păscutul vitelor, filologic, el nu poate fi derivat din
limba latină. Unii cercetători (1. Conea şi 1. Donat,
Coniribuiions CI l'eiude de la toponymie petcht!negue-
coumane de la plaine roumaine du Bas-Danube, In
Contributions onomastiques publiees CI l'occasioti du
Congres International des Scienees onomastiques CI
Munich des 24- 28 aout 1958, Bucureşti, p. 150), soco-
tesc că păcui este de origine peceriego-cumană. Nu
este exclus tnsă 1:a acest cuvint să fie la origine totuşi
latin şi să se fi transmis In limba română prin inter-
mediul populaţiilor tiurce vechi.
11 Despre topografia insulei vezi citeva date şi la
1. Nestor - Petre Diaconu, Săpăturile arheologice...,
In Materiale, V, p. 587.
1B Intrucit, cea mai mare parte a cetăţii este
12 acoperită astăzi de apă, iar punctele de reper
suprafeţei iniţiale a incintei este cu totul aproxima-
tivă. De aici şi contradicţiile din lucrările noastre
anterioare. Citeodată am afirmat că din cetate se
păstrează numai o treime, iar altădată că se păstreză
o pătrime sau chiar o şesime.
13 După Victor Tufescu, însemnări despre Dobro-
gea Intr-o corespondenţă de la 1850, in Balcania, V, 1,
Bucureşti, 1942, p. 416. Cf. Petre Diaconu, In Hpe-
nocmb X-XV 66.6 IIaKYIOA AyU Coape, In Dacia,
N. S., V, 1961, p. 485.
14 Ion Nestor - Petre Diaconu, op. cii., p. 587.
16 Este locul să atragem atenţia şi aici asupra
insistenţei cu care acest colectiv (format la data
aceea de V. Culică şi V. Splnoche şi condus de N. Anghe-
lescu, directorul muzeului) a adunat materiale de
pe plaja insulei pe care apoi le-a prezentat specia-
liştilor de la Institutul de arheologie din Bucureşti,
numai şi numai in scopul de a lnvedera importanţa
cetăţii din insula Păcuiul lui Soare.
 Introducere

Importanţa strategică a fortificaţiei, monumentalitatea zidurilor, particularită­

ţile arhitectonice şi varietatea obiectelor arheologice ridică probleme dintre cele
mai importante privind trecutul regiunilor de la Dunărea de jos.
Pentru a inţelege ce rol a jucat această fortificaţie şi care sînt consecinţele
istorice ale existenţei ei în colţul de sud-vest al Dobrogei se cuvine - înainte de
toate - să aruncăm o privire asupra întregii epoci cuprinse între momentul prăbu­
şirii limes-ului dunărean, la începutul secolului al VII-lea, şi cel al reinstaurării, in
forme depline, a administraţiei bizantine în a doua jumătate a veacului al X-lea,
precum şi asupra perioadei de timp în care a funcţionat cetatea de la Păcuiul lui
Soare (secolele XI-XV). .
Imperiul roman tîrziu, ajuns la apogeul gloriei sale în vremea împăratului
Iustinian, începînd cu a doua jumătate a secolului al VI-lea, va fi supus unor aprige
lovituri date de avari şi de slavi. Aceştia din urmă, după ce sălăşluiseră aproape trei sferturi
de veac în zona de dincolo de fluviu, vor trece în masă la sud de Dunăre în primele
două-trei decade ale "Veacului al VII-lea. Fosta provincie Scythia Minor populată de
elemente romanizate dar locuită acum şi de greci, slavi, alani, goţi etc. va fi dis-
putată timp de aproape trei sute de ani de statul bulgar şi imperiul bizantin.
Delta cu braţele sale, jumătatea de nord a Dobrogei şi Cîmpia Bugeacului au con-
stituit dintotdeauna o adevărată "placă turnantă" pentru schimburile comerciale
din această parte a Europei. în atare condiţii, este lesne de înţeles de ce constantino-
politanii nu puteau să renunţe cu uşurinţă la gurile Dunării. Poate că tocmai in virtu-
tea intereselor lor permanente la Dunărea de jos, aici au circulat în tot răstimpul dintre
secolul al VII-lea şi secolul al X-lea, în exclusivitate, numai monede bizantine-". Ce
suprafaţă avea această zonă şi care erau cu exactitate limitele ei nu se poate şti deo-
camdată. Este posibil ca in anumite epoci limitele ei să fi fost mărginite la nord de
valurile din Cîmpia Bugeacului!", iar la sud de valurile care brăzdează mijlocul Dobrogei
între Cernavodăşi Constanta!".
Odată cu a doua jumătate a veacului al IX-lea, mai precis, începînd cu momentul
ereştinării bulgarilor raportul politic în nord-estul Peninsulei Balcanice se schimbă.
In aceste vremuri pare a fi reintrat în stăpînire bizantină oraşul Mesembria, cucerit
de către bulgarii lui Krum încă din 812 19 • Prezenţa bizantinilor şi activitatea lor con-
structivă la Mesembria, în ultima treime a veacului al IX-lea, sînt atestate de citeva
inscripţii publicate de către cunoscutul bizantinolog bulgar V. Beăevliev'".
Noi nu cunoaştem data exactă a recuceririi Mesembriei de către constantinopo-
litani dar e foarte probabil ca ea să se plaseze în jurul anului 864 cind s-au creştinat
bulgarii. Cu patruzeci şi ceva de ani în urmă V. N. Zlatarski susţinea că prin tratatul
încheiat între bulgari şi bizantini în 864 a fost definită linia frontierei dintre banatul

18 Petre Diaconu şi Eug. Stănescu, Le commerce
fluvial el maritime dans la reqion. comprise enire: le
Danube el la Mer Noire aUI 1 Ve-X IIe siecles, In Eludes
d'hisloire maritime, Moscova, 16-23 august, 1970,
p. 281-293.
17 Petre Diaconu, In Dacia, N. S., xt, 1967, p. 267,
continuarea notei 41.
18 Unele lucruri despre caracterul, sistemul de
construcţie şi data la care au fost ridicate valurile din
Dobrogea au fost consemnate in următoarele articole:
Petre Diaconu, Realites areheoloqiques el eonsiâerations
historiques, In RRH, V, 1966, 3, p. 488-489; idem, Zur
Fraqe der Datierung des Sleinwalles in der Dobroudscha
und der Lokalisierung der im Berichle des qriechischen
Toparchen geschilderlen Ereignisse, in Dacia, N. S.,
VI, 1962, p. 317-335.
19 Theophanes, Chronographia, Lipsea, 1883,
p.499.
20 V. Beăevliev, Tpu npunoca 1>1>M 61>J!2apC1>ama
cpeâneeexoeua ucmopusi, In Sludia in honorem M. S.
Drinov, Sofia, 1960, p. 291 şi urm. 13
Petre Diaconu

de la Pliska şi imperiul constantinopolitanw. Nu este exclus ca tocmai atunci Mesembria

să fi reintrat în graniţele imperiului, după cum nu este exclus ca tot atunci bizantinii
să fi căpătat anumite drepturi în Dobrogea. Oricum, nouă nu ne scapă din vedere că
ceva mai tîrziu, în vremea domniei ţarului Simeon, bizantinii emiteau pretenţii asupra
Dorostolon-ului, fapt care rezultă din corespondenţa purtată între amintitul ţal' şi
patriarhul Nicolae Misticul. Pretenţiile bizantine asupra Dorostolon-ului sînt formulate în
aşa fel ca şi cum oraşul dunărean reincăpuse de curînd în miinile bulgarilor.
Cei mai mulţi dintre istorici, referindu-se la situaţia politică a Dobrogei, în răstim­
pul dintre momentul creştinării bulgarilor (864) şi momentul înfrîngerii trupelor kie-
viene ale lui Sviatoslav la Dorostolon (971), admit că această provincie era o posesiune
bulgărească, în fapt, o atare opinie nu se întemeiază pe vreo dovadă sigură. Dimpotrivă,
din interpretarea celor cîteva ştiri literare şi a datelor arheologice ar rezulta că Dobrogea
s-a bucurat oarecum de un regim aparte. De altfel, acesta este şi motivul pentru care
unii învăţaţi ca Helene Ahrweiler, de exemplu, socotesc că anumite puncte de pe coasta
dobrogeană a Mării Negre precum şi citeva zone din Delta Dunării au fost sub con-
trol bizantin chiar înainte de 971. Acest control s-ar fi exercitat cu deosebire prin mij-
locirea unei flote conduse de un arhonte cu gradul de comes. în secolul al X-lea, baza
flotei s-ar fi aflat la Develtosw, dar numai cu un veac mai devreme ea ar fi fost situată
la gurile Dunării, în localitatea Lykostomion. Punctul de vedere 23 potrivit căruia auto-
ritatea bizantină se exercita, într-un fel sau altul, în Dobrogea acestor timpuri pare a-şi
găsi confirmarea şi în alte izvoare decît cele folosite de Helene Ahrweiler.
Din Cronica lui Nestor aflăm că în 944 ruşii kievieni, conduşi de cneazul Igor, au
plecat pe mare ca să atace Constantinopolul. între aliaţii kievienilor se găseau şi
nomazii pecenegi, care însoţeau expediţia pe uscat. Bizantinii aflînd din vreme ce li se
pregăteşte au ieşit în calea kievienilor, intîmpinîndu-i la Dunăre cu daruri. Kievienii·
au renunţat la continuarea expediţiei, dar i-au sfătuit pe pecenegi să atace Bulgaria.",
Din izvoarele literare nu reiese dacă sfatul prinţului rus a fost sau nu pus în aplicare.
Iată însă că - în ultima vreme - V. Ghiuzelev a opinat că pecenegii au atacat, într-
adevăr, regiunile bulgăreşti'". Istoricul bulgar se întemeiază pe interpretarea datelor
oferite de cunoscuta inscripţie în caractere chirilice descoperită la Mircea Vodă26. întrucît,
însă, Cronica lui Nestor înregistrează ca dată a expediţiei lui Igor anul 944, iar inscrip-
ţia este din anul 6451 (943 în calendarul nostru), V. Ghiuzelev crede că expediţia
rusească şi, în consecinţă, atacul peceneg asupra Bulgariei au avut loc nu în 944, ci în
943. Această dată este impusă -ne asigură V. Ghiuzelev- şi de compararea informa-
ţiilor din Cronica lui Nestor cu cele din izvoarele arabe 27. Stabilirea unei legături între
invazia pecenegilor din 943 şi inscripţia de la Mircea Vodă ni se pare justificată. în schimb
nu ni se pare justificată concluzia lui V. Ghiuzelev că "regiunea bulgărească", atacată
de pecenegi în 943, ar fi fost Dobrogea. Se ştie că în inscripţie este consemnat cuvîntul
"greci" (sau Grecia)28. Menţiunea grecilor în documentul epigrafic de la Mircea Vodă
I l V. N. Zlatarski, Hcmopun Ha 6'bJteapcl>ama .24 Tloeecmu epeueutcua: sem, 1, ed, P. V. Adria-
ihp:HCaea npea cpeăuume eesoee, 1, 2, Sofia, 1927, nova-Peretz, Moscova-Leningrad, 1950, p, 33-34.
p.25. 26 V. Ghiuzelev, /(o6pyD;)ICaHcl>URm uaimuc u
21 H. Glikatzy-Ahrweiler, Byzance ei la mer, c'b6umuJloma e B'b.tteapuJlo npes 943, In Hcmopuuecxu
Paris, 1966, p. 57 şi urm., p. 87-90. Il peeseâ, XXIV, Sofia, 6, 1968, p. 47-48.
2S El a fost combătut In ultima vreme de V. Tăp­
28 V. Ghiuzelev, op. cit., p. 40, confundă Mircea
kova-Zaimova, Quelques obseruaiions sur la domina-
Vodă cu Cernavodă.
tion byzantine aux bouches du Danube. Le sort de Lykos-
tom ion el de quelques aulres uilles cotieres, In Studia 27 Ibidem, p. 44.

Balcanica, 1, Sofia, 1970, p, 79-86. 28 Ibidem, p. 47.

 Introducere

nu priveşte pe grecii din Crimeea, cum crede V. Ghiuzelev, ci pe cei din nordul Dobro-
gei, stabiliţi aici cu multă vreme inainte de 943. însuşi faptul că bizantinii ies in calea
kievienilor lui Igor la gurile Dunării sugerează o prezenţă a intereselor lor în această
parte a Peninsulei Balcanice, anterioară momentului expediţiei din 943. în concluzie,
admiţînd că inscripţia de la Mircea Vodă este legată de invazia pecenegilor din 943,
noi credem că această invazie a ţintit regiunile de la sud de valurile care brăzdează
mijlocul Dobrogei.
Despre o stăpînire bizantină în Dobrogea acelor vremuri, prin mijlocirea unor
garnizoane rezidînd în cetăţi şi organizate după sistemul subordonării piramidale,
evident, nu poate fi vorba. Autoritatea bizantină, în formele sale pe deplin constituite,
va fi reinstaurată in Dobrogea de abia în 971, imediat după victoria trupelor lui Ioan
Tzimiskes asupra drujinelor lui Sviatoslav.
Odată cu reinstaurarea administraţiei bizantine în Dobrogea, controlul imperial
se va extinde in toată platforma prebalcanică (inclusiv părţile de nord-est ale Bulgariei),
precum şi într-o vastă zonă din stinga fluviului'". Că bizantinii şi-au întins stăpînirea
şi în stînga Dunării o dovedeşte interpretarea unui pasaj din cronica lui Skylitzes-
Cedren 30 , devenit celebru in literatura de specialitate. Ne referim în chip concret la
ştirea privind venirea la Dorostolon a unor conducători locali "de la Constantia şi
din celelalte fortificaţii de dincolo de Dunăre" spre a cere iertare împăratului Ioan
Tzimiskes pentru faptul de a-l fi ajutat pe Sviatoslav în timpul conflictului bizantino-
kievian.Cronica lui Skylitzes-Cedren ne informează că împăratul, după ce i-a iertat pe
"conducătorii locali",' a trimis unităţi militare ca să ia în primire "cetăţile de dincolo
de Dunăre"31. Este de la sine înţeles că "cetăţile de dincolo de Dunăre" erau situate
nu pe malul stîng al fluviului cum înclină să creadă unii cercetători, ci in interiorul
regiunii, poate chiar în zona colinară a piemontului carpatic. Prezenţa acum şi aici
a bizantinilor este atestată de numeroase documente arheologice şi numismatice cum ar
fi, de pildă: amfore piriforme, obiecte de podoabă, monede şi chiar sigilii, descoperite
in aşezările de tip Dridu.
Unii cercetători întemeindu-se pe spusele lui Constantin Porphyrogenetul din
a sa De administrando imperio, socotesc că - la data conflictului bizantino-kievian -
pecenegii erau deja in Muntenia, ceea ce atrage după sine şi obiecţia că trupele imperiale
nu aveau cum cuceri Cîmpia Dunării de vreme ce în anul 971 ea se afla sub "oblăduirea"
turcomanilor. Ne grăbim să adăugăm că afirmaţiile lui Constantin Porphyrogenetul,
potrivit cărora pecenegii ar fi stăpînit la mijlocul secolului al X-lea Muntenia, sint în
contradicţie cu stricta realitate. Noi am avut prilejul să ne ocupăm de această problemă
in lucrarea Les Petchenegues au Bas-Damube şi de aceea nu vom reveni asupra ei.
Ceea ce trebuie reţinut, deocamdată, este faptul că în 971 bizantinii au smuls
"Rtînga Dunării" din miinile bulgarilor şi nicidecum din cele ale pecenegilor.
Imediat după înfrîngerea la Dorostolon a kievienilor, bizantinii au trecut la orga-
nizarea apărării ţinuturilor de la Dunărea de jos32. în această privinţă cronica lui
Skylitzes-Cedren a consemnat o măsură luată de însuşi impăratul Ioan 'I'zimiskes.

18 Petre Diaconu, Rolul cetăţii din insula Păeuiul 30 Skylitzes-Cedren, Historiarum Compendium,
lui Soare In cadrul situaţiei politice a Dobrogei la sîtr- II, Bonn, 1939, p. 401.
,itul secolului al X-lea, In Poniice, II, Constanta, 1969, 31 Petre Diaconu, Les Peteheneque« au Bas-Danube,
p. 395. Cf. N. A. Oikonomides, Recherches sur l'his- Bucureşti, 1970,' p. 22-25..
loire du Bas-Danube aux xe-Xle sieeles ; La Meeo- S2 Petre Diaconu, Rolul cetăţii din insula Păcuiul
polamie de l'Decideni, In RESEE, 111,1965,1- 2, p. 63. lui Soare . . . , p. 397 - 400. 15
Petre Oiaconu

Cronicarul scrie textual: 'rWV 8& 'P<il<; cX.7t07tAEUO'et.V'rwv";WV 1tIxpa 'rocf:e; ox6OCLe; 'rOU 7to'roc(Lou cppOUpLWV
XOCL\ 7t 6"'/\EWV 7tpOVOLOCV
' 6'E(LEVOe; o' p~OCO'L/\EUe;
. " , \ XOCL\ CPPOupOCV
\ xOC'rOC/\L1tWV
"" \'
'r1)V -
ocpXOUO'OCV '&6
e:e; 'l 1) 'r1X\ 'pW(LOCLWV
I

cX.ve~Eu~e:v ll3, adică: "atunci cînd flota rusească s-a îndepărtat, împăratul a acordat
toată atenţia fortăreţelor şi oraşelor de pe malurile fluviului şi după ce a lăsat o garni-
zoană suficientă a plecat, îndreptîndu-se spre reşedinţa romeilor (Constantinopol)".
Aşadar, una din primele griji ale împăratului Ioan Tzimiskes, după ce a pus stăpînire
pe regiunea Dunării de jos, a constat în refacerea castrelor şi cetăţilor. Evident,
fortăreţele şi oraşele despre care este vorba în textul lui Skylitzes-Cedren nu pot fi
decît vechile cetăţi romane înşirate cu osebire pe maluldrept al Dunării".
Cercetările întreprinse în cîteva dintre castrele fostei provincii Scythia Minor
sînt de natură să confirme pe deplin spusele lui Skylitzes-Cedren. Astfel, la Capidava
se reface în aceste vremuri zidul de incintă al cetăţii, în timp ce la Dinogetia-Garvăn
turnurile sînt degajate de ruine, iar intrarea principală este reparată'". Mai mult decît
atît, în ambele aşezări au fost construite "cazărmi" pentru adăpostirea garnizoanelor
lăsate în Dobrogea din ordinul lui Ioan 'I'ztmiskes'".
Dar măsurile de întărire a liniei dunărene nu s-au rezumat numai la repunerea
în funcţiune a vechilor castre romane. în cîteva cazuri s-a trecut la construirea de noi
cetăţi. Una dintre ele (fig. 4) este şi aceea care face obiectul monografiei de faţă.
La scurtă vreme după moartea împăratului Ioan Tzimiskes (976), bulgarii i-au
înlăturat pe bizantini din cea mai mare parte a teritoriilor ocupate în 971 3 7 • In conse-
cinţă, din tot ceea ce cîştigaseră în urma războiului cu kievienii, bizantinilor le mai
rămîneau, după revolta bulgarilor, Dobrogea de nord şi cîteva capete de pod pe linia
Dunării, aflate la sud de Cernavodă, cum ar fi, Dorostolon'". Dintre oraşele situate
imediat la nord de munţii Balcani ei au putut păstra, dar numai pentru scurt timp,
Preslavul Mare.
în 1001, la capătul unei expediţii armatew, bizantinii vor reuşi să reocupe podişul
prebalcanic, nord-estul Bulgariei, Dobrogea de sud, dar nu şi regiunile din stînga Dunării
(Oltenia şi Muntenia). Aci se vor stabili, cam în aceeaşi vreme, pecenegii",
Există unele indicii că bizantinii, în răstimpul în care îşi exercitau autoritatea
numai în jumătatea de nord a Dobrogei, au Încercat cu ajutorul aliaţilor lor pecenegi
să reintre în posesiunea părţii sudice a acestei provincii. Noi credem că tocmai pentru
a fi împiedicată pătrunderea bizantinilor în Dobrogea de sud, s-a construit, în ultimele
decenii ale secolului al X-lea, aşa-numitul "val de piatră" dintre Axiopolis (pe malul
Dunării) şi vechiul Tomis (de pe ţărmul mării)41.După cum se vede, "graniţa" dună­
reană a Bizanţului a suferit în ultima treime a veacului al X-lea numeroase schimbări.

33 Skylitzes-Cedren, II, p. 412.
1I4Petre Diaconu, Une informa/ion de Skyli/zes-
Ceâren tI la lumiere de t'archeotoqie, tn RESEE, VII,
1969, 1, p. 43-44.
36 Ibidem.
3. Ibidem, 'p. 44-49.
37 V. N. Zlatarski, op. cit., p. 642 şi urm., crede că
bizantinii au fost Inlăturaţi de peste tot de la Dună­
rea de jos. In ce ne priveşte, avem un alt punct de
vedere (Cf. Petre Diaconu, Zur Frage der Dalierung . . . ,
p.323-324).
38 Faptul că numele Dorostolonuliil nu este amin-
tit In rindul localltăţtlor cucerite de oştile bizantine
16 de sub conducerea lui Theodorokanos şi Xiphias ne
face să credem că amintitul oraş n-a fost pierdut de
constantinopolitani In timpul răscoalei bulgarilor
- aşa cum lăs am să se Intrevadă In lucrarea noastră,
Zur Frage der Datierung . . . , p. 334. Un punct de vedere
deosebit de-al nostru - In ceea ce priveşte soarta
Dobrogei la sflrşitul veacului al X-lea vezi la Ivan
A. Bojilov, K'bM esnpoca Ha eusanmuăcxoeo eocnoâ-
cmeo Ha J(o.llnus J(yna6 6 "pas ua X eex, In Studia
Balcanica, II, Sofia, 1970, p. 75-96.
39 Skylitzes-Cedren, II, p. 452.
40 Petre Diaconu, Les Pe/chenegues , p. 37 - 38.
41 Idern, Zur Frage âer Dalierung , p. 323 şi
urm,
 Introducere

Cum era şi firesc "fluctuaţia" frontierei dunărene a determinat oarecum şi mobilitatea,

organizării administrative a ţinuturilor din această parte a Peninsulei Balcanice.
Desigur, regiunile cucerite în 971 au fost înglobate într-o themă. Cu alt prilejw,
ne exprimam convingerea că primul conducător al noii theme bizantine trebuie să fi
fost, în ordine cronologică, Leon Sarakinopouloa. Afirmaţia noastră se întemeia pe
interpretarea legendei unui sigiliu de plumb descoperit la Preslav în Bulgaria-". Din
legenda păstrată (fig. fi) rezultă că acest Leon îndeplinea funcţia de strateg al Ioano-
polului şi Dorostolon-ului. Ioanopol era numele pe care I-au dat bizantinii Preslavului
Mare.

, 1
Fig. 5. - Sigiliul lui Leon Saraklnopoulos descoperit la Preslav,

Datarea sigiliului este Iuncţionată de stabilirea cu exactitate :1 răstirnpului în

care Preslavul Mare s-a numit Ioanopol. Din izvoarele literare aflăm că Preslavul Mare
a început să se numească Ioanopol în 971 şi tot din izvoarele literare aflăm că in 1001,
cînd trupele lui Theodorokanos şi Xiphias 44 recueereau nord-estul Bulgariei, Ioanopol
se numea iarăşi Preslavul Mare. Este greu de precizat data la care fosta capitală a ţara­
tului bulgar îşi reclştigase numele de Preslavul Mare. Poate că aceasta S-a întîmplat pe la
986 cînd, după opinia noastră45, bulgarii i-au izgonit pe bizantini din Ioanopol. Oricum ar
fi, Preslavul Mare s-a numit Ioanopol numai între anii 971 şi circa 986. în acest caz,
datarea sigiliului lui Leon Sarakinopoulos trebuie restrînsă la perioada de timp cuprinsă
între 971 şi circa 98fi. Dar, pentru că Ioanopolnu avea cum figura alături de Dorostolon
în titulatura unui strateg, imediat după 975, întrucît, începînd cu această dată,
el figura în titulatura strategului Thracieis", devine limpede că Leon Sarakinopoulos
putea fi guvernatorul Ioanopol-ului şi Dorostolon-ului numai între 971 şi 975. Iată,
aşadar, motivele care ne tndreptăţesc a crede că Leon Sarakinopoulos a fost primul
guvernator al themei bizantine de la Dunărea de jos.
Noi opinăm că reşedinţa guvernatorului era la Dorostolon. O astfel de afirmaţie
este impusă însăşi de împrejurarea că sigiliul lui Leon Sarakinopoulos s-a găsit la

42 Idern, In RESEE, VII, 3, 1969, p, 57fi; idem, p.49-51.

Rolul cetătii din insula Păcuiul lui Soare ... , p. 39G. 44 Vezi supra, nota 39.
43 Totiu Totev, Heuseecnteti cmpame» ua Hoauo- 46 Peire Diaconu, op, cit., loc. cii.
no.t Il, Ilopocmo,i, In A p.ceo.iocun, Sofia, 191;8, 46 Vezi, intra, nota 52. 17
2 c. 1308
 Ioanopol şi nu la Dorostolon. Evident, poziţia numelui oraşului Ioanopol înaintea celui
al Dorostolon-ulul, in legenda sigiliului lui Leon, ar părea, la prima vedere, să contra-
zică sensul afirmaţiei noastre. Nu trebuie să uităm însă că preeminenţa poziţiei lui
Ioanopol faţă de Dorostolon în legenda sigiliului se explică prin aceea că Ioanopol
fusese cindva mai important decit Dorostolon, iar, acum, imediat după 971, el purta
şi numele împăratului Ioan Tzimiskes.
Cronica lui Leon Diaeonul ne inîormează că în 971 bizantinii au schimbat şi
numele oraşului Dorostolon. Acesta s-ar fi numit 'I'heodoropoliss". Dacă lucrurile s-ar
fi întîmplat intocmai trebuia ca în sigiliul lui Leon numele lui Dorostolon să apară
sub forma Theodoropolis. întemeindu-se pe o ştire din Skylitzes-Cedrenw, învăţatul
grec N. A. Oikonomides crede că Theodoropolis, la care se referea Leon Diaeonul, nu era
Dorostolon, ci un oraş din Siria49 • Prin descoperirea sigiliului lui Leon Sarakinopoulos
presupunerea lui N. A. Oikonomides se transformă astăzi intr-o certitudine istorică.
Rezumind consideraţiile noastre de mai sus, putem avansa ipoteza că ţinuturile
de la Dunărea de jos cucerite de bizantini în anul 971 au fost organizate intr-o themă
care purta numele oraşelor Ioanopol şi Dorostolon şi că reşedinţa guvernatorului themei
se afla la Dorostolon.
După răscoala bulgarilor din 977, puţinele teritorii de la Dunărea de jos care mai
rămăseseră in miinile bizantinilor au suferit o nouă organizare. Judecînd prin prisma
datelor pe care le conţine Taktikonul escurial60 , noi considerăm că ţinuturile corespunzînd
Dobrogei de nord au fost inglobate in aşa-numita themă a Mesopotamiei Occidentale
(Mea07to't'Cll.l-tCl -riie; duaewe;)61, şi că tot atunci Dorostolon a fost pus sub conducerea
unui strateg de rangul doi, iar Ioanopol ataşat themei Tracia62 • Noi credem că această
formă de organizare a durat pînă către anul 1001 (excluzind,bineînţeles, Ioanopol-ul
care a fost recucerit de bulgari în jurul anului 986).
Dacă sigiliul lui David (7tpw't'oa7tCl6ocp~oe; xlXl. a't'plX't'1)yoe; 8pocx1le; XIXl. dpta't'plXe;)63,
descoperit la Pliska, datează intr-adevăr de la sfîrşitul secolului al X-lea sau inceputul
celui următor, atunci se poate susţine că odată cu recucerirea ţinuturilor din nord-
estul Bulgariei şi din sudul Dobrogei de trupele lui Theodorokanos şi Xiphias, Dristra
şi toată regiunea. Dunării de jos au fost inglobate in thema Traciei. Evident, numai
viitoarele cercetări vor putea preciza cit timp a durat această reîmpărţire a teritoriului
din nord-estul Peninsulei Balcanice. Sigur este că incepind aproximativ cu anul 1020
thema bizantină de la Dunărea de jos. e deja individualizată şi că, de acum incolo
despărţită de teritoriile themei Tracia, ea va fi indicată în izvoare sub numele de Para-
dounavon (Paristrion) şi "Regiunea oraşelor istriene" sau "paristriene"M.
Cronicile bizantine şi monumentele sigilografice au consemnat pentru veacul
al XI-lea numele unora dintre comandanţii (katepanii) acestei provincii. Este vorba,

" Leon Diaconul, Hisforia, Bonn, 182.8, p.
157-158.
,. Skylitzes-Cedren, II, p. 411.
.. N. A. Oikonomides, op, eii., p. 62, nota 21.
10 Idem, op, tit.
I l Vezi şi opinia lui N. A. Oikonomldes, op, cii.,
68-73, care consideră că Mesopotamia occidentală
cuprindea şi anumite teritorii de dincolo de Dunăre.
II Spre această concluzie ne duce menţiunea In
18 Taktikonul escurial al unui strateg de Tracia şi Ioanopol
(Ct, N. A. Oikonornides, op, cit., p. 61).
63 Sigiliul a fost publicat de S. Maslev, In lAI,
XX, Sofia, 1955, p, 448-450. Şi, In ce ne priveşte,
credem că acest sigiliu datează de la cumpăna dintre
veacurile X şi XI.
" Despre unele probleme privind denumirea şi or-
ganizarea regiunilor bizantine de la Dunărea de jos,
vezi Eugen Stănescu, Denumirile bizantine ale regiunii
de la Dunărea de jos tn secolele X-X II In sensul lor
istoric, In SCIV, 19, 1968, 3, p. 460-490.
 Introducere

in primul rînd, de Simeon Vestis, Katakalon Kekaumenos, Mihail - fiul lui Anastase -
şi Demetrios Katakalon5ll •
Am amintit numele acestor katepani, deoarece ei au avut un deosebit rol în Intă­
rirea autorităţii bizantine la Dunărea de jos, in veacul al XI-lea. De remarcat, că intr-o
vreme in care pericolul reprezentat de populaţiile de neam tiurc (peeenegi, uzi, cumani),
aflate in stinga Dunării, se făcea din ce in ce mai simţit, autoritatea bizantină din
Dobrogea s-a exercitat in deplinătatea formelor sale. Bizantinii au organizat apărarea
Dunării prin continuarea întăririi vechilor castre din epoca romană, precum şi a acelora
pe care le-au construit chiar ei, in a doua jumătate a veacului al X-lea.
Datele de care dispunem ne permit să afirmăm că în primele trei decade ale vea-
cului al XI-lea Dobrogea nu a avut de suferit de pe urma pecenegilor, aflaţi în stînga
Dunării; aceştia, fie din teama de a nu fi învinşi, fie că ţineau să-şi respecte obligaţiile
asumate printr-un tratat (poate chiar tratatul încheiat cu bizantinii în 971), nu s-au
încumetat să treacă niciodată la sud de Dunăre in primul sfert al veacului al XI-lea66.
în condiţiile liniştii care domnea la Dunăre s-a desfăşurat în aceste vremuri o
intensă vieţuire. Cercetările arheologice întreprinse la Dinogetia-Garvăn, Capidava,
Păcuiul lui Soare şi in alte aşezări danubiene au scos la lumină multiple documente
care atestă o largă circulaţie a mărfurilor bizantine". Alături de o ceramică fină, uneori
smălţuită, in aceste aşezări apar in chip frecvent obiecte de podoabă, unelte, cruci,
monede de aur, argint şi bronz etc., toate de provenienţă bizantină. Prosperitatea care
a caracterizat vieţuirea din Dobrogea in primul sfert al veacului al XI-lea a fost posibilă
datorită mai multor factori dintre care subliniem, în primul rind, politica fermă dar
chibzuită a împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul, iar în al doilea rînd, destoinicia
katepanilor provinciei Paradounavon,
Apărarea graniţei de la Dunăre era asigurată de trupele recrutate dintre local-
nici. în schimbul serviciului militar, ostaşilor de pe limes-ul dunărean li se acorda cite
un lot de pămînt. Este de presupus că odată cu abrogarea de către împăratul Roman al
III-lea Argyros a legii care garanta integritatea loturilor şi seutirea de impozite, au
izbucnit nemulţumiri printre ostaşii de la frontieră. Acest moment (data.abrogării
legii) coincide şi cu recrudescenţa atacurilor pecenegev.
Ineepînd cu anul 1027 pecenegii se vor angaja într-o suită întreagă de atacuri îndrep-
tate asupra regiunilor de la sud de Dunăre. Ce-i drept, primele incursiuni, şi anume
cele din anii 1028, 1032, 1034 şi 1035, nu au afectat regiunea Dobrogei. Aceasta
va fi devastată de abia în 1036. Acum, in acest an, vor fi atacate Dinogetia-Garvăn,
Dervent şi Oapidava, Ultimele două'aşezări,adică Dervent şi Oapidava, îşi voi.' înceta
existenţa pentru totdeauna ca urmare tocmai a atacurilor pecenege din 103669 •
Imediat după anul 1036, bizantinii au incheiat un tratat de pace cu pecenegii.
Tratatul asigura o nouă perioadă de linişte la Dunărea de jos60, fapt ce se reflectă cu
deosebită tnvederare în săpăturile efectuate mai ales la Păeuiul lui Soare şi Dinogetia-
Garvăn, în 1048, pecenegii încălcînd clauzele tratatului au invadat iarăşi teritoriul
imperiului. Spre deosebire de alte dăţi, ei nu se vor rezuma acum la simple raiduri de

II Cf. N. Bănescu, Les âuetu« byzantins de Paris- Danube aux X'-XI' sibeles, in Thirteentii Interna-
trion [Paradounaoon] et de Bulqarie, Bucureşti, 1946, tional Conqress of Byzantine Studies, Oxford, 1966,
p. 5-117. p. 12 (extras).
il Petre Dlaconu, Les Petchen~gues .. . , p. 39-40. 68 Petre Diaconu, Les Petchin~gues ... , p. 40.
i1 Em. Condurachi, I. Barnea, Petre Dlaeonu, 61 Ibidem.
Noulltlles recherches sur le "limes" byzantin du Bas- 10 Ibidem.
19
Petre Oiaconu

pradă, ci se vor strămuta cu toată gloata lor la sud de Dunăre. Invazia pecenegă din
anul 1048, prin amploarea şi consecinţele ei, poate fi comparată cu marea invazie a
goţilor din a doua jumătate a secolului al IV-lea61 •
Ca urmare a trecerii pecenegilor la sud de Dunăre, regiuni întregi ale Peninsulei
Balcanice au fost pierdute pentru oarecare vreme de bizantini. Cei mai mulţi dintre
eercetători'" au socotit şi încă mai socotesc că printre aceste regiuni se număra şi
Dobrogea.
TIustrul bizantinolog român N. Bănescu, analizînd critic informaţiile literare,
eonchidea încă acum patru decenii că Dobrogea n-a fost cucerită de pecenegi în 1048.
Tot el este acela care a demonstrat că Dobrogea din acele vremuri era condusă de
katepanul Roman Diogene, impăratul de mai tîrziu al Bizanţului 63. Suposiţia lui
N. Bănescu-certificată de cercetările ulterioare "-s-a transformat astăzi într-o cer-
titudine.
In pofida atacurilor pecenege, Dobrogea n-a putut fi cucerită de pecenegi nici
în anul 1048 şi nici mai tîrziu. Liniştea din această provincie va fi tulburată însă în
1064 cînd uzii vor năvăli în Peninsula Balcanică 65.
In 1072, populaţia oraşelor din Paristrion, în frunte cu aceea a Dorostolon-ului,
se va revolta impotriva administraţiei constantinopolitane, ca urmare a măsurilor lui
Nikiphoritzes 66 de a se diminua stipendiile acordate anual garnizoanelor danubiene,
In această răzmeriţă s-a angajat şi Nestor vestarhul, katepanul sosit de la Constanti-
nopol, pentru a linişti, chipurile, spiritele. Ajungînd însă la Dristra, Nestor se va
pune în fruntea răseulaţilor şi va încerca chiar cucerirea Constantinopolului. Fiind
învins, el se retrage undeva la Dunăre. Intre timp, conducerea Dristrei încăpea în mîi-
nile pecenegului Tatos. Ocupînd oraşul, pecenegii fi-au reuşit să ocupe şi restul terito..
riului dintre Dunăre şi mare. Dacă am lua in consideraţie documentele arheologice
am avea tot dreptul să afirmăm că gurile Dunării cum şi cea mai mare parte a Dobro-
gei au rămas în stăpînire bizantină în tot timpul războiului dintre peeenegi şi trupele
imperiale ale lui Alexie Comnenul 67.
Oricum ar fi, sigur este că începînd de la o dată care poate fi fixată cu oarecare
aproximaţie în jurul anului 1100, Dobrogea va rămîne netulburată,'vreme îndelungată,
sub oblăduirea bizantină.
Ca urmare a destoiniciei împăraţilor Comneni, Dobrogea va cunoaşte in secolul
al XII-lea o perioadă de mare prosperitate economică. Faptul poate fi dedus mai ales
din interpretarea datelor arheologice. Astfel, în săpăturile efectuate la Dinogetia-Garvăn
au fost scoase la iveală locuinţe construite la suprafaţa solului 68, conţinînd ca inventar

I l V. G. Vasilevski, BuaaHmUJI u Ileceueeu, In Skylitzes-Cedren, II, p. 719.

Tpyou, 1, Sanct-Petersburg, 1908, p, 7-8. 17 Petre Dtaconu, op. cil., p. 104-108.
IZ Ibidem, p. 26. V. N. Zlatarski, op, cit., 11,1934, 18 Eugen Comşa tn Dinogetia, I (monografie arhe-
p. 98-99; P. Mutafciev, 1{o6pyoJICa. C60pHUl> om ologlcă), Bucureşti, 1968, p, 27, datează acest nivel şi
cmyouu, Sofia, 1946, p. 333. tn a doua jumătate a veacului al XI-lea. Prin analogie
18 N. Bănescu, Les Duches byzantins ... , p. 27-31, Insă cu Păcuiul lui Soare, unde nu se găsesc - pentru
81-84. a doua jumătate a secolului al XI-lea - urmele de
14 Vezi demonstraţia de rigoare la Petre Diaconu, vieţuire atribuite nivelului locuinţelor de suprafaţă
Les Petcht!n~gues . . . , p, 71- 72. de la Dinogetta-Garvăn, rezultă că acestea se datează
II Ibidem, p, 79-81. cel mai devreme tn prima jumătate a secolului al
20 II Attaleiates, Historia, Bonn, 1853, p, 204; XII-lea.
 Introducere

o ceramică superioară, din punct de vedere tehnic, celei anterioare. In aceleaşi locuinţe
şi in nivelul corespunzător lor au mai fost descoperite: ceramică smălţuită, sigur mode-
lată în ateliere bizantine, podoabe, unelte, precum şi monede skyfate, dintre care cele
mai multe sint din vremea lui Alexie Comnenul. Ne grăbim să adăugăm că monedele
skyfate din timpul lui Alexie Comnenul au circulat cu egală intensitate în tot veacul
al XII-lea 69.
Echilibrul politic de la Dunărea de jos este rupt în 1185 - anul revoltei asăneş­
tilor. De obicei, se admite că intre 1185-1186 Dobrogea este cucerită de către bulgari
şi că ea va rămîne în această situaţie multă vreme de acum incolo.
In ce ne priveşte, nu putem împărtăşi un asemenea punct de vedere, fie numai şi
pentru motivul că (>1 nu se sprijină pe nici o dovadă literară sau arheologică. Ce-i
drept, Dristra, fosta capitală a Paristrion-ului pare a fi fost reeueerită de către
bulgari in jurul anului 1200, dar aceasta. nu înseamnă numaidecît că şi restul teri-
toriului dobrogean a fost pierdut în întregime şi definitiv de către bizantini.
In pofida tuturor greutăţilor, bizantinii au găsit totdeauna resursele necesare
pentru a rămîne în anumite zone de la Dunăre într-o vreme în care Imperiul
române-bulgar cu capitala la Tîrnovo căuta să-şi întindă autoritatea mai ales spre
sudul şi nstul Peninsulei Balcanice. Prezenţa bizantinilor la sfîrşitul secolului al XII-lea
şi începutul secolului al XIII-lea în unele centre de pe Dunăre este atestată arheo-
logic nu numai de material numismatic 70, ci şi de un sigiliu al împăratului Isac al
II-lea Anghelul ?' descoperit la Noviodunum-Isaccea precum şi de anumite elemente
de cultură materială din nivelul "bordeielor arse" reperate în săpăturile de la Di-
nogetia-Garvăn 72.
tncepind cu mijlocul secolului al XIII-lea cînd la Constantinopol se reinstaura
domnia împăraţilor bizantini - întreruptă în 1204 de seria împăraţilor "latini" - Do-
brogea cu întregul ei teritoriu pînă în apropierea Silistrer va intra. ain nou în atenţia
bizantinilor.
Fiind în relaţii bune ClI tătarii, Mihail al VIII-lea Paleologul, primul împărat
bizantin după "r('stauraţie", a avut posibilitatea să opereze în voie recucerirea acestor
regiuni 73.
Unii cercetători socotesc că stăpînirea bizantină din Dobrogea se reducea, in
a doua jumătate a secolului al XIII-lea, la gurile Dunării. Analiza izvoarelor literare
şi a documentelor arheologice ne permite să susţinem că teritoriul bizantin

I t Aşa se explică de ce astfel de monede se găsesc
In mai toate tezaurele de la Dunărea de jos, Ingropate
la sflrşitul secolului al XII-lea sau la Inceputul celui
următor.
70 O monedă din vremea lui Isac al II-lea Anghe-
luI s-a găsit la Piua Petrii (N. Bănescu, op, cii.,
p. 110).
Altă monedă, de data aceasta de la Alexios al III-lea
a fost descoperită la Păculul lui Soare - vezi Tabelul
p. 211.
71 Gh. Ştefan, Monuments inedites de Noviodunum,
In Dacia, IX-X, 1941-1944, p. 473-478. Republl-
cat de N. Bănescu, op, eii., p. 109-110. I. Barnea
ne-a comunicat că la Isaccea s-a mai descoperit un
sigiliu aparţinlnd aceluiaşi trnpărat. Piesa este nepu-
blicată Incă.
73 In ce ne priveşte, considerăm că elementele
(amnare, "vase de mercur", oale lucrate la roata
rapidă etc.) existente In acest nivel sInt suăciente
pentru datarea lui către sflrşitul secolului al XII-Iea-
Inceputul secolului al XIII-lea. Această datare (atit
de tirzie) am propus-o şi In SeIV, XIII, 1962, p. 473.
78 Cf. V. Laurent, La domination byzantine auz
bouehes du Danube sous Michel VIII Pal~ologue,
In RESEE, XII, 1945, p. 186 şi urm, 21
Petre Diaconu

din Dobrogea era - îna doua jumătate a veacului al XIII-lea - mult mai întins.
Sigur este că aşezarea din insula Păcuiul lui Soare, aflată la numai 18 km în aval
de Dorostolon era stăpînită de bizantini 7".
Către anii 1335 -1336 Vicina, faimosul oraş dunărean, cade in mîinile tătarilor.
Deocamdată este greu de precizat dacă aceştia şi-au extins autoritatea şi asupra teri-
toriului din interiorul Dobrogei. După o perioadă de timp în care Dobrogea toată
a fost controlată pe rînd de despotii Dobrotici şi Ivanco, ea intră în stăpînirea lui
Mircea cel Bătrîn din mîinile căruia - la începutul secolului al XV-lea - o vor lua
turcii sub dominaţia cărora va rămîne aproape cinci secole.
7' Vezi, Petre Diaconu, Despre localizarea Virinei, In Pontica, III, Constanţa, 1970, p. 275-295.
 "-

CITEVA CUVINTE DESPRE

ROLUL CETATI!
, DE LA
.....

PACUIUL LUI SOARE

"-

IN complexul imprejurărilor istorice pe care le-am schiţat în primul capitol, cetatea

din insula Păcuiul lui Soare îşi are importanţa sa deosebită.
Plecind de la datele stratigrafice la care se adaugă şi unele elemente de cultură
materială am ajuns la concluzia că cetatea de pe insula Păeuiul lui Soare a fost
construită în a doua jumătate a secolului al X-lea, mai precis, in vremea stăpînirii
Dobrogei de către trupele lui Ioan 'I'zimiskes, adică intre anii 971 şi 976 1• Aşadar,
ea este o fortificaţie bizantină.
1Desigur, construirea ei a durat o vreme foarte din zidul de incintă poate fi datat nu numai In a doua
scurtă: unul sau maximum doi ani. Afirmaţia noastră jumătate a veacului al X-lea, ci chiar şi In veacul al
se tntemetază pe considerentul că obIectivele militare IX-lea; c) ceramica, datată de noi In a doua jumătate a
trebuiau terminate In cea mai scurtă vreme deoarece veacului al X-lea, se datează In aşezărlIe slavo-bulgare
amplasarea şi ridicarea lor era determinată de factori din Bulgaria In secolele IX-X. De aici, concluzia
externi sau interni care evoluau repede In timp. Unii că cetatea de la Păcuiul lui Soare este din veacul
cercetători bulgari precum K. Miatev (Apxumel>· al IX-lea şi că ea a fost construită In vremea lui
mypama B cpeâneeexoeua B'bJlZapUll, Sofia, 1965, Omurtag, Atribuirea cetăţii vremurilor lui Ornurtag
p. 44-(7) şi AI. Kuzev iflpuuoo 1>1>M uomopusma Ha ar fi impusă de celebra inscripţie de la Tlmovo In care
Cpe8HeBeIWBHUme xpenoomu Ha l1o./lnUli l1yHaB, IV. este vorba de o "i)l'l;epcp"l)ILov o!)(OV el; 'tOv ÂC1V(jU~IV".
CU.llucmpa u X'bpCOBO, In lAM, Vama, V (XX), După cum se vede "argumentele" lui Iv. Bojilov se
1969, p. las) socotesc că cetatea din insula Păcuiullui reduc In fapt la o respingere a argumentelor aduse
Soare a fost construită nu de către bizantini, ci de de noi fără In să a le Inlocui cu altele. Pentru a pune
către bulgari din vremea lui Omurtag. De curind, capăt discuţiei ne vom referi numai la ceramică. Se
tlnărul şi talentatul cercetător bulgar Ivan A. Bojilov ştie că In veacul al IX-lea şi al X-lea ceramica de la
(KY./lmypama I1puay u n'bpBOmO 6'b.Mapcl>o uapcmeo , Dunărea de jos se caracterizează şi prin existenţa
In Hcmopuxecna IIpe'!.IIe8, 1970, p, 119) s-a anga- unei specii de vase cenuşii decorate cu linii lustruite.
jat şi el In discuţie ataştndu-se punctului de vedere Această specie (care 'dispare către sflrşitul secolului
exprimat de K. Miatev şi Al. Kuzev. "Argumentele" al X-lea) se află In proporţie de circa 8-10 % faţă
lui Iv. Bojilov sint următoarele: a) moneda de la de ceramica nisipoasă din aşezărlle secolului al IX-lea
Ioan Tzimiskes descoperită pe pavimentul care mar- şi prima jumătate a secolului al X-lea. Dacă cetatea
chează momentul terminării construirii cetăţii nu este noastră ar fi din veacul al IX-lea atunci ar rămtne
suficientă pentru datarea propusă de noi; b) cercelul de neexplicat de ce la Păculul lui Soare raportul
de tip "BJelo Brd(f' descoperit chiar In mortarul eeramleli cenu~ii este de 1 la lO qqq: '
Petre Diaconu

Poziţia topografieă a cetăţii şi existenţa unor instalaţii portuare flancate

de două turnuri puternice constituie tot atitea motive care ne obligă să admitem c:'i.
fortifieaţia de pe insula Păeuiul lui Soare a avut, cu deosebire, un caracter de bază
navală, tn consecinţă, este de presupus că ea a fost construită pentru a putea fi con-
trolată orice mişcare pe Dunăre a unei flote inamice care, venind dinspre gurile fluviului,
s-ar fI indreptat spre Dorostolon - capitala themei bizantine de la Dunărea de jos.
Cine erau duşmanii navigator! de care se temeau atît de mult bizantinii din vre-
mea împăratului Ioan Tzimiskes încît aceştia s-au văzut obligaţi să construiască o
cetate cu caracter naval la o depărtare de numai 18 m în aval de Dorostolon Y Părerea
noastră este că - în cazul de faţă - nu poate fi vorba decît de kievienii lui
Sviatoslav.
Se ştie că ruşii kievieni, însoţiţi de drujinele varege în incursiunile lor spre lumea
bizantină, se deplasau de obicei pe apă. Nu de puţine ori ei au dat lovituri grele
constantinopolitanilor tocmai pentru că beneficiau de ambareaţiuni numeroase şi, pe
deasupra, uşor de manevrat. Chiar şi in ultima fază a luptelor din 971 dintre bizan-
tini şi kievieni - desfăşurate la Silistra - cneazul Sviatoslav avea la dispoziţie un
număr apreciabil de ambarcaţiuni care îi permiteau efectuarea unui control eficace
al Dunării. In felul acesta el putea să menţină eventualele legături cu regiunile
kieviene şi în plus să-şi dezvolte legăturile pe care le va fi stabilit cu conducătorii
locali din stînga fluviului 2. De fapt, se poate susţine, fără teama de a greşi,
că bizantinii au cîştigat bătălia din 971 de la Silistra de-abia după ce flota
lor mai numeroasă şi mai bine dotată a pătruns pe Dunăre. Prin această operaţie bi-
zantinii, pe de o parte, au neutralizat flota inamică, iar pe de altă parte, au încheiat
cercul asediului Silistrei 3. Că Sviatoslav dispunea la Silistra de un număr relativ mare
de ambarcaţiuni, reiese din însăşi menţiunea cronicilor că, imediat după incheierea
păcii, kievienii s-au retras s-pre ţinuturile lor imbarcaţi în propriile corăbii 4.
Iată, aşadar, că şi în a opta decadă a secolului al X-lea flota juca un rol primor-
dial în acţiunile kievienilor împotriva bizantinilor. în atare conditii, este lesne de
înţeles că bizantinii - de teama repetării unor noi atacuri kieviene - vor fi luat toate
măsurile necesare pentru a controla orice cale navigabilă prin care ar fi putut pă­
trunde inamicul. Un fluviu ca Dunărea, neîntărit şi necontrolat, în împrejurările exis-
tenţei pericolului kievian ar fi uşurat atacarea Dorostolon-ului, ceea ce - in ultimă
instanţă - ar fi putut duce şi la provocarea unei serioase breşe în sistemul de apărare
bizantin din nord-estul Peninsulei Balcanice.
Faptul că menţinerea noilor posesiuni bizantine din nord-estul Bulgariei şi din
Dobrogea trebuia să se intemeieze pe un serios control al Dunării efectuat, pe de
o parte, prin întărirea castrelor de pe malul fluviului, iar pe de altă parte, prin întă­
rirea flotei va fi remarcat-o, înainte de oricine, însuşi împăratul Ioan Tzimiskes.
S-a amintit deja că odată cu ocuparea Dobrogei bizantinii au pus garnizoane in
vechile cetăţi de pe Dunăre 6. Dar dacă o asemenea măsură asigura, oarecum, apărarea
malului drept ea nu era suficientă pentru a ocroti eventualele aşezări fortificate de pe
malul opus şi nici pentru a bara un atac dirijat spre Silistra pe firul apei Dunării.
Atare operaţii reclamau existenţa unei flote puternice şi, în consecinţă, a unei baze
adecvate în care să se adăposteaseă aceasta. Aşadar, printre măsurile militare luate de

Skylitzes-Cedren, II, p. 401.

I 4 Skylitzes-Cedren, II, p. 412.
a Leon Diaconu, Historia, Bonn, 1828, p. 139-143; 6 Vezi, supra p. 16, nota 33.
Skylitzes-Cedren, II, p. 398-401.
 Despre rolul cetiţli

bizantini în 971 se impunea şi căutarea unui loc cu avantaje strategice, cît mai apropiat
de capitala themei bizantine, spre a se construi acolo o bază navală, în felul acesta
devine limpede motivul existenţei cetăţii bizantine cu caracter naval în insula
Păcuiul lui Soare.
Pînă în momentul de faţă noi nu dispunem de nici un indiciu privind tipul va-
selor şi al mărimei flotei pentru care s-a construit baza din insulă. Nu dispunem nici
măcar de vreun izvor literar referitor la existenţa cetăţii despre care este vorba aici.
Tocmai tăcerea izvoarelor literare a fost aceea care a provocat enuntarea unor ipoteze
contradictorii privind identificarea ruinelor de la Păeuiul Iui Soare fie cu Glavinitza 6
fie cu Preslavul Mic 7.

8 Petre Diaconu, Hpenocms X-XV 66., p. 501, Despre o Incercare de identificare a ruinelor de la
nota 44. Păcuiul lui Soare cu una dintre localităţile din trecut
7 P. Ş. Năsturel, Peul-on localiser le Pelil Pres Iau vezi, Petre Diaconu, Despre localizarea Vicinei,
a Păeuiul lui Soare,ln RESEE, III, 1, 1965, p. 17-36. p. 285-295.
 ,

ZIDUL de incintă al cetăţii

se păstrează
pe o înălţime
care ajunge uneori la pînă
5-6 m. Lărgimea zidului la înălţimea actuală este de 4,20 m, iar la bază 1 de 5,90-
6 m. Diferenţa de grosime dintre baza şi înălţimea păstrată este realizată printr-o serie
de pragnri (crepidae) dispuse pe ambele feţe ale zidului, în jumătatea lui inferioară.
Blocurile folosite în parament sînt de formă paralelipipedieă ; ele excelează
prin grija cu care au fost fasonate ; dimensiunile lor sînt variate; totuşi, cele mai multe
au lungimea de cea 1 m şi lăţimea de cea 0,50 m; nu rareori se întîlnesc şi blocuri de
piatră, lungi de 1,50 m şi late de 0,60-0,70 m. Pietrele folosite în emplecton 2, destul
de mari, sînt de formă neregulată (pl. I/l). Din cînd în cînd însă se întîlnesc şi blocuri
de formă paralelipipedică, cu feţele nefinisate" (pl. I/2).
Mortarul este de trei feluri 4 : 1) mortar din var, nisip şi pietriş (prundiş de rîu) ;
2) mortar din var, nisip şi sfărîmătură de cărămidă, în care, uneori, a fost introdus
şi prundiş ; 3) mortar "hidrofug" din var şi praf de cărămidă, foarte rezistent la ume-
zeală.
Primul fel de mortar s-a întrebuinţat cu deosebire în emplectonul zidului. Pro-
centul de "pietriş de rîu" nu este egal nici pe verticală şi nici pe orizontală. Din obser-
vaţiile noastre rezultă că mortarul de la baza zidului conţine o cantitate mai mare
de pietriş de riu.
Al doilea fel de mortar - cel preparat din var, nisip şi bucăţele de cărămidă
- a fost folosit cu precădere în construcţiile expuse intemperiilor, cum ar fi, de pildă,
platformele debarcaderului.

1 Vorbind despre "baza zidului" noi ne referim
la primul rtnd de blocuri de piatră care zac pe sub-
strucţia de lemn.
a In cazul In care miezul zidului este format din
blocuri paralelipipedice, denumirea de emplecion
devine improprie. Totuşi, vorbind In termenii cei mai
generali despre miezul zidului noi vom folosi In conti-
nuare acea&tă expresie,
3 Intrucit există şi porţiuni de zid cu emplecton
- In adevărata accepţie a cuvfntului - consideraţiile
lui D. Vllceanu din articolul Cu privire la tehnica
de constructie a zidului de incintd al cetdţii bizantine
de la Pdcuiullui Soare (secolul al X-lea e; n.) In scrv,
16, 1965, 2, p. 297, despre termenul de emplecton,
trebuie rectificate.
4 D. Vllceanu, op, cii.; p. 294. "1.7
Petre Diaconu

In sfîrşit, al treilea fel de mortar -

cel hidrofug - a fost întrebuinţat numai
la umplerea rosturilor. El se aplica după ce se înlătura din rosturile dintre blocurile
de piatră pe o adîncime de cea 0,02 m mortarul din prima categorie 5.
Din observaţiile culese în două secţiuni rezultă că blocurile de piatră aşezate
direct pe substruoţia de lemn 6, sînt, pe de o parte, mai mari decît cele obişnuite,
iar, pe de altă parte, sînt cioplite cu mai puţină grijă. Umplerea spaţiilor şi a deni-
velărilor dintre blocurile de la bază s-a făcut cu sfărîmătură de piatră şi mortar.
Operaţia avea drept scop obţinerea unui plan orizontal "de la care trebuia să înceapă
zidirea cu blocurile bine ecarisate" 7.
Pragurile se încadrează într-un sistem unitar. Intr-o porţiune a zidului apar
trei trepte, dar în alta numărul lor se ridică la patru. Înălţimea treptelor este determi-
nată de înălţimea şi numărul blocurilor de piatră care intră în alcătuirea lor; de aceea,
cîteodată o treaptă are înălţimea unui singur bloc, iar altădată, are înălţimea a două
blocuri. Lăţimea treptelor variază între 0,08 m şi 0,50 m.
Aşezarea pietrelor, în schimb, respectă o oarecare simetrie. Astfel, blocurile de
piatră folosite la baza zidului şi la alcătuirea treptelor sînt dispuse cu faţa scurtă spre
exterior urrnărindu-se mereu ca blocul de deasupra să suprapună rostul format din
alipirea altor două blocuri; cîteodată după un bloc "lung" urmează unul sau chiar
două cu faţa "îngustă" în exterior iar altădată, după o serie de două-trei blocuri
aşezate cu faţa lungă în exterior, urmează un bloc aşezat cu faţa scurtă în exterior.
Dispoziţia pietrelor este mai ritmică în zidurile camerei porţii (fig. 6/1 şi pl. II).
Partea superioară a zidului de incintă se termină printr-un şir de creneluri. Cîteva
piese din acest fel au fost descoperite în dărîmăturile aflate printre ruinele de pe "pla-
ja" cetăţii, sau chiar în nivelurile de vieţuire din veacurile XI şi XIII-XIV. Vom
da dimensiunile unei pietre de crenel, fără a avea însă pretenţia că toate celelalte au
exact aceeaşi mărime şi aceeaşi formă. Baza, plană, are o lungime de 0,54 m; lăţi­
mea este de 0,31 m iar înălţimea de 0,18 m (fig. 7).
Pentru a căpăta o imagine oarecum completă asupra zidului de incintă şi a
complexelor legate de acesta vom face o descriere a unora dintre părţile dezvelite,
iar, la nevoie, ne vom opri şi asupra cîtorva detalii de ordin stratigrafic.
Din zidul de pe latura nordică a cetăţii nu se păstrează decît o mică parte,
restul fiind distrus de apele Dunării. Ruptura provocată de ape (fig. 8/1) ne permite
culegerea unor observaţii privind tnsăşi structura zidului. Şi aici, ca peste tot, pe
substrucţia lernnoasă (fig. 8/2) zace un rînd de pietre paralelipipedice, masive, cio-
plite cu mai puţină îngrijire. Pietrele din al doilea rînd formează prima "crepidă"
largă de 0,08 m-O,09 m. A doua "crepidă" este formată din blocuri a căror înălţime
măsoară 0,45-0,46 m. Această crepidă este rezultată din scobirea în unghi drept a
blocurilor de piatră care intră în alcătuirea ei. A treia erepidă este mult mai lată
(0,40 m). Ultima crepidă (a patra, de jos în sus) are o lăţime variabilă între 0,15 m
şi 0,20 m. Pietrele folosite în parament urmează şi aici o anumită ordine. Astfel, în
timp ce pietrele dintr-un rînd sînt aşezate cu feţele mici în afară cele de deasupra
sînt dispuse odată cu faţa lungă şi altădată cu faţa îngustă, ca apoi să urmeze cîteva
şiruri formate din pietre dispuse într-o ordine mai puţin strictă.

I Ibidem, p. 295. stratigrafice".

• Despre substrucţia din pari şi blrne de stejar 7 D. Vtlceanu, op. eii., p, 294.
28 vezi o descriere mai largă In capitolul "Observaţii
 Zidurile cetăţii. Poarta ,1 portul

Zidul de incintă era flancat in această parte de un turn, intr-atît de distrus

(pl. III/1-2), incît astăzi el nu mai oferă nici un element demn de luat in seamă.
Turnul, la fel ca şi zidul de incintă sau celelalte construcţii, adiacente, zace pe
obişnuitul "pat" din pari şi bîrne de stejar. Forma lui pare a fi fost reetangulară.
In interiorul cetăţii, pe partea opusă a turnului, ceva mai inspre est, săpăturile
noastre din anul 1956 au scos la iveală ruinele unui zid, orientat aproximativ paralel

I IO[ 10
OI ID[ )
1 lOI lD( )
OI lO( J
Fig. 6. - 1, dispoziţia blocurilor In zi-
durile Iaeăperli-porţti; 2, dispoziţia blo- DO 0000
curilor pe una din feţele exterioare ale
turnului din sttnga debarcaderului.

Fig. 7. - Piatră de crenel.

cu zidul de incintă. Socotit de noi a fi un zid roman, astăzi sintem in măsură să sus-
ţinem că el a fost construit odată cu zidul de incintă al cetăţii şi că servea drept
platformă de acces la treptele porţii.
La aproximativ 15 m spre est de turnul amintit mai sus, cercetările arheologice
au scos la iveală ruinele unei porţi, care prin funcţia Ba, prin monumentalitatea
părţilor constitutive ca şi prin particularităţile de construcţie merită o atenţie deose-
bită.

li-
Poarta de nord (pl. IV) a cetăţii de la Păcuiul lui Soare face parte din tipul "tur-
nurilor-poartă". Intr-o prezentare rezumativă a trăsăturilor sale de plan şi elevaţie,
poarta poate fi caracterizată ca un turn dreptunghiular situat pe zidul de incintă,
cu cea mai mare parte a sa în afara feţii exterioare a zid1~lui incintei, r1,prinzînd în pat·tent" 29
 1

Fi~. R. - 1, zidul d" nord, rupt d" apel« l run.irii : 2, urmclc parilor de le mn
d" la haza zidului dt' nord.

30
 21durlle cetlţll. Poarta ,1 portul

său pasajul porţii, orientat perpendicular pe zidul incintei, pasaj prevăzut pe traseul
stiu ou MUti ~nchideri independente 8.
Poarta despre care este vorba ridică mai multe probleme, pe care le vom lua
în discuţie, pe rînd. Prima priveşte tehnica de construcţie, urmînd a insista aici doar
asupra unor detalii care diferenţiază acest obiectiv în raport cu celelalte părţi ale cetăţii.
A doua are în vedere prezentarea diferitelor elemente' ale turnului-poarta, în plan şi
în elevaţie, atîta cît permit zidurile păstrate, o încercare de reconstituire şi, bineînţeles,
compararea acestei porţi cu altele cunoscute la cetăţile bizantine, cît mai apropiate în
timp şi spaţiu cetăţii de la Păeuiul lui Soare. în sfîrşit, unele observaţii se impun şi
în legătură cu locul ocupat de poartă în planul general al cetăţii, aducerea în discuţie
a unor anumite analogii nefiind lipsită de importanţă nici din acest punct de vedere.
Hotărind construirea turnului-poartă de pe latura de nord a zidului de incintă,
la o distanţă de 25 m de colţul de nord-est al cetăţii (distanţa măsurată pe faţa interi-
oară, între colţ şi axul intrării), constructorii bizantini au marcat pe nisipul de pe capă­
tul nordic, din acea vreme, al insulei, planul viitorului obiectiv. Acest plan rectangular
cu latura lungă de 17,50 m şi cu aceea scurtă de 11 m se prezenta iniţial ca o lărgire
cu 3,70 m spre interior şi cu 8 m spre exterior a traseului zidului de incintă (acesta
din urmă avînd la temelie, aşa cum s-a arătat mai sus, o lăţime de 5,90 m), Pe întreaga
suprafaţă a viitorului turn-poartă au fost bătuţi în nisip stîlpi (piloţi) din lemn de ste-
jar '. Capetele acestora, rămase la nivelul de atunci al solului, au fost acoperite cu o
plaeă de pietriş şi mortar, operaţie ce a dat o rezistenţă deosebită terenului care urma
să suporte presiunea considerabilă a viitoarei construcţii 10.
Temelia turnului-poartă a fost construită ca o mare platformă înaltă de 2,50 m,
cuprinzînd cinci rînduri mari de blocuri ecarisate 11, ţesută cu temelia zidului de incintă.
Folosim termenul de "temelie platformă" deoarece ea se afla deasupra nivelului de
atunci al solului. Termenul oglindeşte mai sugestiv soluţia tehnică adoptată, chiar dacă
este de presupus că încă din timpul construcţiei temeliei s-a început, paralel, şi operaţia
de înălţare a terenului din interiorul incintei, pe măsura adăugirii unor noi rînduri de
blocuri pe platforma temeliei. Volumul de cea 500 m S de blocuri ecarisate folosite doar

8 o primă prezentare de ansamblu a porţii de
nord s-a lăcut de către autor In august 1966 la primul
congres internaţional de studii balcanice şi sud-est
europene de la Sofia (Cf. R. Popa, La porte nord de
la fortereue b,zantine du X-e si~cle de Păeuiul lui
Soare ti l a relatiolll avu I'archiiecture militaire byzan-
tine, Sofia, 1970, extras din Actes du premier congres
international des etudes balkaniques el sud-est euro-
peennes) iar apoi Intr-o formă mai extinsă, cu note
şi material ilustrativ, In Dacia, N. S., XI, 1967 (cf.
R. Popa, La porte nord). Prezentăm aici datele esen-
ţiale, cu completările permise de extinderea cerce-
tărilor.
• Nu am pătruns cu săpătura sub temelia turnului-
poartă, mulţumindu-ne cu verificarea existenţei
sUlpilor-piloţi la marginea acestei temelii. Dar exis-
tenţa lor pe Intreaga suprafaţă a temeliei este In afară
de orice Indoială, aUt datorită analogiei cu celelalte
porţiuni ale zidului de incintă cit şi consideraţiilor
privind tehnica de construcţie. Dacă solul n-ar fi
fost Intărit decit pe conturul viitoarei temelii a tur-
nului-poartă, este de la sine Inţeles că Intreaga parte
centrală a acestei construcţii masive s-ar fi afundat In
nisip (s-ar fi produs o tasare inegală) şi turnul s-ar
fi prăbuşit.
10 Turnurile fiind mai Inalte decit zidul de incintă,
credem că sarcina zidăriel lor raportată la metru
pătrat de sol era superioară celei de pe traseul zidului,
golurile din interiorul turnurilor nepuUnd anula decit
In parte diferenţa de masă datorată Inălţimii mai
mari. De altfel, spre deosebire de zidul de incintă a
cărui lăţime la temelie depăşeşte cu 1,70 m pe aceea
de la nivelul paramentelor (5,90 m faţă de 4,20 m),
la turnul porţii această diferenţă este de numai
0,25-0,50 m pe laturile sale de est, nord şi vest.
11 Spre deosebire de alte porţi ale cetăţii, unde mie-
zul temeliei este compus din blocuri mai superficial
ecarisate (vezi mai sus p. 27), la temelia turnului-poartă
s-au folosit numai blocuri mari, bine finlsate. O veri-
ficare In acest sens ne-a prilejuit-o o groapă din a doua
jumătate a secolului al XIV-lea care, venind de sus,
a spart temelia pe o suprafaţă de circa 1 mi şi pe o
adlneime de 3 rInduri de blocuri. 31
 Popa

pentru temelia turnului-poartă (17,50 X 11 X 2,50 m) este de natură. să dea o imagine

sugestivă a efortului constructiv depus la Păeuiul lui Soare.
în afara solidităţii mai mari a temeliei sale, turnul-poartă prezintă şi o alti
caracteristică ce-l deosebeşte, constructiv, de zidul de incintă. Este vorba de folosirea
unui mare număr de blocuri tăiate şi săpate in forme complicate, menite să asigure
ţeserea zidăriei la punctele de intersectare a diferitelor suprafeţe. Printre aceste blocuri
se numără cele, mai simple, tăiate in formă de L folosite la legătura dintre zidul incintei
şi acela al turnului, blocuri in formă.de L cu una dintre laturi de secţiune trapezoidală
folosite la naşterea bolţilor in interiorul parterului turnului şi chiar blocuri cu peste 12
feţe care participă, in zidărie, la naşterea unui arc (pl. V), la un colţ de încăpere şi la
delimitarea golului in care aluneca drugul de blocare a canaturilor porţii (pl. VI).
Pe temelia-platformă,descrisă mai sus, se ridică zidurile propriu-zise ale turnului
porţii cu grosimi inegale. Astfel, zidul frontal, dinspre nord, are o grosime de 3,90 m, iar
cele două ziduri laterale dinspre est şi vest, grosimea de 2,20 m 12. Zidul de sud, dinspre
incintă, al turnului-poartă, are grosimea de 3,20 m, dar in cazul lui situaţia este mai
complicată deoarece o parte a acestei grosimi face loc, la nivelul parterului, unui spaţiu
boltit aflat in spatele inchiderii cu canaturi a porţii. Asupra acestui detaliu vom reveni
cind vom lua in discuţie elevaţia turnului-poartă.
Ceea ce ni s-a păstrat din turnul-poartăreprezintă de fapt o bună parte a zidurilor
parterului său. Ele mai au astăzi o tnălţime (măsurată de la nivelul de călcare al garni-
zoanei bizantine, deci de la nivelul amenajat artificial la sîirşitul Iucrărilor de construcţie)
de 0,50 -3,80 m. Prima cifră priveşte înălţimea păstrată, in urma demantelării turceşti,
la zidul de nord, frontal, al turnului-poartă; a doua pe aceea din dreptul locului de
inserţiea acestuia din urmă la zidul de incintă. în aceste condiţii, o reconstituire a
turnului, fie şi numai la nivelul parterului său, intimpină serioase dificultăţi. O parte.
a lor poate fi depăşită cu ajutorul detaliilor de plan dezvelite prin săpătură. Pentru
anumite elemente din elevaţia turnului-poartă, reconstituirea rămîne totuşi numai
ipotetică.
La nivelul parterului, turnul-poartă are un plan dreptunghiular cu latura lungă
de 14,70 m şi aceea scurtă de 10,50 m. El depăşeşte cu 8,50 m inspre exterior şi cu 2 m
inspre interior paramentele zidului de incintă. Cu alte cuvinte, turnul-poartă in discuţie
nu este un simplu turn exterior ci este un turn situat pe zidul de incintd (sau ţin~nd locul
zidului de incintd pe o lungime de 10,50 m), dar avind totodată cea mai mare parte
a sa in exteriorul planului incintei 13. Parterul este compus dintr-o singură încăpere,
de 7,40 X 5,80 m, mărginită de cele patru ziduri cu grosimile diferite consemnate mai
sus. Această, încăpere, făocind parte din pasajul porţii, se deschide atit spre exterior cit
şi spre interior (pl. VII). Deschiderea dinspre exteriorul cetăţii, practicată in zidul gros
de 3,90 m din această parte, are o lărgime de 3,20 m şi prezintă- pe traseul ei, la 1 m
in spatele feţei exterioare a turnului, lăcaşurile de glisare pe verticală a unei herse
(eataracta). Late de 0,16 şi adinci de 0,23 m, aceste lăcaşuri sint seobite in blocurile
eearisate ce compun in locul respectiv zidăria turnului. Intrarea era prin urmare blocată
in această parte printr-o "cataractă" lată de 3,60 m (3,20 + 2 X 0,23 m) şi groasă
de 0,12 -0,14 m, manevrată pe verticală printr-un mecanism situat la etajul turnului.
Deasupra acestei intrări trebuie să se fi aflat, la o înălţime greu de precizat, o boltă

12 Zidul de vest al turnului nu a fost degajat inte- mic sondaj la punctul de joncţiune cu zidul de incintă.
gral pentru a nu periclita malul dinspre Dunăre al la Asupra acestei trăsături, importante pentru
32 complexului, dar grosimea sa a fost verificată printr-un Incadrarea tlpologlcă a turnului, vom reveni mai jos.
 Zidurile cetăţII. Poarta ,1 portul ,

eilindrieă din blocuri de piatră. Masivitatea zidurilor şi mărimea excepţională a blocu-

rilor exclude posibilitatea ca zidăria etajului să.poată fi suportată pe o deschidere de
3,20 m prin grinzi de lemn. Rămîne în schimb nesigur felul în care s-a rezolvat ţinerea
sub observaţie şi în bătaia armelor garnizoanei a spaţiului de 1 m lungime din faţa
cataractei. Menţionăm dificultatea deoarece nu credem ca această cataractă să fi fost
o hersă propriu-zisă, formată dintr-un grilaj de bîrne sau bare de fier, aşa cum se mai
pot vedea la cetăţile medievale. Asemenea herse se află imediat in faţa unei inchideri
de alt tip, de obicei cu canaturi, servind ca mijloc suplimentar de protecţie a porţii
principale sau avînd drept scop închiderea în cetate a unor duşmani pătrunşi în incintă
şi din această cauză ele se ţineau uneori in poziţie ridicată chiar şi în timpul asediilor.
O asemenea utilizarea cataractei a cunoscut şi antichitatea, faptul fiind consemnat
în texte sau rezultînd implicit din distanţa foarte mică la care se află cataracta în faţa
porţii cu canaturi la unele cetăţi din veacurile IV - VI 14. Dar la poarta de la Păeuiul
lui Soare ca şi la altă serie de porţi, cataracta reprezintă o închidere independentă,
interzicînd accesul în parterul turnului şi din această cauză ea trebuie să fi fost înforma
unei tăblii pline, din blăni de stejar întărite cu benzi de fier. Un grilaj ar fi expus încă­
perea de la parterul turnului la tirul eventualilor asediatori. Rezultă totodată că, pentru
supravegherea spaţiului din faţa eataractei, în momentul cînd ea era închisă, trebuie
să fi existat un spaţiu de tragere practicat în bolta coridorului sau ca paramentul de
nord al turnului să fi prezentat o retragere pe lăţimea coridorului de acces.
La capătul opus, dinspre interiorul incintei, a încăperii de la parterul turnului-
poartă, se afla a doua trecere, sub forma unui coridor lung de 3,20 m, Lăţimea ac~stui·
coridor este tot de 3,20 m pe prima porţiune, lungă de 1,20 m, pentru ca apoi coridorul
să se lărgească la 3,60 m. Soluţia fragmentării coridorului prin lăţimi diferite a fost
impusă de montarea canaturilor închiderii interioare. Cele două canaturi, susţinute
de axe cu lăcaşul amenajat în punctul de lărgire a coridorului w, se deschideau înspre
interior iar în poziţia de închidere a porţii se sprijineau pe marginile şi pe bolta primei
părţi a coridorului, aflată in faţa lor.
N aşterile boltei aici amintite s-au păstrat pe înălţimea a trei rînduri de blocuri.
Reconstituirea arcului ei, care nuputea fi decit semicilindric, indică pe centru înălţimea
maximă de 2,60 m. Ca particularitate a construcţiei sale, particularitate determinată
şi de mărimea. blocurilor folosite la ziduri, notăm că arcul porneşte din grosimea zidu-
rilor laterale prin..b locuri de formă trapezoidală. Cu alte cuvinte, în loc de a folosi obişnui­
ţii bolţari, constructorii au realizat, începînd de la înălţimea de 1 m, rînduri de blocuri
pe planuri din ce Îl) ce mai înclinate, planuri ce pornesc chiar de la colţurile încăperii
de la. parterul turnului-poartă şi converg spre centrul pasajului (pl. V). Această soluţie
constructivă ca. şi altele despre care a şi fost vorba - mărimea blocurilor şi utilizarea
de blocuri special cioplite la inserţia zidurilor - contribuie la impresia că avem de-a
face la Păeuiul Iui Soare cu constructori familiarizaţi cu tehnica zidurilor "seci", din
blocuri de piatră lipsite de legătură de mortar. De aici şi senzaţia de "arhaic" sau mai
degrabă de "arhaizant" pe care o degajă întregul monument.

u Vegetius, Instituiorum rei militaris, IV, 4, co-
lecţia Nlsard, Paris, 1849, p. 718. Cu privire la porţile
de cetăţl romano-bizantine cu canaturi dublate de
hersa situată la clţiva zeci de centimetri In faţă, vom
reveni mal jos. Pentru hersele cetăţilor medievale,
cf. O. Piper, Burgenkunde, Miinchen, 1905, p. 279-283.
111 Lăcaşurile respective nu au fost cercetate
8 '. c, 1808
deoarece s-a decis conservarea unui prag construit
In această zonă, In prima jumătate a veacului al XI-lea,
din zidărie seacă, prag care le acoperă. Este foarte
probabil ca, la fel ca şi la port, lăcaşurile săpate In
piatră să fi avut o căptuşeală de fier care să faciliteze
rotirea axelor.
33
R. Popa

In spatele canaturilor, porţiunea mai lată a coridorului a fost la rindul ei acoperită

cu o boltă, din naşterea căreia s-a păstrat un singur rînd de blocuri la înălţimea de
2,80 m. Această tnălţime, sensibil mai mare decît a bolţii primei părţi a coridorului,
permitea deschiderea completă a canaturilor. Rezultă totodată că bolta din spatele
eanaturilor avea o înălţime maximă reconstituită de 4,50 m 16.
In poziţia de închidere a eanaturilor, acestea erau blocate din spate, la înălţimea
de 1 m, printr-un drug ce ieşea din grosimea zidului de sud a coridorului. Lăcaşul dru-
gului, lat de 0,22 şi înalt de 0,18 m, pătrunde în masivul de zidărie dinspre sud pe o
adincime ce depăşeşte cu siguranţă 4 m 17. Pe peretele opus al coridorului se află un alt
lăcaş, cu aceeaşi lăţime şi înălţime dar adînc de numai 0,40 m, în care intra capul drugului.
Distanţa de 0,20 m dintre lăcaşurile amintite şi punctul de lărgire a coridorului permitea
folosirea unor canaturi groase de 0,Hi-0,18 m. Desigur că şi acestea din urmă erau
prevăzute cu ferecături masive.
Pentru a încheia descrierea parterului turnului-poartă şi consideraţiile ce pot fi
făcute pe marginea zidurilor păstrate, notăm că distanţa dintre cele două închideri,
cataracta şi canaturile, este de 10,50 m şi că tneăperea de la parter era acoperită, foarte
probabil, printr-un planşeu de grinzi masive de stejar.
Pentru reconstituirea nivelurilor superioare ale turnului, nu dispunem decît
de indiciile oferite de scară şi de cîteva materiale prăbuşite de sus în cursul veacului
al XI-lea şi recuperate în timpul săpăturilor,
Scara 18 s-a descoperit în campania de săpături din 1967 cînd s-a degajat faţa
interioară a zidului de incintă, la vest de turnul-poartă. Ea se prezintă ca un masiv de
zidărie lung de 5 m şi lat de 2,20 m, situat pe faţa interioară a zidului de incintă, in
colţul dintre acesta şi turn. Masivul zidăriei scării depăşeşte deci cu 0,20 m inspre inte-
rior, faţa de sud a turnului-poartă. Cu toată starea proastă de conservare a blocurilor
de piatră, s-au păstrat totuşi în condiţii mulţumitoare primele patru trepte, pe o înăl­
ţime de circa 1 m (fig. 9/2). Aceste trepte au lăţimea şi înălţimea constantă, de cîte
0,30 m. Cu alte cuvinte, scara trebuie să fi avut o pantă destul de accentuată, de 45 %,
atingind nivelul superior al turnului-poartă la o înălţime de cea 5-5,50 m.
Lăcaşul cu dimensiunile de 0,20/0,20 m care a apărut în grosimea masivului zidă­
riei scării, de la faţa sudică a acestuia şi pînă la o adîncime pe care nu am putut-o pre-
ciza dar care depăşeşte cu sis;uranţă 1,20 m, ridică o problemă mai- delicată, Ţinind
seama de faptul că acest lăcaş se află pe acelaşi plan orizontal cu lăcaşul drugului de
blocare a porţii cu canaturi şi că cele două lăcaşuri par a se întîlni, în unghiu drept,
in grosimea zidăriei, ni se pare foarte probabil ca să avem de-a face aici cu locul unui
mecanism de manevrare a drugului. Mai precis, ne gîndim la un ax prevăzut la capătul
exterior cu o manivelă şi la capătul din zidărie cu o roată dinţată care, potrivită pe o

11 Reconstituirea ţine seama de o boltă sernlcilin-
drică. Pe temeiul urmelor păstrate şi a deschiderii
mari (3,60 m), ni se pare singura soluţie posibilă.
17 Pentru a putea bloca cele două canaturi şi a
se sprijini totodată In zidurile laterale, drugul trebuie să
fi avut cel puţin 4,20-4,40 m, Se pare totuşi că el a
fost mai lung deoarece existenţa unui lăcaş, descoperit
In grosimea masivului de zidărie a scării şi despre care
va fi vorba mai jos, sugerează folosirea unui sistem
mai complicat de manevrare a drugului. Vom reveni
asupra acestei probleme. Datorită dimensiunilor,
lăcaşurile nu au putut fi degajate ptnă In fund de
pămlntul intrat In ele de-a lungul timpului.
18 In prezentarea făcută porţii după dezvelirea
parţială din 1961-1963, s-a indicat doar cu probabili-
tate existenţa In acest loc a unei scări (R. Popa,
La porte nord . . . , p. 280). Descoperirea ei şi posibili-
tatea reconstituirii pantei, pe care erau dispuse trep-
tele, oferă elemente In plus pentru restituirea ipotetică
a primului nivel; compară M. Dordea-Voitec, L'llude
de resiitution eu studiul aceleiaşi autoare din prezentul
volum,
 :!

Fig. 9. - 1, {'ei noi "pinteni" ai porţii văzut! dinspre vest: 2, treptele rare du-
ceau la et ajele Imnului porţii.
35
Petre DllConu

eremalieră de pe lungimea drugului, să determine aluneeareaeeestula Inainte sau înapoi,

pentru blocarea sau deblocarea canaturilor. , '
Avantajele unui asemenea mecanism nu mai trebuie subliniate. El permitea deschi-
derea porţii dintr-un Ioeadăpostit, deci fără ca persoanele însărcinate cu. această ope-
raţie să fie nevoite să se pesteze pe traseul intrării, in ..raza de acţiune a celor aflaţi in
faţa canaturilor.Există totuşi un inconvenient important pentru eventualitatea in care
un asemenea mecanism a existat în realitate, determinatde îngroparea, odată pentru
totdeauna, în masivul.zi(lă1'iei,a roţii-dinţate pomenite mai-sus şi prin urmare a imposi-
bilităţii executării reparaţdilor. Această rezervă ca şi faptul că nu cunoaştem analogii
pentru mecanisme de aeest. fel, facca, cele enunţate aici să nu depăşească caracterul
de ipoteză, in aşteptarea unei posibilităţi de a verifica situaţia din interiorul masivului
de zidărie. Orieumvdacă ipoteza noastră se dovedeşte greşită, va trebui căutată o altă
explicaţie pentru cel de-al doilea. lăcaş, explicaţie ce ni se pare foarte greu de găsit.
înălţimea totală a turnului-poartă peatefi reconstituită doar ipotetic. Presupu-
nind că primul etaj, la planşeul căruia se ajungea lao cotă de 5 -'--5;50 m, avea la rindul
său înălţimea de 3:-4 m, Pecesa,răinEitalaţiei demanevrare- a eataraetei şi că deasupra
se mai afla un al doilea etaj, 'ajnngem'l~o inălţime de circa 12 m.Dricum.iacest al doilea
etaj rămîne sub semnul tnti~bării, cu' atit· mai ·IIlultcu.cit: in grosimea depunerilor din
interiorul parterului, in stratuldin a .doua jumătate a veacului al.Xl-lea, am descoperit
o mare cantitate, de olane. prevenind. de la un acoperiş.,.Din această cauză, existenţa
deasupra etajuluiI a unuia,co.perjş in,alt;,potrivit elimei dunărene, ţnconjurat eventual
de un 'condordeschtaproteşet,.s pre exterior prin zidărie. Cu .crertele, ni se pare de luat
in considerare (fig. 10).
*,
Pavimentulde -piatră al încăperii turn se -Intinde spre -intenorurcesăţii pină in
spatele "pintenului" sting. ah porţii. De s-qplin,mt că.tn această zonă, .constructorii n-au
mai apucat săedaugepavimentnlniultimele două rînduri.de blocuri. Pentru a căpăta
totuşi o oarecare orizontalitate, au grămădit pămînt galben nisipos pe care I-au
"căpăcuit" la nivelul platformei de piatră CU o : placă de -mortar. Observaţia aceasta
ne Indrituieşte să credem' că eonstructorii au fost nevoiţi, la un moment dat, să urgen-
teze terminarea construirii cetăţii; motivele. grabei nu 11e sint cunoscute. .
"Pintenul" din stînga porţii este prevăzut cu un prag lat de 0,27 m (fig. 9/1;
pl. VIII/2). Blocurile care formează. pragul auo inălţime de 0,47 m.. Ne-am fi aşteptat
ca - adtneindu-ne cu săpătura - să dăm peste un alt' prag sau cel mult peste un rînd
din pietre aşezate exact sub 'blocurile- care formează erepida. Şi, totuşi, pietrele imediat
de dedesubt sint retrase spre .Interiorul-zidului Cu circa 0,10 m.
în momentul în care se sideaa pietrele din, pragul "pintenului", nivelul de "căl­
care" din a.ceastă zonă era;reprez"entat' de un· strat de pămînt nisipos, gros de 0,35 m.
Nu incape îndoială 9ă el a fost adus din altă parte..De altfel, faptul că este un "pămînt
purtat" il dovedesc şi- bucăţelele: de mortar din conţinutul,său. Peste pămîntul nisipos
se află un strat de mortar cu ogrosime de 0,10 m.Treapta (crepida) "pintenului" sting
al porţii a fost ame~jatjl. inajt{tede, depozitarea celor două straturi. Urmează apoi
citeva dungi tot de mortar, mai mult sau mai puţin.roşietice, culoare datorată morta-
ruluihidrofug din conţinutul lor. Aceste "dungi" sint rezultate, evident, din mortarul
scurs in timpul lucrului. La circa 25 m depărtare de poartă, in direcţia est se află unul
36 din colţurile cetăţii.
 Zidurile cetăţii. Poarta şi portul

Unghiul rezultat din incheierea zidului de nord cu cel de est este ceva, mai mic
do !IO% (fig. 4).
Chiar În locul de incheiere al celor două ziduri, constructorii au amenajat o intrare
care ducea in turnul de colţ. Intrarea În turn (pl. IX) avea o lărgime de 0,75 m. Piatra
de prag este prof'ila.tă pe laturile lungi. Această piatră şi cea de dedesubtul ei au fost
prime în zid într-un chip cu totul neobişnuit. Faţa lor lungă "taie" unghiul deter-
minat de cele două ziduri ale incintei (zidul de sud şi de est).

Fig. 11. - Porţiune din zidul de incintă de pe latura de est.

