Nicolae Doniţã Mihaela Paucã-Comãnescu

Aurel Popescu Simona Mihãilescu

Iovu-Adrian Biriş

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã

Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu,

Iovu Adrian Biriş, 2005
 Cuprins

REZUMAT .......................................................................................................................... 7
SUMMARY ......................................................................................................................... 8

1. INTRODUCERE
1.1. Aspecte generale ........................................................................................................ 11
1.2. Descrierea habitatelor ................................................................................................. 13
1.3. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... 17
1.4. Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. 27
1.5. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 28

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 31
2.1.1. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... 31
2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... 32
2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... 33
2.1.4. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 57

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 66

2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 66
2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 77

2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 79

2.3.1. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... 79
2.3.2. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34)........................................................113
2.3.3. Pajiºti xerice silicicole (35)...................................................................131
2.3.4. Pajiºti alpine ºi subalpine (36)...........................................................134
2.3.5. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37)..............158
2.3.6. Pajiºti mezofile (38)........................................................................... 174

2.4. Pãduri (4)............................................................................................................................................. 177

2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41)..............................177
2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42).........................................................238
2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44)......................................256

2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5)................................................................................................281

2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51)......................................................281
2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53)..........................................................284
2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54)....................................................295

2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6).................................................................................317

2.6.1. Grohotiºuri (61)............................................................................ 317
2.6.2. Stânci continentale ºi roci la zi (62)........................................................335
2.6.3. Vegetaþie chionofilã (63).....................................................................357
2.6.4. Dune de nisip continentale (64).........................................................363
2.6.5. Peºteri (65)................................................................................ 367

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)......................................................................................368

2.7.1. Comunitãþi ruderale (87).....................................................................368
5
 ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România........................................377

ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemele
internaþionale de clasificare a habitatelor.........................................................385

ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror
conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva
Habitate, Anexa I....................................................................................... 455

ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România.............................463

ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor

speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al
României,
Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor
nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1).......................................................................... 475

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................477
începând cu cele de la altitu- dini mari
spre cele de la altitudini mici. Codul
conþine ºi majuscula R (România).
Rezumat
Denumirea habitatelor s-a fãcut într-o
concepþie unitarã, prin utilizarea a trei
ele- mente definitorii pentru habitatele
natu- rale: i) unitatea fitocenologicã
Lucrarea „Habitatele din România” este mare (pãduri, tufãriºuri, pajiºti,
o primã încercare de descriere unitarã a comunitãþi de mlaºtini ºi terenuri
principalelor tipuri de habitate care se înmlãºtinate, de stâncãrii, de dune de
întâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, nisip, de ape etc.); ii) localizarea în
majo- ritatea figureazã cu denumiri ºi dome- niul geografic (sud-est carpatic,
caracterizãri sumare în sistemele de dacic, getic, moldav, panonic,
clasificare a habi- tatelor CORINE (1991) danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic,
ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, balcanic); iii) speciile de plante
1999). S-au fãcut, în definitorii pentru tipul de habitat.
limita posibilitãþii, corespondenþe cu
princi- palele clasificãri existente pe plan Habitatele au fost descrise dupã urmã-
european toarea schemã:
 Cod ºi denumire;
– NATURA 2000, EMERALD,
CORINE, PALAEARCTIC HABITATS  Corespondenþa cu NATURA 2000,
ºi EUNIS. EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC
HABITATS, EUNIS;
Au fost descrise 357 tipuri de habitate
care se încadreazã în 7 clase ºi 24
subclase ale sistemului de clasificare
PALAEARCTIC HABITATS. Pentru a face
legãtura cu acest sistem de clasificare,
în care sunt incluse majoritatea
habitatelor prezente în România, în
codurile habitatelor româneºti, primele
douã cifre reprezintã codul subclaselor
din PALAEARCTIC HABITATS, iar
ultimele douã numãrul de ordine al
habitatelor în subclasa respectivã.
Numerotarea habita- telor s-a fãcut
6
 Corespondenþa cu asociaþiile
vegetale, iar pentru pãduri ºi cu
tipurile de eco- sisteme forestiere;
 Rãspândirea în România;
 Suprafeþe aproximative;
 Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci,
soluri;
 Structura biocenozei;
 Compoziþia floristicã;
 Valoarea de conservare;
 Literatura utilizatã;
 Redactorul habitatului.
Întrucât nu existã încã suficiente date
despre componentele animalã ºi micro-
biologicã, caracterizarea biocenozelor
s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor,
care reprezintã scheletul stabil ºi sunt
produ- cãtorii principali ai acestor
sisteme supra- individuale ºi care
determinã de fapt ºi prezenþa
populaþiilor consumatoare.
Numãrul mare de habitate din România
se datoreazã variaþiei mari a climei,
determi- natã geografic, la trecerea de
la climatul oceanic la cel continental,
dar ºi reliefului muntos-deluros care
modificã puternic clima pe altitudine.
Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi a
substratului (de la acide la bazice), a
solurilor (de la spodosoluri la
cernoziomuri), a florei (3868 specii, cu
geoelemente foarte diferite, de la arcto-
alpine la submediteraneene, de la
atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei.
Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi
de clasificare superioarã, care caracteri-
zeazã habitatele, sunt specifice
spaþiului carpato-danubiano-pontic. De
menþionat, în acest sens, sunt 11 alianþe
regionale din acest spaþiu cu peste 40
de asociaþii. Din România a fost descrisã
clasa Puccinellio- Salicornietea în cadrul
cãreia 19 asociaþii sunt specifice stepei
ºi litoralului Mãrii Negre.

7
 Summary

The book “Romania's Habitats” is the  Correspondence with NATURA 2000,

first attempt to give a unitary
description of the main types of
habitats that can be found in Romania.
Most of these habitats were included in
several habitats classification systems
used at European level, like CORINE
(1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996,
1999) and EUNIS.

Within the bounds of possibility, the

authors have established correspondences
with the major European habitats
classification systems, i.e. NATURA
2000, EMERALD, CORINE,
PALAEARCTIC HABITATS
and EUNIS.

A number of 357 habitats belonging to

7 classes and 24 subclasses of
PALAEARCTIC HABITATS classifying
system have been described.

The code of habitat types contains the

capital letter “R” (for Romania) and
four figures. The first two figures
represent the codes of PALAEARCTIC
HABITATS subclasses, while the last two
figures represent the running number of
habitats in the respective subclass. The
numbering of habitats starts with those
located at the highest altitudes and
continous with those at the lowest one.

The habitats name has been given as a

whole, using three characteristic
elements for the natural habitats: i)
land cover type (i.e. forests, scrubs,
grasslands, communities of marshes,
rocks, sand dunes or water bodies, etc).
ii) geographic domain where it occurs
(i.e. South-East Carpathian, Dacian,
Moldavian, Pannonic, Danubian, West-
pontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii)
plant species characteristic to the
habitat type.

The habitats have been described as

follows:
 Code and name;
 EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC
HABITATS and EUNIS classifications;
 Correspondence with plant association
classification and, in case of forests,
with forest ecosystem types;
 Distribution in Romania;
 Approximate area;
 Sites description: altitude, climate,
relief, substrata, soils;
 Community structure;
 Flora composition;
 Conservation value;
 Bibliography;
 Author(s) of habitat description.

Since there are not enough data about

microbiological and fauna components
of the ecosystems, the characterisation
of biocenoses has been done on the basis
of flora that represent the very stable
skeleton and main producers of
ecosystems and determining the
occurrence of consumers.

The high number of habitat types in

Romania is due to climate conditions,
geographically determined by the
transition from atlantic to continental
climate, and also to the Carpathian
range that influences significantly the
climate according to altitude.

The diversity of substrata (from acidic

to alkaline), of soils (from spodosoils to
tcernosiom), of flora (about 3 868
species with a great variety of elements,
from alpine to supra-Mediterranean,
from atlantics to pontics) and of
vegetation is also high.

Many plant association and higher

classification units that characterise the
habitats are specific to the Romanian
territory. There are 11 alliances with
more than 40 plant association
characteristic to this territory. For
instance, 19 plant association
characteristic to the pontic and steppe
bioregion and belonging to the
Puccinelio-Salicornietea class have been
described in Romania only.
 INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

În ultimele douã decenii au fost (Stanova et Valachovic, 2002), Republica

elaborate la nivel european mai multe Cehã (Chytry, Kucera et Koci, 2001).
sisteme de clasificare a „habitatelor”,
având ca scop evidenþierea diversitãþii
ecosis- temelor ce alcãtuiesc înveliºul
viu spontan (în parte natural, în parte
antro- pizat) care s-a mai pãstrat pe
continent. Unele dintre aceste sisteme
de clasi- ficare a habitatelor sunt mai
detaliate, de exemplu CORINE (1991),
PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) ºi
EUNIS (1997–
2005), iar altele mai sumare, incluzând
numai acele tipuri de habitate a cãror
conservare necesitã adoptarea unor
mãsuri specifice, de exemplu EMERALD
(2000), Directiva Habitate (1992,
amendatã
în 1999 ºi 2002).
În afara sistemelor de clasificare a
habitatelor existente pentru Europa, în
majoritatea þãrilor au fost dezvoltate
sisteme naþionale de clasificare a habi-
tatelor sau a ecosistemelor. În unele
cazuri acestea sunt unitare, luând în
consi- derare toate categoriile de
acoperire ale terenului, dar cel mai
frecvent se referã doar la o singurã
categorie: pãduri, pajiºti, mlaºtini,
terenuri degradate ºi neproductive,
habitate acvatice etc.
Întrucât diferitele sisteme de clasificare
a habitatelor se bazeazã, cel mai
adesea, pe metode diferite de lucru,
realizarea unei corespondenþe între
acestea este o operaþiune complexã,
care necesitã un sistem coerent de
echivalare ºi de inter- pretare. Astfel de
manuale de echivalare a sistemelor
europene de clasificare a habitatelor, în
special cel utilizat în imple- mentarea
reþelei NATURA 2000, cu cele
naþionale, au fost realizate în
majoritatea þãrilor membre ale Uniunii
Europene, cu deosebire în cele care au
aderat în 2004, de exemplu Slovacia

1
 ªi în România, problema stabilirii habi-
tatelor s-a pus încã din anul 1991, când
un colectiv condus de Mircea Oltean a
început colaborarea în cadrul Progra-
mului Internaþional CORINE, prilej cu
care au fost prezentate peste 240 de
tipuri de habitate. În cursul anilor, a
crescut numãrul habitatelor identificate
ºi descrise sumar, ajungându-se în 1995
la un numãr de 986 de intrãri
aparþinând la 7 niveluri ierarhice de
clasificare. Acest material, amplificat, a
fost preluat în lucrarea PALAEARCTIC
HABITATS
CLASSIFICATION (Devillers, Devillers-
Terschuren et Vander Linden, 1996).
Ulterior au fost descrise categorii mai
mari de habitate pentru pajiºti (Sârbu et
al., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu et
ªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia din
Carpaþii României (Mihãilescu et Sanda,
2004). Recent, au fost conturate 57 de
categorii de habitate, fãcându-se ºi
corespondenþa lor cu categoriile de
habi- tate din Directiva Habitate,
EMERALD ºi EUNIS (Sârbu et al., 2003).
Prezenta lucrare, „Habitatele din
România”, este o primã încercare de
descriere unitarã a principalelor tipuri
de habitate întâlnite pe teritoriul þãrii,
din care majoritatea figureazã cu
denumiri ºi caracterizãri sumare în
sistemele de clasi- ficare a habitatelor
CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC
HABITATS (1996, 1999),
precum ºi de realizare a corespondenþei
cu sistemele de clasificare utilizate la
nivel european, în special cel utilizat
pentru NATURA 2000. România, în
calitate de viitor stat membru al Uniunii
Europene, are obligaþia de a
implementa reþeaua NATURA 2000, o
reþea pan-europeanã pentru
conservarea naturii, în scopul protejãrii
habitatelor naturale, a florei ºi

12
INTRODUCERE

faunei sãlbatice, conform prevederilor adicã prin cuvântul „dacian”.

Directivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi
Directivei Habitate (92/43/EEC).
Aceastã lucrare a fost conceputã ca
un manual de prezentare a
habitatelor naturale din România ºi
de stabilire a corespondenþei
acestora cu habitatele din sistemele
de clasificare utilizate la nivel
european. Întrucât nu s-au fãcut
cercetãri speciale, lucrarea se
bazeazã pe materiale existente, încã
departe de a fi complete. Autorii sunt
conºtienþi cã, prin aceastã lucrare, nu
se epuizeazã întreaga diversitate
ecologicã a României ºi cã existã încã
habitate care nu au fost identificate ºi
descrise. Este posibil, de asemenea,
ca ºi conturarea unor habi- tate sã fie
discutabilã. Cercetãri viitoare vor putea
aduce completãri ºi precizãri în acest
sens. Înainte de a da detalii despre
conþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã o
problemã terminologicã.
Începând cu Programul CORINE, s-a
încetãþenit în Europa termenul de
habitat care, stricto senso, înseamnã loc
de viaþã, adicã mediul abiotic în care
trãieºte un organism sau o biocenozã
distinctã. Acest mediu este un geotop
cãruia îi corespunde un ecotop. Iar
acest ecotop transformat de biocenozã
este un biotop. În aceastã accepþiune
este definit habitatul în lucrãrile clasice
de biologie ºi ecologie, inclusiv în unele
dicþionare (de exemplu: www.Biology-
Online.org/dictionary/habitats). Dar, în
accepþiunea care i s-a dat în programul
CORINE ºi apoi în celelalte sisteme de
clasificare ce au urmat, prin habitat s-a
înþeles, de fapt, un ecosistem, adicã
un ,,habitat” stricto senso ºi biocenoza
corespunzãtoare care îl ocupã.
Acest lucru rezultã clar, din felul în
care sunt denumite habitatele (de
exemplu: Dacian woodrush-beech
forests – Pãduri dacice de fag cu Luzula).
În aceastã denu- mire habitatul, înþeles
strict „ca loc de viaþã”, nu apare decât
prin denumirea geograficã a biocenozei,
Analizând, în continuare, termenul
habitat în sensul larg, în care este
utilizat în inventarele europene, rezultã
cã nu este vorba despre habitate
individuale ci despre toate habitatele
(respectiv eco- sistemele) care au
aceleaºi biocenoze. În exemplul de mai
sus, prin habitatul
„Dacian woodrush-beech forests” se
înþelege totalitatea fãgetelor dacice în
care stratul ierbos este dominat de
Luzula luzuloides. Este, aºadar, vorba
despre un tip de habitat (ecosistem).
Este important ca acest lucru sã fie avut
în vedere de cãtre cei care consultã
atât aceastã lucrare, cât ºi diferitele
sisteme europene de clasificare a
habitatelor.

Nivelul de detaliere a habitatelor

utilizat este foarte diferit de la un
sistem de clasificare la altul. De
exemplu, tipul de habitat „9110 Luzulo-
Fagetum beech forests – Pãduri de fag cu
Luzula”, din Directiva Habitate, include
atât pãdurile pure de fag, cât ºi
amestecurile de fag cu brad, de fag cu
brad ºi molid care au acelaºi tip de florã
ierboasã acidofilã (Luzula luzuloides,
Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa,
Vaccinium myrtillus, etc.). În clasificarea
PALAEARCTIC HABITATS tipului de
habitat, menþionat mai sus, îi corespund
18 tipuri de habitate.
În stabilirea nivelului de detaliere a
habitatelor, în lucrarea de faþã s-a mers
pe linia unei prezentãri suficient de
deta- liate, în sensul celei utilizate în
sistemul de clasificare PALAEARCTIC
HABITATS.
În ceea ce priveºte caracterizarea habi-
tatelor, trebuie precizat cã pentru
descrierea „locului de viaþã” (habitatul
în sens strict) s-a folosit termenul de
staþiune. Biocenozele au putut fi
caracte- rizate doar prin compoziþia,
structura ºi specificul ecologic al
fitocenozei deoarece, pânã în prezent,
datele referitoare la zoocenozã ºi
microcenozã sunt relativ puþine ºi
disparate. Astfel de date vor trebui sã
fie completate în viitor.
 INTRODUCERE

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

când habitatele româneºti vor fi incluse

Habitatele prezentate în aceastã într-un sistem de clasificare
lucrare sunt descrise dupã urmãtoarea internaþional, se vor utiliza codificãrile
schemã: corespunzãtoare.
 Cod ºi denumire;
 Corespondenþa cu sistemele de
clasi- ficare utilizate la nivel
european (NATURA 2000, EMERALD,
CORINE, PALAEARCTIC HABITATS,
EUNIS);
 Corespondenþa cu asociaþii vegetale,
iar pentru pãduri ºi cu tipuri de eco-
sisteme forestiere;
 Rãspândirea în România;
 Suprafeþe aproximative;
 Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci,
soluri;
 Structurã: edificatorii ºi caracterul
ecologic al fitocenozei, descrierea
fitocenozei pe straturi;
 Compoziþia floristicã: specii edifica-
toare, specii caracteristice, specii
ende- mice, rare, alte specii
importante;
 Valoarea de conservare exprimatã prin
indicatorii: redusã, moderatã, mare,
foarte mare;
 Literaturã utilizatã;
 Redactori.
Codul fiecãrui tip de habitat este
alcãtuit din litera R (de la România) ºi
din 4 cifre. Primele douã cifre din cod
corespund cu cele ale claselor,
respectiv subclaselor din clasificarea
PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele
douã sunt numerele de ordine ale
habitatelor româneºti în subclasele
respective. Au fost descrise habitate
aparþinând la urmãtoarele clase ºi
subclase de habitate, conform
clasificãrii PALAEARCTIC HABITATS
(tabelul 1).
Habitatele româneºti sunt ordonate de
la altitudini mari spre cele mici în
cadrul fiecãrei clase ºi subclase. Atunci
1
Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelor
descrise

COD DENUMIR E
1 Comunitãþi litorale ºi halofile
11 Comunitãþi marine
12 Braþe de mare ºi þãrmuri
15 Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri
halofile
16 Dune ºi plaje de nisip litorale
2 Ape continentale (non-marine)
22 Ape stãtãtoare dulcicole
23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre
3 Tufãriºuri ºi pajiºti
31 Lande ºi tufãriºuri temperate
34 Stepe ºi pajiºti xerice calcicole
35 Pajiºti xerice silicicole
36 Pajiºti alpine ºi subalpine
37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi
înalte (buruieni subalpine)
38 Pajiºti mezofile
4 Pãduri
41 Pãduri temperate de foioase cu
frunze cãzãtoare
42 Pãduri temperate de conifere
44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi
de mlaºtinã
5 Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate
51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave)
53 Vegetaþie de margini de ape
54 Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie
6 Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri
continentale
61 Grohotiºuri
62 Stânci continentale ºi roci la zi
63 Vegetaþie chionofilã
64 Dune de nisip continentale
65 Peºteri
8 Terenuri agricole ºi peisaje
artificiale
87 Comunitãþi ruderale
14

IN
TR
OD
UC
ER
E

Fig. 1 Tipurile de influenþe în florã ºi faunã ºi principalele domenii geografice ale României (dupã Atlasul R.S. România, 1978, cu completãri)
 INTRODUCERE

Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologice (denumirea tipurilor de

mari (pãduri, pajiºti, tufãriºuri, etc.),
loca- lizarea în domenii geografice (sud-
est carpatic, dacic, getic, moldav,
panonic, danubian, vest-pontic, ponto-
sarmatic, balcanic) (fig. 1) ºi speciile de
plante care sunt definitorii pentru
habitat.
Corespondenþa cu sistemele de clasi-
ficare, utilizate la nivel european,
constã în indicarea codurilor ºi a
denumirilor tipurilor de habitate din
clasificãrile luate în considerare
(NATURA 2000, EMERALD, CORINE,
PALAEARCTIC HABITATS,
EUNIS). Nu s-a forþat realizarea
corespon- denþei cu tipuri de habitate
specifice vestului continentului atunci
când tipurile est-europene nu sunt
echivalente cu cele vest-europene.
Corespondenþa cu asociaþiile vegetale
se face prin indicarea denumirii ºi auto-
rului acestora. Pentru pãduri, se indicã
codul ºi denumirea tipurilor de
ecosisteme forestiere.
Rãspândirea tipurilor de habitate în
România se redã dupã cum urmeazã:
i) pentru Carpaþi, pe subdiviziuni mari
(Carpaþii Orientali, Carpaþii
Meridionali, Carpaþii Occidentali) sau
pe masive muntoase; ii) pentru dealuri
ºi câmpii, pe regiuni istorice (Moldova,
Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat,
Criºana, Maramureº, Transilvania) sau pe
mari uni- tãþi de relief (Podiºul Central
Moldovenesc, Subcarpaþii Munteniei,
Câmpia Dunãrii etc.) (fig. 2).
Suprafaþa este datã cu aproximaþie, pe
baza informaþiilor existente în diverse
studii, cercetãri, planuri de
amenajament etc. ºi, prin urmare,
trebuie avutã în vedere doar ca având o
valoare orientativã.
Staþiunile se caracterizeazã prin altitu-
dine (în general un interval altitudinal),
climã (temperatura medie anualã,
preci- pitaþii medii anuale), forme de relief
(versant, culme, platou, vale, luncã
etc.), rocã sau substrat, soluri
1
soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtã
caracterizare ecologicã a acestora).

Structura este definitã prin caracterul geo-

grafic, ecologic, fitosociologic al fitoce-
nozei ºi descrierea acesteia pe straturi.

Compoziþia floristicã este redatã pentru

principalele categorii de plante:
I) specii edificatoare (în general spe- ciile
dominante sau codominante, care
furnizeazã volumul cel mai mare de
biomasã ºi definesc fitocenoza);
II) specii caracteristice pentru asocia- þiile
vegetale din habitat;
III) specii endemice ºi rare;
IV) alte specii importante (în general spe- ciile
constante în asociaþiile respec- tive).
Pentru numele ºtiinþific al taxo- nilor
vegetali, s-a utilizat denumirea
consideratã validã, având ca lucrare de
referinþã Flora Ilustratã a României.
Pteridophyta et Spermatophyta (Ciocârlan,
2000).

Valoarea conservativã pentru fiecare tip de

habitat este apreciatã pe o scarã cu patru
categorii:
I) redusã, care nu necesitã mãsuri speci- fice
de conservare;
II) moderatã, care necesitã conservarea unor
eºantioane reprezentative la nivel regional;
III) mare, care necesitã mãsuri specifice de
conservare pentru majoritatea situ- rilor
care conþin habitatul respectiv;
IV) foarte mare, care necesitã mãsuri spe-
cifice de conservare a tuturor siturilor
din România cu habitatul respectiv.

Au fost menþionate speciile de plante

superioare care intrã în compoziþia flo-
risticã a habitatului ºi sunt listate în Anexele 2
(DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate.

Literatura: se indicã selectiv sursele biblio-

grafice (în general lucrãri de sintezã, în care
se pot gãsi ºi indicaþii bibliografice de
detaliu ºi, în plus, lucrãri necuprinse în
asemenea sinteze).
INTRODUCERE

Redactori: se indicã numele celui sau

celor care au descris habitatul
respectiv.
16

Lucrarea are în anexe:

I) lista tipurilor de habitate din
România descrise în lucrare;
II) corespondenþele habitatelor din
România cu cele din inventarele
euro- pene menþionate, cu
asociaþiile vege- tale din sistemul
fitosociologic, cu tipu- rile de
ecosisteme forestiere ºi tipurile de
pãdure (în cazul pãdurilor);
III) lista tipurilor de habitate, din
Directiva Habitate, care au echivalent
în sistemul românesc de clasificare a
habitatelor;
IV) lista tipurilor de pãdure, conform
clasi- ficãrii zonale a tipurilor de
pãdure funda- mentale din România;
V) lista tipurilor de habitate naturale
de interes comunitar din România a
cãror conservare necesitã
desemnarea de Arii speciale de
conservare (OM nr.
1198/25.11.2005, publicat în M.O.
al României, Partea I, nr. 1.097/
6.12.2005).

Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãrii

a fost urmãtoarea:
i) Simona Mihãilescu – habitate
alpine;
ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº
– habitate de pãdure;
iii) Aurel Popescu – habitate de
pajiºti;
iv) Mihaela Paucã-Comãnescu –
habitate de tufãriºuri.

Numãrul habitatelor descrise se ridicã la

357. Habitatele descrise au fost
încadrate în 7 clase, respectiv 24 de
subclase, ale sistemului de clasificare
PALAEARCTIC HABITATS. Pe subclase de
habitate, numãrul habitatelor descrise
este pre- zentat în tabelul 2.

Un numãr de 173 de habitate, din cele

descrise în lucrare, corespund la 62 de
tipuri de habitate naturale de interes
comu- nitar a cãror conservare necesitã
desem- narea de Arii Speciale de
Conservare (ASC) (Anexa 1, Directiva
Habitate).
În concluzie, se poate afirma cã, prin
descrierea habitatelor din România, din care
multe nu se întâlnesc în alte regiuni, se
îmbogãþeºte simþitor inventarul euro- pean al
habitatelor.

Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclase de

habitate

SUBCLASA DE HABITATE NR.

11 Comunitãþi marine 1
12 Braþe de mare ºi þãrmuri 1
15 Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi
pãduri halofile 33
16 Dune ºi plaje de nisip litorale 11
22 Ape stãtãtoare dulcicole 13
23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 3
31 Lande ºi tufãriºuri temperate 33
34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 21
35 Pajiºti xerice silicicole 3
36 Pajiºti alpine ºi subalpine 19
37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de
ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16
38 Pajiºti mezofile 4
41 Pãduri temperate de foioase cu
frunze cãzãtoare 65
42 Pãduri temperate de conifere 18
44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de
mlaºtinã 23
51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 2
53 Vegetaþie de margini de ape 12
54 Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie 23
61 Grohotiºuri 15
62 Stânci continentale ºi roci la zi 23
63 Vegetaþie chionofilã 6
64 Dune de nisip continentale 5
65 Peºteri 1
87 Comunitãþi ruderale 6
Total 357

1.3. AMBIANÞA GEOGRAFICÃ ºI ECOLOGICÃ ÎN CARE SE
DEZVOLTÃ HABITATELE DIN ROMÂNIA
Pentru a înþelege ºi a putea interpreta
cauzal marea varietate de habitate, din
România, este necesarã o scurtã
prezentare a ambianþei geografice care
o determinã
ºi a parametrilor ecologici ai
habitatelor.
Pe harta geograficã a Europei, teritoriul
României se gãseºte între 43037’07" ºi
48015’06" latitudine nordicã ºi între
20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã,
iar relieful muntos din centrul acestui
teri- toriu se ridicã pânã la 2544 m
altitudine. Principalele unitãþi de relief,
la care se face referire în rãspândirea
habitatelor, sunt redate în harta din
figura 2.
România este situatã în plinã zonã a
clima- tului temperat, dar acolo unde
longitudinal se produce trecerea de la
climatul de pãdure, temperat oceanic,
la cel stepic, temperat continental, iar
latitudinal la limita dintre climatul mai
rãcoros ºi mai umed al Europei medii
ºi cel mai cald
ºi uscat al Europei sudice (submeditera-
neene).
Luând în considerare, corelat, clima
precum ºi vegetaþia naturalã ºi solurile
ca expresie a climei, se poate constata
cã, în lipsa sistemului muntos-deluros al
Carpaþilor, teritoriul României s-ar
situa, în majoritate, în marea zonã a
silvostepei europene iar partea de sud-
est în zona stepei europene care atinge
în România
ºi Bulgaria limita ei vesticã. Acest lucru
îl atestã desfãºurarea acestor zone pe
conti- nentul european (fig. 3).
Prezenþa sistemului muntos-deluros al
Carpaþilor, în centrul teritoriului,
induce importante modificãri în clima
zonalã ºi în consecinþã ºi în vegetaþia ºi
solurile zonale. Principala modificare,
determinatã de creºterea altitudinii,
este formarea a patru climate
INTRODUCERE
Dar, existenþa Carpaþilor are ºi un efect
perimontan, de creºtere a precipitaþiilor
în teritoriile de câmpie învecinate. În
aceste teritorii se formeazã pãduri
caracteristice zonei pãdurilor
temperate ºi anume, în parte a celor
mezofile, medioeuropene, în parte a
celor termofile-submezofile, sud-
europene. Ca urmare, în teritoriile
situate sub 300–400 m altitudine, din
preajma Carpaþilor, se contureazã a
treia zonã de vegetaþie ºi soluri – zona
pãdurilor de foioase sau nemoralã.
Astfel, în România clima, vegetaþia ºi
solu- rile se manifestã prin urmãtoarele
unitãþi zonale pe latitudine (fig. 4):
 zona de stepã, în câmpiile ºi podiºurile
din sud-estul României, între
altitudinile de 0 ºi 100 m;
 zona de silvostepã, în câmpiile ºi podi-
ºurile din estul, sudul ºi vestul
României, între altitudinile de 50 ºi
150 m;
 zona pãdurilor de foioase sau nemo-
ralã în câmpiile, piemonturile ºi
podiºurile periferice regiunii muntos-
deluroase, între altitudinile de 100–
300(400) m.
În teritoriul muntos-deluros existã
urmã- toarele unitãþi zonale pe
altitudine:
 etajul nemoral al pãdurilor de foioase
(între 300–400 ºi 1300–1450 m)* alti-
tudine**;
 etajul boreal al pãdurilor de molid
(între 1300–1450 ºi 1750–1850 m);
 etajul subalpin al rariºtilor de arbori
ºi tufãriºurilor (între 1750–1850 ºi
2000– 2200 m);
 etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi al
pajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m).
altitudinale care se eviden- þiazã
prin patru etaje de vegetaþie ºi de
soluri.
1
* Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii
Orientali ºi Munþii Apuseni, urmãtoarele valori în
special la Carpaþii Meridionali.
** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri de
foioase, dar formate din eficatori diferiþi: în zonã
pãdurile sunt formate din Quercus robur, Q. cerris,
Q. frainetto, iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercus
petraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã, la alti- tudini
mai mari, Abies alba ºi Picea abies).
18

IN
TR
OD
UC
ER
E

Fig. 2 Marile unitãþi de relief ale României (dupã Atlasul R.S. România, 1978)

În Dobrogea, silvostepa se situeazã, ca
etaj, deasupra stepei zonale, iar
deasupra silvostepei se dezvoltã încã
douã etaje:
 etajul pãdurilor submediteraneene de
stejar pufos (prezent în Dobrogea ºi
posibil în sudul Banatului);
 etajul pãdurilor nemorale, cu
subetajul inferior al pãdurilor de
gorun ºi de amestec cu gorun, dar
puternic influenþat submediteraneean.
În cadrul zonei de stepã, se disting
douã subzone:
 a stepei cu graminee (foarte restrânsã);
 a stepei cu graminee ºi
dicotiledonate.
În cadrul zonei de silvostepã, se disting
douã subzone:
 a silvostepei nordice cu stejari
mezofili
(Quercus robur);
 a silvostepei sudice (submediteraneene)
cu stejari xerofili (Quercus pubescens,
Q. pedunculiflora);
INTRODUCERE
În cadrul zonei nemorale se disting
douã subzone:
 a pãdurilor de stejari mezofili
(Quercus robur);
 a pãdurilor de stejari termofili-
submezofili
(Quercus cerris, Q. frainetto).
În cadrul etajului nemoral se disting
douã subetaje:
 a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu
gorun;
 a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag.
În cadrul etajului boreal s-ar putea
distinge de asemenea douã subetaje:
 al pãdurilor de molid montane;
 al pãdurilor de molid presubalpine.
În cadrul etajului subalpin se disting
douã subetaje:
 al rariºtilor de molid, zâmbru ºi al
tufãri-
ºurilor de jneapãn;
 al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododen-
dron.
Fig. 3 Aºezarea României în raport cu
zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia
1
României, 1983)
20

IN
TR
OD
UC
ER
E

Fig. 4 Harta vegetaþiei României (dupã N. Doniþã, manuscris)

 INTRODUCERE

Fig. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România, în funcþie de diferitele influenþe climatice

ºi de relief, pe douã profile – A: nord-sud, B: vest-est (dupã Chiþu, 1975)

În cadrul etajului alpin se distinge un versanþii estici ai Munþilor Apuseni

singur subetaj, inferior, al tufãriºurilor ºi a Carpaþilor
pitice de Salix, Loiseleuria ºi al pajiºtilor
de Festuca supina, Carex curvula ºi Juncus
trifidus.
Chiar simpla enumerare a numeroaselor
unitãþi zonale de climã-vegetaþie-soluri
sugereazã multitudinea de habitate ce
pot exista în România, pentru cã trebuie
avut în vedere cã, în fiecare din aceste
unitãþi, pe lângã habitate zonale,
existã ºi habitate intrazonale,
condiþionate de cli- matul local, de sol,
de rocã etc.
Dar, în formarea habitatelor mai
intervine o importantã condiþie
geograficã; dife- renþierea regionalã a
climei, care condi- þioneazã ºi
diferenþieri corespunzãtoare în
vegetaþie ºi soluri, deci în habitate.
În partea de vest ºi de nord a României,
ca ºi pe versanþii vestici ai Carpaþilor
Occidentali ºi Orientali, clima are o
nuanþã oceanicã, pusã în evidenþã
printr-o canti- tate mai mare de
precipitaþii (fig. 5).
În partea de est a þãrii, ca ºi pe
2
Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei, clima
este mai continentalã, cu precipitaþii mai
puþine ºi extreme termice mai accentuate.
În partea de sud a României, clima are
nuanþe submediteraneene, puse în evi-
denþã prin temperaturi de varã mai ridicate,
precipitaþii mai puþine, dar cu douã maxime,
unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnã
ºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii.
Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilor de
Sud-Est, mai întâi pe direcþia nord- sud apoi
est-vest, aceste influenþe regio- nale de
climã sunt destul de bine delimitate
teritorial. În câmpiile din sud-estul þãrii se
produc totuºi ºi interferenþe climatice, de
exemplu între climatul est-european, conti-
nental ºi cel submediteranean.
Marea Neagrã nu modificã simþitor cli- matul
din România, influenþa acesteia
manifestându-se mai mult în Dobrogea, în
special prin regimul termic mai rece
primãvara, mai temperat vara ºi mai cald
toamna, pe fondul climatului stepic,
influenþat submediteranean, din aceastã
parte a þãrii.
INTRODUCERE
Diferenþieri regionale se produc ºi din
cauza rocilor pedogenetice care
influenþeazã unele caracteristici,
ecologic importante, ale solurilor. Pe
rocile acide (granite, grano- diorite,
ºisturi cristaline) se dezvoltã soluri cu
aciditate mare, cu descompunere
incompletã a necromasei ºi cu
fertilitate scãzutã. Pe complexul de roci
de fliº din Carpaþii Orientali ºi de
Curburã se dezvoltã soluri profunde,
fertile ºi cu capacitate mare de
înmagazinare a apei. Pe rocile
calcaroase cu capacitate termicã mai
mare se dezvoltã soluri cu conþinut ridi-
cat de humus, dar supuse la pierderea
mai accentuatã a apei din sol. Pe roci
vulcanice se dezvoltã andosoluri. Soluri
cu totul deosebite se dezvoltã pe
nisipuri (psamosoluri, uscate vara). În
stepã, din cauza evapotranspiraþiei
puternice care aduce la suprafaþã
cloruri ºi sulfaþi din apa freaticã ºi care
se depun în sol, se dezvoltã soluri
zonale cernoziomice ºi soluri salinizate.
În lunci, existã soluri aluviale, mai mult
sau mai puþin evoluate, dezvoltate pe
aluviuni.
În formarea habitatelor din România
sunt hotãrâtoare compoziþia florei ºi a
faunei care constituie biocenozele, în
special adaptãrile ecologice ale
speciilor la climã
ºi sol, precum ºi rãspândirea lor în
funcþie de aceste adaptãri. Trebuie avut
în vedere cã, din punct de vedere al
adaptãrilor ecolo- gice, în România
existã o mare varietate de specii, de la
oligoterme la termofile, de la higrofile
la xerofile, de la oligotrofe la eutrofe.
Flora României are 3868 de specii
(Ciocârlan, 2000).
Din punct de vedere al rãspândirii, flora
României este distribuitã dupã
urmãtoarele mari tipuri de geoelemente
(tabelul 3).
În funcþie de aºezarea geograficã, pre-
zenþa sistemului muntos-deluros al
Carpaþilor, diferenþierile regionale ale
regi- mului factorilor climatici, varietatea
geolo- gicã ºi pedologicã, diversitatea
floristicã
ºi faunisticã, în România s-a identificat
un numãr de 21 de regiuni ecologice
(fig. 6).
Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri
de geoelemente (dupã Borza 1965)
TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%)
– nordic ºi alpin
(arctic, arcto-alpin,
subartic, altaic, 14%
boreal)
– eurosiberian ºi european 40%
– sudic (submediteranean
ºi mediteranean) 8%
– sud-estic (iliric, balcanic,
caucazic, tauric, anatolic) 10%
– estic, continental (pontic,
sarmatic, ponto-panonic,
ponto-siberian,
poneto-mediteranean) 20%
– vestic (atlantic,
subatlantic, atlantic- 1%
mediteranean)
– endemic 4%
– cosmopolit, adventiv 3%
De asemenea, trebuie arãtat cã pe teri-
toriul României se regãsesc 5 din cele
11 regiuni biogeografice ale Europei
(fig. 7), fiind singura þarã de pe
continent care are mai mult de 4
regiuni biogeografice. Cele cinci regiuni
biogeografice care se intersecteazã pe
teritoriul României sunt: continentalã
(53% din suprafaþa þãrii), alpinã (23%),
stepicã (17 %), panonicã (6%) ºi
ponticã (1%) (fig. 8).
În aceste condiþii geografice, care
creeazã o ambianþã ecologicã aparte în
spaþiul carpato-dunãrean, nu este
întâmplãtoare formarea unui mare
numãr de habitate specifice, structural
asemãnãtoare celor din restul Europei,
dar în compunerea cãrora intrã, pe
lângã un contingent de bazã de specii
eurasiatice ºi general- europene, multe
elemente sud-est euro- pene (balcanice,
taurice, caucaziene, pontice) ºi chiar
vest-asiatice (anatolice).
În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã,
trebuie arãtat cã staþiunile, ce iau
naºtere în aceste condiþii geografice,
sunt deosebit de variate din cauza
accentuatelor modi- ficãri zonale,
regionale ºi locale de regim termic ale
aerului ºi solurilor, de conþinut de apã ºi
substanþe nutritive din soluri în funcþie
de profunzimea, conþinutul de sche- let,
textura, structura, de natura ºi conþi-
nutul de humus ºi de aciditatea lor.
22