Turnul, dist.ru« În cea mai mare pa.rt« prezintă un artificiu de oonstruoţ.le, extrem
(le ~ugestiv
pentru înţelegerea conformaţ.iei insulei in momentul construirii cetăţii.
Una din laturile lui, cea dinspre vest, este semicircnlară. Cealaltă latură - opusă
acesteia - este dreaptă (fig. -1). Latura dreaptă realizează împreună cu zidul de est al
incintei un unghi obtuz (fig. 4). Explicaţia unei atare orientări a laturei drepte a turnului
trebuie căutată în împrejurarea că În vremea în care se construia cetatea, pe aici trecea
unul din braţele Dunării. în acest caz un zid orientat altfel de cum este acesta ar fi
fost repede distrus de izbiturile gheţei din timpul iernii.
Mergind pe creasta zidului de est (fig. 11 ; pl. IX/~) la aproximativ 100 m depăr­
tare de turnul de colţ, dăm peste o intrare 19, amenajată chiar în zidul de incintă.
Este vorba de intrarea in debarcaderul fortificaţiei (fig. 4).
Pe linia pararnent.ului interior al zidului de incintă ea are o lărgime de 4,20 m,
in timp ce lărgimea, în dreptul paramentului exterior, este de 3,92 m. "Lateralele"
intrării sînt construite din blocuri de piatră, foarte îngrijit fasonate şi legate între ele

19 Intrarea a fost repe rată Incă din anul 1957 (Materiale, VI, p. 656), 37
Petre Diaconu

cu obişnuitul mortar din var, nisip şi pietriş de rîu. Fireşte, rosturile dintre pietre sînt
umplute cu mortar hidrofug.
Fiecare dintre cele două "laterale" se termină în dreptul paramentului exterior
al zidului de incintă cu cîte o piatră profilată (prin cioplire) în forma literei L, iar aceasta,
spre a se putea realiza lăcaşurile de colţ pentru pivoţii canaturilor porţii. Fe~ele. inte-
rioare ale pietrelor profilate în forma literei L sînt uşor scobite în zona unghiului rea-
liz.at de ele. 13cobiturile au fost făcute pentru ca stîlpii de susţinere (pivoţii) ai "batan-
ţilor" să fie mai bine înţepeniţi. Pe paviment, în colţurile realizate de pietrele în formă
de L, se disting şi astăzi urmele Iăcaşurilor pentru pivoţii porţii. Şi pentru că ne-am
referit la paviment, vom atrage atenţia că el este realizat prin asamblarea unor blocuri
de piatră îngrijit fasonate, avînd lăţimea dc 0,73-0,75 m. Rosturile dintre ele sînt
umplute cu mortar hidrofug, întru totul asemănător aceluia din rosturile "lateralelor"
porţii.
Canaturile, două la număr, se deschideau în chip obligator numai spre interior
(aceasta din cauza poziţiei pietrelor în formă de L). Urmele deselor deschideri şi închi-
deri s-au imprimat pe paviment sub forma unor şănţuleţe semicirculare (fig. 12). Ba-
tanţii trebuie să fi fost de lemn, dar cu siguranţă că ei erau armaţi cu fier. Altfel, nu
s-ar putea explica "dîrclc" semicirculare de pe pavimentul intrării. Judecînd după
diametrul lăeaşurilor pentru pivoţi şi după scobiturile de pe paviment sîntem îndreptă­
ţiţi să afirmăm că grosimea canaturilor de lemn era de circa 0,15 m. Datorită faptului
că din înălţimea lateralelor s-au păstrat numai două rînduri de pietre, astăzi sîntem
puşi în imposibilitate de a preciza poziţia şi - cu atît mai puţin - dimensiunile even-
tualelor nişe în care intrau capetele drug-ului de lemn folosit la blocarea canaturilor
porţii. .
în faţa intrării se află debarcaderul cetăţii (pl. X) flancat de o parte şi de alta de
cîte un turn. Lungimea debarcaderului, incluzînd şi turnurile, este de 42 m. Distanţa
de la un turn la celălalt măsoară 23,70 m. Intrarea în debarcader se găseşte cam la jumă­
tatea distanţei dintre cele două turnuri. Debarcaderul (fig. 13) propriu-zis este reprezen-
tat de o suită întreagă de platforme (pl. XI/2), care coboară spre exterior, adică spre est,
sub forma unor trepte din blocuri de piatră, paralelipipedice. Dimensiunile blocurilor
de piatră sînt variabile. Cîteodată ele măsoară 0,80 x 0,50 m, iar altădată 0,60 X 0,40 m ;
se întîlnesc însă şi pietre ale căror dimensiuni ajung pînă la 1,20 X 0,60 m.
Numărul treptelor (platformelor) este de şapte. Prima dintre ele este şi cea mai
lată (4,20 m). Pe măsură ce coboară, treptele devin mai înguste, iar diferenţa de nivel
creşte sensibil. între prima platformă şi cea de-a doua, în zona turnului din stînga debar-
caderului, se află o plută. în condiţiile în care se păstrează, este greu de precizat dacă
această pantă este rezultată din demantelarea unei patforme, sau dacă ea a fost anume
amenajată. Imediat în dreapta intrării, prima treaptă se denivelează brusc. Pietrele
de aici "ies" cu 0,15 m faţă de nivelul obişnuit al platformei. Ele sînt prinse cu un mortar
din care lipseşte sfărîmătura de cărămidă. Prin aceasta am şi sugerat că toate celelalte
blocuri sînt legate cu un mortar din compoziţia căruia nu lipsesc bucăţelele de cără­
midă. Subliniind în treacăt că blocurile care realizează suprafaţa platformelor sînt îngrijit
fasonate vom reţine totdeodată şi amănuntul că anume interstiţii de pe prima platformă
sînt astupate cu mortar hidrofug.
în legătură cu platforma debarcaderului vom mai sublinia şi observaţia că blocu-
rile din prima treaptă se păstrează mai bine în colţul de nord-vest, fapt ce se explică
prin aceea că ele sînt dintr-o rocă rezistentă. în continuarea acestui paviment, format
3Ş din, blocuri aproape patrulatere la faţa expusă, se disting alte pietre roase de "dintele
 Zidurile cetăţii. Poarta şi portul

vrr-ruii ". Np\'(' Illal'g'ilwa :-;Iuliei'\, a 1reptt-i, in lot-ul unde incepe o altă treaptă, se dist.ing
trei pietre, dintre care una a fosf modelată pentru a :-;('ITi iniţial drept holţar.
La prima vedere, s-ar putea credo că aici avem de-a face eu o refacere. Ne grăbim
:-;ă adăugăm in:-;ă ei't nu este vorba despre aşa ceva. În cazul de faţă" :-;-a folosit în zidăria

l'ig, l:!, - l rlrrh- lăsat« pc pavinu-n t ul intr:!rii in dcburcarle r de uşa placat ă de fier.

]la vimentulu i o pialnl «a re jll'i:-;o:-;i:-;c scopului iniţ.ial pentru care a fost cioplită. Atare
situa tii :-;p ma i înt ilnes« ~i în alt (' zone ale cetăţit. Astfel, chiar în zidul arcuit al clădirii
(1(\ pc malul Dunării a fo:-;t intrebuintat un fragment de fUH de coloană, iar în zidul din

ex t remita t pa :-;udi('ă ucet ăţii :-;-a u folosit numeroase pietre profila te în fel şi fel de chi-
puri, în :-;('oIHlri care nu pot fi precizate acum.
Dintre cele două turnuri rectangulare (fig. 14; pl. XII) care flanchează de o
parte şi de alta debarcaderul, numai cel din stînga a fost cercetat, oarecum, în între- 39
 Zidurile cetăţii. Poarta şi portul

gillw ~O. Dimensiunile lui la partea superioară sint: 10,10 x ti m; la oază" datorită crc-
pidelnr, dimensiunile lui cresc pînă la 11 ,80 X 9,70 m. Latura mai îngustă, cea frontală,
coincide cu linia determinată de pietrele ultimei trepte a dobarcaderului. Latura nordică
a turnului este prevăzută pe verticala sa cu patru praguri, Primele două (indicate de

Fig. l l. - Zidul arcul! al

c
elădirii din dreptul dcbarcaderulul.

sus în jos) au o lăţime de 0,1[) m, Ambele praguri sint realizate din cîte lin singur rind
de blocur-i aşezate cu feţele mici în afară. Feţele blocurilor au grosso modo 0,43 m.
Primul prag: se află la o adincime de 1,80 m fat,ă de nivelul actual al solului, al doilea
la 2,33 m, al treilea la 2,90111, iar al patrulea la 3,JO 111.
Pe toată suprafa.ţa verticală a zidului blocurile de piatră sînt dispuse eu f('tele
mici inspre exterior (fig. 6/2). Şi aici, de fiecare dată, constructorii au ţ.inut ca, piatra
de deasupra să fie aşezată exact peste rostul determinat de pietrele de dedesubt. Latura
dinspre debarcader a turnului este prevăzută numai cu un prag, care pe măsură ce

20 Din cauza pinzei de apă Ircatlcă, nu am putut turnului.

ajunge cu săpătura plnă la baza laturii front ale a 41
Petre Dlaeonu

Înaintează spre partea frontală a turnului se frînge În trei trepte. Fiecare segment al
treptei are o altă lăţime. Cel superior este larg de 0,27 m, cel mijlociu de 0,25 -0,40 m,
iar cel inferior de 0,55 m. "Căderea" primului este de 0,57 m, iar a celui de-al doilea
de 0,50 m.
Nivelul de călcare al turnului se află la +5 m faţă de baza acestuia. Tot volumul
determinat de baza, nivelul de călcare şi laturile turnului se prezintă sub forma unei
zidării compacte din blocuri, uneori paralelipipedice, alteori neregulate, dar totdeauna
legate cu mortar din var, nisip şi prundiş de rîu. Aşadar, din compoziţia mortarului
lipseşte sfărîmătura de cărămidă, frecvent întîlnită în mortarul din treptele platformei.
Nivelul de călcare din turn se află la +1,20 m faţă de nivelul de călcare din cetate şi
se prezintă sub forma unei plăci de mortar compacte, groase de 0,05 -0,10 m. Mortarul
este format din var, nisip şi pietriş de rîu. Din cînd în cînd se distinge şi cîte o bucă­
ţică de cărămidă. Placa de mortar care constituie "podeaua" turnului se păstrează
numai în dreptul intrării. în rest ea a fost demantelată, odată cu scoaterea unor pietre,
operaţie care a avut loc într-o epocă mult mai tîrzie, poate chiar la sfîrşitul secolului
al XVIII-lea.
Intrarea în turn (pl. XIII) (cu o lărgime de 1,23 m) se păstrează astăzi pe o înăl­
ţime de 1 m. Această înălţime este determinată de trei rînduri de pietre. De remarcat
că pietrele din ultimul rînd (al treilea de jos în sus) al laturii din stînga au dimensiuni
neobişnuit de mici: 0,50 x 0,20 m; 0,30 xO,20 m; 0,22 XO,20 m 21. Şirul corespun-
zător din latura opusă nu se păstrează. El a fost distrus prin demantelare. în culoarul
de intrare în turn s-a găsit o mare cantitate de moloz rezultat din demantelare.
Camera turnului pornea de la o distanţă de 2,20 m faţă de paramentul interior
al zidului de incintă. Cu alte cuvinte, o parte din suprafaţa camerei a fost amenajată
în grosimea zidului de incintă (fig. 4). Lărgimea camerei turnului a putut fi reconsti-
tuită datorită împrejurării că s-a păstrat în întregime latura determinată de colţul
drept al intrării şi colţul înscris de laturile de sud şi de vest. Aceasta din urmă are o
lungime de 1,40 m. Adăugînd 1,40 m cît va fi măsurat şi segmentul de latură din direc-
ţia nordică cum şi lărgimea intrării (1,23 m), căpătăm o lungime de aproximativ 4 m.
Scăzînd 4 m din cei 10 m cît măsoară lărgimea turnului la înălţimea păstrată vom constata
că grosimea zidurilor laterale ale turnului măsoară laolaltă 6 m, ceea ce înseamnă cîte
3 m de fiecare. în felul în care se păstrează ruinele turnului este imposibil de surprins
un indiciu cu ajutorul căruia să putem determina grosimea zidului dinspre latura fron-
tală. Sigur este că grosimea acestuia e de peste 3 m.
Datorită faptului că turnul din partea dreaptă a debarcaderului (pl. XIIj2) a fost
numai parţial degajat cît şi a împrejurării că cea mai mare parte a zidăriei sale a fost
demantelată, în momentul de faţă, nu avem putinţa de a-i face o descriere amănunţită.
După toate probabilităţile, el pare să fi fost ceva mai mare decît pandantul său. Afir-
maţia noastră este sugerată de lungimea culoarului de intrare în turn (pl. XIV). Pe por-
ţiunea păstrată (demantelarea a distrus nu numai încăperea din turn, ci şi capătul inte-
rior al culoarului) el are o lungime de 3,50 m, în timp ce lungimea culoarului celuilalt
turn este de 2,20 m. în schimb, lăţimea sa este de numai 1 m.
Construirea în această parte a unui turn ceva mai mare a fost dictată poate de
necesitatea de a ocroti debareaderul de izbiturile sloiurilor de ghiaţă 22.
21Asemenea blochete au apărut şi la partea supe- din veacurile II şi III.
rioară a "pintenului" drept al porţii cum şi In capă­ 22 S-a atras atenţia mai sus că apele Dunării
tul zidului de vest (vezi Intra, p. 43). Este posibil ca ele "spălau" latura de est Il cetăţii.
să provină din depozitul părăsit al unei cariere romane
 Zidurile cetăţii. Poarta fi portul

Zidul de incintă are pe toată lungimea debareaderului o talpă formată din blocuri
de piatră care zac chiar pe prima platformă.
Blocurile incastrate in "talpă" sint aranjate cu latura mică spre exterior. În
stînga intrării numărul lor este de 18, iar in dreapta de 15. Una dintre pietre, singura
care a putut fi măsurată in intregime, are următoarele dimensiuni: lungimea 1,35 m,
lăţimea 0,55 m şi înălţimea 0,42 m. Inălţimea tălpii este determinată de înălţimea blo-
curilor care intră in alcătuirea ei. Lărgimea ei este de 0,47 m. De notat, că această
lărgime este marcată de o linie (săpată in pietre) care coincide cu linia paramentului
exterior al zidului. Grosimea mortarului din rosturi variază intre 0,03 m şi 0,12 m. În
eompoaiţia lui a fost introdusă o mare cantitate de sfărîmătură de cărămidă. La supra-
faţa pietrelor, rosturile au fost astupate cu mortar hidrofug.
Porţiunile de zid dintre intrare şi turnuri sint intrerupte de cîte trei deschideri
(fante); deci in total şase. Fantele au o direcţie oblică de la vest spre est (pl. XIII;
XV). Lărgimea lor medie este de 0,25 m. în cele ce urmează vom face o descriere numai
a fantelor care se află în stinga intrării. Prima dintre ele se găseşte la o distanţă de 0,70 m
faţă de colţul turnului. Lărgimea ei este de 0,20 m. La o depărtare de 3,10 m faţă de
prima se află cea de-a doua fantă largă de 0,27 -0,28 m. A treia fantă, largă de 0,23 m,
se găseşte la o distanţă de 0,50-0,70 m faţă de poartă. Baza deschiderilor (fantelor)
este perfect plană şi ea coincide cu nivelul porţii, deci şi cu suprafaţa pietrelor care
realizează crepida descrisă mai inainte. Feţele interioare ale fantelor sînt perfect netede
datorită cioplirii atente a pietrelor care intră in alcătuirea lor cum şi a grijii cu care s-a
aplicat mortarul hidrofug in rosturi. Deoarece zidul se păstrează aici pe o înălţime maxi-
mă de 1,35 m, nu se poate preciza pînă unde ajungea capătul superior al fantelor.
întrucît fantele realizează unghiuri moarte, iar pe deasupra baza lor se află
la nivelul platformei de piatră a porţii, ele nu pot fi considerate ca făcînd parte din
sistemul defensiv al cetăţii. Şi fiindcă se întîlnesc numai in zona debarcaderului este
de presupus că ele serveau drept lăcaşuri prin care erau trase otgoanele corăbiei anco-
rate în debarcader 23. în acest caz, manevrarea otgoanelor se va fi operat cu ajutorul
unor instalaţii situate lîngă deschiderea fantelor, in interiorul cetăţii.
Incepind din zona debarcaderului zidul de incintă se fringe cu aproximativ 10
ca apoi să se indrepte spre vest.
Fiindcă in momentul in care s-a inceput construirea zidului terenul din această
parte a insulei a fost mai jos, temeliile se găsesc la o adîncime mai mare decît cea obişnu­
ită. Din cauza pînzelor de apă freatică, toate incercările noastre de a studia substrueţia
de lemn a zidului şi pragurile de piatră - încercări făcute mai ales in secţiunile SVI
şi SVII - nu şi-au atins scopul.
Oricum, scăderea apelor Dunării, în perioadele de maximă retragere a lor, ne-a
permis să observăm că în capătul de sud al cetăţii (fig. 15) zidul este plantat de asemenea
pe un "pat" din pari de stejar. Demn de reţinut că multe din pietrele care ies la supra-
faţa apei sint in fapt blocuri paralelipipedice (pl. XVIII), aidoma ca mărime acelora
ce au fost întrebuinţate la realizarea celui de-al treilea rind de pietre din latura stîngă
a intrării în turnul nordic al debarcaderului.
Aşezarea pietrelor in şiruri drepte care realizează la un moment dat un para-
ment dispus transversal (pl. XVI/2) pe zidul de incintă sugerează existenţa, aici, a unei
intrări în cetate.

I I Despre aceste "lăcaşuri" şi In general despre SCIV, 18, 1967, 4, p. 593 şi urm,
debarcader vezi D. VUceanu, Debarcaderul.... In 43
Fig. 15. - Zidul de vest al cetăţii.
 Zidurile cetăţii. Poarta ,1 portul

Săpăturile din SVI au oferit o situaţie stratigrafică. pe baza, căreia sîntem îndreptă­
ţiţi să presupunem că în jurul anului 1000, în această parte a cetăţii a fost construit
din pietre legate cu pămînt un "zid" (fig. 4) datorită căruia ~ fost restrînsă suprafaţa
neinundabilă a cetăţii 24.
Azi dispunem de toate elementele care ne permit să afirmăm că zidul a servit
drept "proptea" pentru susţinerea unui pămînt supraînălţat. Tot în această zonă se
află şi ruinele unui zid de incintă din secolul al XIV-lea (pl. XVII/2), făcut din pietre
refolosite, legate cu un mortar din var, nisip şi foarte puţin pietriş. Zidul a avut tiranţi.
Terminînd descrierea zidurilor de incintă şi a complexelor adiacente, care se
păstrează astăzi în insula Păcuiul lui Soare şi care au fost surprinse în săpăturile noastre,
se cuvine să atragem atenţia că cercetările pe care le vom întreprinde în viitor ar putea
să dea la iveală şi alte complexe cum ar fi de pildă turnuri amplasate pe latura de est.
Oricum s-ar prezenta ele şi orice alte detalii de ordin constructiv ar apare, datele princi-
palelor probleme sesizate în săpăturile de pînă acum nu pot fi schimbate în substanţa lor.
In interiorul cetăţii, cam în dreptul intrării în port, se află urmele unei clădiri
prevăzute cu absidă (fig. 14) 25. Orientarea acesteia spre vest, precum şi inexistenţa
vreunui element propriu bisericilor exclud posibilitatea ca această clădire să fi servit
drept lăcaş de cult creştin.
Zidul absidat, surprins încă în săpăturile din 1957, are o grosime, la înălţimea
actuală, de 1,40 m. Din înălţimea lui se păstrează trei rînduri de pietre. Primele două
rînduri de blocuri - indicate de jos în sus - realizează fiecare cîte o crepidă atît pe
faţa interioară cît şi pe cea exterioară. Crepidele interioare au o lărgime de 0,07 m. Cre-
pida inferioară, din afara zidului, are o lărgime de 0,16 m, iar cea de deasupra ei 0,07 m.
Adăugînd lăţimea crepidelor, zidul absidat capătă la bază o grosime de 1,78 m. Pietrele
din primul rînd (de jos în sus) sînt de două dimensiuni: 0,23-0,25 m x 0,30-0,31 m
şi 0,42 -0,43 m X 0,22 m. Dispoziţia lor în şir respectă o anumită ordine: după, fiecare
piatră mai mică urmează una mai mare. Pe faţa uneia dintre ele se distinge un semn
de meşter (IJ( ). Pietrele care formează al doilea rînd sînt dispuse una în lung,
iar cealaltă în lat. Primele au dimensiunile de 0,70 X 0,35 m iar celelalte de 0,28 X 0,35 m.
Pe una din pietrele dispuse în lung pietrarii au săpat trei găuri patrulatere dispuse în
şir şi depărtate la 0,25 m una de alta. Dimensiunile găurilor sînt de 0,10 X 0,10 m,
iar adîncimea lor de 0,09 m-0,10 m. Rîndul al treilea, păstrat numai înspre mijlocul
absidei, este format din blocuri dispuse alternativ odată în lung şi altădată în lat. Pie-
trele aşezate cu lungimea spre interior au următoarele dimensiuni: 0,55 m lungime;
0,42 m lăţime şi înălţimea 0,25 m. Celelalte au următoarele dimensiuni: lungimea
0,70 m; lăţimea 0,30 m şi înălţimea 0,25 m. Emplectonul zidului arcuit este format d~n
pietre mici şi mijlocii, neregulate ca formă. Mortarul din emplecton ~ste preparat din
var şi nisip. Aşadar, lipseşte pietrişul de rîu atît de frecvent folosit în mortarul din emplec-
tonul zidului de incintă. Şi aici ca şi la zidul de incintă, la "închiderea" rosturilor, s-a
folosit mortarul hidrofug.
Zidul absidat se tntreţese cu zidul indicat de noi cu sigla A (fig. 16; pl. XVIII/l).
Zidul A, surprins in secţiunea SIVE, are o grosime de 1,52 m. Blocurile folosite
la ridicarea lui par a fi mai puţin îngrijit fasonate, decît cele ce intră în alcătuirea zidului
absidal. Şi aici se observă tendinţa aranjării pietrelor odată cu feţele mici spre exterior,
altădată cu cele mari. Vom remarca observaţia că zidulA nu este prevăzut cu prag spre
faţa sa exterioară, adică pe latura sa vestică. Nedezvelindu-se în întregime faţa interioară
(cea dinspre est) sîntem puşi in situaţia de a nu şti dacă zidul a avut aici vreo erepidă. "5
il Materiale, VII, p. 602. 26 Materiale, VI, p. 656.
Petre Diaconu

Din zidul A porneşte spre est un zid notat de noi cu sigla B. Acesta a fost surprins
în săpătura din SIVAj1957. Zidul B ca şi zidul A au fost construite după aceeaşi
tehnică în care a fost construit şi zidul absidat,
Zidul A, format din trei rînduri de pietre, are o înălţime de 0,80 m. Pe faţa lui
superioară la patru metri depărtare de absidă, se disting nişte alveolări (5 la număr)
cu un diametru de 0,16 m - 0,17 m. în stadiul actual al cercetărilor ne este greu să
precizăm scopul pentru care au fost amenajate aceste alveolări, dar nu este exclus ca
ele să fi servit drept lăcaşuri pentru parii unei construcţii reamenajate într-o epocă
ulterioară. Zidul A formează un unghi aproximativ drept cu un alt zid (O), care, la
rîndu-i, coteşte brusc (înscriind un unghi drept) spre nord. Acesta din urmă a fORt notat
cu sigla D.

o
Fig. 1-6. - Schiţă reprezentind orientarea
zidurilor legate de zidul cu absidă.

Zidul D (pl. XVIIj1), lat de 1,80 m, care merge de-a lungul malului Dunării,
a fost surprins de către noi în secţiunile SII şi SIlI, încă din 1957 26. El este format din
pietre, aproximativ paralelipipedice, legate cu un mortar din var şi nisip, de proastă
calitate. în rosturile dintre pietre s-au folosit ici-colo şi "pene" din bucăţi de cărămidă
sau piatră spartă. Faţa vestică a zidului este prevăzută cu o crepida largă de 0,15 m.
De notat că pc faţa opusă nu există nici un prag.
Revenind la zidul absidat vom mai nota că în colţul exterior înscris de absidă
şi zidul A zace o piatră dreptunghiulară, lungă de 1,10 m, lată de 0,60 m şi groasă de
0,20 m. în mijlocul acestei pietre se găseşte o deschizătură dreptunghiulară cu dimen-
siunile de 0,27 m x 0,20 m la faţa exterioară. Deschizătura se restrînge la partea ei
inferioară ajungînd pînă la dimensiunile de 0,13 m x 0,12 m. Piatra zace direct pe
nisip. Rostul ei nu a putut fi precizat încă.
Zidul absidat a fost fundat într-un sol nisipos înălţat în prealabil cu alte straturi
de nisip. Stratificările sînt indicate de pînze subţiri de mortar. Fireşte, clădirea este
contemporană în timp cu zidul de incintă, dar ca moment de construcţie este ulterioară
acesteia 27.
Nive1ul de călcare în interiorul clădirii este reprezentat de o podea, arsă puternic
pînă la roşu şi groasă de 0,03 - 0,04 m. Peste arsură se găseşte un strat subţire din
prundiş (pietriş de rîu) 2~.
Folosirea unei substrucţii de lemn, asigurarea zidului cu praguri dispuse pe ver-
ticala feţelor laterale, aplicarea sorturilor de mortar în funcţie de părţile constitutive
ale zidului, Iasonarea atentă a blocurilor de piatră şi respectarea unei anumite, simetrii
în aşezarea 'lor, certifică vasta experienţă şi marea pricepere a constructorilor cetăţii
din insula Păcuiul lui Soare.
2S Ibidem. 28 Materia le, VI, p. 656.
27 Vezi intra, p. 51.
"
IN cele ce urmează ne vom opri cu precădere
asupra observaţiilor
generale ce se
degajă din analiza datelor stratigrafiee, eludînd, pe cît posibil, situaţiile particulare
oferite de cutare sau cutare secţiune.
Evident, stratificarea "resturilor" arheologice nu se prezintă uniform peste tot
unde s-a săpat. In multe din secţiunile cercetate au fost sesizate şi "niveluri" ce se indi- .
vidualizează prin structura lor fizică dar nu şi prin conţinutul arheologic. Aceste niveluri
- socotite ca atare numai în funcţie de geometrizarea lor pe verticala profilelor secţiu­
nilor - nu corespund în realitate etapelor principale de dezvoltare a cetăţii. Unele
dintre ele au fost provocate în procesul amenajării de gropi (de bordeie), iar altele sînt
rezultatul depozitării, mai mult sau mai puţin întîmplătoare, a anumitor "resturi de
bucătărie" sau a unor "materiale" de construcţie - nisip, var etc. în toate cazurile,
însă, ele au un caracter strict local. In consecinţă, în stabilirea numărului nivelurilor de
la Păcuiul lui Soare, care corespund etapelor principale de construire a cetăţii şi a perioa-
delor istorice de dezvoltare socială, economică, militară etc. ne-am întemciat pe genera-
lizarea acelora dintre observaţiile atratigrafice care caracterizează din punct de vedere
arheologic şi geomorfologic, întreaga aşezare.
Evident, acolo unde va fi cazul vom etala şi detalii stratigraricc proprii anumitor
secţiuni, dar aceasta o vom face numai şi numai pentru a reliefa concluziile la care s-a
ajuns după aprecierea obiectivă a ansamblului stratigrafic din complexul arheologic
de la Păeuiul lui Soare.
Paralel cu prezentarea observaţiilor stratigrafice, vom schiţa şi unele probleme
referitoare la cadrul cronologic în care s-a desfăşurat operaţia de construire a cetăţii,
precum şi diferite chestiuni de morfo-hidrografie sau chiar de topografie.
Fireşte, datorită eroziunilor şi a sedimentărilor provocate de creşterile lente ori
violente ale apelor Dunării astăzi sîntem în imposibilitate de a preciza conturul exact
şi dimensiunile iniţiale ale insulei Păcuiul lui Soare 1. Sigur este că în veacul al X-lea,
atunci cînd s-a început construirea fortificatiei, limitele insulei înspre est coincideau
cu actualul traseu al zidului de incintă. Prin săpăturile arheologice s-a dovedit că nivelul
la care se găsea ostrovul Păcuiul lui Soare în moment ul construirii cetăţii era mai jos
cu aproximativ 3 m decît nivelul actual. La, această adîncime solul se compune dintr-un
strat de pămînt nisipos de culoare galbenă, gros de circa 0,50 m, RU b care urmează
un altul reprezentat de un mîl cenuşiu cu aspect de pastă 2.
1De aici şi nesiguranţa noastră reflectată in dife- 2 Aceste observaţii au fost culese, cu deosebire, in
rite lucrări cum că cetatea a avut o formă patrulateră SIlA, (Şantierul arheologic, in Materiale, VII.
sau dreptunghiulară, ori una trapezoidală. p. 599 - 600). 47
Petre Dlaconu

Constructorii, dîndu-şi seama că natura sedimentară a solului în care trebuiau

să fie fixate temeliile poate oricînd periclita siguranţa zidurilor, aveau de ales una din
următoarele două soluţii: ori să afunde temelia zidurilor cît mai mult, ori să asigure
stabilitatea acestora printr-o substrueţie de lemn. Desigur, prima dintre soluţii necesita
un efort intens, iar pe deasupra, reclama o cantitate mare de piatră; de aceea au ales-o
pe a doua.
Pămîntul .rezultat din săpătură a Iost întins pe suprafaţa interioară a cetăţii
în scopul evident de a se înălţa terenul. "Ridicarea" terenului din interiorul cetăţii
a mers "mînă în mînă" cu înălţarea zidului de incintă, fapt sugerat de observaţia că în
imediata apropiere a zidului, straturile de pămînt nisipos sînt despărţite între ele de
"pînze" din mortar căzut în timpul construcţiei (fig. 17fa). Ridicarea concomitentă a
v
~.

E
• •
•
•
• • • • • •
• • • • • • · . . ..
· . .. .. .,
• • •

.. .. .. .. ..
• • • •
•
• • •
•
• • • • •
•
• • • •
• •
• •
• •
• •
•
•
'.'

· . . . .
•• • ."
' ..
..
• • • • • • • • • • • • • •
•
• •
• • • • •
· . . •
. .
•
• • • •
. .
•
•
•
•
•
•
•
•
• ·· . ." .. . .
.. . .. ....
.'
. ..
. .
• • • • • • • • • '.' • • • .'
• • • • • • • • • • • • • • • • • • .'
• • • • • • •
•
•
•
•
•
•
•
•
•
• • •
•
•
•
• • •
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
• • •
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
• •
• •
•

•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
• •
.
•
. .'. . .
• •

•
•

• •
•

•
.
•

• •
• • • • • • • • • • • • • •
• • • •
• • • • • • • • • • • • •
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•

•
•
••
•
•
•
•
•
• •
•
•
•
•
•
•
•
• • •
•
•
•
•
• •
•
•
•
•
•
•
•
• •
•
•
•
•
· . ....".
•
• •
•
•
.
•
. .
•

•
. .•

•
. • •
•
• • • • •

• • • • • • • • • • • • • • •• • •
• • •
• • • • • • • • •
• • • • • •
•• • •
• • • • • • • • •
• • • • • • • • • • • • • • • • • •
• • • • • • • •
•
•
•
• •
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
• ·
•
•
'.'
•
• •
.• •
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•

• • • • • • • • • • • • •
• • • • • • • • • • • • •
• • • • • • • • • • • •
• • • • • • • • • • •
• • • • • • •
• • • • • • •
• • • • • • •
• • • • • • •
• • • •
• • • • • •
• • • • • •
•
·
•

•
•
.'
• •
•
.
• • •
• • •
•

NN'p'1
ITlID AI"'iilf v.!I,f.1 1: ::::) NI.slp U~ Invntl.!/~
IIţ1IIIZ tiin tI"",I1Ir1.I'q " . - Pl.fro.
zidlll'llll,. .. . , - " "
(: : ~ Nisip tir ilHlnu.,fi#
~ HOI'Iw,. [: : ; J NI6iptl,inllnuiI/i,

Fig. 17a. - Profilul malulul de sud al secţiunii SIlA.

solului şi a zidului de incintă avea şi un ţel utilitar. Prin sincronizarea ambelor operaţii
mînuirea pietrelor în timpul construirii zidului de incintă devenea mai lesnicioasă. l~
plus, o bună bucată de vreme, constructor ii nu aveau nevoie de schele. Dintr-un calcul
sumar dar sugestiv de evaluare volumetrică reiese că. dacă înălţarea solului din inte-
 •

Observaţii stratlgraflce

riorul cetăţii s-ar fi operat numai cu pămîntul nisipos scos din "şanţurile" de fundaţie
ale zidului de incintă, nivelul ar fi crescut cu unul sau maximum doi centimetri.
Or, din datele stratigrafice rezultă că solul a fost înălţat cu aproximativ 2 m. într-o
atare situaţie, este lesne de înţeles că cea mai mare parte a pămîntului galben nisipos
folosit la ridicarea terenului cetăţii a fost adus din afara zidului de incintă.
Dacă asupra zonei de unde a fost adus acest pămînt nu se poate spune nimic în
actualul stadiu al cercetărilor, în schimb, asupra locului pe unde a fost cărat nu mai
avem nici un dubiu. El a fost cărat prin porţile cetăţii 3. . .

în cursul săpăturilor din anii 1962 -1963, s-a constatat că platforma de piatră
a porţii de nord este acoperită de un strat de pămînt galben nisipos a cărui grosime
atinge înspre mijlocul încăperii-turn 3 -4 mm, iar înspre marginile ei 0,06 -0,08 m.
Peste stratul de pămînt galben-nisipos se află un altul, din mortar. Grosimea stratului
de mortar este mai mare şi ea ajunge - în apropierea zidurilor - pînă la 0,15 m. De
reţinut că stratul de mortar este reprezentat de "pînze" succesive între care se află alte
"pînze" groase de numai 2 -3 rom - din pămînt galben nisipos - aidoma celui care
zace direct pe platforma de piatră a porţii.
La întrebarea, ce reprezintă şi cum se explică existenţa pe pavimentul încăperii
porţii a celor două straturi, astăzi se poate da un răspuns concret. Este mai mult decît
sigur că primul strat din încăperea porţii reprezintă urmele celor dintîi "şarje" de
pămînt galben-nisipos, adus din afara cetăţii 4. Fără îndoială, că în timpul transportării
pămîntului galben-nisipos o parte a acestuia se va fi risipit şi pe pavimentul porţii;
drept urmare, ceea ce constituie astăzi un strat subţire de lut galben, nu este altceva
decît ceea ce a rămas, după curăţirea platformei porţii. Evident, aici se poate naşte
întrebarea: de ce constructorii n-au evacuat tot pămîntul, într-atît încît să nu mai
rămînă nici cea mai mică urmă a lui pe pietrele care formează pavimentul YNe grăbim .
să răspundem că înşişi eonstructorilor le convenea ca pavimentul porţii să fie ocrotit
de un strat de protecţie, în cazul de faţă, printr-o "pînză" de pămînt galben. în plus,
nu avea nici un rost să fie înlăturat de pe paviment absolut tot pămîntul, de vreme ce
transportul acestuia a continuat şi în timpul ridicării pereţilor de piatră ai încăperii.
De altfel, dungile de pămînt galben-nisipos intercalate în stratul de mortar constituie
o mărturie în sprijinul aîirmaţiei noastre. Desigur, stratul de mortar este rezultat din
"scursurile" mortarului întrebuinţat, după cum s-a amintit deja, numai la "astuparea"
rosturilor din paramente - fapt dovedit şi de observaţia că în conţinutul lui se găsesc
urme de mortar hidrofug. Alternanţa dintre "foiţele" de pămînt galben-nisipos şi cele
de mortar învederează grija constructorilor ca la capătul fiecărei etape de construcţie
toate "deşeurile" să fie bine întinse pe suprafaţa platformei de piatră a porţii.
încheind observaţiile privind zona porţii vom mai nota că de-abia suprafaţa ultimei
dintre pînzele de mortar marchează aci momentul terminării construirii cetăţii. Reve-
nind la stratul de pămînt galben-nisipos din incintă vom reţine, aşadar, constatarea că
o bună parte a acestuia a fost transportat prin poarta de nord a cetăţii.
3 Datorită
faptului că "intrarea" In cetate, de o limbă de pămtnt, Săpăturile efectuate tn dreptul
pe latura vestică a zidului de incintă, zace sub apă, porţii ar indica faptul că şi aici ca şi pe latura de sud,
sintem In Imposibilitate de a demonstra că o altă parte apele Dunării au "spălat" zidul cetăţii. Rămlne
a pămlntului galben argilos a fost adusă pe aici. Insă ca viitoarele cercetări să arate dacă nu cumva aici
nu Incape tndoială că o atare operaţie s-a efectuat şi avem de-a face cu o falsă realitate stratigra,fică­
prin această intrare. datorită repetatelor procese de eroziune şi resedimen-
I Aceasta presupune tnsă că In dreptul laturii tare.
de nord a cetăţii (adică In dreptul intrării) exista

I - e. 1808
Petre Dlaconu

Stratificarea pămîntului nisipos este mai evidentă în apropierea zidului de incintă

(fig. 17jb) decît în restul aşezării şi aceasta, datorită "dungilor" (pînzelor) de mortar,
care se interpun în conţinutul său.

~PJf. E_
-.
~ 'Şii~
.'
. ...'. ' ..
. ... '.
.. o'
.• '
'.'
•

. . . '. •
.
.. . . . ' , -
•• • •
.z.,
• ...,'

. .:.., Zidul de incintă

·• • ' .• .'
• •
.'
• •
" . • •
• •
•

.. ' ·...'. .." . ....

• •
'.. .
. • : ... • • •
.'. : : .: .'. uoneua u'e JoI ,.I-.J
·....' .. -~isman
. " • . , •.• • • • •
•
.
••••••

•
..
•••
--:"'
'' . . .
•
o.'
:::-: :. :.:.'
• • • '.'
• •
/a )'1 •
• • •
• • • • • • • o.'
• • • • • •
• •
• • • •
• •
•
• •

!II1IIIIIII Sirat vl!gelBI

~ Sirai feud/ll limpurit/ primajum. sec. XI
~ 110loz din d~mBnleI8l'e ~ Placa de mOl'lsl'
~ Nivl!l reuuBI sec. XIV B"", "f) Scursura~ de mOl'tsr
CSSSJ Aimt"nt v'l'zui ame.rlec/lt Cu pielriţ 1:-: -:1 Nisip
I~ (> ~I b~l'i'm8tul'i ~ Pietre
1

Fig. 17b. - Profilul malului de nord al secţiunii SII reprezentind alternanţa dintre straturile de nisip
şi plăcile de mortar.

Pe măsură
ce ne depărtăm de zidul de incintă, etapele stratificării intenţionate
a pămîntului galben-nisipos devin din ce în ce mai puţin sesizabile, fapt determinat,
pe de o parte, de dispariţia "dungilor" de mortar, iar, pe de altă parte, de uniformizarea
solului în condiţiile umidităţii de la Păcuiul lui Soare.
Momentul terminării construirii cetăţii este marcat de un strat de mortar 5 (numit
astfel în chip cu totul convenţional) a cărui grosime variază, în apropierea zidului de
incintă, între 0,10 m şi 0,30 m. Acelaşi strat capătă spre mijlocul cetăţii aspectul unei
dungi groase de numai 0,01 m-O,02 m. Stratul de mortar este format, in vecinătatea
zidului, de deşeuri rezultate din finisarea, prin cioplire, a blocurilor de piatră şi din resturi
de mortar; ici-colo, în cuprinsul lui, se mai întîlneşte şi cîte o bucată de cărămidă sau
de piatră.
înspre mijlocul cetăţii stratul de mortar se prezintă sub forma unei "pînze" de
pietriş de rîu amestecat cu "fire" de mortar. Această "pînză" zace peste o arsurd. Ce
reprezintă arsura şi în ce scop a fost provocată, rămîn să le lămurească viitoarele cerce-

sa i Materiale, VII, p. 654-656.

 Observaţi i stratigrafice

tări. Eventuala presupunere conform căreia ea ar fi rezultatul defrişării unei păduri

nu poate fi luată în seamă. La locul potrivit s-a subliniat, doar, că nivelul de călcare,
iniţial, era cu mult inferior stratului de mortar care marchează momentul terminării
construirii ei. în ce ne priveşte, credem că arsura despre care este vorba a fost provo-
cată pentru a fi creat un strat de "izolare", un strat care să anihileze sau să micşoreze
consecinţele umidităţii întreţinute mereu de pînzele de apă freatică. Oricum ar fi, "ar-
sura" împreună cu prundişul şi risipitura de mortar care zac deasupra ei aveau aceeaşi
funcţie ca şi stratul de mortar din apropierea zidului de incintă. Acesta este şi motivul
pentru care vom întrebuinţa expresia de "strat de mortar" şi atunci cînd ne vom referi
la arsura şi prundişul amestecat cu fire de mortar.
O atentă analiză a "stratului de mortar" ne îndreptăţeşte să conchidem că ceta-
tea din insula Păcuiullui Soare, în forma ei primară, nu a durat multă vreme". Altfel,
ar fi trebuit ca pe acest nivel să se găsească o oarecare cantitate de resturi arheologice,
cum ar fi de exemplu: fragmente ceramice, unelte, obiecte de podoabă, oase de ani-
male etc. 01', în afară de cîteva vestigii, pe care le vom aminti mai jos, investigaţiile
noastre n-au dat peste nici o altă urmă de vieţuire. De aici, şi concluzia noastră că
cetatea din insula Păcuiullui Soare, o dată terminată construirea ei, a funcţionat foarte
scurtă vreme. Evident, lipsa unui abundent material arheologic de pe nivelul care mar-
chează data terminării construirii cetăţii şi durata ei de funcţionare ar putea fi expli-
cată şi prin suposiţia că "resturile" de vieţuire au fost mereu înlăturate de către ostaşii
garnizoanei. într-o atare ipoteză, însă, ar fi trebuit ca măcar într-una din secţiunile
arheologice să se găsească unul din locurile unde se depozitau asemenea "resturi".
Dar toate căutările noastre în această direcţie au rămas fără un oarecare rezultat.
tn capitolul rezervat zidurilor cetăţii ne-am referit pe larg la clădirea cu absidă
din dreptul porţii, clădire al cărei rost nu a putut fi încă definit. Este locul să subliniem
că această clădire şi zidurile adiacente ei nu sînt contemporane - ca moment de con-
strucţie - zidului de incintă. Din cercetarea raportului stratigrafic dintre straturile
de înălţare a solului şi zidurile clădirii cu absidă reiese că şanţurile de fundaţie ale aces-
teia au fost săpate în "nivelul de ridicare" al terenului. Prin urmare, clădirea cu absidă
şi zidurile adiacente sint contemporane zidului de incintă ca etapă de funcţionare,
dar nu şi ca moment de construcţie.
Pavimentul clădirii cu absidă este reprezentat de o podea arsă foarte puternic.
In fapt, este vorba de aceeaşi arsură care se întîlneşte mai peste tot în interiorul cetăţii,
cu deosebirea că aici ea are o grosime ceva mai mare (în jur de O,05m) şi că "pînza"
din pietriş de rîu şi resturi de mortar se află deasupra şi nu dedesubtul ei.
Să rezumăm deci. Nivelul care marchează momentul terminării construirii cetăţii
este reprezentat în apropierea zidului de incintă de un strat de mortar, iar înspre mij-
locul aşezării de o arsură care este suprapusă de o pînză formată, la rîndul ei, din pie-
triş de rîu şi resturi de mortar'.
•

*
In secţiunile deschise au fost găsite vestigii arheologice din trei epoci diferite:
I. romană şi romano-bizantină; II. feudală timpurie (secolele al X-lea şi al XI-lea) ;
H'L feudală (secolele al XIII-lea - al XV-lea).

e Ibidem. ? Ibidem. 51
Petre DllClOnu

Urmele arheologice din epoca romană şi romano-bizantină, documentate de citeva

fragmente ceramice, vase, ţigle, cărămizi, olane, un fragment dintr-o statuetă de lut8
precum şi unele bucăţi de fibule, catarame, aplici şi alte obiecte de podoabă, de fragmente
de vase de sticlă şi chiar de monede, nu aparţin unui nivel de vieţuire, delimitat ca
atare'. Acestea apar in chip răsleţ în nivelurile feudal-timpuriu şi feudal; de aici şi
concluzia noastră că cele mai multe dintre ele au fost aduse de pe malul drept al Dunării,
mai precis, de pe dealul Dervent, unde, într-adevăr, săpăturile au scos la iveală urmele
unei intense vieţuiri în epoca romană şi romane-bizantină. Evident, noi nu excludem
posibilitatea ca pe o anume porţiune a insulei Păcuiul lui Soare să fi existat o aşezare
romană sau romane-bizantină,dar întrucît o asemenea aşezare nu putea să fiinţeze
în partea de est a cetăţii (pentru simplul motiv că pe aici trecea atunci un braţ naviga-
bil) şi nici în cea de nord, (pentru că "limba" de pămînt din această parte trebuie să
fi fost destul de mică) mai rămîne să se admită că în cazul în care a existat, ea se va
fi aflat în zona de vest sau în cea de sud, distruse astăzi de apele Dunării. Oricum, un
fapt este pe deplin stabilit, şi anume: în perimetrul păstrat al fortificaţiei din insula
Păeuinl lui Soare nu există un nivel de vieţuire din vremea romană şi romano-bieantină.w
Prin urmare, primul nivel de vieţuire, determinat stratigrafic, este nivelul care
corespunde momentului terminării construirii cetăţii, reprezentat, aşa cum s-a subliniat,
de un strat de mortar. Acestui nivel îi corespund două vetre de foc, deschise, descoperite
una în secţiunea SIr, iar cealaltă în SIIIll.
Inventarul nivelului este extrem de sărac. Lui îi aparţin numai cîteva fragmente
ceramiee, modelate la roata înceată, din pastă nislpoasă şi deeorate cu linii incizate
orizontal , 'Precum ~i o monedă din vremea im.'Păratului Ioan Tzimi~ke~.
12

Ou cît ne depărtăm de zidul de incintă, înaintînd spre mijlocul cetăţii, stratul

de moloz se subţiază pînă dispare cu desăvîrşire. In anumite zone, stratul de mortar
care marchează momentul terminării construirii cetăţii este înlocuit cu un pava] rudi-
mentar format din pietre de dimensiuni mici şi mijlocii. Asemenea pavaje au fost
surprinse cu deosebire în SIlI şi SIVO.
In unele părţi din apropierea zidului de incintă stratului de mortar îi urmează
un altul reprezentat de o masă de moloz. Molozul nu este răspîndit în egală măsură
pe întreaga suprafaţă. El e mai consistent în colţul do nord-est al cetăţii. Stratul de moloz
se relntîlneşte şi în zona clădirii cu absidă, unde grosimea lui ajunge pînă la 0,75m,
(\'\;ot, <,H. Q"" uo~t,,,,, d"" ""vid""nt. \n -o1"o(i.l",l",. Il.",,<'.tlnni.i SIV(Ht57. Molozul l;.)l'ovine <m l'I.lllJ-1l'anţiL
din de111anteJa,rea zidurilor. Vom mai nota că din acest strat lipsesc pietrele. Ele au fost
ridicate, probabil, spre a fi folosite la alte construcţii.
Se cere a fi lămurit, în contextul evenimentelor istorice de la .Dunărea de jos
din a doua jumătate a veacului al X-lea, faptul că peste nivelul de călcare (stratul de
mortar) se află prăbuşiturile unei părţi a zidurilor. Evident, "sărăcia" materialului
arheologic de pe stratul de mortar nu se poate explica altfel decît dacă se consideră - aşa
cum s-a admis - că cetatea din insula Păeuiul lui Soare, în forma ei iniţială, a durat

Materiale, VI, p. 664, fig. 13, 1.

8 Tot aici este locul potrivit să se sublinieze şi
10
t AstAzi sintem In măsură să renunţăm Ia afir- nevalabilitatea afirmaţlel noastre din Materiale,V,
maţia din Materiale, VI, p. 653' că In zona cercetată p. 588 despre existenţa la Păeuiul lui Soare a unui zid
de noi există un nivel (in situ) de epocă romană. aparţlnlnd epocii romane.
Resturile arheologice de epocă romană găsite tn 11 In zona clădirii cu absidă a fost reperată şi o
SIV/1957 aparţin unui strat de Inălţare, adus din afara vatră aparţinînd constructorilor cetăţti,
52 zidurilor cetăţii. 11 Materiale, VI, p, 657, fig. 4, 1.
 Observaţii Itratlgraflce

foarte puţină vreme-". Observaţii de ordin microstratigrafic, coroborate şi de constata-

rea că "nivelul de arsură" nu conţine urme de Ioouire insistentă, ne obligă să optăm
pentru această explicaţie.
Este de presupus că la un moment dat, cetatea a constituit ţinta unor puternice
atacuri, soldate cu dărîmarea parţială a zidurilor, dărîmare reflectată in masa de moloz
de deasupra stratului de mortar. Evenimentul istoric de care trebuie legată dărîmarea
zidurilor cetăţii de la Păeuiul lui Soare il constituie, credem noi, revolta bulgarilor
din nord-estul Bulgariei, revoltă declanşată in anul 976, odată cu moartea împăratului
Ioan Tzimiskes • Aproximativ intre 976 şi 1001 cetatea n-a mai fost locuită.
14

Cu totul altfel se prezintă situaţia incepind cu anul 1001 cind Dobrogea de sud
şi odată cu ea cetatea din insula Păeuiul Iui Soare sint recucerite de bizantini. Popu-
laţia se aşază temeinic in incintă. De acum incolo, timp de aproximativ 100 de ani,
intre zidurile fortifioaţiei se va desfăşura o puternică vieţuire materializată in trei
niveluri (fig. 18 şi 19)..
Primul dintre ele, cel care zace direct pe molozul rezultat din dărîmare se prezintă
sub forma unui strat de pămînt negru-vînăt", pigmentat ici-colo cu pete feruginoase,
şi denumit convenţional "cenuşos inferior"!". Grosimea lui variază între 0,05m şi 0,20m.
Al doilea nivel este reprezentat de un strat de asemenea negru-vinăt, gros de
0,10 -0,50m. Acesta a fost denumit de noi "cenuşos superior?",
Al treilea este reprezentat de un pămînt roşcat-castaniu (uneori făinos)", El are o
grosime ce ajunge cîteodată pînă la 0,70m. Culoarea roşcată este consecinţa unui puternic
incendiu care a mistuit locuinţele acestui nivel.
în ce priveşte incadrarea cronologică, se poate afirma fără teamă de a greşi că
nivelul inferior datează din prima jumătate a secolului al XI-lea, al doilea (cel mijlociu)
datează de la mijlocul secolului al XI-lea, iar al treilea, adică ultimul, datează din a
doua jumătate a aceluiaşi veac.
Sesizarea limitei dintre primele două niveluri este destul de dificilă în anumite
zone. Aeaasta se datorează, pe de o parte, faptului că solul ambelor niveluri are aceeaşi
culoare, iar, pe de altă parte, dificultăţii în determinarea tipologică a materialelor eera-
miee şi a celorlalte obiecte arheologice. într-adevăr, elementele de cultură materială
. ce se intîlnesc în nivelul al doilea sint oarecum asemănătoare cu cele din primul nivel 19.
Prezentind, fie şi schematic, nivelurile de la Păeuiul lui Soare, din veacul al XI-lea,
noi sintem puşi în imposibilitate de a stabili cu precizie limitele cronologice dintre ele.
Şi aceasta, pentru simplul motiv că nicăieri nu s-a putut constata o distrugere generală
materializată in dărîmături sau intr-un incendiu, factori necesari in practica arheologică
nu numai pentru detaşarea diferitelor niveluri, ci şi pentru o încadrare cronologică
mai mult sau mai puţin exactă. Fireşte, afirmaţia noastră nu vizează nici data de ince-
put a primului nivel (cea anul 1001) şi nici data de sfîrşit a ultimului nivel (cca anul
1100), ci numai limitele cronologice intermediare celor trei niveluri. Ne grăbim să adău­ ,
găm că prin aceasta nu trebuie să se inţeleagă că cetatea bizantină din insula Păcuiul
lui Soare nu a fost afectată de nici unul din tragicele evenimente ale veacului al XI-lea

11 Materiale, VII, p. 602. lui Constantin al X-lea Ducas. Nivelul castaniu-roşcat

It Petre Diaconu, Quelques problemes ... , p. 369.
11 Materiale, VIII, p, 717.
11 Ibidem.
U Ibidem.
11 In unele rapoarte de săpături, In chip greşit,
susţinem el acest nivel datează din vremea tmpăratu-
are probabil ca dată de Inceput vremea domnlei lui
Constantin Ducas.
l i Atunci cind este vorba de ceramică se poate
observa el aceasta conţine unele elemente de profil şi
decor care se vor dezvolta tn ceramica nlvelulul cas-
taniu-roşcat.
Petre Diaconu

care au zguduit Dobrogea - evenimente legate de pericolul incursiunilor pecenege,

de invazia uzilor din 1064 şi de războaiele bizantino-pecenege din vremea domniei
împăratului Alexie Comnenul.
Cu alt prilej20 am arătat că datorită măsurilor de precauţie constînd în refortifi-
carea porţii şi a trăiniciei zidului de incintă la care se adaugă împrejurarea că cetatea
era situată pe o insulă, atacurile pecenege şi invazia uzilor nu s-au soldat cu ocuparea
cetăţii. Ele n-au afectat nici zidurile de incintă şi nici vreunul din celelalte complexe
fortificate (poarta, portul).
Măsurile de precauţie, urmărind întărirea cetăţii în faţa pericolului peceneg sau
uz, se reflectă atît în profilele secţiunilor din poartă cît şi în cele ale secţiunilor din intra-
rea în debarcader.
La începutul veacului al XI-lea nivelul porţii a fost înălţat încă o dată cu un
strat de pămînt galben-nisipos, gros de circa 0,20m. Paralel cu aceasta s-a construit
în deschiderea celei de-a doua intrări un prag (pl. XIX/1) din pietre legate cu un
mortar de calitate inferioară, în care predomină prundişul de rîu. Tot în acea vreme
a fost construit un prag asemănător şi la intrarea în debarcader (pl. XIX/2). Pragul
porţii a mai fost refăcut, prin suprainălţare, de două ori; odată înspre mijlocul veacului
al XI-lea, poate în preajma anului 1048, iar altădată, la începutul celei de-a doua jumă­
tăţi a secolului, poate chiar pe la 1064. De notat că şi intrarea exterioară a porţii a suferit
unele refaceri (pl. VIII/l).
Toate aceste "măsuri de siguranţă" au ferit cetatea de o distrugere generală şi,
în consecinţă, de ocuparea ci de către năvălitori. Aşa se explică faptul că data de sfîr-
şit a primului nivel şi a celui de-al doilea nu sînt marcate de dărîmături sau incendii.
în acest caz trecerea de la un nivel la celelalte - privită din punctul de vedere al repre-
zentării strict grafice pe planul profilelor - este rodul unor observaţii stratigrafice
bazate pc studiul tipologic al materialului arheologic şi pe detaşarea nuanţelor de culoare
a solului. Este locul să precizăm că de multe ori unul sau altul din nivelurile indicate
nu au fost surprinse în săpăturile noastre. Şi nu au fost surprinse pentru că ele au dis-
părut în urma unei acţiuni de "răzuire" a solului.
Aspectul general al celui de-al treilea nivel (ultimul) ne îndreptăţeşte să afirmăm
că în anumite zone el prezintă urmele unei mari acţiuni de nivelare. Această nivelare
nu poate fi pusă decît pe seama locuitorilor cetăţii din veacul al XIII-lea. Nivelarea
se va fi făcut din două motive: întîi, pentru a se căpăta o suprafaţă mai mult sau mai
puţin plană reclamată de noile construcţii, iar apoi, pentru a fi (şi mai mult) înălţat
terenul, mereu şi mereu ameninţat de acelaşi pericol - inundaţia apelor Dunării.
Şi, întrucît partea de sud a insulei era mai joasă decît cea dinspre nord, aci a fost depus -
peste nivelul ultim din secolul al XI-lea - un strat de pămînt galben nisipos pînă la
o înălţime care corespundea eeleia rezultate prin nivelarea resturilor de vieţuire din seco-
lul al XI-lea din partea de nord-est a cetăţii.
Nivelarea "resturilor arheologice" din a doua jumătate a veacului al XI-lea, ope-
raţie efectuată - după cum s-a spus - în veacul al XIII-lea, explică şi lipsa unui
strat steril care să corespundă în timp epocii cînd cetatea n-a fost locuită. Căci, să fim
bine înţeleşi, în porţiunea de cetate care s-a păstrat, nicăieri nu a fost surprins vreun
element care să ateste un nivel arheologic din veacul al XII-Iea 2l •
2')Petre D iaconu, Les Peicheneques, p. 46, 63. De altfel, şi zonele dinspre sud şi vest, din afara zidu-
2l Dacă va fi existat vreun astfel de nivel el se va lui de incintă, au fost distruse de apele braţului prin-
fi aflat undeva In afara cetăţii (spre sud sau spre vest) cipal al Dunării,
Ş4 ori chiar In cetate, dar In partea distrusă de ape,
 ObservaţII stratl&raflce

Ce-i drept, în săpăturile practicate în zona sudică a cetăţii a fost surprins

un nivel arheologic situat stratigrafic între ultimul nivel din veacul al XI-lea şi primul
nivel din epoca feudală. El se prezintă sub forma unui strat de culoare negricioasă,
gros de circa 0,05 -0,10 m, foarte sărac în urme arheologice.
Intr-un prim moment acest nivel a fost datat, în chipul cel mai larg posibil, "în
veacul al XII-lea - prima jumătate a veacului al XIII-lea"22. Astăzi sîntem în măsură
să susţinem că nivelul în cauză se datează mai degrabă în prima jumătate a secolului
al XIII-lea, decît în veacul anterior. Acest nivel nu a mai fost surprins în alte părţi
ale cetăţii. Cu toate acestea nu este exclus ca ceea ce considerăm noi "nivelul de la mij-
locul secolului al XIII-lea" reperat în toate secţiunile noastre să-şi aibă - în unele
locuri - începuturile în primele decade ale veacului al XIII-lea. O atare presupunere
este justificată de cîteva elemente materiale, în special, monede bizantine descoperite
ici-colo 23.
Oricum ar fi, vieţuirea feudală propriu-zisă se generalizează pe întreaga suprafaţă
a incintei odată cu mijlocul veacului al XIII-lea. Această vieţuire se reflectă în trei
niveluri (fig. 18 şi 19).
Primul dintre ele, cel mai vechi, gros de circa 0,08 -0,10 m este reprezentat de un
strat de pămînt de nuanţă cafenie. Poate că această nuanţă - mai evidentă în jumă­
tatea nordică - este determinată şi de contactul nemijlocit cu al treilea nivel din veacul
al XI-lea, despre care s-a subliniat la locul potrivit că are o culoare eastanie-roşietieă.
Âcest nivel datează dintr-o perioadă cuprinsă între mijlocul secolului al XIII-lea şi
începutul secolului al XIV-lea 24 •
Nivelul imediat următor, avînd o grosime medie de 0,30 m, are o culoare negri-
cioasă-cenuşie. El cuprinde cea mai mare parte a secolului al XIV-lea.
In sfîrşit, ultimul nivel, databil la sfîrşitul secolului al XIV-lea şi primele decenii
ale secolului al XV-Iea 26 , cu o grosime medie de 0,25m, are o culoare uşor castanie,
mărturie a incendiului care a pus capăt vieţuirii în cetate.
Locuinţele caracteristice epocii feudale sînt clădirile ridicate la suprafaţa solului
avînd temelii de piatră.
Epocii feudale îi corespunde la Păcuiul lui Soare şi o necropolă aflată în zona
porţii. Epoca de maximă funcţionare a necropolei se situează în veacul al XIV-lea.

*
Pe baza datelor stratigratice oferite de săpăturile noastre şi a altor observaţii
au putut fi. reconstituite, parţial, relieful şi conturul insulei din zona în care urma să
fie construită fortificaţia. S-a spus ceva mai sus că în 971, ostrovul Păeuiul lui Soare era
mai înalt în partea lui nord-estică decît în rest. El se prezenta sub forma unui mamelon,
a cărui pantă cădea repede spre nord şi est; de la acest mamelon, mergînd în direcţie
opusă, terenul se lăsa lin pînă la nivelul normal din acea vreme.
Constructorii, în dorinţa de a include în interiorul cetăţii o suprafaţă de teren
neinundabil cît mai mare, au ales ca traseu al zidului de incintă în zona estică, de pildă,

•• Materiale, VII, p. 605. XIII-lea.

.. Eate vorba de monede din vremea lui Alexios .. Despre raportul stratigratlc dintre acest zid şi
al III-lea Teodor Comnenul şi Ioan. Ducas Vatatzes. nivelurile arheologice In care stnt plantate temeliile şale
.t Unele mormtnte datează tnsă din veacu] Il! vez] Materiale, VII, p. 60~, şş
P.etre- Dilconu

însăşi panta repede a mamelonului. In consecinţă,

aşa-zisele şanţuri de fundaţie săpate chiar la poa-
lele mamelonului sînt in realitate nişte secţiuni
avînd unul din pereţi, cel dinspre cetate, foarte
inalt, iar celălalt (exterior) foarte scund. Oonstruc-
, torii au consolidat "patul" şanţurilor de fundaţie
cu pari de stejar, dreptunghiulari în secţiune,
infipţi vertical in pămînt (fig. 20/1). Ou acest pri-
lej a fost consolidat nu numai solul peste care tre-
buia să se înalţe zidul de incintă, ci şi fîşia de te-
ren (largă de 0,50-1 m) care mărgineşte para-
mentul exterior al zidului de est. Parii de stejar
aveau capetele superioare ieşite deasupra fundului
şanţului. Spaţiul liber dintre capetele superioare
ale parilor a fost umplut cu pietre sfărîmatefoarte
mărunt şi resturi (sau mai degrabă "scursuri") de
2 mortar folosit la zidirea blocurilor de piatră'", .
în suprafaţa care corespunde lăţimii zidulu]
de piatră, parii de stejar au fost bătuţi ceva mal
adînc • Uneori deasupra parilor constructorii au aşe­
27

zat din loc în loc traverse de bîrne de stejar, cir-

culare în secţiune (fig. 20/2), alteori au pus peste
traverse, unul peste altul, alte două rînduri de
bîrne, de asemenea de stejar, dispuse in latul zi-
dului de incintă. în acest din urmă caz bîrnele
sînt dreptunghiulare în secţiune (fig. 20/3). Nu-
mai după ce a fost astfel asigurată fundaţia,
constructorii au trecut la ridicarea zidului de
incintă, din pietre eoarisate'".
Ne-am oprit asupra acestor detalii de con-
J strucţie deoarece ele sînt rodul observaţiilor stra-
tigrafice, iar, pe deasupra, explică multe din
particularităţile terenului ales pentru ridicarea
cetăţii. .
Din înseşi detaliile pe care le-am amintit re-
iese că constructorii şi-au dat seama că solul in
care urmau să construiască. era cit se poate de
slab. Dat fiind că solul este de natură sedimenta-
ră el trebuia consolidat. 01', singurul mijloc de
Fig. 20" - 1'--3. variante ale sistemului de a-l consolida era "înţepenirea" lui in suprafaţa
aranjare a parilor şi blrnelor din substrueţia aleasă ca traseu al zidului de incintă; şi pentru a
. zidului de incintă, da zidului o rezistenţă. şi mai mare s-a recurs la
. . '. . realizarea, printr-un artificiu tehnic de construcţie,
a unei serii de crepide, dispuse pe verticala ambelor paramente,
"Nivelul de călcare" (sau mai bine zis nivelul de la care s-a pornit construirea
zidului de incintă) din exteriorul cetăţii nu mai poate fi urmărit in secţiunile orientate
as Materiale, VIl, p. 606. 28 Ibidem, p. 599,
56 17 Ibidem.
 Observaţii stratigrafice

perpendicular pe zidul de incintă, deoarece el a fost afectat de eroziunea apelor Dunării,

in perioada de după secolul al XIV-lea. De aceea, detaliile consemnate în multe dintre
profilele obţinute, reflectă o situaţie ulterioară in timp, o situaţie provocată de o rese-
dimentare care s-a produs, cu deosebire în ultimii două sute de ani.
Şi totuşi, săpăturile din SIlA ne-au oferit prilejul să reconstituim imaginea oare-
cum exactă a nivelului de "călcare" din afara zidului de incintă - in momentul termi-
nării construirii cetăţii. El este marcat de o dungă de mîl vinăt (fig. 17/a) care se
opreşte la nivelul celui de-al doilea prag (de jos in sus). Dunga de mîl are o cădere repede
spre exterior. Toate straturile de nisip, mortar, sfărîmătură de piatră de sub această
dungă au fost depuse intenţionat de constructori pentru a consolida temelia zidului de
incintă. Dunga de mîl a constituit "nivelul de călcare" în tot răstimpul cuprins între
sftrşitul veacului al X-lea şi primii ani ai veacului al XIII-lea, Această observaţie corobo-
rată şi cu altele este de o mare importanţă pentru că ea ne documentează faptul că în
toată perioada de timp amintită debarcaderul nu a fost înnămolit, de unde şi concluzia
că între secolele al X-lea şi al XIII-lea regimul apelor Dunării a fost oarecum echilibrat.
Odată tnsă cu secolul al XIII-lea, dar mai ales după secolul al XV-lea, apele
Dunării au început să inunde periodic insula, ceea ce a avut drept rezultat depunerea
în afara zidului de incintă a unui strat gros de nisip, întrerupt din cînd în cînd de dungi
de mortar prelins din zid. Astfel, în secţiunea SIlA, stratul de nisip depus pînă la nive-
lul superior al zidului de incintă este întrerupt de două dungi de motor, care pornesc,
prima de la al treilea prag, iar a doua de la al patrulea prag. Ambele dungi au o cădere
rapidă spre exterior, fapt care se explică prin aceea că în această parte a cetăţii sîntem
în dreptul unui braţ - deschis apelor Dunării în toată vremea cît a funcţionat cetatea.
Această constatare capătă o importanţă deosebită pentru înţelegerea atît a ampla-
sării debarcaderului pe latura de sud a cetăţii cît şi a poziţiei însăşi a cetăţii în funcţie
de conformaţiainiţială a insulei numite astăzi Păcuiul lui Soare.
Noi nu putem şti care era lărgimea acestui braţ. Nu putem şti nici măcar dacă
între braţul Dunării pe malul căruia se afla debarcaderul şi malul dobrogean al Dunării
nu exista în acele vremuri încă o insulă, ceea ce nu este exclus dacă se are în vedere exis-
tenţa unei viroage care brăzdează ostrovul Păcuiul lui Soare prin dreptul zidului de
est, adică prin /dreptul debareaderului, Lărgimea viroagei este astăzi de 30 - 40 m,
Oricum, un lucru rămîne pe deplin stabilit şi anume: împotmolirea debarcade-
rului a avut loc după secolul al XV-lea. Dacă am ţine seama de faptul că pe ultimele
trepte ale debarcaderului s-au găsit citeva fragmente ceramice care datează de la sfîr-
şitul veacului al XVIII-lea, am căpăta şi dreptul de a susţine că sedimentarea (urmărită
in săpăturilenoastre pînă la circa 6 m adîncime), din dreptul zidului de incintă dinspre
est, este opera apelor Dunării mai ales din ultimele două veacuri.
Imposibilitatea practică de a efectua cercetări arheologice în această zonă ne-a
lipsit de şansa descoperirii eventualelor diguri, "dane" sau chiar a unor epave de corăbii.
O problemă de extremă importanţă o constituie faptul de a şti dacă terenul în
care s-a construit era detaşat printr-un alt braţ al Dunării de aşa-numita "Balta Ialo-
miţei" sau făcea corp comun cu aceasta.
In cea de-a doua ipoteză am fi îndreptăţiţi să credem că cetatea de la Păeuiul
lui Soare a fost unul dintre "capetele de pod" din stinga Dunării, amenajate de bizan-
tini după cucerirea Dobrogei de către trupele lui Ioan Tzimiskes in 971. Este exact ceea. 57
Petre Dlaconu

ce au susţinut unii eereetătoriw. într-o atare ipoteză sprijinită şi pe consideraţiilemorfo-

hidrografice ale lui P. V. Coteţzo, este eliminatăexistenţa braţului Dunării care mărginea
dinspre nord insula, adică tocmai al acelui braţ care devenind între timp canalul prin-
cipal al Dunării a distrus cea mai mare parte a cetăţii.
Dintru început vom atrage atenţia că presupunerea potrivit căreia cetatea ar fi
fost construită în Balta Ialomiţei (şi că deci între cetate şi Balta Ialomiţei n-ar fi exis-
tat un braţ al Dunării) nu poate fi susţinută în nici un chip mai ales pentru următorul
motiv: din calculele hidrografice rezultă că prin braţul principal al Dunării, cel care
a distrus cetatea, se scurge cam 75% din volumul de apă al Dunării din dreptul Păcuiului
lui Soare, în timp ce prin braţul Ostrov se scurge o cantitate de numai 25 %. Plecînd
de la presupunerea că actualul braţ principal n-a existat, ar trebui să admitem că tot
volumul de apă ar fi curs în secolul al X-lea prin braţul Ostrov. 01', aceasta nu era posibil.
Chiar dacă am admite că malul opus al braţului Ostrov s-ar fi oprit în zidul de la nord
al cetăţii şi încă n-am căpăta lărgimea necesară pentru scurgerea volumului total,
în regim normal, al apelor Dunării. Pe deasupra, trebuie să se mai ţină seama şi de faptul
că în secolul al X-lea malul dobrogean al braţului Ostrov înainta în Dunăre cu circa
100 m, deci cam cu atît cu cît a înaintat uscatul de pe malul opus. Prin aceasta vrem
să subliniem că braţul Ostrov a avut aceeaşi lărgime şi în veacul al X-lea ca şi astăzi.
01', într-o atare situaţie, apa Dunării nu putea să se scurgă numai prin acest braţ. Evi-
dent, se poate susţine că în secolul al X-lea albia braţului Ostrov era mult mai adîncă
şi că debitul apei Dunării era mult mai mic decît cel actual. Nici una din aceste supoziţii
nu poate fi luată în seamă. Cercetările noastre au dovedit că fundul albiei, în mijlocul
braţului Ostrov, este reprezentat de o platformă stîncoasă, fapt care ne dă suficiente
temeiuri să susţinem că adîncimea în antichitate era egală celeia de astăzi. în sfîrşit,
recunoscînd posibilitatea ca debitul apei să fi crescut cu ceva în ultimul mileniu, tre-
buie să recunoaştem totodată că această creştere nu poate fi totuşi mai mare de 5 -10%
faţă de debitul actual.
Iată aşadar, motivele principale care ne determină să credem în inanitatea ipo-
tezei conform căreia cetatea de la Păeuiul Iui Soare se afla în momentul construirii ei
pe malul stîng al Dunării, adică pe malul sudic al actualei Bălţi a Ialomiţei,
Am ţinut să facem aceste precizări aci şi nu în altă parte a expunerii noastre,
pentru motivul că atît ipoteza, consemnată mai sus, cît şi elementele care o contrazic
pleacă - îndeosebi - de la interpretarea unor detalii stratigrafice.

28 D. Vllceanu, Debareaderul şi problema pozitiei 3~ P. V. Coteţ, Scurte consideraţii morţo-hidro­

geografice a ceMţii bizantine de la Păcuiul lui Soare, grafice asupra ostrovului Păcuiul lui Soare din Balta
S8 In SC1V, 18, 1967, 4, p, 593-614. Ialomiţei, In SClV, 18, 1967, 4, 619-621.
LOCUINTELE DIN ASEZAREA
, .~
~

FEUDALA TINPURIE
DUPĂ cum s-a mai arătat
faza a iniţială cetăţ,ii,
corespunzînd ultimilor ani de
domnie ai lui Ioan Tzimiskes, pare să fi fost caracterizatăprin construcţii interioare mo-
numentale. Cel puţin aşa se prezintă situaţia în porţiunea de cetate păstrată pe insulă
unde s-au descoperit ruinele marelui edificiu cu absidă, singura construcţie contem-
porană cu zidul de incintă cunoscută pînă în prezent'.
Evident, suprafaţa cetăţii acoperită de apele Dunării putea prezenta, în faza
iniţială, situaţii diferite de cele pe care am avut noi posibilitatea, să le cercetăm", Nu
trebuie să uităm că din suprafaţa totală a cetăţii s-a păstrat o fîşie relativ restrînsă
care, în plus, datorită faptului că include în perimetrul său două din intrările importante
ale cetăţii (poarta de nord şi debarcaderul), trebuie să fi avut în faza iniţială o organizare
deosebită fiind, în orice caz, lipsită de construcţii similare celor ce vor fi existat în
centrul cetăţdi,
Locuinţele de care ne vom ocupa aici, corespund cronologic celei de-a doua faze
constructive a cetăţii, care începe după reocuparea acestei regiuni, în anul 1001, de
către trupele lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul. Este o fază în care cetatea de la Păcuiul
lui Soare îşi pierde, sub aspectul construcţiilor, caracterul său deosebit, îmbrăcînd
aspectul obişnuit al aşezărilor contemporane de la Dunărea de jos". Clădirile monu-
mentale sînt înlocuite de bordeie sau locuinţe de suprafaţă, construcţii modeste, care
uneori utilizează materiale provenite din demantelarea clădirilor aparţinînd primei
faze 4• Locuinţele de care ne vom ocupa se încadrează, din punct de vedere cronologic,
în limitele secolului al XI-lea.
1 D. Vllceanu, Cu privire la dala de început a cetăţii VI, p. 617 -622; VII, p. 573; VIII, p. 693; iar pentru
de la Păcuiul lui Soare, SCIV, 1963, 1, p. 208. Dinogetia: Eug. Comşa, Despre tipurile de locuinţe
2 în momentul de faţă, apele Dunării au acoperit din cuprinsul aşezării din sec. IX-XII de la Garvăn,
cea mai mare parte din suprafaţa cetăţii, deci şi zona in SCIV, 1959, 1, p, 102, şi Dinogelia, 1, Bucureşti,
sa centrală. De asemenea, nu trebuie exclusă nici 1967, p. 30-50.
posibilitatea unor construcţii situate in afara zidurilor 4 Pe parcursul acestei prezentări vor apare situaţii
cetăţii, în zonele distruse de apele Dunării. in care au fost folosite blocuri de piatră la baza pere-
a Ne referim in primul rind la Capidava şi Dino- ţilor. în majoritatea cazurilor, aceste blocuri au
getia, unde s-au desfăşurat cercetări mai ample. în dimensiuni mult mai mici decît ale pietrelor din zidul
acest sens, pentru Capidava vezi: Capidava, 1, Bucu- de incintă. După toate probabilităţile, ele provin din
reşti, 1958, p. 135-152 şi rapoartele de săpături construcţiile interioare aparţintnd fazei iniţiale a
privind această aşezare din Materiale, V, :ro 556-5[i8; cetăţii, 59
Dumitru Vllceanu

Locuinţe care să dateze din secolul al XII-lea sau prima jumătate a secolului
al XIII-lea nu s-au descoperit deocamdată",
Condiţiile specifice ale cercetării de la Păeuiul lui Soare care impun defrişarea
terenului înainte de deschiderea săpăturii şi protejarea acesteia, împotriva efectelor
destructive ale inundaţiilor sau apei de infiltraţie, la încheierea campaniei de săpături,
au fost de natură să creeze mari dificultăţi în adunarea datelor privind locuinţele din
secolul al XI-lea. Cercetarea efectuată prin secţiuni relativ înguste (1,50-2m), deşi
a permis obţinerea datelor referitoare la tipurile de locuinţe şi la datarea acestora, nu
a favorizat înregistrarea unor observaţii complete, la fiecare locuinţă în parte, nici
realizarea materialului ilustrativ corespunzător. Abia în ultimii ani, prin extinderea
săpăturii pe suprafeţe mai largi s-a reuşit, dar numai în parte, o ameliorare a acestei
situaţii. Pînă în momentul de faţ,ă dispunem doar de şapte bordeie cercetate parţial
şi patru integral, respectiv de 10 locuinţe de suprafaţă cercetate parţial şi patru integral.
Din observaţiile făcute pînă acum în porţiunea de cetate unde s-au practicat
săpături, reiese că locuinţele caracteristice pentru primele două niveluri de locuire
din secolul al XI-lea (vezi ObscTva,tii stTatigTaficc) sînt bordeiele", în funcţie de zona unde
erau amplasate, ele s-au adîncit în straturile de mortar şi argilă depuse de eonstruetorii
cetăţii, pentru ridicarea nivelului de călcare (pl. IX(2 ;XX(l- 2) atingînd uneori nisipul care
constituia solul originar. Adîncimea gropilor oscilează între 0,50-0,80 m faţă de nivelul
de călcare. Forma acestor locuinţe era, în general, dreptunghiulară, suprafaţa medie
fiind de aproximativ 12 m-, Diferenţeledimensionale, în plus sau minus, nu sînt importante.
în toate situaţiile cercetate pînă acum, bordeiele au o singură încăpere.
Podeaua se realiza, în general, prin lipitură de lut galben. în cazul unor bordeie
adîncite şi în nisip, unde nu s-au găsit urme de lipitură (SIVD), e posibil să fi existat
pardoseli de lemn. Pînă în momentul de faţă însă, nu avem dovezi sigure în acest sens.
Nici una din gropile bordeielor cercetate nu a fost căptuşită cu piatră. în schimb, s-au
găsit urmele unor tălpi de lemn aşezate la baza pereţilor (SIL), sau şănţuleţe largi de
cca 0,30 m, marcînd marginile locuintei; în ele se aşezau probabil tălpile de lemn (SIVM).
Ţinînd seama de lipsa pietrelor atît la baza pereţilor cît şi în umplutura gropilor, este
de presupus că pereţii erau construiţi în toate cazurile din lemn. De altfel avînd în vedere
faptul că gropile săpate în straturi de ridicare" sau în nisip, aveau margini care se surpau
cu uşurinţă şi nu reprezentau un suport suficient de stabil pentru pereţii din piatră
credem că lemnul era, în aceste condiţii, materialul de construcţie cel mai potrivit".
Aceasta cu atît mai mult cu cît adîncimea mică a gropilor impunea existenţa unor
pereţi care să depăşească suprafaţa solului, uneori, pe o înălţime de peste 1 m", Cu

6 Aşezarea pare să fi avut, in secolele XII şi XIII,
o suprafaţă mai restrlnsă decit in secolul XI sau
XIV; perimetrul său, in măsura in care se păstrează
pe insulă, nu a fost identificat. Vezi şi Observaţii
stratigrafice, p. 54 - 55.
6 Avind in vedere adincimea redusă a gropilor
acestor locuinţe ar fi fost, poate, normal să le numim
semibordeie. Am renunţat la acest termen atit din cauză
că nu-l considerăm viabil in limba română cit şi pen-
tru dificultatea traducerii sale in anumite limbi de
circulaţie internaţională. Subliniem tnsă, diferenţa
intre locuinţele adincite total, cu marginile acoperi-
60 şului sprijinite direct pe pămînt şi cele mai puţin
adîncite, cu pereţii vizibili, care implică o tehnică de
construcţie diferită. Pentru locuinţele de care ne ocu-
păm termenul de bordei este impropriu, fiind folosit
convenţional.
7 Ne referim la straturile alteminde de nisip şi
mortar depuse de constructori; vezi capitolul Obser-
vatii siraiiqraîice.
8 Situaţie similară la Capidava : Materiale, V,
p. 558.
9 Considerăm că la o adincime de 0,50 m, de exem-
plu, un bordei avea nevoie de un perete vizibil de cel
puţin 1 m Inălţlmc, pentru a face utilizabilă intreaga
suprafaţă a incăperii şi aşa, destul de redusă. .
 Locuinţe

excepţia rarelor resturi, în stare de conservare foarte precară şi a unor amprente de

tălpi, nu s-au păstrat bîrne folosite în construcţia bordeielor. Faptul este normal, întru-
cît aceste locuinţe nu au fost incendiate, lemnul refolosindu-se probabil la cele din faza
următoare. Cît priveşte unele bucăţi ce vor fi rămas in situ, ele nu s-au putut conserva
din cauza oscilaţiilor umidităţii solului care în cazul de faţă sînt foarte mari-". În aceste
condiţii este greu să precizăm grosimea şi gradul de prelucrare al acestor bîrne". Singura
comparaţie posibilă dar, desigur, cu valoare relativă, este oferită de gropile de stîlpi
care aveau un diametru de n~~a 0,20 m, Stîlpii erau aşezaţi în colţuri şi, uneori, pe mij-
locul laturilor. Caracteristicile terenului, în care gropile nu se pot observa întotdeauna,
nu au favorizat înregistrarea unor observaţii complete la fiecare bordei în parte. În
general, se poate afirma că stîlpii erau amplasaţi în faţa bîrnelorw, cei de pe mijlocul
laturilor susţinînd, poate şi grinda (culmea) acoperişului. Pînă în prezent nu s-au desco-
perit gropi în afara bordeielor, pe nivelul de călcare.
În ceea ce priveşte acoperişul, după toate probabilităţile, el era de tipul cu două
pante. La această presupunere ne duc atît observaţiile făcute în legătură cu poziţia
gropilor de pari cît şi faptul că, faţă de forma bordeielor, aceasta era soluţia cea mai
simplă. Unele amprente vizibile pe fragmente de lipitură ne fac să presupunem folosirea
stufului la acoperiş şi implicit existenţa Iipiturii interioare'", Nu avem descoperiri care
să ne indice alte materiale utilizate la acoperişuri.
Instalaţia de foc, cu caracter permanent, era cuptorul de piatră în formă de pot-
coavă sau rectangular". În prima variantă era construit din pietre mici lipite cu lut
galben, avînd acoperiş boltit, în a doua din lespezi mari, cu capac plat, format din una
sau două lespezi. Dimensiunile interioare ale cuptoarelor sînt în medie de 0,50 X 0,60 m,
cu o înălţime de cea 0,40 m.
În general, cuptorul este amplasat într-unul din colţurile bordeiului dar la oarecare
distanţă de pereţi (0,60 0,70 m). Probabil, în acest fel se evita pericolul de incendiu
pe care I-ar fi reprezentat supraîncălzirea bîrnelor. În interiorul cuptorului, vatra era
adîneită cu 0,10-0,15 m faţă de podea. Suprafaţa de podea înroşită, la gura cuptorului,
era în general foarte mică. Bordeiele cercetate pînă acum nu ne oferă date concludente
referitor la orientarea cuptoarelor", Se cuvine să subliniem absenţa altor tipuri de cup-
tor decît cel de piatră. In primul rînd nu poate fi vorba de existenţa unor cuptoare
cruţate în pămîntul "viu" din cauza condiţiilor specifice ale terenului pe care s-a ampla-

10 In perioadele de creştere a nivelului apelor
Dunării, acestea se infiitrează pînă la acest nivel sau
acoperă complet insula. La nivel normal sau scăzut
al apelor fluviului, nivelul arheologic la care ne refe-
rim îşi pierde, în unele zone, aproape complet umldi-
tatea.
11 In general, nu cunoaştem formele de Iemnăric
utilizate. Pe ltngă cuiele mari (plroane) care sugerează
existenţa bîrnelor masive, s-a descoperit şi o mare
cantitate de scoabe mici, care par să fi fost folosite
pentru fixarea unor scinduri sau a şiţei.
12 Judecind după poziţia gropilor de sttlpi faţă de
marginile gropii se poate presupune că blrnele se
Incheiau In cruce, independent de sttlpl, aceştia avînd
doar rolul de a asigura un plus de rezistenţă pe "lnăl­
ţlmea" gropii şi de a susţine, parţial, acoperişul.
13 Considerăm aceste fragmente ca provenind
de la lipitura interioară întrucit ni se pare puţin pro-
babil ca acoperişul să fi avut pămînt peste stuf ca în
cazul acoperişurilor din împletitură de nuiele: I. I.
Liapuşkin, I'opoâusue Hoeompouunoe, MIA, 74,
p. 202.
14 Intr-un singur caz (SIB) apare o vatră Incon-
jurată de pietre.
15 Probabil cuptoarele aveau gura spre intrarea
bordeielor, fapt care ne-ar fi ajutat să judecăm şi orien-
tarea diverselor locuinţe, cum s-a procedat în alte
părţi. Din cauza numărului restrins de locuinţe cer-
cetate integral, singura observaţie sigură pe care am
putut-o face este că locuinţele situate lîngă latura
estică a zidului de incintă priveau spre vest (fapt
absolut normal ele fiind aproape adosate zidului),
cuptoarele lor fiind situate intr-unul din colţurile
opuse intrării. 61
Dumitru Vîlcea"u

sat aşezarea (sol nisipos). în schimb, ne surprinde lipsa cuptoarelor mari, aşa-numitele
cuptoare de pîine, întîlnite în alte aşezări contemporane", Fragmente de vatră cu
gardină'" au apărut sporadic şi nu in situ. Putem presupune că ele erau adaptate, în
unele cazuri, la cuptoarele obişnuite de piatră. In bordeiele cercetate de noi pînă acum,
nu s-au găsit gropi de bucate, frecvente în alte aşezări"; Faptul se poate explica prin
condiţiile specifice ale solului nisipos şi umed.
Pentru a încheia această scurtă prezentare a locuinţelor adîncite, caracteristice
primelor două niveluri de vieţuire, din secolul al XI-lea, ale aşezării de la Păcuiul Iui
Soare, menţionăm că nici una din cele cercetate, pînă în prezent, nu pare să fi avut
o destinaţie specială (atelier) şi că nu s-au descoperit nici un fel de construcţii anexe.
Desigur, cercetarea restului aşezării care se mai păstrează pe insulă va completa datele
de care dispunem, aducînd noi elemente în discuţie .
în ceea ce priveşte locuinţele de suprafaţă, observaţiile noastre sînt mai complete
şi, în ansamblu, mai sigure. Prima constatare ce se impune este aceea că la Păcuiul lui
Soare, noul tip de locuinţă este generalizat în a doua jumătate a secolului al XI-lea,
el corespunzînd celui de-al treilea nivel feudal timpuriu. Pe întreaga suprafaţă a aşezării
locuinţele de suprafaţă iau locul bordeielor. Fenomenul este sesizabil atît în stratigrafia
generală cît şi în situaţii locale în care, locuinţele de suprafaţă s-au amplasat chiar
peste gropile umplute şi nivelate ale bordeielor, respectînd dimensiunile acestora (SIR).
Aceste suprapuneri se repetă în mai multe cazuri, locuinţele de suprafaţă extinzîndu-şi
însă suprafaţa. Media acesteia este mai mare, oscilînd între 13 m 2 şi 20 m", Trebuie să
precizăm că vieţuirea de la Păeuiullui Soare nu cunoaşte nici o întrerupere în secolul
al XI-lea, apariţia noului tip de locuinţă reflectînd unele schimbări de ordin natural
şi nu etnic sau sociaP9.
Din punct de vedere al sistemului constructiv locuinţele de suprafaţă, descoperite
pînă acum, prezintă două variante:
a. locuinţe avînd la baza pereţilor cîte un rînd de blocuri ecarisate ;
b. locuinţe fără margini de blocuri.
în cadrul celei de-a doua categorii apar uneori neregularităţi de formă datorate,
probabil, deformărilor suferite ulterior de teren, poate sub acţiunea rădăcinilor de copaci.
Trebuie privite cu rezervă observaţiile făcute în cazul unor asemenea locuinţe cercetate
prin secţiuni. Nu este exclus ca ele să fi avut iniţial margini de piatră care în secolele
următoare să fi fost distruse total sau parţial'". în aceste condiţii, ar fi hazardat să
încercăm, cel puţin în stadiul actual, să stabilim care dintre cele două tipuri predomină.
Ca impresie generală, pe baza observaţiilor de pînă acum, cel care pare să dea nota
caracteristică este primul, cel al locuinţelor cu margini de blocuri (pl. XXljl-2;
XXlIIjl-2). Este totodată necesar să menţionăm că această diferenţă constructivă
este determinată, după toate probabilităţile, de adaptarea la condiţiile specifice pe
care le oferea terenul în diferite puncte ale aşezării. în acest sens remarcăm că locuinţele

16 Gr. Florescu şi R. Florescu, Săpălurile de la
Capiâaoa, in Materiale, VI, 1959, p. 617, pl. II/1;
Eugen Cornşa, in Dinoqetia, 1, p. 41.
17 Este vorba de fragmente din marginea aşa-numi-
telor "vetre portative" de lut ars.
18 N-au fost identificate gropi nici in exteriorul
locuinţelor, pînă in prezent, aşa că înclinăm să credem
că in această aşezare cerealele se păstrau in alt mod,
62 la suprafaţa solului.
19 Asupra acestei probleme vom reveni in final.
Ţinem să subliniem, pentru moment, că aşezarea
noastră prezintă multe particularităţi care pot duce
uneori la situaţii unice, fără analogii in alte aşezări.
20 Unele locuinţe din secolul al XIV-lea au folosit
şi ele blocuri similare; cit priveşte locuinţele sur-
prinse parţial in secţiuni, e posibil ca ele să ofere
unele indicii după dezvelirea totală.
 Locuinţe

fără margini de piatră la baza pereţilor par să se concentreze în partea de nord a cetăţii
unde fundatia lor beneficia de un teren mai stabil.
În nici una din locuinţele de suprafaţă nu s-au găsit dărîmături de pietre, chirpici
sau împletitură de nuiele. E de presupus că pereţii lor erau din lemn-'. Puţinele resturi
carbonizate reparate în unele locuinţe nu permit restituiri ale lemnăriei pereţilor şi
acoperişului. Singurul indiciu utilizabil rămîne modul de amplasare a stilpilor şi dimen-
siunile acestora, reconstituite după gropi. Ţinînd cont de situaţia mai clară prezentată
de o locuinţă cu margini de piatră şi podea) de lut galben, perfect păstrată (SIVK)
(fig. 21/42; pl. XXII/l) putem restitui cu aproximaţie o asemenea construcţie. Jude-
cînd după gropile de stilpi, foarte bine conservare, aceştia aveau o grosime de cca:0,20m.
Stilpii erau amplasaţi numai în cele patru colţuri ale locuinţei, uşor retraşi spre interior.
Grosimea lor relativ mică şi poziţia retrasă par să excludă încheierea birnelor pereţilor
pe stilpi. Probabil ele se încheiau separat, în cruce, fixindu-se doar din loc în loc de stilpii
care consolidau construcţia. Lipsa gropilor de stilpi pe mijlocul laturilor ne face să
presupunem existenţa unui acoperiş în două pante, a cărui grindă se sprijinea pe doi
stilpi fixaţi în bîrnele a doi pereţi, ceilalţi doi pereţi preluînd sarcina căpriorilor, Pro-
babil acoperişul era realizat tot din stuf, dar nu trebuie exclusă nici folosirea unor
materiale lemnoase. Această propunere de restituire este susţinută şi de situaţia oferită
de o altă construcţie din SIVK, situată în imediata apropiere 3, celei citate mai sus
(fig. 21/L 1). Aici avem de-a face cu una din cele mai mici construcţii de suprafaţă (13 m-)
şi fapt semnificativ, în colturi sau pe linia pereţilor nu apare nici o groapă de stilp.
După toate probabilităţile, lungimea redusă a latnrilor acestei construcţii făcea inutilă
folosirea stilpilor verticali ; bîrnele se încheiau în cruce, iar partea superioară a pereţilor
prelua direct acoperişul.
Nu avem indicii în legătură cu existenţa tavanului la locuinţele de suprafaţă.
În schimb, pe baza descoperirii unor fragmente de lipitură cu amprente de lemn cioplit
(SIR), putem presupune că interiorul unora dintre locuinţe beneficia de asemenea
amenajări. Forma triunghiulară a unuia dintre fragmentele pomenite ar putea permite
cu rezervele cuvenite, ipoteza că el ar proveni din locul de îmbinare a unui acoperiş
în două ape, fără tavan.
În ceea ce priveşte podeaua acestor case ea era, în general, din lut galben. În
unele cazuri, s-au observat straturi succesive de lipitură, reprezentînd faze de refacere
a podelei. Diferenţa de nivel între prima şi ultima podea, acolo unde 2vU avut loc 2-3
refaceri, este de cea 0,15 m. Din locuinţele cercetate pînă acum doar una, amplasată
pe nisip, pare să fi avut podea de lemn, din care s-au găsit bucăţi (SIR). Starea precară
de conservare a materialului nu permite precizări suplimentare. De asemenea, într-una
din locuinţele cu margini de blocuri a apărut un gen de "pavaj" din pietre mici care,
probabil, constituia un suport pentru podeaua propriu-zisă, care va fi fost din lut gal-
hen (pl. XXI/2).
Sursa de căldură, ca şi în cazul bordeielor este cuptorul de piatră, cu cele două
variante ale sale: de formă semioircular-alungită şi rectangulară. Şi aici predomină
numeric ultima variantă. Cum am mai spus, aceste cuptoare erau construite din lespezi
de piatră şi nu aveau boltă ci un "capac" plat format din una sau mai multe lespezi.
Aceste caracteristici, care permiteau construirea unor cuptoare mai mari şi în ace-
laşi 1 imp solide, ar putea explica preîerinţa manifestată pentru acest tip în cazul

'1 .\ce,t lucru este sugerat atît de pozitia gropilor pereţilor.

de st ilp! cit 'ii de ingustimea blocurilor de la baza 63
Dumitru Vîlceanu

locuinţelor de suprafaţă, întrucît cuptoarele lor par să aibă dimensiuni ce cresc direct
proporţional cu mărirea suprafeţei locuinţelor. j\....s.tfel, interiorul cuptoarelor măsoară,
în medie, 0,60 x 0,90 m cu o înălţime de 0,50-0,60 m. Cuptorul era amplasat într-un
colţ al locuinţei, la oarecare distanţă de pereţii acesteia. într-un caz (SIVK), spaţiul
dintre pereţii cuptorului şi blocurile de piatră care formează "fundaţia" locuinţei, era
umplut intenţionat cu pietre mici şi bucăţi de lut ars. (fig. 21/L2). Aceste resturi ar putea
aparţine unui cuptor mai vechi, cu boltă, care a deservit aceeaşi locuinţă. Faptul va
trebui verificat la secţionarea construcţiei respective. Este posibil ca această amenajare
să fi avut rolul de a păstra mai mult timp căldura produsă de cuptor. Existenţa
blocurilor înalte de piatră, la baza peretelui de bîrne, elimina pericolul incendiului.
Tot în SIVK, dar în construcţia mică semnalată anterior, în locul cuptorului s-a
descoperit o vatră deschisă de dimensiuni mari (1 x 1,40). Ea era situată în colţul de
nord-vest al locuinţei, fiind mărginită pe laturile dinspre pereţi de două rînduri de
blocuri paralelipipediee, aşezate vertical (fig. 21/Ll), care intrau în podeaua de lut galben.
Cum podeaua a avut două faze de refacere 22, rămîne de văzut la demontarea sa dacă
vatra respectivă a existat iniţial sau este o amenajare aparţinînd ultimei faze. în
stadiul actual al cercetărilor, vatra la care ne-am referit reprezintă o excepţie în cadrul
aşezării de care ne ocupăm. Această situaţie este accentuată de disproporţia care
există între dimensiunile vetrei şi cele ale încăperii în care este situată: suprafaţa
vetrei depăşeşte pe aceea a tuturor cuptoarelor cercetate pînă acum, iar "locuinţa"
pare să fie, din contra, cea mai mică (cca 13 m"). Faptul că Între cele două podele s-a
descoperit un cleşte mic, folosit în prelucrarea metalelor (vezi, infra p.165, fig. 66/2), precum
şi o cantitate destul de mare de zgură şi cărbune, asociat la observaţiile de mai sus, ne-a
sugerat ipoteza că această Încăpere ar fi putut fi un atelier pentru îăurirea obiectelor
mici de metal. În acelaşi sens, pare să pledeze însăşi poziţia acestei construcţii în
cadrul situaţiei generale din SIVK, asupra căreia merită să ne oprim. Sîntem în faţa
unei situaţii deosebite ce nu-şi găseşte analogii în altă parte a aşezării. Cercetarea
sectorului respectiv nu este încă epuizată, să-păturile oprindu-se la nivelul acestor
construcţii, deci unele probleme urmează a fi clarificate în viitor. Dispunem, totuşi,
chiar în stadiul actual de o serie de observaţii sigure care subliniază suficient caracterul
deosebit al acestor construcţii. Pentru a facilita urmărirea interpretării acestei situaţii,
vom indica în plan şi text presupusul atelier eu Il1 iar locuinţaalăturată cu L2 (fig. 21).
Cele două construcţii sînt contemporane; ele au fost ridicate în aceeaşi manieră
şi la o distanţă minimă una de alta. De remarcat, distanţa aproximativ egală pe care
o păstrează ele faţă de zidul de incintă. În schimb, intrările lor par să fi fost orien-
tate diferit: la LI spre sud, iar la L2 spre vest. Cele două gropi de stîlpi masivi care
se pot distinge în plan, în interiorul LI (fig. 21), s-ar putea să fie legate de o anumită
instalaţie de atelier. Un element în plus care deosebeşte cele două construcţii de restul
descoperirilor similare de la Păeuiul lui Soare este zidul care circumscrie L2 (fig. 21 ;
pl. XXIII/I--2). Este vorba de o "fundaţie" formată din blocuri mai mari decît cele
folosite la locuinţe şi dispuse în două rînduri suprapuse. Astfel înălţimea păstrată a
acestui zid este mai mare decît a celor două fundaţii ale construcţiilor pe care le
discutăm. Această construcţie care se închide pe zidul de incintă are trei laturi, cea
frontală măsurînd 6,70 m iar cele laterale 5,40 m, Relativa asimetrie a laturii de nord

22 Această încăpere a fost secţionată iniţial de jumătate, degajată odată cu locuinţa alăturată, încă
64 SIVG, care i-a surprins jumătatea de sud. Cealaltă n-a fost "demontată".
 b#p=:055M --8
5 r~
~.
~
~~.