Fig. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA)
Biocenozele ce se formeazã în aceste
staþiuni sunt ºi ele profund deosebite
prin compoziþia, structura ºi adaptãrile
orga- nismelor care le compun.
În etajul alpin, din cauza cantitãþii reduse
de cãldurã în perioada scurtã de vege-
taþie, a solurilor puþin profunde, sãrace
în substanþe nutritive ºi foarte acide, cu
multã apã, în parte însã nedisponibilã din
cauza temperaturii scãzute, biocenozele
caracte- ristice sunt cele de tufãriºuri
pitice de sãlcii (Salix herbacea) ºi azalee
(Loiseleuria procumbens), precum ºi
pajiºtile scunde de Carex curvula, Juncus
trifidus, Festuca supina. Pe calcare, pe
stânci, pe groho- tiºuri se dezvoltã
biocenoze deosebite. Productivitatea
habitatelor alpine este foarte scãzutã,
de cca. 0,8t/an/ha.
În etajul subalpin cantitatea de cãldurã
este încã redusã deºi perioada de vege-
taþie este mai lungã, solurile sunt încã
puþin profunde, sãrace ºi foarte acide,
cu apã multã. Biocenozele zonale sunt
compuse din tufãriºuri mai înalte de
Pinus mugo, Rhododendron myrtifolium,
Juniperus sibi- rica, Alnus viridis, iar în
partea inferioarã a etajului ºi din rariºti
de arbori de Picea abies, Pinus cembra,
local Larix decidua. În locul tufãriºurilor ºi
rariºtilor defriºate
INTRODUCERE
se dezvoltã pajiºti secundare cu Festuca
supina, Nardus stricta. Productivitatea habi-
tatelor subalpine este ceva mai
ridicatã, de cca 2-6 t/an/ha.
În etajul boreal cantitatea de cãldurã este
mai mare dar clima are încã un caracter
rece, solurile, mai profunde, sunt încã
sãrace în elemente nutritive, în parte
foarte acide, în parte acide, cu apã
multã, în întregime disponibilã.
Biocenozele sunt edificate de Picea
abies, la care, numai în partea inferioarã
a etajului, se asociazã Abies alba ºi Fagus
sylvatica. Flora acestor pãduri este în
general acidofilã, mezofilã- higrofilã,
mezotrofã-oligotrofã. Briofitele au aici
frecvenþa maximã. În acest etaj, pe
locul pãdurilor defriºate, se formeazã
pajiºti secundare edificate de Festuca
rubra ºi alte specii mezo-oligoterme,
mezo- file, mezotrofe. În subetajul
superior, încã foarte rece,
productivitatea biocenozelor este
scãzutã, de cca. 6t/an/ha, crescând
însã pe mãsura descreºterii altitudinii ºi
a profunzimii ºi conþinutului de
substanþe nutritive din soluri pânã la
cca. 8t/an/ha.
În etajul nemoral regimul termic al aerului
ºi solului este ºi mai favorabil, devenind
optim pentru habitatele cu Fagus
sylvatica
2
ºi Abies alba, în subetajul superior, ºi pentru
24

IN
TR
OD
UC
ER
E

Fig. 7 Regiunile biogeografice ale Europei (dupã European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity, 2005)

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)
cele cu Quercus petraea, în subetajul infe-
rior. Soluri de profunzime mare, în
general, dar pe suprafeþe întinse ºi
medie sau micã, cu conþinut variabil de
schelet, au apã suficientã mai ales în
subetajul superior, sunt mai bogate în
substanþe nutritive ºi, în general, acide
pânã la slab acide. Pe soluri fertile
Quercus petraea se asociazã cu multe
specii de amestec (Tilia cordata,
T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinus
excelsior, Carpinus betulus, C. orientalis în
Dobrogea, Acer platanoides, A. campestre,
Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Flora
acestor pãduri este foarte variatã, întâl-
nindu-se specii acidofile dar ºi
neutrofile, mezofile, de la mezotrofe la
eutrofe. Pre- zenþa muºchilor este tot
mai redusã pe mãsura creºterii
temperaturilor ºi a redu- cerii umiditãþii.
Productivitatea pãdurilor este maximã în
subetajul superior (11 t/an/ha), ceva
mai redusã, dar încã mare în subetajul
inferior (9–10 t/an/ha).
Pe locul pãdurilor defriºate se formeazã
pajiºti secundare foarte productive din
Festuca rubra ºi numeroase alte specii în
subetajul superior ºi din Agrostis capillaris
în subetajul inferior. Productivitatea
acestora este de cca. 4t/an/ha.
INTRODUCERE
În zona nemoralã cantitatea de cãldurã
este mare, dar începe sã se resimtã
insu- ficienþa periodicã a apei. Solurile,
foarte profunde, sunt, în general,
bogate în substanþe nutritive ºi slab
acide pânã la acide. În solurile din sudul
ºi vestul þãrii, mai argiloase, umiditatea
este alternantã (în exces primãvara ºi
deficitarã vara).
În subzona pãdurilor de stejari mezofili,
principala specie edificatoare a
pãdurilor este Quercus robur, care pe
soluri fertile se asociazã cu multe specii
de amestec din cele menþionate mai
sus. Flora pãdurilor este foarte bogatã.
Productivitatea pãdu- rilor din aceastã
subzonã este în general ridicatã (11
t/an/ha).
În subzona pãdurilor de stejari
termofili- submezofili, principalele
specii edifica- toare sunt Quercus cerris
ºi Q. frainetto (ultima specie pe soluri
foarte argiloase). Flora acestor pãduri
este mai sãracã, apar multe specii
submediteraneene mai rezis- tente la
secetã. Productivitatea acestor pãduri
este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha.
În aceastã zonã, pãdurile au fost defri-
ºate pe mari suprafeþe care sunt desti-
2
 INTRODUCERE
nate folosinþei agricole, mai ales.
secundare, pãstrate pe suprafeþe mici,
sunt edificate fie de Festuca rupicola în
subzona pãdurilor de Quercus robur, fie
de Poa angustifolia în cealaltã subzonã.
Productivitatea pajiºtilor este medie-
redusã (cca. 2 t/an/ha).
În zona de silvostepã cantitatea de cãldurã
este mare, solurile, foarte profunde,
bogate în substanþe nutritive ºi în
humus, au însã frecvent deficite de apã
din cauza precipi- taþiilor reduse.
În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari
mezofili, rolul edificator îl are Quercus
robur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosa
ºi alþi arbuºti. Productivitatea este
redusã (2 t/an/ha).
În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari
termofili-xerofili, rolul edificator revine
lui Quercus pedunculiflora, pe soluri profunde,
cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pe
soluri medii-superficiale, cu apã mai
puþinã. Productivitatea este redusã (2
t/an/ha).
În peisajul natural al silvostepei, în
alter- nanþã cu pãdurile ºi rariºtile,
suprafeþe mari erau acoperite de pajiºti
stepice, bogate
2
Pajiºtile
în dicotiledonate. Acestea au fost defri-
ºate în totalitate, vestigii fiind pãstrate
doar în poienile pãdurilor. Productivitatea
acestor pajiºti era destul de ridicatã.
În zona de stepã cantitatea de cãldurã
este mare, solurile sunt profunde,
foarte bogate în substanþe nutritive, în
humus ºi în calciu, dar cu deficite de
apã, pe peri- oade lungi. Existã ºi soluri
salinizate pe suprafeþe destul de mari.
Tipice pentru zona de stepã au fost
pajiºtile edificate de graminee (Stipa
sp., Festuca valesiaca, Agropyrum cristatum,
etc.). Acestea au fost defriºate aproape în
totalitate, pãstrându-se pe mici suprafeþe
ca pãºuni puternic degra- date (cu Poa
bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia
stepposa, etc.).
Pe solurile salinizate se dezvoltã vege-
taþie halofilã edificatã de specii de
Salicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia,
Limonium, etc.
Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pe
cele continentale din stepã ºi
silvostepã, se dezvoltã psamosoluri în
general uscate
ºi, în parte, salinizate.
1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ
FORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA
În România, datoritã variaþiei
accentuate a reliefului, rocilor, climei,
solurilor, ca ºi a florei bogate, se
formeazã un numãr mare de asociaþii
vegetale din aproape toate cla- sele
fitosociologice existente în Europa.
Numai pentru teritoriul carpatic, este
con- semnatã existenþa a 176 asociaþii
(Coldea, 1991) aparþinând la 21 clase,
dar pentru întreaga þarã sunt
menþionate 730 aso- ciaþii (Sanda, 2002)
aparþinând la 41 clase.
Majoritatea habitatelor au drept compo-
nentã o asociaþie vegetalã. Existã însã
ºi excepþii când, în cadrul unei asociaþii,
s-au separat câteva habitate þinând
seama de prezenþa unor specii
dominante sau combinaþii de specii
dominante diferite care furnizeazã
cantitatea cea mai mare de biomasã,
influenþând prin aceasta compoziþia
întregii biocenoze. Acesta a fost cazul
habitatelor pãdurilor de molid
ºi a celor de amestec de fag, cu brad
(molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-un
habitat, se cuprind douã sau câteva aso-
ciaþii ecologic strâns legate una de alta
(cazul turbãriilor, de exemplu).
În ce priveºte unitãþile fitosociologice,
ce compun vegetaþia României, este de
subli- niat caracterul regional, distinct al
multora dintre ele. Numai pentru
Carpaþi au fost deosebite ºi descrise 11
alianþe regionale:
 Silenion lerchenfeldianae Simon 1957 cu
3 asociaþii,
 Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs
1957 cu 4 asociaþii,
LA
 Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop
1968 cu 5 asociaþii,
 Veronicion baumgartenii Coldea 1991 cu
4 asociaþii,
 Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3
asociaþii,
 Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl
et. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 aso-
ciaþii,
 Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii,
 Thymo comosi – Festucion rupicolae
I. Pop 1969,
 Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3
asociaþii,
 Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 aso-
ciaþii,
 Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991 cu
4 asociaþii,
 ºi o subalianþã pentru pãdurile de
molid Soldanello majori – Picenion
Coldea 1991 cu 4 asociaþii.
Mai trebuie amintite ºi alte câteva
unitãþi superioare proprii spaþiului
carpato-danu- bian:
 Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis
I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca sub-
ordin în ordinul Festucetalia valesiacae
ºi apoi definitã ca ordin distinct,
 Seslerietalia rigidae Gergely 1967.
Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, a
conturat, pe baza vegetaþiei halofile
din România, clasa Puccinellio –
Salicornietea, în cadrul cãreia 19 asociaþii
sunt proprii spaþiului pontic-danubian.
1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR
Identificarea habitatelor se face, în mod
obiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelor
care le caracterizeazã ºi anume prin
luarea în considerare a speciilor
edificatoare (în general dominante) ºi
indicatoare ecologic
ºi/sau cenologic, precum ºi prin recu-
noaºterea caracteristicilor staþiunii, în
primul rând localizare geograficã, alti-
tudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu,
în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia
edifi- catoare ºi dominantã în fitocenozã
este Festuca supina, iar indicatoare
cenologicã (caracteristicã) este
Potentilla ternata, atunci tipul de habitat
este „Pajiºti sud-est carpatice cu
Festuca supina ºi Potentilla ternata”. Un
alt exemplu, în cazul pãdu- rilor, dacã
specia edificatoare ºi dominantã este
Fagus sylvatica, iar specia indicatoare
cenologic este Dentaria glandulosa, atunci
tipul de habitat este „Pãduri sud-est
carpa- tice de fag cu Dentaria
glandulosa”.
Cartarea habitatelor se face pe planuri
topografice la scarã mare; între 1:10
000
ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu
suprafaþã mare ºi cu habitate întinse,
nefragmentate,
respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în
cazul siturilor cu suprafaþã redusã ºi cu
habitate diverse ºi fragmentate. Limitele
habitatelor se stabilesc la schimbarea
fitocenozelor
ºi a staþiunilor care le caracterizeazã.
Pozi- þionarea habitatelor pe hartã se
face în funcþie de elementele de
orientare de pe hartã (culmi, creste,
vârfuri, abrupturi, ape, curbe de nivel,
cote ale terenului, drumuri, localitãþi,
etc.) prin mãsurarea distanþelor
ºi a unghiurilor de la punctele ale cãror
coordonate sunt cunoscute.
Descrierea habitatelor se face conform
formularelor standard pentru descrierea
Siturilor de Interes Comunitar (SIC),
elabo- rate de Comisia Europeanã. Pe
lângã datele de identificare ºi de
localizare ale sitului, se face o descriere
detaliatã a tipu- rilor de habitate ºi a
speciilor. În cazul fiecãrui tip de habitat
se determinã supra- faþa (în hectare ºi
procente din suprafaþa sitului),
reprezentativitatea, gradul de
conservare, calitatea ºi importanþa pentru
conservare, vulnerabilitatea, aspecte de
management ºi conservare, etc.
 2.1. COMUNITÃÞI LITORALE
2.1.1. Comunitãþi marine (11)
R1101
Comunitãþi litorale cu Zostera
marina ºi Z. noltii
Corespondenþe:
NATURA 2000: 1110 Sandbanks which
are slightly covered by sea water all the
time EMERALD: 11.4 Brackis sea vascular
vegetations
CORINE: 11.332 Mediterranean Zostera
beds
PAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadows
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Zosteretum marinae
Borgenses ex van Goor 1921.
Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia,
Mamaia, Agigea, Mangalia).
Suprafeþe: 50–100 m2.
Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în
ape puþin adânci (1–1,5 m). Clima: T =
10,50C;
Zostera marina
ºI HALOFILE (1)
P = 450 mm. Substrat: nisipuri
sãrãturate, depuneri aluviale.
Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi ce
se dezvoltã pe nisipurile maritime de pe
litoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina,
Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichellia
pedicelata, Potamogeton pectinatus, Najas minor,
Ranunculus baudatii.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Speciile menþionate
mai sus sunt edificatoare ºi
caracteristice pentru aceste fitocenoze.
În prezent, comu- nitãþile sunt în pericol
de dispariþie datoritã lucrãrilor de
amenajare a plajelor, precum
ºi a construcþiilor efectuate.
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
Prodan 1939.
Redactat: A. Popescu.
31

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)
R1201
Comunitãþi vest-pontice cu
Scolymus hispanicus ºi
Ecbalium elaterium
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal features
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetum
hispanici Morariu 1959, Ecbalietum elaterii
Morariu 1959.
Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre între
Capul Midia ºi Vama Veche.
Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, în
nordul oraºului Constanþa.
Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11–
10,50C; P = 350–480 mm. Relief:
versanþi moderat sau puternic înclinaþi
cu expoziþie esticã ºi sudicã. Roci:
calcare ºi depozite loessoidale. Soluri:
cernoziom nisipos.
Scolymus hispanicus
2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)
Structura: Majoritatea plantelor au creºtere
erectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cm
înãlþime. Dintre speciile mai frecvent
semnalate în aceste fitocenoze menþio-
nãm: Scolymus hispanicus, Centaurea
diffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne,
Xanthium spinosum. Etajul inferior este
alcãtuit din plante repente sau
procumbente, dintre care mai
caracteristice sunt: Ecbalium elaterinum,
Galium humifusum, Convolvulus arvensis,
Lolium perenne.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Scolymus hispanicus, Lolium perenne,
Ecbalium elaterinum, Galium humifusum.
Specii caracteristice: Scolymus hispanicus,
Ecbalium elaterinum. Alte specii importante:
Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marru- bium
vulgare, Convolvulus arvensis, Medi- cago
lupulina, Lactuca saligna, Centaurea diffusa.
Literaturã selectivã: Morariu 1959;
Popescu, Sanda, 1978; Sanda,
Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.
 2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)

R1501 se mai întâlnesc: Carex distans, Festuca

Comunitãþi vest-pontice cu
Juncus maritimus ºi J. littoralis
Corespondenþe:
NATURA 2000: 1410 Mediterranean salt
meadows (Juncetalia maritimi) EMERALD:
15.5. Mediterranean salt meadows
CORINE: 15.33A Juncus maritimus bed
PAL.HAB: 15.55. Mediterranean salt
marsh grass swards
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Juncetum littoralis
Popescu et al. 1992 (Syn.: Artemisio
santonici – Juncetum littoralis (Popescu et
Sanda 1992) Gehu et al. 1994),
Juncetum littorali-maritimi Sanda et
Popescu 1998.
Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi Delta
Dunãrii (delta maritimã).
Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf.
Gheorghe, Letea) sunt cele mai repre-
zentative fitocenoze, unde ocupã 7–8
ha. În zona Nãvodari – Capul Midia, ca
urmare a construcþiilor industriale
efectuate, vege- taþia s-a restrâns la
suprafeþe de sub 1000 m2.
arundinacea, Agrostis pontica. Stratul
secundar: este alcãtuit din specii mai
scunde dar reprezentative cum sunt:
Spergularia marina, Juncus gerardii, Aeluropus
littoralis, Polypogon monspeliensis.
Înþelenirea ºi fixarea nisipurilor este
bine realizatã pe aceste terenuri.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Juncus littoralis, J. maritimus. Specii
caracteristice: Juncus littoralis, J. mariti-
mus, Artemisia santonicum. Alte specii
importante: Aeluropus littoralis, Puccinellia
festuciformis, Agropyron elongatum,
Salicornia prostrata, Suaeda maritima,
Limonium gmelini, Taraxacum bessara- bicum,
Aster tripolium, Samolus valerandi, Cynodon
dactylon, Carex distans, Triglochin palustre,
Polypogon maonspeliensis, Chenopodium
glaucum. Specii rare: Merendera sobolifera,
era bine reprezentatã în comunitãþile de
Juncus maritimus ºi Juncus littoralis de la
Midia – Nãvodari (jud. Constanþa).
Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992;
Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu
1998.

Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Redactat: A. Popescu.

Negre. Altitudine: 2–5 m. Climã: T =
110C; P = 350 mm. Relief: teren plan cu
mici escavaþiuni (microdepresiuni cu
acumu- lãri de apã). Roci: nisipuri
sãrãturate iar în Delta Dunãrii cu unele
depuneri aluviale, luto-nisipoase,
produse în timpul viiturilor puternice.
Soluri: solonceacuri nisipoase.

Structura: În stratul principal, dominante

sunt Juncus littoralis ºi J. maritimus care
pot ajunge la 1 m înãlþime. Printre
acestea
 R1502 caracteristice: Halocnemum strobilaceum,
Comunitãþi vest-pontice cu Frankenia hirsuta. Alte specii importante:
Halocnemum strobilaceum ºi
Frankenia hirsuta

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2152 Western Pontic
Halocnemum scrubs
EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubs
Asociaþii vegetale: Halocnemetum
strobilacei (Keller 1925) Þopa 1939.

Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunar

Razelm – Sinoe.

Suprafeþe: Circa 0,5 ha.

Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11–

10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren
plan cu mici denivelãri în care se
acumuleazã apa. Roci: loess, nisipuri
marine, calcare (la Histria). Soluri:
solonceacuri, nisipuri maritime
sãrãturate.

Structura: Specia caracteristicã, Halocne-

mum strobilaceum, se dezvoltã pe supra-
feþe reduse, formând fitocenoze slab
înche- iate, cu puþine specii
componente. Etajul superior este
realizat de specia edifica- toare, alãturi
de care se mai întâlnesc: Limo- nium
bellidifolium, Petrosimonia opposi- tifolia,
Limonium gmelinii, Suaeda maritima, Salicornia
europaea, Aeluropus littoralis, Plantago
maritima, Lotus tenuis, Halimione verrucifera. În
etajul inferior participã puþine plante, în
totalitate halofile, dintre care
menþionãm: Spergularia maritima, Franke- nia
hirsuta, F. pulverulenta, Halimione
pedunculata.

Valoare conservativã: mare.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Halocnemum strobilaceum, Frankenia
hirsuta, Limonium bellidifolium. Specii
Suaeda maritima, Salicornia europaea,
Limonium gmelini, Plantago maritima,
Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergu-
laria maritima, Puccinellia distans, Trifolium
fragiferum, Plantago maritima, Hordeum
hystrix, Festuca pseudovina.
Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu
et al. 1997; Þopa 1939.
Redactat: A. Popescu.
R1503
Pajiºti vest-pontice de
Aeluropus littoralis ºi
Puccinellia limosa
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A21432 Western Pontic
Puccinellia limosa swards
EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia
solonetz swards
bellidifolium realizeazã etajul inferior, care
are consistenþã redusã ºi acoperire
slabã.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Puccinellia limosa, Aeluropus littoralis.
Specii caracteristice: Puccinellia limosa,
Aeluropus littoralis, Limonium bellidifolium. Alte
specii importante: Limonium gmelini,
Plantago maritima, Rumex maritimus. În
micile depresiuni, cu concentraþia în
sãruri mai mare, se dezvoltã Salicornia
(europaea) prostrata, Spergularia maritima, S.
salina, Halimione pedunculata, Plantago tenuiflora,
Salsola soda, Aster tripolium, Chenopodium
glaucum, Limonium gmelini, Artemisia
santonicum, Petrosimonia triandra, Tara-
xacum bessarabicum, Carex distans.
Literaturã selectivã: Popescu et Sanda
1975; Sanda, Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.
Asociaþii vegetale: Aeluropo –
Puccinellietum limosae Popescu et Sanda
1975.
Rãspândire: Nisipurile maritime din
Dobrogea ºi Delta Dunãrii.
Suprafeþe: Circa 40–50 ha.
Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11–
10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren
plan cu microdepresiuni unde se adunã
apa în sezoanele ploioase. Roci: nisipuri
maritime, sãrãturate. Soluri: nisipuri
semifixate sau avansat fixate, uneori
puternic sãrãturate.
Structura: Speciile dominante: Aeluropus
littoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspândite
pe nisipurile maritime, moderat
sãrãturate
ºi cu un grad ridicat de umiditate.
Alãturi de acestea se mai dezvoltã,
Limonium gmelini, Plantago maritima, Rumex
mariti- mus, care alcãtuiesc etajul superior
al fitoce- nozelor. Speciile halofile,
scunde cum sunt: Spergularia maritima, S.
salina, Limonium
R1504
Pajiºti vest-pontice de Limonium
meyeri, Aeluropus littoralis ºi
Limonium gmelini
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A21423 Western Pontic
Limonium flats
EUNIS: E6.222 Western Pontic saline
meadows
Asociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetum
littoralis Sanda et Popescu 1992.
Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca, C.A.
Rosetti).
Suprafeþe: 10–15 ha.
Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. Clima: T =
11,50C; P = 450 mm. Relief: teren plan, cu
mici exca-
Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre, Grindul
Chituc, Delta Dunãrii (Caraorman, Sulina,
Sf. Gheorghe, Sfiºtofca).
Suprafeþe: Pe litoral, fitocenozele
formeazã fâºii de 300–1500m , în locurile
2
neamena- jate, iar în Deltã, la Sf.
Gheorghe, Letea dar mai ales la C.A.
Rosetti, se întind pe zeci de ha.
Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Clima: T = 11,5–
10,50 C; P = 350–450 mm. Relief: teren
plan cu mici denivelãri, vechi dune
fixate sau microdepresiuni, temporar
bãltite. Roci: nisipuri maritime, iar în
Deltã ºi aluviuni luto-nisipoase. Soluri:
nisipuri sãrãturate slab evoluate.
Structura: Vegetaþia este structuratã pe
douã etaje. Primul, cel mai înalt (50–70
cm), este alcãtuit din: Agropyron
elongatum, Agrostis pontica, Limonium vulgare,
Juncus littoralis, Daucus guttatus ssp.
zahariadi, Carex distans, Artemisia
santonicum. Cel de al doilea etaj este
realizat de numeroa- sele plante de talie
micã, halofile ºi suportant halofile cum
sunt: Cynodon dactylon, Aeluro- pus littoralis,
Plantago arenaria, Spergularia maritima,
Halimione verrucifera, Plantago maritima, Lotus
tenuis, Samolus valerandi, Plantago coronopus.
În zonele mai joase, cu concentraþie mare
de sãruri, apar speciile halofile: Salicornia
prostrata, Spergularia maritima, Suaeda
maritima.
Valoare conservativã: moderatã.
Structura: Speciile dominante: Festuca
arundinacea ssp. orientalis ºi Carex
distans, realizeazã etajul superior, înalt
de 50–55 cm. Împreunã cu speciile domi-
nante se mai dezvoltã: Juncus littoralis,
Holoschoenus vulgaris, Sonchus arvensis,
Orchis laxiflora ssp. elegans, Juncus
gerardi. Etajul inferior este relativ bine
reprezentat ºi este alcãtuit din speciile:
Trifolium fragiferum, Taraxacum bessara-
bicum, Hordeum marinum, Centaurium
spicatum, Teucrium scordium.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Festuca arundinacea ssp. orientalis, Carex
distans. Specii caracteristice: Festuca
R1506
Pajiºti vest-pontice de Festuca
arundinacea ssp. orientalis ºi
Carex distans
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2225 Sarmatic Carex
distans saline meadows
EUNIS: E6.2275 Sarmatic Carex distans
saline meadows
Asociaþii vegetale: Carici distantis –
Festucetum orientalis Sanda et Popescu
1999.
Rãspândire: Nisipurile maritime de la
Mamaia (jud. Constanþa) ºi din Delta
Dunãrii (delta maritimã, inclusiv Grindul
Lupilor).
Suprafeþe: Circa 45–50 ha.
Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11–
10,50C; P = 450 mm. Relief: teren plan,
cu mici ondulaþii de nisip. Roci: nisipuri
maritime. Soluri: aluviale, nisipuri
fixate ºi semifixate, moderat sãrãturate.
arundinacea ssp. orientalis, Carex distans. Alte
specii importante: Juncus littoralis,
J. gerardi, Agrostis pontica, Taraxacum
bessarabicum, Centaurium spicatum, Hordeum
marinum, Trifolium fragiferum, Gratiola
officinalis, Lythrum virgatum, Pulicaria
dysenterica, Lycopus europaeus, Daucus guttatus
ssp. zahariadi, Medicao lupulina.
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda
1975; Popescu, Sanda, Doltu 1980;
Sanda,
Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.
R1507
 Pajiºti ponto-sarmatice de Carex Rãspândire: Sãrãturile din Câmpia
distans, Taraxacum Bãrãganului, în sudul Moldovei, Dobrogea
bessarabicum maritimã ºi Delta Dunãrii.
ºi Aster tripolium ssp. pannonicum
Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha.
Corespondenþe: Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha.
NATURA 2000: –
EMERALD: – Staþiuni: Altitudine: 1–100 m. Clima:
CORINE: – T = 10,50C; P = 450–500 mm. Relief:
PAL.HAB: 15.A2225 Sarmatic Carex teren plan cu mici excavaþii unde se
distans saline meadows adunã apa în exces în timpul
EUNIS: E6.2275 Sarmatic Carex distans precipitaþiilor. Roci: loess, în Bãrãgan,
saline meadows
nisipuri maritime pe litoral ºi în Delta
Asociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici –
Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978, Dunãrii. Soluri: soloneþuri cu exces de
Caricetum distantis Rapaics 1927. umiditate primãvara, nisipuri semifixate
în Dobrogea ºi Deltã.

Structura: Specia dominantã este Carex

distans, care realizeazã o acoperire de
90–95%. Alãturi de acestea se mai
dezvoltã, în puþine exemplare, speciile:
Puccinellia limosa, Agropyron elongatum,
Juncus gerardi, Aster tripolium ssp.
pannonicum, care împreunã realizeazã
etajul superior.

Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Carex distans, Taraxacum bessarabicum, Aster
tripolium ssp. pannonicum. Specii
caracteristice: Carex distans, Taraxacum
bessarabicum, Aster tripolium ssp. panno-
nicum. Alte specii importante: Festuca pseu-
dovina, Agropyron elongatum, Puccinellia
limosa, Plantago maritima, Juncus gerardi,
Trifolium fragiferum, Atriplex hastata,
Scorzonera cana, Juncus littoralis, J. mariti- mus,
Teucrium scordium, Plantago lanceo- lata,
Trifolium repens, Cynodon dactylon, Daucus
guttatus ssp. zahariadi, Medicago lupulina.

Literaturã selectivã: Popescu et Sanda

1976, 1977; Popescu et al. 1984; Sanda,
Popescu, Nedelcu 1997; ªerbãnescu 1965;
Þopa 1939.

Redactat: A. Popescu.

R1508
Comunitãþi vest-pontice cu
Camphorosma annua ºi
Kochia laniflora
 Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2132 Western Pontic
Camphorosma annua hollows EUNIS:
E6.2232 Western Pontic
Camphorosma annua hollows
Asociaþii vegetale: Camphorosmetum annuae
(Rapaics 1916) Soó 1933.
Rãspândire: Muntenia (luncile râurilor
Câlniºte, Buzãu, Cãlmãþui), Moldova (sãrã-
turile de pe Jijia).
Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia, 10–15
ha în Moldova.
Staþiuni: Altitudine: 60–200 m. Clima:
T = 10,5–9,50C; P = 500–550 mm. Roci:
loess ºi depozite aluviale. Soluri:
soloneþuri
ºi solonceacuri, lãcoviºti sãrãturate,
cerno- ziom levigat ºi sãrãturat.
Alte specii importante: Plantago maritima,
P. tenuiflora, Taraxacum bessarabicum,
Suaeda maritima, Spergularia maritima,
Juncus gerardi, Lepidium crassifolium,
Artemisia santonicum, Bassia sedoides,
Hordeum marinum, Puccinellia distans,
Lepidium cartilagineum, Artemisia santo-
nicum, Limonium gmelini, Petrosimonia
triandra, Atriplex littoralis, Crypsis aculeata,
Acorellus pannonicus, Lepidium ruderale,
Chamomilla recutita, Gypsophila muralis,
Plantago lanceolata, Poa bulbosa, Cynodon
dactylon, Atriplex hastata.
Literaturã selectivã: Pop I. 2002; Popescu
et al. 1984; Sanda, Popescu et al.
1978;
ªerbãnescu 1965.
Redactat: A. Popescu.

Structura: Fitocenozele de Camphorosma

annua sunt sãrace în specii datoritã
condi- þiilor extreme în care se dezvoltã
acestea (exces de umiditate primãvara,
uscãciune puternicã ºi sãrãturare în
timpul verii). Speciile dominante în
cadrul fitocenozelor sunt: Camphorosma
anuua, Juncus gerardi, Puccinellia limosa,
Plantago maritima,
P. tenuiflora, Taraxacum bessarabicum. În
microdepresiuni, cu concentraþie sporitã
în sãruri, se instaleazã: Suaeda maritima,
Spergularia maritima, Crypsis aculeatus,
Artemisia santonicum.

Valoare conservativã: mare.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Camphorosma anuua, Puccinellia limosa. Specii
caracteristice: Camphorosma anuua.

Vegetaþie vest-ponticã cu
Camphorosma annua
Comunitãþi vest-pontice cu
R1509 Petrosimonia triandra ºi
Artemisia santonicum
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2212 Sarmatic Petrosimonia
salt steppes
EUNIS: E6.2213 Petrosimonia – Artemisia
salt steppes
Asociaþii vegetale: Artemisio – Petrosi-
monietum triandrae Soó 1927.
Rãspândire: Transilvania (Bãile Sãrate
Turda), Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan).
Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20
ha.
Staþiuni: Altitudine: 60–250 m. Clima:
T = 10,5–9,50C; P = 500–650 mm.
Relief:
teren plan cu mici denivelãri. Roci: loess
în Muntenia, Oltenia, depozite salifere
în Transilvania. Soluri: soloneþuri,
solodii, cernoziomuri sãrãturate.
Structura: În cadrul fitocenozelor se
întâlnesc puþine specii, toate halofile.
Specia dominantã, Petrosimonia triandra,
realizeazã etajul superior, înalt de circa
35 cm, împreunã cu: Artemisia santonicum,
Puccinellia distans, Limonium gmelini,
Atriplex littoralis, Bassia sedoides. Etajul
inferior este mai slab reprezentat, fiind
alcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera,
Lepidium ruderale, Spergularia maritima,
Myosurus minimus.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Petrosimonia triandra, Artemisia santo-
nicum. Specii caracteristice: Petrosimonia
triandra, Artemisia santonicum. Alte specii
importante: Suaeda maritima, Salicornia
europaea, Salsola soda, Atriplex littoralis,
Spergularia maritima, Puccinellia limosa,
Bassia sedoides, Halimione verrucifera,
H. pedunculata, Camphorosma annua,
Aeluropus littoralis, Puccinellia distans,
Atriplex littoralis, Limonium gmelini, Scorzo-
nera cana, Juncus gerardi, Artemisia asu-
triaca, Atriplex tatarica, Lepidium ruderale, Poa
bulbosa.
Literaturã selectivã: Popescu et al. 1980;
Sanda, Popescu, Nedelcu 1997;
ªerbãnescu 1965; Todor 1947–1948.
Redactat: A. Popescu.
R1510
Comunitãþi vest-pontice cu
Limonium gmelini ºi Artemisia
santonicum
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2115 Western Pontic
Limonium-Artemisia salt steppes
EUNIS: E6.2215 Western Pontic
Limonium – Artemisia salt steppes
Asociaþii vegetale: Limonio gmelini –
Artemisietum monogynae Þopa 1939 (Syn.
Staticeto – Artemisietum monogynae
(santonicum) Þopa 1939).
Rãspândire: Câmpia Jijiei, Bãrãgan,
Bãile Sãrate – Turda.
Suprafeþe: Circa 12–15 ha.
Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Clima:
T = 10,5–9,50C; P = 550–650 mm.
Relief:
teren plan cu mici excavaþiuni unde se
acumuleazã apa ºi sãrurile sunt mai
concentrate. Roci: loess în Moldova ºi
Câmpia Românã. Soluri: soloneþuri ºi
solonceacuri, cu sãruri sulfatice ºi
uneori carbonaþi.
Structura: Speciile dominante: Limonium
gmelini ºi Artemisisa santonicum ssp. patens se
instaleazã pe soloneþuri ºi soloncea-
curi, cu sãrãturi sulfatice sau
carbonatice, la marginea sãrãturilor
puternice unde solul este permanent
umed. Cerinþele ecologice,
faþã de umiditatea din sol, determinã ca
cele douã specii, care se dezvoltã pe
acelaºi teren sã ocupe microreliefuri
diferite: Limonium gmelini ocupã
microdepresiunile cu apã în exces tot
timpul anului iar Artemisia santonicum
ssp. patens formele pozitive de teren
unde umiditatea este mai redusã. Alãturi
de cele douã specii se mai dezvoltã:
Puccinellia limosa, Aeluropus littoralis,
Atriplex hastata, Aster tripolium, Spergularia
marina, S. salina, Juncus gerardi.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Limonium gmelini, Artemisia santonicum ssp.
patens, Aeluropus littoralis. Specii
caracteristice: Limonium gmelini, Artemisia
santonicum ssp. patens. Alte specii
importante: Puccinellia limosa, Limonium
bellidifolium, Juncus gerardi, Suaeda
maritima, Spergularia maritima, S. salina,
Bassia hirsuta, Halimione pedunculata,
Centaurium spicatum, Carex extensa,
Plantago maritima, Bupleurum tenuissi- mum,
Taraxacum bessarabicum, Agro- pyrum
elongatum, Atriplex littoralis, Petrosi- monia
triandra, Festuca pseudovina, Atriplex
tatarica, Cynodon dactylon.
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda 1977;
Popescu, Sanda, Oroian 1997; Sanda,
Popescu, Stancu 2001; Þopa 1939.
Redactat: A. Popescu.
Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda,
Doltu 1980; Sanda, Popescu, Nedelcu
R1511
Comunitãþi vest-pontice cu
Crypsis aculeata
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.142 Central Eurasian Crypsis
communities
EUNIS: E6.23 Central Eurasian solonchak
grassland dominated by Crypsis Asociaþii
vegetale: Crypsidetum aculeatae (Bojko
1932) Þopa 1939.
Rãspândire: Terenurile sãrãturate din
Muntenia, Moldova, Dobrogea, Delta
Dunãrii.
Suprafeþe: Circa 5–10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Clima: T = 11–
10,50C; P = 500–550 mm. Relief: teren
plan cu mici denivelãri (microdepresiuni).
Roci: depozite salifere, loess. Soluri:
solonceacuri, nisipuri marine sãrãturate.
Structura: Majoritatea speciilor compo-
nente sunt plante scunde de 10–15 cm,
puþine fiind cele care depãºesc 20–25
cm înãlþime. Dintre componentele
etajului superior menþionãm: Aster
tripolium ssp. pannonicus, Dianthus guttatus,
Artemisia santonicum, Juncus gerardi,
Cynodon dactylon. Speciile ce realizeazã
etajul inferior sunt: Taraxacum
bessarabicum, Trifolium fragiferum, Spergularia
maritima.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Crypsis aculeatus, Heleochloa schoenoi- des,
Spergularia maritima. Specii caracte-
ristice: Crypsis aculeatus, Heleochloa
schoenoides. Alte specii importante: Aster
tripolium, Dianthus guttatus, Artemisia
santonicum, Juncus gerardi, Trifolium fragi- ferum,
Taraxacum bessarabicum, Campho- rosma annua,
Aeluropus littoralis, Suaeda maritima, Salsola soda,
Agropyron elongatum, Chenopodium glaucum,
Atriplex littoralis.
1997; Sanda, Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.
R1512
Comunitãþi vest-pontice cu
Nitraria schoberi ºi Artemisia
santonicum
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2153 Western Pontic
Nitraria schoeberi salt scrub EUNIS:
E6.225 Western Pontic salt schrub
Asociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietum
maritimae Mititelu et al 1979, 1980.
Rãspândire: Comunitatea edificatã de
Nitraria schoeberi, în codominanþã cu
Artemisia santonicum, este rãspânditã în
judeþul Buzãu, pe cuprinsul Rezervaþiei
Policiori – Pâclele, în zona vulcanilor
noro- ioºi.
Suprafeþe: 2–3(5) ha, în jurul vulcanilor
noroioºi.
Staþiuni: Altitudine: 300–350 m. Clima:
T = 10–9,50C; P = 450–500 mm. Relief:
pante mediu înclinate. Roci: marne
salifere. Soluri: salifere, uscate în timpul
verii, iar în lungul vãii Pâclele aluviuni
salifere, prove- nite din noroiul
vulcanilor din zonã.
Structura: vegetaþia este alcãtuitã, în
princi- pal, de Artemisia (maritima)
santonicum, Halimione verrucifera, Taraxacum
bessa- rabicum, Carex distans, Camphorosma
annua, Puccinellia limosa, Lepidium
latifolium, Bupleurum tenuissimum, Aster
tripolium, Limonium gmelini, Scorzonera cana,
Festuca pseudovina. Etajul inferior este
format din plante scunde cum sunt:
Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la
câteva sute de m2 pânã la 1–2 ha.
Spergularia maritima, S. salina, Trifolium
angulatum, Lepidium ruderale. Arbustul
Nitraria schoberi are densitate micã, dar
este bine reprezentat în zonã,
realizând, împreunã cu plantele mai sus
menþionate, fitocenoze caracteristice
numai acestor locuri.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Nitraria schoberi, Artemisia santonicum,
Festuca pseudovina. Specii caracteristice:
Nitraria schoberi, Artemisia santonicum. Alte
specii importante: Halimione verru- cifera,
Carex distans, Taraxacum bessa- rabicum,
Hordeum marinum ssp. hystrix, Puccinellia
limosa, Lepidium latifolium, Bupleurum
tenuissimum, Limonium gmelini, Achillea setacea
f. salina, Dianthus guttatus, Atriplex tatarica,
Lepidium ruderale.
Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1979–
1980; Pop 2002.
Redactat: A. Popescu.
R1513
Pajiºti vest-pontice de
Beckmannia eruciformis
ºi Zingeria pisidica
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2221 Sarmatic
Beckmannia eruciformis saline meadows
EUNIS – E6.2271 Sarmatic Beckmannia
eruciformis saline meadows
Asociaþii vegetale: Beckmannietum
eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn.:
Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916)
Soó 1933), Zingerietum (Agrostetum)
pisidicae Buia et al. 1959.
Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania,
Muntenia (pãdurile Frasinu, Spãtaru,
judeþul Buzãu).
Staþiuni: Altitudine: 100–300 m; Clima:
T = 10,5–90C; P = 400–700(800) mm;
Relief:
teren plan sau foarte uºor înclinat. Roci:
depozite salifere. Soluri: salifere,
gleizate, soloneþuri, lãcoviºti salinizate.
Structura: Specia dominantã ºi caracte-
risticã, Beckmannia eruciformis, realizeazã
etajul superior, care poate depãºi 50 cm
înãlþime. Alãturi de aceasta, în puþine
exemplare, mai pot sã aparã: Oenanthe
silaifolia, Alisma lanceolatum, Mentha
pulegium, Gratiola officinalis, Eleocharis
palustris. Etajul inferior, bine reprezentat,
cuprinde speciile: Carex praecox, Lysi-
machia nummularia, Agrostis stolonifera,
Alopecurus geniculatus, Ranunculus
lateriflorus.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Beckmannia eruciformis, Zingeria pisidica,
Agrostis stolonifera. Specii caracteristice:
Beckmannia eruciformis, Zingeria pisidica. Alte
specii importante: Carex melanosta- chya,
Ranunculus sardous, R. lateriflorus, Gratiola
officinalis, Trifolium fragiferum, Rorippa
kerneri, Plantago tenuiflora, Lysimachia
nummularia, Rorippa sylvestris, Lepidium
latifolium, Aster tripolium, Tara- xacum
bessarabicum, Alopecurus pra- tensis, Juncus
gerardi, Puccinellia distans.
Literaturã selectivã: Buia et al. 1960;
Popescu et al. 1984; Pop 1968, 2002;
Sanda, Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.
Cynodon dactylon, Ranunculus sardous,
R1514
Comunitãþi vest-pontice cu
Trifolium fragiferum,
Cynodon dactylon ºi
Ranunculus sardous
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A21275 Western Pontic
Cynodon saline beds
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero –
Cynodontetum Br.-Bl. et Balas 1958,
Ranunculetum sardoi (Oberd. 1957) Pass.
1964.
Rãspândire: Câmpia Munteniei, Dobrogea,
Moldova, în luncile râurilor.
Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 ha
în luncile râurilor din câmpie.
Staþiuni: Altitudine: 80–150 m; Clima:
T = 10,5–9,50C; P = 500–600 mm; Roci:
depozite aluviale, nisipuri, loessuri;
Soluri: faeoziomuri, lacoviºti, cu
acumulãri de sãruri în profunzime.
Structura: Majoritatea plantelor compo-
nente sunt plante subhalofile sau
suportant halofile dintre care mai
reprezentative sunt: Lolium perenne, Juncus
gerardii, Puccinellia limosa, Aster tripolium,
Gypsophila muralis, Ranunculus sardous,
Consolida regalis, Atriplex hastata, Anthemis
austriaca. Aceste plante realizeazã etajul
superior al vege- taþiei, care atinge 30–
35 cm înãlþime. Al doilea etaj este
format din plante scunde, în general
repente, cum sunt: Spergularia maritima,
Taraxacum bessarabicum, Polygonum
aviculare, Spergularia rubra, Trifolium
arvense, Plantago major.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Cynodon dactylon, Ranunculus sardous,
Trifolium fragiferum. Specii caracteristice:
Trifolium fragiferum. Alte specii importante:
Gypsophila muralis, Trifolium arvense, Vicia
villosa, Rumex crispus, Juncus bufonius,
Rorippa austriaca, Agrostis stolonifera.
Literaturã selectivã: Popescu et al. 1984;
Puºcaru-Soroceanu et Þucra I., 1960;
Sanda, Popescu, Barabaº 1998.
Redactat: A. Popescu.
R1515
Comunitãþi vest-pontice cu
Heleochloa schoenoides
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.142 Central Eurasian
Crypsis communities
EUNIS: E6. Western Pontic spikerush-
faxtail meadows
Asociaþii vegetale: Heleochloetum
schoenoides Þopa 1939.
Rãspândire: Transilvania, Banat, Muntenia,
Moldova, pe terenuri slab sãrãturate,
micro- depresiuni, crovuri, luncile râurilor
inundate primãvara ºi uscate în timpul
verii.
Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sute
de metri pãtraþi. Suprafeþe totale în jur
de 35–40 ha.
Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Clima:
T = 10,5–9,50C; P = 500–550 mm.
Relief:
microdepresiuni, lunci cu teren plan sau
foarte uºor înclinat. Roci: aluviuni,
nisipuri. Soluri: lãcoviºti, soloneþuri,
luvisoluri (crovu- rile din Muntenia).
Structura: Specia dominantã este o plantã
ascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm)
care alcãtuieºte etajul inferior al
fitocenozelor, împreunã cu: Spergularia
maritima, Heleo- chloa alopecuroides,
Aeluropus littoralis,
Suprafeþe: Prin integrarea terenurilor în
Lepidium ruderale, Lotus tenuis, Taraxacum
bessarabicum, Cerastium dubium. Etajul
superior este slab dezvoltat ºi se
compune din speciile: Puccinellia distans,
Artemisisa santonicum, Limonium gmelini, Aster
tripo- lium, Juncus gerardi, Atriplex
littoralis, Aster sedifolius, Bupleurum
tenuissimum.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Heleochloa schoenoides, H. alopecuroides, Artemisia
santonicum. Specii caracteristice: Heleochloa
schoenoides, Artemisia santo- nicum. Alte
specii importante: Spergularia maritima, S.
salina, Aeluropus littoralis, Puccinellia limosa,
Juncus gerardi, Trifolium fragiferum, Rumex
stenophyllus, Cheno- podium glaucum,
Taraxacum bessara- bicum, Lepidium
ruderale, Lotus tenuis, Bupleurum
tenuissimum, Chamomilla recutita, Atriplex
tatarica, Rumex maritimus.
Literaturã selectivã: Pop 1968, 2002;
Popescu et al. 1984; Þopa 1939.
Redactat: A. Popescu.
R1516
Comunitãþi vest-pontice cu
Pholiurus pannonicus ºi
Plantago tenuiflora
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2134 Western Pontic
Pholiurus-Plantago hollows
EUNIS: E6.2234 West Pontic Pholiurus-
Plantago hollows
Asociaþii vegetale: Pholiuro – Plantagi- netum
tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelbg. 1943.
Rãspândire: Oltenia (Sadova, Tâmbureºti,
Piscu), Dobrogea (Eforie), Muntenia (sãrã-
turile din Câmpia Bãrãganului).
circuitul agricol, suprafeþele s-au dimi-
nuat foarte mult. În prezent sunt
estimate la circa 10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 10–100 m; Clima:
T = 11–10,50C; P = 450–550 mm. Relief:
teren plan cu unele microdepresiuni.
Roci: nisipuri, în Oltenia, loess în restul
þãrii. Soluri: soloneþuri, cernoziomuri
sãrãturate, nisipuri marine.
Structura: Pholiurus pannonicus vege-
teazã în microdepresiunile cu sol sãrã-
turat, acolo unde apa stagneazã pânã
spre sfârºitul primãverii. Preferã
sãrãturile cu carbonat de sodiu cu pH =
8–8,5. În cadrul fitocenozelor dominã
plantele anuale (therofite), dintre care
mai frecvente sunt: Plantago tenuiflora,
Hordeum marinum, Myosurus minimus,
Cerastium dubium, Gypsophila muralis,
Zingeria pisidica. Toate aceste plante
realizeazã etajul inferior al
fitocenozelor. Etajul superior, înalt de
25–35 cm, este realizat de plantele
perene cum sunt: Puccinellia distans, Alope-
curus pratensis, Artemisia santonicum,
Limonium gmelini, Juncus gerardi, Beckma- nnia
eruciformis.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Pholiurus pannonicus, Plantago tenuiflora. Specii
caracteristice: Pholiurus pannonicus, Plantago
tenuiflora. Alte specii importante: Hordeum
marinum, Puccinelia distans, Artemisia
santonicum, Limonium gmelini, Atriplex
littoralis, Halimione verrucifera,
H. pedunculata, Scorzonera laciniata,
Myosurus minimus, Juncus gerardi,
Zingeria pisidica, Beckmannia eruciformis,
Trifolium angulatum, T. retusum, T. fragi-
ferum, Rorippa kerneri, Cynodon dactylon.
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda,
Doltu 1980; Sanda et al. 1978;
ªerbãnescu 1965.
Redactat: A. Popescu.
Artemisia santonicum. Specii caracteristice:
Agropyron elongatum, Puccinellia distans. Alte
R1517
Pajiºti vest-pontice de Agropyron
elongatum
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A21273 Western Pontic
Agropyron elongatum saline beds EUNIS:
E6.222 Western Pontic saline meadows
Asociaþii vegetale: Agropyretum elongati
I. ªerbãnescu 1959, 1965.
Rãspândire: Muntenia, Dobrogea.
Suprafeþe: Fitocenozele de Agropyron
elongatum ocupã suprafeþe restrânse, de
500 pânã la 700–1000 m2, în micro-
depresiuni unde concentraþia sãrurilor
este mare.
Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Clima:
T = 11–100C; P = 450–500 mm. Relief: plan
cu mici concavitãþi, unde bãlteºte apa
în timpul primãverii. Roci: terenuri
salifere, gleizate. Soluri: soloneþuri,
solodii, bãltite în sezonul ploios.
Structura: În cadrul fitocenozelor de Agro-
pyron elongatum au fost notate 32 specii
cormofite, majoritatea halofile. Vegetaþia
este etajatã, speciile înalte depãºesc 80–
100 cm, realizând o acoperire de 50–
60%. Alãturi de specia dominantã,
Agropyron elonga- tum, se mai dezvoltã:
Puccinellia distans, Juncus gerardi, Artemisia
santonicum, Agro- pyron repens. Stratul
inferior este mai bogat în specii, dintre
cele mai reprezentative sunt: Atriplex
littoralis, Camphorosma annua, Halimione
verrucifera, Bupleurum tenuissi- mum,
Salicornia prostrata, Suaeda mari- tima,
Taraxacum bessarabicum, Heleochloa
alopecuroides, Spergularia maritima, Trifo- lium
fragiferum.
Valoare conservativã: moderatã-mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Agropyron elongatum, Puccinellia distans,
specii importante: Camphorosma annua,
Halimione verrucifera, Bupleurum tenuissimum,
Salicornia prostrata, Limo- nium gmelini,
Artemisia austraica, Tara- xacum
bessarabicum, Spergularia mari- tima, Juncus
gerardi, Trifolium fragiferum, Plantago
schwarzenbergiana, Poa bulbosa, Achillea collina.
Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu
et al. 1981; Sanda, Popescu, Stancu
2001;
ªerbãnescu 1965.
Redactat: A. Popescu.
R1518
Comunitãþi ponto-sarmatice cu
Salicornia (europaea) prostrata ºi
Suaeda maritima
Corespondenþe:
NATURA 2000: 1310 Salicornia and
other annual colonising nud and sand
EMERALD: 15.A Continental salt steppe
and marshes
CORINE: 15.11 Glasswort Salicornia, Suaeda
swards
PAL.HAB: 15.115211 Western Pontic
glasswort swards
EUNIS: E6.224 Western Pontic
solonchak communities
Asociaþii vegetale: Salicornietum
prostratae Soó (1947) 1964, Suaedeto –
Salicornietum patulae (Brulo et Furnari
1976) Gehu 1984.
Rãspândire: Nisipuri maritime ºi conti-
nentale, puternic sãrãturate, terenuri
sãrã- turate din Câmpia Românã ºi
Moldova (Lunca Jijiei).
Suprafeþe: Reprezintã un tip de
vegetaþie intrazonalã ºi ocupã suprafeþe
de la câteva mii de m2 pânã la 4–5 ha.
Staþiuni: Altitudine: mici, de 3–4 m pânã
la 200–250 m, în Moldova. Clima: conti-
R1519
Comunitãþi ponto-sarmatice cu
Halimione (Obione) verrucifera
nentalã, T = 11,5–100C; P = 400–450
mm.
Relief: teren plan, cu microdepresiuni,
unde apa stagneazã în timpul primãverii.
Roci: terenuri salifere, nisipuri sau
loessuri. Soluri: solonceacuri, cu
concentraþie mare de sãruri ºi cu
umiditate în exces, primãvara.
Structura: Fitocenoze edificate de plante
obligatoriu halofile dintre care cele mai
cunoscute sunt: Salicornia prostrata,
Suaeda maritima, Bassia hirsuta, Aster
tripolium ssp. pannonicus, Salsola soda,
Pauccinellia limosa, Halimione (Obione)
pedunculata. Toate acestea realizeazã un
etaj al vegetaþiei cu înãlþimea de circa
30 cm. Etajul inferior, de cele mai
multe ori întins pe sol, este realizat de
speciile: Spergularia salina, S. maritima,
Cryspis aculeatus, Aeluropus littoralis.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Salicornia prostrata, Bassia hirsuta, Suaeda
maritima. Specii caracteristice: Salicornia
patula, S. prostrata. Alte specii importante:
Petrosimonia triandra, Plantago maritima,
Limonium gmelini, Artemisia santonicum,
Taraxacum bessarabicum, Aeluropus litto- ralis,
Halimione pedunculata, Puccinellia limosa,
Lotus tenuis, Plantago tenuiflora, Aster
tripolium ssp. pannonicus, Acorellus
pannonicus, Chenopodium glaucum, Atri- plex
littoralis.
Literaturã selectivã: Pop 2002;
Popescu et al. 1980; ªerbãnescu 1965;
Þopa 1939.
Redactat: A. Popescu.
 Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15 A2151 Western Pontic
Halimione scrub
EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrub
Asociaþii vegetale: Halimionetum (Obionetum)
verruciferae (Keller 1923) Þopa 1939.
Rãspândire: Moldova (Lunca Jijiei),
Muntenia (Bãrãgan) ºi Dobrogea.
Suprafeþe: Aproximativ 50–60 ha.
Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Clima:
T = 10,5–9,50C; P = 450–500 mm.
Relief:
teren plan cu mici excavaþii unde se
adunã apa ºi dupã secare concentraþia
sãrurilor este mai mare. Roci: loess,
depozite alu- viale, în lunci. Soluri:
soloneþuri, soloncea- curi sulfato-sodice,
reavãne la suprafaþã
ºi umede în profunzime.
Structura: Deºi majoritatea speciilor
componente sunt plante de talie micã ºi
mijlocie, putem diferenþia douã straturi
ale vegetaþiei. Stratul superior, de 30–35
cm, este alcãtuit din: Halimione
verrucifera, Artemisia santonicum,
Camphorosma annua, Puccinellia limosa,
Petrosimonia triandra, Aster tripolium,
Limonium gmelini, Juncus gerardi, Achillea
setacea.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Halimione verrucifera, Artemisia santo-
nicum, Puccinellia limosa. Specii caracte-
ristice: Halimione verrucifera. Alte specii
importante: Camphorma annua, C. monspe- liaca,
Aster tripolium, Petrosimonia triandra, Salicornia
prostrata, Suaeda maritima, Limonium
gmelini, Scorzonera canna,
Spergularia maritima, S. salina, Juncus
gerardi, Achillea setacea f. salina.
Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu
et al. 1980; Sanda, Popescu, Nedelcu
1997; Þopa 1939.
Redactat: A. Popescu.
R1520
Comunitãþi ponto-sarmatice
cu Lepidium crassifolium
ºi Puccinellia limosa
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2241 Sarmatic Lepidium
solonchak hollows
EUNIS: E6.2231 Western Pontic
Puccinellia solonetz swards
Asociaþii vegetale: Lepidio crassifolio –
Puccinellietum limosae (Rapaics 1927) Soó
1957.
Rãspândire: În Bãrãgan au mai rãmas
petece rãzleþe totalizând 2–3 ha, iar
în Moldova maximum 4–5 ha.
Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Clima:
T = 10,5–9,50C; P = 500–550 mm.
Relief:
terenuri plane, cu mici adâncituri, unde
apa bãlteºte în timpul primãverii. Roci:
loess, în Lunca Jijiei depozite aluviale,
Soluri: cernoziomuri sãrãturate, soluri
aluviale sãrã- turate, solonceacuri, lãcoviºti
soloneþizate.
Structura: Speciile componente sunt:
Puccinellia limosa, Camphorosma annua,
Agropyron elongatum, Dianthus guttatus, Juncus
gerardii, Kochia prostrata, Erysimum repandum,
care alcãtuiesc etajul superior al
fitocenozelor, cu acoperirea de 60–70%.
Etajul inferior este realizat de specii
scunde de 10–20 cm ºi care contribuie
activ la realizarea acoperirii generale.
Din aceastã
categorie menþionãm: Spergularia maritima,
S. salina, Lotus tenuis, Pholiurus panno-
nicus, Plantago tenuiflora, Trifolium fragi-
ferum, Halimione pedunculata, Hordeum hystrix,
Cynodon dactylon, Centaurium pulchellum.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Puccinellia limosa, Lepidium crassifolium.
Specii caracteristice: Puccinellia limosa,
Lepidium crassifolium, Camphorosma annua.
Alte specii importante: Agropyron
elongatum, Plantago maritima, Dianthus
guttatus, Lotus tenuis, Centaurium pulche- llum,
Spergularia maritima, Juncus gerardi,
Puccinellia distans, Halimione peduncu- lata,
Hordeum histrix, Limonium gmelini, Plantago
maritima, Crypsis aculeata, Heleochloa
schoenoides.
Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu
et al. 1984; Sanda, Popescu, Stancu
2001;
ªerbãnescu 1965; Þopa 1939.
Redactat: A. Popescu.
R1521
Comunitãþi ponto-sarmatice cu
Puccinellia limosa ºi Plantago
maritima
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2231 Sarmatic Puccinellia
limosa hollows
EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia
solonetz swards
Asociaþii vegetale: Puccinellietum limosae
Rapaics ex Soó 1933.
Rãspândire: Terenuri sãrãturate: Câmpia
Românã, Dobrogea, inclusiv pe litoral,
Moldova, lunca Jijiei.
Suprafeþe: Cele mai multe fitocenoze
ocupã terenurile moderat sãrãturate,
inapte pentru agriculturã, cu suprafeþe
de cel mult 2–3 ha (jud. Brãila, lunca
Iencii, Moldova, lunca Jijiei).
Staþiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea ºi
Delta Dunãrii pânã la 200 m Moldova de
Nord. Clima: temperatã, T = 11,5–10 0C;
P = 400–500 mm. Relief: terenuri plane
cu mici denivelãri (microdepresiuni).
Roci: depozite lutoase, loessuri
(Moldova), alu- viuni (în Deltã). Soluri:
solonceacuri sulfat- clorurice,
soloneþuri, lãcoviºti.
Structura: Fitocenozele sunt edificate de
specii moderat halofile cu putere relativ
mare de fixare a substratului. Cele mai
frecvente plante sunt: Puccinellia limosa,
P. convoluta, Aeluropus littoralis, Halimione
pedunculata, Taraxacum bessarabicum, Carex
distans, Atriplex littoralis, specii care
alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei.
Etajul inferior, bine reprezentat, este
alcãtuit din Spergularia salina, S. maritima,
Cryspis aculeatus, Scorzonera parviflora, Plantago
maritima.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Puccinellia limosa, Artemisia santonicum.
Speciile caracteristice: Puccinellia limosa.
Alte specii importante: Limonium gmelini,
Plantago maritima, Suaeda maritima, Juncus
gerardi, Centaurium pulchellum,
C. spicatum, Rumex maritimus, Lactuca
tatarica, Agrostis pontica, Cynodon dacty- lon,
Chenopodium glaucum, Triglochin palustris,
Juncus bufonius, Daucus gutta- tus, Silene
conica.
Literaturã selectivã: Popescu et al. 1980;
Pop 2002; Sanda, Popescu, Barabaº 1998;
ªerbãnescu 1965; ªerbãnescu 1970; Þopa
1934.
Redactat: A. Popescu.
 Spergularia maritima,
R1522 S. salina, Salicornia prostrata etc.
Comunitãþi ponto-sarmatice
cu Plantago maritima ºi
Limonium gmelini