R
~
. ~
.
. ["1

L1 o

~--:::=:O~
--------
.>
• Grq:i de stJlpi

o,
1' 2m
f

Fig. 21. - Planul construcţiilor din SIVK: Lt, atelier; L2, locuinţă.

o-
VI
Dumitru Vîlceanu

e posibil să fi fost determinată de o masă mare de, blocuri căzute din zidul de incintă
care zăceau peste ea în zona unde se îndepărtează' mai mult de zidul L2. în colţul
de NV, această fundaţie a fost completată cu două rîndnri de blocuri ce realizează un gen
de pridvor (fig. 21). Oare a fost destinaţie, acestei construcţii suplimentare, nu putem
preciza, cu atît mai mult cu cît nu ştim exact dacă înălţimea. pe care se păstrează
este cea iniţială. în orice caz, situaţia din teren exclude interpretarea sa ca fundaţie
a unei locuinţe independente anterioare sau posterioare, ca dată,' celor două încăperi
LI şi L2. Deşi spaţiul restrîns dintre zidul înconjurător şi fundaţia L2 nu ne-a per-
mis observaţii suplimentare, considerăm că acest zid a fost ridicat doar pentru a dubla
pereţii L2.Nu putem avansa nici un fel de ipoteză referitor la înălţimea şi structura
părţii sale, superioare, dar nu este exclus ca şi el să fi avut o suprastructură de
lemn pînă l~ nivelul acoperişului L2. Oît priveşte fundaţia LI, latura sa de nord este
alipită acestui zid înconjurător (fig. 21; pl. XXIIj2). Nici în acest caz nu putem face
precizări în legătură, cu raportul dintre suprastructura celor două, ziduri, dar alipirea
ca şi aspectul unitar şi "compact" pe care-l prezintă în plan aceste' amenajări, ne
fac să le considerăm drept un complex format din locuinţă şi atelier, zidul înconjurător
avâid, poate, rolul de a creea un spaţiu suplimentar de depozitare a materiei prime.
Cum singurul mod de a aprecia situaţia, în momentul de faţă, este amplasarea construc-
ţiilor, sîntem obligaţi să ne limităm la ipoteze. Există 'şanse ca. săpăturile viitoare,
prin demontarea fundaţiilor: şi epuizarea" cercetării acestui nivel, să aducă date
suplimentare care să clarifice diverse aspecte ale problemei. -
încheind prezentarea locuinţelor descoperite pînă înprezent în nivelurile feudale
timpurii din aşezarea de la Păcuiul lui Soare, vom căuta să sintetizăm eonstatările care
s-au impus în cursul cercetărilor şi, în funcţie de ele, săîncereăm o' caracterizare a
aşezării mai sus amintite în raport cu aşezările contemporane de la Dunărea de jos.
Ţinem să precizăm că în ciuda numărului relativ mic de locuinţe cercetate integral,
eonstatările noastre au un grad 'de certitudine destul de mare datorită, multitudinii
observaţiilor făcute de-a lungul celor 14 campanii de săpături, cînd ~-au surprins
în diverse situaţii, parţial, resturi de locuinţe.
Problema care se pune este dacă aceste constatări au o valoare generalizantăpentru
toată aşezarea. Dată fiind situaţia specială a aşezării de la Păeuiul Iui Soare, credem
că ele nu au această calitate. Cum însă partea de cetate, respectiv aşezare, acoperită
de apele Dunării este cel puţin sub aspectul cercetării resturilor de locuinţe iremediabil
pierdută 23 , iar în cele ce urmează nu mai avem dreptul să operăm cu ipoteze, sîntem
obligaţi să considerăm vestigiile păstrate pe fîşia de teren accesibilă cercetării, ca re-
prezentative pentru toată aşezarea. Pe parcursul acestei încheieri, observaţiile noastre
vor evidentia o serie de deosebiri între asezarea de la Păcuiul lui Soare si altele contem-
porane şi situate în aceeaşi zonă. Conştienţi de implicaţiile interpretării izolate a unor
situaţii ce pot, reprezenta anomalii, excepţii de la regulă, vom încerca să supunem mate-
rialul de care ne 'ocupăm unei analize cît mai obiective, pentru a-i stabili locul şi semni-
ficaţia în contextul culturii materiale din secolele X-XII de la Dunărea de jos.
Prima constatare care se impune- este că în raport cu alte aşezări similare, sta-
bilite în incinta unor foste cetăţi, cea de la Păcuiul' lui Soare avea o densitate a 10-
23 Din cite am putut constata cu ocazia unor curentului puternic ce.a rupt zidul şi a antrenat blo-
măsurători efectuate într-o perioadă cind apele curile de piatră pe distanţe destul de mari. In aceste
Dunării erau foarte scăzute (noiembrie 1969), însăşi condiţii, nu credem că mai pot exista resturi de locu-
laturile zidului deinciată dispuse transversal faţă inţe păstrate în zona acoperită de fluviu.
de cursul apei (nord şi sud) au avut de suferit din cauza
 Locuinţe

cuinţelor relativ mică 24. Faţă de cantitatea şi calitatea materialelor de diverse cate-
gorii descoperite în nivelurile feudale timpurii 25, fenomenul ar putea avea două expli-
caţii : suprafaţa mare de teren cuprinsă între zidurile fortificaţiei iniţiale care nu obliga
la o înghesuire a locuinţelor sau mai degrabă, cum am mai arătat, poziţia periferică
a fîş iei de teren păstrate pe insulă 26. Oricum ar fi, judecată în ansamblul descoperirilor
de aici, această situaţie nu este de natură să schimbe concluziile referitoare la acest
tip de aşezări, obţinute pe baza cercetărilor de pînă acum. Nivelurile de locuire "ci-
vilă", datînd din prima jumătate a secolului al XI-lea, sînt caracterizate prin locuinţe
parţial adîncite în pămînt, cu partea superioară a pereţilor, vizibilă, din lemn.
Adîncimea redusă a gropilor acestor locuinţe trebuie avută în vedere mereu.
împreună cu folosirea exclusivă a lemnului ca material de construcţie, ea este tipică
pentru aşezarea de la Păcuiul lui Soare 27.
Considerînd că pe plan general aceste locuinţe se încadrează în formele culturii
materiale contemporane, de la Dunărea de jos, credem că diferenţele semnalate sînt
determinate de condiţiile naturale specifice 28. După toate probabilităţile, în această
perioadă acţiunea de modificare a cursului Dunării a continuat mărind umiditatea
solului şi impunînd schimbarea tipului de locuinţă 29. Această ipoteză ţine cont de
existenţa unui nivel cu locuinţe de suprafaţă, ultimul pe cît se pare, şi în alte aşe­
zări contemporane din această zonă 30. Pînă la obţinerea unor precizări de datare
şi eventuale posibilităţi de corelare a datelor ne punem totuşi întrebarea dacă nu ne
aflăm în faţa unui fenomen mai complex în care situaţia de la Păcuiul lui Soare să
reprezinte doar o coincidenţă.
Cuptorul de piatră, cu cele două variante menţionate, reprezintă sursa de căldură
tipică pentru ambele tipuri de locuinţe 31. După toate probabilităţile mîncarea se fier-

24 Faţă de Capidava sau Dinogetia, locuinţele de
la Păcuiul lui Soare sînt amplasate la distanţe destul
de mari una de alta. Pînă în prezent nu s-au identificat
aglomerări.
25 Sub raportul descoperirilor monetare, de exem-
plu, aşezarea feudală timpurie de la Păcuiul lui Soare
se apropie cel mai mult de Dinogetia.
26 Subliniem încă odată că spre deosebire de
P. Diaconu, considerăm că cetatea de la Păcuiul
lui Soare a fost amplasată iniţial pe malul sting al
Dunării, actuala insulă fiind de formaţie recentă.
Acest punct de vedere ne face să considerăm această
zonă a cetăţii, afectată in cursul secolului al XI-lea
de un inceput de schimbare a cursului Dunării, ca
periferică.
Cuiele de diverse mărimi şi scoabele de fier
27
par să depăşeascănumeric descoperirile similare din
aşezările de la Capidava sau Dinogetla unde s-au săpat
suprafeţe mari şi incomparabil mai multe locuinţe.
Ele indică rolul esenţial jucat de lemn in construcţiile
aşezării noastre, subliniind importanţa pe care o
pot avea condiţiile locale in diversificarea unor ele-
mente de cultură materială situate în aceeaşi zonă
geografică.
28 Insistind asupra cazului particular al aşezării
de la Păcuiul lui Soare, nu omitem două puncte de
vedere exprimînd opinii referitoare la tipurile de
locuinţe din epoca de care ne ocupăm : Eugen Cornşa,
in Dinoqeiia, 1, p. 50: "Mediul geografic obliga la folo-
sirea unuia sau altuia din tipurile de locuinţă indlîc-
reni de originea etnică a grupului uman" şi Eugenia
Zaharia, Săpăturile de la Dridu,Bucureşti, 1967,
p. 153 : "În ceea ce priveşte bordeiul ca formă de locu-
inţă, nu se poate face nici o consideraţie, deoarece el
se cunoaşte din neolitic şi pină In zilele noastre la foarte
multe popoare, nefiind caracteristic unui grup etnic,
ci doar o rezolvare a unei probleme economice, isto-
rice sau de multeori chiar climattce", Declarlndu-ne
parţial de acord cu :aceste puncte de vedere, vom
încerca să ne exprimăm şi noi părerea, în finalul acestui
capitol.
29 Fluviul pare să fi început să acţioneze asupra
cetăţii Incă de la sfîrşitul secolului al X-lea, cînd dis-
truge latura de sud a zidului de incintă. Au fost con-
struite, ulterior, alte două ziduri de incintă, unul la
începutul secolului al XI-lea si altul în secolul al
XIV-lea, care au avut şi ele' aceeaşi soartă. Vezi
Materiale, VII, p. 702, iar pentru planul care indică
poziţia acestor ziduri, Materiale, VIII, p. 714, fig. 1.
30 Capidava : Materiale, VIII, p. 693; Dinogetia :
Eug. Comşa, op. cit., p.45; Aşezarea de pe dealul
Dervent - cercetări inedite; Aşezarea feudală tim-
purie de la Beroe, Piatra Frecăţei, cercetări inedite.
31 Cum s-a mai spus, din cauza numărului restrîns
de cuptoare descoperite pină în prezent, nu sintem în
măsură să precizăm raportul numeric dintre cele două
tipuri şi nici evoluţia lor, decit cu aproximaţie.
67
Dumitru Vîlceanu

bea în oale aşezate. a gura cuptoarelor, deci încălzite lateral 32.

În ceea ce ne priveşte, considerăm că nici bordeiul ca tip de locuinţă, nici cup-
torul nu pot defini elementul etnic care popula o aşezare 33.
Ţinînd cont de tendinţa larg răspîndită printre anumiţi cercetători de a prezenta
cele două forme de cultură materială, menţionate mai sus, ca tipic slave, răspîndite pe
arii foarte largi în urma migraţiei slavilor 34, vom încerca să ne exprimăm punctul
de vedere în această problemă mai amplu decît s-a făcut în lucrările citate la nota 28.
Pornind de la ideea că bordeiul este o formă neevoluată de locuinţă caracteristică,
pe plan geografic, zonelor cu climă mai aspră, iar pe plan social-economic, unor popu-
laţii aflate pe o treaptă de mai slabă dezvoltare, ne va fi mai uşor să, înţelegem larga
răpîndire a acestui tip de locuinţă în perioada feudalismului timpuriu. O analiză cu
caracter general nu-şi poate avea locul în cadrul acestui capitol şi ne îndoim, de altfel,
că ar duce la rezultate pozitive în condiţiile documentării incomplete cu care am putea
opera. Restrîngînd discuţia la regiunea Dunării de jos, a cărei romanizare nu poate
fi pusă de nimeni la îndoială şi care este mai bine cunoscută atît sub aspectul cercetării
monumentelor anterioare cît şi a celor posterioare venirii slavilor în această zonă,
putem face cîteva constatări.
În primul rînd trebuie să recunoaştem că sub aspectul cercetării arheologice, cen-
trele urbane din epoca romană, cu toate formele de cultură pe care le implică urba-
nizarea, sînt mult mai bine cunoscute decît aşezările rurale a căror cercetare este cu
totul incompletă. Această stare de lucruri a generat o serie de confuzii în problema
de care ne ocupăm şi a permis, printre altele, interpretarea potrivit căreia slavii
ar fi adus cu ei bordeiul şi cuptorul de piatră 35.
O asemenea explicaţie nu ni se pare acceptabilă 36. Credem că singura legătură
care se poate face între migratia slavă şi răspîndirea locuinţei de tip bordel, este aceea
că în urma apariţiei slavilor viaţa urbană ca atare dispare, producîndu-se un masiv
proces de ruralizare, Acest proces general, în anumite zone, a atras după sine dispa-
riţia unor forme superioare de cultură materială şi readaptarea populaţiei autohtone,
în anumite domenii, la forme mai primitive, cunoscute şi existente în procent mai

32 Cu rezerva impusă de prezenţa fragmentelor de excursie bibliografică in Transilvania şi Moldova,

"vetre portative" care ar fi putut fi folosite la cup-
toarele cu boltă.
33 Eugenia Zaharia, op. cil., p. 153, deşi exprimă
opinia citată despre bordei, consideră cuptorul de
piatră "pietrarul", ca unul din elementele de tradiţie
romanică.
31 O amplă bibliografie asupra acestor opinii la
Iaroslav Kudrnac, Die slawisehen eingetie(len Wohn-
stiuleti, in Origine el âebuis des Slaoes, Praga, 1966, VI
(Omagiu Niederle), p. 201-211, cu discuţia şi notele
respective.
35 Referindu-ne la lucrarea lui Iaroslav Kudrnac,
constatăm că deşi in introducere autorul se situează
pe o poziţie realistă, exprimind opinia că răspindirea
unei forme de locuinţă sau vatră depinde de timp,
loc şi populaţie (op. cii., p. 197), pe parcurs ajunge la
interpretări discutabile, tocmai datorită lacunelor
de informare. Astfel, discutind situaţia unor aşezări
ca Dinogetia sau Dridu, care-şi incep existenţa in a
68 doua jumătate a secolului al X-lea şi după o sumară,
autorul ajunge la concluzia că populaţia daco-romană
a preluat cuptorul de la slavi sub a căror influenţă
se găsea (p. 204). Avem de-a face de altfel, cum am
mai spus, cu o opinie destul de larg răspindită şi care
se referă la arii intinse. Astfel, Paul Grimm consideră
că slavii au introdus in Germania, ca un element de
progres tehnic, cuptorul de piatră.
36 Progresul tehnic inregistrat in diverse domenii
se realizează În funcţie de dezvoltarea social-economică
a unei populaţii. Nu credem că există temeiuri să se
presupună o superioritate a slavilor, in această pri-
vinţă, cel puţin faţă de zonele asupra cărora se exerci-
tase influenţa romană. în ceea ce priveşte cuptorul,
revenim la exemplele date de Eugenia Zaharia, op.
cit., p. 153, pe care nu le vom interpreta tnsă in sensul
folosit de autoare ci, doar ca o dovadă a răsptndirlt
acestui element de cultură materială existent În diverse
medii, pe un anumit plan de dezvoltare, În anumite
condiţii climatice.
 Locuinţe

redus, în zonele respective 37. Credem că în problema tipului de locuinţă, unul dintre
elementele cele mai stabile ale culturii materiale, esenţialmente funcţional şi ca
atare reflectînd progresele tehnice, stadiul de dezvoltare social-economică, al unei
populaţii într-un moment dat, această interpretare este mai aproape de adevăr.
Unitatea şi în acelaşi timp diversitatea tipurilor de bordeie care se adaptează
condiţiilor locale caracteristice diverselor aşezări precum şi uşurinţa cu care în anu-
mite cazuri se trece la construirea locuinţelor de suprafaţă subliniază modul în care
locuinţele pot reflecta fenomene naturale sau social-economice. Cu siguranţă, lărgirea
cercetărilor în acest domeniu printr-o colaborare între arheologi, geofizieieni, elimatologi,
etnografi şi alţi specialişti, ar putea da rezultate dintre cele mai interesante.

37 Referindu-se la bordei ca tip de locuinţă 1. Nes- type habituel des habitations paysannes de cette
tor, Coniribuiions archeoloqiques aux problemes des epoque, valable pour les populations installees entre
proto-roumains. La cioillsoiion de Driâu, Dacia, les Alpes orientales et le Don", subliniind 1n acest
N. S., II, 1958, p. 375, afirmă ".,. il represente le fel dificultatea unor atribuiri de ordin etnic. 69
 --
CERAMICA DE LA PACUIUL
LUI SOARE
A

t:l'cadrul materialului ceramic scos la iveală de săpăturile arheologice. efectuate în

cetatea bizantină de la Păcuiul lui Soare, deosebim cinci categorii. Aceste categorii
au fost stabilite în funcţie de compoziţia pastei, a arderii, formei şi decorului vaselor.
Cele cinci categorii sînt: ceramica nisipoasă (A)(pl. XXIV), eeramica cenuşie cu linii
lustruite (B), ceramica diu Jiumă albă decorată cu vopsea roşie (C), ceramica smăl­
ţuită (D) şi ceramica de factură superioară (E).

A. CERAMICA NISIPOASĂ
Prima şi cea mai numeroasă este categoria ceramicii nisipoase pe care o numim
astfel deoarece e modelată dintr-o pastă nisipoasă conţinînd uneori diferite ingrediente.
Toate vasele acestei categorii sînt arse, mai mult sau mai puţin oxidant. Unele dintre
ele au culoarea de diferite nuanţe dar aceasta se datorează unei arderi secundare.
Fireşte unul din principalele criterii de prezentare este cel cronologic. Atragem
atenţia însă, că nu puţine sînt situaţiile, cînd într-un nivel superior apar fragmente
ceramice din nivelurile anterioare. Ceramică a fost inglobată în şase grupe determinate
de forma vaselor. Fiecare grupă a fost sub divizată - acolo unde este cazul - în vari-
ante şi subvariante, după linia profilului vaselor.
G rup a 1 cuprinde oalele-borcan fărtî. torţi,
Varianta a. Aici includem oalele-borcan din argilă alburie, avÎI1dca degresant
nisip sau bucăţi mici de calcar. Arde;reaeste ca de obicei oxidantă, dînd vaselor o
culoare roşiatică, cenuşie sau galben-alburie.
Subvarianta al este caracteristică nivelului I.
Subvarianta al: vase-borcan cu gîtul scurt, uneori aproape eilindrie, buza răs-
.frîntă în afară şi circulară în secţiune (fig. 22/1, 4, 7, 8). UneQri bU2;a are marginea 73
 J

)
1/
.

ce:;?
..
-:..----
.......

;;-""
.---
,-

:~JJ'\~tsJ
--

il 6

c____.""'.

.<.....••
)
.
.... -~.
.

---
------. l
II
-_.--- {';
lJ.. ._'
~-:
\.'.:'
~.
"i.:--

\" :~
\.~~
10

Fig. 22. 8- 1, 4, 7- 8, fragmente cer amice

. din grupa I(a 1; 2, 3, 5-6,9-10,
. din grupa u« 2.
 Ceramică nisi pcasă

îngroşată în formă de colac (fig. 22/4). Umerii sînt puţin lăsaţi în jos iar pereţii groşi.
Diametrul gurii variază între 15-22 cm, caracteristice fiind vasele cu diametrul mai
mare.
Registrul ornamental este compus din: linii incizate paralel, mai mult sau mai
puţin îngrijit trase, care îmbracă mai mult de jumătate din corpul vasului (fig. 22/7) ;
cîteodată, pe umeri, vasul este mărginit de benzi de linii în val asociate cu linii paralele
(fig. 22/8) altădată liniile incizate sînt întrerupte de franjuri de cîte 3-4 linii verticale
(fig. 22/1, 4); există însă şi cazuri cînd vasul nu are pe umeri nici un decor.
Nivelului II îi sînt caracteristice subvariantele 3 2 şi 3 3 ,
Subvarianta a 2 : oale-borcan cu umerii mai mult sau mai puţin arcuiţi, gîtul
scurt, iar buza răsfrintă în afară şi dreaptă în secţiune (fig. 22/2, 3, 5, 6, 9, 10).
Registrul ornamental este compus dintr-o linie incizată în val (fig. 22/6), linii incizate
paralel, combinate pe umăr cu linii în val (fig. 22/2, 5, 9) apare şi un motiv orna-
mental deosebit, constînd din cinci şiruri de mici alveole dispuse pe umărul vaşalui,
urmate apoi de linii incizate paralele.
Subvarianta aa: oale-borcan cu umerii arcuiţi, gitul scurt, buza răsfrintă în afară
şi circulară în secţiune (fig. 23/1, ,,2, 4, 5, 7, 9, 11, 12). Uneori aceste vase au pe
partea interioară a buzei o uşoară şănţuire (fig. 23/8). Diametrul maxim este în re-
giunea umerilor, iar cel al gurii variază între 14 şi 16 cm. Motivele ornamentale
sînt cele obişnuite (fig. 23/1, 2, 4, 5, 7, 8, 9, 11) 12).
Subvariantele a4 şi as caracterizează nivelul III.
Sub varianta a 4: oale-borcan cu umerii arcuiţi, gîtul scurt şi buza răsfrîntă în
afară.. Partea exterioară a buzei are o şănţuire (fig. 25/1-7). Diametrul gurii variază
între 12 şi 18 cm. Pe lîngă motivele ornamentale menţionate mai sus (fig. 25) se
întîlnesc linii paralele asociate cu alveole sau tăiate de franjuri de cîte 3 -4 linii verti-
cale (fig. 24/1-6) (De notat că la Păcuiul lui Soare decorul în "franjuri" persistă
pînă în a doua jumătate a veacului al XI-lea), ornamentul executat cu pieptenele
(fig. 24/3), ornamentul cu rotita (fig. 24/4). Acestea din urmă sînt extrem de rare.
Subvarianta as: oale-borcan cu gîtul scurt, umerii arcuiţi iar buza triunghiulară
în secţiune (fig. 23/3, 6, 10, 13, 14). Motivele ornamentale sînt cele obişnuite (fig.
23/3, 6, 10, 13, 14). Ca o caracteristică generală remarcăm faptul că liniile orizon-
tal ineizate din nivelul III sînt dispuse mai rar.
Grupa I cuprinde în afară de varianta a şi alte variante, pe care le vom prezenta
tot pe niveluri.
Varianta b care cuprinde oalele-borcan dintr-o pastă zgrunţuroasă, aspră la pi-
păit' este caracteristică nivelului 1. Arderea relativ bună. dă vaselor o culoare roşie­
cărămizie dar în spărtură culoarea este cenuşie, dovadă că arderea nu a fost perfectă.
Umerii sînt mai degrabă prelinşi decît arcuiţi iar buza este răsfrîntă (fig. 26/2), uneori
răsucită formînd un fel de colac. Diametrul gurii variază între 12 şi 24 cm, mai mic
la vasele cu buza simplă, mai mare la cele cu buza răsucită.
Registrul ornamental este compus din caneluri sau linii îngrijit trase pe cea mai
mare parte din suprafaţa vasului; liniile sînt asociate pe umeri cu alveole sau inci-
zate paralel, asociate cu o linie în val.
Varianta c apare în nivelul II. Această variantă. cuprinde oalele-borcan modelate
dintr-o pastă. de calitate inferioară. cu pietricele şi nisip ca degresant. Pereţii înt
groşi, iar arderea incompletă dă oalelor o culoare cenuşie-închisă.. Linia profilului este
caractenzată prin arcuirea mai mult sau mai puţin pronunţată a umerilor vasulu] 73
 1
'
3

) 4-
~
~~

10

,,
•
,•

13

• /2
>~ 14 .

74 Fig. 23. - 1-2, Il .

4- 5, 7- 9, 11-12, fragmente .
ceramice 3 6 10, 13-14 din grupa I/a 5.
din grupa 1/a 3', "
Fig. 24. - "1-6, fragmente 'eeranlic& din grupa I{a4: 75
 J

=----
=_.-.-------
{j

•7
. grupa ..I/a 4.
eeramice din
7§ Fig. 25. - 1 - 7·1 fragmeQţe
_
 1 2 J

4.

~ ~ ~~
4 IJ
9
8

'/

~)

I
- ~
~g. "'~,._-
(----. M6{J~IJiYU:J~
L - ~UI':.fJljM{JI1lI,MM.'1MM

10 /2
Fig. 26. - 1, 4, 7, 10, fragmente ceramice din grupa Lţe ; 2, grupa I/b; 3,5-6, 8-9, 11-12, grupa Lţe. 77
Radu Harholu

şi buza răsfrîntăîn afară (fig. 26/1, 4, 7, 10). Buza este, fie' dreaptă (fig. 26/4), fie
rotundă (fig. 26/1, 7, 10) în secţiune ..
In afară de motivele ornamentale obişnuite (fig. 26/1, 4, 7, 10; 55/1-7) menţionăm:
ornamentarea buzei cu benzi de linii înval ; linie neregulată în zig-zag, asociată cu linii
paralele îngrijit trase (fig. 26/1; 55/5).
Variantele .d şi e caracterizează nivelul III.
Varianta d: oalele-borcan modelate ' dintr-o pastă nisipoasă, moale la pipăit,
de culoare brună deschisă. în spărtură culoarea este cenuşie datorită arderii incomplete.
Umerii lăsaţi în jos, gîtul scurt şi buza răsfrîntă, care are pe partea interioară o alveo-
Iare, caracterizează linia profilului (fig. 27/1-12).
Registrul ornamental este compus din: linii paralele incizate, mai rar asociate
cu alveole (fig. 27/1, 2, 4, 5, 7, 8, 10, 11); ornamentul cu rotiţa (fig. 27/9); linii în
val tăiate sau nu de linii paralele (fig. 27/3, 6, 12). .... ....
Varianta e: oale-borcan de o factură deosebită. Oalele sînt modelate din lut
obişnuit; incomplet arse, vasele au căpătat o culoare brună sau brun-roşcată. Pereţii
puţin arcuiţi, buza circulară în secţiune şi puternic răsfrîntă caracterizeazălinia profi-
lului (fig. 26/3, 5, 6, 8, 9, 11, 12). Diametrul variază între 12 şi 18 cm,
Singurul ornament este format din şiruri neregulate de alveole executate cu 'unghia
sau.cu un beţigaş, dispuse pe umărul vasului (fig. 26/3, 5, 6, 8, 9, 11, 12).
. G rup a a II - a a olăriei de la Păcuiul lui Soare este reprezentată de vasele
de tip castron. în nivelul 1 apar variantele a şi b, .
Varianta a : castroane sferoidale modelare dintr-o pastă de calitate inferioară cu
mult nisip şi pietricele ca degresant. Arderea 'incompletăa dat vaselor o culoare cenu-
şie-negricioasă. Sînt ornamentate (fig. 28/1) cu o bandă de linie în val şi linii incizate
paralele.
Varianta b este caracterizată printr-un tip de castron modelat dintr-o pastă de
calitate inferioară, moale la pipăit, avînd o culoare brună-cenuşie. Umerii boltiţi
formează o muchie. Buza scurtă este verticală şi dreaptă. Diametrul gurii este destul
de mare (14 cm) însă înălţimea vasului, după. fragmentul păstrat, pare să fi fost
mică (Q -6 em) (fig. 28/2).
în nivelul II apar variantele c, d şi e.
Varianta c: castroane modelate dintr-o pastă nisipoasă, de culoare cenuşie, cu
corpul tronconic şi partea superioară arcuită spre interior (fig. 28/3 -11). Buza este
dreaptă sau teşită spre interior. Fundul vaselor de acest tip este drept uneori însă
diametrul lui iese în .aîara planului pereţilor oblici ai vaselor. Pe partea superioară
areuită motivul ornamental este reprezentat de banda de linii în val iar pe partea tron-
eonică banda de caneluri (fig. 28/8-11). Uneori buza dreaptă a castroanelor este orna-
mentată cu o linie în val (fig. 28/4-6, 8, 9). Destul de rar apare şi motivul orna-
mental executat cu pieptenele (fig. 28/7). '
Varianta.. d este caracterizată prin castronul tronconic cu buza rotunjită, puţin
apleeată, în afară. Motivul ornamental caracteristic este banda de linii paralel ineizată
(fig~; 28/13).
Varianta e : castroane sferoidale din pastă nisipoasă, unele relativ bine arse, de
culoare roşie-cărămizie sali cenuşie închisă. Buza este fie dreaptă, fie rotunjită,
uneori ornamentată cu o linie în val (fig. 29/3, 8-12). Motivele ornamentale sînt cele
78 obişnuite (fig. 29/1-12).
 -
~
-

1
- -----;
~
3

----,---
5

4 6

7
9

II
...... ......
, /2

Fig. 27. - 1-12, fragmente ceramice din grupa rid. 79

 _ ._---

\ ~ {i-~
~ ..

~~~~
..

--=
--. -=======--::::
1 2 3

t~
j-~.-
.. -
~~
~' 5~ 6 7

----

10

0/ 11

\-= 12
~(
--=-

15
f4
/3
Fig. 28. - 1, fragment eeramie din grupa J Ira ; 2, grupa IIlb; 3-11, grupa IIje; 13, grupa IIjd; 12,
80 14-15, grupa 1I1f.
 -----. _. - - - -..- -----

_ __ ._.._ -_._-
..

~. -I( ~ 7

,~
f~ --~
r
5

~ ---
~~-

- -.. _. • . .

:.~

...._.~ _._-~-~
9 \~ ,.;;;;,,;,;-
~.:-. .'

1/

/4

Fig. 29. -1-12, fragmente ceramice din grupa Ilie; 13-18, grupa Il/g. 111

ti - c, 1S08
Radu Harholu

Nivelul III cuprinde variantele f şi g.

Varianta f: castroane cu un profil complicat, bitronconic, în trepte, cu buza
dreaptă teşită oblic ornamentată cu o linie în val (fig. 28/12, 14, 15). Pe partea exteri-
oară intervalul dintre cele două trepte este acoperit sau nu de o bandă de linii în val
(fig. 28/15). De la treapta a doua în jos vasul este acoperit de linii incizate paralel, îngri-
jit trase (fig. 28/12, 14, 15).
Varianta g : castroane tronconice cu gîtul şi buza aplecate spre interior formînd
o muchie. Buza dreaptă teşită oblic poate sau nu poate fi ornamentată. Motivul ornamen-
tal este linia în val (fig. 29/13-18).
G rup a aII 1 -a este reprezentată de un tip mai puţin frecvent: strachina.
Acest tip apare în special în nivelul II şi cuprinde două variante: a şi b.
Varianta a: strachini tronconice cu diametrul gurii destul de mare (22 crn),
Modelate dintr-o pastă de calitate superioară,conţin mult nisip şi pietricele ca degresant,
Culoarea este cenuşie-negricioasă.
Motivul ornamental este linia în val larg ce acoperă întreaga suprafaţă a vasului
(fig. 30/1). Uneori este ornamentată şi partea interioară.
Varianta b este caracterizată printr-un tip de strachină modelat dintr-o pastă de
calitate inferioară, moale la pipăit. Arderea incompletă dă vasului aceeaşi culoare
cenuşie-negricioasă. Forma este troneonieă cu partea superioarăpuţin răsfrîntă în afară
şi buza rotunjită în secţiune. Pe partea exterioară în regiunea gîtului se observă două
nervuri pronunţate (fig. 30/2).
G rup a a 1 V-a conţine opaiţe lucrate dintr-o pastă nisipoasă de bună cali-
tate, relativ bine arsă, de culoare cenuşie-roşiatică.
Grupa a IV-a are două variante, a şi b, şi este caracteristică nivelului III.
Varianta a : opaite tronconice cu cioc într-o parte şi fundul plat, uneori neorna-
mentate, alteori ornamentate pe buză cu o linie în val; într-un singur caz, în interior
apare motivul ornamental executat cu rotita (fig. 30/3, 4).
Varianta b : opaiţe cu profil mai complicat şi în general nedecorate (fig. 30/5-7).
G rup a a V-a cuprinde ulcelele cu toartă care în funcţie de linia profilului,
compoziţia pastel, apar în mai multe variante.
Varianta a care cuprinde ulcelele cu toartă trasă din buza uşor rotunjită carac-
terizează nivelul 1. Registrul ornamental este alcătuit din ornamentul executat cu
pieptenele, asociat cu benzile de linii incizate paralele (fig. 30/10).
Varianta b este caracteristică nivelului II şi cuprinde ulcelele cu toartă, corp
ovoidal şi buza puţin răsfrîntă în exterior. Toarta lată porneşte de la nivelul buzei
şi merge pînă pe umărul vasului. Decorul este executat cu rotiţa (fig. 30/9).
Varianta c: este caracteristică nivelului III şi cuprinde vasele-ulcele cu corpul
puternic areuit şi toarta trasă din buza uşor răsfrintă a vasului. Gîtul este ornamentat
cu caneluri rare bine reliefate, urmate pe corp de caneluri dese, îngrijit executate
(fig. 30/8).
G rup a a V 1- a este reprezentată de oalele-borcan cu torţi tubulare, Oarae-
teristică nivelului 1 este varianta a.
Varianta a: oale modelate dintr-o pastă de calitate superioară. Arderea de cali-
tate superioară dă vasului o culoare roşie-cărămizie sau cenuşie-roşiatică. Vasele au
două torţi aplicate pe umărul vasului, la unele toarta fiind mai lată, la altele mai puţin
82 (fig. 30/11-15; 31/1-3).
 '--.---.---------~

---~-_.-
7

t,!:>(,~~~~,,(;,t.t.
t>~~t.{)c:lt.c::,t.t

11

/4

Fig. 30. - 1-2, fragmente din grupa III: 1, varianta a; 2, varianta b; 3-4, grupa IV/a; 5-7,
grupa IV/b; 8, grupa V/c;,9, grupa V/b; 10, grupa V/a; 11-15, grupa VI/a. 83
 2

4.

84 Fig. 31. - 1-3, tragmente ceramice din grupa VIla; 4-6, grupa V I/b.
 t

Fig. 32. - Ceramică din humă albă decorată cn vopsea.

 Ceramică decorată cu vopsea ro,le

Varianta b: oale modelate dintr-o pastă de calitate inferioară, atît în ceea ce

priveşte compoziţia cit şi arderea. Motivul ornamental este reprezentat prin linii para-
lele incizate (fig. 31/4-6).

B. CERAMICA CENUŞIE CU LINII LUSTRUITE

Categoria B cuprinde o categorie de ceramică deosebită de ceramica incizată.
Oalele sînt modelate din pastă fină de culoare cenuşie datorită arderii incomplete. Ni
s-au păstrat cîteva fragmente cu decor format din linii lustruite şi o toartă de vas
ornamentată în aceeaşi tehnică. Lipseşte reţeaua de linii lustruite.

C. CERAMICA DIN HUMĂ ALBĂ DECORAT Ă

CU VOPSEA ROŞIE
La Păcuiul lui Soare au fost descoperite numai două fragmente din această cate-
gorie (fig. 32). întrucît ceramica decorată cu vopsea este mai bine reprezentată în alte
aşezări, iar, pe deasupra, ea dă naştere unor probleme de importanţă mai largă, în cele
ce urmează vom face o prezentare a ansamblului vaselor decorate cu vopsea, descope-
rite la Dunărea de jos.
Vasele sînt modelate din humă albă de unde şi denumirea de ceramică din kumit
albit decoratit cu vopsea. în literatura de specialitate este întrebuinţată adeseori şi denu-
mirea de ceramicit cu oopsea), Cîteodată huma din care sînt modelate vasele este uşor
roşiatică, datorită desigur oxizilor ' de fier din pastă.
Formele cele mai des întîlnite, în cadrul acestei categorii ceramice, sînt: a) ulcioare
cu cîte una sau două torţi ; b) borcane, prevăzute cu cîte două terţi tubulare ; c) borcane
fără terţi "cu pereţii larg evazaţi in apropierea fundului" sau cu "umărul arcuit";
d) castroane cu marginea arcuită spre interior; e) opaiţe "cu ferestre"2.
Toate vasele din humă albă decorate cu vopsea sînt modelate la o roată de mînă.
Afirmaţia noastră se întemeiază pe constatarea că fundul lor este aspru (din cauza
nisipului presărat pe discul roţii) şi nu prezintă urme de tăiere cu cuţitul sau sfoara,
ci de desprindere cu băţul ori cu degetul - practică tipică sistemului de lucru la roata
de mînă. Faptul că unele vase cu vopsea au pe fund mărci de olar, constituie încă

1 Se cuvine să amintim aici că primul dintre arheo-
Iogli români care a atras atenţia asupra ei a fost re-
gretatul profesor Gr. Florescu. Din păcate, tnsă,
problemele pe care le ridică această specie ceramică
descoperită pentru prima dată la Capidava au fost
abordate de către Gr. Florescu doar tn comunicări
sau discuţii verbale. Consemnarea lor In pagini tipă-
rite s-a făcut destul de tirziu şi anume In 1958, tn
monografia Capidava (redactată de Gr. Florescu,
R. Florescu şi Petre Diaconu) p. 173, 179.
z Asemenea opaiţe descoperite la Capidava se
păstrează, sub formă de fragmente, tn Muzeul de arheo-
logie din Constanţa, Ele sint inedite.
85
Piltre Diaconu

o dovadă că ele erau modelate la o roată de mînă. Se ştie, doar, că ştampilarea vaselor
era inuzitată în tehnica modelării ceramicii la roata de picior.
Evident, trăsătura cea mai caracteristică a ceramicii din humă albă o constituie
decorul din vopsea" aplicat cu o pensulă. Vopseaua este de obicei roşie"; nu lipsesc
însă nici nuanţele - cafenie, brună, sau bej-galbenă.
Cîteodată, vopseaua acoperă unitar toată sau cea mai mare parte a suprafeţei
interioare şi exterioare a vasului. De cele mai multe ori, însă, ea se prezintă sub forma
unor benzi mai late sau mai înguste, dispuse orizontal şi vertical, în aşa fel, încît se
realizează un decor în reţea. în cazuri mai rare, decorul se prezintă sub forma unor
semicercuri suprapuse, realizîndu-se aşa-numitul ornament în "solzi de peşte'";
Vasele cu vopsea se întîlnesc extrem de rar în nivelurile arheologice din secolul
al IX-lea. Pe măsură, însă, ce înaintăm în timp ele se înmulţesc pînă într-atît, încît,
în aşezările din Dobrogea celei de-a doua jumătăţi a secolului al X-lea, devin o com-
ponentă obligatorie a ceramicii de tip Dridu.
La cumpăna dintre veacurile X şi XI, olarii care produceau ceramică din humă
albă, decorată cu vopsea, renunţă la formele de vase (descrise de noi mai sus) ca să
confecţioneze de-acum incolo oale-borcan întru totul asemănătoare celora din cera-
mica uzuală, desigur tot din humă albă şi decorate cu vopsea.
Dar în cele ce urmează nu vasele decorate cu vopsea din secolul al XI-lea ne
interesează, ci acelea care se datează într-o vreme anterioară.
Localităţile din Dobrogea cu o atare ceramică, cunoscute nouă pînă în prezent,
sînt următoarele: în judeţul Tulcea, Noviodunum-Isaceea" şi Dinogetia-Garvănt,
iar în judeţul Constanţa, Capidava", Mircea Vodă'' şi în toate castrele valului de piatră'",
în cariera de cretă de la Murfatlar!', la Oochirleni'", Rasova1 3 şi Dervent", în regiunea
din stînga Dunării, ceramica decorată cu vopsea roşie s-a descoperit deocamdată numai
la Ileana-Podari-" (jud. Ilfov). în R. P. Bulgaria a fost reperată la Silistra la Popinu

3 Gr, Florescu, H. Florescu şi. Petre Diaconu,
op. cii., p. 173.
4 Asupra anumitor particularităţi în aplicarea
vopselelor cit şi asupra nuanţelor de culoare, vezi
Gr. Florescu, H. Florescu şi Petre Diaconu, op. cit.,
p. 179; R. Florescu, Unele observatii cu privire la
ceramica decorată cu culoare roşie din aşezarea de la
Capidava, in SC/V, IX, 1958, 1, p. 134; I. Barnea,
Ceramica din cariera de creiă de la Basarabi, în SC/V,
IX, 1958, p. 359.
." C. Scorpan, Contributii arheologice la problemele
etnice ale Dobrogei antice (Vase pictate din sec. I X - X
In Dobrogea), in Poniice, 1, Studii $i materiate de istorie,
arheologie şi muzeogra(ie, 1968, Constanta, p. 371,
fig. 24a.
6 I. Barnca, op. cil ., p. 369, nota 1.
: 7 M. Cornşa, In Dinogetia, 1, p. 163-164; idem,
Sur 'I'oriqin» et l'eoolutioti de ta eiuilisatioti de la
p spulation romane, et ensuite .proioroumaine, aux
V /6_ xe siecles sur le ierritoire de la Roumanie, tn Dacia
N. S., XII, 1968, p. 377 (aici şi restul blbliograflci),
8 Ro Florescu, Unele observaţii cu privire la eera-
mica . . . , p. 131-139 (şi restul bibliografiei).
9 Încă inedite.
10 Ne referim numai la acele castre care conţin
urme de vieţuire; facem această precizare, pentru că
unele castre ale valului de piatră par a nu fi fost
locuite. Despre existenţa vaselor cu vopsea tn castrele
valului de piatră vezi Eug. Comşa, Cf{eva descoperiri
arheologice In raionul Medgidia, tn Materiale, IV,
1957, p. 333.
11 I. Barnea, op. cit., p. 349-371. Cf. Petre Diaconu,
Zur Fraqe der Datierung des Steinwalles in der Dobrud-
scha und der Lokalisierung der im Berichie des griechi-
schen Toparchen qeschilderten Ereignisse, tn Dacia,
N. S., VI, 1962, p. 321, nota 24.
12 Inedite.
13 C. Scorpan, op. cit., p. 367-377.
14 Inedite.
l i VI. Zirra, Cercetări (eudale timpurii la Ileana-
Poâari, in Materiale, V, 1959, p. 505.
 Ceramică decorată cu vopsea roşie

- punctul Kaleto'", la Razgrad'", la Pliska şi la Kladenţi'", iar în ultima vreme la

Iatrus lîngă Ruse. După cum se vede, aria de răspîndire a vaselor din humă albă, deco-
rate cu vopsea, cuprinde întreg teritoriul Dobrogei şi ţinuturile vecine.
Acest fapt precum şi constatarea că o atare ceramică, materializată în formele
descrise ceva mai înainte, nu se mai întîlneşte în vremurile corespunzătoare în nici
o altă parte a Europei, constituie - fără îndoială-indicii elocvente despre caracterul
ei local'", Fireşte, noi ţinem seama de existenţa, în această vreme, a unei ceramici deco-
rate cu vopsea în regiunea Dunării mijlocii-" şi în Grecia.". Ne grăbim însă să atragem
atenţia că ceramica decorată cu vopsea din Panonia şi din Grecia este materializată
în alte forme, sensibil deosebite de cele caracteristice Dobrogei. In plus, ceramica cu
vopsea atît cea din Panonia cît şi cea din Grecia sînt modelate la o roată de picior,
cu învîrtire rapidă, în timp ce în Dobrogea ea este confecţionată - aşa cum s-a mai
spus - la roata de mînă.
Prin urmare, vasele din humă albă, decorate cu vopsea, întîlnite în regiunea
Dunării de jos, au individualitatea lor şi nu pot fi identificate cu cele din Panonia sau
Grecia 22•
Unii cercetători sînt înclinaţi a crede că ceramiea cu vopsea din secolele al IX-lea
şi al X-lea a fost modelată în aceleaşi ateliere în care se modela şi ceramica uzuală'"
- reprezentată de oale, borcane fără terţi, din pastă nisipoasă şi ornamentate de obicei
cu linii incizate orizontal. Este de la sine înţeles că, dacă lucrurile s-ar prezenta întocmai
ar fi trebuit ca din repertoriul vaselor uzuale să nu lipsească urcioarele amforoidale
cu două torţi sau urcioarele cu o toartă, castroanele cu marginea arcuită în interior,
opaiţele cu "picior interior" sau "cu ferestre", într-un cuvînt toate formele de vase
atît de caracteristice ceramicii din humă albă cu vopsea. în sfîrşit, dacă ceramica cu
vopsea ar fi fost confeeţionată în atelierele în care se confecţionau şi vasele nisipoase,
ar fi trebuit ca măcar o mică parte a acestora din urmă să fie decorate cu vopsea'",
Or, atare situaţii nu au fost sesizate în timpul cercetării materialului eeramic din aşe­
zările dobrogene databile în veacurile IX şi X.
Aşadar, vasele din humă albă şi lnfrumuseţate cu vopsea erau lucrate în alte
ateliere decît cele în care era modelată cerarnica uzuală din pastă nisipoasă. Mai mult
decît atît, referindu-ne la veacurile IX şi X, constatăm că ceramica din humă albă şi
decorată cu vopsea n-a fost contaminată de ceramica uzuală din pastă nisipoasă nici
în privinţa formelor şi nici a decorului. In schimb, olarii care modelan vase din humă

11 J. Vâjarova, C.lla61/,HO-6'bJl'!apc,.omo ceJluu+e R. Florescu, op. ci/., p. 136 -138.

~pau ceno Ilonuua; CUJlUCmpeHc/W, Sofia, 1956, 2) Hiillrig Jozset, Ărpăâkori kerămikânk, in AE,
p. 44-45. XLVI, 1932-1933, p. 147.
17 Sonia Gheorghieva, Il peeneeenoenomo cenuuşe 21 Charles H. Morgan, II, Corinih, XI, The Bţjzan­

Hai) paeeasuuume Ha aHmU1tHUR epaâ A6pumyc, in
lAI, XXIV, Sofia, 1961, p. 24 şi p. 33, fig. 29
(fragmentele ceramice din stinga).
18 Maria Comşa, La civilisalion balkano-danubienne
(Ixe-Xle siecles) sur le lerri/oire de la R. P. Roumai-
ne; Origine, evolulion el apparlenance elhnique), in
Dacia, N. S., VII, 1963, p. 424, nota 96.
18 In ceea ce ne priveşte, in Zur Fraqe der Dalie-
rung ... , p. 321-322, şi In special nota 24, in mod
greşit am afirmat caracterul bizantin de import al
acestei ceramici. Caracterul local al vaselor cu vop-
sea a fost susţinut pe bună dreptate de colegul nostru.
line Pollery, Cambridge Massachusetts, 1942, p. 71,
pl. XVIII, ct. i.
22 Aşa cum Inclinam noi să credem. Vezi, supra,
nota 19. Despre imposibilitatea omologărll ceramicii
cu vopsea din Dobrogea cu cea din Grecia de la
Corint vezi, Maria Comşa, in Dacia, N. S., VII, 1963,
p.425-426.
23 R. Florescu, op. cil., p. 136. 1. Barnea, op, eit.,
p. 260.
24 Fragmentul ceramic de la Murfatlar (1. Barnea,
op. cit., loc. ci/.) cu o dungă de vopsea este necon-
cludent din acest punct de vedere. S-ar putea in
acest ClI,Z să fie vorba de un accident,
Petr,e Diaconu

albă decorate cu vopsea şi-au însuşit anume elemente caracteristice eeramieii cenuşii,
cum ar fi forma vaselor-borcan (fără torţi) cu diametrul maxim la mijlocul pintecului
şi a vaselor cu două torţi tubulare. Tot din cadrul eeramieii cenuşii au fost imprumutate
şi anumite elemente de decor. Ne referim in acest caz la decorul de linii lustruite, dis-
puse in reţea, Inttlnit pe două fragmente de vase cu vopsea - unul descoperit la Capi-
dava, iar celălalt la Murfatlar. Se ştie că decorul in linii lustruite, dispuse in reţea,
este tipic, pentru aceste vremuri, tocmai vaselor cenuşii.
Existenţa unor elemente comune ambelor specii ceramice ridică problema dacă
nu cumva o parte a vaselor cenuşii decorate cu linii lustruite şi cele din humă albă
vopsite cu roşu nu sint produsul unora şi aceloraşi ateliere, sau a unor ateliere apropiate
din punct de vedere topografic. La această problemă se va răspunde insă numai după
ce se va face o analiză chimică şi spectrografică a pastel din care au fost modelate cele
două specii ceramice.
Caracterul unitar al pastel, al formelor, al arderii şi deeorării vaselor din humă
albă, datate în veacurile IX şi X, ne obligă să credem că ele sînt produsul unuia sau
maximum a două ateliere. Afirmaţia noastră se întemeiază, între altele, şi pe constata-
rea că numărul fragmentelor ceramice cu vopsea - apreciat in raport cu numărul
celorlalte specii ceramice - este extrem de redus.
Atelierul sau atelierele de olărie unde se producea o atare ceramică pare să fi
fost undeva înspre partea centrală a Dobrogei, poate în zona dintre Cernavodă şi Capi-
dava, zonă cunoscută prin bogăţia depozitelor sale de humă albă. Căutarea centrelor
de producţie a vaselor cu vopsea într-o zonă dinspre mijlocul Dobrogei este sugerată
şi de observaţia că această ceramică este mai numeroasă in aşezările de aici decit in
cele din restul amintitei regiuni.
Din afirmarea caracterului local al tehnicii decorării cu vopsea a ceramicii din
humă albă se naşte şi problema determinării originii ei.
Proieetîndu-ne atenţia pe un plan cronologic anterior, constatăm că practica
ornamentării cu vopsea a unor vase din humă albă (oale-borcan, căni, opaiţe) era folo-
sită şi in lumea romane-bizantină de la Dunărea de jos26, în secolele V şi VI. Astfel,
nu rareori, Ia Noviodunum, Dinogetia, Capidava, Gura Canliei, Dervent şi chiar
Histria, apare o asemenea ceramică, datată cu deosebire in veacul al VI-lea.
Această constatare a determinat şi presupunerea că originea tehnicii decorării
cu vopsea a vaselor din humă albă, din veacurile IX şi X, descoperite in Dobrogea,
este o moştenire locală mai veche26 • Presupunerea poate fi coroborată şi de constatarea
că din secolul al VI-lea s-au transmis in ceramica cu humă albă şi decorată cu vopsea
nu numai tehnica deeorării, ci chiar şi unele forme. Ne gindim, in chip concret, la ulcioa-
rele amforoidale cu două torţi care - după cum se ştie - sint de tradiţie romane-
bizantină. Fireşte, opiniei, potrivit căreia. in ceramiea cu vopsea s-a transmis o tradiţie
din epoca romano-bizantină, i se poate aduce obiecţia că intre ceramica cu vopsea din
epoca romane-bizantină şi cea analogă din veacurile IX şi X nu există verigile de legă­
tură. Recunoscind substanţa unei atare obiecţii ne grăbim să adăugăm că aceasta se
datorează unei situaţii fortuite şi anume: necercetării pînă acum a vreunei aşezări
din veacurile VII şi VIII. O altă obiecţie, de data aceasta mult .mai serioasă, priveşte
tnsăşi tehnica modelării vaselor. într-adevăr, cum este posibil să supravieţuiască
in veacurile IX şi X o tehnică de ornamentare caracteristică veacurilor V şi VI şi, in
88 li R. Florescu, op, cii.; p. 137. 26 Ibidem.
 Ceramică smilţuită

acelaşi timp, să nu supravieţuiască însăşi tehnica de realizare a vaselor. Se ştie doar

că vasele romane-bizantine erau modelate la roata de picior în timp ce acele din veacu-
rile IX şi X erau modelate la roata de mînă. Trebuie să recunoaştem că o atare obiec-
ţie se înscrie în însuşi cadrul problemei generalizării roţii de mînă într-o regiune vastă
ce se întinde din Scandinavia la Dunăre şi din Germania pînă în părţile Oaspioei. Dar
asupra acestei chestiuni vom mai avea prilejul să revenim.

D. CERAty1ICA SMĂLŢUIT Ă

Cea mai răspîndită dintre categoriile ceramice de factură superioară 27 exis-

tente in aşezarea de la Păeuiul lui Soare este totuşi departe de a se putea compara,
in ceea ce priveşte cantitatea, cu ceramica uzuală 28. Starea, cu o singură excepţie,
exclusiv fragmentară a materialului, ne împiedică să formulăm o apreciere obiectivă
în privinţa procentului de reprezentare a ceramioii cu smalţ, în cadrul general al cera-
micii din aşezarea feudală timpurie. Pentru a sublinia, într-un fel cit de mic era
numărul vaselor smălţuite ne putem opri asupra unui coefieient ce nu putea depăşi 5 %)'
Pe lîngă fragmentele ceramiee smălţuite cu care am fost obligaţi să operăm, există
şi un singur vas intreg care, de altfel, constituie o excepţie din mai multe puncte de
vedere şi asupra căruia vom reveni în ultima parte a prezentării.
De la inceput, trebuie să precizăm că smalţul aplicat pe diversele tipuri de vase
este monocrom şi se încadrează, în mare, în categoria cunoscută sub denumirea de
smalţ verde-măsliniu (sau verde-olivjw. Aproape toate vasele erau smăltuite numai
la exterior. Smalţul era aplicat direct pe pastă, fără intermediul angobei.
Ţinind cont de formă, vom prezenta următoarele grupe de vase: 1, ulcioarele;
2, oale şi căni; 3, exemplare unice. .,
1. Ulcioarele predomină din punct de vedere numeric, t11 varietăţ.ii de forme şi
decor 20. Nu s-a păstrat nici un exemplar întreg dar, pe baza fragmentelor reprezen-
tind diferite părţi ale vaselor, putem face o serie de aprecieri eu caracter general.
Toate fragmentele provenind de la ulcioare au fost lucrate la roata cu învîrtire
rapidă - acţionată cu piciorul - dintr-o pastă compactă, dură.
Arderea este diversă, pare să predomine cea redueătoare, alături de ea existînd
arderea oxidantă; puţine vase sînt arse inegal 31. Ca impresie generală, la Păeuiul lui

27 Criteriul de separare a acestor categorii, In care nu erau vase de bucătărie.

am inclus cerarnica smălţuită, cerarnica roşie, cea cu
angobă micacee şi vasele de provizii, este acela al
tehnicii de lucru la roată rapidă. Nu am adoptat
termenul "ceramică de import" deoarece considerăm
că In unele cazuri corespunde realităţii doar parţial
iar In altele de loc.
28 Situaţia este aceeaşi şi In alte aşezări similare
de pe linia Dunării: R. Florescu, In Capidava, 1,
p, 207; I. Barnea, Dinoqeiia, 1, p. 249. Raritatea sa
pare să se explice attt prin costul mai ridicat cit şi
prin caracterul funcţional limitat: vasele smălţuite
29 Denumirea este de la un anumit punct conven-
ţională, nuanţele de verde fiind numeroase In funcţie
de procentul şi felul oxizilor folosiţi ca şi de gradul de
ardere.
30 Din 35 de funduri aparţlntnd unor vase smăl­
ţuite, 28 provin de la ulcioare. Aceeaşi situaţie pare
să existe şi la Dinogetia: I. Barnea, op. cit., p. 230,
şi Capidava: R. Florescu, op, cit., p. 179.
81 Cind vorbim de ardere inegală ne referim la acele
vase care au miezul peretelui de culoare neagră şi
feţele roşii.
Dumitru Vîlceanu

Soare, arderea redueătoare pare să se asocieze cu smalţul de bună calitate 32. în toate
cazurile smalţul, indiferent de nuanta culorii, a fost aplicat direct pe pastă şi numai
în exterior.
Sub aspectul dimensiunilor, după elementele de care dispunem, putem afirma că
seria ulcioarelor cuprindea exemplare ce se încadrează în trei grupe: mici, cu înălţimea
aproximativă de 0,07 -0,10 m ; mijlocii, cu înălţimea de cea 0,30-0,35 m ; mari, atin-
gînd uneori înălţimea de cea 0,50 m 33. Diametrul maxim al fundului atingea, la unele
vase, 0,11 m, iar cel al gurii 0,06.
Exemplarele mari par să fi avut o formă oval-alungită, curbura umărului lină,
gît relativ scurt, buza înaltă, dînd naştere unei guri în formă de pîlnie (fig. 33/1-2;
pI. XXV/2). Ele sînt singurele care au cîte două toarte, unele cu secţiunea aproape
rotundă, altele mai aplatizate (fig. 33/1, 2, 8).
Ulcioarele de mărime mijlocie care reprezintă majoritatea între descoperirile
noastre, par să fi avut curbura umărului mai accentuată (fig. 33/7), gîtul mai înalt,
cilindric (fig. 33/3--4) uneori profilat (fig. 33/5-7).
Ele au cîte o toartă, în general aplatizată, cu capătul superior lipit aproximativ
la jumătatea înălţimii gîtului. Uneori toartele prezintă caneluri longitudinale.
Semnalăm ca o excepţie de formă, jumătatea inferioară a unui ulcior de mărime
mijlocie cu secţiunea orizontală aproape pătrată (fig. 34/1) (quadrilobată), formă. rea-
lizată prin apăsarea simetrică a peretelui, începînd cu cea 0,07 m deasupra fundului.
De remarcat, ca o caracteristică a acestor ulcioare, forma specifică a fundului.
în afară de două exemplare ce pot aparţine unor vase mari, toate fundurile sînt evazate
(fig. 34/1, 3-6). Această formă crea o bază de susţinere mari mare 34 şi echilibra înăl­
ţimea vasului.
Cît priveşte ulcioa.rele miei, probabil că aveau forme mai variate. Ni se păstrează
unul Cll corp bombat, aproape globular (fig. 35/1), două cilindrice (fig. 36/4; pl. XXVI
:3 -4) şi o serie de fragmente care indică prezenţa formelor ovoidale. Caracteristice
par să fie gîtul cilindric, înalt, al unora (fig. 35/3; 36/1) şi înorice caz gura trilobată 35
(fig. 35/3; 36/1). Toartele, din cauza dimensiunilor reduse, au secţiunea quasi-rotundă.,'
Unele poartă impresiunea degetului la locul de lipire pe gît (fig. 36/1).
În afara formelor prezentate s-a descoperit un fragment de ulcior de mărime
mijlocie, cu tub de scurgere amplasat pe umăr, lîngă baza gîtului (fig. 34/2) şi un alt
fragment cu tub de scurgere în forma unui cap de cerb, asupra căruia vom reveni cînd
ne vom referi la decor. Nu excludem posibilitatea existenţei unor variante de formă
pe care nu le-am putut sesiza din cauza stării fragmentare a materialului.
Decorul ulcioarelor smălţuite constă din incizii de diverse tipuri precum şi din
elemente de decor în relief, executate în timpul modelării sau aplicate după modelare.
Acest din urmă tip de decor este caracteristic pentru vasele smălţuite.

32 Cele trei categorii de ardere există şi la Dino-
getia dar aici par să predomine vasele arse oxidant;
I. Barnea, op, cit., p. 230. La Capidava de asemenea
predomină această categorie; R. Florescu, op. cit.,
p. 179 şi 205 - 206. Deci la noi situaţia se prezintă
invers; această constatare ar putea avea semnificaţia
existenţei mai multor centre de ceramică iradiind
cu producţia lor anumite zone.
90 33 Reconstituirea aproximativă a dimensiunilor,
in special a înălţimii şi diametrului maxim, s-a făcut
pc baza comparaţiei fragmentelor de care am dispus
pentru studiu, cu exemplare similare publicate şi cu
unele piese din colecţiile MNA.
34 1. Barnea, op, cit., p. 230.
36 Observaţie care se verifică, pentru acest tip
şi la Dinogetia; 1. Barnea, op. cit., p. 230 şi fig.
142/1; 143/1.
 5

Fig. 33. - Fragmente de ulcioare smălţuite, 91

 2

.........

92 Fig. 34. - Fragmente de ulcioare smălţuite.

 Ceramică srnălţuită

Ulcioarele mari, cu două toarte, nu par să fi fost decorate iar cele mICI aveau
un decor relativ simplu, format din cîteva incizii orizontale, izolate sau grupate (fig.
36/3-4); la exemplarele mai deosebite, apar uneori cele mai simple elemente ale deco-
rului aplicat: pastilele (fig. 35/1). tn schimb, ulcioarele de mărime mijlocie sint bogat
ornamentate într-una din cele două modalităţi sau îmbinîndu-Ie. Decorul ineizat

Fig. 35. - Fragment de ulcioare mici, smălţuite. Fig. 36. - Fragmente de ulcioare miri, smălţuite,

apare aici sub forma liniilor orizontale, grupate pe gîtul sau pe anumite zone ale
corpului vasului (fig. 33/7; 34/1; 38/2), a benzilor de linii în val situate, în general,
în zona umărului (fig. 33/5; 38/2), a benzilor de linii scurte, parelele, dispuse vertical
sau oblic pe gîtul (fig. 33/5), pe umărul (fig. 37/2, 3, 5; 38/3) sau la baza ulciorului
(fig. 34/4), a grupurilor de linii de tipul decorului "cu pieptenul" (fig. 33/7; 34/5;
37/4; 38/4) şi în sfîrşit a cercurilor imprimate cu centrul adincit (fig. 39/1).
Decorul în relief era realizat fie prin profilarea peretelui, în special la git, în timpul
modelării (fig. 33/5-7), fie prin aplicare. Decorul aplicat este reprezentat de baghete
cu secţiunea quasi-triunghiulară dispuse vertical pe corpul vasului şi, în general, ter-
minate printr-o pastilă rotundă (fig. 38/1-4) de "şuviţe" din pastă, aplicate în combi-
naţii de linii drepte şi curbe, realizînd uneori arcade punctate de pastile "supraaplicate"
(fig. 38/6), cu crestături (fig. 38/7; pl. XXVI/2)36, sau combinaţii de linii ce par să imite

B8 Tipurile de decor menţionate apar şi la Dino- tărilor identice la elementele de decor, varietatea şi
getla dar, In general, cu variante ce nu oferă analogii impresia existenţei de unicat pe care o lasă o analiză
absolute. Subliniem de pe acum această lipsă a repe- comparattvă. 93
 2

4 5

Fig. 37. - 1-5, fragmente de ulcioare smălţuite cu decor incizat şi In relief; 6, fragment de oală
94 srnălţultă cu decor incizat şi In relief.
 ~l
/
) f

---
- --- - - - -
......
.- - ~"-..-' J

, Fig. 38. - Fragmente de ulcioare smălţuite cu decor aplicat. 95

96 Fig. 39. - Fragment de ulcior srnălţuit. Tub de scurgere In forma unui cap de cerb.
 Ceramlcli smălţuită

forma frunzei de stejar (fig. 38/5; pl. XXVI/1). Tot de decorul în relief ţin şi proe-
minenţele conice care întrerup uneori benzile orizontale de incizii (fig. 37/1-3, 5) ca
şi butoanele înalte, profilate, lipite pe toartele unor ulcioare mici (fig. 36/2).
O grupă aparte a decorului în relief o constituie reprezentările zoomorfe. Ele par
să fi împodobit numai ulcioarele de mărime mijlocie fiind aplicate întotdeauna pe corpul
acestora, pe umăr sau în zona de fixare a eapătului de jos al toartei. Două fragmente
provenind din vase diferite şi reprezentînd cîte un patruped au fost publicate anterior 37
şi nu le vom mai descrie. Cel de-al treilea fragment de ulcior a fost ornamentat cu repre-
zentări de păsări (fig. 40/4; pl. XXVI/4). Din cauza stilizării şi a execuţiei neîngrijite
este dificil să precizăm dacă e vorba de o bufniţă sau de un vultur. Figurina păstrată
întreagă şi amprenta alăturată lăsată de o figurină similară care s-a desprins ne arată
că umărul vasului pare să fi fost decorat cu cel puţin patru reprezentări identice, pe
toată. circumferinţa sa. Atragem atenţia că pînă în momentul de faţă ulcioare cu
decor zoomorf aplicat pe corp (nu pe toarte) par să fi apărut, la Dunărea de jos, numai
la Păcuiul lui Soare. Cît priveşte tubul de scurgere în forma unui cap de cerb (fig. 39;
pl. XXVI/3) el reprezintă unul dintre cele mai interesante exemplare de decor zoomorf
descoperite la Păcuiul lui Soare. Identificarea animalului ca atare este justificată de
ramificaţiile ale căror "rădăcini" se pot distinge la ce s-a mai păstrat din baza coar-
nelor. Gîtul este decorat cu cerculeţe incizate avînd centrul marcat de o adîncitură
mai accentuată. Ochii, realizaţi prin încrustarea a două pietricele albe, sînt înconjuraţi
de mici triunghiuri imprimate care formează cîte un cerc. Un şir de asemenea impre-
siuni punctează şi linia mediană a capului (fig. 39/2).
2. Cealaltă categorie mai importantă de vase smălţuite o reprezintă oalele, cănile
şi ceştile de dimensiuni mai mari sau mai mici. Numărul fragmentelor aparţinînd aces-
tora este mult mai mic aşa că posibilităţile de restituire a formelor sînt mai limitate 38.
Mai uşor de reconstituit este forma unor oale mari, avînd buza verticală, corp foarte
bombat, aproape sferic şi două toarte puternice (fig. 41/1; 42/4; pl. XXV/1). Buza
este deeorată pe faţa exterioară cu baghete, dispuse vertical, care ajung pînă în zona
umărului. Toartele sînt aplatizate; unele au nervuri longitudinale (fig. 42/2) şi impre-
siuni de deget la partea superioară unde se lipeau de buză (fig. 41/2). Caracteristică
este aplicarea unor figurine, în general zoomorfe, pe toartă în zona sa de contact cu
buza (fig. 42/1-4)39. În legătură cu aceste figurine atragem atenţia că pînă în momentul
de faţă ele au apărut numai pe toartele acestui tip de vas. Totodată, ţinem să ne
exprimăm din nou punctul nostru de vedere după care ele ca şi celelalte reprezentări
zoomorfe nu sînt legate în nici un fel de tradiţii vechi sarmatice, ci reprezintă un ele-
ment caracteristic culturii materiale bizantine din această vreme, cu origini care nu
trebuie căutate în mediul "barbar" ci în tradiţiile orientalizante ale acestei culturi
însăşi 40.

37 D. Vtlceanu, Reprezentări zoomorfe pe ceramica investigaţie.

din secolul XI de la Dunărea de jos, in SCIV, 1962,
2, p. 377 - 378, fig. 3; vezi nota 1, p. 377.
38 Este foarte probabil ca o serie de forme care
apar la Dinogetia să fi existat şi la Păcuiul lui Soare
dar starea fragmentară a materialelor din aşezarea
noastră şi cantitatea mai mică de material, in ansam-
blu, ca rezultat al unui volum mai redus de săpături,
limitează pentru moment posibilităţile noastre de
7 - c. 1303
39 Două exemplare au mai fost publicate: D.
Vilceanu, op, cit., p. 375, fig. 1/1 (vezi şi nota 2 de la
p. 374) şi 376, fig. 2/1. După toate probabilităţileexem-
plarele similare de la Dinogetia nu provin de la cas-
troane (1. Barnea, op, cii., p. 236-237, fig. 145/14)
ci de la oale de acelaşi tip. Confuzia provine din
lipsa la Dinogetia a fragmentelor din corpul vasului.
40 D. Vtlceanu, op. eit., p. 383-384. 97
 -~
2

98 Fig. 40. - 1-3, fragmente de căni smălţuite; 4, fragment din corpul unui ulcior cu decor aplicat.
 /
I
I I
I I
I I
I I
\ \
\
\
\
\ \
\ \
\
\ \
\
\
\
\
\
\
\
\

- - -/--'--

Fig. 41. Fragmente de oale mari smălţuite cu decor aplicat.

 2

I
I
I
I
I
I
_1- __
I
I
I 5
I
I
I
I
I

100
Fig. 42. - Fragmente de oale mari smălţuite ; 1-4, cu decor zoomort ; 5, toartă decorată cu un buton.
 Ceramică smălţuid

Oalele pe care le-am descris mai sus sint lucrate la roată rapidă, dar arse diferit;
uneori arderea este inegală. Smalţul, întotdeauna de culoare verde-măslinie, acoperind
partea exterioară a vasului şi buza în întregime, este mai subţire, neglijent aplicat, uneori
prelins şi în interior.
O altă formă atestată de un singur fragment este aceea de oală cu dimensiuni mai
mici (cca 0,20 m înălţime), corp destul de bombat şi buza uşor răsfrtntă. Corpul este

J
Fig. 43. - Oală smălţultă cu o toartă, lucrată la roată lnceată.

decorat cu baghete verticale, partea de sus a umărului, cu o bandă de incizii largi

în val, iar buza cu grupări de incizii largi, verticale (fig. 37/6; pI. XXV/5). Nu putem
preciza dacă avea toartă. Pasta, tehnica de lucru şi smalţul sint de calitate superioară.
Un fragment cu profil' asemănător, dar de dimensiuni mai mici şi smălţuit pe ambele
feţe, aparţine probabil unei căni (fig. 40/3). Executate într-o tehnică superioară sînt
şi resturile a două căni, din care s-au păstrat toartele şi cîte un fragment de buză,
smălţuite pe ambele feţe (fig. 40/1-2). în sfîrşit, din această grupă, mai fac parte şi
o serie de ceşti mici, unele miniaturale, in !lţ~re fragmentară. 101
Dumitru Vlaanu

Tot aici vom prezenta o" oală care, prin caracteristicile sale, se situează în afara
seriei de tipuri prezentate 41. Este o oală cu corp bombat, avînd profilul buzei asemă­
nătorunor exemplare de vas-borcan din categoria ceramicii comune, cu o toartă rotundă
în secţiune. Decorul care acoperea tot corpul este format din benzi de incizii în val.
Vasul este acoperit în exterior cu un smalţ de nuanţă verde-gălbuie (fig. 43 ; pl. XXV/6).
Această oală este singurul exemplar din seria celor smălţuite, descoperite la Păeuiul
lui Soare, lucrat la roată înceată, dintr-o pastă
,-/
/ --
........
\
cu o compoziţie diferită, mai apropiată de a
unor vase comune. Pare să fie arsă oxidant 42.
! II // \ , Putem considera că, exceptînd smalţul, acest
I - \

: / I I exemplar întruneşte majoritatea caracte-

i: 1 ,1
II
I I!
l'
risticilor eeramieii comune. După toate pro-
babilităţile acest vas reprezintă o "imitat,ie"
'1 I /
, " I realizată într-un atelier care nu lucra ce-
/ I
. ramică smălţuită 43.
3. Vom prezenta aici unele fragmente
din vase ce par &j fi fost unicate sau în orice
caz foarte rare. Astfel s-au găsit fragmente
dintr-un vas a cărui formă n-o putem preciza,
dar care era acoperit pe ambele părţi cu smalţ
verde-măsliniu. Cum interiorul era smăltuit
cu mai multă grijă, sîntem înclinaţi să credem
că era vorba de un castron. Nici unul din frag-
mente nu prezintă caracteristici care să justi-
fice reproducerea sa.
Tot aici încadrăm un fragment de ploscă,
/..----' cu pastă şi smalţ asemănătoare cu a celor-
//~:--- <,
I
I /
1-;
\
lalte vase prezentate, dar fiind unic prin formă.
I I
, ,/"'""\
\ Pare să fi avut un corp rotund sau oval cu
, \ '/ \
I \ , / I I secţiunea quasi-reetangulară şi două toarbe
I
I \ / I mici. Gîtul era închis de o placă perforată,
I \ I prin care lichidul trecea ca printr-o strecură­
I , /
/
I , / toare (fig. 44). După toate probabilităţile,
I \ ~~-~/ / forma vasului era identică cu a unui exem-
I \ I
I / plar descoperit în Crimeea 44.
I
I în legătură cu ceramica smălţuităverde-
I ..... ..... măsliniu, din aşezările feudale timpurii din
Dobrogea, s-au formulat ipoteze, sau opinii,
atit în legătură cu originea sa cît şi cu cen-
Fig. 44. - Fragment de ploscă smălţultă. trele care o produceau. S-a arătat că este

41 Acesta este singurul vas srnălţuit conservat
perfect, la care am făcut aluzie şi in introducerea aces-
tui subcapitol.
42 Vasul fiind intact n-am putut vedea structura
pastei pe toată grosimea peretelui.
43 Termenul de imitaţie este de fapt impropriu,
102 'fiei nu ş-a Incercat Imitarea unei forme tipice vaselor
smălţuite, ei s-a aplicat.esmalţul pe un vas cu carac-
teristicile formei comune. Acest fapt ne indică, In orice
caz, accesul accidental al unor olari care lucrau ceramică
uzuală la substanţele ce constituiau smalţul ca şi
capacitatea lor de a aplica tehnica smălţuirli ca atare.
H A. L. Iakobson, Paunecpeimeeexoeue nocese-
HUR eocmoxuoeo Kpbl.Ma, MIA, 85, p .•492, fig. 16/2.
2
 Ceramld smilţuită

cunoscută încă în epoca romană 45 că a avut o arie largă de răspîndire, iar în

secolele X-XII pare să fie legată în special de regiunile Dunării de jos 46. Ea ar
fi fost produsă de un centru balcanic, păstrător al tradiţiilor romane tîrzii47, sau în
centrele orăşeneşti de pe teritoriul imperiului 48. S-au prezentat de asemenea unele
probe care duceau la concluzia provenienţei sale din atelierele ce produceau olărie co-
mună 49. Materialul descoperit la Păcuiul lui Soare şi documentarea pe care a implicat-o
studiul său ne-au permis unele constatări de natură să îmbogăţească cu noi. argu-
mente unele opinii formulate şi în acelaşi timp să modifice unele interpretări. Astfel,
credem că pentru o mai nuanţată interpretare a semnificaţiei acestei categorii ceramice
în contextul culturii materiale de la Dunărea de jos, merită. să. fie pusă în discuţie însăşi
originea tehnicii amalţului verde-măsliniu, Scurta incursiune pe care o vom face în
această problemă nu are pretenţia unui studiu exhaustiv, ci îşi propune doar să jaloneze
anumite linii care ar putea fi verificate în viitor.
Obţinerea smalţului monocrom de diverse nuanţe (fig. 45) din oxizi minerali şi
aplicarea sa pe obiecte de ceramică pare să reprezinte o creaţie a Orientului apropiat,
mai precis, a unor centre de pe Valea Nilului, între care Alexandria juca un rol
de frunte 50. în Italia există importuri de ceramică smălţuită a căror datare coboară
pînă în secolul al III-lea î. e, n. 5I • De reţinut că pentru teritoriul Italiei, în epoca ro-
mană ca şi mai tirziu, acest gen de ceramică. pare să fi fost mai răspîndit în sud 52.
După cîte ştim, pentru primele secole ale erei noastre, nu se cunoaşte nici un centru
european de producţie a ceramicii smălţuite, această specie apărînd dispersată în di-
verse zone ale imperiului roman în cantităţi reduse, fapt care justifică într-un fel lipsa
de atenţie cu care a fost tratată de către specialiştii în ceramică romană 53.
în aceste condiţii, semnalarea unor descoperiri de epocă romană din bazinul mij-
lociu şi inferior al Dunării, cu accentuarea semnificaţiei pe care ar avea-o aceste des-

46 1. Barnea, op. cit., p. 238.
46 Ibidem; R. Florescu, op, cii., p. 206.
47 R. Florescu, op. cil., p. 206-209.
48 1. Barnea, op. cii., p, 238.
48 Ibidem; H. Florescu, op. cit., p. 207. Esle vorba
de cîteva fragmente de ceramică uzuală pătate cu
smalţ şi considerate dovezi ale producerii In aceleaşi
ateliere a ambelor tipuri de ceramică. Acest argu-
ment ar putea fi valabil numai dacă se poate asigura
datarea fragmentelor respective la sfîrşitul secolului
al X-lea deoarece, după cum vom Incerca să de-
monstrăm, In secolul al XI-lea ceramica smălţultă
pare să se fi produs exclusiv la roată rapidă.
60 F. Barnabei, Di un [ittile a copertura vi/rea,
Notizie degli Scaui, martie 1892, p. 7 (extras).
61 Iâem, discuţie şi bibliografie, p. 7-9.
61. Muzeul Naţional din Napoli dispune de un lot nu-
meres de obiecte ceramice acoperite cu smalţ verde (vase
mici, opalţe, statuete) de diferite nuanţe şi calităţi.
Materialele provin In cea mai mare parte de la Pompei
şi Herculanum. Smalţul de pe unele exemplare este
absolut identic, ca aspect, cu smalţul verds-măsll­
niu de pe unele vase din secolul al XI-lea.
Cit priveşte materialele mai tîrzii care, In general,
nu sint expuse In muzee, semnalăm prezenţa tn Muzeul
de la Gela (Sicilia), care constituie o excepţie, a unui
ulcior decorat cu smalţ verde-măsliniu, datat tn seco-
lele X-XI.
Am văzut vasul cu permisiunea prof. Pietro Or-
landini, fostul director al muzeului, care ne-a informat
şi despre existenţa altor materiale similare In Sicilia.
Ii mulţumim şi pe această cale.
68 In ce ne priveşte, nu avem cunoştinţă de nici o
lucrare mai importantă dedicată ceramtcti smălţulte
l1in epoca romană,
103
Dumitru. Vflceanu

coperiri pentru dezvoltarea ulterioară a ceramicn smălţuite în zonele respective", cre-

dem că ar putea devia cercetările pe un făgaş unilateral. Urmînd acest fir se ajunge la
exagerarea rolului jucat de regiunea Dunării de jos în conservarea şi implicit dezvol-
tarea tehnicii smălţuirii'". în ce ne priveşte, nu credem că există vreun temei pe baza
căruia să se poată susţine că Dobrogea a avut un rol deosebit de al altor regiuni ale
imperiului roman tîrziu în acest sens. După toate probabilităţile şi aici ca şi în alte
zone ale imperiului roman, ateliere care lucrau alte categorii de ceramică, mai răspîn­
dite, vor fi imitat la început şi produs în serii mici, mai tîrziu, şi vase smălţuite,
Acestea n-au ajuns însă pînă în secolul al VII-lea - cînd regiunea de care ne ocupăm
este ruptă de imperiu - să reprezinte un element caracteristic al culturii materiale de aici.
în Bizanţ, dezvoltarea neîntreruptă a forţelor de producţie a dus şi la unele modi-
ficări şi progrese în tehnica olăritului. în a doua jumătate a secolului al IX-lea, eera-
mica smălţuită ajunge să se producă masiv'", devenind o componentă tipică a culturii
materiale bizantine. S-ar putea ca în ultimă instanţă fenomenul să reprezinte una din
consecinţele orientali zării acestei culturi.
Cît priveşte regiunile Dunării de jos este posibil ca pînă la anul 971 să fi
păstrat, în mod izolat, împreună cu alte tradiţii şi pe cea a ceramicii smălţulte" dar,
în orice caz, pînă la reoucerirea Dobrogei de către bizantini, această ceramică nu pare
să fi fost prea răspîndită aici58. în sprijinul menţinerii unor tradiţii de acest fel pare
să pledeze, în schimb, o observaţie care, după părerea noastră, prezintă un real interes
şi se impune a fi urmărită şi verificată în viitor: în aşezările de pe linia Dunării care
au un nivel datînd din a doua jumătate a secolului al X-lea, respectiv după anul 971,
există vase cu smalţ verde-măsliniu lucrate la roata înceată59. Această realitate ar
putea să indice producerea, într-o primă fază, a vaselor smălţuite în ateliere care

64 1. Barnea, op. cit., p. 238, enumeră o serie de
descopertri atestind prezenţa smalţulul In aşezări
romane, romano-bizantine sau In necropole din
"barbaricum" la care am putea adăuga unele frag-
mente descoperite In Transilvania şi aflate la Muzeul
de istorie din Cluj sau prezenţa unor vase cu smalţ
de altă factură la Bucov (informaţie Maria Cornşa).
Tabloul astfel schiţat nu poate fi Insă pus In dis-
cuţie fără o cartare sistematică a descoperirilor simi-
lare din toate zonele imperiului, procedeu aproape
imposibil de aplicat In stadiul actual al cercetărilor,
dar care ar permite comparaţia şi aprecierea obiectivă
a ponderii acestei tehnici In diverse zone, a centrelor
de producţie şi, a diferenţierii eventualelor produse
locale, de importuri.
55 R. Florescu, op, cii., .p, 207,-209;1. Barnea,
op. cit., p. 238.
58 T. 1. Makarova, IIOJl,u61/,aJl nocy8a (ua ucmo-
104 puu NepaMU'feC1t;O?o UMnopma u npOU86Q8cm6a âpee-
Pycu), Arheologhia SSSR, fasc. E, 1 _ J38,
1/,eiJ,
Moscova, 1967, passim.
57 P. Diaconu ne informează că in săpăturile pe
care le-a efectuat la Poarta Albă (jud. Constanta)
a descoperit Intr-un complex, databil In secolul al
IX-lea, un fragment ceramic cu smalţ verde măsliniu
(inedit). Descoperirea, deocamdată izolată, nu ne
permite să formulăm nici un fel de concluzii ferme,
dar poate constitui un indiciu care merită urmărit.
58 In afara exemplului citat mai sus, nu cunoaştem
alte materiale la care ne-am putea referi. Evident,
existenţa lor nu trebuie exclusă.
59 Observaţii pe care le-am făcut pe material ine-
dit provenit din aşezărlle de la Dervent şi Piatra
Frecătei. S-ar putea ca asemenea materiale să existe
şi la Capidava şi Dinogetla , aşezări unde există un
nivel din a doua jumătate a secolului al X-lea. In
această din urmă aşezare apar, cu totul izolat şi
fragmente de vase smălţuite lucrate la roată Inceată
(informaţie 1. Barnea),
 Ceramică smălţuită

produceau ceramica uzuală, ca urmare a unor procedee tehnice cunoscute de meşterii

olari băştinaşi.
Fenomenul este interesant cu atît mai mult cu cît, în secolul al XI-lea ceramica
smălţuită se va lucra exclusiv la roată rapidă 60. Considerăm că începînd cu această
fază, ceramiea smălţuită monocrom din Dobrogea devine o componentă caracteristică
a culturii materiale din această zonă, cu semnificaţii deosebite pe care vom incerca
să le subliniem.
In primul rind, ţinem să precizăm că, după părerea noastră, vasele smălţuite
verde-oliv descoperite la Dunărea de jos sînt, cu foarte rare excepţii'", produse în
această regiune. Opinia noastră nu se bazează pe o serie de considerente ţinînd de invo-
carea tradiţiei sau de existenţa unor lllemente de "contaminare" între ceramica uzuală
şi cea smălţuită 62. Ceea ce contează in primul rînd, pentru noi, este constituirea unei
mari grupe tipologice, caracteristice acestei zone, în secolul al XI-lea 63. Comparaţia
materialelor descoperite în aşezările dobrogene cu cele provenind din alte zone ale im-
periului 64 scoate în evidenţă diferenţele tipologice conturînd această realitate 65. Uni-
tatea tipologică la care ne referim se manifestă prin forme şi decor caracteristio,
diferite de ale altor zone, fără a crea însă tipuri absolute, cu serii mari de vase sau
cu repetarea tipului de decor. într-adevăr ceea ce frapează, odată constatată lipsa de
analogii în alte regiuni ale imperiului bizantin, este diversitatea în cadrul formelor şi
mai ales a decomlui care se manifestă pe plan local dobrogean 66. Explicaţia nu rezidă

60 Situaţia este foarte clară Ia Păcuiul lui Soare
unde tot materialul de acest fel datează din secolul
al XI-lea şi este confirmată de rezultatele cercetărilor
de la Capidava şi mai ales Dinogetia, unde există
material mai mult şi mai semnificativ.
61 Par să provină din import, unele vase decorate
cu un smalţ maro-roşcat, cu o nuanţă foarte intensă.
Fragmente există attt Ia Păcuiul lui Soare cit. şi Ia
Dlnogetia, dar in cantitate foarte redusă. Pasta e
şi ea diferită (fig. 45/2).
62 Problema tradiţiei, după cum am văzut, se
pune cu anumite rezerve, iar aceea a contaminării
(R. Florescu, op. eii., p. 209) ni se pare discutabilă
deoarece formele celor două grupe diferă, iar decorul
vaselor smălţuite nu preia, in general, direct elementele
de decor ale ceramlcli uzuale.
63 Pentru existenţa unei atare grupe, vezi R.
Florescu, Note despre olăria stnălţuită din secolele
X - XI, SC IA, 1- 2, 1956, p. 291; ct, Barbu snu-
neanu, Ceramica de tip bizantin pe teritoriul R. P. R.
Pînă Ia un punct sintem de acord cu opinia exprimată,
dar nu considerăm că pasta (respectiv culoarea sa)
poate fi determinantă.
66 Comparaţie care se referă In special Ia următoa­
rele lucrări: R. Stevenson, The great palaee of the
Byzantine Emperors, London, 1947; Ch, H. Morgan II,
The Bţşzanline pollery (Corinth II. XI), Cambridge-
Mass., 1942; David Talhot Bice, l'he Bţşzatuine
pctlerţţ, Oxford, 19:10; F. O. Waage, The Roman and
Bţjzantine pollery, Hesperia, II, 1933; W. V. Vol-
bach, Mittetaltertiche Bildioerke aus Italien und Bţţ­
zanz, Berlin, 19:30; A. L. Iakobson, Pauuecpeâ-
neeenoenuii Xepconee, il! IA, 63, 1953; T. 1. Makarova,
op, cit. (Tipologie, analize de smalţ şi pastă) ; Fernande
Ducat, Căramique byzantine el hisioire, In Etudes
Archeoloqiques, Paris, 1963 (încercări de revizuire a
datărli ceramicii de acest gen de la Corint şi Argos).
Materialele prezentate in aceste lucrări nu reprezintă,
in general, analogii valabile pentru cele descoperite
in Dobrogea.
65 Constituirea grupelor tipologice carcteristice
unor regiuni pare să cuprindă şi alte categorii apar-
ţlntnd ceramlcii bizantine, Ia care ne vom referi
ulterior.
66 In afara lucrărilor referitoare la Capidava şi
Dinogetia, citate mai des, am avut in vedere şi
materialele publicate de la Murfatlar: I. Barnea, Cera-
mica din cariera de eretă de la Basarabi (reg. Dobrogea),
SCIV, 1962, 2, p. 361-363, precum şi loturi mai mici,
In cea mai mare parte inedite, provenind din aşeză­
riIe feudale timpurii dobrogene de Ia Hinog, Igliţa,
Dervent şi Piatra Frecăţei, . 105
Dumitru Vilceanu

înexistenţa foarte multor ateliere 67 ei, mai degrabă, în caracterul "artizanal" pe care-I
capătă producţia unor ateliere specializate care realizau serii miei de vase identice sau
uneori, unicate 68.
Un aspect foarte interesant şi care s-ar putea să aibă profunde implicaţii de in-
terpretare este tehnica de lucru a acestei ceramici, Deşi s-a remarcat, de mai multe
ori pînă acum, că începînd din secolul al XI-lea vasele smălţuite din Dobrogea sînt lu-
crate la roata rapidă, nu s-a accentuat asupra semnificaţiei acestui fapt.
Se va vedea că şi în cazul altor categorii de ceramică superioară - dintre care
unele prezintă acelaşi aspect de grup tipologie local constituit în secolul al XI-lea -
tehnica de lucru este aceeaşi, Acest aspect ni se pare deosebit de important, căci el
subliniază trăsătura comună pe care o reprezintă, pentru toate aceste specii ceramice,
modelarea, la roată rapidă. 01', dispariţia) vaselor smăltuite lucrate la roata înceată,
la sfîrşitul secolului al X-lea, pare să' coincidă cu adoptarea şi generalizarea tehnicii
pertectionato de modelare, la începutul secolului al XI -lea 69. înregistrarea acestui feno-
men prezintă un interes deosebit, cel puţin din două puncte de vedere. Primul este
acela al consemnării apariţiei şi începutului dezvoltării unei tehnici de lucru superi-

67 în vederea realizării unei lucrări mai ample,
Elemente bizantine În cultura materială de la Dunărea
de jos tn secolele X -- X II, în curs de pregătire, am
început o colaborare în scopul separării pc baza diîe-
ritelor tipuri de pastă a vaselor provenite din diverse
centre de producţie şi, eventual, identificarea acestor
centre. Hezultatele obţinute plnă în prezent nu sint
concludente dar, In unele privinţe, sint sugestive.
Iată rezultatele preliminare in formularea specialiş­
tilor: "Studiul microscopic In secţiuni a pastel vase-
lor smălţuite s-a făcut pe un număr relativ redus de
eşantioane, astfel tnclt rezultatele observaţiilor au
doar un caracter orientativ. Pentru comparare s-au
făcut secţiuni în fragmente de vase provenite din
săpăturlle de la Dinogetia şi Basarabi (Murfatlar)
tncerctndu-se corelarea acestora cu fragmentele de
vase de la Păcuiul lui Soare.
1. Ceramica cu smalţ maro-roşcol, Pasta este al-
cătuită dintr-o matrice de minerale argiloasc, grăunţe
mărunte de cuarţ ne rulat, rare paiete fine de mică.
Matricea conţine o mare cantitate de oxlzl In stare
difuză.
în matrice sînt Implîntate numeroase fragmente
elastice reprezentate prin: cuarţ, cuarţite şi, în spe-
cial, granule relativ rulate de oxizi de fier. Compozi-
ţia mineralogică şi structura pastel sînt identice la
fragmentele provenind de la Păcuiul lui Soare şi de
la Dinoget.ia, ceea ce ne face să considerăm că vasele
cu smalţ maro-roşcat găsite In cele două aşezări pro-
veneau din acelaşi centru de producţie. Pe baza can-
tităţii reduse de material ceramic analizat, nu putem
încerca localizarea acestui centru (La această catego-
rie ne-am referit in nota 61. Ţinlnd cont de cantitatea
redusă de material, din ambele aşezări credem că
poate fi vorba de un produs importat. La Păcuiul
lui Soare această ceramică pare să apară numai în
nivelul cel mai vechi).
2. Ceramica cu smalt verde şi verde măsliniu.
106 Analizind fragmente cu această culoare de smalţ
provenind din cele trei aşezări menţionate la Inceput,
se pot separa două tipuri de pastă corespunzind pro-
babil eu două centre de producţie diferite:
Tipul 1. Pasta este alcătuită dintr-o matrice
argiloasă cu granule mari de cuarţ, numeroase frag-
mente de mică (muscovit şi biotit), oxizi de fier sub
formă de granule mici sau dlfuzaţi In pastă. Particu-
lele elastice sint reprezentate prin cuarţ, cuarţite şi
microcuarţlte, feldspaţi. Compoziţia mineralogică (In
special abundenţa rnicelor) şi structura se Intilnesc
la cea mai mare parte a fragmentelor ceramice anali-
zate provenite de la Păcuiul lui Soare şi Dinogctia.
Tipul II. Matricea este formată din minerale
argiloasc cu o cantitate de mică mult mai redusă
ca la primul tip, granule mici de oxizi de fier şi de
cuarţ. Particulele elastice sint reprezentate prin:
cuarţ, cuarţite şi microcuarţite avind, In plus, flUă
de fragmentele ceramice de tipul 1, fragmente de
rocă ca structură porfirică de dimensiuni cuprinse
tnre 1- 2,5 mm. Caracterele mineralogice ale celor
două tipuri din grupa 2 nu exelud posibilitatea unei
producţii dobrogene, dar numărul redus de fragmente
analizate nu ne permite, deocamdată, nici o concluzie
cu privire la localizarea centrelor de producţie".
68 Exemplul cel mai clar este oferit de decorul
zoornorr, unde o comparaţie a materialelor, prezentate
de noi sau citate după alte lucrări, va dovedi că In
nici un caz (eu excepţia celor ce decorau acelaşi vas)
reprezentările zoomorte nu se repetă. Constatarea
este In mare valabilă şi pentru decorul cu caracter
geometric sau de alt gen.
69 Observaţia este sigură şi ar fi greu să-i găsim
altă explicaţie. Considerăm că este firesc să legăm
dispariţia ceramicii smălţuite lucrate la roată In ceată
de apariţia unor atelicre ce produceau acelaşi tip
de ceramică dar Intr-o manieră perfecţionată. Ni se
pare puţin probabil ca importul unor produse, oricit
de masiv ar fi el, să desfiinţeze producţia unor ateliere
locale.
 Ceramică smălţuită

oare care va avea un rol esenţial în dezvoltarea producţiei ceramice în secolele urmă­
toare. Al doilea rezidă în constatarea că tehnica roţii rapide nu se 'l'a extinde şi la
modelarea ccramicii uzuale, menţinîndu-se vreme îndelungată ca un atribuit exclusiv
al anumitor specii ceramice,
Revenind asupra, primului punct, subliniem importanţa pe care o are împămîn­
tenirea tehnicii roţii rapide în secolul al XI-lea în această regiune, fenomen care creează
premisele unei dezvoltări ulterioare şi fără de care ne-ar fi greu să înţelegem saltul
spectaculos pe care-I înregistrează producţia de ceramică începînd de la finele secolului
al XII-lea şi culminînd cu secolul al XIV-lea, la Dunărea de jos. în paranteză fie zis,
credem că nu numai în acest domeniu secolul al XI-lea a reprezentat un moment crucial
în bizantinizarea culturii materiale din această zonă şi implicit fundamentarea unor
procese ce aveau să joace un rol deosebit în cristalizarea eulturii medievale româneşti,
independent de slăbirea sau întreruperea legăturilor eu Bizantul, în veacurile următoare.
în eeea ce priveşte "izolarea," tehnicii de lucru la roat ă rapidă, la care ne-am
referit, ea nu poate oglindi o situaţie firească 70. Această elanstrare a unei tehnici supe-
rioare şi existenţa paralelă fără contaminări, a două procedee diferite de modelare a
ceramicii pe o perioadă foarte îndelungată, ar putea ascunde unele măsuri "protec-
tioniste" ale administraţiei bizantine din această parte a imperiului. Nu este exclus
ca unele centre care produceau ceramică de factură superioară la Dunărea de jos, să
fi deţinut monopolul acestei producţii, implicit al factorului esenţial pe care-I reprezenta
în procesul de producţie, roata rapidă 71. Cunoaştem prea puţin realităţile arheologice
din secolele XII şi XIII în această. regiune, dar e posibil ca aceste bariere artificiale să
se fi rupt într-o perioadă de slăbire sau pierdere a controlului asupra acestei regiuni,
de către bizantini, fapt care a dus la generalizarea acestei tehnici în secolul al XIV-lea
şi la răspîndirea sa pe spaţii geografice multi mai largi.
Ca. tip ceramic grupa cu smalţ monoerom, de care ne-am ocupat, îşi va păstra
specificul şi în secolele următoare, cuprinzînd anumite forme de vase spre deosebire
de ceramica cu smalţ policrom carr formează o grupă aparte, apărută pe altă treaptă
de evoluţie şi În alte condiţii 72,

70 Adoptarea procedeului tehnic, in sine, nu pre-
zenta dificultăţi care să justifice menţinerea roţii cu
turaţie lentă la modelarea ceramicii uzuale. Ţinlnd
cont de avantajele pe care le prezenta lucrul la roata
rapidă e dificil să credem că acest paralelism nu este
un fenomen anormal, forţat.
71 Cu titlul de ipoteză de lucru ne formulăm pă­
rerea că ar putea fi vorba de unele măsuri restrictive
derivate din Cartea Prefectului, vizind delimitarea
foarte strictă a speclalităţllor în cadrul unui meşteşug
(exemple similare la E. Frances, L' Etat et les meliers
â l3yzance, în Byzantinoslavica, XXIII, 1962, 2, p.
240). Nu ni se pare exclus ca in anumite centre de la
Dunărea de jos să fi existat corporaţii sau organisme
similare, după cum credem că e posibil ca unii mese-
riaşi - eventual membri ai unor corporaţii din marile
centre bizantine care şi-ar fi deschis ateliere în
ţinuturile de care ne ocupăm, să fi beneficiat de anu-
mite privilegii (un gen de monopol) din partea auto-
rităţilor bizantine, iuteresate In dezvoltarea economică
a regiunilor reanexate la imperiu.
72 Cum la Păcuiul lui Soare această specie nu
există, credem că ea nu Incepe să apară la Dunărea
de jos de la sfîrşitul secolului al XI-lea (1. Barnea,
op, cii., p. 238) ci abia In secolul al XII-lea, care la
Dinogetia este bine reprezentat spre deosebire de
Păcuiul lui Soare. De asemenea, considerăm că se
cere revizuită opinia după care ceramica smălţuită
policrom ar fi apărut la Dinogetia, dar nu şi la Capi-
dava, datorită răsptndirlt sale limitate doar In centrele
mai mari (Corina Nicolescu, Aspecte ale relaţiilor
culturale cu Bizanţul la Dunărea de jos in secolete
X-XIV, Studii şi materiale de istorie medie, V,
1962, p. 18). De fapt, explicaţia este aceeaşi, aşeza­
rea de la Capidava Incheindu-şi existenţa înainte de
sfîrşitul Secolului al XI-lea,
107
Dumitru Vllceanu

E. CERAMICA DE FACTURĂ SUrJr_RIC)ARĂ

1. Ceruruica 'roşie const.it.uie o ('a1pgorie apar1(~ in cadrul ('('mlnil'ii tip faetul':1
superiou.ră. Ucnumireu este convenţională cnloareu vaselor nefiind Ilnil:II':'I, ~I
R(, referă Ia aeele vase lucrate Într-o tehnică sUŢlPJ'ioan]" arse oxidant , ('al'(, Il-au fo,1
smăltuire, tratate cu angobă ele. Descoperir-ile de la Păcuiul Iui Roare COII.;1:1Il, in ('1';1
mu.i mure parte, (lin mn.teiiul fraglllPntar ~i doar din ('Îtp\':l ',as(' int.resri. III :Ice~t('
('on<1iţii, dps('J'ipn'a Iormr-lor, pn ('ar(' o vom iur-croa., pstf' su:-wl'pt ihiL), df' lllodifie;hi.
! rin punct de vedere «ronolop i«, materialul iW înr-adrcază În limitele sf'('olltlui al X l-Ir-a.
Tvhnic» (1l' lucru este În gl'neral unitară. Modelarea s-a făcut la ro;iI:). r:lpiti:)"
d int r-o pa:-;f{h bine alpasă ~i cu rare except.ii dură. Arderea csfp Întotde:11111:1 O\iti:lIl1:)"
nun.ntr-le d iferit o pe ('are le au unele vase rp;>;uHÎII<1 fie din ('ompoziţi:l (Ii"t'l',;;l, :1 arg-il('i,
fie din ;ll'deri Sf'('III)(I:tI'f', Fu urlul unora d int ro f'1f' poarti"'h r-lar UI'Ill:1 df':-:prillti('rii ti .. pe
roată ('II sfoara sali ('II cuţ.it ul.
I,'onnf'h' in t.iln it e la I':l.euiul l u i Noa 1'(' silit Ult-iOI'II\, O:ti:1 ('11 o 10:11'1;'('';1 Idci(':I.
1qeio:trpl<', (';\1'(' pa,r 1':), fi fost ('ele 1l1:1i 1lllllH'roasl', f'r:111 de IlIrLrilll(' Illijlo'('il', vu '1
ÎIlă.lţinH' probabilă. de o,~r) O,:W 111.1"01'111:1 r-orpu l ui f'ra o\oi(Ltl;~I" ('II fllllti~llllplll,
~ll'pl'Ofi!:I1. (Jnlll psit' «ilindri« sali «vasici lituh-i«, eli huz» ('\ :lZ:tfib ~i ('i(1(' d,' ,'('Ill'g-"I'('_
III g'ellel'a 1, ('f'('d('111 d, definirea a('o:-;t(,j guri ea ll'oflal:'î, :II' <'on:-;j i1 u i o ('\:lgl'I'all' (fig.
\fi:, 7; pl. X XVII/l :)).Uleioal'('lo aveau o singllr:l. 10:lrlii, apl:il iz:iI:l, ('II (':lp:1,11i1
superior prins, aproximativ, la ruijlor-ul g:Îtllllli. Îutotdf':llln:l, ;1('1':;1 pIlIU" (',;t(' 111:11'1,;11
(\f' o 1It'I'Vllrit puternică roa.lizată pe g-itlll vusn lui in t inipul nloll(·I;'I.l'ii.
!<:x('ppţ,ie do la. ca.ra('feristi(·i1c enumerate mui sus faco un uk-iorus, dt' tiillH'lI.;illlll
IIl:1i m ir-i , ('II corp aproape glo!m1ar, g'ii. cilindrio uşor ltLrgij la pado:1 Sllp<'l'iO:II':1 ~i g'lIr;t
rollllld:l,. Toari a, aplati;>;ată, :lre o nervură 10llgitlldin:tlă pe mijlor-, i.i r IÎllg:1. loc-ul tif'
f'i xa r .. l '!' ,~it pr('zillf<lo improsiune d(' dogP!,. 1'0 partl'a slIp('rioarrh :1 g-iilillli :1 1'01'1 zgl
l'i:I1;)" dllpth :11'11('1'1', o pOl\tagTallli"'h (fig.l7; pl. XXVII/Ii). Pasta (':-;t(' dn (';t1it:It(' ti(',lill
de ""n:"-, :I,]'(I(,l'ea oxidantă Vasu I a [osl modf'latla 1'0:11;], Îllt'oat ;'h. ('I'('dl'lli (':1, 11'('\'" it'
('ol\,.;idl'l':11 o imit aţ.i« l'ealiz:I1;\ int.r-un att'Jier ('(\ prorl u.-ea ('eJ':lmi(';~L ('01111111;1,.
ÎII ('(',ea. ('f' privoştc oal(~k, po haza fl'ag'I\H'IlIPlor df'';('OIH'l'iiP d('';1 III ti,· PIII,III('
la nu uuir put.om ('Ollsi(1('.ra el], 010 orali rvla t.i v mir-i. a v iud o ill:).\(illll' ('(' Ilil d('p:t~I';1
0,1:, ni, LI 1111 di.uuet ru maxim aprox irnat.iv eg'a!. Corpu l 0,;11' hOl II ":11 , IIlIZ:1 1':1,.;fl'În f;l,
i'}i prof'ilutâ. 'I'o.ut» :qda1izată este prinRă., ('II (';Ip;'l,tlll sllpf'l'iol', c-hiu r P(' 11l:ll'gillf':I hllzt'i
(fig. '18j:); pI. XXVIlj7). Pasta :1('os10r oak eouţillo lUl mare pro('('nt do tnid,; I'~t('
:11'1":\ pga 1 ~i ],f'!a1 i" lllOalp.
Dintn' lllef'le ni s-au pă:-;trat şi dOIlă f'xomplaTP introgi. 1:11:1 dill1n' ell' :11'(' II('l'I'-
t('le j'oartf' sllb(,iI'P, 10al't:l, aplatiz:I1:1 :tpăs:tlth ell dpgptnl 1:1 loelll de IIl1il'l' elI buza (fig.
18/2; pI. XXVII/;;), A fost, (1esprinsi"'h de pe roată f'11 sfO:I!':I. ('1':1 (]Pa dOIl;] diferi), 1'"
fomul, (fig-. J~/!; pl. XXVII/4) avind bllză inaUi"'h, 111'eap1il" daI' e:-;lf' lll(')':lf:'i ill a('('(':l~i
t ehniciL
Este posibil e:~ (/ parte din Ill:lt,f'l'i;illli fragllH'lIt:l!' !11('r:t1 ÎII :tee;l,;tii, jl'lllli( ;-1, .'IIJH'
rioa!':l :-;:1 aparţ,ină ~i altor l.ipuri de v:tsf', da!' nu am g{~:-;it nici lin fragllwnl tipic (':II'e
1':). Ile permită alto re:-;tituiri.
l)(>eor111 categoriei ceramice pe eare o prf'zent:lm es1e dc"tll! I!l' y:ni:!t ~i 1111 ]);11'1'
108 să, aibă" cel puţin in aşezarea. noastră! i)i în aceaRtă! perioadă, tră.f'ă.tlll'i eanl('lel'il'tice.
...'"------ --------~-

.~.
1__- 2

-~------~-

4--------

"._~ -
~ ----= 109
. 46. - Fragmente de ulcioare
Flg. aparţinln d ceramlcll roşii.
Dumitru Vîlceanu

Cu excepţia gîtului ulcioarelor care in timpul modelării a fost in toate cazurile

decorat cu incizii, caneluri şi nervuri, decorul diverselor vase nu se repetă. Astfel, pentru
corpul ulcioarelor avem specimene de decor cu coaste pe umărul ulciorului (fig. 46/3);
cu linii in val încadrate intre incizii orizontale, pe partea superioară a umărului (fig.
46/2); sau cu linii verticale lustruite (fig. 46/1). Pe un fragment s-a păstrat zgiriată,
după ardere, pe umărul vasului, litera M (fig. 46/4).

~'\' " ,
i\\'11

II~-
, .
.
I "!

! 1
~ Fig. 47. - Ulcioraş de culoare roşie lucrat
la roată tnceată,

In ceea ce priveşte decorul oalelor şi uleelelorjel pare să fi fost constituit din

caneluri mai mult sau mai puţin fine, dispuse pe umărul vasului (fig. 48/3-4; pl.
XXVII/7)73 sau pe tot corpul pînă spre fund (fig. 48/1-2; pl. XXVII/4-5).
Comparind materialul de care am dispus pentru studiu cu cel provenit din
alte aşezări de la Dunărea de jos 14, constatăm unele asemănări 75 dar şi dife-

73 Fragmentul de la fig. 48/4 a mai fost publicat
tn Materiale, VII, p. 604, şi la Petre Diaconu, Hpe-
nocmb X-XV 66. 6 JIa~/()J7, J7,yu Coape 6 ceeme
apxeonoeusecsu» UCCJ1,e006anuu, Dacia, N. S., V,
1961, p. 495, fig. 7/2.
74 Aceste materiale s-au bucurat de atenţia cu-
venită tn studii ce vizează două aşezări mai intens
cercetate: Capidava şi Dinogetia. Pentru cele de la
110 Capidava, vezi Radu Florescu, Problema originii
ceramicii româneşti şi unele descoperiri de la Capidava,
In Omagiu lui George Oprescu, Bucureşti, 1961, p.
199-209; iar pentru Dinogetia, I. Barnea, Dinogetia, 1,
p. 268-275.
76 Pentru ulcioare, R. Florescu, op. eii., p. 207,
fig. 9, cu rezervele impuse de ilustraţia neclară;
pentru oale, I. Barnea, op, cit., p. 271, fig. 164,5-10.
De reţinut şi unele elemente comune de decor: cane-
lurile, liniile verticale lustruite, linia In val.
c:=J
r»
-p~