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2143 Western Ponto-
Caspian salt-grass swards
EUNIS: E6.222 Western Pontic saline
meadows
Asociaþii vegetale: Plantaginetum maritimae
Rapaics 1927.

Rãspândire: Terenuri sãrãturate din

Transilvania (Bãile Sãrate Turda), Muntenia
(Câmpia Bãrãganului), Moldova, Dobrogea,
Delta Dunãrii.

Suprafeþe: Ocupã suprafeþe din ce în ce

mai mici, deoarece, prin drenaje ºi spã-
lãri, sunt redate agriculturii. În Lunca
Cãlmãþuiului (Buzãu – Costeºti) ºi Ianca
– Traian (Brãila) suprafeþe de zeci de
ha sunt folosite ca pajiºti.

Staþiuni: Altitudine: 80–250 m; Clima:

T = 11–9,50C; P = 450–500 mm; Relief:
teren plan cu mici escavaþiuni ºi
microdepre- siuni unde se acumuleazã
apã. Soluri: solo- neþuri ºi solonceacuri,
moderat sãrãturate, cu exces de
umiditate. În Transilvania soluri gleice.

Structura: Speciile componente sunt de

diferite dimensiuni, unele depãºind 50–70
cm cum sunt: Agropyron elongatum, Bolbo-
schoenus maritimus, Puccinellia limosa,
P. convoluta, Aster tripolium, Artemisia
santonicum, Limonium gmelini, L. meyeri.
Stratul mijlociu este dominat de
Aeluropus littoralis, Halimione pedunculata,
Plantago maritima, Scorzonera parviflora. În
Delta Dunãrii (Sulina ºi Sf. Gheorghe) se
dezvoltã copios Plantago coronopus. La
nivelul solu- lui se întind speciile:
Valoare conservativã: mare. valerandi, Scorzonera laciniata. Specii rare:
Leuzea altaica, Serratula bulgarica,
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chartolepis glatifolia.
Plantago maritima, Camphorosma annua.
Speciile caracteristice: Plantago maritima, Literaturã selectivã: Popescu et al.
Puccinellia limosa. Alte specii importante: 1984; Sanda, Popescu, Nedelcu 1997;
Halimione verrucifera, Lepidium cartila- ªerbãnescu 1965; Todor 1947–1948.
gineum, Aster tripolium, Carex distans,
Taraxacum bessarabicum, Chenopodium Redactat: A. Popescu.
glaucum, Crypsis aculeata, Juncus gerardi,
Plantago schwerzenbergiana, Samolus Vegetaþie ponto-sarmaticã cu Plantago maritima
vegetaþiei este de 30–35 cm iar
R1523 acoperirea de 80–90%. Etajul inferior,
Comunitãþi ponto-sarmatice cu slab dezvoltat, este alcãtuit din speciile:
Leuzea (salina) altaica, Scorzonera austriaca var. mucronata, Tara-
Scorzonera austriaca var. xacum bessarabicum, Hordeum histrix,
Scorzonera cana, Plantago schwarzen-
mucronata ºi Lepidium latifolium
bergiana, Lotus tenuis.

Corespondenþe: Valoare conservativã: mare.

NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2222 Sarmatic Leuzea
altaica saline meadows
EUNIS: E6.2272 Sarmatic Leuzea altaica
saline meadows
Asociaþii vegetale: Scorzonero mucronatae –
Leuzeetum salinae Sanda et Popescu 1997.

Rãspândire: Lunca Cãlmãþuiului la

Costeºti, Frasinu, Spãtaru, Moldova de
Sud (Câmpia Covurluiului).

Suprafeþe: 30–40 ha în judeþul Buzãu,

2–3 ha în judeþul Galaþi.

Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Clima:

T = 10,5–100C; P = 450–500 mm. Relief:
teren plan cu zone mai joase
(microdepre- siuni), cu apã în timpul
primãverii ºi soluri mai sãrãturoase vara.
Roci: loess, depo- zite aluviale. Soluri:
soloneþuri, lãcoviºti sãrãturate.

Structura: Speciile dominante sunt cele

care formeazã etajul superior, acestea
fiind: Leuzea altaica, Lepidium latifolium,
Peucedanum latifolium, Aster tripolium ssp.
pannonicum, Oenanthe silaifolia, Puccinellia limosa,
Agropyron elongatum, Carex distans, Juncus
gerardi, Festuca pseudo- vina. Înãlþimea
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Leuzea altaica, Scorzonera austriaca var.
mucronata, Peucedanum latifolium. Specii
caracteristice: Leuzea altaica,
Scorzonera austriaca var. mucronata. Alte
specii importante: Aster tripolium,
Lepidium latifolium, Plantago schwarzen-
bergiana, Puccinellia limosa, Taraxacum
bessarabicum, Agropyron elongatum,
Hordeum histrix, Scorzonera cana, Carex
distans, Juncus gerardi, Trifolium fragi-
ferum, Festuca pseudovina, Alopecurus
pratensis, Rorippa sylvestris, Cynodon
dactylon, Lotus corniculatus, Festuca pra-
tensis, Poa pratensis. Cele douã specii
caracteristice: Leuzea altaica ºi Scorzonera
austriaca var. mucronata sunt plante rare,
fiind semnalate, pânã în prezent numai
din aceste locuri. Specii endemice:
Scorzonera austriaca var. mucronata.
Literaturã selectivã: Monah 2001;
Sanda, Popescu et al. 1978, 1997.
Suprafeþe: 50 ha (40–50 ha în lunca
Ialomiþei ºi circa 5 ha în Moldova).
Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Clima:
T = 10,5–100C; P = 500 mm. Roci: alu-
viuni, nisipuri. Soluri: soloneþuri,
lãcoviºti sãrãturate, nisipoase.
Structura: Iris halofila, este cea care reali-
zeazã etajul superior, înalt de
aproximativ 40–45 cm. Alãturi de Iris
halofila se mai dezvoltã Puccinellia limosa,
Camphorosma annua, Limonium gmelini,
Artemisia santo- nicum, Daucus carota, Achillea
setacea, Carex extensa. Etajul inferior este
bine reprezentat, fiind realizat de
plantele scunde de 5–15 cm, dintre care
semnalãm: Plantago tenuiflora, Bassia
sedoides, Trifolium fragiferum, Cerastium
dubium, Taraxacum bessarabicum. În
cadrul fitocenozelor, pe terenurile slab
sãrãtu- rate, se dezvoltã speciile
suportant halo- file cum sunt: Poa
pratensis, Plantago media, Lamium
amplexicaule, Bromus commutatus, Dactylis
glomerata, Rorippa sylvestris, Festuca
pratensis, Agrostis stolonifera.
Redactat: A. Popescu.
R1524
Comunitãþi ponto-sarmatice cu
Iris halofila
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2223 Sarmatic Iris halophila
saline meadows
EUNIS: E6.2273 Sarmatic Iris halophila
saline meadows
Asociaþii vegetale: Iridetum halofilae
(Prodan 1939 n.n) I. ªerbãnescu 1965.
Rãspândire: Muntenia, în lunca Ialomiþei
între Urziceni ºi Slobozia, Moldova, în
bazi- nul inferior al Jijiei.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Iris halofila, Scorzonera cana, Taraxacum
bessarabicum. Specii caracteristice: Iris
halofila, Trifolium retusum, Scorzonera cana.
Alte specii importante: Puccinellia limosa,
Bassia sedoides, Camphorosma annua,
Artemisia santonicum, Limonium gmelini.
Numeroasele plante mezofile care se
instaleazã pe terenurile unde creºte Iris
halofila indicã un proces de desalinizare a
acestora ºi evoluþia vegetaþiei spre cea de
luncã cu: Poa pratensis, Festuca pratensis,
Dactylis glomerata, Agrostis stolonifera.
Literaturã: Popescu, Sanda et Doltu 1980;
Prodan 1939; Sanda, Popescu, Stancu
2001; ªerbãnescu 1965.
Redactat: A. Popescu.

R1525
Pajiºti ponto-sarmatice de
Juncus gerardii
Corespondenþe:
NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows
EMERALD: 15.A Continental salt steppe
and salt marshes
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2224 Sarmatic Juncus
gerardii saline meadows
EUNIS: E6.2274 Sarmatic Juncus gerardii
saline meadows
Asociaþii vegetale: Juncetum gerardii
(Warming 1906) Nordh 1923.
Rãspândire: Banat, Muntenia (Bãrãgan),
Moldova, Dobrogea (zona litoralã),
Delta Dunãrii.
Suprafeþe: De la 400–500 m pânã la 2–3
ha.
Staþiuni: Altitudine: 10–200 m; Clima:
Atriplex hastata, Bupleurum tenuissimum,
Agropyron elongatum, Artemisia santo- nicum,
Triglochin palustris, Plantago maritima,
Festuca pseudovina, Scorzonera parviflora,
Salicornia europaea, Suaeda maritima,
Trifolium fragiferum, Teucrium scordium,
Lotus tenuis, Juncus bufonius, Agrostis
stolonifera.
Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu,
Sanda, 1976; Sârbu et al. 2000;
ªerbãnescu 1965; Þopa 1934.
Redactat: A. Popescu.
R1526
Comunitãþi ponto-sarmatice cu
Triglochin maritima, Aster
tripolium ssp. pannonicum,
Scorzonera parviflora ºi
Peucedanum latifolium
Corespondenþe:
NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows
EMERALD: –
T = 11–9,50C; P = 450–600 mm; Relief:
teren plat; Roci: depozite argilo-lutoase,
uneori pe loessuri. Soluri: solonceacuri,
nisipuri sãrãturate, lãcoviºti cu
concentraþie de sãruri în profunzime.
Structura: Vegetaþie relativ bine încheiatã,
cu acoperire de pânã la 90%, alcãtuitã
din speciile: Juncus gerardi, J. compressus,
Crypsis aculeata, Puccinellia distans, Suaeda
maritima, Carex distans, C. divisa, care
alcãtuiesc etajul superior, înalt de 35
cm. În stratul inferior, se gãsesc spe-
ciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus,
Hordeum marinum, Crypsis aculeata,
Spergularia salina, S. maritima, Taraxa-
cum bessarabicum, Lotus tenuis, Trifo- lium
fragiferum.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Juncus gerardi, Puccinellia distans. Specii
caracteristice: Juncus gerardi. Alte specii
importante: Carex distans, Aster tripolium,
Plantago cornuti, Taraxacum bessarabicum,
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A1261 Transylvanian arrow-
grass sea-aster Saline meadows EUNIS:
E6.2226 Western Pontic arrowgrass sea-
aster saline meadows Asociaþii vegetale:
Triglochineto mari- timae – Asteretum
pannonici (Soó 1927) Þopa 1939,
Triglochineto palustris – Aster- etum
pannonici Sanda et Popescu 1979.
Rãspândire: Transilvania, Oltenia (Murta,
Dobreºti, Glavacioc), Muntenia (Caragele,
jud. Buzãu; Lunca Iencii, Lutu Alb, jud.
Brãila).
Suprafeþe: Circa 10 ha în total.
Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Clima: T
= 10,50C; P = 450–500 mm. Relief: teren
plat, cu mici excavaþii, unde se
acumuleazã apa în timpul sezoanelor
umede. Roci: loess, nisipuri (în Oltenia).
Soluri: lãco- viºti sãrãturate.
Structura: Cele douã specii dominante,
Triglochin pannonicus ºi Aster tripolium
ssp. pannonicum, realizeazã etajul superior
al vegetaþiei, înalt de 35–40 cm. În
cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã:
Artemisia santonicum, Acorellus pannonicus,
Pucci- nellia distans, P. limosa,
Camphorosma annua, Juncus gerardi,
Scorzonera parvi- flora. Etajul inferior,
bine reprezentat, are în componenþã
speciile: Spergularia mari- tima, Suaeda
maritima, Taraxacum bessa- rabicum,
Trifolium fragiferum.

Valoare conservativã: mare.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Triglochin maritima, T. palustris, Aster
tripolium ssp. pannonicum. Specii caracte-
ristice: Triglochin palustris, T. maritima,
Aster tripolium ssp. pannonicum, Pucci-
nellia limosa. Alte specii importante:
Plantago cornuti, Scorzonera parviflora,
Juncus geradii, Acorellus pannonicus,
Taraxacum bessarabicum, Spergularia
maritima, Trifolium fragiferum, Campho-
rosma annua, Artemisia santonicum,
Crypsis aculeata, Trifolium fragiferum,
Suaeda maritima.

Literaturã selectivã: Sanda et Popescu

1979; ªerbãnescu 1970; Þopa 1939.

Redactat: A. Popescu.

R1527
Comunitãþi ponto-panonice cu
Acorellus pannonicus
 Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.141 Ponto-Pannonic Acorellus
communities
EUNIS: E6.231 Ponto-Pannonic Acorellus
communities
Asociaþii vegetale: Acorelletum pannonici
Soó 1939.

Rãspândire: Sãrãturile din Banat, estul triqueter.

Câmpiei Române, Delta Dunãrii,
Moldova de Nord. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda
1976; ªerbãnescu 1965; Þopa 1939.
Suprafeþe: Circa 40–50 ha.
Redactat: A. Popescu.
Staþiuni: Altitudine: 1–200 m. Clima:
T = 10,5–9,50C; P = 450–600 mm. Roci:
în Câmpia Românã ºi Moldova: loess, în
deltã: nisipuri maritime, aluviuni.
Soluri: solonceacuri, lãcoviºti
sãrãturate, cerno- ziomuri sãrãturate,
nisipuri maritime în curs de fixare.

Structura: Specia dominantã Acorellus

pannonicus, este cea care realizeazã
acoperirea de 75–85%, alãturi de aceasta
se mai dezvoltã: Chenopodium glaucum,
Salicornia europaea (prostrata), Sueda
maritima, Bassia sedoides. În micile exca-
vaþii, cu exces de umiditate, se
dezvoltã: Bolboschoenus maritimus, Rumex
mariti- mus, Polygonum amphibium. O
caracte- risticã, pentru fitocenozele de
pe insula Sacalin (Delta Dunãrii), este
prezenþa speciei Eleocharis parvula,
specie rarã în flora þãrii.

Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Acorellus pannonicus, Crypsis aculeata. Specii
caracteristice: Acorellus pannonicus. Alte
specii importante: Spergularia mari- tima,
Bassia sedoides, Puccinellia limosa,
Chenopodium glaucum, Suaeda maritima,
Salicornia europaea, Lactuca tatarica,
Polygonum maritimum, Atriplex hastata,
Cyperus fuscus, Juncus bufonius, Trifolium
fragiferum, Rumex maritimus, Carex
pseudocyperus, Bolboschoenus maritimus, Scirpus

R1528
Pajiºti pontice de Hordeum marinum
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.1463 Pontic Hordeum marinum
swards
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Hordeetum maritimi
I. ªerbãnescu 1965.
Rãspândire: Muntenia, Moldova, Dobrogea.
Suprafeþe: Ocupã vetre de dimensiuni
reduse, de 500–1000 m2 pânã la 1–2 ha
pe terenurile secundar sãrãturate.
Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Clima:
T = 10,5–9,50C; P = 450–600 mm.
Relief:
teren plan sau foarte lin înclinat. Roci:
tere- nuri salifere. Soluri: soloneþuri mai
Festuca pseudovina. Specii caracteristice:
Hordeum marinum. Alte specii importante:
Pholiurus pannonicus, Lotus tenuis, Tara-
xacum bessarabicum, Plantago tenuiflora,
Artemisia santonicum, Puccinellia limosa, Aster
tripolium, Limonium gmelini, Scorzo- nera cana,
Alopecurus pratensis, Cynodon dactylon, Atriplex
tatarica.
Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu
et al. 1984; Sanda, Popescu 1990,
1991;
Þopa 1939.
Redactat: A. Popescu.
R1529
Pajiºti ponto-panonice de
Hordeum hystrix
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
mult sau mai puþin solodizate, umede
primãvara ºi uscate vara.
Structura: Planta dominantã, Hordeum
marinum este scundã (10–15 cm) ºi reali-
zeazã stratul inferior al fitocenozelor
împreunã cu: Taraxacum bessarabicum,
Pholiurus pannonicus, Myosurus minimus,
Lotus tenuis, Plantago tenuiflora, Cerastium
dubium, Trifolium ornithopodioides, Spergu- laria
maritima, Trifolium fragiferum, T. retu- sum.
Stratul superior este alcãtuit din specii
înalte de 35–45 cm dintre care mai
repre- zentative sunt: Artemisia santonicum,
Carex distans, Puccinellia distans, P. limosa,
Atri- plex littoralis, Aster tripolium,
Limonium gmelini, Scorzonera cana, Juncus
gerardi, Festuca pseudovina, Alopecurus
pratensis, Cynodon dactylon, Poa bulbosa,
Atriplex tatarica.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Hordeum marinum, Puccinellia distans,
Structura: Hordeum hystrix ocupã
terenurile lipsite de vegetaþie, umede
în timpul primãverii, dar uscate în
sezonul secetos. Specia caracteristicã
formeazã pajiºti scunde de circa 15 cm.
Alãturi de Hordeum hystrix se mai
dezvoltã: Pholiurus pannonicus, Cerastium
dubium, Gypsophila muralis, Scleranthus annuus,
Trifolium parvi- florum, Camomilla recutita,
Scorzonera cana, Plantago tenuiflora, Lepidium
rude- rale, Trifolium retusum. Toate aceste
plante formeazã etajul inferior, care
realizeazã o acoperire relativ mare.
Etajul superior este format din puþine
specii, dintre care mai reprezentative
sunt: Puccinellia limosa,
Alopecurus pratensis, Lolium perenne,
PAL.HAB: 15.A2135 Western Pontic
Hordeum hystrix swards;
EUNIS: E6.2235 Western Pontic Hordeum
hystrix swards
Asociaþii vegetale: Hordeetum hystricis
(Soó 1933) Wendelberger 1943.
Rãspândire: Transilvania, Criºana, Banat
ºi, în mai micã mãsurã, în Oltenia,
 Muntenia, Dobrogea ºi Moldova.
Suprafeþe: circa 30–40 ha în Criºana
ºi Banat.
Staþiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunãrii,
200 m în Criºana. Clima: T = 11,5–9,50C;
P = 350–650 mm. Relief: teren plan cu
microdenivelãri ºi microdepresiuni unde
se acumuleazã apa ºi sãrurile minerale
mai concentrate. Roci: depozite
salifere, lãcoviºti. Soluri: soloneþuri mai
mult sau mai puþin solodizate, cu pH
cuprins între 6,5–8. În profunzime
sãrãturarea este sulfo-sodatã, cu reacþie
bazicã.
R1530
Pajiºti ponto-panonice de Festuca
pseudovina, Peucedanum
officinale
ºi Artemisia santonicum ssp.
patens
Corespondenþe:
NATURA 2000: 1530*Pannonic salt steppes
and salt marshes
EMERALD: 15.A Continental salt steppes
and salt marshes
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A114 East Pannonic
Petrosimonia-Artemisia salt steppes EUNIS:
E6.2212 Western Pontic Artemisia-
Festuca steppes
Asociaþii vegetale: Peucedano-Festucetum
pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968,
Artemisio santonici – Festucetum pseudovinae
(Magyar 192) Soó (1933) 1945.
Rãspândire: Transilvania, Criºana, Banat,
Muntenia, Moldova.
Suprafeþe: În vestul þãrii 200–300 ha, în
rest mai reduse.
Limonium gmelini, Bromus hordeaceus,
Achillea collina.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Hordeum hystrix, Puccinellia limosa.
Specii caracteristice: Hordeum hystrix.
Alte specii importante: Pholiurus panno-
nicus, Plantago tenuiflora, Artemisia santo-
nicum, Lepidium ruderale, Kochia prostrata,
Taraxacum bessarabicum, Scorzonera cana,
Carex stenophylla, Cerastium dubium, Lotus
angustissimus, Scleranthus annuus.
Literaturã selectivã: Pop 1968, 2002;
Popescu et al. 1980; Sanda, Popescu
1973; Pãun et Popescu 1974.
Redactat: A. Popescu.
Staþiuni: Altitudine: 200–400 m. Clima:
T = 10–9,50C; P = 600–700 mm. Relief:
pante uºor înclinate cu expoziþii sudice.
Roci: roci salifere, loess în Moldova ºi
Muntenia. Soluri: lãcoviºti, soloneþuri
slab sãrãturate, umede primãvara, aride
vara.
Structura: Fitocenoze halofile în compo-
nenþa cãrora participã speciile moderat
pânã la slab halofile, cum sunt: Festuca
pseudovina, Peucedanum officinale, Arte- misia
santonicum ssp. patens, Achillea setacea,
Limonium gmelini, Ranunculus pedatus, Lotus
angustissimus, Trifolium striatum, Bupleurum
tenuissimum, care realizeazã stratul
superior al vegetaþiei. Plantele scunde
sunt numeroase ºi întocmesc stratul
inferior, dintre acestea menþionãm:
Trifolium angulatum, Plantago
schwerzenbergiana, Rorippa kerneri,
Trifolium fragiferum, Hordeum hystrix,
Taraxacum bessarabicum.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Festuca pseudovina, Artemisia santonicum,
Achillea setacea, Limonium gmelini. Specii
caracteristice: Festuca pseudovina, Arte-
misia santonicum ssp. patens, Peuce-
danum officinale. Alte specii importante:
Ranunculus pedatus, Lotus angusti-
ssimus, Trifolium angulatum, T. striatum,
Carex stenophylla, Camphorosma annua,
Myosurus minumus, Lotus tenuis, Bupleu-
rum tenuissimum, Aster tripolium, Trifo-
lium fragiferum, Juncus gerardi, Hordeum
hystrix.
Literaturã selectivã: Pop 2002; Sanda,
Popescu, Nedelcu 1997; Þopa 1939;
Todor
1948.
Redactat: A: Popescu.
R1531
Pajiºti ponto-panonice de Festuca
pseudovina ºi Achillea collina
Clima: T = 11–9,50C; P = 400–500 mm.
Relief: terenuri plane sau cu pante
foarte uºor înclinate. Roci: depozite
salifere, gleizate. Soluri: soloneþuri
deficitare hidric.
Structura: Etajul superior, de 35–40 cm
este dominat de Festuca pseudovina, în
amestec cu Artemisia santonicum iar pe
islazurile dintre Brãila ºi Galaþi, dominã
Artemisia pontica. Alãturi de acestea mai
notãm: Achillea collina, Trifolium strictum,
Puccinellia limosa, Scorzonera cana,
Petrosimonia triandra. Cel de al doilea
etaj este realizat din plante mai scunde
cum sunt: Gypsophila muralis, Arenaria
serpyllifolia, Lotus tenuis, Erodium cicuta-
rium. O notã aparte oferã fitocenozele
de Festuca pseudovina de la Policior, Pâclele,
judeþul Buzãu, în împrejurimile
vulcanilor noroioºi, unde vegeteazã
specia Nitraria schoberi, plantã foarte
rarã în flora României, cunoscutã la noi
numai din aceste locuri. Alãturi de
aceasta se mai dezvoltã: Plantago
schwarzenbergiana,
P. cornuti, iar spre periferie se instaleazã
Corespondenþe:
NATURA 2000: 1530* Pannonic salt
steppes and salt marshes
EMERALD: 15.A. Continental salt steppes
and salt marshes
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2111 Western Pontic
Achillea-Festuca steppes
EUNIS: E6.2211 Western Pontic Achillea-
Festuca steppes
Asociaþii vegetale: Achilleo – Festucetum
pseudovinae Soó (1933) corr. Borhidi 1996.
Rãspândire: Criºana, Banat, Muntenia,
Moldova, Dobrogea ºi Delta Dunãrii.
Suprafeþe: Pe islazurile, din luncile
Cãlmãþuiului ºi Jijiei, ocupã suprafeþe
de 10–15 ha.
Staþiuni: Altitudine: 50–250 m, în zona
Vulcanilor Noroioºi de la Berca (jud.
Buzãu) altitudinea este de circa 400 m.
vegetaþia caracteristicã clasei Festuco –
Brometea.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Festuca pseudovina, Achillea setacea, Artemisia
santonicum. Speciile caracte- ristice:
Festuca pseudovina, Artemisia santonicum.
Alte specii importante: Pucci- nellia limosa,
Camphorosma monspe- liaca, C. annua, Lotus
angustissimus, Trifo- lium angulatum, T.
micranthum, Plantago schwarzenbergiana, Aster
sedifolius, Carex stenophylla, Kochia prostrata,
Bupleurum tenuissimum, Hordeum marinum.
Specii rare: Nitraria schoberi.
Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1982;
Pop 2002; Sanda, Popescu et Stancu
2001;
ªerbãnescu 1965.
Redactat: A. Popescu.

R1532
Comunitãþi dacice slab halofile cu
Aster sedifolius ºi Peucedanum
officinale
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 15.A2114 Western Pontic
Peucedanum-Festuca salt steppes EUNIS:
E6.2214 Western Pontic Peucedanum-
Festuca salt steppes Asociaþii vegetale:
Peucedano – Asteretum (puctati) sedifoliae
(Rapaics 1927) I. Pop 1968, Peucedano –
Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) I.
Pop 1968.
Rãspândire: Transilvania, Criºana, Banat.
Suprafeþe: Fitocenoze puþin rãspândite,
ocupã suprafeþe de maxim 10–15 ha.
Literaturã selectivã: Kovács 1965; Pop
1968, 2002; Sanda, Popescu, Nedelcu
1997.
Redactat: A. Popescu.
Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Clima:
T = 10,0–9,00C; P = 600–700 mm. Roci:
depozite solifere. Soluri: solonceacuri,
soluri gleice.
Structura: Speciile dominante: Aster sedi-
folius ºi Peucedanum officinale realizeazã
etajul superior împreunã cu Aster
linosyris, Scorzonera cana, Bupleurum
tenuissimum, Festuca pseudovina, Achillea
collina. Spe- ciile componente sunt puþin
numeroase ºi realizeazã o acoperire
slabã (60–65%).
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Aster sedifolius, Peucedanum officinale,
Festuca pseudovina. Specii caracteristice:
Festuca pseudovina, Peucedanum offici- nale.
Alte specii importante: Bupleurum
tenuissimum, Aster linosyris, Achillea
collina, Potentilla argentea, Scorzonera cana,
Poa pratensis, Alopecurus pratensis, Lotus
corniculatus.
Staþiuni: Altitudine: 1–10 m. Clima: T
=11–10,50C; P = 400 mm. Relief: teren
plan cu mici denivelãri, microdepresiuni
cu acumulãri de sãruri ºi cu umiditate
mai ridicatã. Substrat: nisipuri marine,
aluviuni

R1533
Pajiºti ponto-mediteraneene de
Polypogon monspeliensis

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: –
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Polypogonetum
monspeliensis Morariu 1957.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre, Delta

Dunãrii, pe nisipuri maritime.

Suprafeþe: 5–6 ha.

nisipoase (în Delta Dunãrii). Soluri:
nisipuri umede, slab sãrãturate, în curs
de fixare.

Structura: Specia dominantã este o plantã

termofilã, mediteraneanã, puþin
rãspânditã în România, numai pe litoralul
Mãrii Negre. Formeazã fitocenoze de
mici dimensiuni în compoziþia cãrora
participã speciile: Puccinellia distans,
Chenopodium glau- cum, Atriplex hastata,
Aster tripolium, Spergularia media, Trifolium
fragiferum, Cynodon dactylon. În Delta
Dunãrii, la Sulina în fitocenoze mai
apar, în puþine exemplare: Plantago
maritima, P. coro- nopus, Juncus gerardi,
Acorellus panno- nicus, Sonchus arvensis.

Valoare conservativã: mare.

Compoziþie floristicã: Specii edifica-

toare: Polypogon monspeliensis, Pucci-
nellia distans. Specii caracteristice:
Polypogon monspeliensis. Alte specii
importante: Chenopodium glaucum, Juncus
gerardi, Cynodon dactylon, Bolboschoenus
maritimus, Schoenoplectus triqueter,
S. tabernaemontani, Plantago maritima.

Literaturã selectivã: Morariu 1957, 1970;

Popescu et al. 1980, 1997.

Redactat: A. Popescu.
 2.1.4. Dune ºi plaje de nisip litorale (16)

nilor, se instaleazã Convolvului persicus,

R1601
Comunitãþi vest pontice cu Cakile
maritima ssp. euxina ºi Argusia
sibirica
Corespondenþe:
NATURA 2000: 1210 Annual vegetation
of drift lines
EMERALD: 16.3 Humid – dune slacks
CORINE: 16.12 Sand beach annual
communities
PAL.HAB: 16.1232 Pontic sand beach
annual communities
EUNIS: B1.132 Pontic sand beach
annual communities
Asociaþii vegetale: Atripliceto hastatae –
Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999,
Argusietum (Tournefortietum) sibiricae
Popescu et Sanda 1975.
precum ºi Bromus tectorum, Secale
sylvestre, Convolvulus lineatus, Salsola kali
ssp. ruthenica.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Speciile edifica-
toare: Cakile maritima ssp. euxina, Atriplex
hastata, Crambe maritima. Specii caracte-
ristice: Cakile maritima ssp. euxina,
Polygonum maritimum, Argusia sibirica,
Atriplex hastata. Alte specii importante:
Eryngium maritimum, Suaeda maritima,
Salicornia prostrata, Bassia hirsuta,
Elymus sabulosus, Agropyron junceum ssp.
bessarabicum, Centaurea arenaria, Euphorbia
sequierana, Secale sylvestre, Gypsophila
trichotoma, Aeluropus littoralis, Bromus
tectorum. Specii endemice: Agro- pyron
junceum ssp. bessarabicum.

Literaturã selectivã: Popescu et Sanda

Râspândire: Litoralul Mãrii Negre, de la 1978, Sanda, Popescu et Stancu 2001.
Sulina pânã la Vama Veche.
Redactat: A. Popescu.
Suprafeþe: În zonele amenajate, supra-
feþele sunt de 300–500 m2, iar în Delta
Dunãrii (Sf. Gheorghe, Sulina) acestea R1602
depãºesc 2–3 ha.
Comunitãþi vest-pontice cu Elymus
Staþiuni: Altitudine: 2–5 m; Clima: T = 11– (Leymus) sabulosus ºi Artemisia
10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren (arenaria) tschernieviana
plat, în lungul litoralului. Roci: depozite
nisi- poase, marine. Soluri: nisipuri
nefixate, perio- dic spãlate de valuri ºi
puternic vântuite.

Structura: Fitocenozele sunt edificate

de Argusia (Tournefortia) sibirica, Cakile
maritima, Eryngium maritimum, Salsola
soda, Crambe maritima, Polygonum mari-
timum. Ocupã nisipurile litorale nefixate
de la nord de Mamaia, inclusiv Grindul
Chituc, precum ºi în Delta Dunãrii
(Sulina, Sf. Gheorghe). Pe falezele mai
înalte (Agigea, Eforie Nord) cu nisipuri
în curs de fixare, nespãlate de valuri în
timpul furtu-
 Corespondenþe:
NATURA 2000: 2110 Embryonic shifting
dunes
EMERALD: 16.2. Dunes
CORINE: 16.211 Embryonic dunes
PAL.HAB: 16.2124 – Pontic wihte dunes
EUNIS: B1.313 Pontic embryonic dunes
Asociaþii vegetale: Elymetum gigantei
Morariu 1957, Artemisietum tschernievianae
(arenariae) Popescu et Sanda 1977, Agropy-
retum juncei (Br.-Bl. et De L. 1936) Tx.
1952.