~~~

Iww!

Fig. 48. - Fragmente de ulceIe şi oale, aparţinlnd ceramicii roşii. 111

Dumitru Vllceanu

rente 76 care, ca şi în cazul altor categorii ceramice de factură superioară (cea smăltuită,
cea cu angobă micaeee), ne obligă să consemnăm lipsa seriilor largi de vase care să ne per-
mită stabilirea unor analogii absolute. Faţă de absenţa unor descoperiri similare în com-
plexe anterioare sfîrşitului secolului al X-lea, credem că cele mai vechi materiale de acest
fel, descoperite în aşezările menţionate, trebuie considerate importuri bizantine. Canti-
tatea redusă a materialului ne obligă să formulăm, cu rezervele cuvenite, ipoteze în
problemele de fond pe care le ridică această ceramică ce ocupa un loc deosebit de im-
portant în contextul culturii materiale din secolele X-XII de la Dunărea de jos.
Interesul pe care-I prezintă această categorie ceramică rezultă, după cum s-a mai
arătat 77, din rolul pe care ea îl joacă în geneza ceramicii roşii uzuale, caracteristică
evului mediu din Ţara Românească. în stadiul actual al cercetărilor se poate afirma că
vasele pe care le-am prezentat par să reprezinte împreună cu cele descoperite la Capi-
dava şi unele de la Dinogetia cele mai timpurii materiale de acest fel descoperite în
Dobrogea. Ele corespund începutului procesului de bizantinizare a culturii materiale
din Dobrogea şi sînt, probabil, cel puţin în faza iniţială importate. Producţia locală
a acestor tipuri de vase, judecînd după situaţia de la Dinogetia, pare să fi fost în
secolul al XII-lea un fapt împlinit 78. O dovadă în acest sens o constituie evoluţia tipo-
logică a acestei grupe care în această vreme capătă un aspect regional, caracteristic,
diferit de alte zone ale imperiului bizantin 79. Pe linia acestei evoluţii care va duce
la eristalizarea formelor eera.mieii româneşti din secolul al XIV-lea şi următoarele,
menţionăm cele două ulcele publicate de noi la fig. 48/1-2; pl. XXVII/4-5 care,
dacă n-ar avea o datare fermă 80, s-ar putea confunda cu uşurinţă cu materiale data-
bile mult mai tîrziu. Considerăm că această grupă ceramică, independent de vasele cu
angobă aurie 81 care reprezintă altă categorie, trebuie avută în primul rînd în vedere
cînd se discută problema originii eeramicii uzuale medievale româneşti 82.

76 La Dinogetia nu apar ulcioare, nici ulcele, dc
tipul celor prezentate de noi; la Capidava apar alte
elemente de decor, R. Florescu, op. cil., p. 201 (fig.
30). Cit priveşte abundenta şi diversitatea materia-
lului de la Dinogetia (1. Barnea, op. cii., p, 264-
273, fig. 163, 164, 165) aceasta se datoreşte continui-
tăţii de vieţuire pe care o are aşezarea de aici in
secolul al XII-lea.
77 R. Florescu, op. cil., passlm.
78 Dovadă evoluţ.ia tipurilor de ulcioare şi mai ales
a de corului inclzat care devine caracteristic. In legă­
tură cu aceasta, de reţinut opinia exprimată de 1.
Barnea, op, cit., p. 275, in legătură cu sinteza reali-
zată in zona incrucişărilor de influenţe pe care o
constituiau ţinuturile de la Dunărea de jos.
Kay, op, cit., p. 275-276. Pe lîngă diferenţele de formă
sesizabile la prima vedere, se remarcă secţlunea-triun­
ghiulară a toartelor la majoritatea ulcioarelor datate
in secolele XI-XII, spre deosebire de toartele apla-
tizate ale vaselor din Dobrogea.
80 Cele două exemplare sint descoperite in complexe
datind de la jumătatea secolului al XI-lea.
81 Nu putem fi de acord cu R. Florescu, op, cii.,
p. 204 - 205, care derivă anumite forme ale ceramicil
roşii din cea cu angobă mlcacee, Aceasta din urmă
constituie o specie aparte, coexisttnd iniţial paralel
cu ceramica roşie, dar care va avea un alt destin
in secolele următoare (vezi Geramica cu angobă mica-
cee).
82 Idee subliniată de studiul citat al lui R. Flo-

79 Referiri la diferenţele faţă de Constantinopol, rescu. Pe de altă parte, considerăm că punctul de

centrele din Crimeea sau Bulgaria, s-au mai făcut: vedere exprimat de Corina Nicolescu (op. cit., p. 16)
vezi 1. Barnea, op. cil., p. 274, notele 133-135, după care ceramica de tip comun din perioada Ieu-
iar cercetările mai recente n-au schimbat datele pro- dală timpurie transmite ceramicii medievale româ-
blemei. Pentru comparaţii cu marele centru de pro- neşti formele şi tipurile de decor, nu poate fi menţinut.

112 ducţie de la Corint, vezi Thendnra StiJIwel Mac

 Ceramică de factură superioară

2. Oeramie« cu angobă micacee 83 este una din categoriile coramice destul de

slab reprezentată sub raport numeric. Starea fragmentară a materialului, în totalitatea
sa face dificilă precizarea locului pe care-l ocupa această categorie în cadrul general
al'ceramicii din secolul al XI-lea. Pe baza celor aproximativ 40 de fragmente descoperite,
putem restitui, cu aproximaţie, caracteristicile generale ale vaselor de acest gen din
aşezarea noastră.
Toate vasele ale căror fragmente s-au păstrat sînt lucrate la roată rapidă. Pasta
este fină, relativ moale. Arderea este oxidantă, pasta avînd o culoare roşiatică sau găl­
buie; în unele cazuri arderea este inegală. Suprafaţa vaselor a fost, în toate cazurile,
acoperită uniform cu o angobă avînd în general o culoare aurie (fig. 50}3-4). Paietele
de mică ce i-au dat această nuanţă sînt! extrem de fine, această calitate fiind, probabil,
rezultatul unui proces de decantare. Angoba nu este foarte rezistentă la frecare, de
aceea în unele cazuri ea nu se mai conservă egal pe toată suprafaţa eeramieii.
Sub aspectul formei, cel puţin judecînd după descoperirile de pînă acum, la Păcuiul
lui Soare, în toate cazurile, avem de-a face cu ulcioare. Se păstrează fragmente din
diverse părţi ale vaselor; pe baza lor am restituit formele. Numărul total al exempla-
relor cărora le aparţin aceste resturi este mai mic de 10. Au existat două tipuri de
ulcioare:
Primul tip, reprezentat prin resturile a două vase, era de dimensiuni mari avînd
probabil o înălţime care putea atinge 0,.';0 m. Corpul era cilindric, curbura umărului
lină; toartele erau aplatizate (fig. 49/3) dar nu putem preciza dacă vasele aveau cîte
una sau două toarte, Nu cunoaştem forma exactă a gurii. Fundul era drept, uneori
profilat (fig. 49}5).
Al doilea tip, care pare să fi fost mai răspîndit, cuprinde ulcioare de dimensiuni
mijlocii, cu o înălţime probabilă de 0,30-0,35 m, diametrul maxim de aproximativ
0,15--0,18 m, iar diametrul fundului de 0,08-0,10 m. Corpul pare să fi fost mai bom-
bat. Gîtul este fie cilindric, cu buza uşor îngroşată şi răsfrîntă în afară (fig. 49}1, 4),
fie ceva mai larg în partea de sus şi uşor "trilobat" (fig. 49/2; p. XXVII/8) pentru'
a crea un "cioc" de scurgere. Toarta, în general una singură, se prindea cu capătul
superior aproximativ la jumătatea gîtului unde peretele prezenta o nervură şi era obţi­
nută prin modelare. S-au descoperit două fragmente de fund inelat aparţinînd, aproape
sigur, ulcioarelor de acest tip (fig. 49/6).
Această caracteristică este unică în ansamblul ceramicii din secolul al XI -Iea
de la Păcuiul lui Soare.
Cît priveşte decorul, în afara angobei ce constituia ea însăşi un element de decor,
gîtul ulcioarelor era în general decorat în timpul modelării cu nervuri sau incizii orizon-
tale. Pe fragmentele din corpul vaselor nu apare nici un fel de decor. Excepţie fac
două fragmente, provenind după toate probabilităţile din vase diferite care poartă
urme de pictură. Este vorba de un desen realizat cu o pensulă fină, cu culoare roşie­
brună (fig. 50/1-2). Dimensiunile reduse ale fragmentelor nu ne permit să restituim
acest decor. S-ar putea ca el să se apropie mult de decorul unui ulcior descoperit
la Dinogetia 84.

88 La 1. Barnea, op. cit., p. 275, citeva fragmente argintiu.

de acest gen apar caracterizate ca avind un firnis 84 J. Barnea, op. cit., fig. 166. 113
li - c. 1303
114 Fig. 49. - Fragmente de ulcioare decorate cu angobă mlcacee ,
 2

Fig. 50. - Ceramlc.; cu angob,\ micacce.

 Ceramică de factură superioară

în legătură cu ceramiea acoperită cu angobă de aces t fel, trebuie să remarcăm,

în primul rînd, că ea pare să fi fost în general destul de puţin răspîndită. Nu-i cunoaş­
tem originile, dar în favoarea tradiţiei romane-bizantine par să pledeze unele descoperiri
de la Dinogetia 85. Tot în această aşezare ca şi la Oapidava se documentează şi existenţa
altor forme decît ulcioarele 86. Oît priveşte decorul pictat, el nu are nimic comun cu
ceramica cu "şlem" roşu. Analogii mai apropiate îi găsim pe cîteva fragmente eeramice
descoperite în Crimeea şi datate în secolele VIII şi IX87, şi pe unele vase datînd din a
doua jumătate a secolului al XI-lea şi începutul secolului al XII-lea de la Oorint unde
în secolele al XII-lea şi al XIII-lea acest decor va face carieră sub denumirea de decor
"protogeometric"88. Unele din exemplarele de acolo e posibil să fi fost produse şi în
Peloponez 89. Formele de vase nu pre,zintă analogii perfecte cu cele de la Dunărea de
jos, dar decorul aparţine aceleiaşi familii. Este greu de precizat filiera prin care el
s-a transmis în Dobrogea, dat fiind că însăşi originile sale sînt obscure 90. în orice caz,
el va dăinui şi mai tîrziu 91 deşi nu va lua amploarea altor tipuri ceramice (în primul
rînd ceramica roşie) care vor apare ulterior în cantităţi impresionante.
Am separat vasele prezentate mai sus de restul ceramicii nesmălţuite lucrate
într-o tehnică superioară, nu numai datorită angobei caracteristice dar şi din cauza
diferenţelor de forme. în acest sens, subliniem că fundul inelar apare numai la această
categorie ceramică remarcind, totodată, că sub anumite aspecte - forma gurii, de
exemplu - ulcioarele cu angobă diferă de cele din grupa eeramicii roşii, apropiindu-se
mai mult de unele forme smălţuite.
Ca şi în cazul celorlalte categorii ceramice de factură superioară" considerăm această
specie ca aparţinînd ceramicii bizantine.
Locul său de producţie este greu de precizat. Indicaţia oferită de materialele mai
vechi descoperite la Dinogetia este insuficientă pentru a susţine caracterul local -
în sensul larg al cuvîntului - al acestei ceramici, deoarece, cel puţin pentru Dobrogea,
ne lipsesc verigile intermediare între secolul al VII-lea şi al XI-lea.
Singura afirmaţie sigură care se poate face, în momentul de faţă, este aceea ~ă
răspîndirea acestei ceramici în Dobrogea secolului al XI-lea este rezultatul bizantinizării
culturii materiale din această regiune. Importarea acestei specii ceramice - import
total sau parţial - din centre ale imperiului încă neidentificate, producerea unor exem-
plare în Dobrogea ca urmare a înfiinţării unor ateliere care au iniţiat această produc-
ţie sau şi-au grefat activitatea pe tradiţii mai vechi, sînt probleme care în stadiul actual
al cercetărilor încă nu pot fi rezolvate.
85 Ibidem, p. 272. XI. Interpretarea autorului şi referirile la descope-
86 Ibidem, p. 274 (fig. 164,5), ulcică cu o toartă. ririle de tip Saltovo le primim cu rezerve.
De remarcat analogia de formă cu exemplarul prezen- 88 Theodora StiIIwel Mac Kay, op. cii., pI. 66,
tat de noi la grupa ceramicii roşii fig. 48/3. Această fig. 62; pI. 68, fig. 82, 84, 89; p. 286; Henry S.
identitate de formă s-ar putea datora producerii in Robinson - Saul S. Weinbcrg, Excava/ions al Corinih.
acelaşi loc. Pentru Capidava, R. Florescu, Problema 1959, In Hesperia, XXIX, 1960, 3, p. 234 şi nota 22.
uriginii ceramicii româneşti ... , p. 202, fig. 4b, şi 89 Theodora StiIIwel Mac Kay, op. cii., p. 287.
descrierea foarte exactă a acestei specii ceramice la 99 Raritatea analogiilor In publicaţii nu ne permite
Capidava, p. 201. să avansărn nici un fel de ipoteză In acest sens.
87 A. L. Iakobson, op. cit., p. 486, fig. II. In măsura 91 In săpăturile efectuate de noi la Basarabi-
In care datarea este exactă, aceste fragmente ar putea Calafat, am descoperit materiale identice, datate la
constitui o verigă intermediară Intre secolele VI şi jumătatea secolului al XIV-lea. 115
Dumitru Vilceanu

3. Vasele de provizii, categorie

*
ceramică mai puţin răspîndită În aşezări le
feudale
timpurii din Dobrogea, sînt bine reprezentate la Păcuiul Iui Soare. An apărut fragmente
din cel puţin 10 exemplare diferite. Nu s-a descoperit nici un vas întreg dar pe baza
diverselor părţ.î constitutive s-a, putut restitui forma (fig. !il).

/
/
I
/
/

116 Fig. 51. Vas de provizii (restituire).

 Ceramică de factură superioară

Este vorba de vase avînd o înălţime de aproxima.tiv 0,85 m, diametrul maxim

de cea O,Hi) m şi deschiderea gurii în jur de 0,:30 m. Fundul este în toate cazurile, plat,
(fig. 52/3; [l:3 /1:3 --14), cu un diametru relati v mic (cea 0,2/) m). Grosimea peretelui
este În medie de 0,011 m. Aceste vase sînt Incrate la roată, rapidă dintr-o pastă în general
bine aleasă, ea re prin ardere a devenit dură" foarte rezistentă. Arderea, în toate cazu-
riie, este oxidantă.

"~::::~
"":---'_:::=:::=-:
..... '- .. I

/
~~~,J!/
Fig. 52. --- Fragmente din vase de provizii.

Forma vaselor de provizii imită, în mare, pe aceea a vaselor-borcan. elim am

mai spus, fundul este plat, corpul destul de bombat, eu arcuirea umărului puternică.
Vasele au un gît scurt, relativ Îngust faţă de diametrul corpului, fapt care determină
şi arcuirea umărului. Gitul este eilindrio dar prezintă variante, de la vas la vas, în
funcţie de înclinaţia mai mare sau mai mică a peretelui la partea superioară, pentru
lărgirea diametrului gurii (fig. 5:3/1, 3, (i, 7). Aceasta are o formă tipică, fiind carac-
terizată printr-o buză orizontală a cărei lăţime poate atinge 0,05 m. Marginea buzei 117
 z 3

12

10

Fig. 53. Fragmente din vaoe de provizii; 1 8, profile de buze; IJ-12, Iragmcnte de pereţi; 13--14,
11Ş fragmente de funduri, . .
 Ceramică de factură superioară

este modelată divers Ja, fiecare exemplar in parte (fig. [)3/J-8). In cazul de fa1:'1 acest
detaliu nu poate avea nici o semnificaţie în sensul unei evoluţii tipologice.
Aproape toate vasele par să fi fost decorato eu ineiz ii şi uneori cu nervuri
bine relief'ate, dispuse orizontal. Decorul incizat constă din benzi de linii în val,
linii frînte, arcuri de cerc, incizii radiale, incizii verticale izolata şi diverse combinaţii
între aceste variante de decor (fig. 51; i52/J, 2; 5:~!!)-1]). Decorul incizat este aplicat,
în general, pe umărul vaselor, cel in relief şi pe corp,
Conditiile de descoperire ale unora dintre aceste vase arată că ele erau ţinute în
locuinţe, pe podeaua acestora, nu îngropate. Pentru moment, nu putem preciza ee
produse se păstrau in ele.
Vasele de provizii sint, cunoscute in perioada de ea re ne ocupăm în diverse
zone 112. Ele sînt rnenţionate la Corint H3 ea, şi în Crimee~1 [lt. Cele descoperite în această
din urmă regiune au unele trăsături ctmiune eu ale exemplarelor descoperite de noi 95.
În Dobrogea: cunoaştem, pînă acum, două exemplare descoperite la, Capidava 96 dintre
care unul prez intă asemănări eu exemplarele de la T'ăcuiul lui Soare 97.
De remarcat, absenţa acestui tip de vas la Dinogetia 98. Dat fiind procentul destul
de luare al descoperirilor de la Păcuiul lui Soare, sintem tentaţi ;:;ă facem leg:'1tuI'a intre
lipsa, gropilor de buea te în această aşezare (vezi Locuinţele din aşezarea .telulalâ timpurie)
şi frecvenţa acestor vase aici 9ll.
Cît priveşte tipologia lor, ele sînt derivate, după cum o arată un exemplar de la
Capidava l'" şi unele descoperite in Crimeea Hll, din formele clasice. Dimensiunile 101'
mai reduse fat~'i de ale celor din epoca romană tirzie reflectă probabil, posibilităţile
tehnice de producere, respectiv mărimea cuptoarelor de ardere, cit şi adaptarea la ine:'1-
peri mai mici, cum sînt cele din epoca de care ne ocupăm.
Locul de producţie al exemplarelor descoperite la Păeuiul lui SO~He este, după
toate probabilităţile, situat în Dobrogea, poate in aceleaşi ateliere care produceau di-
versele ca.togorii ceramice de factură snperioară'vs.

92 In majoru at ca publicatiilor de specialitate se de la 1. Barnea, căruia îi mulţumim pe această cale.

menţine pentru aceste vase denumirea de pithos ,
chiar dacă au forme diverse.
93 Theodora Stillwd "lac Kav, Jlorc lIyzanline
atui Frankisli polterţ; {rom Cor inth, Hesperlu, XXXVI,
1967, ~l, p. 301, notează existenţa unor exemplare
de dimensiuni mari, îngropate în interiorul locuinţelor,
încă necercct at.e. Exemplarul publicat, p. 301 şi pl.
6\1, fig. 141, este un pit hos mai mic, portativ, dar
care nu prez int ă analogii cu cele descoperite de noi.
94 A. L. l akobso n, Cpe(),lelI(WOllbte nusţioc)« Ce-
ceţnioe« ]fpll.'tepllO.llOpbJl, J1f1 it, 2, 19lHi. p. 189
202, lucrare de sinteză, urmărlnd evolutia tipului de
pil hos In aşexările din sccolul al Vf-Ica ptnă In soco-
luI al XIII-lea.
95 Deşi stnt datate mai devreme, în secolele VIn şi
IX (exemplare din secolul al XI-lea nu sln t ilustrate)
unele vase au fundu l plat şi profilnl buzci oarecum
ascmănăt.or cu vasele noastre; ibidem, p. 191, fig.
2.2~3.
96 H. Florr-scn, în Capidava, 1, p. 197, fig. 92 şi
95.
Ibidem, fig. D2.
97
In afara absenţei din materialele publicate care
98
se face remarcată, am primit informaţii în acest sens
9" Această frecveuţă este mare IlU numai în raport
cu situaţia altor aşezări din Dobrogea, dar şi compa-
rativ cu unele tipuri de ceramică din aşezarea noast.ră.
IHI H. Florcscu, op, cii., fig. U5.
1 1 A. Iakohson, op, cit., discuţie amplă a originii,
dcrivtnd unele tipuri şi din amtorele hizant.ine cu
coaste. Pe de alt ă parte, pent l'U diferenţele zonale
manifestate şi de această categorie ceramică, vezi
În afară de lucrarea citată mai sus şi A.1.. Iakohson,
PaHlwcl'eiJlleaeKoeMB ce.u.cnu« nace.ienus. ]O,'O·3a-
n aduou Taop u.su., AHA, W8, lU70, p. ;~l, fig. 3, cu
profile de buze.
1.2 Hevenim din nou asupra diferen\elor tipologic«
Intre formele din diverse zone care reies clar, după
comparaţia făcută pe baza materialelor din publica-
ţiile citate anterior. Pe de altă parte, ca şi In cazul
categoriilor ccramice de Iact ură superioară, în cadrul
unităţii zonale dobrogene se manifestă diferenţe care
ne sugerează existenţa mai multor centre de produc-
ţie In aceeaşi regiune. In acest sens se mnulăm pre-
zenţa, deocamdată singulară, la Păcuiul lui Soare,
a unui fragment de buză eu decor lustruit, deosebit
de «ele prezentate de noi.
119
DIN cele prezentate mai înainte a reieşit că
la Păcuiul
lui Soare cinci există
specii ceramice şi anume: A) nisipoasă ; B) cenuşie cu linii lustruite; C) din humă albă­
decorată cu vopsea roşie; D) smălţuită ; E) fină de factură superioară (vase de bucă­
tărie, oale şi urcioare, căni, precum şi arnfore' lucrate la roata de picior).
Subliniind încă odată că ultima categorie ceramică este produsul unor ateliere
perfecţionate-dotatecu roata de picior-în acelaşi timp vom atrage atenţia că ceramica
din primele patru categorii este - cu foarte rare excepţii - produsul unor meşteşugari
care lucrau la roata înceată de mînă.
Judecînd după tehnica de ardere, ceramica de la Păcuiullui Soare poate fi împăr­
ţită în două grupe: a) vase arse oxidant (categoriile A, C, parţial D şi E); b) vase
arse reducător (categoriile B şi parţial D).
De obicei, se admite că vasele modelate la roata înceată sînt de producţie locală,
In timp ce vasele fine, lucrate la roata rapidă, sînt de import.
întrebuinţînd expresia de ceramică locală nu înseamnă că noi o considerăm pe
aceea de la Păcuiul Iui Soare ca fiind produsul unor ateliere aflate chiar la faţa locului.
De altfel, pînă în momentul de faţă, nu există nici un indiciu despre prezenţa în aşezarea
noastră a vreunui atelier de olărie databil în veacurile X şi XI. Din acest punct
de vedere şi ceramica din primele patru categorii - descoperită la Păcuiul lui Soare -
poate fi considerată ca fiind o ceramică de import. Şi, totuşi, referindu-ne la ea noi o
vom numi ceramica locală, pe de o parte, pentru a sublinia că ea este produsul unor
ateliere proprii regiunii de la Dunărea de jos, iar pe de altă parte, pentru a o deosebi
de ceramica fină (din categoria E) adusă din centrele de olărie bizantine.
Dintre toate cele cinci categorii ceramice, speciile "nisipoasă" şi "cenuşie cu linii
lustruite" reclamă un interes deosebit şi aceasta pentru motivul că ele apar totdeauna
împreună in aşezările şi necropolele de la Dunărea de jos, databile în veacurile VIII - X

1 Din motivele pe care le-am expus In prefaţa lui Soare nu şi-au găsit locul In cadrul acestei expu-
prezentei monografii, amforele descoperite la Păcuiul neri.• 121
Petre Diaconu

(incadrate in aşa-numita "ceramică de tip Dridu"2). De altfel, tocmai această aso-

ciere constituie caracteristica principală a complexelor de tip Dridu 3. Aşadar, prin
"ceramică de tip Dridu" in primul rind înţelegem asocierea speciei nisipoase cu specia
cenu,ie deoorată cu linii lustruite din aşezările şi necropolele de la Dunărea de jos,
datate in secolele al VIII-lea - al X-lea. Vom mai adăuga aici şi observaţia că ceramicii
Dridu de la Dunărea de jos (in special, aceleia din Dobrogea şi nord-estul Bulgariei)
ii sint caracteristice şi vasele lucrate din humă albă şi colorate cu vopsea brună sau roşie,
precum şi cele smălţuite verde oliv 4. În cele ce urmează vom incerca, inainte de orice,
să detaşăm cîteva din problemele mai importante pe care le ridică ceramica Dridu in
ceea ce are ea mai caracteristic, adică asocierea speciei nisipoase cu specia cenuşie.
De notat, că această ceramică se întîlneşte deocamdată numai pe o parte a teritoriului
ţării noastre şi anume: in Dobrogea, Muntenia, sudul şi centrul Moldovei, sudul Tran-
silvaniei şi regiunea sud -estieă a Olteniei",
Aceeaşi ceramică, denumită de către arheologii bulgari slavo-bulgară sau veche
bulg4reasc4 6 caracterizează şi obiectivele arheologice din nord-estul Bulgariei ca şi pe
cele din platforma prebaleanică, mergind spre vest pînă la rîul Iskăr - toate databile
in secolele VIII-X'. în sfîrşit, ea este răsplndită şi in jumătatea sudică a regiunii
dintre Prut şi Nistru 8.
întrucît denumirea de ceramică veche bulgărească sau slavo-bulgară are un carac-
ter oarecum exclusivist, iar pe deasupra este de natură să complice cercetarea obiec-
tivă a originii şi atribuirii etnice, noi o vom numi şi pe aceasta, de cîte ori ne vom
referi la ea, ceramică de tip Dridu. Extinderea denumirii de ceramic4 de tip Dridu şi
asupra aceea ce numesc arheologii bulgari ceramică slavo-bulgar4 sau veche bulg4reasc(J,
este reelamată in economia expunerii noastre şi de necesitatea unei mai Iesnieioase
exprimări. Fireşte, repetarea de fiecare dată a tuturor denumirilor atribuite uneia şi

a Denumirea i s-a dat după numele aşezării de
Ungă satul Drldu, Cf. 1. Nestor, Contributions arcluo-
logiques au probl~me des Proto-Roumains, La Civili-
saiion. Dridu, In Dacia, N. S., II, 1958, p. 371 şi urm.;
. vezi In această privinţă şi Eugenia Zaharia, Sdpăturile
de la Driâu. Contribuţii la arheoioqia şi istoria perioa-
dei de ţormare a poporului •romdn, Bucureşti, 1967,
p. 97.
a Noi ne situăm pe poziţia că complexele din care
lipseşte specia ceramicii cenuşii nu trebuie tncadrate
tn cultura Dridu. Plectnd de la acest considerent ar
trebui ca complexelor ceramice din Dobrogea seco-
lului al XI-lea tn care nu mai apare specia cenuşie
cu linii lustruite să li se dea o altă denumire.
• Aria de răspîndire a ceramicii smălţuite verde-
milsliniu pare a:depăşi uşor aria de răspîndire a vaselor
din humă albă decorate cu vopsea roşie sau brună.
t Evident, anume fragmente ceramice de tip Dridu
au apArut izolat şi tn aşezări situate tn afara ariei
circumscrise mai sus (cum ar fi, de pildă, la Suceava)
dar, Intrucit ele nu determină - prin cantitatea şi
calitatea lor - caracterul general al aşezărilor res-
pective, trebuie considerate ca elemente de import.
a Cf. Jivka Văjarova, C/tlUJlInc"u u C/tlUJIIHOObA-
eapcsu cenusua 6 6'bJ1eapc"ume aCMu VI-X1 6C", Sofia,
1965, passim; vezi In ultima vreme şi Ivan A. Bojilov,
Ky/tbmypama /{puay u nepeomo 6'b.11eapc"o uapcmeo,
tn Hcmopuxecsu Ilpeeseâ, 4,1970, Sofia, p.115-124.
7 .Jlvka Văjarova, op, eit., p. 121 şi urm, unde
stnt Inşirate numele tuturor localităţilor din Bulgaria
cu astfel de ceramică.
8 G. F. Cebotarenko, Mamepua.ttw " apaeonoeusec-
~U xapme na.41cmHU"06 VIII-X 66. lO:JICHOU ttaemu
I1pymo'/{HeCmp06C~eQ MC:JICaypC'tUil. /{aMMe npo-
UMOe MOMa6UU, Chişinău, 1969, p. 215-217. Vezi
de asemenea şi G. B. Feodorov, Rezultatele şi pro-
blemele principale ale cercetărilor arheologice din
sud-vestul U.R.S.S. reţeriioare la primul mi/miu al
e.n., tn SC/V, 1959, X, 2, p. 393, fig. 10.
 Problema originII ceramlcll Drldu

aceleiaşi oeramiei n-ar face altceva decît să îngreuieze prezentarea unor probleme - şi
aşa complicate 9.
In privinţa originii şi atribuirii etnice a ceramicii de tip Dridu există astăzi două
opinii principale: unii cercetători români şi bulgari susţin că aceasta "s-a născut"
în regiunile Dunării de jos 10, in timp ce alţi cercetători in special bulgari şi sovie-
tici 11 socotesc că originile ei trebuie căutate în sud-estul părţii europene a Uniunii
Sovietice.
Fiecare din cele două opinii se subdivide în altele care - departe de a contribui
la elucidarea problemei puse în discuţie - riscă să o· complice şi mai mult.
. Astfel, cîţiva arheologi din rindul adepţilor primei opinii susţin că ceramica Dridu
de la Dunărea de jos este o creaţie a slavilor, care şi-ar fi însuşit tehnica modelării la
roată a vaselor de la populaţia autohtonă tracă romanizată, Aceiaşi arhoologi mai
susţin că slavii au transmis ceramicii Dridu formele şi elementele de decor caracteristic
vaselor de tip slav, modelate cu mîna. Fenomenul S-ar fi petrecut către sfîrşitul seco-
lului al VII-lea 12.
Majoritatea cercetătorilor români sint înclinaţi a crede că contribuţia slavilor
la geneza ceramicii Dridu este insignifiantă. Ei văd în forma şi decorul vaselor elemente
mai degrabă romane decît slave.
Cîţiva specialişti din rindul adepţilor. celei de-a doua opinii, socot că numai
specia cenuşie cu linii lusttuite vine dinspre răsărit 13, în timp ce cealaltă specie cera-
mică, nisipoasă, ar fi o creaţie fie a populaţiei romanizate fie a celei slave de la Dună­
rea de jos. Mulţi dintre cercetători neagă orice aport al populaţiei traoo-daeo-romani-
zate la geneza atît a speciei cenuşii cu linii lustruite cit şj a celei nisipoase.
Cercetătorii români adepţi ai tezei originii locale a ceramicii Dridu S-aU străduit
să evidenţieze, prin analize comparative, acele forme şi elemente de decor care amin-
tesc traditia ceramicii romane. întrucît concluziile la care au ajuns n-au convins, ei •

au încercat să surprindă o linie evolutivă de la ceramica romană provincială şi

romane-bizantină la ceramica Dridu. Şi astfel, S-a ajuns la formularea părerii că din

9 Unii cercetătorinumesc cultura Dridu şi, In A. Oţetea, Bucureşti,

consecinţă, ceramica acesteia "balkano-danubiană".
Cf, Starnen Mihailov, Les origines de la cioilisoiion
balkano-âanubienne a I'epoque du haut moyen dge,
In Sources archiologiques de la einilisation europeenne,
Colloque international-Mamaia (Roumanie) 1- 8
sepiembre 1968, Bucureşti, 1970, p. 271-278. In
acest sens vom menţiona şi părerea Mariei Comşa,
La civilisation balkano-danubienne (Ixe-XIe sie-
cles) sur le territoire de la R. P. Roumaine; origine,
evolution et appartenance eihnique. Etude preliminaire,
In Dacia, N.S., VII, 1963, p. 413, nota 1, care consideră
că denumirea "Dridu" trebuie dată numai unui
anumit facies zonal al culturii "balcano-dunărene".
10 I. Nestor, op. cit.; E. Zaharia, op, cit.; Dan
Gh. Teodor, Contributii la cunoaşterea culturii Dridu
pe teritoriul Moldovei, in SCIV, 19, 1968, 2, p. 227-
278; 1. Barnea, Ceramica din cariera de cretă de la
Basarabi, in SCIV, XIII, 1962, 2, p. 349-371.
Un punct de vedere mai dezvoltat, vezi la 1. Nestor,
Les donnees archiologiques et le problem« de la forma-
tion du peuple roumain, in RRH, 1964, 3, p. 401 şi
urm.; idem, in Istoria poporului romdn, sub redacţia
1970, p, 107-113. Dintre
bulgari, vom cita cu titlu de exemplu
cercetătorii
numai pe Sonia Gheorghieva, K 6onpocy Mamepua-
JlbHOU ~Jlbmype CJIa8I1H u npaăoseap Ha HU3ICHeM
/(yHae, in Studia in honorem M.S. Drinoo, Sofia, 1969,
p. 357-367, şi Stamen : Mihailov, op, cit.
11 De pildă, Stancio Stancev (Vaklinov), Hespo-
nOJl'bm ao H06U Ilasap, Sofia, 1958. Vezi aici şi altA
bibliografie. Totodată trebuie să se reţină tonul pru-
dent şi nuanţele expunerii cercetătorului bulgar,
Dintre sovietici vom cita numai lucrarea cercetătoa­
rei S.A. Pletneva, Om "0'U16UU x eopoâa», Moscova,
1967, unde se află şi bibliografia de rigoare.
11 Sonia Gheorghieva, CpeaHe6e1t06HOmO ceAUu.,e
Haa paeeasuuume Ha aHmU'lHUII A6pumyc, in lAI,
XXIV, Sofia, 1961, p. 4-35.
la De exemplu, M. Comşa, Die bulgarische Herrsebaţt
nordlich der Donau ·wlihrend des IX. und X. Jh. im
Lichte der archliologischen Forschungen, in Dacia,
N.S., IV, 1960, p. 395-422. Cf. D. Il. Dlmitrov,
PaHHOcpeiJHo6e1tOtJeH He"pOnOA npu eapa PMik.tma,
3-4, Sofia, 1959, p. 55-60. 123
Petre. Diaconu

ceramica romană s-a dezvoltat ceramica de tip Ipoteşti-Oindeşti (Ciurelu)14, datată

între sfîrşitul secolului al V-lea şi începutul secolului al VII-lea care, la rîndul ei, ar fi
evoluat spre ceramica de tip Dridu. Prin urmare, eeramiea de tip Ipoteşti-Oîndeşti
constituie în concepţia acestor cercetători o verigă de legătură între eeramiea romană
şi ceramica Dridu.
Vom reaminti că ceramica de tip Ipoteşti-Oîndeştise caracterizează prin asocierea
a două categorii distincte din punctul de vedere al modelării: una lucrată cu mina,
dintr-o pastă grosolană şi alta, modelată la roata de picior (rapidă), dintr-o pastă de
calitate oarecum superioară. Fireşte, tehnica de lucru, decorul şi chiar anumite forme
de vase Ipotcşti-Cindeşti (şi aici ne referim numai la specia modelată la roata rapidă)lll
constituie argumente serioase în sprijinul tezei derivării acestei ceramici din ceramica
romană. Avind în vedere însă aceleaşi criterii nu se poate stabili o legătură intre eera-
mica Ipoteşti-Cîndeşti şi ceramica Dridu, iar aceasta în pofida faptului că în eeramioa
Dridu se regăsesc anumite elemente de decor şi de profil de vase, caracteristice ceramieii
Ipoteşti-Cîndeşti. O atare afirmaţie este motivată de constatarea, de altfel recunoscută
de toţi specialiştii, că în timp ce vasele Ipoteşti-Oindeşti sînt modelate la roata rapidă
(de picior), cele de tip Dridu sînt modelate la roata înceată (de mînă). Or, fiindcă nu
este posibilă transmiterea dintr-o ceramică în alta a unor forme şi elemente de decor
fără a se transmite însăşi tehnica de execuţie a vaselor, teza consemnată mai sus îşi
pierde sensibil din substanţă.
Dacă la aceasta vom mai adăuga şi faptul că din cadrul ceramicii Ipoteşti-Cindeşti
lipseşte specia cenuşie decorată cu linii lustruite atît de proprie culturii Dridu vom
căpăta suficiente motive de a ne îndoi de valabilitatea tezei derivării directe a ceramicii
Dridu din ceramica Ipoteşti-Cîndeşti. În aceeaşi ordine de idei vom mai aminti şi faptul
că din eeramica Ipoteşti-Oîndeşti lipsesc mărcile de olar care constituie, după cum se
ştie, încă una din caracteristicile ceramicii Dridu 16.
Fără îndoială că demonstraţia "metodologică" a tezei originii locale a ceramioii
Dridu, astfel prezentată de adepţii ei, este neconvingătoare.
Cealaltă teză, a "transplantării" ceramicii Dridu din regiunea azovo-crimeeană
în regiunea Dunării de jos, este şi mai puţin convingătoare.
Potrivit susţinătorilor ei, eeramica Dridu ar fi o creaţie a triburilor bulgaro-alano-
chazare din sud-estul părţii europene a Uniunii Sovietice şi că practica modelării vaselor
ar fi fost adusă la Dunărea de jos odată cu sosirea triburilor bulgare ale lui Asparuch,
adică la sfîrşitul veacului al VII-lea. Drept argumente principale se invocă: observaţia că
anumite forme de vase şi elemente de decor din ceramica Dridu se aseamănă aproape
pînă la identitate cu altele din ceramiea Saltovo-Maiaţk şi constatarea că eeramiea
Dridu este răspîndită la Dunărea de jos exact in regiunile in care s-au aşezat druji-

14 Vom da lucrările mai importante privind eera-
mlca şi cultura, in general, de tip Ipoteşti-Cindeşti,
numită de către unii cercetători "Ciurelu". Sebastian
Morintz, in Materiale, VI, 1959, p. 770-771 ; V. Leahu,
• Raport asupra săpăiurilor arheologice efectuate In 1960
la Căţelu Nou, in Cercetări arheologice In Bucureşti,
1, 1963, p. 34-43; Margareta Constantlniu, Săpă­
turile de la Bucureştii Noi 1960, Sectorul Străuleşii­
Lunea, in Cercetări arheologice In Bucureşti,,z, 1963,
p. 77 -104; Suzana Dolinescu-Ferche, Aşezarea din
epoca preţeudală de la Dulceanca, in Revista muzeelor,
12.. III, 1966, 3, p. 261-264: V. Teodorescu, Despre
cultura Ipoteşti-Ctndeşii In lumina cercetărilor arheo-
logice din nord-estul Munteniei, in SCIV, 15, 1964,
4, p. 485-503. Este locul să atragem atenţia că punc-
tul nostru de vedere din articolul Observa/ii asupra
ceramicii din sec. XII-XIII de pe teritoriul oraşului
Bucureşti, in SCIV, IX, 1958, 2, p. 451-459, astăzi
complet depăşit, privea tocmai această ceramică.
10 De altfel, ceramica modelată cu mina şi atri-
buită de unii tradiţiei slave, iar de alţii tradiţiei da-
cice tirzii nu are nimic de-a face cu, ceramica romani.
18 Vezi, infra, p. 131-136.
 Problema originii ceramlell Dridu

nele lui Asparueh. Ce-i drept, in ţinuturile Varnei, Pliskăi, Madarei - acolo unde s-au
oprit cetele lui Allparuch - aceasta şi nu alta este ceramica aşezărilor şi necropolelor
din veacurile VIII-X.
Evident, atribuirea ceramicii Dridu (proto )bulgarilor dă naştere unor serioase
nedumeriri.
Intr-adevăr, cum pot fi consideraţi tocmai (proto)bulgarii - populaţie nomadă
şi războinică - drept creatorii unei ceramici care, în elementele sale constitutive,
poartă atributele unei populaţii sedentarev t In afară de aceasta, "transplantarea"
tradiţiei ceramicii Dridu din răsăritul Europei (adică din aria culturii Saltovo-Maiaţk)
la Dunărea de jos presupune că la data plecării bulgarilor din ţinuturile azoviene eera-
mica Saltovo-Maiaţk era deja cristalizată în componentele sale de bază 18. 01', tocmai
această afirmaţie nu poate fi demonstrată.
Astăzi este ştiut că cele mai vechi complexe ceramice de tip Saltovo-Maiatk
din răsăritul Europei datează din secolul al VIII-lea şi că bulgarii lui Asparueh au
plecat de acolo - îndreptindu-se spre Dunăre - pe la mijlocul secolului anterior.
Cît priveşte încercarea de a stabili un raport între existenţa ceramicii Dridu în
regiunile de la sud de Dunăre şi prezenţa în acele locuri a bulgarilor, ea nu depăşeşte
limitele unei simple constatări. De altfel, faptul nu are nici o semnificaţie pentru deter-
minarea originii şi atribuirii etnice a ceramicii de tip Dridu. Altminteri, ar trebui să
se explice de ce ceramica Dridu nu se întîlneşte şi în ţinuturile din nord-vestul Bulga-
riei - despre eare se ştie că au intrat în alcătuirea teritoriului statului bulgar încă de
la sfîrşitul secolului al VII-lea.
Iată deci, pe scurt, numai o parte a motivelor care ne împiedică să acceptăm
teza originii răsăritene a ceramicii Dridu.
După cum se vede, nici pînă în ziua de astăzi nu s-a ajuns la un consens în ceea
ce priveşte originea ceramicii Dridu. Situaţia se datorează, credem noi, unor deficienţe
de ordin metodologie. Astfel, mulţi dintre cercetători, în efortul de a desluşi procesul
genezei ceramicii Dridu nu acordă o egală atenţie celor două specii: nisipoaeă şi cenuşie
cu linii lustruite. Uneori, se pune un accent mai mare pe categoria ceramicii nisipoase,
alteori, pe categoria ceramicii cenuşii decorată cu linii lustruite, scăpîndu-se din vedere,
de fiecare dată, că cele două specii ceramice - privite prin poziţia lor în spaţiu şi timp,
in cadrul culturii Dridu - constituie un tot unitar.
Alţi arheologi sînt înclinaţi spre exagerarea importanţei criteriului tipologie
atunci cind se ocupă cu problema originii oeramieii Dridu. In general, ei nu ţin seama
de faptul că observaţiile tipologice, adeseori, sînt viciate de factorul subiectiv al apre-
cierii noastre. La drept vorbind, observaţiile tipologice, judecate prin ele însele, pot oferi
indicii şi nicidecum soluţii. Lucrurile sint şi mai mult complicate atunci cînd se exage-
rează rolul ceramicii ca mijloc de determinare etnică a cutărei sau cutărei comunităţi
omeneşti. In atare situaţii se neglijează împrejurarea că eeramica lucrată la roată
(Dridu, de pildă) este produsul unor ateIiere de olărie şi că în acest caz ea reflectă mai
degrabă etnicitatea olarului-producătordecît pe aceea a cumpărătorului.

17 Pornindu-se de la ideea preconcepută că eera-
mica Saltovo-Maiaţk şi Drldu este cu deosebire o
creaţie a bulgarilor şi de la realitatea istorică cum că
bulgarii erau nomazi războinici. s-a ajuns astăzi la
ciudata afirmaţie, foarte des Intllnită In literatura
de specialitate, că ceramica despre care este vorba
ar conţine elemente nomade. Este semnificativ fap-
tul că niciodată o atare afirmaţie nu este Insoţită şi
de explicaţiile de rigoare.
18 Fapt contrazis de documentele arheologice. 125
Petre DllCOnu

în sfîrşit,· ultima şi cea mai gravă deficienţă metodologică constă in ignorarea

de către unii arheologi a asemănării dintre ceramica Dridu şi Saltovo-Maiaţk. In fapt,
aceste două "ceramici" sint intr-atit de înrudite incit nu puţini sint aceia care atribuie
ceramicii Dridu denumirea de Baltovo-Maiaţk. De aceea, orice incercare de rezolvare
a problemei originii eeramieii Dridu, fără a se ţine seama de existenţa ceramicii Sal-
tovo-Maiaţk ca şi orice incercare de rezolvare a problemei originii ceramicii Saltovo-
Maiaţk fără a se ţine seama de existenţa eeramieii Dridu, este dintru inceput sortită
eşecului. .
In ceea ce ne priveşte, noi credem că eeramiea Dridu şi eeramiea Saltovo-Maiaţk au
apărut concomitent - prima in regiunea Dunării de jos, iar a doua in regiunea azovo-
erimeeană, ca rezultat al grefării unor elemente, venite din afară, pe un fond local 19.
Un astfel de proces Insă cristalizat probabil la inceputul celui de-al optulea veac nu
putea să aibă loc decit dacă in cele două regiuni, adică la Dunărea de jos şi, respectiv,
in spaţiul azovo-erimeean, existau condiţii identice de dezvoltare social-economică.
De la sine tnţeles, condiţiile identice erau determinate, in primul rind, de prezenţa
in ambele regiuni ale uneia şi aceleiaşi populaţii. In plus, această populaţie trebuie să
fi fost beneficiara unei indelungate tradiţii ceramiee şi a unei vaste experienţe in meş­
teşugul olăritului. Şi, cum in veacurile VII-VIII populaţia despre care este vorba
nu poate fi identificată cu protobulgarii, noi credem că ea era reprezentată de ele-
mentele gotice tirzii.
Despre existenţa goţilor in regiunile azoviene şi cu osebire in Crimeea - încă
din secolul al IV-lea (care şi-au menţinut individualitatea etnică pînă tirziu in epoca
medievală) există suficiente dovezi literare şi arheologice.
Astăzi se poate spune acelaşi lucru şi despre goţii din regiunile de la Dunărea
de jos. In Scythia Minor, de exemplu, trăiau in secolul al VI-lea anumite grupe de goţi
atestaţi arheologic prin fibule digitate, eatarămi, inscripţii in caractere greceşti şi chiar
printr-o inscripţie runieă, Mai mult decit atit, persistenta goţilor în Dobrogea este ates-
tată şi in veacul al IX-lea. Celebrul călugăr bavarez Walafrid Strabo ne informează
că pe vremea sa (mijlocul secolului al IX-lea) anumiţi goţi creştini mai trăiau incă in
regiunea tomitană, Intr-un studiu mai recent am incercat să arătăm că prezenţa goţilor
este documentată la Murfatlar chiar şi pentru sfîrşitul secolului al X-lea 2o•
Să rezumăm deci. In secolele VI-X, atît la Dunărea de jos cit şi in părţile răsări­
tene ale Europei continuau să vieţuiască populaţii de neam gotic. Aceşti goţi erau
desigur urmaşii acelora care s-au retras din calea hunilor. Se ştie că pînă la venirea
hunilor, gotit ocupau un vast teritoriu care se intindea incepînd de la Dunăre şi pînă
dincolo de Nipru. Aici, in aceste regiuni, ei au dezvoltat o strălucită cultură materială
cunoscută sub numele de Sintana de Mureş-Cerneahov. Oeramiea culturii Sîntana de
Mureş-Cerneahovse caracterizează prin coexistenţa speciei nisipoase şi a celei cenuşii
cu sau fără linii lustruite. De notat că vasele erau modelate la roata rapidă.
Pătrunzind in regiunile sud-dunărene şi in Crimeea, goţii au dat peste o civili-
zaţie superioară celeia cu care veneau ei,ceea ce a avut drept urmare, renunţarea la o
bună parte a vechii lor zestre culturale. Odată aşezaţi in regiunile de la sud de Dunăre
şi din Orimeea ei se văd nevoiţi să renunţe la ceramica de tip Sintana de Mureş-Cernea­
hov, însuşindu-şi pe aceea a localnicilor. Această renunţare a fost provocată şi de un
ItVezi această părere şi In articolul lui Petre vations sur le complexe archtologique de Murfatlar
Diaconu, Realites archtologiques et consiâerailons (Basarabi), In Dacia, N.S., XIII, 1969, p. 443-456.
bistoriques, In RRH, V, 1966, 3, p. 489 sq. Tot acolo vezi şi dovezile despre prezenţa goţilor In
126 10 Petre Dlaconu şi P. Ş. Năsturel, Quelques obser- Dobrogea secolelor VI şi VII.
 Problemi originii ceramlcli Dridu

factor obiectiv. Tradiţionalele lor ateliere din spaţiul dintre Dunăre şi Nipru işi inceta-
seră existenţa in momentul năvălirii huni1or. în atare condiţii este de presupus că .
puţinii olari "goţi" care au reuşit să treacă la sud de fluviu au inceput să modeleze o
ceramică apropiată de cea romană. Se inţelege că anumite elemente tipice ceramicii
Sintana de Mureş-Cerneahov au fost păstrate pe ici pe colo.
Oricum s-ar prezenta situaţia, un fapt este cert; atit in răsărit cit şi la Dunărea
de jos centrele de maximă concentrare a ceramicii Saltovo-Maiaţk şi Dridu se găsesc
tocmai in regiunile in care s-au retras goţii in veacul al IV-lea, adică in Crimeea şi păr­
ţile asovieneşi, respectiv, in Scythia Minor. în acest caz este de presupus că ceramica
de tip Dridu şi ceramica de tip Saltovo-Maiaţk sint rezultatul grefării elementelor
Sintana de Mureş-Cerneahov pe fondul local autohton.
Evident, se poate aduce obiecţia că fondul local al ceramicii din Scythia Minor
diferă intrucitva de cel din regiunile azovo-erimeene. în timp ce in prima dintre aceste
două zone, adică in Scythia Minor, locuia in epoca de sfirşit a antichităţii o populaţie romană
sau pe cale de romanizare, in zona azovo-orimeeană nu poate fi vorba despre aşa ceva.
Este posibil insă, ca tocmai această realitate să fi determinat particularităţile ceramicii
din cele două arii culturale - Dridu şi Saltovo-Maiaţk.
Fireşte, nouă nu ne scapă din vedere că ceramica Dridu şi ceramica Saltovo-
Maiaţk au fost sensibil colorate şi de aportul populaţiilor slave, alane etc., fapt care a
contribuit şi mai mult la individualizarea lor; dar ceea ce constituie latura lor comună,
adică asocierea speciilor nisipoasă şi cenuşie cu linii lustruite este o moştenire a ceramicii
Sîntana de Mureş-Cerneahov. Din acest punct de vedere asocierea speciilor nisipoasă
şi cenuşie cu linii lustruite, din cadrul culturilor Dridu şi Saltovo-Maiaţk, nu consti-
tuie altceva decit o replică pe altă scară cronologică a ceramicii Sintana de Mnreş­
Cerneahov.
Faptul că in regiunile de la Dunărea de jos ca şi in teritoriile azovo-crimeene nu
se poate determina calea evolutivă de la eeramica Sintana de Mureş-Cerneahovla cera-
mica Dridu şi respectiv Saltovo-Maiaţk nu are cum să constituie o obiecţie valabilă,
atîta vreme cit aceeaşi obiecţie poate fi adusă oricărei soluţii preconizate pînă in prezent.
De altfel, procesul de creare al unui tip eeramie nu trebuie considerat ca fiind conse-
cinţa naturală a transformărilor lente şi evolutive ale unei ceramici anterioare. Dim-
potrivă, acest proces trebuie să fi avut un caracter explosiv, ca rezultat al unor acumu-
lări cantitative, petrecute intr-o perioadă mai mult sau mai puţin indelungată şi nu-
mai in anumite zone. în retorta acumulărilor şi transformărilor care au avut loc intr-o
perioadă dată unele elemente (in special cele care ţin de decorul şi forma vaselor) an
dispărut, in timp ce altele au fost modificate in chip substanţial. într-o asemenea situa-
ţie, chiar şi verigile de legătură dintre ceramica romano-bizantinăşi Sintana de Mureş­
Cerneahov, pe de-o parte, şi Dridu, pe de altă parte, se prezintă sensibil deosebite atit
de ceea ce a fost cit şi de ceea ce va fi. .
Una dintre aceste verigi o constituie, credem noi, ceramica de tip Hinog, data bilă
la sfîrşitul secolului al VI-lea şi inceputul secolului al VII-lea şi documentată mai in
toate castrele din epoca romană tirzie din Scythia Minor. Ceramica de tip Hinog este
reprezentată de vase din pastă nisipoasă, arse oxidant şi din pastă cenuşie-neagră, arsă
reducător. Noi am mai avut prilejul să susţinem că această ceramică (de tip Hinog)
atribuită populaţiei "nordice" din Dobrogea, conţine pe de o parte unele ele.nente
care amintesc tradiţia ceramică de tip Sintana de Mureş-Cerneahov,iar pe de altă parte, 127
Petre Diilconu

elemente care anunţă caracteristicile ceramicii de tip Dridu".

Formarea ceramicii Dridu şi Saltovo-Maiaţkîn zone geografice diferite nu exclude
posibilitatea ca anumite elemente să fi fost vehiculate dintr-o parte în alta, în decursul.
veacurilor VIII-X. Evident, această vehiculare s-a operat prin intermediul goţilor;
şi oricum s-ar fi desfăşurat procesul este de presupus ca tocmai datorită lui Ră fi cres-
cut numărul elementelor de natură să contribuie la o şi mai accentuată asemănare
între cerarniea Dridu şi ceramica Saltovo-Maiaţk.
Subliniind contribuţia elementelor Sîntana de Mureş-Cerneahov la făurirea cera-
micii Dridu, noi am subînţeles totodată şi aportul hotărîtor al tradiţiei ceramicii provin-
cial-romane, după cum referindu-ne la originea ceramicii Saltovo-Maiaţk, nu putem
eluda aportul tradiţiei ceramicii autohtone din regiunile azovo-crimeene.
Prin prezentarea ceramicii din humă albă decorată cu vopsea şi chiar a ceramicii
smălţuite verde-oliv am adus, credem noi, dovada că antichitatea romană tirzie de la
Dunărea de jos (în special, Dobrogea) a transmis secolelor următoare o anumită tra-
diţie ceramică'". Numai în acest context poate fi validată şi teza potrivit căreia în cera-
mica nisipoasă de tip Dridu s-au moştenit unele elemente de profil şi de decor specifice
ceramicii romane tîrzii. Ne referim în primul rînd la ornamentul format din linii inci-
zate orizontal, iar în al doilea rînd la unele profile cum ar fi de exemplu buzele îngro-
şate întîlnite la vasele din secolele III-IV de la Dervent, Pîrjoaia, Capidava etc. şi la
vasele "Dridu" de la Capul viilor-i-Histria (secolul al VIII-lea)23, Murfatlar (secolul
al X-lea)24, Păcuiullui Soare (secolul al XI-lea).
Numai în funcţie de observaţiile de mai sus, la care trebuie adăugate şi conside-
raţiile privind rolul tradiţiei ceramicii Slntana de Mureş-Cerneahov în "făurirea"
ceramicii Dridu, se poate afirma, că aceasta din urmă are în componentele sale de bază
uri caracter local.
în elaborarea tezei noastre am ţinut seama de următoarele realităţi. Ceramica
Dridu nu poate fi decît creaţia unei populaţii sedentare (nu sedentarizate), beneficiara
unei puternice tradiţii şi a unei îndelungate experienţe ceramice. Pornind de la acest
adevăr socotim că devine inutilă orice discuţie care pleacă de la convingerea (dinainte
formată) că o ceramică lucrată la roata de mînă, purtînd în componentele sale toate
atributele unei populaţii sedentare, poate fi socotită drept o creaţie a unei populaţii
nomade sau seminomade, războinice, cum ar fi cea a protobulgarilor.
O problemă importantă priveşte însăşi tehnica de lucru. Vasele de tip Dridu
sînt modelate la roata de mînă, în timp ce ceramica romană (şi romano-bizantină) era
lucrată la roata de picior ca şi ceramiea Sîntana de Mureş-Cerneahov, de altfel. într-o
atare situaţie se ridică întrebarea dacă roata de mînă a fost inventată aici, în regiunile
noastre sau a fost împrumutată de la alţii. Fără a avea pretenţia de a da în privinţa
aceasta o soluţie, noi ne situăm deocamdată pe poaiţia că roata de mînă a fost moştenită
de la romani, fiindcă este cert că ea era cunoscută olarilor din Noricum în veacurile
V şi VI. Aici, în această regiune, în secolele V şi VI, olarii obişnuiau să-şi ştampileze
vasele'", ceea ce înseamnă că roata folosită de ei era o roată de mînă.

21 Petre Diaconu, IUalites archeoloqiques . . . , datează complexul de la Capul Viilor In secolul al

p. 491; vezi tot acolo şi nota 1. X-lea.
22 Vezi, supra capitolele respective.
21 I. Barnea, op, cil., p. 356, fig. 5, 3.
2, H. Mitscha-Merheim, Bodenzeiclieti auf spăl­
2' VI. Zirra, ;'1,ey:rOUpRiJOBbtii MOeUAbltUK paltlto- rămischett TongefăţJen aus Mautern, N; O, In Oslerrei-
ffieoiJaALltou snoxu. fi HanYA Buunop ~ Hcmpusi, chische Zeilschrifl [tir Kunsl- und Denţanulpţleqe,
12B In Dacia, N.S., VIII, 1963, p. 410, fig. 39, IV. Autorul XVII, 1963, 4, p. 153-157.
 Problema originii ceramicll Drldu

Nu este exclus, ca în condiţiile mişcării triburilor slave din secolele VI şi VII,

anumiţi olari din Noricum să fi ajuns în regiunea Dunării de jos şi în cea azovo-cri-
meeană, şi ca tocmai aceştia să fi contribuit la generalizarea în spaţiile respective a roţii
de mînă cu învîrtire înceată. Oricum ar fi, atunci cînd se judecă originile eeramicii Dridu
şi Saltovo-Maiaţk nu poate fi ocolit nici temeiul romane-bizantin şi nici cel Sîntana de
Mureş-Cemeahov.
Subliniind originea romană a tehnicii de lucru a vaselor Dridu alături de carac-
terul Sîntana de Mureş-Cerneahov al asocierii eeramieii nisipoase cu eeramiea cenuşie,
departe de noi gîndul de a socoti că această ceramică documentează peste tot unde apare
prezenţa unei populaţii romanizate. De altfel, în privinţa aceasta, intră în discuţie
însuşi modul de interpretare al materialului ceramic. Am atras atenţia ceva mai sus,
că eeramiea prin ea însăşi defineşte nu etnicul unei populaţii ci, cel mult pe cel al olarului
producător. De aici şi nevoia de a determina poziţia topografieă a acestor centre.
Dintru început trebuie să atragem atenţia că eeramica Dridu trebuie să fi pro-
venit dintr-un număr restrîns de centre, fapt sugerat de caracterul uniform al tehnicii
de producţie şi al ornamentului. Dacă se ţine seama de constatarea că cea mai mare
concentrare a ceramicii Dridu - pentru epoca de început a acesteia (secolul al VIII-lea)
- se observă in Dobrogea vom căpăta şi dreptul să credem că procesul de geneză al
acesteia a avut loc în fosta provincie Scythia Minor. De aici, din Dobrogea, ceramiea
Dridu a inceput de la un moment dat să se răspîndească în toate direcţiile - atingînd
limitele pe care le-am definit mai înainte. Răspîndirea eeramicii Dridu nu ealehează
o răspîndire a vreunei populaţii, ci ea este expresia unuia dintre obişnuitele fenomene
economice legate de schimbul de mărfuri.
In consecinţă, oriunde ar apărea această ceramică ea reflectă nu o situaţ-ie etnică 28,
ci un anumit grad de dezvoltare social-economică a comunităţii omeneşti.
In dorinţa, justificată de altfel, de a găsi dovezi pentru susţinerea unei ipoteze
sau teze ştiinţifice unii cercetători au transformat eeramiea Dridu în cheia de boltă
a problemei privind însăşi etnogeneza poporului român. Socotim că procedeul in sine
constituie o eroare.
Rezumînd consideraţiile noastre de mai sus, desprindem următoarele concluzii :
a) ceramica Dridu are un caracter local; b) ea nu se dezvoltă din ceramica Ipoteşti­
Oindeşti ; c) zona de cristalizare a ceramieii Dridu a fost Dobrogea; d) ea este rezultatul
grefării unor elemente de tradiţie Sintana de Mureş-Cerneahov pe fondul local autoh-
ton; e) eeramica Dridu, judecată în funcţie de răspîndirea ei, nu reflectă o situaţie
etnică 27, ci una social-economică28.

Petre Diaconu, op. cit., p. 492.

28
17 Vezi un punct de vedere analog şi la C. Daico-
viciu, Die Herkun(t des rumiinischeti Yolkes im Lichie
der neuesten Forschungen und Ausgrubungen, In Sudosi-
europa. Studieti im Namen der Siidosieuropa Gesell-
scha(i turausqeqeben von Waller Althiimer, 9, Munchen,
1967. Fireşte, felul In care am dezvoltat expunerea
noastră Intră In contradicţie şi cu părerea exprimată
9 - c, 1505
In Tribuna, an. XV, n. 1 (728), p. 4, potrivit căreia
cultura Dridu este o cultură a proto-bulgaro-slavilor,
ceea ce ar Insemna că este o creaţie a acestora.
18 Astfel judecate lucrurile nu mai are nici o im-
portanţă pentru problemele pe care le-am discutat dacă
IncepInd de la un moment dat olarii erau romAni,
slavi, alani tirzii sau de altă origine.
129
 ......

MARCILE DE OLAR

MĂRCILE de olar apar intotdeauna sub forma unui desen realizat în relief pe fundul
vaselor 1. Tipul de vase cu cele mai multe mărci de olar este reprezentat de oalele-borcan.
Străchinile 2 şi opaiţele ştampilate se reduc doar la cîteva exemplare. De altfel, la Păcuiul
lui Soare, aceste două forme de vase, luate împreună, sînt mult mai puţin numeroase
decît oalele-borcan.
Fără excepţie, ceramica ştampilată este din categoria ceramicii nisipoase. Pînă
în momentul de faţă la Păcuiul lui Soare nu s-a descoperit nici un vas ştampilat din
categoria ceramicii din humă albă sau smălţuită verde-oliv. După aprecierea noastră,
vasele prevăzute cu mărci de olar reprezintă doar 3 -4 % din totalul ceramicii.
Semnele care s-au impus ca mărci de olar în ceramica de la Păcuiul lui Soare sînt
destul de variate (fig. 54). întrucît mărcile de olar de la Păeuiul lui Soare se înscriu

@EtE~*X>-<~'f
~ "f X Z ~Y rt{ ~rt{
Fig. 54. - Semne de mărci -de olar.

în problema generală a semnelor de la Dunărea/de jos, în cele ce urmează- vom aborda

această. chestiune pe un plan geografic mai larg. Cele mai vechi mărci de olar din Dobrogea
sînt datate din secolul al VIII-lea şi ele provin din cimitirul de la Capul Viilor de lîngă
1 Plnă In prezent, au fost publicate doar citeva 2 Ibidem, fig. 5/3b, este publicată o strachină
m1i""iJlp J)J.g,. .1lP-7;_~'lte~_1]i&vuUj,f[n;lC<JCb-A'"- A?-,y!f., nuca- avmu pe tund o marca de olar.
p. 493, fig. 5/4,5. 131
Petre Oiaconll

Histria 3. Cu cit maintăm în timp, numărul ştampilelor creşte 4. După datele de care
dispunem, se poate spune, fără teama de a greşi, că practica ştampilării vaselor in
Dobrogea încetează in secolul al XIII-lea. în stadiul actual al cercetărilor nu se poate
stabili care este cauza dispariţiei ei. Cercetătorul sovietic I. Mansurov, într-un studiu
rezervat mărcilor de olar de la Staraia Reazan şi Pronsk (Uniunea Sovietică), lega
incetarea existenţei mărcilor de dezvoltarea tehnicii de modelare a vaselor 6. După opi-
nia lui, introducerea roţii cu invirtire rapidă şi, ca o consecinţă, folosirea sforii pentru
detaşarea vaselor de pe disc au dus in chip inevitabil Ia dispariţia mărcilor. Alţi cerce-
tători, socotind că practica ştampllării era pur şi simplu o modă, găsesc explicaţia dispa-
riţiei ei în incetarea acestei mode. Din punctul nostru de vedere, credem că părerea lui
A. A. Mansurov este mai apropiată de realitatea istorică.
în ce priveşte tehnica realizării mărcilor de olar există două păreri. Potrivit uneia,
ele erau realizate cu ajutorul unei ştampile mobile, după ce vasul se ridica de pe disc 6 ;
potrivit celeilalte păreri, mărcile erau imprimate in timpul procesului de modelare
a vaselor, semnele fiind săpate in negativ pe discul roţii olarului 7.
Dintru început vom atrage atenţia că prima opinie cu greu poate fi acceptată.
Admiţind valabilitatea ei, ar trebui să presupunem că vasul pentru a fi ştampilat era
ridicat de pe disc şi apoi aşezat cu faţa in jos. Nu încape îndoială, însă, că in timpul
unei atare operaţii vasul ar fi fost deformat dacă, nu chiar distrus. Fireşte, oricind se
poate susţine că pentru a fi ştampilat nu era nevoie ca vasul să fie intors cu fundul in
sus şi că era suficient ca ştampila să fie fixată pe pămînt, iar olarului să nu-i rămînă
altceva de făcut decit să ia vasul şi, ţinîndu-I în poziţia lui normală, să-I apese in ştam­
pila respectivă. Lăsînd la o parte faptul că şi în această situaţie vasul se deforma, ar fi
trebuit să găsim un oarecare număr de mărci necentrate bine. Or, din observaţiile noastre
reiese că toate mărcile sint corect centrate. în consecinţă, opinia conform căreia mărcile
de olar se realizează in timpul modelării vaselor este aceea care corespunde realităţii.
De altfel, această opinie este confirmată de citeva observaţii făcute asupra ceramicii
din Dobrogea. La Oapidava, de pildă, s-au descoperit două mărci de olar vătămate de
beţişorul cu care olarul a dezlipit vasele de pe disc.
Detaşarea vaselor de pe disc necesita indeminare şi atenţie. De aceea in unele părţi
ale Dobrogei (la Păcuiul lui Soare, Dinogetia-Garvănşi Capidava) olarii ca să nu rişte
operaţia dezlipirii şi totodată pentru a realiza mai lesne marca presărau pe disc nisip
foarte fin inainte de aşezarea pastei 8. Presărarea nisipului pe disc se făcea şi atunci
cind se lucrau vase neştampilate, Procedeul era impus de calitatea pe cit de fină pe atît
de lipicioasă a pastei din care urmau să fie modelate vasele.
Pornind de la cercetarea mărcilor de olar din Dobrogea au putut fi sesizate cîteva
detalii interesante in legătură cu roata olarului. Citeodată, olarii realizau pe unul şi

S Vlad Zirra, J(/1Yx06PJl,008blU MOeUJIbHUK, Dacia, 6 A. A. Mansurov, Cmapopneaucxue U nponcxue

N. S., VII, 1963, p. 386, fig. 22, vezi supra p. 128,
unde opinăm că obiectivul arheologic de la Capul
Viilor datează nu din secolul al X-lea, cum crede
autorul, ci din secolul al VIII-lea.
4 Asupra mărcilor de olar, In general, vezi M.
Comşa, O BHa'leHUU eonxapuua: 1>JU!UM panuefieo-
OlUlbHOU anoxu, In Dacia, N. S., V, 1961, p, 454-461.
Tot acolo:vezi şi o bogată bibliografie. Despre mărcile
de olar de la Capidava (şi citeva consideraţii pe mar-
ginea lor), vezi Petre Dlaconu, In Capidava, I (mono-
132 grafie arheologică), Bucureşti, 1958, p. 215-226.
eonsapnue 1>JU!UMa, In SA, IV, p. 293.
• Max Năbe, Die Bodenstempel aur wendischen
und friihdeutschen Geţăssen der 9. - U. nachchristlichen
Jahrhunderte, In Mannus, X (1918), p. 288-289.
7 I. Kostrzewskl, Znaki na dnach naczynwczwsno
historycznych z Wielkopolski, Nlederluv, Sbornik,
1925, p. 122 şi urm. Cf. Konrad Jddfewskl, Nouie
materyali do pradzlejour Gnezno, In Przeglad archeo-
logiczny, IV, cartea 1, 1928, p. 45-46.
8 La Staraia Reazan pe disc se presăra cenuşe;
cf. A. A. Mansurov, op. cit., loc. cit.
 Mărci de olar

acelaşi disc vase de diferite manmi, Altădată, ei realizau o anumită dimensiune

de vas pe un anumit disc; în acest caz diametrul fundului vasului coincidea totdeauna
cu diametrul discului roţii. J.Ja o bună parte a vaselor ştampilate sau ne ştampilate din
această. categorie se distinge o muchie, de jur împrejurul conturului fundului, ieşită
pe direcţia planului oblic al pereţilor vasului. Muchia rezultată în timpul modelării
vaselor reprezintă negativul marginii discului. Adeseori, muchia păstrează
urmele beţişorului folosit la dezlipire. Pînă în prezent nu sîntem în posesia nici unui
indiciu care să ateste folosirea în Dobrogea a discului cu ştampilă ataşabilă, asemenea
celui întrebuinţat în Polonia.
Majoritatea cercetătorilor care s-au ocupat cu mărcile de pe fundul vaselor le
consideră mărci de olar, adică semne, care indică proprietatea personală a olarilor sau
a atelierului de olărie 9. Aceiaşi cercetători s-au străduit să desluşească ce semne s-au
impus ca mărci de olar; cu alte cuvinte ce semnificaţie aveau semnele pînă a deveni
mărci de olar' Unii, plecînd de la observaţii făcute pe marginea materialului ceramic
din Uniunea Sovietică, au găsit analogii între cîteva semne şi diferite unelte sau obiecte
din epoca respectivă. De pildă, săpăturile de la Staraia Reazan au scos la iveală nume-
roase mărci care aveau ca motiv o cheie sau un lacăt. Alţi cercetători susţin că o parte
a semnelor, înainte de a deveni mărci de olar, au fost semne de familie, trib sau neam 10.
Insuşindu-şi această ipoteză pentru o anume categorie de mărci de la Pliska, Madara
şi Preslav, cercetătorul bulgar Stancio Vaklinov (Stancev) 11 se opreşte în chip deosebit

asupra semnului J şi a variantelor sale, care apar frecvent ca mărci de olar în

amintitele aşezări. St. Vaklinov ne asigură că semnul îşi păstrează şi astăzi aceeaşi semni-
ficaţie la anumite .neamuri din Asia Centrală 12. .
In sfîrşit, o ultimă categorie de cercetători socoteşte că pe vase s-au impus ca mărci
de olar simboluri strîns legate de vechile reprezentări magice 13.
Referindu-ne la Dobrogea, putem spune că pînă în momentul de faţ.ă nu s-a găsit
nici o marcă al cărei semn să reproducă, în mod sigur, un obiect sau o unealtă. Este posibil
ca unele semne să fi fost la origine semne de familie, neam sau trib, dar deocamdată
este greu de stabilit care sînt acestea. Cea mai mare parte a lor pare să fi avut iniţial
o semnificaţie magică. In rîndul acestora trebuie enumerate cu precădere cercul, crucea
gamată şi pentagrama (steaua cu cinci colţuri).
Unii cercetători 14 socotesc, pe bună dreptate, că în anume situaţii s-au impus
ca mărci de olar semne din alfabetul runic tîrziu. Ne referim în chip special la urmă-
toarele semne: i)te <X B
In general, se admite că funcţia de marcă de olar a semnelor de pe fundul vaselor
îşi găseşte explicaţia în împrejurarea că ele apar şi se înmulţesc în epoca feudală tim-
purie odată cu dezvoltarea şi răspîndirea roţii de mînă. Potrivit acestei păreri olarii
îşi ştampilau vasele pentru a-şi deosebi marfa lor de a altora garantîndu-i atît calitatea
cît şi provenienţa. Intr-o atare situaţie ar trebui să, admitem că în Dobrogea secolelor
VIII - XII se ajunsese la un grad de dezvoltare al meşteşugului olăritului atît de înalt,
încît olarii, în procesul concurenţei, erau nevoiţi să-şi ştampileze vasele.

• Vezi bibliografie mai bogată la Petre Diaconu, y'l6aHUR, III, Sofia, 1948, p. 244.
In Capidava, p. 224 - 225. 12 Ibidem.
10 K. Jatd!ewski, op, cit., p. 45 şi urm. 18 Iv. Borkovski, Staroslauenska keramika v
11 St. Stancev (Vaklinov), rp'bH'lapCI>U aHaifu om sredni Evrope, Praga, 1940, p. 52 şi urm,
/lJlUCIM, MaiJapa u Ilpecsae, In PaaIWn"u u /lpo- H M. Comşa, op. eii., passlm, 13~
Petre Diilconu

Din păcate, izvoarele literare ale vremii nu conţin nici o informaţie referitoare
la olăritul din Dobrogea necum la ştampilarea vaselor, ca să ne putem face o idee asupra
caracterului social-economic al acestui meşteşug. Informaţiile care există privesc regiuni
mult prea îndepărtate în timp şi spaţiu. Un statut din 1431 şi o dispoziţie din 1578
obligau pe olarii din Viena şi, respectiv, din Hafnerzell de lîngă Passau să-şi marcheze
vasele. Tot în aceeaşi vreme, olarilor din Tulln (Austria) li se punea în vedere să-şi
ştampileze produsele cu litera T, initiala numelui oraşului. Dispoziţiile amintite reflectă,
pe de o parte, o formă superioară de organizare a olăritului în bresle, iar pe de altă parte,
sugerează anumite raporturi între meseriaşi şi autoritatea administrativă. Informaţiile
din documentele austriace deşi nu pot fi aplicate realităţilor din Dobrogea sînt totuşi
preţioase deoarece ele consemnează o practică (aceea a ştampilării vaselor) ale cărei
începuturi trebuie să le căutăm - după cum vom vedea - tocmai în această parte
a Europei.
Referindu-ne la Dobrogea din secolele VIII-XII nu putem vorbi de bresle ale
olarilor şi încă cu organizare precisă şi cu statute. Sîntem într-o epocă în care comparativ
cu epocile ulterioare meşteşugurile se dezvoltă destul de încet. Meşteşugarii se îndelet-
niceau între altele şi cu îngrijirea unei gospodării proprii de unde îşi procurau o bună
parte din bunurile de consum. în atare condiţii este posibil ca unii olari să fi lucrat numai
în anumite perioade ale anului şi numai la comandă, în orice caz, există suficiente motive
să credem că olăritul din Dobrogea acestor vremuri nu se scuturaso pe deplin....li1e toate
componentele caracteristice unei producţii casnice. •
Ce-i drept, începînd din veacul al X-lea se întrezăreşte un început de contu-
rare a olăritului ca meserie în sine. Dezvoltarea însă se desfăşoară pe făgaşul moştenirii
tradiţionale a meşteşugului din tată în fiu. O dată cu meşteşugul se moştenea şi semnul 15.
Acesta, preluat de urmaşi, era îmbogăţit şi complicat în felurite chipuri prin adăugirea
a fel de fel de elemente geometrice ca : cercuri, linii curbe, linii frînte sau drepte. Să
luăm ca exemplu semnul II (două linii paralele) 16. Primul urmaş l-a înca-

drat într-un cerc. Olarul din a treia generaţie l-a îmbogăţit cu alte două linii care
se întretaie înăuntrul cercului. în sfîrşit, un alt olar, din a patra generaţie i-a mai adăugat
două linii drepte. Semnul ~ (X tălat de o linie) poate fi urmărit în evoluţia
sa la cel puţin trei generaţii de olari 17. Aceste exemple pot fi continuate şi cu altele
cum ar fi : cercul, crucea gamată, semnul format dintr-o linie bifurcată la capete.
Evident, este imposibil în stadiul actual al cercetărilor de a urmări suita tuturor
Iiliaţ.iilor, pe baza semnelor, în cadrul olăritului şi aceasta pentru motivul că nu se cu-
noaşte în prezent decît o mică parte din numărul mărcilor de olar din Dobrogea. Există
însă destule elemente care ne îndreptătesc a susţine că fenomenul era general.
în secolele X-XII, atunci cînd meşteşugul olăritului capătă o oarecare dezvol-
tare este de presupus că anumiţi olari erau ajutaţi de ucenici sau calfe; desigur aceştia
nu se recrutau din afara familiei. Raporturile dintre meşteşugarii olari din familii dife-

l~ Moştenirea semnului de olar In Polonia a fost 16 Care apare ca semn de olar la Dinoget.ia-Garvăn,
bine studiată de Zoja Kolosowna, Z bodeti nad znakomi 17 Această filiaţiepoate fi urmărită In cadrul sem.
garnakarskame z okressii wczesnodzrejcwego, In Slavia nelor de olar de la Dinogetia,
aniiqua, nr, 2, P?zna~ 1949--:1950! p.. 451 ~i urrn,
 Mărci de olar

rite au început să se înjghebeze încă de pe acum, dar la început ele se vor fi rezumat
numai la stăpînirea în comun a cuptoarelor de ars oale. Cuptoarele în stăpînire comună
sînt atestate deocamdată numai în Rusia kieviană şi în Crimeea, dar nu este exclus ca
ele sil. fi existat şi în Dobrogea. Se ştie doar că la arderea vaselor se consuma o mare
cantitate de lemne. Procurarea şi aducerea lor necesita un efort deosebit. Aceasta este
de altfel cauza că şi astăzi în centrele de olărie mai există cuptoare de ars vase cu doi
sau trei proprietari.
Consideraţiile de mai sus nefiind întemeiate pe un indiciu material sigur nu depă­
şesc cadrul unor simple ipoteze. Deocamdată se cuvine să subliniem că în condiţiile în
care se dezvoltă olăritul în Dobrogea epocii feudale-timpurii, marca de olar, în înţe­
lesul ei de semn care garanta provenienţa vasului, dă naştere unor justificate nedume-
riri. S-a amintit la locul potrivit că ceramica ştampilată de la Păcuiul lui Soare repre-
zintă o proporţie de 3 - 4 % din totalul ceramicii. Aceeaşi proporţie este valabilă şi
pentru restul aşezărilor din Dobrogea. în acest caz se impune întrebarea: de ce nu au
fost ştampilate toate vasele ~ Este adevărat că. pe un disc prevăzut cu semn nu se puteau
marca mai mult de 3 -5 vase şi aceasta pentru motivul că şanţurile semnului se umpleau
- între timp - cu pastă. Dar nu-i mai puţin adevărat că olarului nu i-ar fi fost greu
să le cureţe periodic ca să continue apoi ştampilarea vaselor. Şi, totuşi, el n-o făcea,
mulţumindu-se numai cu 3 --5 vase ştampilate. Este posibil ca unui olar să-i fi fost
suficiente doar cîteva oale ştampilate pentru designarea unui grup mai mare, destinat
vînzării, după cum tot aşa de posibil este ca olarului să-i fi trebuit numai cîteva exem-
plare de vase cu mărci pentru a-şi deosebi marfa de a altora, în eventualitatea că ar fi
ars ceramica într-un cuptor în stăpînire comună.
Ambele ipoteze nu o exclud însă pe a treia - legată de vreun obicei în ale
cărui taine nu putem încă pătrunde. în sensul acesta merită să fie amintit obiceiul unor
olari din gubernia Moscovei care continuau să-şi ştampileze produsele, în deceniul al
treilea al veacului nostru, în credinţa că mîncarea ar fierbe mai bine în astfel de vase.
Dar indiferent de semnificaţia pe care o aveau, mărcile de olar indicau, prin ele
însele, şi proprietatea olarilor.
Interesant de subliniat că în Dobrogea secolelor X şi XI semnele de proprietate
nu erau folosite numai de olari. La Păcuiul lui Soare 18, Capidava, Dinogetia-Garvăn19
şi Noviodunum-Isaccea s-au descoperit amfore şi fragmente de amforă pe pereţii cărora
au fost scrijelite în pasta arsă diferite semne. în acest caz, semnele aparţin proprietarului
cumpărător şi nu olarului producător. Amforele provin din centrele de olărie bizantină
sau de tradiţie bizantină, unde practica ştampilării, în felul în care se întîlneşte la vasele
de producţie locală, este necunoscută. Unele semne care s-au impus ca mărci de olar
se întîlnesc pe inele, fusaiole, greutăţi pentru plasa de pescuit etc.
Varietatea semnelor care s-au impus ca mărci pe ceramica de la Păcuiul lui Soare
este mai mică decît cea din alte aşezări dobrogene. Din acest punct de vedere, Dino-
getia-Garvăn excelează. în amintita aşezare au fost reperate pînă acum 192 semne
diferite 20, ceea ce nu înseamnă însă că aici au existat 192 de olari (în 200 de ani cît
a durat existenţa aşezării feudale timpurii). De altfe11a Dinogetia-Garvăn ca şi la Păcuiul

18 Petre Diaconu, Hpenocms X-XY 66., p. 497, p. 255.

fig. 9, 3-4. 20 Numărul acesta, stabilit de noi, pare a fi depă-
19 1. Barnea, tn Dlnoqetia, 1, p. 253, fi8. 'ţ55, ~i t astăzi, .
Petre Olaconu

lui Soare, ceramica, în cea mai mare parte a ei, a fost adusă din alte. centre ale Dobrogei.
Că ceramiea era "importată" o dovedeşte, credem noi, mulţimea vaselor reîntregite
prin mijlocirea unor găuri prin care erau petrecute sfori sau sbanţuri de plumb. Practica
aceasta caracteristică Dinogetiei-Garvăn, dar documentată şi la Păcuiul lui Soare,
este străină Capidavei. Faptul îl explicăm prin aceea că la Capidava, ceramica ieşită
din uz putea fi uşor înlocuită, de vreme ce aici exista un mare centru de olărie.
înainte de a încheia acest capitol vom sublinia şi noul nostru punct de vedere
potrivit căruia, ştampilarea vaselor nu este de origine slavă aşa cum credeam acum
10-12 ani 21, ci romană 22.

136 21 Petre Diaconu, In Capiâaoa, 1, p. 225. 30 Vezi supra p. 128.

 ,

IN ACEST capitol vom prezenta numai o parte a podoabelor descoperite în nivelurile

. de vieţuire din epoca feudală timpurie 1.
Dat fiind că înlăuntrul cetăţii situate pe ostrovul Păcuiul lui Soare, vieţuirea
cu caracter civil din epoca feudală timpurie începe din primii ani ai secolului al XI-lea
şi durează pînă la sfîrşitul aceluiaşi veac 2, ca atare şi podoabele care vor face obiectul
acestui capitol se datează din aceeaşi vreme 3.
Unele podoabe nu au fost găsite în condiţii stratigrafice clare, ele provenind
de pe plaja aflată de-a lungul ruinelor cetăţii. Prezentarea acestora se va face numai
în măsura în care le este asigurată o incadrare cronologică, prin comparaţie cu exem-
plare similare descoperite în săpăturile noastre sau eventual în alte părţi.
Pentru a respecta o anumită ordine vom prezenta mai întîi podoabele care se
purtau la gît, în şiraguri sau ca pandantive şi apoi vom trece la descrierea acelora care
se purtau la mîini. în continuare, ne vom opri asupra. unor catarame, piese de harna-
şament, cruciulite etc.
1) Numărul mărgelelor de sticlă descoperite la Păcuiul lui Soare este extrem de
mic; de altfel, în privinţa aceasta Păeuiul Iui Soare nu constituie o excepţie, ştiut fiind,
că asemenea podoabe se găsesc mai adesea în necropole decît în aşezări.
în primul rînd, ne atrage atenţia o mărgea de chihlimbar (fig. 55/19), bitronconică,
Iaţetată, descoperită într-un nivel de vieţuire din a doua jumătate a secolului al XI-lea.
Acest exemplar îşi găseşte analogii aproape perfecte în sud-estul părţii europene a
Uniunii Sovietice, în mormintele de copii şi de femei de la Sarkel-Belaia Veja 4 şi în
complexele arheologice din nordul Caucazului 6, apoi în Polonia, la Gniezno 8 etc. Măr-
1Cele mai multe podoabe pe care le prezentăm oferă un element In plus pentru datarea cetăţii, vezi
au fost deja publicate. Vezi Petre Diaconu, Kpenocmu intra, p. 160.
X-XV66., p. 485-501. Tot acolo şi trimiterile In • M. 1. Artamonov, Capxes-Bena» Be;HCa, In
revista Materiale. Vezi de asemenea şi Parures du Xl" . MIA, 62, 1958, p. 81 şi fig. 60; O. A. Artamonova,
siecle decouuerles CI Păcuiul lui Soare, In Dacia, N. S., MOel.t.ltbnU" Capnen-Besoî: Be;HCu, In MIA, 109,
IX, 1965, p. 307-323, precum şi Einige Zierrate und p. 64, fig. 49, 1, 4, p, 78, fig. 59 ş.a.
Zaumzeugstilcke von Păcuiul lui Soare, In Dacia,
N.S., XIII, 1969, p, 501-506. IV. V.Deopik, KJlaccwfiu"a~UJI U xpononoeun
2 Vezi supra, p, 53 aJlanc"ux y"pawenuu VI-IX 66., In MIA, 114,
8 Ptnă In momentul de faţă avem numai 6-7 po- fig. 5/8.
doabe care se datează Inainte de secolul al XI-lea. I Josef Kostrzewski, Les origines de la civilisation
Una dintre ele, un cerceI, găsită Intr-un bulgăre de polonaise, Paris, 1949, p. 209, fig. 105/1. Autorul
mortar şi publicat de D. Vllceanu, Cu privire la data făclnd precizarea că mărgelele publicate stnt din pietre
de Inceput a cetăţii Păcuiul lui Soare, In SCIV, XIV, semipreţioase nu ne lasă totuşi să tnţelegem dacă ele
1963,1, p. 209, fig. 1, este de mare importanţă deoarece stnt sau nu din chihlimbar. 1~7
Petre Diaconu

gelele din chihlimbar, cornalină sau pietre semipreţioase cu faţete, cunoscute încă din
vechime, sînt răspîndite între secolele VIII şi XII pe o întinsă arie geografică din Europa
răsăriteană 7. De remarcat, că la Păcuiul lui Soare s-a găsit şi un exemplar confecţionat
din os (fig. 55/12).
în aceeaşi arie şi în aceeaşi vreme sînt folosite şi mărgelele de formă globulară
din aşa-numitul tip "cu trei ochiuri". Un asemenea exemplar, descoperit la Păcuiul
lui Soare şi datat în prima jumătate a secolului al XI-lea, este făcut din pastă de culoare
cafenie închisă (fig. 55/9); pe corpul său sînt aplicate trei granule de sticlă verzuie,
fiecare dintre ele, înconjurată, la rîndu-i de cîte un "filament" din sticlă de culoare
galbenă. După aplicarea "ochiurilor", mărgiea a căpătat forma unei sfere cu trei gurguie;
drept urmare, in secţiune orizontală, ea are aspectul unui triunghi cu colţurile rotun-
jite. Acest exemplar îşi găseşte analogii atît în regiunile de la Dunărea de jos 8 şi la Marea
de Azov 9, cît şi în cele din Scandinavia 10, Polonia 11 şi Cehoslovacia 12.
Tot în categoria mărgelelor "cu trei ochiuri" intră şi exemplarele aplatisate
. (fig. M/10), al căror număr la Păcuiul lui Soare se reduce doar la trei bucăţi.
Mărgelele de tip "mozaic" sînt reprezentate la Păeuiul lui Soare prin mai multe
exemplare, dintre care numai unul s-a găsit în condiţii stratigrafice neîndoielnice şi
anume, într-un nivel din prima jumătate a secolului al XI-lea. Ele au forma ovală şi
sînt aplatisate, Două dintre cele prezentate de noi sînt făcute dintr-un amestec de pastă
de diferite culori (fig. 55/16, 20), iar a treia din Iîşii vălurite, colorate maro şi albăstrui
(fig. 55/18). Şi mărgelele de tip "mozaic" sînt răspîndite în epoca feudali), timpurie în
Europa răsăriteană 13. De notat, însă, că aceste exemplare nu se aseamănă, în ceea ce
priveşte forma; cu cele de la Păcuiul lui Soare. Primele sînt aproximativ sferice 14, iar
ale noastre' aplatisate şi ovale.
,

în sfîrşit, la Păeuiul lui Soare, mai apar cîteva mărgele proprii, deocamdată,
numai regiunilor din bazinul Mării Negre. Ele sînt modelate prin segmentarea unor ţevi
de sticlă, de diferite culori, cu orificiul larg. Decorul este reprezentat de linii trasate,
în pasta încă incandescentă, de jur împrejur şi longitudinal. Cele de la Păcuiul lui Soare
sînt colorate galben mat şi verzui (fig. 55/6-8). Asemenea mărgele se cunosc în Dobro-
gea, la Dinogetia-Garvăn15, iar în regiunile răsăritene la Sarkel ". Faptul că se întîlnesc
numai în zona Mării Negre ne obligă să credem că ele sînt produsul unor ateliere greceşti.
Momentul apariţiei lor coincide, de altfel, cu reactivarea prezenţei bizantine în regiunile
din bazinul Mării Negre 17.

7 La sud de Dunăre, cele mai vechi exemplare din
epoca feudală timpurie, cunoscute nouă, sint mărge­
lele faţetate de la Bucovţi (R. P. Bulgaria). Acestea
au, In general, o formă paralelipipedică; vezi Jivka
Văjarova, CJla8RnCI>URm uexponon 8 CMO BYl>08lfU,
Bposauexo, tn 4pxeoJlozUR, 1-2, 1959, fig. 7.
Asemenea exemplare stnt cunoscute frecvent şi la
Kiev, tntr-o epocă mai tirzie; vezi, M. K. Karger,
J(pe8Huu Kue«, 1, Moscova, 1958, pl. IX.
8 Spre exemplu, la Dinogetia-Garvăn. E. Comşa
tn Dinogelia, 1, p. 316, fig. 177/4a.
9 Z. A. Liova, Cmel>JlRHHble 6paCMmbt U 6ycbt ua
Capxena-Benoă Be:HCu, tn .'MIA, . 75, 1959, fig.
6/15-16, p•. 329. . .
. 10 Holger Arbman, Birka, 1, Die Grăber, Stockholm,
1940, pl. 121/5b. . .
138 11 I. Kostrzewski, Opt cii., p. 208, fig. 104/6.
12 Jan Eisner, Devinska Nooâoes, Bratislava,
1952, pl. 75/4. Vilern Hruby, Stare Mesto, Praga,
1955, pl. 37/11.
13 Z. A. Liova, J{ eonpocu o.npoUCXO:HCaenuu cme-
I>Jl,RnnbtX 6yc nel>omopbtx paăona» 80CmO'iHOu.
8
Eeponsi 8 VIII-X eexa», In HCCMa08anUR no ap-
xeOMZUU CCCP, C6opnuI> cmamseă 8 '1eCmb npo-
rfieccopa M. H. ApmaMOH08a, Leningrad, 1961,
p. 236.
14 H. Arbman, op. cit., pl. 120/11e; M. K. Karger-
Opt cit., pl. IX.
16 E. Comşa, tn Dinogelia, 1, p. 319, fig. 178, 18.
16 Z. A. Liova, Cmel>JlRnnble 6pacMmbt, p. 228,
fig. 6/22; O. A. Artamonovar op. cii., p. 129, fig. 89/2.
17 Asemenea mărgele nu se găsesc tn complexele
arheologice ante!ioare sflrşitului secolului al X-Iel\.
 ,

:8
,
,
ţ --. ~
, ..,
: "'A.

i \

9
,
7 ... ...
, ------ - - - - -
-'- - --- - - - - - '0

I , •

I
12
11
fi
-
/
, ,
I

1f} - I
,
17 "
e

, , 18
15 -

21
1$

Fig. 'Elrge'" si hr'I\:lri de sl iclă.

 Obiecte de podoabi

2) într-un nivel de vieţuire din a doua jumătate a secolului al XI-lea s-a găsit
şi un clopoţel piriform de bronz, podoabă folosită, de obicei, în şiragurile de mărgele.
Acesta era prevăzut la capătul superior cu o tortiţă inelară. Jumătatea inferioară este
despicată printr-o tăietură cruciformă; decorul e reprezentat de două cercuri incizate
de jur împrejur, sub care urmează linii paralele, dispuse oblic (fig. 56/7).
în Dobrogea, clopoţei piriformi se cunosc, deocamdată, numai de la Dinogetia-
Garvăn 18; acolo sînt dataţi în a doua jumătate a secolului al XI-lea şi în prima jumă­
tate a secolului al XII-lea 19. în schimb, folosirea lor este atestată frecvent în Ungaria 20,
Cehoslovacia 2\ Polonia 22, Suedia 23 şi, în special, în Uniunea Sovietică 24.
Inlăturind dintru început eventuala presupunere că exemplarul descoperit la
Păcuiul lui Soare ar putea să fie produsul unui atelier local, totodată, ne grăbim să
atragem atenţia că nu se poate emite nici ipoteza provenienţei lui dintr-un atelier
meşteşugăresc bulgăresc sau bizantin. în legătură cu aceasta subliniem că clopoţeii
piriformi cu tăietură în cruce nu se cunosc pînă în momentul de faţă în Peninsula Bal-
canică 25.
1. Barnea, socotind că
exemplarele găsite la Dinogetia- Garvăn sînt opera unor
meşteşugar! răsăriteni, a opinat că ele învederează relaţiile de schimb dintre această
aşezare şi centrele meşteşugăreşti kieviene 26. Se pare că şi exemplarul de la Păeuiul
lui Soare provine dintr-un atelier răsăritean, De altfel, în ceea ce priveşte ornamentul,
acesta îşi găseşte cele mai bune analogii în Orientul european 27.
Prezenţa clopoţeilor piriformi la Dinogetia-Garvăn şi Păcuiul lui Soare se poate
explica, nu atît prin existenţa unor relaţii de schimb între regiunile răsăritene şi cele
de la Dunărea de jos cît, mai ales, prin aducerea lor chiar de către populaţiile tiuree
vechi, care s-au aşezat în părţile noastre. Altminteri, ar rămîne de neînţeles de ce ase-
menea podoabe, atît de mult răspîndite în jumătatea răsăriteană a Europei încă din
secolul al X-lea 28, nu apar în Dobrogea începînd cel puţin din a doua jumătate a acestui
veac sau măcar din prima jumătate a secolului al XI-lea, vreme în care deja sînt atestare

18 I. Barnea, Elemente de cultură malerială veche
rusească şi orientală In aşezarea (eudală (secolul X-XII)
de la Dinogetia, In Studii şi referate privind istoria
României, voI. 1, 1954, p. 220, pl. IV /4; idem, in
Dinogetia, 1, p. 282, fig. 169, 5, 7.
19Idem, Elemente de cultură ... , loc. cit.
20 J. Hampcl, Alterthiimer des (riihen Mitlelalters
in Ungarn, Braunschweig, 1905, voI. 1, p. 400-401 ;
voI. II, fig. 42; voI. III, p. 383; Fettich Nandor,
A hon(oglalo magyarsdg (emiivessege, In ArchHung,
XXI, 1937, pl. LXXI/9; Sz6ke Bela, A hon(oglalo
es kora Arpadkori magyarsdg, In Regeszeti emlekei, 1,
Budapesta, 1962, pl. X/18-20; Szell Marta, Szâzadi
temetok Szentes kărnyeken, In FoliaArch, III -IV,
1941, pl. X/l0 şi 11.
21 J. Poulik, Jizni Morava, Brno, 1950, fig. 108,
111 ; Zdefiek Văăa, Mad'afi a slooaru: o soitie archeo-
logickych ndlezu X-XII stolell, In Slooenskă Archeolo-
gia, II, Bratislava, 1954, p. 71, pl. V/48; M. DUSek,
Kostroue pohrebisko z 10 a 11. storocia v dolnon Petri
pu Kotnârne, In AR, XV, rase. 6, 1963, p. 710, fig. 236/6.
22 J. Kostrzewski, op. cii., p. 206, fig. 103; Andrzei
Nadolski, Badania na grodzisku w tunise pod Leczyca,
In Z otchlani wiekow, voI. XVIII, rase. (j - 6, Poznan,
1949, p. 98, fig. 16.
23 T . .1. Arne, La Suede et l'Orient, Upsala, 1914.
p. 108; H. Arbman, op. cit., pl. 93/10-18.
24 A. M. Tallgren, Collection Zaoussailov au M usee
National de Finlande Il Helsing(ors, voI. II,Helsinki,
1918, p. 36; E. I. Goriunova, MUpaMCKaR 8KCne8ulfUIJ,
In KS, XXVII, 1949, p. 99, fig. 36/5; V. A. Padin,
Mamepuanu. no pacxonox no KeemY/1,CKUX KYpeaHoe
X-,-XIII ee., In SA, 2, 1958, p. 222, fig. 5/2,
p. 224-225; M. K. Karger, op, cit., pl. XIV; M. I.
Artamonov, op. cii., p. 70, fig. 48; p. 78, fig. 57;
O. A. Artamonova, Moeusuux; p, 57, fig. 45/d, e.
2G De la Pliska, nouă ne este cunoscut numai un
exemplar, dar acesta se Inscrie In tipul clopoţeilor
sferici cu o singură tăietură. Vezi, Stancio Stancev
(Vaklinov), Mamepuaxu om Beopuoeux I.feHm'bp e
Ilnucxa, In lAI, voI. XXIII, Sofia, 1960, p. 51,
fig. 18/10. Asemenea clopoţei sint folosiţi plnă In ziua
de astăzi pe un anumit vestmint arhieresc.
26 I. Barnea, Elemente de cultură . • • , p, 202.
27 A. F. Milonov, Ilpeeuepgccsue KYpeaH,/Jl, U
cenuuşa e ăacceăne Bepxnei; BOMbt, In MIA, 13,
1950, p. 180, fig. 17/11; N. P. Jurjalina, J(peenepyc-
cxue npueecxu-asepiemu U ux Bamupoexa, In SA, 2,
1961, p, 127, fig. 1/7, 30.
;8 N. P. Jurjalina,op. eii., p. 127-129. 139
 .r--
I
I
I
,

.- ~
~'::1'

J
2
•

, / --...;:

I)~(I 1

--::-AÎ
,
.
' •
,•
, \
\ I
\

I I ,
,\ " II
,'-, - .- .- /..-// I

5
--- - 6 8
•
,

,
....

\
\
•• I
• /0

HO Fig. 56. - Podoabe de la Păcuiul lui Soare (secolele X-XI).

 Obiecte de podoabă

intense relaţii de schimb între regiunile ruseşti şi cele de la gurile Dunării. Prin aceasta
vrem să-atragematenţia că clopoţeii piriformi cu tăietura "în cruce" din răsăritul Europei
au fost folosiţi ea podoabe nu numai de către slavi, ci şi de către turcomanii nomazi.
1)(> altfel, SI' paro (·ă toemai :l('eştia din urmă le-au răsptndit într-o zonă atit tip vasti1,

2
4

ţ~
9
10 II 12

Fig. :ii. - Lunule de plumb din secolul al XI-lea.

din răsăritul îndepărtat, care cuprinde, Înt re altele, anumite regiuni din Hihel'ia şi
China 29.
3) Dintre podoabele de la Păcuiul Iui Soare fac parte şi lnnulele de plumb a căror
mărime are un diametru variabil între 2 cm şi 3,7 cm. Aşa cum o arată şi numele, ele
an forma mai mult sau mai puţin de semilună (fig. (17). De remarca t, că toate exem-
plarele sînt realizate prin turnare; cele mai multe dintre lnnule poartă pe margine urmele
unor retuşuri executate cu un cuţit, bineînţeles, după ieşirea pieselor din tipar. Orna-
mentul este reprezentat de o mulţime de granule, dispuse aproximativ regulat pe t oută
2~ 1. B
arm'a, op. '1 o
CI. p. 12-t r-:
1')"
~", 141
Petre Dlaconu

suprafaţa în unele cazuri decorul este completat ou cîte trei cerculeţe, aşezate în
30.
triunghi, fiecare circumscriind o granulă ceva mai puternic pronunţată. (fig. 57/2,4,5, 7).
La partea superioară. au cîte o agăţătoare formată prin răsucirea bruscă a limbilor
realizate în canalul tiparului.
Lunulele de la Păeuiul lui Soare, cu o singură excepţie (fig. 57/8), Re asoamănă
după formă cu pandantivele circulare din epoca Ieudală timpurie, deosebindu-se de ele
prin aceea că la partea inferioară au cîte o deschizătură semicirculară, Tocmai aceast.ă
deschizătură, obţinută de obicei în timpul turnării, sugerează forma de semilună a exem-
plarelor prezentate.
Acest tip de podoabă, cunoscut încă din epoca La 'I'ene 3I, este folosit în toate
vremurile 32, avînd însă. cea mai largă răspîndire în secolele X şi XI. După unii cerce-
tători, lunulele s-au purtat şi în secolul al XII-lea 33 şi chiar în cel următor 34.
Prevăzute la partea superioară cu o tortiţă obişnuită sau cu o verigă tubulară
ele erau folosite fie ca cercei, fie agăţate la brăţări 35, dar cel mai adesea în salbele de la gît.
Asemenea podoabe, făcute din bronz, argint sau aur, s-au găsit nu numai în aşe-
zări şi necropole, dar şi în tezaure de obiecte preţioase şi monede 36. •

Ele sînt răspîndite în Europa, în epoca Ieudală timpurie, pe o arie mare cuprinsă
între Elba, la vest, şi Volga, la răsărit. într-un număr mai restrîns se întîlnesc în Polonia 37
şi Iugoslavia 38 şi, ceva mai mult, în Ungaria 39 şi Cehoslovacia 40. înspre nord, limita
răspîndirii lor ajunge cel puţin pînă la Birka 41, Tartu 42, Staraia Ladoga 43. Ele se întîl-
nesc frecvent atît înspre răsărit în regiunea Volgăi 44, cît şi înspre sud-est în ţinuturile

30 Lunulele cu ornament granulat sint mai puţin
răsplndite. Cele mai apropiate analogii se găsesc la
Pliska (vezi St. Stancev (Vaklinov) op. cit., p. 51)
şi la Zelence, de Ungă Liov (G. M. Vlasova, Bpoueo-
6b1e ua8eJ1UA XI-XIII 66. U3 cena denense, In Ma-
mepuanu no apxeonoeuu ce6epHOJO npuuepuouope»
Odesa, 1962, p. 258, fig. 7/10).
31 A. M. Tallgren, op. cit., p. 37.
32 Hans Klumbach, Bronzebiiste von Marheim in
Speyer, In Germania, XXIII, 1939, p. 115, fig. 1/1- 5
şi p. 116, fig. 2; Ioachim Werner, Beitrăge zur Archăo­
logie des Atlila-Reiches, In Bayrische Akademie der
Wissenschaften, 38 A., MUnchen, 1956, pI. 17/20;
Fettich Nandor, Regeszeti tanulmdnyok a kes{Ji hun
femavesseg tortenetehez; In ArchHung, XXXI, 1951,
pI. XVII/l ; K. Schumacher, Das Kastell Osterburken,
In Der Obergermanisch-Raetische limes des Roemerreiches,
1- V, Heidelberg, 1894, pI. VI, 47, publică o lunulă
circulară din epoca romană cu deschiderea de asemenea
circulară şi capetele aproape unite. Evident, acest
exemplar poate fi socotit prototip al celor din epoca
feudaIă-timpurie.
33 Witold Hensel, Slouiiansczţjzna uiczesnosrednio-
wieczna, Varşovia, 1956, p. 180; Szăll Marta, op. cit.,
p. 254, pI. XII/3, publică o lunulă din secolul al XII-lea.
36 N. P. Jurjalina, op, cit., p. 133.
37 I. Kostrzewski, op, cil., p. 205; 'V. Hcnsel,
op, cit., p. 179, fig. 130/2, 3, 4. De fapt aici sint publi-
cate tipare pentru turnat lunule; Zofia Holowinska,
Wczesnosredniowieczne rzemioslo zlotnicze w Gdansku,
Gdansk, 1959, pI. VI/2, 3; Konrad .Iaădăewskl, Gdansk
uxzesnotredniouiiecztuj w swielle wiekopolisk, Gdansk,
p. 37.
38 Nada Miletic, Nakit i oruzje IX-XII oeka u
nekropolata Bosnei Herceqouine, In Glasnik arheologija,
Sarajevo, 1961, serie nouă, XIII, p. 163, fig. 8.
39 J. Hampel, op. cit., voI. 1, p. 37, voI. II, p. 506,
808; Gyula Torok, Die Beuioluier von Halimba im 10.
und 11. Jahrhutuiert, In ArchHung, scria nouă, voI.
XXXIX, Budapesta, 1962, din mormintele: 286,
438,423,435 şi 651; Szoke Bela, op, cit., pI. XI/17-19;
vezi de asemenea A. Kralov ănszky, Beitrag zur Pro-
blemaiik der balbmondţormiqeti Anhiinger aus dem
10.-11. Jh. im Karpalhenbecken, In AE, 86, 1959,
p. 76-81.
40 Zdeiiek Văăa, op, cit., p. 71, pI. V/42-44; Jan
v .
Eisner, Pamatky siaromadarske, In Slooensko v pranăku,
Bratislava, 1933, fig. 23/1, p. 279.
41 H. Arbrnan, op. cit., pI. 98/13.

34 L. A. Golubeva, Apxeo.ltoau'teclwe nllMJI,mHUX:U 42 M. Schrniedehelm, Ein Depotţund aus Tttrlu,

6ecu Ha BeM.M Osepe, In SA, 3, 1962, p. 71. In ESA, IV, 1929, p. 265, fig. 1.
36 O. S. Hovanskaia, Haepqimoe yx:pauuJltue y 43 V. N. Ravdonikas, Crnapasi Jl aâoea, in SA,

By.ltaapcx:oeo eopoiia /1,;HCynemay, In SA, 1, 1958, voI. XII, 1950, p. 36.

142 p. 240, fig. 1. 44 N. P. Milonov, op. cit., p. 171, fig. 17{10, 12.
 Obiecte de podoabi

caucaziene 46. Cele mai multe lunule provin din regiunile slavilor răsăriteni situate în
fostele gubernii Smolensk, Kursk, Witebsk, Wladimir, Tver, Moghilev 46.
tn ţara noastră s-au descoperit mai ales în Transilvania 47. De subliniat că aceste
podoabe se întîlnesc rar în regiunile sudice. Exceptînd cele cîteva exemplare de argint
găsite la Eehimăuţi 48 pe Nistru, pînă acum, nu se mai cunosc altele din R. S. S. Moldo-
venească ; iar din Dobrogea, în afară de Păeuinl lui Soare se mai cunosc doar cîteva exem-
plare provenind de la Dinogetia-Gurvăn49.
Potrivit clasificării lui Holstem 50, acceptată de mai mulţi specialişti, lunulele se
inserează după formă în două mari categorii: a) cu capetele larg deschise şi b) cu cape-
tele aduse. După modul de realizare ele se impart de asemenea în două: a) ştanţate
şi b} turnate. Se pare că în epoca feudală-timpurie primele lunule au fost realizate
prin ştanţare 61.
T. J. Arne, ocupîndu-se de evoluţia şi răspîndirea acestor podoabe, conchidea
că ele au fost lucrate in cea mai mare parte în sud-vestul Rusiei 62.
O părere similară a avut-o şi I. Kostrzewski 63. Această opinie pare a fi confirmată
şi de constatarea că lunulele sînt mult mai răspîndite în zonele locuite de slavii răsă­
riteni 64.
În plus, tot acolo au apărut şi cele mai multe tipare 66. în legătură cu aceasta men-
ţionăm găsirea la Belaia Veja a unui tipar pentru realizarea simultană a patru lunule 66.
După datele existente se poate susţine că acest tip de podoabă nu este folosit
de purtătorii culturii Dridu. Pînă acum nicăieri nu s-a găsit vreo lunulă intr-un complex
arheologic din această cultură - exceptînd bineînţeles Dinogetia şi Păeuiul lui Soare.
Exemplarele de la Dinogetia-Garvăn se datează cel mai devreme în prima jumătate
a secolului al XI-lea 67, spre deosebire de cele de la Păcuiul lui Soare, care provin, aşa
cum s-a spus, dintr-un nivel arheologic din a doua jumătate a aceluiaşi secol 68.
Dacă se ţine seama, pe de o parte, de faptul că lunulele sînt mai frecvent întîlnite
in Uniunea Sovietică şi că acolo apar mai devreme (secolul al VIII-lea), iar pe de altă
parte, de faptul că la Dunărea de jos ele sînt mai puţin numeroase şi că apar aici mai
tirziu, se poate admite, fără teama de a greşi, că aceste podoabe s-au răspîndit în regiunile
noastre datorită relaţiilor de schimb cu centrele ruseşti 69.

46 A. F. Teplouhov, o OPe81teM maManC1>OM ueoăpa­
:HCel'UU ua ăpouea 6b1m06a6WeM l'a Houăe cpeâ« BoeyJl
u Ocmoxxoe, In SA, IX, 1947, p. 224, fig. 2.
46 M. V. Sedov, IOIJMupnble uaOMua âpeeneeo
H oeeopoâa X-XV 66., In MIA, 65, p. 229, fig. 2/1, 3, 4 ;
M. P. Kucera, f(pe8l'ii1 Ilnicnecue, In Apaeonoei-cni
Ilau'emxu ;YPCP,XII, Kiev, 1962, p. 42, fig. 17/3.
47 Rethi Lăszlo, Ket cirpcidkori temetă Arad megyeben,
In AE, XVIII, 1898, fig. 11/6. Printre exemplarele
descoperite In Transilvania un interes deosebit il au
şi lunulele In forma literei E; vezi A. DankaniU şi
I. Ferenczi, Săpăiurile arheologice de la Ciumbrud, In
Materiale, VI, 1959, p. 608, fig. 3/7.
&8 G. B. Feodorov, CJlalJJme noâuecmpoeun, In
Becmuux A1>aOeMUU HaY1> CCCP, fasc. 2, 1952,
p. 96; idem, Popoâuuşe E1>u.uaYl1u, In KS, 50, 1953,
p. 113, fig. 48.
&e I. Barnea, op. cit., p. 201-202; p. 214, pl. 1/3;
idem, Byzance, Kiev et l'Orieni sur le Bas-Danube
du X' au XII' siecle, In Nouvelles etudes d'histoire,
Bucureşti, 1955, p. 8, fig. 4/2; idem, Meşteşuqurile
in aşezarea [eudală de la Garvăn (sec. X -XII), In SCH',
1-2, 1955, p, 133; idem, In Dinogetia, 1, p. 281,
fig. 168, 9.
60 După N. P. Jurjalina, op. cit., p. 133.
61 Ibidem.
62 T. J. Arne, op. cit., p. 105, 108-113.
63 J. Kostrzewski, op. cit., p. 205.
6& A. M. Tallgren, op, cit., p. 37; A. P. Smirnov,
BOJl:HCc1>ue ByJleapbl, Moscova, 1951, p. 160, soco-
teşte că bulgarii de la Volga le-au cunoscut prin mijlo-
cirea ruşilor.
66 V. N. Ravdonikas, op. cii., p. 36; D. I. Blifeld,
llonumauux npo peuecno aa peuicnuxie y Huiecxii;
IX -X cm., In ApxeoJlOeua. IX, Kiev, 1954, p. 32, fig. 1.
66 M. 1. Artamonov, op. cit., fig. 4/7.
67 I. Barnea, Elemente de cultură .. " p. 201.
66 Este drept că la Păcuiul lui Soare s-au găsit
In condiţii stratigrafice clare numai patru lunule, dar
acestea sint suficiente pentru a opera o Incadrare cro-
nologică pentru toate exemplarele.
6B I. Barnea, op, cii., p. 202. 143
Petre Diaconu

priveşte, însă, lunulele de plumb de la Păeuiul lui Soare există toate temeiurile
Cît
să se presupună că ele sînt opera unor meşteşugari locali. Afirmaţia se sprijină, în prin-
cipal, pe observaţia că cel puţin două dintre ele (fig. 57/1, 9) nu prezintă urme de fini-
sare făcute cu cuţitul şi, ca atare, nu au ajuns a fi folosite. De la sine tnteles că existenţa
la Păeuiul lui Soare a acestor două exemplare nu se poate explica printr-o eventuală
...presupunere că ele se lucrau în altă parte.
De altfel, folosirea plumbului la Păcuiul luiSoare este atestată de numeroase alte
obiecte dar şi de deşeurile descoperite fie pe plaja aşezării, fie în săpătură. Lăsînd la o
parte faptul că cetatea din insula Păeuiul lui Soare este situată într-o regiune care a
cunoscut încă din antichitate o largă întrebuinţare a plumbului, se cuvine a sublinia
împrejurarea că aici avem de-a face cu o aşezare populată prin excelenţă de navigatori.
Or, se ştie prea bine, ce importanţă căpăta în asemenea condiţii întrebuinţarea plum-
bului. Acolo el era folosit nu numai la confecţionarea diferitelor greutăţi pentru plasa
de pescuit, dar şi la realizarea "lestului" de pe fundul ambareaţiunilor.
Confecţionarea lunulelor în secolul al XI-lea se pare că mai este documentată
şi în altă parte din Dobrogea şi anume, la Dinogetia- Garvăn. De aici provine un exem-
plar de os care ar putea să fie opera unui meşteşugarlocal 60. .
Prezentînd lunulele de plumb de la Păeuiul lui Soare, evident, noi facem cuvenita
deosebire între ceea ce înseamnă producţia locală a acestor podoabe şi originea tipului
lor. In ce ne priveşte avem toate motivele să credem că şi tipul original allunulelor din
aşezarea noastră vine tot din răsărit şi aceasta, cu atît mai mult, cu cît analogiile cele
mai apropiate se pot face cu exemplarele găsite în Uniunea Sovietică 81. Deocamdată
nu există nici cel mai mic indiciu potrivit căruia ar reiesi că practica folosirii lunulelor
s-a transmis direct la Dunărea de jos din epoca antică in cea Ieudală timpurie. Altfel,
ele ar fi trebuit să apară, în mod frecvent, şi în aşezările din Bulgaria; or, de aici, pînă
in momentul de faţă, ne este cunoscut doar un singur exemplar 62.
Prin urmare, este probabil ca practica întrebuinţării lunulelor să se fi transmis
în epoca feuda1ă timpurie prin mijlocirea slavilor care le foloseau deja in secolul al
VIII-lea 63. In secolul al XI-lea, odată cu închegarea relaţiilor de schimb dintre regiunile
ruseşti şi cele de la Dunărea de jos lunulele încep să fie cunoscute şi în Dobrogea pînă
într-atît încît la Păeuiul lui Soare s-a simţit nevoia confecţionării lor la faţa locului.
4) O altă categorie de podoabe-pandantive este constituită de cinci exemplare
de formă circulară, de plumb, realizate prin turnare, databile în secolul al XI-lea (fig. 58).
Primul exemplar (fig. 58/1) prevăzut cu o agăţătoare inelară are un diametru
de 0,011 m. Pe ambele feţe sînt realizate cite două cercuri concentrice care inchid un
alt cerc din puncte. In cîmpul cercului interior pe una din feţe se află o cruce cu braţele
îngroşatela capete, iar pe cealaltă faţă o rozetă, de asemenea cu capetele braţelor
ingroşate64 •

10 I. Barnea, Meşteşuqurile In aşezarea ... , p. 133. 1963, p. 242, fig. 22/1.

11 O. S. Hovanskaia, op. eit., p, 240, fig. 1; M. I. 8Z Stancio Stancev (Vaklinov), Pasxonxu u
Artamonov, op. eii., p. 70, fig. 48; M. K. Karger, noeoomxpuma uamepuaxu 8 Ilnuasa npes 1948 Z.,
op. ciI., pl. XCVII; V. V. Voronin, Il peeuee FpOiJHo,
In MIA, 41, 1954, p. 68, fig. 31/14; G. F. Korzuhina, In lAI, XX, 1955, p. 208, fig. 26/1 şi p. 206.
13 V eZI. N . P . J urJa
. lima, op. CI.,
'1 passlm.
.
Pycc"ue "-'IaiJu IX-XIII 88., Moscova-Leningrad,
1954, pl. XLVIII/3; M. V. Sedov, op. ciI., p. 229, 14 Vezi Petre Diaconu, Parures âu XI' sibcle
fig. 2/1, 3 - 4; N. V. Rlndina, TexHoJUJzuJI âecouoerles a Păcuiul lui Soare, In Dacia, N, S" IX,
Hot npoueeoâcmea noeeopoâcxux 108eJ1UP08, In MIA, 117; 1965, p. 314 şi 312, fig. 3, 13 a-b.
 Obiecte de pcdoabl

Al doilea exemplar (fig. 58/2), cu un diametru de 0,012 m, are o tortiţă globulară

prevăzută cu o gaură 65. Pe una din feţe, între cele două cercuri, se află un alt cerc din
granule, în cîmpul din mijloc se observă cîteva linii combinate, realizînd probabil o
monogramă. Pe cealaltă faţă se disting patru cercuri concentrice dintre care al doilea
este format din granule. în cîmpul cercului din mijloc se află alte patru granule dispuse
în formă de cruce.

t 2

a a

a
Fig. 58. - Pandantive circulare de
plumb.

5'

a h

Al treilea exemplar (fig. 58/3), cu diametrul de 0,013 m, are tortiţa ruptă din
vechime. Pe ambele feţe se disting cîte două cercuri concentrice închizînd cîte un cerc
de puncte. Pe una din feţe în mijloc se află o rozetă cu razele îngroşate la capete, iar
pe cealaltă faţă o cruce între braţele căreia se găseşte cîte un punct.
Al patrulea pandantiv (fig. 58/4), cu un diametru de 0,011 m, se termină la partea
superioară cu o agăţătoare, iar la partea opusă cu o "limbă" 66. Decorul se compune
dintr-un chenar circular segmentat de liniuţe. în cîmpul central se disting nouă granule.
Pe cealaltă faţă nu se păstrează nici un ornament.
Al cincilea pandantiv (fig. 58/5) se deosebeşte de toate celelalte prin aceea că
este mult mai mare (0,02 m) 67. Agăţătoarea se prezintă sub forma unei protuberanţe,

II Ibidem, fig. 3, 14 a-b. 4, 1960, 20, p. 623, fig. 1, 1.

ee Petre Diaconu şi A. Atanasiu, Două pandan/ive 87 Ibidem, fig. 1, 2.
circulare de plumb de la Păcuiul lui Soare, In se 1 v, 145
10 - c. lS08
Petre Dlaconu

realizată prin turnare şi perforată transversal. Pe una din feţe este, realjzat un deco~
din spiţe înscrise într-un chenar c~rcular, iar în ~~mp o ~cr~c~ avmd in centrul e~
şi la colţurile braţelor cîte o granula. Conturul crucn este marglmţ de ~m c~enar .al cărui
aspect general sugerează lăcaşurile pietrelor scumpe de. pe crucile blza~tme din seco-
lele VI şi VII. Decorul de ~e ~artea opusă se compune dintr-un chenar Clfculn,f segmen-
tat de liniuţe. Din centrul cimpului (unde se află o granulă) llleacă mdlal G ~e,l'le, d~

Fig. 59. - Tipar pentru pandantive cir-

culare, descoperit la Canlia.

linii, care sugerează în ansamblul lor mişcarea descompusă a soarelui. Acest ultim
pandantiv îşi găseşte oarecare analogii în ceea ce priveşte motivul crucii şi dimensiunile
la Dridu 68 şi Ciumbrud 69. O analogie mai strînsă poate fi făcută cu exemplarul de la
Obîrşia (jud. Dolj) 70.
Podoabele prezentate mai sus au un evident caracter creştin, iar originea lor
poate fi căutată chiar în lumea creştină a veacurilor IV şi V 71.
Există toate motivele să se creadă că pandantivele circulare de la Păcuiul lui
Soare sînt opera unor meşteşuguri din aşezare sau din imediata ei vecinătate. Această
afirmaţie este motivată nu numai de observaţia de mai sus, cum că în aşezarea noastră
există indicii despre confecţionarea şi a altor obiecte de plumb, dar şi de descoperirea
unui tipar (fig. 59) într-o aşezare de la Canlia (6 -7 km depărtare de Păcuiul lui Soare),
tipar în care se turnau pandantive circulare.

68 Eug. Zaharia, Dridu (monografie arheologică),
1968, p. 127, fig. 13, 7.
69 A. Dankanitz şi 1. Ferenczl, op. cii., p. 608,
fig. 3/8. Oarecare analogii se pot face şi cu unele exem-
plare descoperite In Polonia (Zofia Holowinska,
W czesnosredniomieczrie rzemioslo zlolnicze w Gdansku,
146 Gdansk, 1959, pl. XVIII, 5 (exemplar datat In seco-
luI al XI-lea) şi D.R.S.S. (N. P. Jurjalina, op, cit.
p. 128, fig. 2-4; vezi şi N. V. Rlndina, Tcxnoxoeun
npoueeoâcmea, p, 242, fig. 22/4, 7, 8).
70 Informaţie N. Toropu de la Muzeul din Craiova.
71 L. Bonomi, Cimiieri paleocristiani di Soţiana
(Retroterra di Gela), In Rivista di archeologia cristiana,
XL, 3 - 4, 1964, p, 178, fig. 8, stinga jos.
 Obiecte de podoabl

5) Dintre inelele descoperite la Păcuiul Iui Soare ne reţin atenţia: un exemplar

avînd pe partea lăţită linii puternic scrijelite, care înscriu un fel de dreptunghi (fig. 86/6),
şi alte două avînd ca decor un motiv oarecum romboidal. în centrul decorului la unul
dintre ele se află o cruce cu raze (fig. 56/5), iar la celălalt o cruce uşor stilizată. Acest
gen de inele are o largă circulaţie în timp, ajungind pînă în prima jumătate a veacului
al XIV-lea. Un interes deosebit îl prezintă inelele prevăzute cu cîte un vultur cu aripile
desfăcute (fig. 56/8). Acest motiv se reîntilneşte pe exemplarele din aceeaşi vreme de
la Dinogetia-Garvăn 72, Piatra Freeăţei 73, Capidava 74 şi din multe aşezări din Bulga-
ria 75. Inele asemănătoareau mai fost descoperite în Ungaria 76, Cehoslovacia şi Uniunea
Sovietică 77. Vulturul cu aripile desfăcute, întîlnit în Dobrogea ca motiv decorativ pe
diferite obiecte de ceramică 78, pe pandantive 79, pe aplici etc. este de cea mai autentică
tradiţie bizantină. în consecinţă, prezenţa lui pe inelele de la Păcuiul lui Soare ne per-
mite să Intrezărim şi pe această cale legăturile cu centrele meşteşugăreşti bizantine.
La Păcuiul lui Soare s-au găsit şi cîteva inele, tot de bronz, avînd drept reprezen-
tare o pentagramă. Aci vom prezenta numai unul singur (fig. 56/3). în centrul penta-
gramei şi în spaţiile dintre colţurile ei meşterul. bijutier a gravat grupuri de cite
5 -7 puncte. De o parte şi de alta a pentagramei se distinge un decor reprezentat de
semnul X tăiat de o hastă, Analogii pentru astfel de inele se pot face cu exemplare des-
coperite chiar în Dobrogea, la Capidava, Dinogetia, Piatra Frecăţei 80.
în sfîrşit, un alt inel, de data aceasta din argint, are pe ckaton o hemisferă deco-
rată în tehnica filigranului (fig. 56/4). Inelul prezintă foarte mari apropieri cu un exem-
plar de aur din tezaurul descoperit la Dinogetia-Garvăn în 1954 şi datat la mijlocul
secolului al XI-lea 81. Şi inelele din această categorie sînt de tradiţie bizantină.
6) Dintre brăţările de la Păeuiul lui Soare vom prezenta în cele ce urmează numai
cinci exemplare dintre care patru de bronz şi una de aramă: Brăţările se încadrează
în două categorii: a) semielipaoidale în secţiune şi b) circulare în secţiune.
Din prima categorie fac parte două exemplare. Primul avînd un diametru de
0,055 m a fost descoperit într-un mediu arheologic datat la; începutul veacului al XI-lea.
Brăţara, terminată printr-un capăt ce se aubţiază continuu, este îngroşată pe faţa ei
superioară în trei locuri. Pe aceeaşi faţă meşteşugarula săpat cîteva puncte. Asemenea
puncte, mai numeroase şi dispuse mai des, se găsesc şi pe feţele laterale ale brăţării,
în locurile unde aceasta este îngroşată (fig. 60/4). Al doilea exemplar are capătul lăţit

71 1. Barnea, tn Dinogelia, 1, p. 285, fig. 170, lL temetăk Szenies kiirnyeken, FoliaArch, III-IV,
7' Aurelian Petre, SdplJ.turile de la Piatra Freeăţei, pI. V 113 b, pl, VI/12 b, pI. VII/5 b.
In Materiale, VIII, 1962, p, 585, fig. 22; idem, Il peâea- 77 M. V. Sedov, 106eJ1upHWB ua8eJ1lUf âpeeneeo

pUl1le.llbHWB cee8eHlUf e ceseu. c XpOHOJWfJUU MOfJlMbHUI'a H06fJOpo8a X-XV ee., tn MIA, 65, p. 257, fig. 10/3.
, IIlImpa (])pel'8'lcu, tn Dacia, N.S., VI, 1962, p. 230, La p. 255 se precizează că asemenea inele s-au găsit
fig. 15. şi tn curganele de la Kostroma,

7t Gr. Florescu şi colab., Capidaoa, 1, 1958, p. 235, 78 Pe un fragment de amforă de la Dinogetia-Garvăn

fig. 118/4.
71 Fehăr Geza, A bolgar UJrlJklJk szerepe es maueltsege,
Budapesta, 1940, p. 57, fig. 29, sUnga; Atanas Milcev,
PaHHOCpe8HOeCI'OeHU 6'b.n.eapcl'u Hal'UmU U xţncmoee
eHMAnUOHU om Ceeepnoeanaâna B'b.n.eaplUf, tn Apxeo-
AOfJlUf, 3,1963, p, 32, fig. 11,1-2. Acest tip de inel este
ceva mai deosebit.
71 Feher Geza, op. cit., p, 57, fig. 29, dreapta;
Zdenek Vină, op. eit., pI. 111/42; Szell Mărta, Szazadi
(1. Barnea, tn Dinogetia, 1, p, 255, fig. 156, 9).
71 Pe două pandantive de bronz argintat de la
Păcuiul lul Soare; inedite.
80 1. Barnea, tn Dlnoqetia, 1, p. 284, nota 25, o
bibliografie aproape completă.
81 Eug. Comşa şi Gh. Bichir, O noulJ. descoperire de
monede şi obiecte de podoabă din sec. X-XI tn aşezarea
de la Garudn (Dobrogea), tn SCN, III, 1960, p. 232,
fig. 6. 147
Petra Diaconu

şi decorat cu două liniuţe. Aşa

cum se prezintă, capătul acestei brăţări pare a sugera
o figură zoomorfă schematizată la maximum (fig. 60/3).
în a doua categorie intră trei exemplare, toate trei descoperite în nivelurile din
prima jumătate a secolului al XI-lea. Primul dintre ele, eu un diametru de 5,5 em,

•
1
••
." .. •
~~'''I'll
, ;,.""". f/I/',"1' "
,,, u
" . -

Fig. 60. - Brăţări de metal.

Re termină cu o figură zoomorfă, un cap de şarpe sau poate chiar de pasăre (fig. 60/2) ;
figura zoomorfă, despărţită de corpul brăţări! prin trei caneluri transversale, este deco-
rată cu şiruri de puncte. A doua brăţară, neornamentată, avînd un diametru de 5 cm,
148 este făcută dintr-o sîrmă de aramă, groasă de 2 mm (fig. 60/1). în sfîrşit, a treia avînd un
 Obiecte de podoabi

diametru de 7 cm prezintă un interes deosebit prin decorul său, Acesta 82 este redat
din caneluri circulare, care determină perechi de segmenţi mai mari, despărţiţi de fiecare
dată de cîte un segment mai mic (fig. 60/5). Brăţara este făcută din două bucăţi ce se
artieulează la capete în sistemul "penelor" prin mijlocirea a cîte unui nit. Şi ultimele
trei brăţări s-au găsit în nivelul de vieţuire din prima jumătate a, secolului al XI-lea.
Din cele relatate pînă aici reiese între altele că toate brăţările de metal găsite
la Păeuiul lui Soare, în condiţii stratigrafice clare, provin din nivelurile de vieţuire din
prima jumătate a secolului al XI-lea.
Prin aceasta nu trebuie să se înţeleagă numaidecît că practica folosirii lor înce-
tează în a doua jumătate a veacului al XI-lea. întrebuinţarea brăţărilor de metal în
tot cursul secolului al XI-lea este documentată de altfel în săpăturile de la Dinogetia-
Garvăn, ca şi în aşezările şi necropolele din R. P. Bulgaria 83.
Brăţările confecţionate dintr-o singură sîrmă de aramă, circulare în secţiune, ca
şi cele semielipsoidale decorate cu puncte, îşi găsesc oarecare analogii la Dinogetia-
Garvăn, precum şi într-o necropolă de la marginea oraşului Loveci şi la Pecena Moghila,
lîngă Vălci Drăm (Bulgaria).
Pentru brăţările cu capetele zoomorfizate de la Păeuiul lui Soare 84, deocamdată
găsim puţine analogii în aşezările feudale timpurii de la Dunărea de jos 85. Aceasta nu
înseamnă însă că originea şi provenienţa lor trebuie căutate neapărat în Europa răsări­
teană sau în cea centrală, unde în epoca respectivă asemenea brăţări sînt răspîndite 86.
Este ştiut că brăţările terminate la capete cu cîte o reprezentare animalieră se
întîlnesc frecvent la Dunărea de jos în epoca romană 87; pe deasupra, nu ne scapă din
vedere nici faptul că tracii şi geto-dacii au avut o deosebită preferinţă pentru reprezen-
tările animaliere. în consecinţă, este de presupus ca brăţările din epoca feudală timpurie
de la Dunărea de jos 88, prevăzute la capete cu figuri zoomorfe, să reflecte o tradiţie
82 Brăţara are analogii cu un exemplar descoperit au la capete motive zoornorte (vezi Gh. Ştefan şi colab.,
la Truchtleichingen In Germania, care se datează Şantierul Garvăn (Dinogelia), In SCIV, III, 1952,
In vremea carolingiană tirzie; vezi O. V. Hessen, p. 384, fig. 25a şi p. 385, fig. 25b; de asemenea, vezi
Die Funde âer Reihenşrăberzeit aus dem Sardkreis şi I. Barnea, Elemente de cuI/ură ... , p. 203 - 204
Traunsiein, Miinchen, 1964, p. 15 -16, fig. 54 - 55, şi 214, pl. 1/6 a; p. 220, pl. IV/6b; idem, Byzance,
pl. 16, 1-2. Exemplarul de la Truchtleichingen se Kiev et I'Orient ... , fig. 5/1, 2); idem Dinogetia, 1,
deosebeşte de al nostru prin aceea că are segmenţli fig. 172, 17 -18; după părerea noastră aceste brăţări
mult mai mari. In plus, pe corpul segmenţilor se sint ceva mai tirzii, poate chiar din secolul al XIV-lea.
observă reprezentări zoomorfe. O brăţară asemănă­ 86 A. M. Tallgren, op, cii., p. 38, pl. VII/14; V. V.
toare, Intrucitva, vezi şi la Ioachim Werner, Frtihkaro- Deopik, op, ciI., p. 130; J. Hampel, A regibb kozepkor,
lingische Silberohrringe von Restede (Oldenburg), In Emtekei magyarhomban, Budapesta, 1897, pl. CCCLI/i ;
Germania, 37, 1959, p. 184 şi pl. 25, fig. 1, la şi lb. Sz6ke Bela, op. ciI., pl. XIV /6, 7. Atit In Europa cen-
De menţionat că "segmentele" brăţării de la Păcuiul trală cit şi In cea răsăriteană se Intilnesc şi brăţările
lui Soare amintesc torţile unor vase din tezaurul "Impletite" cu capetele zoomorfizate. Cf. Sz6ke Bela,
de la Slnnicolaul Mare. op. cit., pl. XIV /5, 8; J. Eisner, op. cii., pl. XCIX/2;
88 Vezi bibliografia de rigoare la Sonia Gheorghieva G. F. Korzuhina, op, cit., pl. XLII/6.
şi Raina Peăeva, Cpedueeesoeen 6'bJleapcJ>u uexponon 87 SI. Stancev (Vaklinov), I. Ivanova, Hr. Petkov,
J>pau epaâ JIo8C'J, In lAI, XX, 1955, p. 511-557. KaUJI'bJ>a npu IIJle8eH, In ApxeoJloell.ll, 111/1, 1961,
Pentru brăţările cu capete zoomorfe, vezi I. Barnea, p. 35, fig. 3/1, 5; I. Barnea şi Bucur Mitrea, Săpăiurile
In Dinogelia, 1, p. 291, fig. 172, 10. de salvare de la Nouiodunum-Lsaccea, In Materiale,
U Subliniem că este greu de precizat ce anume V, 1959, p. 471/3. O asemenea brăţară s-a descoperit
animale sint reprezentate. De obicei, pe brăţări sint şi la Piatra Frecătel (informaţie Petre Aurelian).
redate capete de cai (A. M. Tallgren, op. cit., p. 38), 88 Brăţări cu capete zoomorfizate, datate In epoca
capete de şerpi sau de lei (V. V. Deopik, op. cit., feudală timpurie, s-au găsit şi In Transilvania (vezi
p. 130). ' Rethy Laszlo, op, cit., p. 127, fig. II, şi p. 129, fig. 111/1,
81 Aici ne referim la un exemplar de felul celuia de 2); vezi de asemenea, Dorin Popescu, Cercetări
la fig. 172/10 din monografia Dinogelia, 1, p. 291, arheologice In Transilvania, II, In Materiale,. II,
şi nu la brăţările late (de la Dinogetia-Garvăn) care p. 133, fig. 90/1, 1-'\9
•
Petre Dlaeonu

mai veche, locală. Se poate obiecta însă că în regiunile noastre deocamdată nu se surprind
verigile delegătură. Dar aceeaşi obiecţie este valabilă şi în cazul in care s-ar presupune
că tradiţia brăţărilor zoomorfe s-a moştenit din antichitate in alte părţi.
~

Faptul că tradiţia motivelor animaliere de pe brăţări s-a păstrat in Peninsula

Balcanică o dovedeşte, credem noi, şi constatarea că ornamentica brăţărilor de sticlă
bizantine adeseori conţine astfel de motive.

Fig. 61. - Secţiune prin brăţările de sti-

clă din mormintul de pe:dealul Dervent.

d'4JA
8

7) Nu rareori, in nivelurile de vieţuire din secolul al XI-lea precum şi pe plaja

situată de-a lungul ruinelor aşezării s-au găsit brăţări de sticlă in majoritatea lor frag-
mentare. O caracteristică generală a acestor podoabe, care se cere a fi subliniată de pe
acum, constă in aceea că aproape toate exemplarele sînt făcute dintr-o sticlă albastră­
verzuie, de diferite nuanţe, uneori cu reflexe violacee.
Brăţările de sticlă de la Păcuiul lui Soare au un diametru variabil între 3,5 cm şi
9,5 cm. Desigur că cele mai multe sint de mărime mică şi mijlocie, fapt explicabil, dacă
se ţine seama că erau purtate mai ales de copii.
Exemplarele descoperite in stratul feudal-timpuriu de la Păeuiul lui Soare pot fi
inserate in trei categorii 89, brăţări cu suprafaţa netedă (fig. 55/4), brăţări cu corpul
răsucit (fig. 55/2, 3, 5), brăţări elipsoidale in secţiune, decorate pe faţa exterioară cu
un motiv geometric, realizat dintr-o vopsea gălbuie sau roşie (fig. 55/11).
•
Avînd in vedere criteriul formei, in secţiune, brăţările din prima categorie, la
rindul lor, se pot subdivide şi ele; astfel, unele sînt circulare sau cvasicirculare (fig. 55/22), .
• altele elipsoidale (fig. 61/2) sau triunghiulare (fig. 61/4). Unele exemplare din această
categorie au pe faţa exterioară ori chiar pe cea interioară cite o şănţuire longitudinală
(fig. 55/4).

8.Ne-am tnsuşit clasificarea folosită de cercetă- epuenti 8 cpeâneeexoena B'bJleapuIJ. in Studia in

150 toarea bulgară Iordanka Cangova, Ba cmsxsewume memoriam Karel Skorpil, Sofia, 1961, p, 179-180.
 ObIecte de podoabl

Brăţările din prima categorie se realizati relativ uşor; vergeaua de sticlă inean-
deseentă era îndoită cu ajutorul unui cleşte, pînă cind se atingeau capetele in punctul
unde acestea urmau să fie "sudate" 90 (fig. 61/1).
Cele din categoria a doua se realizau prin răsueirea vergelei de sticlă, evident,
inainte ca ea să fi fost Incolăeită. Acestea, după cum se vede, imită exemplarele de
metal. Brăţările de sticlă "răsucite" de la Păcuiul lui Soare au in general culoarea al-
bastră-verzuie sau alb-verzuie. Există tnsă şi citeva exemplare deosebite: unul colorat
cu fişii galbene şi roşii pe fond negru (fig. 55/13, 21), sau negre şi roşii sau numai negre
pe fond argintru-eenuşiu (fig. 55/14,17), şi altele cu fîşil albe-gălbui pe fond albas-
tru (fig. 55/1, 3). Procesul tehnologic al realizării brăţărilor multicolore era ceva mai
complicat; in cazul acesta vergeaua de sticlă, de obicei, albastră sau neagră, era răsucită
numai după ce i se aplieau filamente de sticlă. dintr-o altă culoare.
Decorul brăţărilor din categoria a treia se realiza in felul următor: după Incolă­
cirea vergelei de sticlă, pe faţa exterioară se aplicau cu o pensulă muiată in vopsea moti-
vele ornamentale; apoi ele erau "arse" din nou pentru ca, in felul acesta, să se poată
fixa şi decorul. Pînă acum, la Păcuiul lui Soare, se cunosc puţine exemplare deeorate
pe faţa exterioară cu motive geometrice: primul dintre cele prezentate, elipsoidal in
secţiune, are o şănţuire longitudinală destul de adincită ; prin mijlocul acesteia trece o
linie uşor ondulată realizată dintr-o vopsea galbenă-alburie; de o parte şi de alta a
şănţuirii sint trasate din aceeaşi vopsea liniuţe oblice, dispuse paralel (fig. 55/15). Această
brăţară, in ceea ce priveşte forma şi ornamentul, işi găseşte o analogie perfectă la Sarkel-
Belaia Veja 91. Al doilea fragment provine de la un exemplar avind ca decor o linie puter-
nic eurbată, in unghiurile căreia se găsesc acolade realizate dintr-o vopsea de asemenea
galbenă-alburie (fig. 55/11).
Brăţările de sticlă sint folosite ca podoabe în regiunile noastre încă din epoca
antică. Astfel, la Mangalia, intr-un mormint datat Ia. sfîrşitul secolului al IV-lea sau
inceputul secolului al V-lea, s-a descoperit un exemplar de culoare neagră 92. Asemenea
podoabe s-au găsit şi in alte morminte romane din Dobrogea dintre care unele sint
datate in secolele III şi IV 93. Ele sint întîlnite şi in necropolele din Bulgaria datate
in secolele V şi VI 94. în schimb, nu mai apar nicăieri in regiunile noastre in intervalul
de timp dintre secolul al VI-lea şi secolul al X-lea. Pînă in momentul de faţă nu există
nici un indiciu privind folosirea brăţărilor- de sticlă la Dunărea de jos in secolele VIII
şi IX Iii. Ele nu se mai intilnesc nici in necropolele sau aşezările databile pînă la mijlocul
secolului al X-lea. Brăţările de sticlă incep să fie cunoscute din nou in Dobrogea epocii
feudale timpurii spre sfîrşitul secolului al X-lea, adică odată cu reinstaurarea stăpînirii
bizantine la gurile Dunării in vremea împăratului Ioan Tzimiskes.
Unii cercetători au susţinut că anumite brăţări de sticlă ar fi fost confecţionate ,
in centrele bulgăreşti tneă din secolul al IX-lea 96. în ceea ce ne priveşte, avem toate
10 Ibidem, p. 183-184. rp06HU Haxo8ltu om Oâecoe, In Imestia-« Varna,
Il Z. A. Liova, CmeMS/,HHbre 6pacAemu, p. 319, XII, 1961, p, 50, pl. IX, fig. 52.
fii. 4, 12. ti In schimb, In aceeaşi perioadă, ele sInt cunoscute
n Petre Diaconu, Un cimitir din secolul al IV-lea In Bizanţ; cr, G. R. Davidson, The minor abjects,
de.coperit la Mangalia, In Glasul bisericii, an. XXIII, Corinth, V, XII, Princeton-New Jersey, 1952, p. 263
7- 8, iulie-august, 1964, p, 719, fig. 4/1. şi urm.j după 1. Cangova, op. cit., p. 179.
II Gorana Tonceva, PUMCItU uexpononu om TOJl- l ' Iordana Cangova, op, eii., p, 185; N. Mavro-
6yxUHC1CO U BapHeHC1CO, In Apeeosoeu», IV/4,p. 58. dinov, Cmap061JMapc1COmo ue"Ycm6o, Sofia, 1959,
N 1. Cangova, op. cit., p. 179 j vezi Gorana Tonceva, p. 223. 151
Petre Diaconu

motivele să credem că producerea lor în atelierele de sticlărie bulgăreşti 97 nu a putut

avea loc înainte de sfîrşitul secolului al X-lea. Obiecţia noastră se sprijină cn deosebire
pe observaţia că în aşezările şi necropolele anterioare epocii în care Dobrogea şi Bulgaria
nord-estică au intrat în stăpînire bizantină nn s-au gă~it asemenea podoabe. Apariţia
lor către sfîrşitul secolului al X-lea nu constituie o particularitate a aşezărilor de la
Dunărea de jos. Aceeaşi situaţie o întîlnim şi în oraşele din Crimeea unde potrivit obser-
vaţiilor arheologilor sovietici, brăţările de sticlă apar de-abia către mijlocul veacu-
lui al X-lea 98.
Exemplarele de la Păcuiul lui Soare inserate în prima categorie' sînt cele mai
numeroase. Aici ele apar în toate nivelurile de vieţuire din secolul al XI-lea99 • Opt
asemenea brăţări s-au găsit şi într-un mormînt descoperit pe dealul Dervent, din faţa
insulei Păeuiul lui Soare; unele dintre aceste exemplare au secţiunea variabilă între
semielipsă şi triunghi (fig. 61/3-4, 7-8); la altele este circularăloo (fig. 61/5-6) sau
elipsoidală (fig. 61/2) fapt care ne permite să conchidem că, cel puţin pentru secolul
al XI-lea, nu se poate opera o clasificare cronologică a brăţărilor bazată numai pe cri-
teriul determinării formei în secţiune.
Asemenea brăţări, datate în a doua jumătate a secolului al X-lea şi prima jumă­
tate a secolului al XI-lea, s-au descoperit la Capidava, Dinogetia-Garvănv", Novio-
dunum-Isaccea şi în alte cîteva locuri din Dobrogea. Ele sînt foarte răspîndite în aşeză­
rile şi necropolele din R. P. Bulgaria, găsindu-se de exemplu, la Pliska, Preslav, Ţal'
Asen, Klisekioi, Mirkovow-, LovecP03, etc. Aria lor de răspîndire nu cuprinde numai
Peninsula Balcanică, ci şi Crimeea regiunile caucaziene 101 şi o mare parte din teritc-
riul european al Uniunii Sovieticet'".
Cam în aceeaşi vreme sînt răspîndite şi brăţările de sticlă de tipul răsucit, făcute
dintr-o pastă monocromă. Trebuie menţionat însă că numărul acestora, in raport cu
cel al brăţărilor din prima categorie, este mult mai redus. Ele sînt documentate în
Dobrogea la Capidava şi Dinogetia-Garvăn, în Bulgaria la Preslav, Kaleto, lîngă Slivcn

97 Asupra atelierelor de sticlărie din Bulgaria in
epoca feudală timpurie, vezi Gheorghi Djingov,
3a npouexoâcmeomo ua cmsoeso 8 CPCOIW8Cli08Ha
B'b/l2apus, In Apxco.rtozlI.q, 11/2, Sofia, 1960,
p. 1-8; ct. Stancio Stancev(Vaklinov), Mamepuaxu
om 080Pl{08US ueumup 8 Il nucsa; In lAI, XXIII,
Sofia, 1960, p. 61.
98 V. V. Kropotkln, O n poueeoâcmse cmexna u
CmCIi.r!RHHf>l,X usâenuu. 6 cpeitneeexoeux eopoâax ceeep-
HOZO npuxepnouops» u ua Pycu, In KS, 68,
1957, p. 36. Asemenea obiecte de podoabă nu s-au
găsit nici la Fanagoreca şi nici In alte aşezări feudale
timpurii din răsăritul Kersonesulul Tauric, aşezări
care tşi Incetează existenta la ~flrşitul secolelor IX şi X
(ibidem, p. 36-37); cf. A. L. Iakobson, Busaumusi
fi uemopuu panuecpeânceex 180U Taspuxu, In SA, XXI,
1954, p. 159. Se pare că ruşii şi-au tnsuşit acest meşte­
şug prin mijlocirea crimeenilor. Vezi V. V. Kropotkin,
op. cit., p. 40-42; ef. G. F. Solovieva şi V. V. Kro-
potkin, H 80'lpOcy o npouseoâcmee, pacnpocm panenuu.
u âamupoene emeli.rt!lI{HblJ: ăpacsemoe âpeeuet: Pycu,
152 In KS, XLIX, 1953, p. 23-24.
99 La Păcuiul lui Soare neexistind un nivel de vie-
ţuire databil la sflrşitul secolului al X-lea, desigur că
nu pot exista brăţări de sticlă din această epocă.
1)0 Cl. Petre Diaconu, Un mormint din sec. Xl
descoperit la Derneni (reg. Dobrogea), In SCI V, 1,
1963, p. 214, fig. ;J, 4-10.
101 Gh. Ştefan şi colab., Săpăiurile de la Garoăn
(Dinogetia), In SClV, 1-2, 1951, p. 46. De fapt aici
este vorba numai de două morminte (M. 17 cu o bră­
ţară şi M. 31 cu trei brăţări). Despre brăţările de sticlă
de la Dinogetia-Garvăn, vezi J. Barnea, Elemente de
cultură . . . , p. 199 - 200; cf. E. Comşa, Dinogetia, 1,
p. 302 şi urm.
102 J. Cangova, op, cit., p. 38.
103 Sonia Gheorghieva şi Raina Peăeva, op, cit.,
p.. 540, fig. 37 şi 38.
1 4 V. V. Kropotkin, op. cit., p. 38.
105 B. A. Rlbakov, PeMecJW ope8neu Pycu, Moscova,
1948, p. 397-398; vezi şi V. V. Kropotkin, op. cit.,
p. 43, unde se publică o hartă a răsplndirii brăţărilor
pe teritoriul V.R.S.S.
 Obiecte de podoabă

Arciar 10 s etc., în Uniunea Sovietică, la Sarkel-'", în curganele de lîngă Virkovol'", în

aşezările din nordul Caueazului'w, precum şi în alte cîteva locuri.
După părerea lui V. V. Kropotkin, brăţările de tipul acesta se lucrau şi în atelie-
rele ruseşti't''.
Nu acelaşi lucru însă se poate susţine despre exemplarele cu mai multe culori.
Producerea acestora necesita nu numai o îndemînare desăvîrşită dar şi cunoaşterea
unor procedee tehnice extrem de delicate. După părerea lui B. A. Rîbakov sticla de
culoare roşie nu Re putea produce la Kiev l11 , şi cu atît mai puţin în alte oraşe ruseşti;
ca atare, nici brăţările cu filamente de sticlă roşie nu se puteau realiza acolo. Există
toate motivele să se presupună că sticla roşie nu se producea nici în atelierele bulgă­
reşti. Chiar în Bizanţ, meşterii care o obţineau trebuie să fi fost puţin numeroşi. De
altfel, numai aşa se poate explica numărul extrem de redus al brăţărilor cu filamente
roşii, descoperite la Dinogetia-Garvăn, Capidava, Păcuiul lui Soare, în aşezările din
Bulgarla'P şi Uniunea Sovietică1l3.
Din aceleaşi centre bizantine trebuie să fi provenit şi brăţările din categoria a treia,
avînd ca decor motive geometrice desenate cu pensula. Ele s-au răspîndit în epoca
feudală timpurie în toate aşezările dobrogene şi bulgăreşti1l 4 amintite mai înainte pre-
cum şi în oraşele din Crimeea, Existenţa lor într-un număr mare la Sarkel1l5 l-a făcut
pe V. V. Kropotkin să le considere pe acestea o variantă regională a brăţărilor ruseşti'!".
Desigur, părerea arheologului sovietic devine neconvingătoare de vreme ce aceste
brăţări sînt identice cu cele din Bizanţ (în speţă Korinth), atît în ceea ce priveşte forma
cît şi ornamentul'!". Numărul mare la Sarkel al brăţărilor cu motive geometrice se explică
probabil prin intensificarea la un moment dat a relaţ.iilor de schimb între această aşezare
şi centrele de producţie bizantine.
Rezumînd cele spuse pînă aici în legătură cu brăţările de sticlă, reiese, între altele,
că ele încep să se răspîndească la Dunărea de jos odată cu revenirea acestor regiuni
în stăpînirea bizantină. Parte din brăţările de categoria a doua (de tipul răsucit, cu mai
multe culori) precum şi acele din categoria a treia, oriunde se găsesc, atestă schimbul
comercial cu centrele de producţie bizantină. Asemenea brăţări s-au produs în toată
epoca Ieudală timpurie numai în atelierele bizantine. Cît priveşte brăţările din categoria
întîia, acestea puteau proveni şi din alte ateliere mai apropiate locale. Dar în atelierele
locale de sticlărie, dacă au existat, tehnica confecţionării brăţărilor de sticlă va fi fost
insuşită de la bizantini nu mai devreme de a doua jumătate a secolului al X-lea. Există
dovezi sigure că brăţările cu suprafaţanetedă se produceau la un moment dat şi în părţile
ruseşti şi nu numai la Kiev, cum crede B. A. Rîbakov1l8 • Procedeul executării brăţă­
rilor de sticlă în atelierele ruseşti va fi fost însuşit prin mijlocirea meşteşugarilor eri-
meeni, cel mai devreme la sfîrşitul secolului al X-lea, sau începutul celui următor. In

108 I. Cangova, op, cit., p. 185.
107 Z. A. Liova, op, cit., p. 309, fig. 1/9.
108 v. V. Kropotkin, op, cit., p. 41, fig. 12/1, 2.
1ce V. A. Kuzneţov, AJtaHC1>Ue nneueno: Ceeepo-
1>a61>a:Ja, In MIA, 106, fig. 17/9.
110 V. V. Kropotkin, op, cit., p. 40-42; ct. G. F.
Solovieva şi V. V. Kropotkin, op, cit., p. 23-24.
111 B. A. Rlbakov, op, cit., p. 398-399.
11Z I. Cangova, op, cii., pI. 1/6, 7. Sint publicate
aici două brăţări din raionul Sliven.
118 Z. A. Liova, op. cit., p. 309, fig. 1/14 -15 ;
M. I. Artamonov, op, cit., fig. 43; Witold Hensel,
op, cit., pI. V; O. A. Artamonova, op. cit., p. 82, fig. 62.
114 I. Cangova, op. cit., p. 185. Cele mai multe bră­
ţări s-au găsit
la Pliska, vezi S1. Stancev (Vaklinov),
M amepua.ui om 060Plf06U1l. uenmup , p. 42, fig. 9.
116 Z. A. Liova, op. cit., p. 313, fig. 2; p. 317, fig. 3;
p. 319, fig. 4.
118 V. V. Kropotkin, op. cit., p. 23.
117 G. R. Davidson, op, cit., după I. Cangova, op,
cit., p. 185.
118B. A. Rlbakov, op. cit., p. 459-460; G. F.
Solovieva şi V. V. Kropotkin, op, cit., p. 23, cornbă­
tind părerea lui Rlbakov atrag atenţia că ateliere de
sttclărie există şi In alte părţi ruseşti, nu numai la
Kiev. 153
Petre Diaconu

atare situaţie, producerea lor într-o cantitate suficientă,pentru a fi răspîndite şi în

alte locuri pe calea schimburilor, nu a putut avea loc mai înainte de mijlocul secolului
al XI-lea. Aşa se explică de altfel, lipsa brăţărilor de sticlă la Alcedar, Eohimănţi,
Lucaşovka, aşezări care îşi încetează existenţa către mijlocul secolului al XI-lea. Cu
alte cuvinte, vrem să atragem atenţia că dacă în atelierele kievine s-ar fi confecţionat
brăţări de sticlă destinate schimburilor, încă din prima jumătate a secolului al XI-lea,
atunci ele ar fi trebuit să apară şi în amintitele aşezări, despre care se ştie că în această
vreme făceau parte din aria de circulaţie a mărfurilor ruseşti.
Aceeaşi observaţie ne obligă să credem că nici brăţările de sticlă de la Dinogetia-
Garvăn (cel puţin cele de la sfîrşitul secolului al X-lea şi începutul secolului al XI-lea)
nu pot preveni din atelierele ruseşti, aşa cum s-a presupus'P, în consecinţă, locul' de
provenienţă al brăţărilor de sticlă de la Dinogetia-Garvăn trebuie căutat în regiunile
sud-dunărene.
8) Dintre apliei vom menţiona mai întîi un exemplar cu diametrul de 0,018 m
(fig. 62/2) care îşi găseşte din punct de vedere al formei şi decorului analogii la Dino-
getia-Garvă.n120 şi Noviodunum-Isacceatu. Această piesă împreună cu un alt exemplar
(fig. 62/1), ceva mai mic (cu diametrul de 0,015 m), avînd un decor central în formă
de ciorchine de strugure, au pe dos cite două nituri. Ambele aplici datează din secolul
al XI-lea.
Un interes deosebit prezintă o aplică (fig. 62/4) cu lăţimea maximă de 0,023 m
databilă în secolul al XI-lea, deşi ea a fost descoperită într-un nivel din secolul al XIV-lea.
La bază, are un orificiu evasidreptunghiular. în cîmpul rămas liber a avut un decor
floral, care s-a distrus într-un incendiu. Pe spate se păstrează trei nituri. Piesa de la
Păeuiul lui Soare face parte dintr-o categorie de aplici foarte răspîndite în aria cul-
turii Saltovo-MaiaţkI 22 •
în sfîrşit, o ultimă aplică are un decor încrustat (fig. 62/3). Dimensiunile sînt
de 0,020 X 0,018m. Decorul se compune dintr-un fir de argint încrustat pe faţa aplieii.
Pe spatele aplicii se păstrează trei nituri. O piesă întrucîtva asemănătoare s-a descoperit
la Păcuiullui Soare încă din primele campanii de săpături (fig. 62/5)123.
9) Limbă de curea (fig. 63/1) avînd o lungime de 0,029m şi o lăţime de 0,010m.
De jur împrejur are un decor liniar, realizat prin adîncire. Linia se termină la baza piesei
cu un motiv floral. Pe spate se păstrează urmele a două nituri. Datează din veacul al
XI-lea. Asemenea piese sînt cunoscute în Dobrogea la Dinogetia-Garvăn,în mai multe
localităţi din Bulgaria, precum şi pe un spaţiu geografic foarte întins, cuprins între
răsăritul Europei şi DunăreI24 •
10) Dintre cataramele descoperite la Păeuiul lui Soare menţionăm, în primul rînd,
un exemplar care se înscrie în aşa-numitul tip al cataramelor în formă de "liră". Piesa
(fig. 62/11) se compune din două părţi: cea superioară este decorată cu trei linii oirculare
care urmează conturul chenarului. Barele părţii inferioare sînt uşor curbate spre exterior.
Lungimea este de 0,030m, iar lăţimea maximă de 0,026m. Spinul este confecţionat
dintr-o foaie de aramă. Datează din a doua jumătate a veacului al XI-lea. Cele mai apro-
1U 1. Barnea, op. cit., p. 200. Om 1ro'Ie6UU " aopOaaM, Moscova, 1967, p. 163, fig. 44/
110 Idem, in Dinogetia, 1, p. 295, fig. 173/11 şi 36-39. •
p. 297. 118 Petre Diaconu, Hpenoomu X-XV 66., p. 496,
111 1. Barnea şi B. Mitrea, Sdpdturile de saloare de
la Noviodunum-Isaccea, in Materiale, V, 1959, p, 471, fig. 8/3.
fig. 10/12. 1U Pentru limbile de curea de la Dinogetla-Garvin,
111 M. Artamonov, in Cap"8.11-Be.tIa1I Be:HCa, vezi 1. Barnea, op. cit., p. 299-300. Tot acolo şi
154 in MIA, 1958, fig. 34b şi fig. 35; S. A. Pletneva, restul bibliografiei.
 • I
Il!::" ,
1 --
I
I

5
•

~&i!:~. ,.., ~ t;,,~ ~""

, .. ,.......
... , "

I J I

I I I \ \
I I .
I r ••
~
I
I

9
6 7

"~~
I
·~;_··'.;"C ...... ....•
~

I
I
~:~
I I
','~ .-
, : I •
I
I I I
I I 1
I I

11 12 13
10

F,.~?:. ,,:'Aiiîiiii%>.
I ,---... I
,~ -, I
--'" "
I
--. ...., ,,\\ I
ţ.'~
F'71:;~:·~
I \ \ I
I I
I
I
\
.
I
~."._ .. I
I 1
I I
:,
.... ',
-'15

Fig. 62. - Podoabe de vestmtnt din secolul al XI-lea.

155
Petre Diaconu

plate analogii pentru această piesă le avem în Dobrogea la Dinogetla-Garvăn-'" şi

Noviodunum-Isaccea 126. Tipul cataramelor în formă de "liră" se întîlneşte frecvent
în Bulgaria-s", Oehoslovaciat-e, Ungaria şi Uniunea Sovietică129.
Tot din categoria acestor catarame fac parte şi alte două exemplare care au partea
inferioară realizată din bare drepte. Prima dintre piese (fig. 62/16) păstrată numai pe

(IJin
I I
I I
I I
I

2
I

5
J 4

Fig. 63. - 1, limbă de curea; 2, tipar de bronz, 3 - 5, piese de harnaşament.

jumătate are o lungime de 0,030m şi o lăţime de 0,021m. Partea superioară se prezintă.

sub forma unei elipse cu marginea aplatisată. Pe această margine se distinge un decor
din linii oblice. Cealaltă piesă (fig. 62/10) cu spinul de fier prins de bara care desparte
cele două chenare are o lungime de 0,030m şi o lăţime maximă de 0,024 m1~O.
126 I. Barnea, op, cit., p. 289, fig. 171/12, şi p. 295, 49, 1955, p. 179, fig. 138/14; M. I. Artamonov, op,
fig. 173/17, 22. cit., p. 70, fig. 48, dreapta sus; A. L. Iakobson, PUHHe-
126 I. Barnea şi B. Mitrea, op. eit., p. 471, fig. 10/10. cpeâueeenoeuiiXepcouec, In MIA, 63, 1959, p. 273,
127 Feher Geza, A bolgdr-torokok szerepe es miivelt- fig. 139/24; W. Hensel, Slowiansezyzna wczes-
sege, Budapesta, 1940, p. 50, fig. 18. Pentru exempla- nosredniooieczna, Varşovia, 1965, p, 486, fig. 411/2.
rele de la Pliska, vezi St. Stancev (Vaklinov), Paenonxu 130 O analogie pentru aceste două exemplare găsim
u noeoomxpumu. uamepuasu, p. 208, fig. 26/2; la M. V. Fehner, Paesonxa cesusua 6""UJ I'peaoea
idem, Mamepua.au om âeopuoeux lfeltm'bp, p. 29, Py~blIo, In Apxeo.f!Oeu'tecltuii C60pHUlt (Tpydblo eocuăap­
fig. 33/13; Stamen Mihailov şi At. Milcev, cmeenuoeo uomopuxecxoeo oMyaello) , 37, Moscova,
Pasxonxu e Ilnucxa npes 1955 e., In lAI, XXII, p. 287, 1960, p. 164, fig. 4 stinga. Un exemplar oarecum
fig. 25/3. asemănător s-a descoperit la Capidava (Gr. Florescu
126 Zdenek Vâna, Mad'afi a Slooane v svetle arheolo- şi colab., In Materiale, VII, p. 579, fig. 4/2). Cata-
gickych nelezu, X-XII stoleii, In Slooenkâ Arheologia, rama de la Capidava se deosebeşte de cele de la Păcuiul
Bratislava, 1954, p. 75, pI. VII, 18. lui Soare prin aceea că este de fier şi In plus partea ei
156 129 A. L. Mongait, Cmapan Pneauu, In MIA, inferioară are forma trapezoidală.
 Obiecte de podoabă

Cu ani în urmă s-a emis ipoteza că tipul eataramelor în formă de "liră" este o
creaţie a atelierelor kieviene-w. I. Barnea, plecînd de la existenţa unor astfel de catarame
la Dinogetia-Garvăn şi de la existenţa altor două exemplare în stratul de vieţuire
"aparţinînd secolului al XI-lea" de la Pliska-Aboba (cînd "fosta capitală a primului
stat bulgar era stăpînită de bizantini"), ridică problema dacă aceste piese "nu îşi an
originea în Bizanţ"132. Urmărind însă harta răspîndirii cataramelor în formă de "liră"
constatăm că ele nu se întîlnesc în regiunile care au stat în continuă stăpînire bizantină.
Aria geografică a răspindirii acestor piese coincide, în general, cu zonele în care an
gravitat populaţiile nomade (tiurce vechi). Racordînd această observaţie la epoca în
care au circulat cataramele în formă de "liră" rezultă că ele pot fi atribuite pecenegilor.
Găsirea la Dinogetia-Garvănşi la Pliska a unor atare piese nu este de natură să contra-
vină părerii noastre, cîtă vreme există certitudinea că în secolul al XI-lea în ambele
aşezări au vieţuit, între alţii, şi pecenegiil 33. Fireşte, atribuirea acestor catarama pecene-
gilor nu exclude nicidecum posibilitatea ca ele să fi fost folosite şi de populaţia autoh-
tonă. Oricum ar fi, descoperirea la Păcuiul lui Soare a unei asemenea catarame - sub
formă de deşeu - (fig. 62/17) ne îndreptăţeşte să credem că măcar o parte a 101' era
produsă în atelierele locale.
Din prima jumătate a secolului al XI-lea datează alte două catarame de bronz
compuse dintr-o plăcuţă pentagonală şi un belciug elipsoidal. Una dintre ele (fig. 62/6)
lungă de 0,020m are plăcutaprevăzută cu trei orificii dispuse în triunghi. Cealaltă
(fig. 62/12), cu o lungime de 0, 029m, are pe dosul plăcuţei patru nituri. O piesă, oarecum
asemănătoare, s-a descoperit la Noviodunum-Isaccea'P"; cele mai apropiate analogii
le avem la Gradişceto, lîngă Iakimovo, în Bulgaria-". De altfel, în Bulgaria ele se mai
întîlnesc la Madara136, Pliska-'", într-o necropolă de la Loveci133 şi în multe alte locuri.
Evident, acest tip de cataramă derivă din cele bizantinet'".
O cataramă, conservată numai pe jumătate (fig. 62/9) şi aparţinînd unui nivel de
vieţuire din a doua jumătate a secolului al XI-lea, are o lăţime de 0,019 m. Ea face
parte din categoria cataramelor cu două ehenare. Are analogii cu un exemplar desco-
perit la Dinogetia-Garvănw'. Un alt exemplar, întru totul asemănător, s-a descoperit
în necropola de la Sarkel-Belaia Veja141. Se presupune că acest tip de cataramă este
de origine bizantină142.
131 Vezi această problemă cum şi bibliografia res- fier.
pectivă la I. Barnea, op. cit., p. 298. 136 Al. Milcev, Panuocpeâueeexoeuu. 6'bJleapcx:u
133 Ibidem. naxumic u Kp'bCmOBe om ceeepnoeanaâna B'bJleapUR,
138 Despre prezenţa pecenegilor la Dinogetla şi In In Apxeonoeun V/3, Sofia, 1963, p. 34, fig. 14,
general In Dobrogea, vezi articolul nostru, H eonpocţţ dreapta jos.
o 2J!UltRnnblX xomsaa ua mepumopuu PHP, In Dacia, 136 Feher Geza, op. cil., p. 50, fig. 18.
N. S., VIII, 1964, p. 258 şi urm. Referindu-ne la Pliska, 137 Ibidem.
trebuie să ţinem seama de faptul că ea făcea parte 188 S. Gheorghieva şi R. Peseva, op, cit., p. 549-550,
din regiunea celor ,,0 sută de movile" despre care se fig. 44/4 unde este reprodusă numai plăcuţa unei
ştie că a intrat In stăpin lre pecenegă tncă din 1048. astfel de catarame.
In acest sens, este demnă de remarcat observa- 139 Asemenea catarame bizantine, databile cel
ţia lui SL Mihailov şi AL Milcev, op. cit., mai tirziu In secolul al VII-lea, vezi la D. Csallany,
p. 286-287, că piesa de la fig. 25/3 s-a găsit A bizanei femmiiveseg etnlekei, VII, A tanulmsinook,
In "nivelul superior", ceea ce ne-ar da dreptul să pre- IV, 1957, p. 116, fig. 117. Vezi şi S. Gheorghicva,
supunem că ea aparţine nivelului corespunzător [( Bonpocy o m.n . "npa6oJleapcKoii xyuo;HCeClnBel/./loii
epocii de stăplnire a Pliskăi de către pecenegi. npOMbIUlJleHHOCmu, In Stavia Anliqua, X, 1963,
1" 1. Barnea şi B. Mitrea, op. cit., p. 471, fig. 10/9. p. 357, fig. 20.
Exemplarul de la Dlnogetla-Garvăn (1. Barnea, op, 140 I. Barnea, op. cii., p. 295, fig. 173/20, şi p. 298.
eit., p. 289, fig. 171/16) se deosebeşte de ale noastre 141 A. O. Artamonova, MOeUJlbI/.UI>, fig. 47/7.
prin aceea că belciugul, perfect circular, e lucrat din 142 I. Barnea, op. cit., p. 298. 157
Petre Dlaconu

o cataramăpentru care nu avem deocamdată nici un fel de analogie se prezintă

sub forma unui dreptunghi continuat de o semielipsă. Partea superioară (semielipsa)
este mărginită de trei plăcute decorate cu crestături (fig. 62/8). Lungimea piesei este
de 0,021m, iar lăţimea de 0,013 m. Nu a fost găsită în condiţii stratigrafice clare.
O altă cataramă, elipsoidală (fig. 62/13), înscriindu-se în tipul cataramelor cu un
singur chenar, îşi găseşte analogii la Dinogetia-Garvănws, laIJoveci1" (Bulgaria) şi la
Kiev14li. A fost descoperită în condiţii stratigrafice neclare.
O cataramă deosebită ca formă, descoperită de asemenea in condiţii stratigrafice
neclare, se compune dintr-o plăcuţă triunghiulară şi un chenar ovoidal. Plăouţa are un
decor treflat (fig. 62/7). Dimensiunile ei sînt de 0,024 X 0,023m. Pentru acest exemplar
găsim deocamdată o singură analogie la Maiorki, în Ucraina 146•
în sfîrşit, in rîndul cataramelor înscriem şi două exemplare (fig. 62/14-15),
despre care unii cercetători afirmă că sînt legături de cărţi 147, iar alţii că sînt copci
pentru odăjdii14 8. Piesele noastre, lungi de 0,021 şi late de 0,013m,işi găsesc analogii
în U. R. S. S.149, Bulgaria160 şi în alte părţi ale lumii slavel6l • Asemenea piese s-au mai
descoperit în Italia şi în Grecia, la Corint. De notat, că cele de la Corint au fost găsite
în niveluri bizantine şi nicidecum în mormintele "barbare" de acol011i2• Cataramele
din Grecia datează din secolele VI şi VII, de altfel ca şi exemplarele descoperite la Cher-
sones11i3. în Dobrogea.P' asemenea piese, datate in secolul al XI-lea11i1i, s-au descoperit
la Dinogetia-Garvănv",Unul din exemplarele de la Păeuiul lui Soare aparţine nivelului
de vieţuire de la sfîrşitul veacului al X-lea. în general, se admite că acest tip de podoabă
este de origine bizantinăv". Obiectele prezentate imediat mai sus par a fi servit drept
garnituri sau mchizători la centurile de piele foarte frecvente în epoca feudali-timpurie
în regiunea Dunării de jos.
11) Nu aceeaşi funcţie a avut-o şi o "rozetă" cu un diametru de 0,023 şi o grosime
de 0,005m (fig. 63/2). Decorul ei se compune din două cercuri concentrice, avînd în
mijloc un punct. Aparţine nivelului de vieţuire din ultima parte a veacului al XI-lea.
Piesa nu este o podoabă care se purta la git aşa cum eonsiderasem mai înainte1li8, ci
un tipar pentru mulat rozete din foiţă de aur. Afirmaţia noastră este impusă de desco-
perirea la Dinogetia a unei rozete din foiţă de aur modelată chiar prin mijlocirea acestui
tipar11i9.
Piesa prezentată constituie o dovadă in plus că la Păeuiul lui Soare, în veacul
al XI-lea, existau meşteri bijutieri. în acest sens mai avem şi alte dovezi. Ne referim,

148 Ibidem, p. 289, fig. 171/10. Exemplarul de Ia
Dinogetia-Garvăn este de fier.
1C1 S. Gheorghieva şi R. Peseva, op. cit., p. 548,
fig. 43/7.
146 V. K. Goneearov, ApxeoJWei'tHi paexonms B
Kueei y 1955 p., In ApxeoJWeiJJ, X, 1957, p, 126,
fig. 4/9.
1C1 D. T. Berezoveţ, Ilocenenux yJlu'teU Ha p.
TMMUH.e, In MIA, 108, 1963, p. 197, fig. 25/3.
147 G. M. VIasova, op. cii., p. 247, legenda Ia fig.
1/8-10.
148 A. L. Iakobson, op, cit., p. 278.
u, V. K. Goneearov, op. eii., p. 126, fig. 4/5, 6.
150 S. Gheorghieva, op, eit., p. 358, fig. 21/4; Făher
Geza, op, cit., pI. XXIX; At. Mileev, op. cii., p, 34,
35, fig. 13; Ee. Manova, Paesonxu. Ha cpe8HOBe1>OIlHa
158 IfbpMa Il H'bp:HCaJlU, In ApxeoJWeUJJ, V/3, Sofia,
1963, p, 77, fig. 4/2; N. Mavrodinov, op. cit., p. 231,
fig. 271.
161 L. Niederle, Rukovel slovanske archeologie,
Praga, 1931, p. 35.
162 G. Davidson, Corinth, XII, p. 268, 271, pl. 114,
nr, 2197-2201; ap, A. L. Iakobson, op, cit., p, 278.
168 A. L. Iakobson, op. eii., p. 277, fig. 141/19-21.
164 Unele inedite.
166 Datarea asigurată stratigrafic.
166 I. Barnea, op. eit., p. 289, fig. 171/8, şi p. 295,
fig. 173/21.
167 D. CsaIIany, Byzantinische Schnallen, In Acta
Antiqua, X, 1962, 1-3, p, 71.
168 Petre Diaeonu, Einige Zierrate und Zaumzeug-
siiicke von Păcuiul lui Soare, p. 305.
16. Piesa de Ia Dinogetia, nepublicată Incă, am
cercetat-o prin bunăvoinţa lui I. Barnea.
 Obiecte de podoabi

în chip expres, la un tipar, de asemenea- din bronz, folosit la mularea din foiţă (de aur,
probabil) a unei frize cu decor animalier. Tiparul se prezintă sub forma unei plăci lungi
de 0,093m şi late de 0,053m (fig. 64). Pe faţa plăcii sînt gravate prin excizie patru căpri­
oare (') dispuse simetric două cite două. Tot decorul este mărginit de un chenar din
puncte. Maniera în care sint redate căprioarele aminteştede decorul animalier de pe un
obiect de os descoperit la Dinogetia-Garvănv"..

Fig. 64. - Tipar de bronz pentru mulat bijuterii din foiţă de aur (desen).

12) Din rîndul obiectelor de podoabă de la Păcuiul Iui Soare fac parte şi citeva
fragmente de oglindă (fig. 56/9-10) dintr-un aliaj metalic. De notat, că aceste oglinzi
au pe una din feţe, ca decor, un motiv geometric, iar în spate, exact in centru sînt pre-
văzute cu o apucătoare scundă şi găurită transversal. Existenţa acestor oglinzi ca şi
a torţilor cu reprezentări zoomorfe de pe eeramica smălţuită verde-olivt'" ne-au îndem-
nat să credem că ele atestă prezenţa la Păeuiul Iui Soare a unei tradiţii alane tirzip62.
Existenţa în ţara noastră a unor alani tirzii este documentată de izvoarele literare
în jurul anului 13()()l83. în atare condiţii nu este exclus ca unii dintre ei să fi venit in
regiunile de aici, antrenaţi de triburile turcomane nomade, încă din veacul al XI-lea.
13) Un interes deosebit îl prezintă o podoabă de bronz, se pare cu caracter magic.
Ea are forma unui topor în miniatură (fig. 56/1). Pe feţele laterale se distinge un decor
din cerculeţe, cu puncte în mijloc. Piesa a fost aurită, Astfel de podoabe sînt răspîndite
pe o arie mai largă începînd cu Bulgarial 64 şi terminînd cu ţinuturile Donului inferior.

180 1. Barnea, Dinogetia, Edit. Meridiane, ed. a II-a, 188 Pachimeres, De Andronico Paleologo, IV, 16,
1968 (fig. 38/4). Bonn, p, 307.
111 Vezi supra, p.97. 18t N. Mavrodinov, op, eit., p. 226, fig. 265, dreapta,
111 Petre Dlaconu, Kpenocms X-XV 88., p. 498. mijloc. 159
Petre D iacan u

14) Am lăsat mai la urmă prezentarea unui cercel de tip Rjelo-Brdo (fig. 56/2),
deoarece el a fost găsit într-un bulgăre de mortar care provine din zidul cetăţii şi, în
consecinţă, poate fi folosit la o mai bună definire a datei la care a fost construită cetatea.
Cercelul este făcut dintr-un aliaj pe bază de staniu. La suprafaţă. a fost aurit.
Toarta este strîmbată din vechime încă. Partea semieirculară este rombică în secţiune.
Muchiile sînt bine reliefate. Capetele semicercului se termină. cu cîte o protuberanţă
decorată cu granule. Axul vertical este şi el influenţat cu granule dispuse în şiruri
verticale. Cercelul a fost executat cu multă grijă.
Cercelul pare a proveni dintr-un centru de producţiecu veche tradiţie. Exemplarul
descoperit la Păcuiul lui Soare, datat în veacul al X-lea,165 îşi găseşte analogii într-o
întinsă arie geografioă>".
15) în cele ce urmează vom prezenta trei piese de harnaşament.Primele două
(fig. 63/3,5) au aspectul unei "rotiţe cu trei spiţe". Rotiţele cu spiţe se înscriu într-o
serie de podoabe foarte răspîndite începînd din regiunile azoviene şi pînă la Dunăre.
Două piese asemănătoare s-au descoperit şi la Dinogetia- Garvăn-'".
"Rotiţele cu spiţe" sînt cunoscute în Uniunea Sovietică, Ungaria şi Cehoslovaciat'".
Aceste podoabe aveau o funcţie utilitară. Ele erau folosite la înmănunchierea celor trei
curele laterale de la căpăstrul cailor. "Rotiţele cu spiţe" de la Păcuiul lui Soare se datează,
în a doua jumătate a veacului al XI-lea. Este de prisos să mai adăugăm că ele sînt
caracteristice populaţiilor nomade de stepă. Totuşi dacă ţinem seama de faptul că
"spiţele" a două dintre "rotiţele'" de la Păcuiul lui Soare redau capul unui bou, motiv
animalier foarte răspîndit în lumea germanică veche169, vom căpăta dreptul să avansărn
ipoteza că - cel puţin în ce priveşte ornamentul - ele sînt contaminate de tradiţia
gotică din Crimeea. Noi credem că şi rotita de la fig. 63/4 care se aseamănă aproape
pînă la identitate cu un exemplar de la Dinogetia-'" reproduce un cap de bou însă sche-
matizat la maximum.
16) Cruciuliţele, deşi sînt prin excelenţă obiecte de cult, într-un anumit fel au
şi ele caracter de podoabă. De aceea le vom prezenta în cele ce urmeazăt?'.
Tipologie, ele se încadrează în două categorii: a) cruciuliţe relicviar, duble, şi
b) eruciuliţe simple. Din prima eategorie vom prezenta numai opt exemplare, păstrate
într-o stare de conservare acceptabilă. Iată descrierea lor: 1) fragment dintr-o cruce
relicviar de bronz, avînd dimensiunile 0,04 X 0,02 m ; pe faţă este realizată prin reliefare
(tehnica repousse) Maica Domnului în chip de orantă (pl.XXVIII/1). Crucea s-a găsit
pe pieptul unui mort din secolul al XIV-lea 1 72 ; cu siguranţă însă, că ea a fost reîntre-
buinţată, deoarece, tipologie, se inserează în categoria crucilor-relicviar din secolele
XI şi XII; 2) cruce-relicviar din bronz, placată cu argint, descoperită în 1957, avînd
dimensiunile de 0,047 X 0,028 m 1 7 3 ; la capătul superior crucea este prevăzută cu încă
o piesă, de formă aproximativ paralelipipedică, de care se prindea lănţişorul. Lungimea

16jD. Vllceanu, Cu privire la data de tnceput a
cetăţii de la Păcuiul lui Soare, In SCf\', XIV, 1963,
p. 209, fig. 1.
166 Ibidem, In note, bibliografia.
167 I. Barnea, Dinogetia, 1, p. 347 - 348.
166 Ibidem, o bibliografie mai bogată.
1&9 Syna Uenze, Dle Schnallen mit Riemenschlau(e
aus âem 6. und 7. Jahr., In Bayrische Yorqeschichts-
160 btmter, 31, 1/2, Munchen, 1966, p. 142-181.
170 I. Barnea, op. eit., p. 346, fig. 184/8.
171 O parte a cruci uliţelor au fost publicate In arti-
colul nostru, Urme vechi creştine descoperite In sud-ves-
tul Dobrogei, In BOR, LXXXI, 5-6,1963, p. 550-554.
172 Publicată; vezi Ion Nestor şi Petre Diaconu,
In Materiale, V, p. 589, fig. 1/6.
173 Publicată In Materiale, VI, p. 662, fig. 9a-b.
şi p. 663.
 Obiect de podoabă

•
cruciuliţei inclusiv piesa este de 0,065 m; aceeaşi piesă. servea drept "coşuleţ" şi pentru
fixarea unei pastile de sticlă. de culoare albastră. Acest exemplar se înscrie într-un
tip ceva mai deosebit, în sensul că. braţele cruci uliţei se termină. oarecum în semicercuri
mărginite la capete de cîte o ieşitură. Pe una din feţe este redat Isus Hristos, răstignit
n
(pl. XXVlIIj2a), iar pe cealaltă. faţă. Maica Domnului ( cu mîinile în semn de rugă­
ciune (pI. XXVIIlj2b). 3) Fragment din jumătatea unei cruci relicviar cu braţele avînd
dimensiunile de 0,017 x 0,012m. Pe faţa ei nu este realizatănici o reprezentare (pl. XXVIII
13); şi această cruciuliţă. tipologie se datează în secolul al XI-lea. 4)Cruciuliţă relicviar
de bronz, avînd dimensiunile de 0,042 x 0,018m. Pe faţă este reprezentat Isus Hristos
răstignit (pl. XXVIII/4a), iar pe spate Maica Domnului în chip de orantă (pl. XXVIIlj4b).
5) Cruce relicviar de bronz, asemănătoare cu precedenta. La partea superioară. are o
agăţătoare. Lungimea ei este de 0,060m şi lăţimea de O,024m (pl. XXVIII/7a-b).
6) Cruce relicviar de bronz (pl. XXIX/1a - b) avînd lungimea de 0,08m, iar lăţimea
0,04m. Pe una din feţe este redat Isus Hristos răstignit, iar pe cealaltă Maica Domnului
în chip de orantă, La capetele braţelor crucii, pe ambele feţe, se disting busturile celor
patru evanghelişti. 7) Cruce-relieviar de bronz (pl. XXIX/3) cu lungimea de 0,068m
şi lăţimea de 0,035m. Se păstrează numai partea cu Maica Domnului în chip de orantă,
8) Cruciuliţă-relieviar, de bronz, cu lungimea de 0,044m şi lăţimea de 0,027m. Pe una
din feţe, Isus Hristos răstignit, iar pe cealaltă, Maica Domnului în chip de orantă. La cape-
tele braţelor crucii se disting busturile celor patru evanghelişti (pl. XXIXj2a - b),
Cruciulita de la pl. XXIX/4 se datează tot în secolul al XI-lea.
Din a doua categorie prezentăm următoarele 6 exemplare: 1) Cruciuliţă de bronz
cu unul din braţe rupt din vechime (pl. XXIX/5); lăţimea 0,035m. Capetele braţelor
sînt bifurcate. Ornamentul, constînd din şiruri de cerculeţe cu punct în mijloc, de-abia
se mai distinge. Acest tip de cruce descoperit într-un nivel din a doua jumătate a vea-
cului al XI-lea este mai frecvent întîlnit în secolul al X-lea şi în prima jumătate a seco-
lului al XI-lea. Oarecare analogii se pot face cu un exemplar descoperit pe dealul Dervent
şi nepublicat încă. 2) Cruciuliţă de bronz, cu agăţătoare, avînd dimensiunile de 0,051
x 0,025 m. De notat că aceasta a fost iniţial o cruce-relicviar. Prin cioeănire la rece a fost
transformată într-o cruciuliţă simplă. 3) Cruciuliţă de plumb, cu agăţătoare, cu capetele
bifurcate. La încheietura braţelor, o altă cruce, mai mică. Dimensiunile 0,03 x 0,022m
(pl. XXIX/6). 4) Cruciuliţă de plumb, cu braţele laterale îngroşate la capete, avînd
dimensiunile de 0,018 X 0,015m (pl. XXVlIIj6)174. 5) Cruciuliţă de plumb, avînd dimen-
siunile de 0,019 X 0,015m (pl. XXVlIIj5). Ambele crueiuliţe de plumb sînt prevăzute
cu cîte o gaură prin care era petrecută sfoara sau lănţişorul de agăţat.
Majoritatea cruciuliţelor de la Păcuiul lui Soare prezentate aici par să fie de pro-
venienţă bizantină; şi, faptul n-ar fi de mirare dacă s-ar ţine seama că obiectele de cult
de origine bizantină sînt răspîndite frecvent în această vreme în Peninsula Balcanică.
Lăsînd la o parte împrejurarea că cruciuliţele-relicviar sînt cunoscute în regiu-
nile meridionale foarte depărtate ca: Siria, Egipt şi Africa de Hord l75 , trebuie să se
reţină că ele se întîlnesc şi în regiunile est şi nord-pontice, cum ar fi Caucaz şi Crimeea-".
Un număr relativ numeros de cruciuliţe a fost descoperit şi în Dobrogea; pînă acum,

174 Această cruciuliţă aparţine lui V. Culică din Reliquarkreuze, p. 918 - 933; vezi şi pl. XLV.
Călăraşl. 176 M. K. Karger, Huee u MOIUOJlbCIWe saeoeeauue,
la O. Wulff, AlIchristliche Golduierke, Berlin, 1909, In SA, XI, 1949, p. 55 şi urm. 161
11 - c. laoa
Petre Diaconu

asemenea obiecte se cunosc de la Dolojmant?", Măcin1 7 8, Dinogetia-Garvăn'P şi Capi-

dava 180. Numărul eruciuliţelor relicviar descoperite în Bulgaria este extrem de mare.
Intre ele un interes deosebit îl prezintă - în măsura în care este bine datat - un exem-
plar de la Razgrad, din secolele VII şi VIII181.
Cercetătoarea bulgară Sonia Gheorghieva, ocupindu-se de cmciuliţele-relicviar
de la Preslav, ajunge la concluzia că ele sînt opera unor ateliere existente în amintitul
o raş 182. Această părere nu se sprijină însă pe nici o ştire literară directă şi nu are un
temei arheologic. In ceea ce ne priveşte nu exc1udem posibilitatea ca anumite exemplare
neornate să fie opera unui meşteşugar local, dar nici pentru aceasta nu avem dovezi
•
SIgure.
In schimb, este mai mult decît sigur, că majoritatea cruciulitelor simple sînt lucrate
în ateliere locale183. Aici ne referim nu numai la cruciuliţele de plumb de la Capidavav",
Dinogetia-" sau Păcuiul lui Soare, ci şi la exemplarele de bronz186.
Din prezentarea obiectelor de podoabă datate în secolul al XI-lea rezultă că la
Păeuiul lui Soare în această vreme avem de-a face cu o aşezare în care sînt documentate
schimburi comerciale atît cu regiunile răsăritene cît şi cu cele din sud. Desigur, cele
mai multe podoabe provin din centrele bizantine şi de tradiţie bizantină. Aceasta îşi
are explicaţia sa dacă. se ţine seama că Păcuiul lui Soare este aşezat în apropierea
Dorostolon-ului - spre care, în epoca respectivă, era canalizată cea mai mare parte
a mărfurilor bizantine, destinate regiunilor de la Dunărea de jos.
Judecînd realităţile din aşezarea noastră prin comparaţie cu cele de la Dinogetia-
Garvăn reiese că în prima, podoabele de provenienţărăsăriteană (rusească sau tureomană­
nomadă) nu sînt atît de numeroase şi de variate, fapt care este de natură să sublinieze
caracterul mai puţin eterogen al aşezării de pe ostrovul Păeuiul lui Soare. In sfîrşit,
vom reţine şi observaţia că anumite podoabe erau lucrate chiar la Păcuiul lui Soare.

177 Paul Nicorescu, Une croix-reliquaire de Dobrou-
dja, In In memoria lui Vasile Pâroan, Bucureşti,
1934, p. 222-226 (fig. 1-2).
178 Gh, Ştefan, Dinogetia, In Dacia, VII-VIII,
Bucureşti, 1937-1940, p. 417.
178 I. Barnea, Relaţiile dintre aşezarea de la Garnăti
şi Bizanţ, In SCIV, 3-4, 1953, p. 666, fig. 10; idem,
Dinogetia, 1, p. 357 - 366.
180 Gloria Ceacalopol, Crucea relicvar de la Capidava,
In SCIA, IX, 1962, 1, p. 192-194; fig. de la p. 193.
181 Omttem, VII, Razgrad, 1930, fig. llb şi p. 7.
181 Sonia Gheorgieva, Hţncmoee-enxonnuonu. om
cpe8H06e1>06eH IIpecsae, In Studia in honorem Acad.
D. Decev, Sofia, 1958, p. 609.
188 Afirmaţia noastră din Parures ... , p, 322,
cum că tiparul pentru cruci uliţe descoperit la Alexan-
dria este din aceste vremuri, este astăzi depăşită.
cr, C. Preda, In SCIV, 18, 1967,3, p. 513-520.
184 Gr, Florescu şi colab., Capidava, 1, 1958, p. 234,
235, fig. 118.
186 1. Barnea, op, cit., loc. cit.
188 In acest sens se cuvine să reţinem anumite
analogii care se pot stabili 'Intre cruci uliţele de la
Păcuiul lui Soare şi cele de la Dinogetia. Pentru cru-
ciuliţele de la Dinogetia-Garvăn, vezi I. Barnea, In
Dinogetia, 1, fig. 191-194.

162
 ACTIVIT ĂTI, ECONOtv1ICE '

"-

IN condiţiile specifice ale aşezării de la Păeuiul lui Soare, în cea mai mare parte dis-
trusă de Dunăre şi cercetată doar în parte, o restituire obiectivă a vieţii economice,
în ansamblu, nu este posibilă. Este adevărat că în decursul timpului procesul de investi-
gaţie a înregistrat o serie de elemente certe şi semnificative dar, faţă de complexitatea
fenomenelor economice care caracterizează viaţa unei comunităţi omeneşti, ele' sînt
insuficiente.
Pe de altă parte, posibilitatea de a umple lacunele existente în documentarea
arbeologică prin completarea datelor pe baza unor analogii cu aşezări contemporane
este destul de redusă, datefiind condiţiile naturale deosebite ale aşezării noastre. Aceste
condiţii erau de natură să influenţeze dezvoltarea cu precădere a unor activităţi econo-
mice în detrimentul altora, după cum se va vedea in cele ce urmează. Menţionăm că
ceea ce ne preocupă, în primul rind, sint activităţile productive.
Ţinînd cont atît de stadiul actual al cercetării cît şi de situaţiile specifice menţio­
nate, considerăm că metoda de lucru cea mai realistă este aceea a consemnării, cu priori-
tate, a acelor activităţi productive ce sînt documentate ferm în aşezarea noastră,
indiferent de locul pe care l-ar fi ocupat ele în ierarhia ocupaţiilor ce caracterizau economia
unei atare aşezări.
Aplicînd acest principiu, vom delimita activităţile respective nu pe baza canti-
tăţii sau calităţii acelor materiale arheologice ce constituiau produsul unei indeletniciri
oarecare sau a unui meşteşug! ci, în primul rînd, pe baza acelor vestigii care atestă
posibilitatea de a produce în domeniul respectiv, deci a uneltelor şi, in unele cazuri, a
mijloacelor de producţie",
Metoda poate prezenta dezavantajul de a nu acorda locul cuvenit unor ocupaţii
a căror practicare nu este atestată încă in aşezarea de care ne ocupăm. Sîntem conşti­
enţi de aceasta, dar considerăm că este preferabil să schiţăm un tablou susceptibil de
completări în locul unuia care, prin reconstituiri ideale, ar putea duce la concluzii false,
capabile să denatureze sensul interpretărilor noastre.

AUta timp cit producerea unui obiect într-o

1 mite rezerve.
aşezare nu este sigură şi posibilitatea ajungerii sale 2 In unele cazuri, va fi vorba de condi ţiile de favo-
acolo prin schimb nu se exclude, credem că e prefe- rabile create de natura solului.
rabil să privim atribuirea sa producţiei locale cu anu-
Dumitru Vîlceanu

Prefigurînd încheierile ce vor urma prezentării

materialelor, ţinem să facem unele precizări. În acest
capitol nu vor fi cuprinse unele ocupaţii cu carac-
ter general (agricultura şi creşterea vitelor, vînătoa­
rea), precum şi unele meşteşuguri (olăritul şi pre-
lucrarea osului, de pildă). Foarte pe scurt, vom justi-
fica fiecare situaţie în parte.
Agricultura, ca ocupaţie importantă, nu este
atestată prin descoperiri concludente". Dat fiind te-
renul nisipos din preajma aşezării, este posibil ca ea
să nu fi avut în cazul aşezării noastre ponderea pe
care o avea în aşezări contemporane beneficiind de
alte condiţii naturale. Evident, nu trebuie exclusă
posibilitatea ca unii locuitori să fi cultivat terenuri
agricole situate la distanţe mai mari-.
Creşterea vitelor pare să fi ocupat, în schimb,
un rol important în viaţa economică a aşezării. Pe
lîngă marea cantitate de oase provenind de la bovine,
.\ ovi-caprine şi porcine, descoperite în nivelurile de
locuire, mai avem o dovadă a preoeupării pentru creş­
terea animalelor, constînd din descoperirea unui in-
strument pentru sîngerare (fig. 65) care făcea parte
dintr-o trusă veterinară", Din cîte ştim, descoperi-
rea este unică în Dobrogea. Din păcate, materia-
lul osteologic nefiind încă prelucrat nu putem trata,
la modul cuvenit, această ocupaţie.
Din acelaşi motiv, nu ne vom referi mai pe larg
Fig. 65. - Instrument pentru slngerarea nici la vînătoare, multumindu-ne să menţionăm aici
vitelor.

3 Nu s-au descoperit, plnă in prezent, fiare de plug,
hirleţe sau alte unelte care să constituie indicii în
acest sens. Singure, descoperirile de cereale inear-
bonate (mei) nu pot reprezenta, credem, dovada cultivă­
rli lor aici, ele putind ajunge in aşezare prin schimb.
4 În cazul in care cetatea era situată iniţial pe malul
sting al Dunării, ar fi putut exista, poate, terenuri
agricole la oarecare distanţă in interiorul actualei
bălţi a Ialomiţei; daeă cetatea era situată ca şi azi
pe o insulă, ar trebui să ne gindim mai degrabă la tere-
nuri din 'Dobrogea. În ceea ee priveşte malul dobro-
gean, cel puţin ptnă spre jumătatea secolului al XI-lea,
în faţa aşezării noastre se afla cetatea de pe dealul
Dervent. Nu cunoaştem formele de impărţire a teritoriu-
lui in această perioadă, pentru a aprecia diverse posibili-
tăţi privind existenţa unor terenuri agricole afectate
aşezării noastre. Cit priveşte teritoriul de la nord de
Dunăre, nu cunoaştem nici măcar conformaţia sa
geomorfologică in antichitate.
În orice caz, punind ambele ipoteze, aşezarea de
la Păcuiullui Soare nu putea avea in secolul al XI-lea
164 terenuri agricole in imediata sa apropiere. S-ar putea
presupune in acest caz o eventuală depozitare a unel-
telor in zona locului de muncă, după cum s-ar putea
găsi şi alte explicaţii. Ceea ce ni se pare semnificativ
este Insă, rarltatea uneltelor agricole şi in alte aşezări
similare de pe linia Dunării; Eugen Comşa, in Dino-
gelia, 1, p. 58 -59; P. Diaconu, in Capidava, 1,
p.233-234.
Faţă de proporţia in care se păstrează alte categorii
de materiale in aceste aşezări, ca şi faţă de proporţia
uneltelor agricole găsite in unele aşezări contem-
porane, dar care nu se aflau pe linia Dunării, această
situaţie reflectă, credem, rolul redus pe care-l avea
agricultura in aceste aşezări.
Situaţia de la Păcuiul lui Soare se confirmă şi in
nivelurile din secolele XIII şi XIV; cr. H. Popa,
Păcuiul lui Soare. O aşezare dunăreană cu trăsături
urbane În veacurile XIlI-XIV, Studii, XVII, 1964,
1, p. 110-111.
. Pentru altă interpretare a situaţiei, vezi Eugen
Cornşa, op, cii., p. 58.
6 V. A. Urtan, Cpeâneeenoeue ueâuuuncnue UH-
cmţnjuenmu ChIR YipoeonyCYiaHUR, SA, 2,1966, p.239.
 Activităţi ecenomice

cantitatea apreciabilă de eolţi de mistreţi, prezenţa dinţilor de castor, a coarnelor de

cerb etc., descoperite în săpături.
Cît priveşte olăritul, în afara faptului că nu avem nici un fel de dovadă directă
în legătură cu practicarea sa, ca meşteşug, în această aşezare, condiţiile determinate de
structura solului (nisip) nu erau de natură să favorizeze dezvoltarea sa aici. Nu este
exclus ca la o distanţă mai mare sau mai mică pe malul dobrogean, să fi putut exista
ateliere de olari, dar pînă în momentul de faţă nu avem nici o dovadă în acest sens.
Prelucrarea osului şi cornului este atestată de diverse piese prelucrate parţial dar,
deocamdată, nu avem descoperiri de unelte tipice şi nici nu sîntem în măsură să preci-
zăm care din obiectele finite erau lucrate aici sau veneau din altă parte. In aceste con-
diţii prezentarea acestor obiecte se va face în volumul următor, după acumularea unui
material mai numeros.
Revenind la acele îndeletniciri a căror existentă' este mai bine documentată în
aşezarea noastră, facem precizarea că prezentînd aici în primul rînd uneltele legate de
practicarea lor, nu considerăm absolut toate obiectele descoperite în săpături, produse
ale acestor îndeletniciri, ea fiind lucrate pe loc. Aceasta mai ales în cazul meşteşugurilor
unde nu sîntem în măsură să apreeiem capacitatea producţiei locale, în sensul satisfa-
cerii cerinţelor întregii aşezări. Faptul eă nu s-au descoperit ateliere (eu o excepţie)
face o atare apreciere destul de elastică. Pe de altă parte tipologia unor obiecte avînd
calitatea de "produs" nu este încă pusă la punct pentru a ne permite judecăţi obiective.
Aşa stînd luerurile, vom proceda la prezentarea cît mai completă a uneltelor şi
accesoriilor" care atestă, eu certitudine, practicarea unor îndeletniciri, urmînd ca în
final să schiţăm unele concluzii.
Ordinea prezentării, în funcţie de materialul care constituia obiectul prelucrării,
sau de specificul ocupaţiei, va fi :
- Prelucrarea metalelor;
- Prelucrarea lemnului;
- Prelucrarea fibrelor textile;
- Prelucrarea pietrei;
- Pescuitul.

OBIECTE PENTRU PRELUCRAREA METALELOR

Oleşti. S-au descoperit două exemplare eu forme diferite. Primul dintre ele (fig.
66/2; pl. XXX/I) este un cleşte pentru apucat şi ţinut", Dimensiunile sale reduse şi
condiţiile de descoperire ne indreptăţeso să credem că el era folosit la prelucrarea obiec-
telor mici (eventual podoabe) din metale neferoase".
Cel de-al doilea exemplar este un cleşte pentru tăiat sîrmă? (fig. 66/4; pl. XXX/4)
cu unul din braţe îndoit pentru a-i mări forţa de strîngere. Un asemenea cleşte putea
să şi "muşte" din plusul de metal rămas pe marginile unor piese după turnare.

6 în cazul de faţă ne vom referi Ia pescuit. prezentată Ia p. 65 împreună cu zgură de bronz şi

7 Analogii: B. A. Kolcin, lKe.tteaoo6pa6omb!eaIOUfee deşeuri de tablă şi sîrmă din acelaşi material.
peuecno Hoeeopoâa Benuxoeo, MIA, 65, p, 21, 9 Analogii: B. A. Kolcin, 'Iepuasi .Mema.!!.I!ypeu!!
fig. 7/7, cleşte de bijutier. u .uemansootipo/iomna e Bpeeueii Pycu , MI.ţ1, 32,
e Cleştele a fost descoperit III tncăperea-ateller P: 128, fig. 99/4. . 16S
 3
f
..."
--""

--~
t>-~'

-'~J' _~::?l
1:1\

:::::' ~~
\~
---
~,
, I

'1---j
€:1
it
\ ~f II
ij/

Flg, 66. - Unelte pentru prelucrarea metalelor.

 Activităţi economice

Dălţi. Tot la prelucrarea metalelor neferoase, poate a produselor de aur, credem

că folosea şi o dăltiţă mică de bronz, cu buza uşor lăţită şi una din feţe şănţuită longi-
tudinal (fig. 66/5; pl. XXX/2). Capătul superior este îngustat el înfigîndu-se, probabil,
într-un mîner de lemn sau corn.
S-au descoperit şi două dălţi de oţel de dimensiuni reduse care e foarte puţin
probabil să fi folosit în lucrările de fierărie. Oeea ce le caracterizează este secţiunea
\ţransversală a axului, rotundă în jumătatea superioară şi rectangulară în partea de joslO.
Una din dălţi are capătul superior drept (fig. 66/3), cealaltă în formă de disc (fig. 66/1) ;
este vorba de forma iniţială, nu de o deformare rezultată în timpul folosirii.
Pilă. Mai bine conservată, s-a păstrat o pilă de dimensiuni mici, 0,15 m lungime,
care de asemenea pare destinată unor lucrări mai delicate. Probabil avea mîner de lemn
(pl. XXX/5).
Nicovală de bijutieT. Este vorba de o piesă cu dimensiuni foarte mici (fig. 66/6),
avînd o formă asemănătoare cu a unei dălţi fixe l l • Se înfigea într-un suport de lemn
(masă, trunchi etc.) şi folosea, probabil, la proîilarea foilor de metal în procesul de mode-
lare a anumitor piese.
Pensetă. Printre descoperirile din aceeaşi categorie, figurează şi o pensetă fină
de oţe1l 2 , cu profilul braţelor rectangular şi vîrfurile curbate (pl. XXX/3). Starea de
conservare este precară, dar oţelul încă îşi mai păstrează din elasticitate,
Pe lîngă existenţa acestor unelte, prelucrarea metalelor neferoase mai este ates-
tată de existenţa unui tipar pentru turnat pandantive (vezi Obiecte de podoabă), de o
cataramă de bronz nefinisată (fig. 62/17), de o bucată. de sîrmă din aur neprelucrată,
destinată realizării unor bijuterii (p!. XXX/7) şi de alte resturi constînd din tablă de
aramă nepreluerată, zgură de bronz, zgură de argint. S-au descoperit şi fragmente
din vase de aramă cu reparaţii efectuate, în mod sigur, de meşteşuguri specializaţi
(pl. XXX/8-10).
Oît priveşte metalurgia fierului, deşi ea nu este arestată direct prin unelte tipice,
îşi avea locul corespunzător în aşezare după cum o dovedesc marea cantitate de zgură
de fier şi lupele descoperite în diverse locuri din aşezare. Atelierul sau atelierele respec-
tive, este posibil să se fi aflat în zona acoperită actualmente de ape. Activităţile de pre-
lucrare a Iierului par să fi fost complexe, cuprinzînd atît reducerea minereului'" cît
şi prelucrarea metalului'", Pentru metalele neferoase încă nu dispunem de analize.

UNELTE PENTRU PRELUCRAREA LEMNULUI

Topoare. Avem păstrate în stare bună de conservare două exemplare cu tăişul
lat asimetric, uşor curbat. La primul dintre ele, un topor mare, gaura de fixare
10 Analogii perfecte la S. S. Sorokin, If{MeaHb[e 13 În legătură cu aceasta vezi partea dedicată
ua8MuJI, Capnena Benoii Beucu, lvlIA, 75, p. 155, aşezării noastre, la Emanoil Zah, Probleme ale meta-
fig. 9/1,2. lurgiei [ierului in trecutul istoric al Dobrogei (in
11 Analogie de formă dar nu şi funcţională, la B. A. ms.),
Kolcin, op. cit., MIA, 32, p. 65, fig. 26. Aici însă, 14 S-ar părea că ambele operaţii erau efectuate de
buza este ascuţită (daltă fixă), pe cită vreme piesa acelaşi meşteşugar. Vezi Ştefan Olteanu şi Constantin
noastră are buza rotunjită. Şerban, Meşteşuqurile din Ţara Românească şi Moldova
12 Analogii relative la B, A. Kolcin, MIA, 65, p.
în evul mediu! Bucureşti, 1969! Edit. Acad., 14-15.
p. 21, fig. 7 /9~ . .. 167
Dumitru Vîlceanu

a cozii este flancată de aripioare (fig. 67; pl. XXXI, 2). Muchea (ceafa) este îngustă,
de formă rectangulară. Ea prezintă unele mici deformări care ar putea proveni
din folosirea toporului la baterea cuielor. Pe una din laturi, sub ceafă, unealta este
însemnată cu trei adîncituri rezultate din lovirea cu o daltă. S-ar putea să fie un semn de
proprietate. Probabil acest tip detopor era folosit la unele lucrări de dulgherie care
se efectuează azi cu barda. Cel de-al doilea topor (pl. XXXI/3) [are ceafa ceva
mai lată. Tăişul este şi el mai apropiat de forma caracteristică acestui tip de topoare",
- - - - - -- - - - - - - --'--- -~.,--;=-.

_-.1-

.---~~

Fig. 67. - Topor de dulgherie.

Teste. Au fost descoperite în stare mai bună de conservare, două exemplare de

tipul "săpăligă" (fig. 68/2-3; pl. XXXI/ 4-5), de dimensiuni relativ mici 16. Forma
"tubului de înmănuşare" nu este identică, la exemplarul care pare să fi fost mai mare
(fig. 68/3), înehizîndu-se la partea de jos. Şi ele erau folosite în dulgherie,
Sfredele. S-a descoperit, bine conservat, un exemplar cu care se puteau face găuri
cu diametrul de cea 0,015-0,017 m. Vîrful are o spirală puternic scobită 17. Secţiunea
15 Numeroase analogii printre exemplarele desco- Analogiile sînt rare, de exemplu, printre numeroasele
perite la Preslav: 1. Ciangova, Cpeâneeexoetcu. "P>: tipuri de topoare descoperite în aşezărlle vechi ruseşti.,
(JUJI, ua mpyda e Bueeapus: Izoesiia-Soţia, XXV, 16 1. Barnea, op. cii., fig. 42}7- 8; S. S. Sorokin,
1962, p. 50, pl. IV. Probabil acelaşi tip şi la Dinoqe- op. cii., p. 159, fig. 12}1,6; B. A. Kolcin, op. cit.
tia : 1. Barnea, op. cii., p. 82, fig. 42}11, a cărui stare MIA, 65, p. 34, fig. 17}2.
de conservare nu face posibilă o comparaţie mai pre- 17 Analogii la B. A. Kolcin, MIA, 32, p. 120,
cisă. S-ar putea ca această formă de topor să repre- fig. 87}3.
168 zlnte un tip răspîndit mai ales În sud-estul Europei.
 Activităţi economice

axului este rectangulară (fig. 68/1; pl. XXXI, 1). Probabil se fixa într-un mîner din
lemn de esenţă tare, eventual, cu garnitură interioară metalică.
Lemnul a ocupat un loc însemnat în viaţa aşezării de la Păcuiul lui Soare. El
era folosit în primul rînd la construcţia locuinţelor dar şi la confecţionarea diverselor
obiecte de uz gospodăresc şi desigur a bărcilor. Aceeaşi situaţie o întîlnim şi în secolele
următoare 18. Numărul redus al uneltelor de prelucrare a lemnului se datoreşte, desigur,
atît stadiului actual al cercetărilor cît şi condiţiilor defavorabile de conservare ce au
dus la distrugerea multora, mai ales a celor mai mici.

11- n
I
1., .
__ .1.-- -
'.W

Fig. 68. - 1-3, unelte pentru prelucrarea lemnului; 4, unealtă pentru cioplit piatra.

18 R. Popa, op. cii., p, 111. 169

Dumitru Vilceanu

OBIECTE ATESTÎND PRELUCRAREA FIBRELOR TEXTILE

Torsul este atestat printr-un număr destul de mare de fusaiole (cea 80)19. Cele
mai multe sînt lucrate din lut ars, urmînd în ordine, cele din piatră roşie şi roz (şist
steatic) 20, şist verde sau din calcar.
Fusaiolele din lut ars au în general forma bitronconică (fig. 69/1-8) excepţiile
fiind rare (fig. 69/5). Ele sînt, în majoritate, lucrate la roată 2\ în general din pastă
dură ale cărei caracteristici, cel puţin pînă în momentul de faţă, nu ne permit compa-
raţia cu pasta unui anume tip ceramic. Arderea este în general reducătoare dînd piese-
lor culori ce variază între cenuşiu-gălbui şi negru. Un exemplar de culoare neagră este
lustruit. Nu avem fusaiole cu decor pictat şi nici smălţuite. în general, ele nu au un
decor tipic. Unele exemplare prezintă cîte două crestături simetrice la unul din capete
(fig. 69/2), de o parte şi alta a găurii în care se introducea băţul de lemn, probabil
pentru o mai bună fixare a acestuia.
Materialul pe care am operat şi care se încadrează în limitele secolului al XI-lea
nu ne-a permis stabilirea unei evoluţii tipologice 22. Caracteristice sînt dimensiunile
mai mari ale acestor fusaiole, în raport cu cele făcute din alte materiale. Faptul se
datoreşte necesităţii de a obţine o greutate mai mare. în general, se pare că dimensiunea
este invers proporţională cu greutatea.
Fusaiole din şist steatic. Cele de culoare roşie sînt destul de numeroase. Forma lor,
teoretic tot bitronconică, devine în cele mai multe cazuri aproape elipsoidală, dato-
rită rotunjirii muchiilor (fig. 70/1-4, 6-7). Nu ştim exact cum erau lucrate dar, indi-
ferent care era modalitatea, realizarea unui profil unghiular, cu muchii ferme, simetrice,
era mai greu de realizat. De altfel, ca remarcă generală, fusaiolele lucrate din rocă
manifestă unele asimetrii rezultate din dificultăţile de prelucrare a materialului. Cîteva
exemplare au pe ele zgiriate semne (fig. 70/2-3), cărora, pentru moment, nu le putem
da nici o interpretare.
Fusaiolele din şist de culoare roşie ne-au prilejuit o observaţie interesantă. Unele
exemplare au, la ambele capete ale secţiunii perforate, şănţuiri fine provocate în mod
cert de frecarea îndelungată a unor fire subţiri, care "circulau", în interiorul găurii
(fig. 70/1, 3; pl. XXXII/4-5). Observaţia se poate verifica şi la Dinogetia 23. în mod
aproape sigur aceste "fusaiole" au avut altă destinaţie decît cea clasică. Este posibil
ca ele să fi fost folosite la un anumit mod de a urzi 24.
Avem descoperit, pînă în prezent, un singur exemplar de fusaiolă din şist de cu-
loare verde. Ea are o formă emisferică, tipică 25. Este decorată cu ineizii paralele,
dis continui şi cu o linie frîntă (fig. 70/9). Este posibil ca acest tip de fusaiolă să fi

19 Numărul este dat cu aproximaţie din cauza
anumitor exemplare cu datare incertă.
20 Denumirea adoptată după M. Cornşa, Dinoqe-
tia, 1, p. 10l.
21 Ibidem, p. 110.
22 în general, considerăm că diversele mici modifi-
cări ale formei nu erau de natură să influenţeze cali-
tăţile funcţionale ale fus ului. Nu avem certitudinea
că diversele varietăţi ale formei tronconice, de exemplu,
au semnificaţia unei evoluţii tipologice.
170 Faţă de funcţia fusaiolelor, odată adoptată forma
de bază care permitea o rotire cit mai egală a fusului,
ar trebui mai degrabă să acordăm o atenţie sporită
greutăţii fusaiolelor care poate fi mult mai semnifica-
tivă pentru diversele operaţii ce ţineau de tors. Ar
trebui operat însă cu foarte mult material.
23 M. Comşa, op. cit., p. 114, fig. 65/1, 5, 16.
24 Această sugestie ne-a fost dată de către Gh.
Bichir, căruia îi mulţumim.
25 Forma pare să fie clasică şi unică pentru fus a-
iolele din acest material; M. Comşa, op, cit., p. t04"
fig. 54. . .
 ,
1

!
J
f

171
 ~-­
,"-----l a-f3
o-ţ;LEt
/

172 Fig. 70. - 1- 9, fusaiole din piatră si

, plumb'"10
cap d
e tindeche.
'
 Activităţi economice

fost produs chiar la Dinogetia 26. Cît priveşte forma specifică nu ştim dlcă reprezintă
o treaptă de evoluţie tipologică sau este caracteristicăunui atelier. Din punct de vedere
funcţional, nu credem că această formă prezintă dezavantaje faţă de cea bitronconioă 27.
Accidental, apar unele fusaiole tăiate din calcar. Au în secţiune forma unui drep-
tunghi cu margini rotunjite şi sînt de dimensiuni ceva mai mari (fig. 70/5; pl. XXXII/l).
Fusaiolele din plumb, puţine la număr, sînt de formă bitroneonică, realizate
prin turnare (fig. 70/8). Dimensiunile sînt apropiate de ale celor din rocă.
în încheierea acestei prezentări a fusaiolelor, ţinem să facem o remarcă: S-a mai
aTătat că numărul lor, faţă de alte categorii de materiale este foarte mare, aceasta creînd
o impresie de disproporţionată dezvoltare a îndeletnicirii torsului, impresie care ar
putea fi falsă 28. Credem că numărul de fusaiole descoperite nu este exagerat de mare,
el reflectînd o situaţie reală. Aceasta pentru că noi nu considerăm torsul un meşteşug
ci o îndeletnicire cu caracter casnic, curent. Se torcea în fiecare gospodărie şi, evident,
exista un număr mai mare de fuse în fiecare casă. Dacă am introdus torsul la acest
capitol, am făcut-o numai datorită strînsei legături pe care o avea cu ţesutul, acesta
fiind, aproape sigur, un meşteşug.
Ţesutul. Capete de TăşchitOT. S-a descoperit un exemplar, din corn de cerb care
se înfigea într-un băţ de lemn, folosind la întinsul urzelii 29.
Capetele de tindechi sînt reprezentate prin două exemplare din foaie de aramă
(fig. 70/10; pl. XXXII/24).
Aşa cum arată descoperirile de la Dinogetia 30, ele atestă practicarea ţesutului
la războiul orizontal 3\ procedeu tehnic perfecţionat şi avînd, după toate probabilităţile,
caracterul unui meşteşug specializat 32.
Este firesc, ca alături de acest procedeu să fi continuat ţesutul la războiul ver-
tical 33. Fără să avem certitudinea totală asupra identificării, prezentăm cîteva greutăţi
de lut ars şi piatră (pl. XXXI/6, 17, 22-23) care ne par, mai degrabă, potrivite acestui
scop decît adaptării lor la unele scule de pescuit 31.
Solul de la Păcuiul lui Soare nu a conservat resturi de ţesături sau fibre în curs
de prelucrare aşa că nu putem avansa nici un fel de ipoteză în legătură cu nivelul atins
de aceste îndeletniciri. Singurul lucru cert pe care-I constatăm este că în aşezarea
noastră există, din punct de vedere al ustensilelor folosite la tors şi ţesut, aceleaşi tipuri
ca şi la Dinogetia, aşezare în eare aceste operaţii atinseseră un nivel superior 35.
Croitorie. Au fost descoperite două degetare din bronz turnat, fără eăpăcel la
capătul mic (degetare de eroitorj'". Ele au pe toată suprafaţa adincituri pentru ca acul
să nu alunece cînd este împins (pl. XXXII/25). Credem că ele aparţineau unor meseriaşi,
croitori, care e posibil să fi cusut şi blănuri sau piei.
S-a descoperit de asemenea o foarfecă de croitorie în stare fragmentată (fig. 69/9).

26 Ibidem, p. 103. la pripoane, cele de cărămidă, cu formă neregulată,

27 Multe din Insele care se mai folosesc şi azi au
greutatea de jos (care este lucrată la strung dintr-o
bucată cu băţul) de această formă, partea plată fiind
dispusă în sus.
28 I. Barnea, op, cii., p. 55.
29 Ibidem, p. 119 şi p. 99, fig. 50/10.
30 Ibidem, fig. 50/1-2.
31 Ibidem, p. 121.
32 Şt, Olteanu, op. cii., p.33 şi nota 92.
33 I. Barnea, op, cit., p. 119.
34 Unele sînt prea uşoare pentru a fi fost folosite
nu prezintă urmele de "rulare" pe care le capătă
greutăţile de plasă şi, în general, forma lor nu era
adecvată folosirii la pescuit căci ar fi favorizat agă­
ţarea plasei de crengile sau pietrele de pe fundul apei.
35 Numărul mai mic de obiccte se explică prin can-
titatea în general redusă de descoperiri de la Păcuiul
lui Soare faţă de Dinogetia, situaţie normală ţinînd
cont de volumul mai mic al cercctărilor din aşezarea
noastră.
36 1. Barnea, op. eit., p. 85, fig. 43/4, 6; p. 122.
173
Dumitru Vîlceanu

PRELUCRAREA PIETREI
Printre uneltele descoperite există un topor-tîrnăcop cu unul din capete avînd
un tăiş transversal şi celălalt îngust şi ascuţit (fig. 68/4). După toate probabilităţile
folosea la cioplirea pietrei. în afara ajustării blocurilor de calcar de la baza pereţilor
locuinţelor din secolul al XI-lea, este posibil ca o serie de greutăţi pentru plasele
de pescuit să fi fost fasonate, în parte, cu scule de acest fel, aici, din acelaşi calcar ca
şi blocurile din zidul cetăţii. Unealta avea, în mod sigur, coadă de fier şi e puţin pro-
babil să fi avut altă destinaţie; eventual ar fi putut fi utilizată la extragerea mine-
reului metalifer.

PESCUITUL
Desigur, pescuitul în Dunăre nu era apanajul exclusiv al unui grup restrîns, spe-
cializat, el fiind practicat, în mod ocazional, de majoritatea membrilor aşezării. Motivul
pentru care prezentăm aici sculele de pescuit sînt două:
- în primul rînd, ele au o destinaţie precisă, putînd fi folosite numai la pescuit
şi ca atare nu pot fi incluse în rîndul obiectelor de uz casnic curent.
- în al doilea rînd, unele dintre ele indică, după părerea noastră, prezenţa în
aşezare a unui grup de pescari "profesionişti", oameni a căror ocupaţie de bază era
peseuitul. Vom reveni asupra acestui aspect, după prezentarea principalelor scule de
pescuit.
Cîrligele au apărut în număr destul de mare în săpături, dar din cauza condiţiilor
foarte proaste de conservare, destul de puţine exemplare sînt întregi, sau aproape în-
tregi. De asemenea, trebuie să remarcăm de la început că, în general, s-au păstrat
numai cîrligele mari, cele de dimensiuni reduse - obişnuite la undiţa şi pripoane mici -
fiind distruse de rugină.
Majoritatea acestor cîrlige mari au forma' obişnuită epocii: secţiunea tijei era
reetangulară, vîrful cu pinten de oprire pe partea interioară era, în general, bătut şi
pilit; curbura este variabilă. Se agăţau de sfoară printr-un inel pe care-I forma capătul
îndoit al tijei (fig. 71/3-6; pl. XXXIII/1-3, 9-10). Unele cîrlige mai mici aveau
probabil capătul tijei doar turtit, sfoara înnodîndu-se sub porţiunea lăţită 37.
S-a descoperit şi un exemplar care are o formă deosebită. Pe un cîrlig mare,
obişnuit, se află prinsă o tijă de metal care iniţial glisa de-a lungul cîrligului
(fig. 71/7). Fragmentul respectiv are un început de curbură însă mult mai brusc decît al
cîrligului propriu-zis. Nu ştim exact ce deformări a suferit înainte de rupere; s-ar putea
presupune că avem de-a face cu un cîrlig dublu 38, dacă nu cumva este vorba de un dis-
pozitiv special pe care nu-l putem identifica.

37 Ibidem, p. 55; p. 56, fig. 35/11, 15; pentru 38 M. I. Artamonov, BeJWR Beoica, SA, XVI,
analogii, exemplarele noastre fiiud mai prost con- 1952, p. 59, fig. 8.
174 servate.
 •
Fig. 71. - Scule de pescuit.
175
Dumitru Vîlceanu

Harpoane. S-au descoperit două exemplare avînd aproximativ aceeaşi lungime

(0,32 m şi respectiv 0,34 m). Cel mai mare pare să fie întreg(fig. 71/1), celălalt care avea
capătul superior îndoit 39 este rupt în această zonă (fig. 71/2). Ambele au secţiunea
rectangulară şi cîte un pinten lateral ascuţit prin batere şi pilire. Probabil se fixau în
cozi de lemn pentru a avea o lungime convenabilă.
Aceste harpoane, ţinînd cont de dimensiunile lor şi de caracteristicile pescuitului
în Dunăre, nu puteau folosi la prinderea peştilor prin lovire 40. Aproape sigur, ele erau
folosite ca accesorii în capturarea peştilor mari deja agăţaţi în cîrlige. Peştele tras spre
suprafaţa apei era lovit cu harponul care rămînea înfipt în corpul său pînă în momentul
în care ridicarea în barcă sau tragerea la mal era posibilă 41.
Gl'eutăţile de plasâ au apărut şi ele în număr destul de mare. Sînt tăiate din
piatră de calcar sau din cărămidă 42. Forma lor, derivată din necesităţile funcţionale,
este în mare aceeaşi, diversele abateri de la tipul principal neavînd nici un fel de
semnificaţie, în sensul unei evoluţii tipologice. Forma de bază este cea de cilindru,
uneori cu capetele subţiate. La capete, apar şănţuiri sau strangulări pentru a asigura
legarea solidă la partea de jos a plasei. Majoritatea exemplarelor prezintă o şănţuire
longitudinală în care se fixa sfoara de la marginea de jos a plasei (fig. 71/8-9;
p1. XXXIII/4-8). Uneori, la piesele mai mari, partea pe care s-a practicat şănţuirea
este teşită.
Forma greutăţilor de plasă trebuia să corespundă atît cerintei de a ţine plasa
întinsă, în plan vertical, pentru a nu permite răsucirea şi învălmăşirea sa de către
curentul apei, cît şi necesităţile de a face corp comun cu plasa, reducînd la minimum
riscurile agăţării de fund 43. Cît priveşte dimensiunile lor ele sînt aproape sigur, direct
proporţionale cu mărimea plasei.
Probabil, pe lîngă greutăţile de piatră sau cărămidă se foloseau şi greutăţi de
plumb 44. Condiţiile de conservare nefavorabile de la Păeuiul lui Soare nu ne-au
permis descoperirea, unor fragmente de plasă sau a altor scule de pescuit.
Revenind la, afirmaţia făcută la începutul acestei prezentări, privind existenţa
unui grup de pescari specializaţi, ţinem să precizăm că ea Re bazează în primul rînd
pe observaţiile prilejuite de primele două categorii de scule : cîrligele şi harpoanele.
Dimensiunile cîrligelor, inditetrent de folosirea lor în pripoane sau şiruri de carmace,
sînt proprii numai pentru prinderea peştilor foarte mari, în cazul nostru sornni şi stu-
rioni. Avem dovezi că se capturau exemplare de mărimi apreciabile 45. Acest lucru nu
era la îndemîna oricui, el cerînd utilaj şi o pregătire specială. În plus, subliniem că un
atare pescuit implică o activitate permanentăcare nu mai lasă timp pentru alte ocupaţii.
39 Analogii la B. A. Kolcin, MIA, 32, p. 99, fig. 62/l. la executarea majorităţii greutăţilor din piatră. Fiind
40 Vezi şi 1. Barnea, op, cit., p. 55; exemplarul mai greu de găurit, ele au căpătat o formă dlteren-
prezentat la p. 56, fig. 35/20, este mai mic, mult mai ţiată, după cum se poate vedea din comparaţia ilustra-
ascuţit şi cu pintenul lateral mai sus. ţiei noastre cu Dinogetia.
41 Capturarea unor exemplare mari (cîntărind 43 Unele greutăţi, dintre cele mai mici, erau folosite
cîteva zeci de kilograme) nu se poate face decît după desigur la plasele de mînă cu care se pescuia pe lingă
o prealabilă obosire a peştelui cu ajutorul bărcii, pe mal, plasa atingînd fundul. Dintre plasele de pescuit
care uneori acesta o "remorchează" timp îndelungat. în larg, numai unele tipuri au greutăţi.
42 De remarcat diferenţa de formă, între greută­ 44 Au apărut numeroase bucăţi de plumb, în general
tlle de la Dlnogetia (I. Baruea, op. cii., p. 54, fig. 34) foaie de plumb. E posibil ca o parte să fi fost prinsă
şi cele din aşezarea noastră. In primul caz predomină la partea de jos a unor plase. In cazul acesta, bucata
greutăţile de cărămidă găurite la capete pentru prin- de foaie se înfăşura în jurul sforii, fără a avea nevoie
derea de plasă. Cele de piatră sînt rare, probabil din de o modelare specială.
cauza durităţii rocii locale. La Păcuiul lui Soare, 46 în săpături au apărut, nu de puţine ori, vertebre

176 varietăţile de calcar moale existente din belşug au dus de somn cu un diametru de cca 0,05 m.
 Activităţi economice

Admiţînd existenţa unui asemenea grup specializat, nu putem preciza ponderea

pe care pescuitul o avea în cadrul aşezării, eventuala organizare a pescarilor şi poziţia
lor în colectivitatea respectivă, nici destinaţia principală a produsului activităţii lor,
pe linia satisfacerii necesităţilor interne ale aşezării sau a unui eventual export",

Judecate în contextul general al aşezării feudale timpurii, activităţile economice
la care ne-am referit ne indică, destul de clar, caracterul complex al vieţii economice
care se desfăşoară aici. Din motive pe care le-am reliefat de mai multe ori, nu sîntem
în măsură să precizăm care era ponderea fiecăreia dintre aceste activităţi, în ca-
46 In ceea ee ne priveşte nu putem fi de acord eu
acele opinii după care pescuitul era ocupaţia princi-
pală a locultorilor unor aşezări de la Dunăre: 1. Barnea,
op, cit., p. 51; pentru Păcuiul lui Soare, R. Popa,
op, cii., p. 115, referindu-se la aşezarea din secolul
al XIV-lea.
Cum specificul aşezării de la Păcui nu a suferit
schimbări structurale importante, ne referim şi la
această opinie. Considerăm că, cel puţin sub aspectul
argumentării arheologice, aceste opinii nu se justifică.
In fond "uneltele" de pescuit cel mai des citate ca
documente ale unei intense activităţi de pescuit,
greutăţile de plasă şi cirligele, nu pot. sprijini asemenea
afirmaţii. Nu le pot sprijini din cauză că impresia
prezenţei unei mari cantităţi de unelte de pescuit
in descoperirile arheologice este falsă. Aceasta, deoa-
rece majoritatea acestor piese sin t părţi componente
ale unor unelte de pescuit. Ctrligele, de. exemplu, cu
excepţia celor foarte mari care puteau fi puse cu mo-
meală izolat, se foloseau la pripoane sau carmace
in proporţie de zeci de bucăţi la un pripon. Greutăţile
de plasă se leagă şi ele, in funcţie de mărimea plasei,
la distanţe egale pentru care am putea lua teoretie
media de 1 m. Cite plase de pescuit mari (ea metraj)
s-ar putea oare realiza adunind toate greutăţile de
plasă descoperite in diverse aşezări la un loc? Nu
credem că s-ar ajunge la llll rezultat satisfăcător
chiar dacă am dubla numărul, acordind un coefieient
care să rcprezinte piesele dispărute in timp. In nici
un caz, nu s-ar putea ajunge la concluzia că ocupaţla
de bază (implicit participarea la această activitate
a majorităţii locuitorilor aşezării respective) era
pescuitul, indiferent ce subdlvlziunl interne ale muncii
am presupune.
In aceste condiţii, credem că argumentele arheolo-
gice ar trebui judecate mai nuanţat. Noi nu negăm
posibilitatea capturării unor cantităţi mari de peşte
şi nici posibilitatea ca peştele prins să fi intrat in
circuit.ul comerţului intern şi extern. Considerăm
tnsă, că nu există temeiuri pentru a interpreta această
situaţie, ca rezult.at al unei ocupaţii ce se situa pe
primul loc In economia aşezări lor respective. Ea
poate fi mai degrabă, In lumina dccco euruor arheolo-
gice, consecinţa unei specializări care asigura u l ran-
danH'llt optim. Cum am mai spus in să, nu există
IZ - c. 1303
*
nici un motiv să atribuim această specializare Intregii
colectivităţi. Dovezile arheologice indică, după păre­
rea noastră, prezenţa unor grupuri relativ restrinse
de pescari In aceste aşezări. Cit priveşte "conserva-
rea" peştelui In gropi, ne manifestăm scepticismul
faţă de posibilitatea aplicării unui asemenea proce-
deu la Dunărea de jos. Lăsînd la o parte lipsa aproape
totală a unor gropi "de provizii" la PăcuiuI lui Soare,
atragem atenţia că pe plan general nu s-a adus, ptnă
In prezent, nici o dovadă serioasă In sprijinul ipotezei
mai sus citate: Ştefan Constantinescu, Pescuitul
in bălţile Dunării ... , In SCI V, VII, 1956, 3 -4,
p. 415, Incercind să tntărească această ipoteză lansată
mai Inainte (SCIV, I, 1950, 1, p. 70), recurge la o
analogie care cel mult o poate infirma. In speţă,
antorul susţtntnd că peştele se conserva "in gropi
Iutuite şi bine arse" citează ca analogie după Dare m-
berg-Sagllo (vezi nota 2, In SeIV, VII, 1956, 3-4,
p. 415) unele situaţii din Spania şi Portugalia. în reali-
tate, analogiile citate reprezintă cu totul altceva.
Este vorba de bazine cimenlale construite cu deosebită
grijă pentru a nu permite nici o scurgere de lichid.
Ele se umpleau cu saramură, peştele fiind lăsat In
aceasta un anumit timp pentru ca sarea să-I pătrundă.
Pentru detalii complete, vezi Daremberg-Saglio,
Diciionnaire des aniiquiies qrecques el romaines, t. 4,
partea a II-a, R - S, p. 1023.
Nu este aici locul de a intra in detalii privind
modalităţile de conservare a peştelui, dar avind in
vedere implicaţiile pe care interpretarea funcţiei
anumitor gropi le are in atribuirea caracterului "pescă­
resc" unor aşezări, atragem atenţia că şi la R. Popa,
op, cit., p. 109, apare opinia citată mai sus, autorul
considerind că descoperirea unei gropi căptuşite cu
piatră li permite o atare interpretare. La rindul său,
Constantin C. Giurescu, in Istoria pescui/ului şi a
pisc/culturii in România, p. 56, notele 16, 17, susţinlnd
acelaşi lucru, citează două mărturii care de fapt nn
au legătură cu problema in sine, ele referindu-se la
păstrarea peştelui pentru 2 - 3 zile de către pescari
aflaţi la distanţă mare de bază şi nu la nişte instalaţii
de conservare indelungată a peştelui prin sărare cum
ar trebui să fie cele care să justifice ideea unei adevă­
rate "industrii a peştelui" pe care, in altă formulare,
o presupun autorii mai sus citaţi. 177
Dumitru Vîlceanu

drul aşezam şi mei să apreciem obiectiv nivelul de dezvoltare al unora dintre ele.
Ne gîndim în primul rînd la separarea pe care ar trebui s-o facem între caracterul cas-
nic (gospodăresc) şi cel meşteşugăresc al prelucrării lemnului, unde existau probabil
destul de multe interferenţe, dat fiind locul important pe care-I ocupa lemnul în viaţa
acestei colectivităţi. Alta este, desigur, situaţia în cazul prelucrării metalelor unde
specializarea meşteşugărească era absolut obligatorie. S-ar putea chiar, Olt acest meşte­
şug să fi luat aici o mai mare amploare decît în alte aşezări similare de pe Dunăre 47,
poate datorită unor condiţii locale favorabile.
Faţ,ă de unele lucrări recente ce au dezbătut pe larg problema meşteşugurilor
în perioada feudală timpurie 48, nu dispunem de elemente noi, care să ne permită o
discuţie suplimentară şi fără repetări. Ni se pare mai interesantă relevarea unor
aspecte pe care judecarea activităţilor economice, în ansamblu, le evidenţiază. Astfel,
cu excepţia practicării agriculturii asupra căreia încă nu avem dovezi concludente, con-
statăm că la Păeuiul lui Soare, în secolele X-XII, sînt arestate toate ocupaţiile şi
meşteşugurile întîlnite şi în alte aşezări contemporane.
Aspectul aşezării, al locuinţelor, al inventarului acestora, mai indică, după pă­
rerea noastră, predominarea elementelor de economie naturală 49. în multe domenii,
în special în cele ţinînd de procurarea hranei şi probabil în bună parte a îmbtăcămintei,
gospodăriile produceau, în primul rînd, pentru propriile lor necesităţi. Nivelul de dez-
voltare al meşteşugurilor nu pare să fi atins în nici una din aşezările cercetate pînă
acum limita la care economia acestora, în general, să-şi piardă complet caracterul na-
tural. în acest context, cu atît mai mult cu cît posibilităţile de a aprecia raportul real
dintre schimburile de produse efectuate pe bază de troc şi cele perfectate prin inter-
mediul monedei sînt foarte reduse, credem că aprecierea nivelului dezvoltării economice
pe baza circulaţiei monetare trebuie făcută mai nuanţat. Ni se pare puţin probabil
ca numărul relativ mare de monede din aşezarea noastră 50 ca şi din altele (Dinogetia)
să reflecte obiectiv rolul acestora în reglementarea schimburilor de produse din inte-
riorul aşezării, deşi ele sînt pentru secolul al XI-lea, în totalitatea lor, din bronz (cu
o excepţie semnalată de tabelul de lap. 182). Mai degrabă, ele reprezintă dovada unor
activităţi comerciale mai complexe. In ceea ce ne priveşte, cum am încercat să ară­
tăm, nu putem fi de acord cu ideea potrivit căreia comerţul cu peşte a reprczentat
activitatea principală şi cauza esenţială a dezvoltării aşezării de la Păcuiul lui Soare
şi a altora similare. Am subliniat lipsa argumentelor arheologice în fundamentarea aces-
tei teorii. Dacă analizăm izvoarele istorice citate observăm şi aici, în unele cazuri,
o interpretare forţată 51. In afară de aceasta, fenomenul de transformare a unor aşezări
"pescăreşti" în tîrguri (forme preorăşeneşti) în perioada istorică dată şi în condiţiile
de la Dunărea de jos, nu ni se pare posibil. Tocmai din această cauză am insistat
atît de mult asupra unor amănunte legate de pescuit, interpretările lor în lucrările
citate ducînd la implicaţii grave în interpretarea procesului de dezvoltare economică
a unei întregi zone geografice.

47 Din materialele publicate pină in prezent, nu monografie Dinogetia, 1.

avem impresia că există mai multe unelte de prelucrare
a metalelor grupate in vreuna din aşczările contem-
porane din Dobrogea.
48 Şt. Olteanu, op. cit., care-şi dedică prima parte
a lucrării meşteşugurllor dinfeudalismul timpuriu
178 (p. 13 -- 42), ca şi capitolul respectiv din volumul
49 Situaţie absolut firească pentru epoca respectivă,
Cf. ŞI. Olteanu, op, cii., p. 13.
50 Vezi Monede antice si bizantine ...
51 C. C. Giurescu, op, cit., p. 57, interpretarea
pasajului referitor la ambasadorul Theodor Met o-
chites.
 Activităţi economice

Totuşi, nu este mai puţin adevărat că unele dintre aşezările de la Dunăre în spe-
cial cele care au continuat să existe după atacul peceneg din al patrulea deceniu al
secolului al XI-lea (Dinogetia, Păeuiul lui Soare) fac dovada unei existenţe prospere.
în cazul Dinogetiei, s-a arătat că aşezarea şi-a datorat înflorirea comerţului, în cali-
tatea de "emporion" pe care o avea 52. Credem că într-adevăr aceasta este explicaţia
justă. Rezultatele cercetării de la Păcuiul lui Soare par să confirme această ipoteză.
Considerăm că resursele economice interne ale acestei aşezări nu erau de natură să jus-
tifice cantitatea relativ mare de "importuri" (ceramică produsă în alte centre, unele
podoabe, poate cereale) şi monede descoperite aici. în aceste condiţii e firesc să căutăm
o explicaţie suplimentară. Credem că ea rezidă, ca şi în cazul altor aşezări re-
populate de bizantini după 971 pe "limesul dunărean", tocmai în poziţia lor geografică.
în afara rolului militar pe care l-au avut aceste aşezări, ele trebuie să fi jucat şi
rolul comercial al unor centre de tranzit. în afara comercializării surplusului de pro-
duse al aşezării care devenea marfă (animale, peşte, produse de metal etc.), aici se
opreau, cu siguranţă, mărfuri aduse pe Dunăre şi "redistribuite" apoi în interiorul
Dobrogei şi la nord de fluviu. Evident, în acest trafic intrau şi mărfurile produse în
Dobrogea care treceau la nord de Dunăre, ca şi cele venite din ţinuturile de la nord
în teritoriul bizantin.
Aceasta va fi fost şi situaţia altor aşezări similare.
în cazul special al aşezării de la Păeuiul lui Soare, probabil datorită poziţiei
sale geografice deosebite, această situaţie se va perpetua şi în secolele următoare.
Fără a constitui motorul dezvoltării economice interne, această funcţie comercială
a accelerat dezvoltarea aşezărilor de pe linia Dunării sub aspect economic. Ţinînd cont
şi de rolul politic pe care-I jucau aceste centre, ne va fi mai uşor să înţelegem avansul
pe care îl vor lua ele faţă de aşezările din interiorul Dobrogei. Evident, toate aceste
afirmaţii trebuie privite cu rezervele impuse de stadiul actual al cercetărilor.

62 Gh. Ştefan, Dinoqetia, I, p. 379.

 MONEDE ANTICE SI,
BIZANTINE
-
DESCOPERITE
LA PACUIUL LUI SOARE
IN cele ce urmează prezentăm monedele antice şi bizantine descoperite în cursul săpă­
turilor pînă în 1969 inclusiv, la şantierul arheologic Păcuiul lui Soare. Acestor monede
Ii s-au adăugat 54 de exemplare de monede bizantine ce au fost descoperite în mod
întîmplător pe acest ostrov şi au ajuns Ia Muzeul de istorie din Călăraşi.
Monedele în număr de 617, Ia, care se mai adaugă alte 6 exemplare de aur, au
fost clasificate cronologic şi, în cadrul cronologic, pe tipuri. Din totalul de 623 piese,
un număr de 613 au fost identificate, iar zece n-au putut fi precizate din cauza relei
stări de conservare în care se aflau. Ele reprezintă faţă de totalul monedelor abia
1,59 %, deci o cantitate care nu poate influenţa concluziile pe care le schiţează materia-
lul monetar prezentat.
Pentru fiecare monedă am redat în mod rezumativ toate datele esenţiale: axul,
greutatea, diametrul, conservarea, gradul de tocire prin circulaţie, precum şi trimi-
terea pentru amănunte, la tipul respectiv din cataloagele de specialitate. Conservarea
monedelor fiind deseori slabă, au existat ezitări în privinţa identificării, care, în aceste
cazuri, a fost pusă sub semnul întrebării. La fel, lipsa uneori a axului sau a altor date
tehnice se datorează aceloraşi deficienţe ale materialului. Pentru a putea avea o pri-
vire sintetică asupra ansamblului de monede antice şi bizantine descoperite la Păcuiul
lui Soare am întocmit un tabel cronologic pc etape şi împăraţi, în care am menţionat
atît numărul de exemplare, cît şi procentul ce îl constituie monedele respective din
totalitatea celor aflate. Penultima coloană indică frecvenţa monedelor pe ani domnie.
Datele şi concluziile care se desprind n-au nevoie de un comentariu aparte, ele vorbesc
de la sine.
Trecînd la o analiză sumară a materialului pe care-I prezentăm, menţionăm că cele
mai vechi monede aparţin orînduirii sclavagiste şi anume etapei elenistice. Prezenţa
a două monede de bronz, de tip Pick, 218, emise după toate probabilităţile de către
cetatea Oallatis, tocite de circulaţie pînă la nerecunoaştere nu ni se pare de loc
întîmplătoare. Ele ne doeumentează orientarea economică în, această direcţie a colo- 1Ş1
 Nr.
Epoca sau impăratul
Numărul
%
I Monedele Obs.
crt. de exemplare pe ani domnie
I
I. Epoca elenistică 2 0,32
--- I
II. Epoca romană imperială 42 6,74
sec. 1- V

III. Epoca bizantină

1. Anastasius I 491- 518 1 0,16

---
2. lustin I 518-527 2 0,32

3. lustin al II-lea 565-578 6 0,96

-_o
4.
Mauriciu Tiberiu 582-602 1 0,16
---
5. Nicefor al II-lea Focas 1 0,16 0,16
963-969
--
6. Tip A 1 (M. Thompson) 24 3,85 1,2
(Ioan Tzimiskes-Vasile al
II-lea 969-989)
_ _ 0·0
_ _ _ _ _0

-- o-
7. Tip A 2 (M. Thompson) 12 1,93 0,31
(Vasile al II-lea Constantin
al VIII-lea 989-10]8)
---
8. Tip B (M. Thompson) 45 7,22 7,05
(Roman al III-lea 1028-
1034)
-- 000- -

9. Tip C (M. Thompson) 81 13,00 11,57

(Mihail al IV-lea 1034 -
1041)
--
10. Tip D (M. Thornpson) 145 23,27 11,15
(Constantin al IX-lea
1042-1055)
---

11. Tip E (M. Thompson) 8 0

- -
(Constantin !lI X-~ea 1059-1067)
182
 Monede antice şi bizantine

Nr. Numărul Monedele

Epoca sau impăratul % Obs.
crt. de exemplare pe ani domnie

12. Constantin al X-lea

1059-1067
I
Tip Wroth, 18
I 53}
Tip Wrolh, 32
~ I 9,5

-
i 68 12,19
Tip F (1\1. Thompsou) I
--l-------~
I-·~---~-
13. Roman al IV-lea 1067 -10711
Tip Wroth, 9 I
39}
Tip G (1\1. Thompson)
3~ 73 11,72 I 18,25
1
Nesigur
---------- ------- -----~---

14. 1\Iihail al VII-lea 1071-1078

Tip Wroth, 24
i
Tip \Vroth, 32
Tip H (M. Thompson)
} 8,35 7,43

---- -~ --~

15. Tip I (M. Thompson) 24 3,85 6

(Nicetor al III-lea
1078-1081) I
I
I -----_
I~----- .. ~

16. Tip J (1\1. Thompson) 19 3,05 0,51

Tip K (M. Thornpson)
(Alexius 1 1081-1118)
}
._---- __.- .__..----

.
_
.
~
-
_
.
17. Alexius al III-lea 1195-1203 1 0,16 0,125 Este de argint
----
18. Ioan al III-lea Ducas Vatatzes 6 0,96 Sint de aur
------
19. Neidentificate 10 1,60
---- --""--

Total 623 99,97 I I

mei heracliote de pe malul Pontului Euxin, în care zona ostrovului Păeuiul lui
Soare servea încă din această vreme, ca punct de legătură cu întreaga regiune inveeinată.
Pentru etapa următoare, epoca imperială romană, acelaşi material numismatic
este prezent încă din secolul I al erei noastre. Din această vreme cunoaştem cîte
un as, unul emis foarte probabil de Claudiu I, iar cel de-al doilea de la Vespasian.
Pentru secolul al II-lea cunoaştem alte trei monede de bronz, foarte probabil tot aşi,
cîte unul de la Antoninus Plus, Faustina II (') şiSeptimiu Sever. Pentru secolul
următor, al III-lea, numărul monedelor creşte simţitor, 'ajungînd la 11. Merită să fie
remarcat faptul că ele rămîn tot de bronz - mai exact - exclusiv de bronz. Şi de data
aCe~Sţ~ şe cuvine să facem două sublinieri. Prima se referă la prezenţa unor emisiuni 18~
Bucur Mltrea

municipale sau ooloniale : este vorba de Nicopolis ad Istrum şi de Olbia. Cea de-a
doua se referă la numărul relativ mare de monede de bronz din a doua jumătate a
secolului al III-lea. De la Aurelian au putut fi precizate două exemplare, iar de la
Probus nu mai puţin de patru. Alte monede sînt de atribuit aceleiaşi etape, dar au
rămas n eprecizate din cauza relei stări de conservare.
Este probabil că zona ostrovului să fi avut în rol un timpul incursiunilor carpo-
gotice din a doua jumătate a secolului al III-lea.
Pentru secolul al IV-lea şi începutul celui de-al V-lea, monedele de bronz desco-
perite devin mai numeroase. Numărul lor se ridică la 26. Printre ele, aşa cum este
normal, ies în evidenţă cele din vremea lui Constantin cel Mare şi Constanţiu al II-lea.
Dar, mă grăbesc să adaug că sînt atestate în mod sigur şi monedele romane din cea
de-a doua jumătate a secolului al IV-lea, epoca lui Valens pînă la Honoriu.
Monedele pomenite mai sus documentează faptul că regiunea ostrovului Păcuiul
lui Soare a jucat un anumit rol în toată această etapă. Descoperirile arheologice ce s-au
făcut pe insulă şi mai ales cele ce se vor mai face şi în teritoriile învecinate vor aduce
contribuţii la lămurirea acestui important aspect.
Mai merită să fie relevat faptul că pentru monedele din secolul al IV-lea s-a aflat
şi o imitaţie după o monedă de bronz din vremea lui Constantin cel Mare. Deocam-
dată semnalăm faptul, rămînînd ca problema să fie discutată într-un cadru adec-
vat.
Dar majoritatea covîrşitoare a monedelor de la Păcuiul lui Soare sînt cele bi-
zantine : 580 exemplare, ceea ce constituie 92,95 % din totalul exemplarelor descoperite.
Din catalogul lor putem distinge două perioade deosebite: una pentru secolul al VI-
lea şi alta pentru secolele al X-lea - al XIII-lea.
Pentru prima perioadă, secolul al VI-lea, numărul monedelor este relativ modest:
10 exemplare. încep cu Anastasius şi sfîrşesc cu Mauriciu Tiberiu. Remarcăm lipsa
lor din vremea lui Iustinian I, iar de la predecesorii lui o prezenţă anemică, mai
mult întîmplătoare. Faptul că de la Iustinian nu aveau monede ne face să ne gîndim
că probabil sub acest împărat zona din care provin monedele n-a jucat un rol
economic şi politic. Situaţia se schimbă sub urmaşul lui, Iustin al II-lea, de la care
avem nu mai puţin de 6 monede. Este de întrevăzut un rol care începe să-I aibă
acest punct în contextul evenimentelor din a doua jumătate a secolului al Vf-lea.
Cea mai recentă monedă din această etapă cronologică este de la Mauriciu 'I'i-
beriu. Cu ea se încheie o anumită etapă pe întreg limes-ul danubian şi se pare că
nici regiunea din preajma ostrovului Păcuiul lui Soare nu face excepţie.
Dar viaţa pe ostrovul ce ne reţine atenţia începe să se materializeze în forme noi
şi plenare abia în secolul al X-lea, odată cu revenirea stăpînirii bizantine la Dunărea
de jos.
Această etapă este prefaţată de o monedă de bronz emisă de Nicefor al II-lea
Focas. Dar monedele bizantine încep să apară destul de masiv din vremea lui 1. Tizmis-
kes şi Vasile al II-lea. Pentru anii 969-989 au putut fi atribuite 24 exemplare tipului
Al din clasificarea lui Margaret Thompson, iar pentru anii 989-1028, un număr relativ
redus de 12 exemplare, toate de bronz. Cu toate că moneda circulă sub aceşti împă­
raţi ea este încă rară. Pentru 59 de ani cunoaştem abia 36 de exemplare, ceea ce ar
reveni pentru un an domnie abia 0,6 exemplare.
Cu tipul B din clasificaţia lui Margaret Thompson, atribuit împăratului Roman
al III-lea, numărul monedelor creşte pînă la 45 exemplare, ceea ce face ca procentul
184 faţă de total să se ridice la 7,22, iar frecvenţa în raport cu aui domnie să arate un
 Monede antice şi bizantine

indice ridicat 7,05 exemplare. Cu monedele de tip C puse pe seama lui Mihail al IV-lea,
asistăm la noi creşteri: 81 exemplare, ceea ce înseamnă 12,96 procente din total şi
ceea ce mi se pare şi mai important indicele monede ani domnie creşte la 11,57.
Sub Constantin al IX-lea, căruia i se pune pe seamă emiterea monedelor de tip D
asistăm la creşterea în continuare la unii indici: numărul monedelor ajunge la 145,
cel mai mare număr emis de un împărat prezent în descoperirile ce ne preocupă, pro-
centul este şi el de 23,27, deci cel mai ridicat, iar indicele de monede ani domnie se
menţine şi el foarte ridicat: 11,15.
Tipul E, atribuit recent lui Constantin alX-leaapareîn8 exemplare, ceea ceconstitu-
ie un procent de 1,28 din total. Sub raportul monede ani domnie indicele este 4, destul de ri-
dicat. Numărul monedelor va creşte sub acelaşi Constantin al X -lea ajungînd la 68, pro-
centul va creşte şi el la 10,84, iar indicele de monede ani domnie va atinge cifra de
8,5. Cu urmaşul său la domnie, Roman al IV-lea, toţi indicii se menţin in creştere:
numărul monedelor este de 73, procentul reprezintă 11,72, iar indicele de frecvenţă
monedă ani domnie este cel mai ridicat de la Păcui : 18,25. Sub Mihail al VII-lea
toţi indicii încep să scadă: totalul monedelor se ridică la 52 exemplare, procentul
atinge 8,35, iar indicele de frecvenţă este de 7,43. 'I'endinta de scădere se menţine
şi sub Nicefor al III-lea, care a domnit ce e drept abia trei ani, pentru ca aceeaşi
scădere să se manifeste în mod şi mai pregnant în timpul lungii domnii a lui Alexius 1
Comnenul.
Urmează o perioadă din care nu avem monede, pînă la Alexius al III-lea, 1195-
1203, cînd apare o singură) monedă, dar de data aceasta de argint. Este prima şi
singura monedă de argint descoperită la Păcui,
Şirul monedelor bizantine descoperite în ostrov este incheiat de 6 monede de
aur, atribuite lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes, împărat la Niceea.
Tot aci socotim că este cazul să amintim de acel eoxuiium sotidi de sticlă desco-
perit la Păcui, care deşi nu e o monedă este însă în strînsă legătură cu ea. Prezenţa
lui indică existenţa unui oficiu de control al monedelor de aur, ceea ce înseamnă în
primul rînd un punct de trecere la Păcui.
Din punctul de vedere al metalului toate monedele sînt de bronz, afară de cele
6 de aur şi una de argint, care au fost menţionate.
Din descoperirile de pînă acum reiese că pentru secolele X-XII moneda bizan-
tină de bronz domină aproape cu exclusivitate piaţa locală. Ea reprezintă desigur mo-
neda curentă, de circulaţie obişnuită, dar va trebui să facem loc şi celei de aur,
care desigur este mai rară şi mai scumpă, dar a trebuit să circule într-o anumită pro-
porţie şi în secolele X-XII. Pentru secolul al XIII-lea o aflăm în 6 exemplare. Mo-
neda de argint este şi ea foarte rară, dar apare totuşi, deşi numai într-un singur
exemplar.
În ceea ce priveşte nominalul avem de a face în primul rînd cu jolles, dar şi cu
subdiviziunile lui.
Gradul de tocire prin circulaţie, notat în catalogul tehnic, precum şi greutatea
cu numeroasele ei oseilaţii, axul etc. sînt toate date tehnice ce ne îngăduie un studiu
mai aprofundat în legătură cu numeroasele probleme pe care le pune numismatica
bizari tină pentru această vreme.
În catalogul monedelor am notat, cînd a fost cazul, că moneda a fost surfra-
pată. În legătură cu acest fapt, socotim că nu este inutil să menţionăm unele observaţii
care pot să împingă mai departe unele cunoştinţe din acest domeniu de cercetare. Este 185
Bucur Mitrea

vorba de faptul că peste monedele de bronz ale lui Constantin al X-lea de tip Wroth,
18, au fost găsite în două cazuri (numerele 427 şi 428 din catalog), surfrapări ale aceluiaşi
împărat, dar cu tipul Wroth, 32. De pe urma acestei situaţii observate în cazurile
citate reiese că în emisiunile monetare ale lui Constantin al X-lea putem stabili o
cronologie relativă: tipul Wroth, 18, este mai vechi, iar tipul Wroth, 32, este mai
nou. O adîncire a cercetării poate duce la preciziuni cronologice.
Deocamdată ne limităm să notăm aceste observaţii rămînînd ca problemele
schiţate mai sus şi altele care n-au fost menţionate, dar pe care materialul monetar
prezentat le pune: problema atelierelor provinciale, circulaţia monetară, evenimentele
istorice care au favorizat sau împiedicat dezvoltarea vieţii economice şi sociale, să fie
tratate într-un cadru special. Materialul monetar de la Păcuiul lui Soare constituie
o primă contribuţie.
 CATALOGUL MONEDELOR

J. GRECESTI
, 9. Severus Alexander
AE. -} 1,65 g; 17 mm, Denar subaerat.
1. Cal/afis (autonomă) Cohen", 1RIC 1
AE .... 6, 35 g; 21,5 mm. M.t.
10. Olbia: Severus Alexander
Pick, 218 şi urm. tip. gen.
AE. t 6,51 g; 23 mrn. l\U.
2. 1 Cal/afis (autonomă) Mionnet, suppl. Il, p, 26, nr. 106; SNG, Danish
AE. 4,83 g; 20 mm. F.m.t. Museum. Thrace, 1, pl. II, nr. 114, Zograf, MIA,
Pick, 218 şi urm.1 16,1951, p. 143-144.
(După Gh. Poenaru Bordea).

11. Aurelianus
II. ROMANE IMPERIALE
AE. t 3,41 g; 21 mm, M.t.
Cohen", 208.
3. ? Claudius ]
AE. As. 5,98 g ; 28 mm, F.m.t. 12. Acelaşi?
Cohen 2, 1RIC 1 AE. t 2,70 g; 25 mm. M. t.
Cohen'', ?
4. Vespasian
13. Probus
AE.As. t 7,38 g; 26 mm, Fvm.t.
Cohen 2, 1RIC 1 AE. 71 3,12 g; 22 nun.
Cohen 2,1
5. Anloninus Pius (?) 14. Acelaşi
AE.As. 8,73 g ;-25 mm. F.m.t. Incizat pe rv. AE. t 3,50 g; 23 mm.
Cohen", ? RIC ? Cohen 2,1

6. Faustina ]1 (1) 15. Acelaşi (?)

AE. t 6,03; 26 mm. F.Jl1.t. Fragmentară, AE. t 2,26 g; 20 mm, M.t.
Cohen", 1RIC 1 Cohen", 1

16. Acelaşi
7. Septimius Severus
AE. t 1,61 g; 20 111111. Cir.t,
AE. t 3,06 g; 18 mm. M.t.
Cohen'', 672, tip. gen.
Cohens, 1RIC 1
17. Imperială sec. Il]
8. Nicopolis ad Islrum: Septimius Severus AE. 2,78 g; 22 mm, M. t.
AE. i 10,94 g; 26 mm, M.t. Cohent, 1

'i' Din cauza stării proaste de conservare, III unele monede nu a putut fi indicat axul.
Bucur Mitrea

18. Cetate grecească - epoca imperială 31. Aceeaşi

AE ~ 5,53 g; 22 mm. M.t. AE. t 1,46 g; 17 mm. C.sI.m.t.
LRBC, tip Gloria Romanorum, anii 364-378.
19. Romană imperialăsec. III - 1 V
Ai: 3,11 g; 20 mm, F.m.t. 32. Aceeaşi
20. Romană imperială: tip Concordia militum AE. t 1,57 g; 16 mm. Perforată. C.sl.m.t.
AE. 4,64 g; 24 mm, Perforată. LRBC, tip Gloria Romanorum, anii 364-378.
RIC, VI, tip Concordia militum, anii 295-299.
33. Aceeaşi
21. Constantin cel Mare AE. t 2,02 g ; 15 mm. C.sI.M.t.
AE. 2,48 g; 20,5 mm. LRBC, tip Gloria Romanorum, anii 364-378.

RIC, tip Soli invicio Comiti (~J't--, anii 313-318. 34. Aceeaşi
AE. t 2,22 g; 18 mm, Cir.Frm.t.
22. Aeelaşi LRBC, tip Securilas Reipublicae, anii 364-378.
AE. t 2,33 g; 19 mm, C.sI.
ciR 35. ? Valens
RIC, VII, p. 131, nr. 129-131, anul 321.
PLG AE. t 0,95 g; 15 mrn. C.r.F.m.t.

23. Acelaşi 36. Romană imperială sec. 1 V

AE. 1,97 g; 19 mm, C.sl.t. A E. 1,03 g; 14 mm, C.r.F.m.t.
Cohen", ? RIC, ? LRB C, tip Salus Reipublicae, anii 383 - 395 ?

24. Acelaşi 37. Aceeaşi

AE. 2,16 g; 18 mm. C.sl.m.t. AE. t 1,86 g; 17 mrn. C.r.F.m.t.
Cohen", ? RIC, ?
38. Aceeaşi
25. Fausia (Constantin cei Mare)
AE. 0,92 g; 13 Ulm. C.r.F.m.t.
AE. 1,30 g; 14 mm, C.sl.t.
Cohen", ?LRBC, ? 39. Aceeaşi

26. Consianţius al II-lea AE. t 4,41 g; 19 mm. C.r. parţial distrusă.

AE. t 3,01 g; 19 mm, C.b. F.m.t.

Cohen", ? RIC, ? 40. Aceeaşi

SMTSB AE. 1,11 g; 16 mm, C.r.F.m.t.
LRBC, tip Gloria Romanorum, anii 364-378.
27. Acelaşi
AE. t 3,13 g; 21 mm. C.s.t. 41. Aceeaşi
Cohen", 8; LRBC,? AE. 1,26 g; 16 mm. C.r.F.m.t.
LRBC, ?
28. Acelaşi (?)
AE. 2,56 g; 19 mm. c.e.r.t, 42. Aceeaşi
Cohen-, ? LRBC, ? AE. 0,64 g; 13 mm, C.r. parţial distrusă.

29. Romană imperială sec. 1 V 43. Honorius

AE. 1,26 g; 15 mm. C.r.M.t. AE. 0,86 g; 14 mm. C.sl.t.
LRBC, tip Fel. tempo reparaiio, anii 346-361. LRBC, tip Gloria Romanorum, anii 402 - 408.

30. Aceeaşi 44. Imitaţie (după o monedă romană sec. IV) (pI.
AE. 1,57 g; 14 mm, C.r.m. t. XXXIVj1).
188 LRBC, anii 346-361. AE. t 2.23 g; 19 mm, c.s.t, şi slab Imprimată,
 Monede antice ,1 bizantine
56. 1. Tzimiskes- Vasile al II-lea 969- 989
III. BIZANTINE
a) "tendril-ornamentation" (Wroth, Vasile II,
26-29).
45. Anastaşius 491-518
AE. Follis t 9,31 g; 25 mm. c.s.r.i. (pl. XXXIV/6).
AE. Follis t 10,50 g; 24 rnm, C.b.m.t.
Thompson, tip A-l.
Bellinger, Constantinopol, tip 16 a - 16 b,
57. Aceiaşi
46. Itistiti 1 (?) .518- 527
AE. Follis t 7,41 g; 26 mm. C.s.m.t.
AE. Follis t 16,10 g ; 29 mrn, C.sl.m.t.
Thornpson, tip A-l.
Bellinger, Constantinopol, ?, 8 a. 2.
58. Aceiaşi
47. Acelaşi
(Contrafacere 1)
AE. Follis t 7,66 g; 26 mm. C.s.m.t. Perto-
AE. Follis. t 14,73 g; 31,5 mm, C.sl.m.t.
rată av. jos.
Bellinger, Constantinopol, B 1, 8.b.1.
Thompson, tip A-l.
48. Iuslin al II-lea 567-578
59- Aceiaşi
AE. Follis t 11,67 s: 29 mm. C.sI.m.t.
Bellinger, Constantinopol, 26.b, anii 569-570. AE. t 8,60 g; 27 mm. C.sI.F.m.t.
Thompson, tip A-l.
49. Acelaşi
AE. Follis 71 9,35 g ; 26 mm. C.sI.m.t. 60. Aceiaşi

Bellinger, Constantinopol A, 26.a, anii 569 - 57 O AE. t 9,53 g; 29 mm. c.n.t,

Thomprun, tip A-l.
50. Acelaşi
AE. Follis t 11,19 g; 29 mm. C.b.P.t. (pl. 61. Aceiaşi
XXXIV/2). AE. t 10,78 g; 29 mm. C.b.m.t.
Bellinger, Nicomedia, 97.a.1, anii 571- 572. Thompson, tip A-l.

51. Acelaşi
62. Aceiaşi
AE. Follis f... 9,50 g; 32 mm. C.sl.m.t. AE. t 11,50 g ; 30 mm, C.b.m.t.
Belllnger, Constantinopol, officina 1, 36.a, tip. Thompson, tip A-L
gen., anii 573-574.
63. Aceiaşi
52. Acelaşi
AE. t 11,18 g; 28 mrn, C.b.t.
AE. Semifollis t 5,42 g; 23 mm. C.s.t.
Thompson, tip A-L
Bellinger, Nicomedia, 110. 2, anii 573-574
(XXXIV/3).
64. Aceiaşi

53. Acelaşi AE. t 12,08 g; 29 mm. C.b.t.

AE.Semifollis t 4,37 g; 21 mm. C.sI.m.t. Thompson, tip A-L
Bellinger, Nicomedia, 111, anii 574-575.
65. Aceiaşi
54. Mauriciu Tiberiu 582- 602 AE. t 13,48 g; 28 mm. C.b.m.t.
AE. Follis 71 11,47 g; 29 mm. C.s.F.m.t. (pI. Thompsou, tip A-l (1)
XXXIV{4).
Bellinger, Constantinopol, officina 1, 26.c, anii
585-586. EMISIUNILE CU
55. Niceţor
al II-lea Focas 96.1-969
AE. Follis t 5,72 g ; 24 mrn, C.s.F.m.t. (pl. 66. Aceiaşi
XXXIV/5). AE. t 7,70 s: 26 mm. C.b.m.t. (pl. XXXIV!7).
Wroth, 9. Surfrapat peste Constantin VII. Thompson, tip A-L 189
Bucur Mitrea

67. I. Tzimiskes - Vasile al Il-lea 78. Aceiaşi.

AE. t 8,83 g; 28 mm. O.sl.m.t. AE. t 6,60 g; 28 mm. C.r.F.m.t.
Thompson, tip A-l. Thompson, tip A-l.
/
68. Aceiaşi 79. Aceiaşi
AE. t 7,58 g; 28 mm. C.sI.F.m.t. AE. t 4,91 s: 27 mm, C.r.F.m.t.
T~ompson, tip A-l.
Thompson, tip A-l.
69. Aceiaşi
AE. t 5,90 g; 26,5 mm. C.f.sI.F.m.t. Simbolul Vasile al II-lea-Constantin al VIII-lea 989-1028
emisiunii neclar.
Thompson, tip A-l. EMISIUNI CU • (PUNCT JOS ŞI SUS)

80. AE. t 8,03 g; 33 mm. C.sI.m.t.

EMISIUNILE CU ~ Thompson, tip A-2.

70. Aceiaşi 81. Aceiaşi

AE. '" 7,37 g; 27 mm, c.s.r, AE. '" 9,65 g; 31 mm. C.sI.m.t. (pl. XXXV/9).
Thompson, tip A-l. Thompson, tip A - 2.

71. Aceiaşi 82. Aceiaşi

AE. t 7,36 g; 29 mm, C.sI.F.m.t. AE. t 10,58g;28mm.C.s.m.t.
Thompson, tip A-l. Thompson, tip A-2 (?)

72. Aceiaşi 83. Aceiaşi

AE. '" 8,77 g; 28 mm. C.b.t. AE. t 11,94 g; 31 mm. C.s.m.t.
Thompson, tip A-l. Thompson, A-2.
73. Aceiaşi
84. Aceiaşi
AE. t 9,66 g; 28 mm. Crs.m.t.
AE. t 14,17 g; 31 mm. C.s.m.t.
Thompson, tip A-l.
Thompson, tip A-2.
74. Aceiaşi
85. Aceiaşi
AE. t 8,02 g; 28 mm, C.sI.F.m.t.
AE. t 14,80 g; 31 mm. C.s.m.t. (pI. XXXV/i0).
Thompson, tip A-l.
Thompson, tip A - 2.

EMISIUNI CU SEMNUL MONETĂRIEI NECLAR

EMISIUNI CU LITERA R (SUS ŞI JOS).
75. Aceiaşi
AE. t 9,42 g; 28 mm. C.s.m.t. 86. Aceiaşi
Thompson, tip A-l. AE. t 6,88 g; 33,5 mm. C.sI.m.t.
Thompson, tip A-2.
76. Aceiaşi
AE. t 7,77 g; 27 mm, C.sI.m.t.
Thompson, tip A-l. EMISIUNI CU SEMNUL • • • • •
•
77. Aceiaşi
AE. t 7,62 g; 30 mm. C.f.sI.F.m.t. Perforată 87. Aceiaşi
•
av. sus. AE. t 16,37 g; 34 mm. c.».e,
190 Thompson, tip A-l. Thompson, tip A - 2.
 Monede antice şi bizantine

99. Acelaşi
EMISIUNI CU SEMNUL OJ.\Q (SUS ŞI JOS) AE t 10,25 g; 29 mm.
Thompson, tip B.
88. Vasile al II-lea şi Constantin al VIII-lea
100. Acelaşi
AE t 16,15 g; 25 mm, C.s.t. (pI. XXXVj11).
AE t 10,22 g; 25 mrn.
Thompson, tip A - 2.
Thompson, tip B.
89. Aceiaşi 101. Acelaşi
AE t 15,28 g; 30 mm, C.s.F.m.t. AE t 10,18 g; 31 mm. C.s.F.t.
Thompson, tip A-2. Thornpson, tip B.

102. Acelaşi
EMISIUNI CU SEMNUL MONETĂRIILOR AE t 10,15 g; 27 mrn, C.r.t.
NECLARE Thornpson, tip B.

90. Aceiaşi 103. Acelaşi

AE t 12,12 g; 32 mm. C.sI.F.m.t. AE. t 10,13 g; 29 mm. C.s.t.
Thompson, tip A-2. Thompson, tip B.

91. Aceiaşi 104. Acelaşi

AE t 8,80 g; 31 mrn, C.sI.m.t. (pI. XXXIVj8). AE t 10,13 g; 30 mm. C.sI.F.t.
Thompson, tip A-2. Thompson, tip B.

105. Acelaşi
92. Roman al III-lea
AE t 10,06 g; 29 mm,
AE t 13,65 g; 29 mrn. C.S.t.
Thornpson, tip B.
Thompson, tip B.

93. Acelaşi 106. Acelaşi

AE t 12,88 g; 30 mrn. C.sl.m.t. AE t 9,96 g; 29 mm, Surfrapată. C.sI.F.t.
Thompson, tip B. Thornpson, tip B.

94. Acelaşi 107. Acelaşi

AE t 11,78 g; 29 mm, C.s.t. AE t 9,88 g; 35 mrn, C.s.t. (pl. XXXV{13).
Thompson, tip B. Thompson, tip B.

95. Acelaşi 108. Acelaşi

AE t 10,78 g ; 29 mm, AE t 9,63 g; 29 mrn.
Thompson, tip B. Thompson, tip B.

96. Acelaşi 109. Acelaşi

AE t 10,53 g; 31 mm. Surfrapată c.s.i. AE t 9,58 g; 29 mrn, C.sI.F.t.
Thompson, tip B. Thompson, tip B.

97. Acelaşi 110. Acelaşi

AE t 10,35 g; 32 mm. c.s.i. (pI. XXXVj12). AE t 9,49 g; 29 mm. Surfrapată. C.s.t.
Thompson, tip B. Thompson, tip B.

98. Acelaşi 111. Acelaşi

AE t 10,31 g; 2R mm. C.sl. F. t. AE t 9,07 g; 25 mm, Surfrapată? C.s.F.t.
Thompson, tip B. Thompson, tip B. 191
Bucur Mitrea

112. Roman al tu-u« 125. Acelaşi

AE t 8,87 g, 27 mm. Surfrapată C.s.M.L AE t 7,38 g; 28 mm. Surfrapată. C.sI.F.L
Thompson, tip B. Thompson, tip B.

113. Acelaşi 126. Acelaşi

AE t 8,87 g; 34 mrn. Surtrapa t ă. C.b.t. AE t 7,35 g; 30 mm. Surfrapată. C.s.M.t.
Thompson, tip B. Thompson, tip B.

114. Acelaşi 127. Acelaşi

AE t 8,83 g; 31 mm, C.r.F.t. AE. t 7,16 g; 30 mrn. Surfrapată. C.sl.f. t.
Thompson, tip B. Thompson, tip B.

115. Acelaşi 128. Acelaşi

AE t 8,38 g; 31 mm. C.r.F.L AE t 6,98.g; 30 mm. Surf'rapată. C.s.M.t.
Thompson, tip B. Thornpson, tip B.

116. Acelaşi 129. Acelaşi

AE t 8,34 g; 28 mm, AE t 6,98 g;17 mm.
Thompson, tip B. Thompson, tip B.

117. Acelaşi 130. Acelaşi

AE t 8,37 g; 29 mm. C.r.F.L AE t 6,78 g; 30 mm, Surfrapată. C.r.F.m.L
Thompson, tip B. Perforată av.st.sus.
Thompson, tip B.
118. Acelaşi
AE t 8,35 g; 26 mm. C.sJ.t. 131. Acelaşi
Thompson, tip B. AE t 6,73 g; 29 mm. Surfrapată C.sI.M.L
Thompson, tip B.
119. Acelaşi
AE t 8,28 g; 27 rnrn, Surfrapată. C.r.F.L 132. Acelaşi
Thompson, tip B. AE t 6,45 g; 30 mm. Surfrapată C.sI.F.t. Per-
forată av.sus.
12Q. Acelaşi Thompson, tip B.
AE. t 8,18 g; 28 mm. C.r.F.L
Thompson, tip B. 133. Acelaşi
121. Acelaşi AE t 6,22 g; 27 mm. Surfrapată C.r.F.L

AE t 8,00 g; 28 mm. Thompson, tip B.

Thompson, tip B.
134. Acelaşi
122. Acelaşi AE t 6,10 g; 28 mm, Surfrapată C.r.F.L
AE t 7,92 g; 30 mrn, C.sI.F.L Thompson, tip B.
Thompson, tip B.
135. Acelaşi
123. Acelaşi
AE t 5,00 g; 26,5 mm. Surfrapată C.r.M.t.
AE t 7,88g; 29 mm. C.S.t.
Thompson, tip B.
Thompson, tip B.

124. Acelaşi 136. Acelaşi

AE t 7,51 g; 29 mm, Surfrapată. C.r.F.t. AE t 4,38 g; 29 mm,
192 Thornpson, tip B. Thompson, tip B.
 Monede antice ,şi bizantine

137. Mihail al IV-lea 150. Acelaşi

AE ~ 9,66 g; 26 mm, C.s.t. (pl. XXXV /14). AE ~ 8,58 g ; 28 mm. C.s.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

138. Acelaşi 151. Acelaşi

AE. ~ 9,33 g; 33 mm, C.sI.F.t. AE t 8,5>1. g; 27 mm. C.sI.F.m.t.
Thompson, tip C. Surfrapată.

Thompson, tip C.
139. Acelaşi
AE ~ 9,32 g; 29 mm. C.sl.F.t. 152. Acelaşi
Thompson, tip C. AE t 8,40 g; 28 mm, C.sI.F.t.
Thompson, tip C.
140. Acelaşi
AE ~ 9,32 g; 29 mm, Surfrapată. C.F.t. 153. Acelaşi
Thornpson, tip C. AE t 8,38 g; 27 mm. C.b.t. (pl. XXXVI, 16).
Thompson, tip C.
141. Acelaşi
AE ~ 9,27 g; 27 mm, C.b.t. (pl. XXXV/15). 154. Acelaşi
Thompson, tip C. AE ~ 8,29 g ; 29 mm, Surfrapată. C.sl.m. t.
Thompson, tip C.
142. Acelaşi
AE ~ 9,26 g ; 28 mm. C.s.t. 155. Acelaşi
Thompson, tip C. AE ~ 8,23 g; 30 mrn. Surfrapată. C.sI.F.m.t.
Thornpson, tip C.
143. Acelaşi
156. Acelaşi
AE ~ 9,17 g; 30 mrn, Surtrapată. C.sl.m.t.
AE t 8,22 g; 30 mm. C.s.m.t.
Thompson, tip C.
Thompson, tip C.
144. Acelaşi
157. Acelaşi
AE ~ 9,17 g; 31 mm, C.sI.F.m.t.
AE ~ 8,21 g : 30 mm, O.b.m.t.
Thompson, tip C.
Thompson, tip C.
145. Acelaşi 158. Acelaşi
AE ~ 9,16 g; 32 mm. C.s.t. AE ~ 8,20 s: 27 mm. C.sl.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

146. Acelaşi 159. Acelaşi

AE ~ 8,98 g; 32 mm. Surfrapată. C.sI.m.t. AE ~ 8,08 g; 30 mm. Surfrapată. C.s.m.t..
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

147. Acelaşi 160. Acelaşi

AE ~ 8,74 s:
27 mm, C.r.F.m.t. AE ~ 8,03 g; 31 mm, Surfrapată. C.s.m.t.
Thornpson, tip C. Thompson, tip C.

148. Acelaşi 161. Acelaşi

AE t 8,65 g; 28 mm. C.sI.m.t. AE ~ 8,01 g : 30 mm. Surtrapată. C.sI.F.m.t.
Thornpson, tip C. Thornpson, tip C.

149 .•Aceiaşi 162. Acelaşi

AE t 8,60 g; 27 mm, C.sI.m.t. AE t 7,83 g; 33 mm. C.r.F.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C. 193

13 - c. 1303
BUcUr Marea

163. Mihail al IV-lea 1'76. Acelaşi

AE .j, 7,78 g; 29 mm. Surfrapată. C.s.M.t. AE .j, 6,96 g; 31 mm, C.sI.F.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

164. Acelaşi 177. Acelaşi

AE .j, 7,78 g; 27 mm, Surfrapată. C.b.t. (pl. AE .j, 6,96 g; 29. mm. C.sI.M.t.
XXXVI/17). Thompson, tip C.
Thompson, tip C.
178. Acelaşi
165. Acelaşi AE .j, 6,95 g; 27 mm. C.sI.M.t.
AE .j, 7,77 g; 26 mm, Surfrapată. C.s.t. Thompson, tip C.
Thompson, tip C.
179. Acelaşi
166. Acelaşi
AE .j, 6,93 g; 25 mm, C.s.M.t.
AE .j, 7,77 g; 30 mrn. C. sl. M.t.
Thompson, tip C.
Thompson, tip C.

167. Acelaşi 180. Acelaşi

AE .j, 7,76 g; 29 mm. Surfrapată peste Ro- AE .j, 6,91 g; 31 mm. C.sI.M.t.
man III. C.s.lVLt. Thompson, tip C.
Thompson, tip C.
181. Acelaşi
168. Acelaşi AE .j, 6,91 g; 28 mm. Surfrapată. C.sl.F.m.t.
AE .j, 7,72 g; 28 mm. Dublă batere. C. sl. M. t. Thompson, tip C.
Thompson, tip C.
182. Acelaşi
169. Acelaşi AE .j, 6,91 g; 2Ş mm. C.sI.M.t.
AE .j, 7,71 g; 28 mm, Surfrapată. C.sI.F.m.t. Thompson, tip C.
Thompson, tip C.
183. Acelaşi
170. Acelaşi AE .j, 6,85 g; 26,5 mm. C.r.F.m.t.
AE .j, 7,66 g; 29 mrn, c.s.r. Thompson, tip C.
Thompson, tip C.
184. Acelaşi
171. Acelaşi
AE .j, 6,83 g; 29 mm. C.s.M.t.
AE .j, 7,56 g; 32 mm, C.r.F.m.t.
Thompson, tip C.,
Thompson, tip C.

172. Acelaşi 185. Acelaşi

AE .j, 7,50 g : 30 rnm. Surfrapată. C.r.F.m.t. AE .j, 6,83 g; 27 mm. C.r.F.M.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.
186. Acelaşi
173. Acelaşi AE .j, 6,76 g : 36,5 mm. C.sI.M.t.
AE .j, 7,35 g; 26 mm. C.s.t. Thompson, tip C.
Thompson, tip C.
187. Acelaşi
174. Acelaşi
AE .j, 6,68 g; 29,5 mm. C.sI.F.m.t.
AE .j, 7,22 s: 29 mm. C.sI.F.m.t.
Thompson, tip C.
Thompson, tip C.
175. Acelaşi 188. Acelaşi
AE .j, 7,18 g; 28 mm, C.s.t. AE .j, 6,62 g; 27 mm. C.r.F.m.t.
194 Thompson, tip C. Thompson, tip C.
 Monede antice .şi bizantine

189. Mihail al IV-lea 202. Acelaşi

AE t 6.55 g; 27,5 mm. C.sI.M.t. AE t 5,28 g; 28 mni. C.sI.M.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

190. Acelaşi 203. Acelaşi

AE t 6,53 g; 31 mm. C.r.F.m.t. AE t 5,12 g; 29 mm. C.r.F.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

191. Acelaşi 201. Acelaşi

AE t 6,51 g; 28 mm. C.r.F.m.t. AE t 4,98 g ; 26 mm. C.s.M.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

192. Acelaşi 205. Acelaşi

AE t 6,32 g; 28 mm. C.r.F.m.t. AE. t 4,81 g; 30 mm. C.sI.F.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

193. Acelaşi 206. Acelaşi

AE t 6,08 g; 27 mm. C.s.M.t. AE t 4,58 g; 28 mm. C.r.F.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

194. Acelaşi 207. Acelaşi

AE t 5,98 g; 27,5 mm. C.s.M.t. AE t 4,58 g; 28 mm. C.r.F.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

195. Acelaşi 208. Acelaşi

AE t 5,78 g; 29 mm. C.s.F.m.t. AE t 4,41 g; 31 mrn, C.sI.F.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

196. Acelaşi 209. Acelaşi

AE t 5,63 g; 27 mm. C. sl, F.m.t. AE t 4,38 g; 27 mm. C.r.F.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

197. Acelaşi 210. Acelaşi

AE t 5,58 g; 27 mm. C.s.M.t. AE. t 4,37 g; 29 mm. C.sl.F.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

198. Acelaşi 211. Acelaşi

AE t 5,42 g; 28 mm. Surfrapată. C.s.F.m.t. AE t 4,33 g; 27 mm. C.r.F.m.t.
Thompson, tip C. Thornpson, tip C.

199. Acelaşi 212. Acelaşi

AE t 5,40 g; 26,5 mm. Surfrapată. C.sl.M.t. AE t 4,26 g; 28 mm, C.sI.F.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

200. Acelaşi 213. Acelaşi

AE t 5,38 g; 28,5 mm. C.sI.M.t. AE t 4,13 g; 27 mm. C.sl.F.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C.

201. Acelaşi 214. Acelaşi

AE t 5,35 g; 24 mm. C.b.M.t. AE t 4,08 g; 29,5 mm. C.r.F.m.t.
Thompson, tip C. Thompson, tip C. 195
Bucur MÎtrea

215. Mihail al IV-lea 228. Acelaşi

AE .j, 4,07 g : 28 mm, C.r.F.m.t. AE .j, 9,47 g; 29 mm. Surfrapată. C.b.M.t.
Thornpson, tip C. Thompson, tip D.

216. Acelaşi 229. Acelaşi

"AE .j, 2,77 g; 25 mm. C.r.F.m.t. AE .j, 9,45 g; 30 mm. Surfrapată peste Mihail
Thornpson, tip C. al IV-lea. C.s.t.
Thornpson, tip D.
217. Acelaşi
AE .j, 2,83 g; 32 mm. Fragmentară. 230. Acelaşi
Thompson, tip C. AE .j, 9,33 g; 27 mm. C.s.M.t. Două cruci inel-
zate de o parte şi alta a capului lui Hristos.
218. Constantin al IX-lea Thompson, tip D.
AE .j, 12,08 g; 27 mm. C.r.F.m.t.
Thompson, tip D. 231. Acelaşi
AE .j, 9,27 g ; 30 mm, C.s.t.
219. Acelaşi
Thompson, tip D.
AE .j, 11,68 g; 31 mm. Surfrapată. C.sI.F.m.t.
Thompson, tip D. .
232. Acelaşi
220. Acelaşi AE Oi 9,20 g; '28 mm. Surfrapată, C.s.t.
AE .j, 10,32 g; 29 mm. C.b.t. (pl. XXXVII Thompson, tip D.
18).
Thompson, tip D. 233. Acelaşi
AE .j, 9,20 g; 28 mm, C.h.M.t.
221. Acelaşi Thompson, tip D.
AE .j, 10,13 g; 29 mrn. C.s.M.t.
234. Acelaşi
Thompson, tip D.
AE .j, 9,13 g; 29 mm. Surfrapată. C.sI.M.t.
222. Acelaşi Thornpson, tip D.
AE .j, 9,96 g; 32 mrn. Surfrapată. C.sI.F.m.t.
Thompson, tip D. 235. Acelaşi
AE .j, 9,10 g; 27 mm. C.s.l\U.
223. Acelaşi Thompson, tip D.
. AE .j, 9,77 g; 30 mm, C.b.t.
Thompson, tip D. :136. Acelaşi
224. Acelaşi AE .j, 8,82 g:~ 27 mm, C.b.t.
AE .j, 9,75 g; 31,5 mm. Surfrapată. C.sI.M.t. Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
:H7. Acelaşi
225. Acelaşi AE .j, 8,77 g; 31 mm, Surfrapată. C.s.M. t.
AE .j, 9,74 g; 30 mm. C.s.F.m.t. Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
238. Acelaşi
226. Acelaşi
AE .j, 8,76 g ; 29 mm. C.s.M.t.
AE .j, 9,62 g; 31 mm. C.b.F.m.t. (pl. XXVII
Thompson, tip D.
19).
Thornpson, tip D.
239. Acelaşi
227. Acelaşi AE .j, 8,75 g; 33 mrn. Surfrapată peste Mihail
AE t 9,57 g; 30 mm. Surfrapată? C.s.M.t. al IV-lea. C.s.M.t. (pl. XXXVI/20).
196 Thompson, tip D. Thompson, tip D.
 Monede antice şi bizantine

240. Constantin al IX-lea 252. Acelaşi

AE .j. 8,75 g; 30 mm. C.s.M. t. AE .j. 8,03 g; 32 mm. Surfrapată C.s.M.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

241. Acelaşi 253. Acelaşi

AE ',l 8,61 g; 27 mm. C.s.M.t. AE t 7,95 g; 26,5 mm. Surfrapată c.s.i.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

242. Acelaşi 254. Acelaşi

AE .j. 8,60 g; 29 mm. C.s.M.t. (pl. XXXVI/21). AE t 7,92 g; 29 mrn C.s.M.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

243. Acelaşi 255. Acelaşi

AE .j. 8,53 g; 31 mrn. Surfrapată. C.sl.M.t. AE .j. 7,90 g. 31 mm. C.s.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

256. Acelaşi
244. Acelaşi
AE t 7,76 g; 26,5 mrn. C.s.M.t.
AE t 8,41 g; 29 mm, C.r.F.m.t.
Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
257. Acelaşi
245. Acelaşi
AE t 7,73 g; 28 mm. C.s.M.t.
AE t 8,33 g; 27 mm. Surfrapată. C.r.F.m.t.
Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
258. Acelaşi
246. Acelaşi AE t 7,71 g; 27 mm. Surfrapată C.sl.M.t.
AE t 8,31 g; 28 mrn, C.s.M.t. Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
259. Acelaşi
247. Acelaşi AE t 7,70 g; 31 mm. C.sI.M.t.
AE t. 8,31 g; 27 mm. C.b.M.t. (pl. XXXVI/22). Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
260. Acelaşi
248. Acelaşi AE t 7,67 g; 30 mm. Surfrapată. C.s.M.t.
AE t 8,20 g; 26 mrn. C.sI.F.m.t. Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
261. Acelaşi
249. Acelaşi AE t 7,63 g; 30 mm. C.sI.F.m.t.
AE .j. 8,17 g; 31 mm. C.b.t. Thompson, tip D.
Thornpson, tip D.
262. Acelaşi
AE ~ 7,63 g; 30 mm, Cis.t.
250. Acelaşi Thompson, tip D.
AE t 8,12 g; 29 mm. Surfrapată peste Mihail
al IV-lea C.s.M.t. 263. Acelaşi
Thornpson, tip D. AE t 7,62 g; 29 mm. C.s.t.
Thompson, tip D.
251. Acelaşi
AE t 8,07 g; 26,5 mrn. C.b.F.t. (pl. XXXVIII 264. Acelaşi
123). AE t 7,57 g; 28 mm. c.s.i,
Thompson, tip D. Thompson, tip D, 197
Bucur Mitrea

265. Constantin al l Xvlc a 278. Acelaşi

AE ":ol 7,57 g ; 27 m m. C.sI.M.t. AE t 7,27 g; 28 mm, C.s.I.M.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

266. Acelaşi 279. Acelaşi

AE t 7,55 g; 27 mm. C.sI.M.t. AE t 7,22 g ; 31 mm. Surfrapată C.sI.F.m.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

267. Acelaşi 280. Acelaşi

AE t 7,52 g; 28 mm, C.sI.M.t. AE t 7,18 g; 29 mm. C.s.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

268. Acelaşi 281. Acelaşi

AE t 7,51 g; 27 mm, C.s.!vLt. AE t 7,17 s: 29 mm. C.s.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.
282. Acelaşi
269. Acelaşi AE t 7,06 g; 30 mm. C.s.M.t.
AE t 7,47 g; 28 mm. C.s.t. Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
283. Acelaşi
270. Acelaşi AE t 7.00 g ; 25 mm. C.s.I\U.
AE t 7,46 g; 27 mm. C.s.M.t. Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
284. Acelaşi
AE t 6,97 g; 29,5 mm. Surfrapată peste Mihail
271. Acelaşi
al IV-lea. C.s.M.t.
AE t 7,45 g; 28 mm. C.s.M.t.
Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
285. Acelaşi
272. Acelaşi
.AE t 6,93 g; 20 mrn. Surfrapată peste Mihail
AE t 7,42 g; 28 miu. C.sI.F.m.t.
al IV-lea. C.s.M.t.
Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
273. Acelaşi 286. Acelaşi
AE t 7,33 g; 26 mrn. C.s.t. AE t 6,88 g; 26 mm, C.s.M.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

274. Acelaşi 287. Acelaşi

AE t 7,30 g; 27 mm, Surfrapată, c.s.i. AE t 6,82 g; 26 mm. C.b.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

275. Acelaşi 288. Acelaşi

AE t 7,30 g; 30 mm, Surfrapată. C.sI.F.m.t. AE t 6,77 g; 30 mm. Surfrapată, C.sl.M.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

276. Acelaşi 289. Acelaşi

AE t 7,30 g; 27 mrn. Surfrapată, C.sJ.F.m.t. AE t 6,70 g; 32 Illlll C.r.F.m.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

277. Acelaşi 290. Acelaşi

AE t 7,30 g : 29 mm. C.b.t, AE. t 6,67 g, 32 mm. C.sl.F.m.t.
198 Thompson, tip D, Thornpson, tip D.
 Monede antice şi bizantine

291. Consluniiti al IX-lea 303. Acelaşi

AE. t 6,63g, 27 mm. C.r.F.m~t. AE. t 6,13 g; 32 mm. C.s.F.m.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

292. Acelaşi 304. Acelaşi

AE. t 6,63 g. 30,5 mm. C.sI.M.t. Surtrapată, AE. t 6,08 g; 26 mm. c.s.i.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

293. Acelaşi 305. Acelaşi

AE. t 6,63 g, 35 mm. Surfrapată peste Mihail AE. t 6,06 g; 31 mm. C.sl.F.m.t.
al IV-lea C.s.t. Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
306. Acelaşi
294. Acelaşi AE. t 5,98 g; 28 mm. C.r.F.m.t.
AE. t 6,63 g, 32 mm. C.Sl.F.lll.t. Thompson, tip D.
Thornpson, tip D.
307. Acelaşi
295. Acelaşi AE. t 5,85 g; 28 mrn. C.sI.F.m.t.
AE. t 6,58 g, 30 mm. C.s.M.t. Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
308. Acelaşi
296. Acelaşi AE. t 5,83 g; 26 mut. C.s.F.m.t.
AE. t 6,56 g, diam. 30 mrn, Surfrapată. C.sI. Thornpson, tip D.
F.m.t.
309. Acelaşi
Thornpson, tip D.
AE. t 5,83 g; 31 mm. Surfrapatâ. F.m.t.
Thompson, tip D.
297. Acelaşi
AE. t 6,50 g; 17 mm. C.s.M. t , 310. Acelaşi
Thompson, tip D. AE. t 5,63 g; 30 mm. C.SI.F.lll.t.
Thompson, tip D.
298. Acelaşi
AE. t 6,38 g; 28 mm, C.s.F.m.t. 311. Acelaşi
Thompson, tip D. AE. t 5,57 g; diam. 29 mm, C.r.F.m.t.
Thompson, tip D.
299. Acelaşi
AE. t 6,25 g; 27 mm. C,r.F.m.t. 312. Acelaşi
Thompson, tip D. AE. t 5,38 g; 27 mm. C.sl.F.m.t.
Thompson, tip D.
300. Acelaşi
AE. t 6,25 g; 26,5 mm. c.s.x.i. 313. Acelaşi
Thompson, tip D. . AE. t 5,35 g; 26 mm. C.s.F.m.t.
Thompson, tip D.
301. Acelaşi
314. Acelaşi
AE. t 6,23 g; 29 mm, C.sl.F.m.t.
AE. t 5,31 g; 25 mm. C.sl.F.m.t.
Thompson, tip D.
Thompson, tip D.

302. Acelaşi 315. Acelaşi

AE. t 6,21 g; 31 mm, Şurfrapată. C.s.M.t. AE. t 5,28 g; 24 mm. Surfrapatil,. G,sl.F.m.t.
Thompson, tip D, Ţhompson, tip D,
Bucur Mitrea

316. Constantin al IX-lea . 328. Acelaşi

AE. t 5,23 g; 27 mm. Sur frapată peste Mihail AE. t 3,58 g; 29 mm, C.r.F.m.t.
al IV-lea. C.sI.F.m.t. Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
329. Acelaşi
AE. t 3,55 g; 25 mm, C.sI.M.t.
317. Acelaşi
Thompson, tip D.
AE. t 5,23 g; 30 mm. Surfrapată (?) C.sI.F.m.t.
Thompson, tip D. 330. Acelaşi
AE. t 3,45 g; 26 mm, C.r.F.m.t.
318. Acelaşi Thompson, tip D.
AE. t Greut. 5,08 g; diarn. 25 mm. C.sl.l\U.
Thornpson, tip D. 331. Acelaşi
AE. t 1,90 g; 25 mm. Fragment.
319. Acelaşi Thompson, tip D.
AE. t 5,00 g; 29 mm. C.r.F.m.t.
Thompson, tip D. 332. Acelaşi
AE. t 1,66 g; 23 mm. Fragmentară.
320. Acelaşi Thompson, tip D.
AE. t 5,00 g; 28,5 mm. C.sI.F.m.t.
Thornpson, tip D. 333. Acelaşi
AE t 4,97 g; 27 mm. C.s.M.t.
321. Acelaşi Thompson, tip D.
AE. t 4,97 g; 25 mm. C.b.F.m.t.
334. Acelaşi
Thompson, tip D.
AE. t 4,95 g; 27 mrn. C.s.F.m.t.
322. Acelaşi Thornpson, tip D.
AE. t 4,85 g; 30 mm. C.s.M.t..
335. Acelaşi
Thompson, tip D.
AE. t 4,83 g; 26 mm, C.s.M.t.
Thompson, tip D.
:323. Acelaşi
AE. t 4,52 g; 24 mrn. Surfrapată. C.s.M.t. 336. Acelaşi
Thornpson, tip D. AE. t 4,78 g; 25 mm, C.sI.F.m.t.
Thompson, tip D.
324. Acelaşi

AE. t 4,52 g; 27 mm. C.r.M.t. 337. Acelaşi

Thornpson, tip D. AE. t 4,68 g; 31 mm, C.b.t.
Thornpson, tip D.
325. Acelaşi
338. Acelaşi
AE. t 4,63 g; 27 mm. C.s.M.t.
Thompson, tip D. AE. t 4,65 g; 26 mm, C.r.F.m.t.
Thompson, tip D.
326. Acelaşi
339. Acelaşi
AE. t 4,20 g; 28 mrn. C. sI. F.m.t.
AE. Ii 4,65 g; 25 mm, C.sl.F.m.t.
Thompson, tip. D.
Thornpson, tip D.

327. Acelaşi 340. Acelaşi

AE. t 3,90 g; '28 mm. C.sI.F.m.t, AE. t 4,63 g; 26 mm. C.sl.F.m.t.
200 Thompson, tip D, T4ompson, tip D,
 Monede antice şi bizantine

341. Constantin al IX-lea 353. Acelaşi

AE. t 4,51 g; 29 mm, C.sl.F.m.t. AE. t 3,81 g; 26,5 mrn. C.sI.F.m.t.
Thornpson, tip D. Thompson, tip D.

342. Acelaşi 354. Acelaşi

AE. t 4,51 g; 25 mm. C.sI.F.m.t. AE. t 3,77 s. 25 mm. Surfrapată, C.sl.F.m.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

343. Acelaşi 355. Acelaşi

AE. t 4,50 g; 26 mm, Surfrapată peste Mihail AE. t 3,62 g; 26 mrn. C.r.F.m.t.
al IV-lea C.s.F.m.t. Thompson, tip D.
Thompson, tip D.
356. Acelaşi
344. Acelaşi AE. t 3,58 g; 24 mm. C.r.F.m.t.
AE t 4,48 g; 28 mm. C.r.F.m.t. Thompson, tip D.
Thornpson, tip D.
357. Acelaşi
345. Acelaşi AE. t 3,52 g; 27 mm. C.sI.F.m.t.
AE. t 4,35 g; 26 mm. C.sI.F.m.t. Thompson, tip D.
Thornpson, tip D.
358. Acelaşi
346. Acelaşi AE. t 3,50 g; 26,5 nmm. C.r.F.m.t.
AE. t 4,27 g; 25 mm. c.s.r.t. Thornpson, tip D.
Thornpson, tip D.
359. Acelaşi
347. Acelaşi AE. t 3,32 g; 27 mm. Conservarea rea, parţial
AE. t 4,21 g; 24 mm. C.s.M.t. distrusă. F.m.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

348. Acelaşi 360. Acelaşi

AE. t 4,13 g; 25 mm. C.sI.M.t. AE. t 3,06 g; 26 mrn, C.r.F.m.t.
Thornpson, tip D. Thompson, tip D.

.349. Acelaşi 361. Acelaşi

AE. t 4,11 g; 27 mm, Surfrapată. C.s.M.t. AE. t 3,05 g; 26 mm. C.r.F.m.t.
Thornpson, tip D. Thompson, tip D.

350. Acelaşi 362. Acelaşi

AE. t 3,93 g; 29 mm. C.sI.F.m.t. AE. t 2,48 g; 27 mm. C.r.F.m.t.
Thompson, tip D. Thompson, tip D.

351. Acelaşi 363. Conslantin al X-lea 1059-1067

AE. t 3,93 g ; 29 mm. C.sI,.F.m.t.
AE. t 10,08 g; 30 mm. C.sI.F.m.t.
Thompson, tip D.
Thompson, tip E.

352. Acelaşi 364. Acelaşi

AE. t 3,88 g; 27 mm. Conservarea slabă şi AE. t 9,53 s: 26,5 mrn. C.s.F.m.t. Perforată
parţială. F. m. t. av. jos.
Thompson, tip D. Thompson, tip E. 201
Bucur Mitrea

365. Constantin al X·lea 378. Acelaşi

AE. + 8,78 g; 27 mm. Frapată peste Constantin AE. + 7,70 g; 27 nun. C.b.t.
al IX-lea C.s.m.t. Wroth, 18.
Thompson, tip E.
379. Acelaşi
366. Acelaşi AR + 7,58 g; 30 mm. C.sI.M.t.
AE. + 8,65 g; 26 mm. c.s.e. Wroth, 18.
Thornpson, tip E.
380. Acelaşi
367. Acelaşi AE. + 7,35 g; ,28 mm. C.sI.M.t.
AE. + 8,03 g ; 28 mm, C.b.t. (pI. XXXVII/24). Wroth, 18.
Thompson, tip E.
381. Acelaşi
368. Acelaşi AE. +7,27 g; 29 mm, C.sI.F.m.t. Monedă gău­
AE. + 7,69 g; 27 mm. C.b.M.t. (pI. XXXVII/25). rită av. sus.
Thompson, tip E. Wroth, 18.

369. Acelaşi 382. Acelaşi

AE. + 5,05 g; 27 mm. C.sI.M.t. AE. + 7,15 g; 27 mm, C.b.M.t.
Thompson, tip E. Wroth, 18.

370. Acelaşi 383. Acelaşi

AE. + 4,49 g; 26 mrn. C.r.F.m.t. AE. + /,04 g; 2,1 mm, c.r.r.m.t.
Thompson, tip E. Wroth, 18.

371. Acelaşi 384. Acelaşi

AE. + 12,21 g; 27 mm. C.b.l\U. AE. + 7,01 g; 29 mm. C.sI.F.m.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

372. Acelaşi 385. Acelaşi

AE. + 9,08 g; 26 mrn, C.r.F.m.t. AE + 6,98 g; 29 mm, Surfrapată, C.b.t
Wroth, 18. Wroth, 18.

373. Acelaşi 386. Acelaşi

AE. + 8,96 g; 27 mrn. C.s.t. AE. + 6,85 g; 24,5 mm. C.b.M.t.
Wroth,18. Wroth, 18.

374. Acelaşi 387. Acelaşi

AE. + 8,48 g; 26 mm, c.s.r, AE. +6,78 g; 27 mm, C.sI.M.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

375. Acelaşi 388. Acelaşi

AE. + 8,30 g; 27 mm. C.r.M.t. AE. + 6,63 g ; 29 rnm. C.sI.M.t
Wroth, 18. Wroth, 18.

376. Acel~i 389. Acelaşi

AE. + 8,13 g; 29 rnm. C.r.F.M.t. şi arsă. AE. + 6,53 g; 27 mm. C.s.M. t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

377. Acelaşi 390. Acelaşi

AE. + 7,75 g; 27 mm. C.s.t. (pl. XXXVU/26). AE. "- 6,50 g; 29 mm. C,s,l\t:.t.
202 Wroth,18. Wroth, 18.
 McnEde antke şi bizantin

391. Constantin al X-lea 40 l. Acelaşi

AE. t 6,40 g; 30 mm. C.sI.M.t. AE. .~ 5,57 g; 24 mm. C.sI.F.m.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

392. Acelaşi 405. Acelaşi

AE. t 6,35 g; 30 mm. C.s.M.t. AE. .j. 5,32 g; 26 mm. C.s.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

393. Acelaşi 406. Acelaşi

AE. t 6,27 g; 29 mm, C.s.t. AE. t 5,15 g; 27 mm. C.r.F.m.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

394. Acelaşi . 407. Acelaşi

AE. t 6,21 g; 29 mm, Surfrapată. C.s.M.t. AE. t 5,51 g; 27 mm, C.r.F.m.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

395. Acelaşi 4UH. Acelaşi

AE. t 6,13 g; 24 mm. C.r.M.t. şi arsă. AE. t 4.85 g; 27 mm. C.r.F.m.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

396. Acelaşi 4UH. Acelaşi

AE t 6,06 Il; 27 mm , C.sI.M.t. şi arsă. AE. t 4,85 g; 26 mm. C.r.F.m.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

397. Acelaşi 410. Acelaşi

AE. t 5,98 Il; 25,5 mm. C.sI.M.t. AE. t 4,71 g; 26 mm. C.r.F.m.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

398. Acelaşi 411. Acelaşi

AE. t 5,96 g; 28 mrn. C.s.M.t. AE. t 4,58 g; 28 mrn. C.s.M.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

399. Acelaşi 412. Acelaşi

AE. t 5,88 g; 27 mm, C.r.M.t. AE. t 4,53 g; 27 mm, C.s\.F.m.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

400. Acelaşi 413. Acelaşi

AE. t 5,86 g; 29 mm, C.s.M.t. AE. t 4,45 g; 29 mm, Surfrapată. C.s.M.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

401. Acelaşi 411. Acelaşi

AE. t 5,83 g; 28 mm, c.s.i. AE. t 4,37 g; 26 rom. C.s.F.m.t.
Wroth,18. Wroth,18.

402. Acelaşi 41li. Acelaşi

AE. t 5,72 g; 28 mm. Surtrapată, C-.s\.M.r: AE. t 4,31 g; 27 mm, C.r.F.m.t.
Wroth, 18. Wroth, 18.

403. Acelaşi 41ti. Acelaşi

AE. t 5,69 g; 28 mm. C.r.P.w.t. AE. t 4,18 g; 23 mm, C.s\.F.m.t.

Wroth, 18. Wroth,18. 203
Bucur Mitrea

417. Constantin al X-lea 429. Acelaşi

AE. t 4,06 g; 27 mm. C.S.M.t. Bătută peste AE. t 5,61 g; 27 mm, C.r.M.t.
Constantin al IX-lea. Wroth, 32.
Wroth, 18.
430. Acelaşi
418. Acelaşi AE. t 9,35 g; 27 mm, Surfrapată. c.s.t. (pl.
AE. t 4,01 g; 27 mm, C.s.t. XXXVII/27).
Wroth, 18. Thompson, tip F.

419. Acelaşi 431. Acelaşi

AE. t 3,98 g; 28 mm. C.s.t. AE. t 9,22 g; 26 mm. C.r.F.m.t.
Wroth, 18. Thompson, tip F (1)

420. Acelaşi 432. Acelaşi

AE 2,98 g; 28 mm, C.r.F.m.t. AE. t 6,20 g; 25 mm, Surfrapată. C.sl.M.t.
Wroth, 18. Thompson, tip F.

421. Acelaşi 433. Acelaşi

AE. t 2,77 g; 28 mrn. C.s.t. AE. t 5,96 g; 26 mrn. Surfrapată peste Constan-
Wroth, 18. tin al IX-lea C.sl.M.t.
Thompson, tip F.
422. Acelaşi
AE. t 1,87 g; 26 mrn. C.r. parţială. F.m.t. 434. Acelaşi
Wroth, 18. AE. t 5,82 g; 26 mm, C.sl.M.t.
Thompson, tip F.
423. Acelaşi
AE. t 1,16 g; fragment. 435. Acelaşi
Wroth, 18. AE. t 5,88 g; 31 mm, C.r.F.m.t.
Thompson, tip F.
424. Acelaşi
AE. t 9,56 g; 27 mm. C.r.F.m.t. 436. Acelaşi
Wroth, 32. AE. t 4,68 g; 26 mrn. C.sl.F.m.t.
Thompson, tip F.
425. Acelaşi
AE. ~ 8,75 g; 30 mrn, C.s.t. 437. Acelaşi
Wroth,32. AE. t 4,58 g; 23 mm. C.sl.F.m.t.
426. Acelaşi Thompson, tip F.
AE. t 8,31 g; 31 mm. C.r.F.m.t.
438. Acelaşi
Wroth,32.
AE. t 3,06 g; dlam. 25 mm, Surfrapată peste
427. Acelaşi Mihail al IV-lea. C.r.F.m.t.
AE. t 7,67 g; 29 mm, Surfrapată peste Constan- Thompson, tip F.
tin al X-lea (Wroth, 18). C.b.t.
Wroth, 32. 439. Roman al IV-lea
AE. t 6,48 s: 27 mm.
428. Acelaşi Wroth,9.
AE. t 7,42 g; 29 mm. Surfrapată peste Constan-
tin al X-lea (Wroth, 18). 440. Acelaşi
C.b.t. AE. t 6,18 g ; 27 mm,
204 Wroth, 32. Wroth, 9.
 Monede antice şi bizantine

441. Roman al IV-lea 454. Acelaşi

AE. ~ 5,78 g; 31 mm. AE. .j. 3,73 g; 26 mm.
Wroth, 9. Wroth, 9.

442. Acelaşi 455. Acelaşi

AE. t 5,18 g; 27 mm. AE. t 3,70 g; 27 mm.
Wroth, 9. Wroth, 9.

443. Acelaşi 456. Acelaşi

AE. t 5,07 g; 25 mm, AE. t 3,70 g; 26,5 mm.
Wroth, 9. Wroth, 9.

444. Acelaşi 457. Acelaşi

AE. t 4,92 g; 26 mm, AE. t 3,67 g : 26 rnm,
Wroth,9. Wroth, 9.

445. Acelaşi 458. Acelaşi

AE. t 4,62 g; 26 mm, AE. .j. 3,65 g; 25 mm.
Wroth, 9. Wroth, 9.

446. Acelaşi 459. Acelaşi

AE. t 4,50 g; 28 mm. AE. t 3,63 g; 24 mm.
Wroth, 9. Wroth, 9.

447. Acelaşi 460. Acelaşi

AE. t 4,15 g; 25 mm. AE. t 3,52 g; 25 mm,
Wroth, 9. Wroth, 9.

448. Acelaşi 461. Acelaşi

AE. t 4,11 g; 27 mm. AE. .j. 3,52 g; 26 mm,
Wroth, 9. Wroth, 9.

449. Acelaşi 462. Acelaşi

AE. t 4,05 g ; 25 mm. AE. .j. 3,33 g ; 23 mm,
Wroth, 9. Wroth, 9.

450. Acelaşi 463. Acelaşi

AE. t 4,05 g; 24 mm. AE. .j. 3,25 s : 26 mrn.
Wroth, 9. Wroth, 9.
451. Acelaşi 464. Acelaşi
AE. t 3,97 g; 25 mm, AE. .j. 3,18 g; 22 mm,
Wroth, 9. Wroth, 9.
452. Acelaşi 465. Acelaşi
AE. t 3,95 g; 29 mm (pl. XXXVIIIj30). AE. t 3,16 g; 26 mm.
Wroth, 9. Wroth, 9.
453. Acelaşi 466. Acelaşi
AE. t 3,80 g; 25 mm. AE.? 3,13 g; 24 mm.
Wroth, 9. Wroth, 9. 205
Bucur Mitrea

467. Rom1.n a' IV-lea 480. Acelaşi

AE. t 3,08 g; 23 mm. AE. t 8,98 g; 27 mm (pI. XXXVIIj28).
Wroth, 9. Thompson, tip G.

468. Acelaşi 481. Acelaşi

AE. t 3,02 g; 26 mm. AE. t 8,42 g; 27 mm (pl. XXXVIIj29).
Wroth, 9. Thompson, tip G.

469. Acelaşi 482. Acelaşi

AE.? 2,99 g; 25 mm, AE. t 7,68 g; 27 mm.
Wroth, 9. Thompson, tip G.

470. Acelaşi 483. Acelaşi

AE. t 2,95 g; 25 mm. AE. t 7,62 g; 26 mm.
Wroth, 9. Thompson, tip G.

471. Acelaşi 484. Acelaşi

AE. t 2,28 g; 25 mm. AE. t 7,58 g; 28 mm,
Wroth, 9. Thompson, tip G.

472. Acelaşi 485. Acelaşi

AE. t 2,23 g; 25 mm. AE. t 7,37 g; 26 mm.
Wroth, 9. Thornpson, tip G.

473. Acelaşi 486. Acelaşi

AE. t 2,18 g; 30 mm. AE. t 6,96 g; 26 mm.
Wroth, 9. Thompson, tip G.

474. Ace/aşi 487.. Acelaşi

AE.? 2,13 g; 22 mm. AE. t 6,79 g; 27 mm,
Wroth, 9. Thompson, tip G.

475. Acelaşi 488. Acelaşi

AE. t 2,07 g; 25 mm. Fragmentară, AE. 1, 6,52 g; 27 mm.
Wroth, 9. Thompson, tip G.
476. Acelaşi 489. Acelaşi
AE.? 1,93 g; 27 rnrn. Fragment ară.
AE. t 6,43 g; 24,5 mm.
Wroth, 9. Thompson, tip G.
477. Acelaşi 490. Acelaşi
AE. t 1,58 g; 24 mm. Fragmentară,
AE. t 6,37 g; 26 mm,
Wroth, 9. Thompson, tip G.
478. Acelaşi 491. Acelaşi
AE. t 12,87 g; 31 mm. AE. t 6,36 g : 25 mm,
Thompson, tip G. Thompson, tip G.

479. Acelaşi 492. Acelaşi

AE. t 9,12 g; 29 mm. AE. t 6,28 g ; 26 mm.
206 Thompson, tip G. Thompson, tip G.
 Monede antice şi bizantine

493. Roman al IV-lea 506. Acelaşi

AE. t 5,77 s: 26 mm. AE. t 3,53 g ; 27 mm.
Thornpson, tip G. Thompson, tip G.

494. Acelaşi 507. Acelaşi

AE. t 5,50 g; 26 mm. AE. t 3,28 g; 26 mm.
Thompson, tip G. Thompson, tip G.

495. Acelaşi 508. Acelaşi

AE. t 5,07 g; 28 mm. AE. t 3,11 g; 23 mm,

Thompson, tip G. Thompson, tip G.

496. Acelaşi 509. Acelaşi

AE. t 4,85 g; 25 mm. AE. t 3,05 g : 24 mm,

Thornpson, tip G. Thompson, tip G.

497. Acelaşi 510. Acelaşi

AE. t 4,71 g : 26 mm. AE. t 2,86 g; 24 mrn.

Thompson, tip G. Thompson, tip G.

498. Acelaşi
511. Acelaşi (?)
AE. t 4,67 g; 26 mm. AE. t 1,78 g ; 25 mm, Fragmentară.

Thompson, tip G. 512. Mihail al VII-lea

AE. t 9,65 g; 26 mm,
499. Acelaşi
Wroth, 24.
AE. t 4,33 g ; 25 mrn.
Thompson, tip G. 513. Acelaşi
AE. t 9,46 g; 20. • Surfrapată.
500. Acelaşi Wroth, 24.
AE. t 4,06 g; 26 mm.
Thornpson, tip G. 514. Acelaşi
AE. ... 8,15 g; 33 mm. Bătută peste Constantin
501. Acelaşi al X-lea.
AE. t 4,03 g; 28 mm, Wroth, 24.
Thompson, tip G.
515. Acelaşi
502. Acelaşi AE. t 7,41 g; 30 mm. Bătută peste Constantin
AE. t 4,03 g; 26 mm. al X-lea (pl. XXXVIII/32).
Thompson, tip G. Wroth, 24.

503. Acelaşi 516. Acelaşi

AE. t 4,02 s: 26 mrn, AE. t 7,15 g : 25 mm.
Thompson, tip G. Wroth, 24.

504. Acelaşi 517. Acelaşi

AE. t 3,80 g; 27 mm, AE. t 7,18 g ; 30 mm. Surtrapată.
Thompson, tip G. Wroth, 24.

505. Acelaşi 518. Acelaşi

AE. t 3,66 g : 26 mm, AE. t 6,27 g; 28 mm.
Thompson, tip G. Wroth, 24. 207.
Bucur Mttrea

519. Mihai! al VII-lea 532. Acelaşi

AE. t 6,10 g; 29 mm, AE. t 4,07 g; 21 mm.
Wroth, 24. Wroth, 24,

520. Acelaşi 533. Acelaşi

AE. t 5,90 g; 27 mm, AE. t 3,81 g; 26 mm.
Wroth, 24. Wroth, 24.

521. Acelaşi 534. Acelaşi

AE. t 5,87 g; 27 mrn. AE. t 3,73 g ; 24 mm.
Wroth, 24. Wroth, 24.

522. Acelaşi ('1) 535. Acelaşi

AE. t 5,85 g; 27 mm. Surtrapată, AE. t 3,71 g; 25 rom.
Wroth, 24. Wroth, 24.

523. Acelaşi 536. Acelaşi

AE. t 5,68 g; 27 mm. AE. t 3,65 g; 23 mm.
Wroth,24. Wroth, 24.

524. Acelaşi 537. Acelaşi ('1)

AE. t 5,31 g; 25 mm. AE. '1 3,63 g; 23 mm.
Wroth, 24. Wroth, 24.

525. Acelaşi 538. Acelaşi

AE. t 4,87 g; 26 mm. Surfrapată. AE. t' 3,62 g ; 25 mm.
Wroth, 24. Wroth, 24.

526. Acelaşi 539. Acelaşi ('1)

AE. IL 4,63 g ; 24 mm. AE. t '1 3,61 g; 26 mm.
Wroth, 24. Wroth, 24.

527. Acelaşi 540. Acelaşi

AE. IL 4,42 g; 22 mm. AE. t 3,55 g; 26 mm. Surfrapată.
Wroth, 24. Wroth, 24.

528. Acelaşi 541. Acelaşi

AE. IL 4,23 g ; 25 mm. AE. t 3,48 g; 24 mrn. Surfrapată.
Wroth, 24. Wroth, 24.

529. Acelaşi 542. Acelaşi

AE. t 4,21 g; 25 mm. AE. t 3,47 g : 23 mm.
Wroth, 24. Wroth,24.

530. Acelaşi 543. Acelaşi

AE. t 4,14 g; 24 mrn. AE. t 3,38 g ; 24 mm.
Wroth, 24. Wroth,24.

531. Acelaşi' 544. Acelaşi

AE. t 4,12 g; 25 mm. AE. t 3,15 s: 25 mrn.
208 Wroth, 24. Wroth, 24.
 Monede antice şi bizantine

545. Mihail al VII-lea (1) 558. Acelaşi

AE. ~ 2,52 g; 28 mm. AE. ~ 1,37 g; 22 mm.
Wroth, 24. Wroth, 24.

546. Acelaşi 559. Acelaşi

AE. ~ 3,11 g; 23 mm, AE. ~ 6,09 g; 25 mm. Surf'rapată.
Wroth, 24. Wroth, 32 (1).

547. Acelaşi 560. Acelaşi

AE. ~ 3,01 g; 25 mm, AR. ~ 1,12 g; 18 mm (pI. XXXVIII/31).
Wroth, 24. Wroth, 22.

548. Acelaşi 561. Acelaşi

AE. ~ 2,82 g; 24 mrn, Surfrapată. AE. ~ 6,40 g; 23 mm (pl. XXXVIII/33).
Wroth, 24. Thornpson, tip H.

549. Acelaşi 562. Acelaşi

AE. ~ 2,81 g; 24 mm, AE. ~ 6,40 g; 23 mm.
Wroth, 24. Thompson, tip H.

550. Acelaşi 563. Acelaşi

AE. ~ 2,71 g; 24 mm. AE. t 3,57 g; 26 mm,
Wroth, 24. Thornpson, tip H.

551. Acelaşi 564. Nice(or al UNea

AE. ~ 2,67 g; 24 mm. AE. ~ 5,00 g; 25 mm.
Wroth, 24. T'hompson, tip 1.

552. Acelaşi 565. Acelaşi

AE. ~ 2,64 g. AE. :,l 5,11 g; 23,5 mm,
Wroth, 24. Thompson, tip 1.

553. Acelaşi 566. Acelaşi

AE. ~ 2,53 g ; 24 mm. AE. Ii 4,85 g; 25 mm.
Wroth, 24. Thornpson, tip 1.

554. Acelaşi 567. Acelaşi

AE. ~ 2,25 g; 24 mm, AE. ~ 4,82 g; 25 mm (pI. XXXVIII/34).
Wroth, 24. Thornpson, tip 1.

555. Acelaşi (1) 568. Acelaşi

AE. ~ 2,11 g; 22 mm. AE. ~ 4,46 g; 27 mm.
Wroth, 24. Thompson, tip 1.

556. 1 Acelaşi 569. Acelaşi

AE. ~ 1,78 g; 25 mrn. AE. ~ 4,17 g; 25 mrn.
Wroth, 24. Thompson, tip 1.

557. Acelaş i 570. Acelaşi

AE. ~ 1,50 g; 22,5 mm. AE. ~ 3,60 g; 20 mm,
Wroth, 24. Thornpson, tip. 1. 209

14 - c, 1808
Bucur Mitrea

571. Niceţor al III-lea 584. Acelaşi

AE.· O! 3,50 g; 24 mm. AE. + 1,33 g; 21 mm.
Thornpson, tip I. Thompson, tip 1.

572. Acelaşi 585. Acelaşi

AE. O! 3,35 g; 25 mm. AE.+ 1,22 g; 21 mm,
Thompson, tip I. Thompson, tip I.

573. Acelaşi 586. Acelaşi

AE. + 3,32 g; 24 mm. AE. + 1,18 g ; 22 mm.
Thompson, tip I. Thompson, tip I.

574. Acelaşi 587. Acelaşi

AE.: ':>1 2,93 g; 22,5 mm. AE. ? fragmentară.
Thompson, tip I. Thornpson, tip 1.

575. Acelaşi 588. Alexius I 1081-1118

AE. + 2,83 g; 25 mm. AE. Ii 8,15 g; 30,5 mm.
Thompson, tip I. Thompson, tip J.

576. Acelaşi 589. Acelaşi

AE. + 2,68 g; 24 mm, AE. t 6,32 g; 29 mm,
Thompson, tip. I. Thompson, tip J.

577. Acelaşi 590. Acelaşi

AE. + 2,67 g; 22,5 mm. AE. + 6,16 g; 22 mm.
Thompson, tip I. Thornpson, tip J.

578. Acelaşi 591. Acelaşi

AE. + 2,47 g; 22 mm, AE. G.. 5,86 g; 27 mm. Bătut peste Nicefor III
Thompson, tip I. (tip 1).
Thompson, tip J.
579. Acelaşi
AE. t 2,43 s: 22 mm.
592. Acelaşi
Thompson, tip I.
AE. t 3,77 g; 25 mm.
580. Acelaşi Thompson, tip J.
AE. + 2,13 g; 21 mm.
Thompson, tip I. 593. Acelaşi
AE. t 2,83 g; 25 mm. Surfrapată. (pl. XXXVIII{
581. Acelaşi 35).
AE. + 2,12 g; 24 mm. Thornpson, tip J.
Thompson, tip. I.
594. Acelaşi
582. Acelaşi
AE.. +2,76 g; 24 mm,
AE. + 1,80 g; 20 mm,
Thompson, tip J.
Thompson, tip I.

583. Acelaşi 595. Acelaşi

AE. + 1,66 g; 23 mm. AE. O! 7,03 g; 25 mm. (pI. XXXVIII{36).
210 Thompson, tip I. Thornpson, tip K.
 Monede antice şi bizantine

596. Alexius I 609. Ilizibilă

AE. 1 6,32 g; 25 mm. Surfrapată, AE. 1 3,66 g; 25 mm.
Thompson, tip K.
610. Neideniiţicală
597. Acelaşi AE. 1 3,37 g; 25 mm.
AE. ~ 5,61 g ; 25 mm, bătut peste tip J.
Thompson, tip K. 611. Distrusă
AE. 1. 3,13 g. Fragmentată.

598. Acelaşi
AE. ~ 5,57 g; 28 mm, 612. Neideniiţicală
Thompson, tip K. AE. ? 3,11 g; 26 mm.

599. Acelaşi 613. Secolul al XI-lea

AE. 1 2,13 g; 27 mm. Fragmentară,
AE.. t 5,30 g; 24 mm.
Thompson, tip K.
614. Distrusă
600. Acelaşi AE. ? 1,61 g; 21. mm.
AE. .j, 5,17 g; 26 mm.
615. Neidenliţicaiă
Thompson, tip K.
AE. 1 1,03 g.
601. Acelaşi
616. Neidentificată
AE. ~ 5,07 g; 24 mm.
AE. ? Fragmentară.
Thompson, tip K.
617. Neidentificată
602. Acelaşi
Fragrnentară,
AE. .j, 4,80 g; 23 mm,
Thompson, tip K, emis. II.
618. Ioan vataizes
AV. Nomisma 3,05 g.
603. Acelaşi
AE. .j, 4,25 g; 22 mm,
619. Acelaşi
Thompson, tip K.
AV. Nomisma; 3,11 g.
604. Acelaşi 620. Acelaşi
AE. t 3,26 g; 24 mm.
AV. Nomisma; 3,11 g.
Thornpson, tip K.
621. Acelaşi
605. Acelaşi
AV. Nomisma; 3,18 g.
AE. 1 3,43 g; 24 mm.
Thompson, tip L (1) 622. Acelaşi
AV. Nomisma; 4,12 g.
606. Acelaşi
AE.1 5,53 g; 25 mm, Surfrapată. 623. Andronic al Il-lea şi Mihail alIX-lea 129.5-1320
Thompson, tip L 1 AV. 2,89 g.
Wroth, 19.
607. Alexius al Il I-tea 1195-1203
AE. .j, 3,36 g; 24,5 mm (pl. XXXVIII/37). 624. Exagium
Hendy, p. 151, Constantinopol, monet. pI. 23, 5. Sticlă, puţin ştirbită, 4,19 g.
Cf. P. Diaconu, Un pond din epoca romano-bizan-
608. Neideniiţicaiă tină descoperit la Păcuiul lui Soare, in Se/V,XII,
AE. 1 5,33 g : 24 mm. Fragment.ară. 2, 1961, p. 403-405. Este din secolul al VI-lea. 211
Bucur_Mitrea

PRESCURTĂRI
C.b. = conservarea bună
C.s. = conservarea satisfăcătoare
C.sI. = conservarea slabă
C.r. = conservarea rea
F.m.t. = foarte mult tocit
lVI.t. = mult tocit
T. = tocit
Bellinger = A. R. Bellinger, Catalogue of the Byzantine coins in the Dumbarton Oaks collec-
tion. Anastasius to Maurice, voI. 1, Washington, 1966.
Cohen- = Cohen H., Descripiioti hisiorique des monnaies [rappees sous l'Empire roma in,
ed. a 2-a, Paris, 1880-1892.
Hendy = Hendy·F. Michael, Coinage and money in the Buzaniine Empire, 1081-1261,
Washington, 1969.
L.R.B.C. = P. V. Hill, J. P. Kent, R. A. G. Carson, Late Roman Bronze Coinage, Londra,
1965.
Mionnet = T. E. lVlionnet, Descripiioti de medailles antiques grecques et romaines, Paris,
1806 şi urm,
Pick = Pick, B., Die aniiketi Miinzen von Dacien und Moesien, Berlin, 1898.
RIC = Roman Imperial Coinage, Londra, 1923 şi urm.
SNG = Sylloge Numaram Graecorum.
Thompson = Thompson lVlargaret, The Athenian Agora, vol, II, Coins, Princeton, 1954.
Wroth = Wroth, W., Catalogue of the Imperial Byzantine Coins in the British Museum,
Londra, 1908, 2 voI.
Zograf = Zograf, A. N. AnmU'lnbZe uouemu, Moscova, 1951.

BIBLIOGRAF I E

Pe lîngă lucrările menţionate, pot fi consultate cu folos următoarele studii:

D. M. METCALF, Coinage in the Balkans, 820-].35.;, Tesalonic, 1965; idem, The Aegean coasilanâs under
threat: some coins and coin hoards from the reign of Heraclius, Annals of the British School at Athens, 57, 1962,
p. 14-23; idern, The new bronze coinage of Theophilus and the growth of the Balkan themes, in Museum Noles, X,
1962, p. 81-98; idem, Organization o{the Constantinople mint for the follis of the Anastasian reforms, in Numis-
matic Chronicle, seria a 7-a, 1, 1961, p. 131-143; idem, Provincial issues among the Byzantine bronze coinage
of the l1 t h century, in Hamburger Beitrăqe zur Numismatik (HBN), 15, 1961, p, 25-32; idem, The reformed
gold coinage of Alexius 1 Comnenus, in HBN, 16, 1962, p. 271-284; idem. The Slavonic threat to Greece, circa
680: some evidence from Athens, In Hesperia, 31, 1962, p. 134-157. V. V. KROPOTKIN, R.aaiJbl eueaumuiicsux
uonem ua meppumopuu CCCP, Moscova, 1962; idem, Hoeue uaxodxu. eueaumuăcnux uouem na meppumo-
puu CCCP, in Bueaum, Bpeuenuu«, 26, 1965, p. 166-189. J. JUROUKOVA, La circulation des monnaies byzan-
tines en Bulqarie, VIe -X e siecles, In I Me:»ciJynapoiJnoBu Houepec, In Arh. slao., t. VI, 1968, p. 128-143;
idem, Les inoasions slaves au sud du Danubed'apres les trt!sors mont!taires en Bulgarie, In Byzantino-Bulgarica, III.
1970, p. 255 - 263. C. Morrisson, Catalogue des monnaies byzantines de la Biblioiheque Nationale, Paris, 1968. D. !VI,
METCALF, Inierpretatioti of the Byzantine "Rex Regnantium' fo/les of class A, c. 970-1030, In Numismatic Chro-
nicle, seria a VII-a, X, 1970, p. 199-219. A. F. Johnson, A New Anonymous Bronze of Constaniine X, in
212 Museum Notes, 15, 1969, p. 97-99.
 RESUME

LE cours inîerieur du Danube est ponctue d'îles et d'îlots. ({ Păcuiul lui Soare)} est
l'une de ces îles (fig. sise dans le sud-onest de la Dobroudja; longue de 6 km,
1),
l'un de ses bouts pointe vers Ostrov jusqu'ă une distance d'environ 2 km plus a
l'ouest, alors que l'autre s'avance [usqu'ă la hauteur dela colline de Dervent, sur la rive
droite du fleuve (fig. 2). Une forteresse se dressait dans l'angle nord-onest de cette
île (fig. 3). Ses vestiges constituent l'objet de la presente etude,
Pour mieux saisir l'importance de cette forteresse qui date de la haute epoque
feodale, pour bien comprendre le râIe qu'elle a tenu dan il la region, il faut proceder
a une breve revue des evenemerrts historiques qui s'y sont deroules durant une periode
comprise entre la fin du vre siecle et le commencement du VIle (quand eut lieu la
chute du limes danubien) et jusqn'au debut du XVe siecle, avec un regard partiou-
lier pour I'etape debutant aveo la reprise en main de la zone du Bas-Danube, par
I'autorite byzantine en plein essor, a la, fin du X" siecle (971).
Les donnes dont on dispose a l'heure actuelle montrent que les Byzantins sont
restes les maîtres des bouches du Danube pendant tont le VIle siecle et merne au corn-
mencement du siecle suivant. Ensuite, durant plus de deux siecles, cette region sera
âprement disputee entre le khan de Pliska et les Constantinopolitains. Il semble que
Byzance, apres la ohristianisation des Bulgares, recupera une partie de son ancienne
autorite sur la Dobroudja (864). D'apres certains speeialistes, Helene Ahrweiler entre
autres, l'Empire controlait plusieurs points de la cote, en les faisant surveiller par
une flotte ayant pour bases, sur le littoral occidental de la mer Noire, Lykostomion,
au IXe siecle, et Devetlos, au siecle suivant. De toute fagon, il n'y a pas de doute
que les Byzantins sont revenus au Bas-Danube a partir de l'an 971, quand leurs
troupes, sous la conduite de Jean 'I'zimiske«, ont inflige une defaite complete aux
Kieviens de Sviatoslav, a Dorostolon, en annexant ainsi toute la partie nord-orientale
de la Peninsule balkanique et meme une zone sur la rive gauche du Danube,
Les auteurs de cette etude pensent que le nouveau theme, que les Byzantins
ont organise a ce moment, avait pour capitale Dorostolon et pour premier stratege
un certain Leon Sarakinopoulos, dont le nom s'est conserve sur un sceau en plo:mb
trouve au Grand Preslav (fig. 5).
En perdant en 976 une bonne partie de leurs territoires du Bas-Danube, les Byzan-
tins tâehent de reorganiser la region. Un theme appele la Mesopotamie occidentale
englobera les territoires de la Dobroudja septentrionale, qui n'ont [amais cesse du
reste de leur appartenir. Plus tard (en 1001), toutes les regions danubiennes formeront
le grand theme Thrakia. Enfin, a partir de l'an 1020, cette partie de la region portera
le nomde Paradounavon (Paristrion) ou « region des cites paristriennes », 213
Resume

Il est interessant de noter que les Pctchenegues, installes sur la rive gauche du
Danube, ne s'attaquerent pas a I'Empire durant le premier tiers du XI" siecle. an ne
saurait preciser la raison de cette abstention: s'agit-il d'un sentiment de crainte
a I'idee de se mesurer avec les soldats de I'intrepide empereur Basile II le Macedo-
nien ou bien etaient-ils lies par quelque traite signe avec Byzance De toute facon
î

leur premiere incursion en Dobroudja n'aura lieu qu'en 1036, quand ils vont ravager
les cites de la rive droite du Danube - Capidava, Dinogetia, Dervent.
Mais, en general - et toujours de I'avis des auteurs - la Dobroudja n'eut pas
a pâtir ni plus tard de le-urs depredations, leur attaque de l'an 1048, laissant de cote
cette region. Aussi, les auteurs, se fondant sur les resultats donnes par leurs recherehes
en ce sens, estiment-ils pouvoir affirmer que la Dobroudja n'ent point a subir de domi-
nation petchenegue an XI" siecle. Elle devait oontinuer a appartenir aux Byzan-
tim mâine an XII e siecle, comme l'attestent les marchandiscs et les monnaies trouvees
en abondance partout sur son territoire et notamment a Dinogetia-Garvăn. Bien qu'ils
l'aient tentee, les tsars de 'I'ărnovo n'ont pas reussi, enx non plus, sa conquete. Donc,
la, vie byzantine - plus modeste, par la foree des choses - poursuivra son cours dans
differents pointa du Danube et surtont dans la zone dn Delta. Entre autres temoi-
gnages a l'appui, dignes d'etre mentionnes, notons les denx sceaux d'Isaac II Ange,
t.rouves a Isaccea. C'est une preuve tangible de la presence byzantine aux bouches
du Danube mâme a une {\poqlle cu I'Empiro roumano-bulgare connaissait son expan-
sion maximale.
La seconde nioitie du XIII" siecle ooincide avec une augmentation sensible de l'auto-
riM byzantine sur la Dobroudja. Mais, devenue despotat au XIVe siecle, cello-ci Iinira
par etre annexee a la Valachie, Au commencement du XVe siecle, les Turcs arrive-
ront a I'arraoher au prince valaque Mircea l'Aneien. Des lors, cette region restera en-
viron quatre siecles et demi sous leul' dornination.
Pour rcvenir a Ia Iorteresse, Ies auteurs t.âehent de determiner le facteur essentiel
qui a, pu presider a sa construction dans l'île. Bons na.vigateurs, les Kieviens repre-
sentaient encore en 971 un danger reel pour l'Empire. Seule une flotte bien organisee
pouvait faire face ala sit uition. Elle avait ponr mission de defendre les regions recemment
acquises, tont en assurant en meme ternps la securite de la capitale Dorostolon. Donc
la misc au point d'unc flotte s'imposait afin de contrecarrer une eventuelle attaque
de la part d'ennemis qni auraient choisi de remonter le Danube depuis son embouchure.
ar, une bonne flotte reclame aussi des bases navales. C'est ce qui dicta (selon les
autenrs) la construotion de la forteresse de Păcuiul lui Soare.
Celle-ci s'entoure d'une muraille large en haut (du moins a la hanteur qni s'est
conservee) de 4 m 20, alors qu'ă sa base elle accuse 5 m 90-6 m. Les constructeurs
realiserent cette difference de largeur au moyen de plusieurs degres, en marches d'es-
calier, snr les deux versants de l'enceinte. Les blocs qui entrent dans la ma<;onnerie
de la mnraille sont soit de fOl'm'3 irreguliere (pl. 1/1), soit des paralIe16pipectes (pl. 1/2)
et lies avec trois sortes de mortier: 1) un melange de chaux, sabIe et gravier; 2) un
melange de chaux, sabIe et tessons de briques; 3) un mortier hydrofuge (ehaux et
pondre de brique). La symetrie domine dans la disposition des pierres de cette
met<;onnerie: chaque bloc vient se superposer a la ligne de jonction des blocs de la
rangee in1'erieure. Parfois, les blocs disposes normetlemimt alternent avec un ou deux
blocs disposes de chant, et a la base du mur, tous les blocs sont disposes de chant.
~14 Une rythmicite encore plus evidente distingne l'appareil de la ma<;onnerie Qon,stituant
 Resulre

la chanibre de la porte (fig. 6/1 et. pl. II). Dernier detail oompletant I'image de cette
muraille d'enceinte: sa crete crenelee (fig. 7).
Les eaux du Danube ont presque entierement ronge son cote nord, ne laissant
.debout qu'un petit troncon, mais cette breehe (fig. 8/1) dans la continuite de l'enceinte
a son avantage car elle offre maintes donnees interessantes sur la teehnique de eons-
truction employee par ses bâtisseurs, L'ensemble reposait sur une substruction
de pieux (en ohene) (fig. 8/2). Une tour de garde se dressait de ce cote, mais les
eaux du fleuve l'ont demolie (pl. IIIjl-2). A environ une quinzaine de metres
de cette tour, les vestiges d'une porte sont encore visibles (la Porte nord) (pl. IV).
Il s'agit d'une tour-porte, pourvue d'une chambre (pl. VII) a deux entrees, I'une donnant
acces a I'interieur de la forteresse, l'autre a l'exterieur. Oette derniere etait du type
cataracte, alors que l'autre se fermait par deux vantaux, qu'une barre de bois mise
en travers bloquait, d'autant mieux que ses extremites allaient se nichel' dans deux
excavations menagess a cet effet dans le mur (pl. VI). Oette entree interieure etait
egalemont surmontee d'une vofrte (pl. V). L'ensemble comportait deux nive iux (fig. 10)
et on aceedait a l'etage de la tour en montant plusieurs marches (fig. 9/2). Le plancher
de la chambre se composait de cinq rangees de blocs parallelepipedes.
A environ 25 m plus loin, le mur nord de l'enceinte fait un angle avec le mur
est. C'est l'endroit ou jadis se dressait une autre tour (pI. IX/l), dont il n'en reste
maintenant que quelques ruines, Son entree u'etait Iarge que de 0,75 m et elle presen-
tait cette singularite qu'alors que son mur oriental courait en ligne droite, le mur
occidental suivait un trace derni-ciroulaire. Entin, le cote droit de la tour faisait un
angle obtus avec le mur oriental de I'enceinte, de maniere a offrir plus de reslstance
aux coups portes par les glacons du fleuve au moment du degel. L'explication de ce
soin tout particulier mis a la construction de cet angle reside dans le fait. qu'ă cet
epoque le principal bras du Danube (le bras navigable) passait de ce cote de I'enceinte.
Sur la ligne du mur oriental de I'eneeinte (fig. 11), a cent metres environ de cette
tour, Se situait le debarcadere de la forteresse (fig. 13). On y aceedait de I'interieur
par une entree de 4 m 20 (sur le parement interieur) et de 3 m 90 (sur le parement
exterieur). Deux battants la Ieimaient jadis; ils etaient solidement construita en
bois et plaques de metal. L 'usage plus que îrequent de cette porte imprima sur le
pavement plusieurs omieres demi-circulaires (fig. 12). Faisant face a I'entree, le debar-
cadere proprement dit (pl. XIj2) se compose de plusieurs plates-Iorrnes deseendant
vers I'exterieur. Le debarcadere etait flanque d'une tour de chaque cote (pl. XII),
celle de gauche un peu plus petite que son pendant de droite. Sur la verticale, Ieurs
parois montrent les blocs de pierre disposes de chant (fig. 6/2). Une porte large de
1 m 23 donnait acces a la tour de gauche (pl. XVII), alors que I'entree de I'autre tour
(pl. XII/2) etait plus etroite, mais, en echange, plus longue aussi (pl. XIV).
Du cote du debarcadere, la muraille d'enceinte etait pourvue d'une substI'Uction,
avec les blocs qui la composaient disposes de chant. Les portions de mur comprises
entre l'entree et les tours sont coupees de trois fentes chacune - six en tout (pl. XI
et pI. XV). De l'avis des auteurs, ces fentes servaient a fixer les cables d'amarrage.
L'aile occidentale de l'enceinte est submergee par les eaiu du Danube. Parfois,
quand les eaux baissent,on voit pointer une petite portion de ma(,Jonnerie (fig. 15).
Bon nombre des pierres qui la composaient sont de dimensions plus petites qu'a l'ordi-
naire. Leur disposition par rangees rectilignes semble suggerer la presence d'une porte
dela forteresse. Plus a l'est par rapport a ce tron(,Jon de mur, les fouilles des auteurs
ont mis 1111 jour une partif) !,l'uA autre mur d'eIlceinte CpI. XVII/2), bâti au ~Ive siecle~ ,1Ş
Resume

A I'interieur de la Iorteresse, les fouilles ont repere les ruines d'un edifice a abside
(fig. 14), qui se dressait a la hauteur du debarcadere, Vu son orientation vers l'ouest
et l'absence de tout vestige chretien, il ne peut pas s'agir d'un ediîice de culte. Le mur
a abside rejoint toute une serie de murs degages sur la rive du Danube (fig. 16, pl. XVII).
Le mur qui longe la rive du fleuve (pl. XVII/1) est large de 1 m 80. Des blocs
para.llelepipedes composent sa ma connerie, lies avee un mortier de ehaux et de sable
d'assez pietre qualite,

*
Les Iouilles archeologiques ont permis de preeiser une grande quantite de details rela-
tifs au «niveau » de l'île et a la construction proprement dite de cette forteresse. O'est ainsi
qu'on a constate que les bâtisseurs, au moment ou ils commencerent cette construc-
tion, se rendirent compte qu'ils se trouvaient en terrain inondable. En effet, le sol de
l'île etait alors de 3 m plus bas qu'ă l'heure actuelIe; il se composait d'une couche de
sable d'environ O m 50, qui reposait sur une nappe de vase, d'un gris-violace, avec la
consistance pâteuse. Les constructeurs durent donc mener de front des travaux destines
a surelever le termin et la construction des murs de la forteresse. Aussi, la terre neces-
saire au nivellement du sol a I'interieur de la forteresse fut charriee par les portes.
Les etapes de ce double travail sont ponctuees de traces de mortier. Quant a la strati-
fication de toute cette terre introduite a I'interieur de la forteresse, elle est plus evidente
dans le proche voisinago de la muraille d'enceinte.
Une couche de mortier marque egalement le moment final des travaux de construc-
tion. Vers le centre de I'etabliesement, elIe prend I'aspect d'une rayure dessinee par
un melange de mortier et de gravier. L'endroit porte aussi des traces de feu. La pau-
vrete du materiel archeologiquo releve dans cette couche de mortier est un indice que
la forteresse ne dut fonctionner dans sa premiere forme que durant une courte periode,
Les signes de destruction sont Irequents dans cette couche; il doit s'agir des effets
de la revolte bulgare qui eut lien vers I'an 976.
Si I'interieur de la îorteresse a bien line des restes d'habitat romain ou romano-
byzantin (monnaies, tessons de verre, cerarnique), ceux-ci n'ont pas etC trouves in situ.
Ils doivent done provenir soit de la colIine de Dervent (fig. 2), ou une agglomeration
humaine existait a la rneme epoque, soit de quelque etablissement qui se serait deve-
loppe dans l'île meme et dont les traces ont fini par s'effacer completement avec le
temps et les eaux du Danube aidant.
A en juger dapres les vestiges archeologiques, aux XI"-xve siecles le peuplement
de la forteresse de Făcui devait etre intense: deux couches importantes, comportant
chacune trois horizons, en temoignent (fig. 18 et 19). Pour la premiere couche, datee
du XI" siecle, nous avons d'abord l'horizon se superposant aux traces des ravages subis
vers l'an 976, horizon qui date de la premiere moitie du XI" siecle; le deuxieme horizon
a ete date du miliou du meme siecle et le troisieme des deux derniers quarts du XI"
siecle. Le XII" siecle n'est guere represente ac Păcui, Vient ensuite la deuxieme couche
de depots archeologiques, aux horizons dates de la seconde moitie du XIII" siecle et
du commencement du siecle suivant, du XIV e siecle et, dernier horizon, de la fin du
XIVesiecle et du debut du XV e. A retenir aussi que les XIII"-XIVe siecles sont illustres,
en outre, par la necropole decouverte au nord de la forteresse.
L'analyse stratigraphique montre que la vie de la forteresse au XI" siecle n'a pas
216 ete troublee directement par les populations turcomanes du Bas-Danube. Oependant,
pour parer a toute eventualite, les entrees de la Porte nord ont ete murees (pI. VIII/l),
de rnerne que I'acees du port (pl. XVII/2).
Dans la partie ouest de la forteresse, un horizon archeologique a ete mis au [our,
qui peut etre date - corupte tenu de sa ceramique - de la premiere moitie du XIII"
siecle. Du reste, meme la ou on serait enclin de croire que l'habitation (dans ses formes
pleinement organisees) ne commenee que vers le milieu du XIIr siecle, il y a des indices
plus anciens, de la premiere moitie de ce siecle. Les habitations des horizons d'epoque
Ieodale sont en (< surface » et reposent sur des assises de pierre.
Quant a la muraille d'enceinte, les fouilles areheologiques ont montre qu'elle
repese sur une substruction en bois, Par endroits elle se compose uniquement de pieux
de chene enfonces dans la terre (fig. 20/1), mais parfois des solives (toujours de chene)
se superposent transversalement a ces pieux (fig. 20/2); il y a, enfin, des cas, ou les
constructeurs ont egalement jete des traverses de bois (encore du chene) par dessus les
solives disposees I'n sens longitudinal (fig. 20/3).
Si les auteurs insistent a ce point sur ces details de construction, c'est qu'ils sont
le fruit de certaines observations stratigraphiques.

*
Les habitations presentees dans le present volume sont, I':OUR le rapporf chronolo-
gique, du Xl" siecle, c'est-ă-dire de la phaae de l'habitat qui commence apres que les
Byzantins eussent vaincu les Bulgares en 1001. Malgre le nornbre modeste des habi-
tations mises au jour integralement, les observations faites, au cours de fouilles SUl' les
maisons I'n partie eh'gageeR, tendent ~l, Iournir quelques traits spccifiques d'un caractere
general. Ici, comme ailleurs au long du Danube, IcI': maisons de cet.te epoquc sont plutot
modestes, ne cornptant qu'une piece et celle-ci assez petite.
Deux typcs dha.hitat.ions nettement differenciees apparaissont a, Păcui, Pour
la premiere moi tie du X'I" sicele : la cabane a demi enîoncee dans la terre. Quant a
la secunde moitie du meme siecle, on connait excluaivement les maisons I'n surface.
Cette modifieation intervenue dans le type des ma.isons semble etre le fa.it des facteurs
naturels : le changernent de Iit du bras du Danube entraîna une hnmidite accrue, contre
laquelle seule I'habitation I'n surface pouvait luttel' avec quelque succes.
Mais au point de vue de la technique de construction, les differences entre ces
deux types sont minimes, Dans le premier cas on constate la presence des fosses rectan-
gulaires legerement creuses (-0,50 -0,80 m) sans aucune trace de pierre dans la struc-
ture de leurs parois (pl. IX, pI. XXjl-2).
Les habitations appartenant a la deuxieme categorie sont bâties a la surface
du sol. Leurs dimensions sont plus importantes et, dans la plupart des cas, leurs murs
reposent sur une rangee de blocs de piei-re (fig. 21, pI. XXI/1-2; pl. XXII, 1-2;
pI. XXIII/1-2). Pour le reste, on remarque les memes traits caracteristiques chez
les deux categories : le meme genre de foyer, le four I'n pierre de forme rectangulaire
(construit avec des dalles) ou ovale (fait de petits cailloux avec de la glaise comme
liant). Dans les deux cas, il semble que les parois des habitations etaient faites de pieux
avec un toit en roseaux. Le plancher etait d'habitude nivelle et enduit de glaise ; dans
un seul cas (une habitation I'n surface), il reposait sur un « lit » de petits cailloux (pI.
XXI/2). A retenir de la categorie des habitations en surface, la presence d'un com-
plexe: habitation-atelier (L2 et LI) pour le travail des metaux.
De l'avis des auteurs, les differences relevees entre les maisons decrites ici et celles
des etablissements similaires de la meme epoque et de la meme zone ne font que sou- 217
R6sume

ligner l'importallce du ruilieu geo-climatique dans le choix du type d'habitatioll. Partant

de cette remarque, ils ne pensent pas que le type d'habitation puisse servil' a preciser
I'element ethnique, du rnoins en ce qui concerne la Dobroudja a I'epoque respective.
En general, leur opinion est du reste que toute tentative d'identifier I'habitation du type
fond de cabane et le four qui I'accompagne avec des eIements speeifiques a la culture
materielle des Slaves s'avererait completement depourvue de fondement. L'explica-
tion de la large diffusion en Europe, au cours de la periode irnmediatement posterieure
au vre siecle, de ce type d'habitation doit etre cherchee dans une autre direction.
Ce serait plutot le fait de la disparition des formes de civilisation urbaine et le retour
implicite a une vie plus primitive, consequence toute naturelle des grands rnouvements
de peuples qu'ont eu lieu a ce moment-la - Slaves et autres tribus en migration. D'autre
part, il se peut aussi que ce phenomene ait eoîneide avec certains changements de cli-
mat, qui engendrerent des modifications du type de maison propre a de larges zones,

*
La ceramique trouvee a Păcuiul Iui Soare comporte plusieurs categories, a savoir :
A) ceramique a la pâte sablonneuse ; E) cerainique grise ornee de traits lustres ; C) ce-
rarnique d'argile blanehe a decor peint ; D) oeramiquo a email vert olive; E) ceramique
fine.
La premiere categorie (A) est aussi la plus trequente ; elle est modelee dans une
pâte sablonnense comportant en outre encore quelques ingrediente. Tous les vases de
cette espece sont cuits dans un four a reverberation. Six groupes ont ete delimites
dans cette categorie, en partant de la forme des vases. Compte tenu du profil des vases,
chaque groupe fut divise a son tour - la 011 c'etait le cas - en plusieurs variantes et
sous-variantes,
11a deuxieme categorie (B), celle de la ceramique grise ornee de traits lustres,
n'est illustree que par quelques tessons.
Quant a la troisieme categorie (C), elle n'a livre que deux fragments (fig. 32).
Toutefois, ces fragments ont permis certaines considerations d'un ordre plus general.
Les auteurs pensent que ce type de poterie pour laquelle on a employe une pâte d'argile
blanehe, decoree de peinture et qu'on a relevee dans les habitats de haute epoque Ieo-
dale du Bas-Danube, a du etre eonîectionnee seulement dans un ou deux ateliers, sis
quelque part entre Cernavoda et Hîrşova, c'est-ă-dire la ou se trouvent les gisements
d'argile blanche. Cette sorte de poterie blanche ornee d'un decor peint apparadssait
deja a I'epoque romano-byzantine, aussi peut-il s'agir d'un heritage de cette epoque.
'I'oujours de I'avis des auteurs, la ceramique blanche a decor peint est le produit d'autres
ateliers que ceux speeialises dans la ceramique grise.
A la diff'erence des especes ceramiques decrites precedemment, la poterie a email
vert olive, la ceramique rouge a angobe micaeee ainsi que celle les jarres a provisions
sont des produits modeles au tour rapide. Mais ceci ne saurait impliquer qu'il s'agisse
obligatoirement de produits d'importation - du moins, les auteurs ont tâche de de-
montrer ce point de vue. Par exemple, la ceramique ernaillee, avec pour principales
formes les cruches et les pots a anses (fig. 33-45; pl. xxv -XXVI), offre des traits
typologiques et une ornementation qui - associes aux donnees fournies par les autres
exemplaires recoltes dans les habitats contemporains du Bas-Danube, menent a la
conclusion qu'une unite typologique regionale devait sans doute exister, fruit de l3J
218 production locale specialisee, .
 Resume

Face aux argunieuts OJ, Iavcur de cette prnduction presentes dans d'autres etudes,
les aut curs se sont propose ele ccmpletor les donnees du probleme en soulignant I'exis-
tence parallele des ateliers prodnisant ces categories ceramiques en usant du tour rapide,
alors que la ceramique d'usage commun etait oontectionnee au tour lent. Il semble que
cette existence parallelo ait dure plus d'un siecle, sans que la technique du tour rapide
se soit generalisee. Peut-etre que ceci etait du aux mesures «protectionnistes » dont
beneficiaient Ies ateliers - peu nornbreux - de la premiere categorie.
La ceramique rouge est illustree a Păcui surtout par des cruches (fig. 46; pl.
XXVII/1-3), de petits pots a anse (fig. 48/3; p!. XXVII/i) et des eruchettes (fig.
48/1-2; pl. XXVII/4-5); ajoutons-y une imitation de cruche, contectionnee au tour
lent (fig. 47; pl. XXVII/6). L'importance de cette categorie cerarnique, qui commencera
au XI" siecle a etre produite en partie en Dobroudja, rosido dans le grand role qu'ello
a tenu dans la genese de certains types de poterie courante aux siecles suivants.
Pour ee qui est de la ceramique a angobe micacee, elle semble n'avoir <'Jt,e repre-
sentee a Păcui que par des cruches (fig. 4H-50; pl. XXVII, 8). IDIle a beaucoup dana-
logies dans le reste du monde byzantin. Aussi est-il probable qu'un certain nombre
des vases de cette categorie aient (.t(\ importes Il 'une zone non encore procisee,
Une forme caracterisrique distinguc les jarres ~'l, provisions : le fond plat, le rebord
large, horizontal, I'epaule tres arrondie, le decor ineis(\ ou en relief (fig. 51-53). La
frequence de eette sorte de I'(\eipients, frcqucnce sensiblcment plus grande h Păcuiul
lui Soare que dans duutrcs etablissement.s de I'epoque, s'expliquo par la grande humi-
di te du sol et sa strncture meme, qui interdiaaient l'usage des Iosses ~L proviaions.
IDn synthetisant leurs opinions sur les categories ceramiques de qualite supe-
rieure, les auteurs pensent qu'ă I'Mat actucl des recherches ils peuvent avancer les
remarques suivantes :
Sans aucun doute, ces cat(\gories sont (le facture byzantine, mais leul' diffusion
en Dobroudja apres l'au H7J, ne saurait exclure la possibilite de la conservat.ion sur
plan local de quelques traditions plus anciennes nourries par les contacta, plus ou rnoius
intenses, avec Byzance, durant la periode anterieure a cette date. De toute fa~on,
au XI" siecle, les diverses especes commencent a connaître une diffusion de plus en plus
large et, selon toutes les apparences, elles eommencent egalement ~t etre produites sur
place. La Dobroudja, eu tant que region de l'Empire, bit partie du contexte de la eul-
ture materielle byzantine, tont en oonservant ses caracteres propres qui îaisaient d'elle
une unite zonale a part. Ces categories ceramiques connaîtront un developpement
plus ou moins grand, tenant un role important tant SOUl:" rapport de la technique de
travail que sous celui des formes et du decor dans la genese des types qui connaitront
aux siecles suivants une large diffusion au nord du Danube, La ceramique commune
de Păcuiullui Soare, surtout celle sablonneuse et celle de couleur gri se a rayures lustrees,
se range dans la poterie du type Dridu, qui se caracterise en general par cette associa-
tion entre la ceramique sablonneuse et celle grise. L'aire de la ceramique du type Dridu
englobe au Bas-Danube la Dobroud.1a, la Valachie, la moitie meridionale de la JVrol-
davie, la moitiemeridionale de la region comprise entre le Pruth et le Dniestr, le Sud-Est
de 1'0ltenie, le Nord-Est de la Bulgarie, ainsi que la plate-forme prebalkanique, jusqu'a
la riviere de l'Iskăr.
Quant a l'origine de la ceramique du type Dridu, il y a deux hypotheses plus
importantes. L'une lui attribue une origine locale, la seconde penche pour une origine
orientale et, dans ce dernier cas, elle serait un produit crec d'abord par les tribus kha-
a
zaro-bulgaro-alanes. Ces <ieux hYllotMses ont don,n,e !ieu maintes variantes, qui 1 loin 219
Resume

d'elucider le probleme, risquent de le compliquer encore plus. C'est ainsi qu'un certain
nombre des partisans de la premiere hypothese pretendent que cette eeramique de
Dridu est l'omvre de la population romanisee du Bas-Danube, alors que d'autres spe-
oialistes pensent qu'iI s'agit plutot d'une creation des tribus slaves ayant herite au Bas-
Danube des traditions de la ceramique romaine. Enfin, quelques adeptes de la seconde
hypothese sont d'avis que seule I'espece grise de la cerarnique de Dridu est d'origine
orientale, alors que la categorie sablonneuse decoree d'incisions horizontales semit
de provenance locale.
Comme on le voit, on est encore loin d'un consensus a ce sujet, Cette situation
decoule de plusieurs faits : d'abord, on n'accorde pas toujours une attention egale aux
deux categories qui caracterisent la ceramique de Dridu (la sablonneuse et la grise) ;
en deuxierne lieu, on accorde trop d'importance aux criteres typologiques, oubliant
souvent que la typologie risque (1'etre viciee par le facteur subjectif; enfin, tertio, on
ne tient pas toujours corupte de la ceramique du type Saltovo-lVIaiatzk, qui marque
une identite de composantes fondamentales avee la cerarnique de Dridu. C'est pourquoi
on ne saurait tenter aucune detinition de l'origine de l'une de ces deux genres de eera-
mique - Dridu ou Saltovo-Maîatzk - sans tenir compte des caracteres de l'autre.
Partant de ces realites, les auteurs sont d'avis que les deux espeees ceramiques en ques-
tion sont nees sur place, dans les zones respectives de diffusion, par la greffe d'e!ements
etrangers venus de I'exterieur, sur un fonds local, autochtone. Ces elernents venus
du dehors appartiennent a des groupes representant la civilisation de Sîntana de lVIureş­
'I'cherneakhov, refoules par les Huns des le IV e siecle en Dobroudja et dans les zones
de la mer d'Azov et de la Crirnee. A une epoque posterieure a ce moment-la, une espece
ceramique est nee dans les deux regions, celle de Dridu au Bas-Danube et celle de Sal-
tovo-Maîatzk a l'est. L'association de la cerarnique grise avec la ceramique sablon-
neuse - principal trait caracteristiqne de la poterie de Dridu et de Saltovo-lVIaîatzk -
n'est qu'une replique a un autre eehelon chronologique de la ceramique Sîntana de
Mureş-s- Tcherneakhov. Naturellement, on peut toujours objecter que ni au Bas-Danube
ni dans l'Est de l'Europe on n'a pu encore saisir le fiI de I'evolution qui s'est deroulee
depuis la eeramique du IV e siecle jusqu'ă celle de Dridu et de Saltovo-lVIaiatzk. Mais
cette objection ne saurait trop compter, tant qu'elle est egalement valable pour toute
autre solution proposee a ce probleme.
Du reste, la transformation d'une espece ceramique en une autre espece ne peut
etre eonsideree comme un mouvement lent, evolutiî, mais plutot comme un brusque
sant qualitatif, au terme d'une serie d'accumulations quantitatives. Le creuset de ces
accumulationa annihilera bon nombre d'entre elles et transformera bien d'autres. C'est
un processus intimement lie a la technique de la oontection des vases.
Une fois arrives la avec leur expose, les auteurs jugent opportun de preciser leul'
point de vue en ce qui concerne le tour du potier, servant au modelage de ces vases,
C'est une chose generalement connue que la poterie de Dridu et celle de Saltovo-Maîatzk
etait eonîectionnee au tour lent (a main), a la diff'erence de la oeramique romaine et de
celle de la eivilisation de 'I'cherneakhov, qui usaient du tour rapide (a pied). La question
qui se pose maintenant est de savoir si le tour a main constitue un apport de I'exterieur
dans la zone du Bas-Danube, de la mer d'Azov et de la Crimee, ou bien s'iI s'agit d'une
invention locale, propre a ces zones-lă. Comme le tour lent est atteste aux ve - VI"
siecles en Norique, les auteurs opinent qu'il a du etre importe au Bas-Danube d'on
iI a rayonne au VIle siecle en Orimee et dans la zone de la mer d'Azov. Il se peut aussi
220 que certains potiers du Norique, connaissant bien cette technique, aient ete entraînes
 Resume

par le « courant » des tribus slaves jusque dans ces regions eloignees, ou ils generaliserent
cette technique.
Vu cet aspect du probleme, il s'ensuit que la ceramique confectionnee au tour
lent (celle de Dridu par exemple) ne saurait definit l'origine ethnique de ceux qui s'en
servaient ; en ce sens, elle pourrait tout au plus indiquer ceux qui Pont oonteotionnee.
D'ou la conclusion des auteurs que n'importe quel soit l'endroit ou l'on met au jour
une ceramique du type Dridu, celle-ci atteste une certaine etape du developpernent
social et economique des populations respectives, mais nullement leul' origine ethnique,
Un certain nombre de vases mis au jour a Păcui portent une marque (fig. 54).
Les signes que les potiers apposaient sur leurs produits sont assez varies, sans pourtant
que cette variete depasse eelle constatee dans d'autres etabliaaernents de la meme epoque
- a Dinogetia-Garvăn par exemple. Quantitativement, les marques de potier relevees
a Păcui sont moins nombreuses que dans les autres etablissements. La question des
marques de potier de Păcui se rattache au probleme general des marquesde potier
relevees dans la Dobroudja, Les plus anciennes sont datees du VIIle siecle (Capul
Viilor-Histria). Au fur et a mesure que le temps passait, leul' nombre augmenta et on
ne renoncera en Dobroudja a cette pratique qu'ă la fin du Xl I" siecle. Les auteurs
attribuent I'origine de cette pratique aux potiers romains de basse epoque. De toute
fagon, les potiers du Norique marquerent deja leurs produits aux ve-VI" sieeles.
Les objets de parure presentes dans cette monographie sont par excellence du Xl"
siecle. Tout un chapitre a ete consacre a la description des pieces de harnachement
et d'une serie de croix decouvertes a Păcui.
La description des objets de parure commence avec les bijoux de tete et du cou,
viennent ensuite ceux portes aux mains et, en fin de compte, quelques boucles et autres
parures. D'abord les perles : en pâte, en verre (fig. 55/8,9,10,16,18,20), celles en ambre
(fig. 55/10) et une perle en os (fig. 55/2). Une petite clochette piriforme, en bronze (fig.
56/7) et plusieurs lunules(fig. 57) completent cette serie. Oes lunules, en plomb, etaient,
aux dires des auteurs Iondes sur leurs propres observations, oonfeetionnees sur place,
a Păcui. De mâme, c'est toujours a Păcui que semblent avoir ete confectionnes les pen-
dentifs circulaires de plomb (fig. 58). Oette affirmation est îondee en partie sur la decou-
verte a Canlia, pres de Păcui, d'un moule (fig. 59) pour le coulage des pendentifs circu-
laires, plus ou moins ressemblants a ceux trouves a Păcui.
Parmi les bagues trouvees a Păcui, les auteurs ont choisi de decrire plusieurs
exemplaires en bronze (fig. 56/3, 6, 6, 8), ainsi qu'une bague en argent (fig. 66/4).
Les bracelets de bronze ou cuivre jaune (fig. 60(1, 2, 3, 4, 5) appartiennent aux
types caracteristiques pour le Bas-Danube. Il convient de retenir surtout un a bout
zoomorphe (fig. 60/2). Mais, la plupart des bracelets sont en verroterie et on peut les
diviser en trois categories : 1) ceux a la superficie toute lisse (fig. 55(4) ; 2) les torsades
(fig. 55/2,3, 5) et 3) ceux de forme ellipsoidale (fig. 55(11). Ils sont, en general, de forme
circulaire ou quasi circulaire (fig. 55/22), ellipsoîdale comme on l'a deja vu (fig. 61/2),
ou bien triangulaire (fig. 61/4). Sur certaines pieces on constate une sorte d'orniere Ion-
gitudinale, courant soit sur leul' face exterieure, soit a I'interieur (fig. 55/4). Notons
aussi les bracelets bigarres de plusieurs couleurs (fig. 55/13, 14, 17). Huit autres bracelets
presentes dans ce chapitre ont ete trouves dans une sepulture de la eolline de Dervent
(fig. 61).
Une autre categorie de pieees encadrees dans la rubriqne des parures est celle des
appliques (fig. 62/1-5). Dans cette meme rubrique sont egalement rangel' nn ardillon
(fig. 63/1) et toute une serie de boucles (fig. 62/6-17). 221
 D'un interet tout particulier s'avere un moule de bronze (fig. 63/2) pour la confec-
tion des rosettes en feuillets d'or, ornant differents boutons. Un autre moule en bronze
accuse la forme d'une petite pla.que omee en relief (dans la technique de 1'excision) de
quatre biches, reproduites en plein elan (fig. 64).
Toujours dans la categorie des objets de parure, on trouve la description de plu-
sieurs fragments de miroirs (fig. 56/9, 10), que les auteurs eonsiderent d'origine alanique
tardive.
Un petit objet de parure en bronze, representant une hachette en miniatura,
(fig. 56/2) sernble avoir eu un caractere magique.
Une bouele d'oreille de type Bjelo-Brdo (fig. 56/2) a ete trouvee dans le mortier
de la muraille d'enceinte. L'objet, jadis dore, est contectionne d'un alliage d'etain.
La partie demi-eirculaire de cette boucle d'oreille - rhomboidale en section et aux
aretes nettement accusees - s'aeheve de chaque cote par une protuberance decoree
de granules.Les memes granules, disposes en plusieurs rangees paralleles, longent l'axe
vertical.
Quant aux pieces de harnachement, sur les trois dont on donne la description
deux sont d'un interet tout particulier (fig. 63/3, 5) ; leurs « rais » reproduisent une tete
de bceuf. Peut-etre que la troisieme reproduit le măme motif, mais si tel etait le cas,
celui-ci doit etre schematise au point de devenir meconnaissable (fig. 63/4). De l'avis
des auteurs, ces pieces (destinees a reunir les courroies des renes), bien qu'usant d'un
motif qui rappelle une tradition germanique, sont neanmoins des pieces typiques pour
une population nomade, des steppes.
Le meme chapitre consacre aux objets de parure s'occupe aussi des petites croix
en bronze (dont quelques-unes sont argentees) et en plomb, en depit du fait qu'on serait
plutot enclin de les considerer parmi les objets de culte (pl. XXVIII et XXIX). Par
leur typologie, elles se rangent en deux especes : les eroix-reliquaires (doubles) et les
croix simples. Pour ce qui est des croix-reliquaires (contectionnees toujours en bronze),
sur 1'une de leurs faces on voit un Ohrist crucitie alors que de 1'autre cote apparaît la
Vierge orante. Enfin, parfois, les extremites de Ia eroix sont rnarquees par les bustes
des quatre evangelistes. Les auteurs pensent que les croix-reliquaires ont une origine
byzantine, alors que celles de la deuxieme categorie sont dcproduction locale.
Un autre chapitre de cette etude, intitule « Activites economiques », s'oceupe de
restituer dans la mesure du possible, d'apres le material recolte au cours des fouilles
de Păeuinl Iui Sm1re - materiel represente en tout premier lieu par differents outils -,
la vie economique de cette îorteresse. Des raisons objectives ont empeehe les auteurs de
traitel' de 1'agriculture, de I'elevage ou du travail de 1'os a Păcui. En revanche, ils peu-
vent presenter aux Iecteurs toute une serie d'outils attestant le travail des metaux,
du bois, des fibres textiles, de la pierre, ainsi que la pratique de la peche a large echelle.
Le travail des metaux est confirme aussi bien par des traces telles que les loupes
et differents dechets, que par quantite d'outils de l'espece dont se servent les bijou-
tiers, les ouvriers travaillant les minerais non ferreux, voire les Ierblantiera. Nommons
en ce sens les pinces de bijoutier (fig. 66/2, 4; pl. XXXII, 4); un ciseau en bronze
(fig. 6ti/5 ; pl. XXX/2), de petits ciseaux en aeier (fig. 66/1, 3), une lime fine (pl. XXX/3),
un morceau de fiI d'or (p1. XXX/7), une pincette (pl. XXX/3), une enclume de bijou-
tier (fig. 66/6), ainsi que plusieurs fragments de reeipients en cuivre, portant des traees
evidenteR de rCfeetion.
Bien que le bois ait imns doute tenu un rOle important dans la vie de cet etablis-
222 sement, les outilR de menuisier ROnt assez l'are:s. A retenir deux haeheR de eharpentier
 Resume

(fig. 67 et pl. XXXI/2 -3), deux herminettes type serfouette (fig. 68/2 -3, pl. XXXII
4-5), un foret (fig. 68/1, pl. XXXIII).
Le metier du tisserand a laisse lui aussi quelques traces sous la forme des fusaîoles
en terre cuite (fig. 69) ou en chiste steatique et plomb (fig. 70), des extrămites de ten-
dicula faites d'un feuillet de cuivre (fig. 70/10, pl. XXXII/24), des poids pour le metier
a tisser vertical (pl. XXXII/6, 17, 22, 23), un de a coudre (pl. XXXII/25) et une paire
de eiseaux (fig. 69/9).
A Păcui, le travail de la pierre a connu un grand developpement, surtout la pierre
calcaire necessaire aux assises des maisons, aux poids utilises par les pecheurs et a bien
d'autres fins. Notons la decouverte d'un outil destine a la taille de la pierre (fig. 68/4.)
Quant aux divers objets lies a la pratique de la peche, ils abondent : quantite
de grands hamecons (fig. 71/3-7; pl. XXXIII/I-3, 9-10), deux harpons (fig. 71/1-2)
et bon nombre de poids pour les filets (fig. 71/8-9; pl. XXXIII/4-8). Les differentes
planehes et figures reproduisent les types les plus caracteristiques.
Reunissant en un seul tout les donnees sur I'activite economique a Păoui - celles
obtenues par les auteurs de la presente etude aussi bien que celles resultant d'autres
recherches, qu'il s'agisse de resultats deja publies ou seulement de donnees qui, sans
etre encore presentees de facon systematique, sont pourtant susceptibles de permettre
des appreciations d'un caractere general -, comparant ensuite tous ces elements avec
ce qu'on connaît des autres etablissements contemporains de la meme zone, plusieurs
conclusions s'en detachent. Tout d'abord, en ce qui concerne I'etablissement de Păcuiul
lui Soare, il faut convenir que I'agriculture n'y tenait pas un role important. Il semble
que I'elevage jouissait de plus de faveur aupres des habitants de l'île. Quant aux me-
tiers, il est sur qu'ils etaient arrives a un degre assez haut de developpenient. Toutefois,
le stade actuel des recherches ne permet pas de preciser la eapacite productive des divers
ateliers, ni la mesure dans laquelle ils etaient susceptibles d'influer sur la vie economique
de la forteresse en son ensemble.
Contrairement a certaines opinions qui tendent a Iaire de la peche I'oceupation
essentielle des riverains du Danube aux xe-XII e siecles, les auteurs se proposent de
demontrer qu'il s'agissait lă d'une occupation propre a un groupe assez restreint d'in-
dividus specialises en ce sens, qui, bien que travaillant sans cesse et avec de tres bons
resultats, ne pouvaient cependant determiner le caractere ou I'epanouissement econo-
mique de la citadelle.
Toutefois, une ample cireulation monetaire caracterise quelques-unes des villes
riveraines du Danube (Dinogetia, entre autres et Păcuiul lui Soare) au XI" siecle. Les
auteurs cherehent I'explication de cet etat des choses dans la position geographique de
I'endroit, aussi bien que dans le contexte historique de I'epoque, qui eleva ces simples
etablissementa au niveau des grands centres commerciaux. Selon toute probabilite,
ces centres marchands devaient beaucoup cornpter dans le eommerce de transit, qui
aasurait des debouches eloignes aux centres byzantins de production, poussant leurs
produits jusqu'au cceur des regions sises au nord du Danube.
Le chantier de Păcuiul lui Soare a Iivre [usqu'en 1966 une quantite de 623 pieces
de monnaie antiques et byzantines. Sur ce total, 613 ont ete identifiees, les dix autres
exemplaires ne pouvant etre dechiffres acause des graves degradations qu'ils ont subies.
Toutes ces monnaies ont etc decrites dans le catalogue compris dans ceUe etude (p. 9
et suiv.), selon leul' ordre chl'onologique et selon chaque regne; les pieces frappees par
un seul et meme empel'eur ont etc ~t leul' tonr rangees selon les types auxquels eHes
appal'tiennent. 223
Resume

Les monnaies antiques - 44 en tout - commencent avec deux exernplaires en

bronze, frappes par la ville de Callatis, a I'epoque hellenistique. Ce fait, eorrobore avec
d'autres decouvertes du mâme geme, temoigne de I'activite economique des Callatiens
developpee dans ces regions, Viennent ensuite les pieces romaines des I'", II", If.I" et
celles des IV e- ve sieeles, prouvant que cette activite economique s'est poursuivie
durant plusieurs sîecles - avec une ampleur et dans des proportions qui restent encore
a etre definies.
Digne d'etre signalee s'avere une contrefacon barbare en bronze d'une piece de
monnaie constantinienne du rneme metal. Avec les pieces similaires decouvertes dam,
le Sud de I'Oltenie et les quelques exemplaires de la mâme categorie fournis par la
Moldavie, un nouvel aspect du probleme commence a se dessiner.
La haute epoque hyzantine n'est illustree dans ce domaine que par 10 exemplaires,
echelonnes entre Anastase et Maurice 'I'ibere. C'est bien peu, Neanmoins l'importance
de l'endroit pour le trafic des populations de la rive gauche du Danube est soulignee
par un exagiurn 80lidi de vene, date du vre siecle et trouve dans I'île de Păeui.
Apres une periode depourvue de monnaies (les Vne-IXe siecles), celles-ci reeom-
mencent a apparaître progressivement, avee celles de l'empereur Jean 'I'zimiskes, Un
tableau annexe a la presente etude (p. 2 et suiv.) montre leur nombre par rapport au
total des pieees de monnaie decouvertes dans l'île, ainsi que leur distribution pour chaque
empereur et en rapport avec le nombre des annees de chaque regne.
A retenir que presque toutes ces monnaies sont de bronze. L'argent n'est present
que dans une seule pieee, emise par l'empereur Michel VII (n° 560 du Catalogue) et
l'or dans six exemplaires, tous de basse epoque. Leur etat de conservation, leul' degre
d'usure, la position de leur axe, leul' poids, les surfrappes tous ces details ont ete
notes pour chaque plece dans leCatalogue susmentionne. Une etude a part sera con-
sacree a la mise en valeur de ees donnees numismatiques, dans le contexte de la numis-
matique byzantine et compte tenu de I'aspect regional des decouvertes de Păcui. Mals
notons des a present que des pieces en bronze de Constantin X du type Wroth 18 offrent
une surfrappe du merne empereur, du type Wroth 32 (Catalogue, n'" 427 tl28). Il
a'ensuit que le type Wroth 18 est anterieur au type Wroth 32.

224
 LEGENDES DES FIGURES

Fig. 1 - Reglon sud-ouest de la Dobroudja ou se trouve la forteresse de "Păeuiul lui Soare".

Fig. 2 - La eolline de Dervent, vue de la pointe de l'tle de Păcuiul lui Soare.
Fig. 3 - Pointe nord-est de I'ilc de Păcuiul ou se trouve la forteresse byzantine.
Fig. 4 - Plan de la forteresse de I'tle de Păcuiul lui Soare.
Fig. 5 - Seeau de Leon Sarakinopoulos trouve il Preslav.
Fig. 6 - 1. Dispositio n des bloes de maconnerie dans les murs de la plece de la porte; 2. Disposition des
blocs de maeonnerie dans l'une des parties exterieures de la tour gauche du debarcadere,
Fig. 7 - Pierre de creneau,
Fig. Il - 1. Mur nord perce par les eaux du Danube; 2. Traees des pilotis il la base du mur nord.
Fig. 9 - Les deux "eperons" de la porte, vus de l'ouest; 2. Marehes qui menaient aux etages de la tour
de la porte.
Fig. 10 - Essais de reeonstitution du plan de la porte (arch, M. Dordea-Voitee)
Fig. 11 - Portion du mur d'eneeinte, cOte est.
Fig. 12 - Traees laissees sur le pave il l'entree du deharcadere par la porte plaquee de fer.
Fig. 13 - Debarcadere (rceonstitution de I'areh. M. Dordea-Voitec).
Fig. 14 - Mur en arc de la construction derriere le debarcadere.
Fig. 15 - Mur ouest du chă teau fort.
Fig. 16 - Croquis de l'orientation des murs par rapport au mur il abside.
Fig. 17a -. Profil sud de la section SIlA.
Fig. 17h - Profil nord de la seetion SUI, representant l'alternance des couches de sabIe et des plaques
de mortier.
Fig. 18 -- Portion du profil sud de la section SIlI.
Fig. 19 __ Portion du profil est de la scction SUI.
o

Fig. 20 - 1-3 - variantes du systerne des pilotis et des poutres de la base du mur d'enceinte.
}o'ig. 21 - Plau des constructions de SIVK; LI - atelier; L 2 - logement.
}o'ig. 22 - 1,4, 7-8 - fragments ceramiques du groupe Ilai; 2, 3, 5-6 - 9-10 du groupe I/a2.
}o'ig. 23 - 1-2, 4-5,7-9, 11-12 - fragments ceramiques du groupe I/a3; 3, 6, 10,13-14 du groupe Ija5.
Fig. 24 - 1- 6 fragment ceramique du groupe I/a4.
Fig. 25 - 1-7 fragment ceramique du groupe I/a4.
}o'ig. 26 - 1,4,7, 10 fragment ceramique du groupe L'c : 2, groupe I/b; 3, 5-6,8-9, 11-12, groupe Ije.
Fig. 21 - 1 -12 fragments ceramlques du groupe I/d.
Fig. 28 - 1, fragment ceramlque du groupe II/a;
2, groupe I1/b; 3-11, groupe Ilie; 13, groupe I1/d; 12, 14 -15, groupe I1/f.
Fig. 29 - 1-·12 fragments ceramiques du groupe Ilie; 1:3-18, du groupe I1/g.
Fig. 30 - 1-2 fragments du groupe III; 1, variante a; 2, variante b; 3-4 groupe IVjy, 5-7 groupe IVlb;
8, groupe Vie; 9, groupe V/b; 10 groupe Via; 11-15 groupe VIla. 225

15 - o, 1303
Legendes des Ilgures

Fig. 31 - 1-3 fragments ceramiques du groupe VI/a; 4-6, du groupe YI/b.

Fig. 32 - Ceramlque en argile blanche avec decoratlon en coulcur.
Fig. 33 - Fragments de cruches emalllecs.
Fig. 34 - Fragments de cruches emalllees.
Fig. 35 - Fragments de petites cruches ernalllees.
Fig. 36 - Fragrnents de pctltes cruches emalllees.
Fig. 37 - 1-5, fragments de cruchcs emaillees il decor incise et en relief; 6 - fragment de pot emaille il decor
inclse et cn relief;
Fifl. 38 - Fragrnents de cruches emaillees il decor applique.
Fifl. 39 - Fragment de cruche emaillee. Deversoir en forme de t ete de cerf.
Fig. 40 - 1- 3, Fragments de brocs emailles ; 4, fragmcnt d'unc cruche il decor applique,
Fig. 41 - Fragments de grands pots ernallles il decor applique.
Fig. 42 - Fragments degrands pots emailles ; 1-4 avec decor zoomorphe; 5 - anse decoree d'un bouton.
Fifl. 43 - Pot emallle avec anse, travaille au tour de potier a vitesse reduite,
Fig. 44 - Fragment d'une gourde ernaillee.
Fifl. 45 - Fragment ceramique emaille li couleurs peu usuelles pour le xr siecle.
Fig. 46 - Fragments de cruches, appartenant li la ceramique rouge byzantine.
Fifl. 47 - Petite cruche de couleur rouge travaille au tour de potier li vitesse redult e,
Fig. 48 - Fragments de cruchettes et de pots I'n ceramique rouge byzantine.
Fifl. 49 - Fragments de cruches decorees li engobe micacee.
Fig. 50 - Ceramique li engobe micacee.
Fig. 51 - Vase li provisions (reconstitution).
Fig. 52 - Fragments de vases li provisions.
Fig. 53 - Fragments de vases <le provisions; 1-8 profil des bords; 9-12, fragments des parois; 13-14 trag-
ments des Ionds.
Fifl. 54 - Marques de potiers,
FlfI. 55 - Perles et bracelets I'n verre.
I<'ig. 56 - Parures provenant de Păcuiul Iui Soare (Xe_Xl e siecles).
Fig. 57 - Lunules I'n plomb du xr' siecle.
Fig. 58 - Pendantifs circulaires I'n plomb.
Fig. 59 - Moule pour pendantifs circulaires, trouve li Canlia.
Fig. 60 - Bracelets I'n metal.
Fig. 61 - Section des bracelets en verre d'une tombe sur la colline de Dervent.
Fig. 62 - Parures de vetement du xr' siecle.
}<'ig. 63 - 1- bout de courroie; 2 - moule en bronze; 3-6 - pieces d'harnachement.
Fig. 64 - Moule en bronze pour le modelage des bijoux I'n feuillet d'or,
Fig. 65 - Instrument pour saigner le betall.
Fig. 66 - Ustensiles pour travailler les metaux.
Fig. 67 - Hache de charpentier.
}<'ig. 68 - 1- 3 - ustensiles pour travailler le bois ; 4 - ustensile pour tailler la pierre.
}<'ig. 69 - 1- 8 Iusaîoles en terre glaisc.
Fig. 70 - 1-9, Iusaîoles en pierre et I'n plomb; 10 t ete de "tendicula".
Fig. 71 - Engins de p eche.

226
 LISTE DES PLANCHES

Pl. I - Emplecton du mur d'enceinte ; 1 - pierres lrregulleres : 2 - pierres en forme paralleleptpedique.

PI. II - 1- 2 des murs de la plece de la porte.
PI. III - Ruines de la tour sur larive du Danube; 1 - a gauche on distingue une partie de la mac onnerie de
la tour; 2 - maconnerie de la tour vue de I'Interleur,
PI. IV - Porte nord; 1 - vue de I'exterieur ; 2 - vue de I'Interleur.
PI. V - Entree interieure avec les places ou commence la voftte.
PI. VI - Niches pour la poutre qui bloquait les battants de la porte,
PI. VII - Plece au rez-de-chaussee de la tour de la porte. Les deux entrees sont bloquees avec des murs
il sec du xr' siecle.
PI. VIII - 1 - l'entree exterleure de la porte bloquee par un mur a sec du xr' siecle; 2- les deux "eperons"
de la porte vus du sud.
PI. IX - 1 - I'entree de la tour d'angle du nord-est; 2 - portion du mur est.
PI. X - 1 - La debarcadere de la forteresse a I'epoque de I'etiage ; 2 - le m eme deharcadere a I'epoque des
inondations.
PI. XI - 1 - fente dans le mur d'enceinte ; 2 - blocs de pierre de la derniere marche du debarcadere.
Pl. XII - 1 - ruines de la tour gauche du debarcadere ; 2 - ruines de la tour droite du debarcadere.
PI. XIII - Entree dans la tour gauche du debarcadere ; 1 - vue de I'interleur du château; 2 vue de I'exte-
rieur.
PI. XIV - Entree dans la tour droite du debarcadere ; vue de I'Int erieur de la forteresse; 2 - vue de I'exte-
rieur.
PI. Xv - Les "fentes" du debarcadere.
PI. XvI - 1 - mur ouest a I'epoque de I'etiagc ; 2 - mur ouest a la place ou 1'on distingue les ruines d'une
porte.
PI. XVII - 1 - mur qui longe la rive du Danube ; 2 - mur du XIV e siecle.
PI. XvIII 1-2 - murs contigus a I'ediflce a abside.
PI. XIX - Blocage des entrees de la porte nord avee des murs a sec; 1 - entree interieure de la porte;
2 - L'entree du debarcadere,
PI. XX - 1 - 2 Restes de fonds de cabane dans la partie nord-est de la forteresse.
PI. XXI - 1 - 2 fondements en pierre des maisons datant de la deuxleme moitie du xr siecle.
PI. XXII - 1 - logernent du SIVK; 2 - detall du mur mitoyen du logement et de l'atelier.
PI. XXIII - 1 - 2 fondements en pierre des constructions du SUVK (LI et L 2 ) .
PI. XXIV - Vases du xr' siecle.
PI. XXV - Ceramlque emalllee.
PI. XXVI - Ceramique emalllee. 227
Liste des planches

PI. XXVII - Ceramique de facture superieure.

PI. XXVIII - Petites croix du XIe siecle.
PI. XXIX - Petites croix du XIe siecle.
PI. XXX - 1 - 6 ustensiles pour travailler les metaux ; 7 - fiI d'or; 8-10 - Iragments de vases en cuivre
repares,
PI. XXXI - Ustensiles pour travailler le bois.
Pl. XXXII - Ustensiles pour travailler les fibres textiles.
PI. XXXIII - Engins de peche.
PI. XXXIV - 1 - Imitation du IV e siecle de n.e, (description nr. 44); 2 - Justin Il (nr. 50); 3 - Justin
Il (nr. 52); Maurice Tlbere (nr. 54) ; 5 - Nicephore Il Focas (nr. 55); 6 - J. Tzlmlskes-Baslle Il
(56); 7 - J. 'l'zlmlskes-Baslle Il (66); 8 - J. Tzlmiskes-Baslle Il (nr, 91).
PI. XXXV - 9 - Basile Il-Constantin VIII (nr, 91); 10, Basile Il-Constantin VIII (nr. 85); 11, Basile
II-Constantin VIII (nr, 88); 12 - Romain III (nr. 97); 13, Romain III (nr. 107); 14, Michel
IV (nr. 137); 15 - Michel IV (nr. 141).
PI. XXXVI - 16 - Michel IV (nr. 153); 17, Michel IV (nr. 164); 18, Constantin IX (nr. 220); 19, Cons-
tantin IX (nr, 226); 20, Constantin IX (nr, 239); 21, Constantin IX (nr. 242); 22, Constantin IX
(nr, 247).
PI. XXXVII - 23, Constantin IX (nr. 258) ; 24, Constantin X (nr. 367) ; 25, Constantin X (nr, 368) ; 26,Constantin X
(nr. 377); 27, Constantin X (nr. 430); 28, Romain IV (nr, 48'0); 29, Romain IV (nr. 481).
PI. XXXvllI - 30, Romain IV (nr. 452); 31, Michel VII (nr. 560); 32, Michel VII (nr. 515); 33, Michel
VII (nr, 561); 34, Nicephore (nr, 567); 35, Alexis 1 (nr, 593); 36, Alexis 1 (nr. 595); 37, Alexis
III (nr. 607).

228
 LlSTA ABREVIERILOR

AE = Archaeologiai Erteslto
Archllung = Archaeologia Hungarica
AR = Archeologicke Rozhledy
BOR = Biserica Ortodoxă Română
Dacia = Revue d'archeologie et d'histoire ancienne, N.S.

ESA = Eurasia Septentrionalis Antiqua

FoliaArch = Folia Archaeologica
lAI = I1aBeCTMJI Ha apXeOJIOrM'IeCl\M I1HCTMTYT - Sofia
lAM = I1aBeCTMJI Ha apXeOJIOrM'IeCRM Myaeă -Varna
KS = I{paTRMe co06~eHMJI I1HCTMTyTet MCTOpMM MaTepMaJIbHott RyJlbTypbl [,ARa-
il.eMMM HaYR CCCP -- Moscova
Materiale = Materiale şi cercetări arheologice
MIA = MaTepMaJIbI M MCCJleil.0BaHMJI IlO apXeOJlOrMM CCCP
RESEE = Revue des etudes sud-est. europecnnes
SA = COBeTCRaJI apXeOJlOrMJI
SCIA = Studii şi cercetări de istoria artei
SCN = Studii şi cercetări de numismatică
SCIV = Studii şi cercetări de istorie veche
 LUCRĂRI APĂRUTE PRIVITOARE LA PĂCUIUL LUI SOARE

1. ION NESTOIl. şi PETRE DIACONU, Săpălurile arheologice de la Păeuiul lui Soare, in Materiale, V,1959, p. 587-
592.·
2. PETItE DIACONU, Săpălurile de ia Păcuiul lui Soare, in Maieriole, VI, 1960, p. 653-666.
3. PETRE DIACONU, Şaniierul arheologic Păcuiul lui Soare, in Materiale, VII, 1961, p. 599-608.
4. PETRE DIACONU, R. POPA şi N. ANGHELESCU, Şantieru! arheologic Păcuiul lui Soare, in Materiale, VIII, 1962,
p. 713-722.
5. PETRE DIACONU, Kpenocmb X -XV 66. 6 Ilsmpo« .ayu Coape 6 ceeme apxeo.ioeuxecsax ucc.ceâoeauuă, in
Dacia, N.S., V, 1961, p. 485~501.
6. VASILE CULICĂ şi PETRE DIACONU, HJ.lteapc,,;ue sconemst U3 I1a,,;ylO.It .ltyu Coape, in lAI, XXVI, Sofia,
1963, p. 249-256.
7. PETRE DIACONU, Eâna neueeecmna sconema ua Teo peu. Tepmep , in Apxeo:aoeuR 1, 1963, p. 41-42.
8. PETRE DIACONU, Parures du XIe siecle decouoertes il Păcuiul lui Soare, in Dacia, N.S., IX, 1965, p. 307 -323.
9. PETRE DIACONU, In legălură cu dalarea semnelor in relief descoperite in aşezările feudale timpurii din Dobrogea,
in SCIV, X, 1959, 2, p. 491-497.
10. PETRE DIACONU, Un potul din epoca romano-bizanlină descoperit la Păcuiul lui Soare, in SCIV, XII, 1961,
1, p. 403~405.
11. PETRE DIACONU, Un mormint din secolul XI descoperit la Deroent, în SCIV, XIV, 1963, 1, p. 213~216.

12. PETRE DIACONU, Urme vechi creştine descoperite in sud-t isiul Dobrogei, in BOR, LXXXI, 5-6,1963, p. 546-
557.
13. PETRE DIACONU, Monede rare şi inedite din epoca [eudală de incepul descoperite la Păcuiul lui Soare şi impre-
jurimi, in sctv, XV, 1964, 1, p. 143-147.
14. PETRE DIACONU, Cetatea bizantină de pe insula Păcuiul lui Soare, in Revista muzeelor, II, 1965, 1, p. 15 19.
15. PETRE DIACONU şi EM. ZAH, Despre carierele de piatră de lingă Păcuiul lui Soare, în SCIV, 19, 3, 1968.
16. P. Ş. NĂSTUREL, Peut-on localiser la Peiiie Presta» il Păcuiul lui Soare, in RESEE, III, 1- 2, 1965, p. 17 -33.
17. PETRE DIACONU, Rolul cetăiii din insula Păcuiul lui Soare in cadrul situaţiei politice a Dobrogei la sîlrşilul
secolului X, in Potiiice, 2, Constanta, 1969, p. 395-400.
18. PETRE DIACONU şi N. ANGHELESCU, urme vechi de locuire În colţul de sud-vest al Dobrogei, în Revista muzeelor,
IV, 1968, p. 348-451.
19. PETRE DIACONU şi A. ATANASIU, Două pandaniioe circulare de plumb de la Păcuiul lui Soare, SCIV, XX,
1969, 4, p. 623-624.
20. PETRE DIACONU, Un sigiliu de plumb al lui Alexie Comnenul descoperit la Păcuiul lui Soare, in SCN, IV, 1968,
p. 249-251.
21. PETRE DIACONU, Quelques problemes reioiiţs il la [orieresse buzanline de Păcuiul lui Soare il (a lumiere des der:
nieres [ouiltes a,rcMologiques, in Dacia, N.S" X, 1966, p. 365-37!.
Lucrări apărute privitoare la Păcuiul lui Soare

22. PETRE DIACONU, Despre localizarea Vicinei, in Ponlica, III, Constanta, 1970, p. 275-295.
23. RADU POPA, Păcuiul lui Soare. O aşezare dunăreană cu trăsături urbane tn veacurile XIII-XIV, in Studii,
1964, 1, p. 107-115.
24. C. NICOLESCU şi R. POPA, La ceramique emaittee des XIIIe ei XIve siecles de Păcuiul lui Soare, in Dacia,
N.S., IX, 1965, p. 337-350.
25. RADU POPA, La porte nord de la [orleresse byzantine de Păcuiul lui Soare, in Dacia, N.S., XI, 1967, p. 371-
392.
26. RADU POPA, La porle nord de la forleresse byzantine du X" siecle de Păcuiul lui Soare et ses relations avec
l'archileclure militaire byzantine, in Ades du premier congres inlernational des etudes balkaniques
el sud-est europeennes, II, Sofia, 1970, p. 569-577.
27. D. VÎLCEANU, Reprezentări zoomorfe din secolul XI de la Dunărea de jos, in SCIV, XIII, 1962, 2, p. 373-386.
28. D. VÎLCEANU, Cu privire la data de inceput a cetăţi! de la Păcuiul lui Soare, in SCIV, XIV, 1963, 1, p. 207-
222.
29. D. VÎLCEANU, Cu privire la lehnica de construcţie a zidului de incintă al cetăţii bizantine de la Păcuiul lui Soare
(secolul al X-lea), in SCIV, II, 1965, 2, p. 291-305.
30. D. VÎLCEANU, Debarcaderul şi problema poziţiei geografice a cetăiii bizantine de la Păcuiul lui Soare, in SCIV,
18, 1967, 4, p. 593-615.
31. P. V. COTEŢ, Se urle consideraţii morfohidrografice asupra ostrovului Păcuiul lui Soare din balla Ialomiţei,
in SCIV, XVIII, 1967, 4, p. 617-622.
32. MIRA DORDEA-VOITEC, L'etude de restilution de la porie nord de la forleresse byzantine de Păcuiul lui Soare,
in Dacia, N.S., XI, 1967, p. 293-299.
33. CULICĂ V., O monedă de la Vlaicu Vodti la Dunărea de jos, in SCN, voI. II, 1958, p. 474-475.

232
 INDICE ALFABETIC

Barnabei, F., 103

Barnea, L; 19, 21, 86, 87, 89, 90, 103, 104, 105,
Abritus, 123 107, 110, 113, 119, 123, 135, 139, 142, 143, 146,
Adrianova-Peretz, P. N., 14 148, 151, 153, 155, 156, 157, 158, 159, 161, 168,
Africa de Nord, 160 173, 176, 177
Ahrweiler, Helene, 14, 213 Basarab! vezi Murfatlar
alani, 13 Basarabi (Calafat), 115
Alcedar, 153 Beroe, 67
Alexandria (Egipt), 103 Belaia Veja, 142, 174
Alexandria (Muntenia), 161 Berezoveţ, D. T., 157
Alexius Comnenul, 20, 21, 53 Beşevliev, V. (bizantinolog), 13
Alexius 1, Comnenul, monede, 185, 210, 211 Bichir, Gh., 146, 170
Alexius al III-lea, monede, 185, 211 Birka, 138, 141
Anastasius (Impărat), 224 bizantine, monede, 184-186
Anastasius, monedă, 184, 189 Bjelo-Brdo, 159, 222
Anghelescu, N., 9, 11, 12 Blifeld, D. L, 142
Arabtabia, 9 Bojilov, A. L, 16, 23, 122
Arad, 142 Bonomi, L., 145
Arbman, Holger, 138, 139, 141 Borkovski, 1., 133
Arciar, 152 Bosnia, 141
Arne, T. J., 139, 142 Bucov, 104
Artamonov, !VI. L, 137, 138, 139, 142, 143, 152, 153, Bucovţi, 138
155, 174 Bucureşti, 12, 124
Artamonova, O. A., 137, 138, 139, 152, 156 Bucureştii Noi, 124
Asia Centrală, 133 Bugeac (lac), 9
Asparuch, 124, 125 bulgari, 13, 16, 18, 23, 53, 125
Atanasiu, A., 144 Bulgarii de la Volga, 142
Attaleiates, 20 bulgaro-alanl-chazari (triburi), 124
Austria, 134 Bulgaria, 14, 53, 86, 112, 122, 125, 138, 143, 146,
azovo-crimeean (spaţiu geografic), 126 148, 149, 150, 151, 152, 153, 155, 156, 157, 158,
Axiopolis, 16 210

B
C
Balcani (munţi),
16
Balcano-dunărean (tip ceramic) vezi Dridu, 121, 129 Calla tis, 224
Balta Ialomiţei, 9, 58 Callatis, monede autonome, 181
Bănescu, N., 19 20, 21 Călăraşi, 12, 160 233
Ind ice alfabetic

Canaraua Fetii (vale), 11 D

Ciangova, 1., 149,' 150, 151, 152, 168
Canlia, 145, 221 Daicoviciu, C., 129
Capul Viilor lîngă Histria, 128, 131, 132, 221 Dankanitz, 142, 145
Capidava, 13, 16, 19, 59, 60, 62, 67, 86, 88, 89, 90, Daphne, 11
104, 105, 110, 112, 115, 119, 128, 132, 146, 151, Darenberg-Saglio, 177
152, 155, 161, 164, 214 David (protospatarios şi strateg), 18
Căţelu Nou, 124 Davidson, G. R., 150, 152, 157
Caucaz, 137, 160 Decev, D., 16
Cebotarenko, G.F., 122 Delta Dunării, 14
Cehoslovacia, 138, 139, 141, 146, 155 Deopik, V. V., 137, 148
Cernavodă, 13, 14, 16, 88, 218 Dervent, 19, 52, 86, 88, 104, 105, 128, 151, 214, 216
"Cetăţile de dincolo de Dunăre", 15 Dcrvent (deal), 9, 10, 11, 12
Ciacalopol, Gloria, 161 Develtos, 14, 213
circulaţia monedei bizantine, 184 -186 Diaconu, Petre, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 19,
Chiciu-Regie, 9 20, 22, 25, 53, 67, 85, 86, 104, 110, 126, 128,
China, 140 129, 131, 132, 135, 136, 137, 143, '144, 150, 151,
Ciumbrud, 142, 145 153, 157, 158, 164
Ciurelu vezi Ipoteşti-Cindeşti
Dinogetia, 59, 62, 67, 68, 88, 89, 90, 93, 104, 105,
Cimpia Bărăganului 12, 13
106, 107, 110, 112, 113, 115, 119, 134, 138, 139,
Cimpia Dunării, 15
142, 143, 146, l(i2, 153, 155, 156, 157, 158, 170,
Cluj, 104
173, 176, 178, 214, 223
Cochirleni, 86
Dinogetia-Garvăn, 16, 19, 20, 21, 86, 132, 135, 136,
Comneni (impăraţi), 20
148, 151, 159
Comşa, Eugen, 20, 59, 62, 67, 86, 138, 146, 151, 164
Comşa, Maria, 86, 87, 104, 123, 132, 133, 170
Dimitrov, 1. D., 123
Condurachi, Em., 19 Djingov, Gh., 151
Dniestr, 219
Conea, 1. (geograf) 12
Constantia, 15 Dobrotici, 22
Constantin al IX-lea, monede, 185, 196-201 Dolinescu-Ferche, S., 124
Constantin al X-lea Ducas, 53, 224 Dolj (judeţ), 145
Dolojman, 161
Constantin al X-lea, monede 185, 201-20'1
Constantin cel Mare, imitaţie, monedă, 184 Don, 158
Constantin Porfirogenetul, 15 Donat, 1. (istoric) 12
Constantinescu, Şt., 177 Dordea-Voitec, Mira, 34
Constantiniu, Margareta, 124 Dorostolon, 9, 14, 15, 16, 17, 18, 20, 22, 24, 161,
Constantinopol, 14, 16, 20, 21, 112 213
Constanţa, 9, 13 Dridu (aşezare), 68
Corint, 87, 115, 119, 150, 152, 157 Dridu (cultură arheologică), 69, 121, 129
Coslogeni (cultură arheologică), 11 Dridu (tip ceramic), 86, 121, 129, 219, 220, 221-
Craiova, 145 Dridu (localitate), 145
Drinov, M. S., 13, 123
Crimeea, 15, 112, 115, 119, 126, 135, 151, 152, 159,
160, 220 Dristra, 18, 20,
Ducat, F., 105
Cronica lui Nestor, 14
Csallany, D., 156, 157 Durostorum vezi Dorostolon
234 Coteţ, P. V. (pedolog), 9, 11, 12, 16Q pusek, M., 139
 Indi ce alfabetiC

E Grecia, 14, 87, 157

Grehova Rucia, 155
Echlmăutl, 142, 153 Grimm, P., 68
Egipt, 160 Gura Canllel, 10, 88
Eisner, J., 138, 141 Gyula, Torok, 141
Elba, 141
Esechioi (pădure), 9
Europa centrală, 138, 148 H
Europa răsăriteană, 139, 140, 148
exagium solidi, 185, 211 Halimba, 141
Hamangia (cultură arheologică), 11
Hampel, 1., 139, 141, 148
Helsingfors, 139
F
Hensel, W., 141, 152, 155
Herculanum, 103
Fanagoreea, 151 Herţegovina, 141
FeMr, Geza, 146, 151, 156, 157 Hessen, O. V., 148
Fehner, M. V., 155, Hinog, 105
Feodorov, G. B., 122, 142 Hinog (tip ceramic), 127
Ferenczi, 1., 142, 145 Histria, 88, 132
Fettich, Nandor, 139, 141 Hlrşova, 218
Finlanda, 139 Holovinska, Z., 141, 145
Florescu, Gr., 62, 85, 86, 146, 155, 161 Hoistem, 142
Florescu, R., 62, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 103, 104, Hovanskaia, O.S., 141, 143
105, 110, 112, 115, 119 Ho!lrig, J., 87
fol1es, monedă de bronz, 185 Hruby, V., 138
Frances, E., 107

1
G
Iakirnovo, 156
Galiţa, 9 Iakobson, A. L. 105, 115, 119, 151, 155, 157
Garvăn, 107 Ialomita 164
Gdansk, 141, 145 Iatrus 87
Gela, 103, 145 IgHţa 105
Germania, 68, 148 Igor, cneaz kievlan, 14, 15
Gheorghieva, S., 87, 123, 148, 151, 156, 157, 161 Ileana-Podari, 86
Ghiuzelev, V. (istoric), 14, 15 Ilfov, 86
Giurescu, C. C., 177, 178 Ioan Dukas Vatatzes, 55
Glrliţa, 9, 10 Ioan al III-lea Dukas Vatatzes, monede aur, 185, 211
Glavinitza, 25 Ioan 'I'zlmlskes-Vaslle al II-lea, monede, .184, 189,190
Gnezno, 132, 137 Ioan Tzimiskes, 15, 16, 18, 23, 24, 52, 53, 57,.59,.
Golubeva, L. A., 141 150, 213, 224
Goncearov, V. K., 157 Ioanopol, 17, 18
Goriunova, E. 1., 139 Ion Ionescu de la Brad, 11
goţi, 13, 20, 126 Iortmac, lac, 11
Gradişceto 156 Ipoteşti-Clndeşti, tip ceramic, 124
greci, 13 Isac al II-lea Anghel, 21, 214
Indice alfabetic

Isae al III-lea Anghel Theodor Comnenul, 55 Leczyca, 139

Isaeeea, 214 Leon Diaconul, 18, 24
Iskăr, 122, 219 Leon Sarakinopoulos, 17, 18
Italia, 103, 157 Liapuşkin, 1. 1. 61
Iugoslavia, 141 Liov, 141
Iustin L, monedă, 189 Liova, Z. A., 138, 150, 152
Ivaneo, 22 Loveci, 148, 156, 157
Ivanova, 1., 148 Lukaşovka, 153
Lykostomion, 14, 213

Jazdzewski, K., 132, 133, 141

Jean Tzimiskes vezi Ioan Tzimiskes l\lacarova, T. 1., 104., 105
Jurjalina, N. T., 139, 141, 142, 143, 145 Madara, 125, 133, 156
Maiaki, 157,
Mangalia, 150
K Manova, Ec., 157
Mansurov, A. A. 132
Kaleto, lîngă Popina 87 Marea de Azov, 138, 220
Kaleto, Ungă Sliven, 151 Marea Caspică, 89
Karger, M. K., 138, 139, 143, 160 Marea Neagră, 14, 138
Katakalon Kekaumenos, 19 Marheim, 141
Kersonesul Tauric, 151 Maslov, S., 18
Kiev, 138, 142, 148, 152, 157 Mauriciu Tiberiu, 224
kievieni, 15, 24 Mauriciu Tiberiu, monedă, 184, 189
Kladenţi, 87 Mavrodinov, N., 150, 157, 158
Klisekioi, 151 Măcin, 160
Klumbaeh, Hans, 141 Medgidia, 86
Kolcin, B. A., 165, 167, 168, 176 Mesernbrla, 13, 14
Kolosowna, Zofia, 134 Mesopotamia occidentală, 15, 18, 213
Konde, 142 Metochites, 178
Korzuhina, G. F., 143, 148 Miatev, K., 23
Kostroma, 146 Mihail al IV-lea, monede 185, 193-196
Kostrzewski, 1., 132, 137, 138, 139, 141, 1'12 Mihail al VII-lea, 224
Kralovănski, A., 141 Mihail al VII-lea, monede, 185, 207-209
Kropotkin, V. V., 151, 152 Mihail, fiul lui Anastase (katepan), 19
Krum,13 Mihailov, Stamen, 123, 156
Kucera, M. P., 142 Milcev, Atanas, 146, 155, 156, 157
Kudmac, 1., 68 Mlleticl, Nada, 141
Kuzev, Al., 23 Milonov, A. F., 139, 141
Kuzneţov, V. A., 152 Mînăstirea, localitate, 10
Mircea cel Bătrîn, 22, 214
L Mircea Vodă (sat), 14, 15, 86
Mîrkovo, 151
La Time, 141 Mitcha-Merheim, H., 128
Laurent, V., 21 Mitrea Bucur, 148, 153, 155, 156
236 Leahu, V., 124 Moghilev, 142
 Indice alfabetic

Moldova, 68, 122, 167 Ostrov braţ al Dunării, 9

monedă de argint, 185 Ostrov, comună, 9, 12, 213
Mongait, A. L., 155 Oţetea, A., 123
Morgan, Charles, H. Il, 87, 105
Morintz, Seb., 124, P
Moscova, 135
Muntenia, 15, 122, 124 Padin, V. A., 139
Murfatlar, 86, 87, 88, 105, 106, 123, 126, 128 Pachimeres, 158
Mutafciev, P., 20 Pannonia, 87
Paradunavon, 18, 19, 20, 213
Paristrion vezi Paradunavon
N Passau, 134
Pecena Moghila 148
Napoli, 103 pecenegi, 14, 15, 16, 19, 20, 54
Năsturel, P. Ş., 25, 126 Peloponez, 115
Nitbe, Max, 132 Peninsula Balcanică 13, 15, 17, 18, 20, 24, 149,151
Nestor, 1., 12, 69, 122, 123, 159 Peseva, Raina, 148, 151, 156, 157
Nestor Vestarhul (Katepan), 20 Petkov, Hr., 148
Nicefor al II-lea Focas, monedă, 189 Petre, Aurelian, 146, 148
Nicefor al III-lea, monede, 185, 209-210 Piatra Frecăţei, 67, 104, 105, 146, 148
Nicolae Misticul, 14 Piper, O., 33
Nicolescu, C., 107 Piua Petrii, 21
Nicopolis ad Istrum, monedă, 184 Plrjoaia, 10, 11, 128
Nicorescu, Paul, 161 Pletneva, S. A., 123
Niederle, L., 157 Pliska, 14, 87, 125, 133, 139, 141, 143, 151, 152, 155,
Nikiphoritzes, 20 156, 213
Nipru, 126, 127 Piiska-Aboba vezi Pliska
Nisard, colecţie, 33 Poarta Albă, 104
Nistru, 122, 142 Podul de Piatră, 12
Norlcum, 128, 129, 220, 221 Polonia, 133, 134, 137, 138, 145
Novi Pazar, 123 Polonic, Pamfil, 12
Noviodunum vezi Noviodunum-Isaccea Pompei, 103
Noviodunum-Isaccea, 21, 86, 88, 135, 151, 153, 155 Popa, R., 31, 34, 164, 177
Popescu, Dorin, 148
Popina,86
o Portugalia, 177
Poulik, J., 139
Obîrşia, 145 Preda, C., 161
Odessos, 150 Preslav vezi Preslavul Mare
Oikonomides, N. A., 15, 18 Preslavul Mare, 16, 17, 25, 133, 151, 161, 168
Olbia, monedă sec. III e.n., 184 Pronsk, 132
Oldenburg, 148 Prut, 122, 219
Olteanu, Şt., 167, 173, 178 Pruth vezi Prut
Oltenia, 122, 219
Omurtag, 23 Il
Orient vezi Europa răsăriteană
Orlandini, P., 103 Rasova 86
Ostoiakov, 142 Ravdonikas, V. N., 141, 142 237
Indice alfabetic

Razdelna, 123 Sliven (raion), 152

Razgrad, 87, 161 Smlrnov, A. P., 142
Regie, 9 Smolensk, 142
Restede, 148 Sofiana, 145
Rethi, Lăszslo, 142, 148 Solovleva, G. F., 151, 152
Ribakov, B. A., 15, 152 Sorokin, S. S., 167, 168
Rindina, N. V., 143, 145 Spania, 177
Robinson, 115 Speyer, 141
Roman III Argyros, 19 Spînoche, Valeriu, 12
Roman al III-lea, monede, 184, 191-192 Stancev, St. vezi Vaklinov, St.
Roman al IV-lea, monede, 184-191-192 Staraia Ladoga, 141
Roman Diogene, 20 Staraia Reazan, 132, 133, 155
romane, Imperiale, monede, sec. 1- IV, 183, 184 Stănescu, Eug., 13, 18
Ruse, 87 Stevenson, R., 105
Rusia, 142 Stillwel Mac Kay, Th., 115, 119
Rusia kleviană , 135 Străuleşti-Lunca, 124

ruşi kievieni, 14 Sucidava, 11

Suedia, 139
surfrapare, monede, 185-186
s Svlatoslav, 14, 15, 24, 213
seen, Mărta, 139, 141, 146
Saltovo, 115 Szentes, 146
Saltovo-Maiaţk (tip ceramic), 124, 125, 126, 127, Szoke, Bela, 139, 141, 148
128, 129, 220
Saltovo-Malatk (cultură arheologică), 153
Sarkel vezi Sarkel-Belaia Veja Ş

Sarkel-Belaia Veja, 137, 138, 150, 152, 156

Satu Nou, 11 Şerban, C., 167
Scandinavia, 89, 138 Ştefan, Gh., 21, 148, 151, 161, 179
Schmiedehelm, M., 141
Schumacher, K., 141
Scorpan, C., 86 T
Scythia Minor, 11, 13, 16, 126, 127, 129
Sedov, M. V., 142, 143, 146 Taktikonul cscurial, 18
Siberia, 140 Talbot Rice, D., 105
Sicilia, 103 Tallgren, A. M., 139, 141, 142, 148
Silistra, 86 Tartu, 141
Simeon, ţar bulgar, 14 Tatos,20
Simeon vestis, katepan, 19 Tăpkova-Zaimova, V., 14
Siria, 18, 160 tătari, 22
Sinnicolaul Mare, 148 Teasmine, 157
Sintana de Mureş-Cerneahov (cultură materială), 126, Teodor, Dan, 123
127,128,129,220 Teodorescu, V., 124
Skorpil, Karel, 149 Teplouhov, A. F., 142
Skylitzes-Cedren, 15, 16, 18, 20, 24 Theodorokanos, 16, 17, 18
slavi, 13 Theodoropolis, 18
SIătineanu, B., 105 Theophanes, 13
238 Sliven, 151 Thracia, 17, 18, 213
 Indice alfabetic

Tărnovo, 21, 23, 214 Vasile II Macedoneanul, 19, 59, 214

Tocilescu, or., 12 Vasile II, monede, 184, 190-191
Tomis, 16 Vasilevski, V. G., 20
Tonceva, Gorana, 150 Vegetlus, 33
Totev, Tottu, 17 Verhnll Volgî, 139
Toropu, N., 145 Vieina, 22, 25
Transilvania, 68, 104, 122, 148 Viena, 134
Truchtleichingen, 148 Virkovo, 152
Tufescu, Victor, 12 Vlasova, G. M., 141, 142, 157
Tulcea (judeţ), 86 Volbach, W. V., 105
Tulln, 134 Volga, 141, 142
'I'ver, 142 Voronin, V. V., 143
Vraţa (regiunea), 138

Văjarova, J., 87, 122, 138

Ţ Văiei Drăm, 148

Vllceanu, D., 27, 43, 58, 59, 97, 137, 159

Ţar Asen, 151
Ţara Românească, 112, 167 W

Waage, F. O., 105

u Walafrid Strabo, 126
Weinberg, S. Ş., 115
Ucraina, 157 Werner, Ioachim, 141, 148
Uenze, Syna, 159 Witebsk, 142
Ungaria, 139, 141, 146, 155 Wiadimir (oraş), 142
Uniunea Sovietică, 122, 123, 132, 133, 137, 139, 142, Wroth (catalog numismatic), 224
145, 146, 151, 152, 155, 157 Wuif O., 160
U.R.S.S. vezi Uniunea Sovietică
x
Urtan, V. A., 164
Xiphias, 17, 18

v
Z

Vaklinov, Stancio, 123, 133, 139, 141, 143, 148, 151, Zah, Em., 10, 167
152, 155 Zaharia, Eugenia, 67, 68, 122, 123, 145
Valachia, 214, 219 Zaousaîlov, colecţie, 139
Vâna, Zdenek, 139, 141, 146, 155 Zelence, 141
varegl, '24 Zirra, VI., 86, 128, 132
Varna, 125 Zlatarski, V. N., 13, 14, 16, 20

239
 1

PI. T. ~- Emplect onul zidului de incintă: 1, pietre nr-n-gulat e : 2, pietre <1t' formă
parale lipipedică.
241
 1

Pl. II. - 1-2, feţele interioare ale zidurilor tncăperlt porţii.

242
 1

PI. III. - Re sturile turnului existent tn malul Dunării; 1, tn stînga se distinge o parte
din zidăria turnului; 2, zidăria turnului văzută dinspre nord.
243
 1

PI. IV. - Poarta de nord, 1, vedere dinspre exterior; 2, vedere dinspre interior.
 1

Pl. v. - Intrarea interioară cu locurile de naştere a boltei.

 1

Pl. VI. - Nişele pentru drugul de blocare a canaturilor porţii.

Pl. VII. - Incăperea de la parterul turnului-poartă. Cele două intrări sint blocate cu
ziduri seci din secolul al XI-lea.
247
 J

Pl. VIII. - 1, intrarea exterioarăa porţii blocată cu un zid sec din secolul al XI-lea; 2, cei
doi "pinteni" ai porţii văzuţi dinspre sud.
 1

Pl. IX. - 1, intrarea in turnul din colţul de nord-est; 2, porţiune din zidul de est.

249
 1

FI. X. - 1, Debarcaderul cetăţii in epoca de retragere a apelor; 2, acelaşi debarcader in

epoca de inundaţii.
250
 :§
::;
....
O)
'el
C<!
<» u
....
C<!
..o
O)
'el
co
)~
.....
o-
co
O)

.........
C<!

~::;
>::
;a
....
::;
o
o
:o
ci
>C<!
.....
>::
.~

.sO)
'el

~
·N
.s....
o-
,.., .....
lcj

>::
.....CO
,-.

251
 1

PI. XII. - 1, ruinele turnului din stînga debareaderului ; 2, ruinele turnului din dreapta de-
barcaderului.

252
 2

PI. XTTI. - Intrarea In t 1l1'1l 111 din stînga debnrcadcrulut. 1, văzută din interiorul cetăttl ;
2, văzu tă din exteriorul cetăţii.

253
 1

Pl. XIV. - Intrarea in turnul din dreapta debarcaderului; 1, văzută din interiorul cetăţii,
2, văzută din exteriorul cetăţii.

254
 2

Pl. XV. - "Fantele" debarcaderului.

255
 1

PI. XVI. - 1, zidul de vest în epoca (le maximă retragere a apelor; 2, zldul de vest In locul
un de se disting ruinele unei porţi.
256
 1

PI. XVII. - 1, zidul de-a lungul malului Dunării; 2, zidul din secolul al XIV-lea.

257
 1

Pl. XVIII. - 1-2, ziduri din apropierea clădirii cu absidă.

258
 1

1'1. XIX. - închiderea cu ziduri seci a intrărilor porţii de nord. 1, intrarea interioară a
porţii; 2, intrarea in port.

259
 ,2

Pl. XX. - 1-2. gropile unor locuinţe adlncite din partea de nord-est a cetăţii.

260
 1

PI. XXI. - 1-2, temeliile de piatră ale unor locuinţe din a doua jumătate a secolului al XI-lea.
 1

Pl. XXTT. - 1, locuinţa din SIVK; 2, detaliu privind laturile tnvccinate ale locuinţei ~i
atelierului.

262
 1

PI. XXIII. - 1- 2, temeliile de piatriţ ale construcţiilor din SIYI\: (L 1 şi L 2).

 1

PI. XXIV. - Vase elin secolul al XI-lea.

~64
 3

PI. XXV. - Ceramică smălţuită,

265
 PI. XXVI. - Ceramică smălţuită.

266
1 2

1'1. XXVII. - Ceramică de factură superioară.

267
 J
I
a 2 h

5 6

4b
4a

a b
Pl. XXVIII. - Cruciuliţc elin secolul al XI-lea.
fa 16

3 6

Pl. XXIX. - Cruciuliţe din secolul al XI-lea.

 2
3

5
6

f 9
8

PL xxx. - 1-6, unelte pentru prelucrarea metalelor; 7, strmă de aur; 8-10, fragmente de vase din
aramă ClI reparaţii.
269
 Pl. XXXI. -- Unelte pentru prelucrarea lemnului.

270
 5

fO

13

f2

15 /6

19

24

2S

PI. XXXII. - Ustensile legate de prelucrarea fibrelor textlle,

271
 PI. XXXIII. - Scule de pescuit.
272
 f
2 3

6 7

Pl. XXXIY. - 1, i rnil al ie secolul al IV-lea c.n. (în descriere m.!!); 2, Iust.in II (nr. 50);
3, Iust in II (nr. 52) ; 4, J\Iauriciu Tiberiu (nr. 54); 5, "icefor II Focas (nr, 55); li. 1. Tzimis-
kcs-Vasile II (nr..Sli); 7, 1. Tzimiskts-Vasile II (nr. GG); 8, 1. Tzimiskes-Vastle II (nr. 91).
 9 /0
/1

/2
13 14

15

1"1. xxxv. - 9, Vasile II-Constanlin VIII (nr. 81); 10, Vasile II-Conslantin VIII (nr. 85); 11,
Vasile Il - Conslanlin VIII (nr. 88) ; 12, Roman III (nr. 97) ; 13, Homan III (nr. 107); 14, }[ihailIV
(nr. 137); 15, }Iihail IV (nr, 141).
 16 /7 /8

19 20 21

22

PI. XXXVI. - 16, Mihail IV (nr. 153); 17, Mihail IV (nr. 164); 18, Constantin IX
(nr. 220); 19, Constantin IX (nr, 226); 20, . Constantin IX (nr, 239); 21, Constantin IX
(nr. 242); 22, Constantin IX (nr, 247).
 23
25

26
27 28

29

['1. XXXVII. - 23, Constantin IX (111'.251); 2-t ~i 25, Constantin X (n r. :3(;7 şi 111'. iJ68); 26,
Constantin X (111'. 377); 27, Constantin X (nr.liJO); 28, Roman IV (nr. '180); 29, Roman
IV (nr.~81).
 30 32
31

33
35

l
\

36

1'1. XXXVIII. - 30, Roman IV (nr. 452) ; :J1, Vli hai l VII (11r. 5(0) ; :J2, Mihail VII (nr. 515) ;
33, :\lihail VII (nr. 5(1) ; 34, NiccIor 111 (nr. 5(7) ; 35, Alexirs I (m. 59:i) ; 36, Alexi us I (nr. 595) ;
37, Ak-xi us III (nr. 6(7).