Rãspândire: Nisipurile maritime, litoralul euxina, Secale sylvestre, Astro- daucus

Mãrii Negre. littoralis, Euphorbia sequierana, Bromus
tectorum, Salsola soda, Crambe maritima.
Suprafeþe: Lucrãrile de amenajare a
plajelor, precum ºi construcþiile Literaturã selectivã: Morariu 1957;
industriale de la Capu Midia, au redus Morariu 1959; Popescu, Sanda, Doltu,
suprafeþele la câteva sute de metri 1980; Popescu, Sanda, Oroian 1997;
pãtraþi pânã la cel mult 2–3 ha (pe Sanda, Popescu, Nedelcu 1997.
Grindul Chituc ºi în Deltã).
Redactat: A. Popescu.
Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11–
10,50C; P = 400–500 mm. Relief: dune
maritime. Roci: depozite nisipoase,
uneori cu roci calcaroase în profunzime.
Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de
fixare, sãrã- turate, foarte uscate.

Structura: Fitocenozele sunt structurate

pe douã etaje: cel mai scund este
format din specii anuale cum sunt:
Bromus tecto- rum, Secale sylvestre, Plantago
arenaria, Apera maritima, care folosesc
umiditatea nisipului din timpul
primãverii, ºi îºi încheie ciclul vegetativ
la instalarea sezonului secetos. Alãturi
de speciile anuale, încep sã se instaleze
ºi unele plante psamofile, perene, cum
sunt: Elymus (Leymus) sabu- losus,
Agropyrum junceum, Centaurea arenaria,
Gypsophila trichotoma, Artemisia tschernieviana
(arenaria), Corispermum nitidum, Eryngium
maritimum, care alcã- tuiesc etajul
superior al vegetaþiei.

Valoare conservativã: foarte mare.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Elymus sabulosus, Artemisia tschernie-
viana (arenaria), Agropyron junceum. Specii
caracteristice: Artemisia tschernie- viana
(arenaria), Elymus sabulosus, Agro- pyron
junceum. Alte specii importante:
Centaurea arenaria, Gypsophila tricho- toma,
Eryngium maritimum, Cakile mari- tima ssp.
R1603
Comunitãþi vest-pontice cu
Carex colchica ºi Ephedra
distachya

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 16.22B121 North-Western
Pontic Ephedra – Carex fixed dunes
EUNIS: B1.4B1 Western Pontic fixed dunes
Asociaþii vegetale: Ephedro – Caricetum
colchicae (Prodan 1939 n.n. Morariu 1959)
Sanda et Popescu 1973 (Syn.: As. de
Ephedra distachya ºi Carex ligerica (Prodan
1939) Morariu 1959).

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Agigea),

Delta Dunãrii (Grindul Letea).

Suprafeþe: La Agigea circa 5 ha, la

Letea 10 ha.

Staþiuni: Dune maritime semifixate.

Alti- tudine: 2–5 m. Clima: T = 11–
10,50C; P = 350–400 mm. Substrat: loess
(la Agigea), nisipuri maritime în deltã.
Soluri: nisipuri slab sãrãturate,
deficitare în apã.

Structura: Vegetaþia este structuratã pe

douã etaje ºi anume: cel superior este
format din speciile: Carex colchica, Sca-
biosa argentea, Ephedra distachya, Silene
otitis, Secale sylvestre, Festuca beckeri,
Stachys patula, Elymus sabulosus, Salvia
verticillata, Euphorbia sequierana, Silene
borysthenica, Medicago falcata, Holo-
schoenus vulgaris, Astragalus varius,
Verbascum banaticum, Melica ciliata, Seseli
tortuosum, Salvia aethiopis.
Etajul inferior, alcãtuit din numeroase
specii este totuºi mai slab închegat.
Speciile mai frecvente sunt: Alyssum
borzeanum, Plantago arenaria, Siderites
montana, Thlaspi perfoliatum, Poa bulbosa,
Bromus tectorum, Alyssum hirsutum. Dintre
briofite a fost semnalat Polytrichum
piliferum.
 Dune vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya

Valoare conservativã: foarte mare.

R1604
Pajiºti vest-pontice de Stipa
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: borysthenica ºi Koeleria
Carex colchica, Ephedra distachya. Specii glauca
caracteristice: Alyssum borzeanu, Carex
colchica, Ephedra distachya. Specii dife- Corespondenþe:
renþiale locale: Silene borysthenica. Alte NATURA 2000: –
specii importante: Scabiosa argentea, Medi- EMERALD: –
cago falcata var. filifolia, Silene conica, CORINE: –
Astragalus varius, Euphorbia sequierana, PAL.HAB: 16.22B1 Western Pontic fixed
Stachys patula, S. recta, Melica ciliata, dunes
EUNIS: –
Agropyron pectiniforme, Seseli tortuosum, Asociaþii vegetale: Koelerio glaucae –
Marrubium peregrinum, Xeranthemum annum, Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda
Secale sylvestre, Elymus sabulo- sus. Specii 1987.
endemice: Alyssum borzea- num.

Rãspândire: Delta Dunãrii, pe dunele în

Literaturã selectivã: Morariu 1959;
curs de fixare de la Letea (Hasmacul
Popescu et al. 1984, 1997; Prodan
Mic, Hasmacul Mare, Dâmbul lui
1939.
Bãlan).

Redactat: A. Popescu. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha.

Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T =

110C; P = 350–400 mm. Relief: dune
maritime.
Roci: nisipuri maritime pe substrat alu-
vionar. Soluri: nisipuri semifixate.
Structura: Majoritatea speciilor sunt
caracteristice alianþei Festucion vaginatae,
dintre care mai reprezentative sunt:
Stipa borysthenica, Artemisia campestris, Sca-
biosa argentea, Elymus sabulosus, plante ce
realizeazã etajul superior al vege-
taþiei. Etajul inferior este bine
reprezentat de speciile: Secale sylvestre,
Carex colchica, Dianthus polymorphus, Fumana
procumbens, Ephedra distachya, Asperula setulosa,
Centaurea arenaria, Seseli tortuo- sum,
Helichrysum arenarium.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Stipa borysthenica, Koeleria glauca. Specii
caracteristice: Stipa borysthenica, Koeleria
glauca. Diferenþiale locale: Fumana
procumbens, Ephedra distachya, Syrenia
montana. Alte specii importante: Apera
maritima, Artemisia campestris, Carex
colchica, Euphorbia sequierana, Dianthus
polymorphus, Asperula setulosa, Kochia
laniflora, Seseli tortuosum, Astragalus
varius, Tragopogon floccosus, Gypsophila
perfoliata, Corispermum nitidum, Linum
austriacum, Medicago falcata. Specii rare:
Ephedra distachya, Fumana procumbens, Syrenia
montana.
Literaturã selectivã: Popescu et al. 1980,
1997; Popescu, Sanda 1987.
Redactat: A. Popescu.
R1605
Comunitãþi vest-pontice cu Secale
sylvestre, Apera maritima ºi
Bromus tectorum
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 16.1232 Pontic sand beach
annual communities
EUNIS: B1.132 Pontic sand beach annual
communities
Asociaþii vegetale: Secali sylvestri –
Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu
1959, Aperetum maritimae Popescu et al.
1980.
Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoral
ºi Delta Dunãrii, Moldova (Hanu
Conachi)
ºi Oltenia (Dãbuleni – Calafat).
Suprafeþe: Circa 20–30 ha.
Staþiuni: Altitudine: 1–80 m. Clima:
T = 11–100C; P = 400–550 mm. Relief: dune
în diferite stadii. Roci: depozite
nisipoase. Soluri: nisipuri nefixate sau în
curs de fixare, deficitare în apã.
Structura: Fitocenozele de plante anuale
de pe nisipurile în curs de fixare sunt
bogate în specii dar nu realizeazã o
acoperire mai mare de 60–65%. Speciile
cele mai frecvente sunt: Secale sylvestre,
Apera spica-venti ssp. maritima, Bromus
tectorum, Gypsophila trichotoma, Plantago
arenaria, Euphorbia seguierana, Koeleria
glauca, Achillea ochroleuca, Asperula setulosa,
Corispermum nitidum, Gypsophila pani- culata,
Tragopogon floccosus, Festuca beckeri care
alcãtuiesc etajul secundar al
fitocenozelor. Speciile de talie mai
mare sunt: Centaurea arenaria, Stachys
nitens, Scabiosa argentea, Dianthus polymorphus,
Onobrychis arenaria, Syrenia canna,
Holoschenus vulgaris care realizeazã stratul
superior al vegetaþiei.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Secale sylvestre, Apera maritima, Bromus
tectorum. Specii caracteristice: Secale
sylvestre, Apera maritima, Bromus tecto- rum,
Achillea ochroleuca. Pentru fitoce- nozele
de la Agigea sunt diferenþiale locale:
Alyssum borzeanum, Convolvulus persicus. Alte
specii mai importante: Plantago are-
naria, Gypsophila trichotoma, G. paniculata,
Euphorbia seguierana, Thymelaea passe- rina,
Cynodon dactylon, Syrenia cana, Astragalus
virgatus, Festuca beckeri, Artemisia
campestris, Stachys nitens. Specii endemice ºi
rare: Alyssum borzeanum, Convolvulus
persicus.
Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1973;
Popescu, Sanda, Doltu 1980.
Redactat: A. Popescu.
Convolvulus persicus pe dune vest-pontice cu
Secale sylvestre, Apera maritima ºi Bromus tectorum
sequierana, Festuca beckeri, Koeleria glauca,
Viola kitaibeliana, Minuartia viscosa. Specii
R1606
Comunitãþi vest-pontice cu Salix
rosmarinifolia ºi Holoschoenus
vulgaris
Corespondenþe:
NATURA 2000: 2190 Humid dune slacks
EMERALD: –
CORINE: 16.25 Dune thichets
PAL.HAB: 16.25 Dune thichets EUNIS:
B1.61 Coastal dune thichets
Asociaþii vegetale: Saliceto
(rosmarinifoliae) – Holoschoenetum
vulgaris Mititelu et al. 1973.
Rãspândire: Delta Dunãrii (Caraorman,
Letea, Sulina), Moldova (Hanu Conachi,
jud. Galaþi).
Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse,
circa 2–3 ha.
Staþiuni: Se dezvoltã pe dunele de
nisip nefixate sau în curs de fixare,
deficitare în umiditate. Altitudine: 5–
80 m. Clima: T = 10,5(110)–9,50C; P =
400–550 mm.
Substrat: nisipuri. Soluri: nisipuri nefixate,
deficitare în umiditate, foarte slab sãrã-
turate (în Delta Dunãrii).
Structura: Etajul superior este realizat de
speciile: Salix rosmarinifolia, Holoschoenus
vulgaris, Calamagrostis epigeios, Chryso-
pogon gryllus, Syrenia cana, Euphorbia
sequierena. Etajul secund este format din
speciile: Apera maritima, Gypsophila
paniculata, Asperula setulosa, Tragopogon
floccosus, Secale sylvestre, Festuca beckeri,
Koeleria glauca, Minuartia viscosa.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Salix rosmarinifolia, Holoschoenus vulgaris,
Calamagrostis arundinacea. Specii caracte-
ristice: Salix rosmarinifolia, Holoschoenus
vulgaris. Alte specii importante: Gypsophila
paniculata, Asperula setulosa, Tragopogon
floccosus, Secale sylvestre, Euphorbia
rare: Tragopogon floccosus.

Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1973;
Popescu et al. 1980; Popescu et al.
1997.
Redactat: A. Popescu.
R1607
Comunitãþi vest-pontice cu
Schoenus nigricans
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6420 Mediterranean tall
humid herb grasslands of the Molinio –
Holoschoenion
EMERALD: 37.4 Mediterranean tall humid
herb grasslands
CORINE: –
PAL.HAB: 16.22B1 Western Pontic fixed
dunes
EUNIS: B1.4B1 Western Pontic fixed dunes
Asociaþii vegetale: Schoenetum nigricantis
(All. 1922) W. Koch 1926.
Rãspândire: Nisipurile maritime de pe
litoralul Mãrii Negre, între Mamaia ºi
Nãvodari, Delta Dunãrii pe Grindul
Sãrãturile.
Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici, de
câte 500–1000 m2, totalizând 8–10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T =
10,50C; P = 400 mm. Substrat: nisipuri
maritime. Soluri: nisipuri sãrãturoase,
de origine marinã.
Structura: Fitocenozele de Schoenus
nigricans, de pe nisipurile maritime sunt
alcãtuite din specii halofile ºi suportant
halo- file cum sunt: Schoenus nigricans,
Carex distans, Lythrum salicaria, Sonchus
arven- sis, Calamagrostis epigeios, Festuca
arundi- nacea, Artemisia santonicum, Juncus
littoralis, Holoschoenus vulgaris, Agropyron
junceum, Cirsium alatum, care alcãtuiesc
stratul superior al vegetaþiei. Speciile
mai scunde (10–20 cm) care formeazã
etajul inferior sunt: Pulicaria dysenterica,
Orchis laxiflora ssp. elegans, Teucrium
scordium, Plantago maritima, Taraxacum
bessara- bicum, Centaurium pulchellum,
Samolus valerandii, Cynodon dactylon,
Gypsophila trichotoma, Merendera
sobolifera.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Schoenus nigricans, Teucrium scordium,
Agrostis pontica. Specii caracteristice:
Schoenus nigricans, Carex distans. Alte
specii importante: Artemisia santonicum,
Festuca arundinacea, Plantago maritima, Aster
tripolium, Lythrum salicaria, Orchis
laxiflora ssp. elegans, Mentha arvensis,
Agrostis pontica, Centaurium pulchellum,
Samolus valerandi, Juncus maritimus, J.
littoralis, Cynodon dactylon, Gypsophila
trichotoma, Daucus guttatus ssp. zahariadi,
Merendera sobolifera, Cirsium alatum.
Specii rare: Merendera sobolifera.
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda
1975; Popescu, Sanda, Doltu 1980.
Redactat: A. Popescu.
R1608
Comunitãþi vest-pontice cu Melilotus
alba ºi Plantago arenaria
 Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 16.2 Dunes
CORINE: –
PAL.HAB: 16.2124 Pontic white dunes
EUNIS: B1.324 Pontic white dunes
Asociaþii vegetale: Echio – Melilotetum albi
R. Tx. 1947 subas. plataginetosum
arenariae Popescu et Sanda 1980.

Rãspândire: Nisipuri marine pe litoralul
Mãrii Negre ºi în Delta Dunãrii (Sulina,
Sf. Gheorghe).
Suprafeþe: Pe litoral (Nãvodari, Capul
Midia) ca ºi la Sf. Gheorghe ocupã circa
25–30 ha.
Cynodon dactylon, Cakile maritima, Argusia sibirica,
Sonchus arvensis, Salsola soda.
Literaturã: Popescu, Sanda 1978; Popescu
et al. 1980.
Redactat: A. Popescu.

Staþiuni: Altitudine: 1–3 m. Clima: T = 11–

10,50C; P = 350–500 mm. Relief: teren
vãlurit cu dune de nisip de mici
dimensiuni. Roci: nisipuri maritime,
periodic spãlate de valurile puternice.
Soluri: nisipuri mari- time în curs de
fixare cu vegetaþie slabã dar cu
acumulãri de materiale organice
depozitate de vânt în spaþiile joase
dintre dune. Umiditate deficitarã pe
ridicãturile de nisip ºi moderatã în
microdepresiunile dintre dune.

Structura: Melilotus alba se dezvoltã

luxuriant în interdunele de pe litoralul
nostru, precum ºi în Delta Dunãrii (Sf.
Gheorghe, Sulina, Sfiºtovca) atingând
înãlþimea de circa 1,5 m, realizând o
aco- perire de 60–70%. În etajul superior
se mai dezvoltã: Centaurea arenaria, Elymus
sabulosus, Artemisia tschernieviana,
Holoschoenus vulgaris. Etajul inferior este
realizat de numeroase specii dar cu
densitate redusã. Dintre acestea mai
reprezentative sunt: Plantago arenaria,
Gypsophila (perfoliata) trichotoma, Corisper- mum
marschallii, Silene conica, Secale sylvestre,
Salsola soda, Agrostis pontica.

Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Melilotus alba, Gypsophila perfoliata,
Corispermum marschallii. Specii caracte-
ristice: Melilotus alba, Secale sylvestre.
Alte specii importante: Elymus sabulosus,

R1609
Comunitãþi vest-pontice cu
Scabiosa argentea (ucranica)
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 16.2. Dunes
CORINE: –
PAL.HAB: 16.22B1 Western Pontic fixed
dunes
EUNIS: B1.4B1 Western Pontic fixed dunes
Asociaþii vegetale: Scabioso argenteae –
Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965,
Scabioso argenteae – Artemisietum campestris
Popescu et Sanda 1987.
Rãspândire: Delta Dunãrii, pe dune mari-
time în curs de fixare.
Suprafeþe: 40–50 ha.
Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T =
11– 10,50C; P = 400–450 mm. Relief:
dune în curs de fixare. Roci: nisipuri
colchica, Scabiosa argentea, Artemisia
campestris. Alte specii importante:
Euphorbia seguierana, Syrenia montana,
Secale sylvestre, Polygonum arenarium,
Dianthus polymorphus ssp. bessarabicus,
Centaurea arenaria, Minuartia setacea,
Helichrysum arenarium, Gypsophila
trichotoma, Seseli arenarium, Asperula
setulosa. Specii rare: Convolvulus persicus,
Fumana procumbens, Ephedra distachya, Syrenia
montana.
Literaturã selectivã: Krausch 1965;
Popescu, Sanda, Doltu 1980; Popescu,
Sanda, Oroian 1997.
maritime. Soluri: nisipuri în curs de
fixare, deficitare în umiditate.
Structura: Fitocenozele cuprind un numãr
relativ mare de specii (peste 60 de
taxoni), dar densitatea acestora este
redusã, aco- perirea nedepãºind 75%.
Etajul superior, de 45–50 cm, este
realizat de: Scabiosa argentea, Euphorbia
seguierana, Syre- nia montana, Dianthus
polymorphus, Centaurea arenaria, Consolida
regalis, Stipa borysthenica ssp. sabulosa,
Artemisia campestris, Elymus sabulosus.
Stratul inferior este alcãtuit din plante
de 10–25 cm înãlþime, dintre care
menþionãm: Carex colchica, Secale
sylvestre, Polygonum arenarium, Festuca
beckeri, Bromus tecto- rum, Minuartia setacea,
Koeleria glauca, Helichrysum arenarium,
Gypsophila tricho- toma, Seseli arenarium.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Carex colchica, Artemisia campestris,
Scabiosa argentea, Festuca beckeri ssp.
arenicola. Specii caracteristice: Carex
PAL.HAB: 16.22B123 North-Western
Pontic Calamagrostis – Scirpus fixed dunes
EUNIS: B1.4B12 Northwestern Pontic
fixed dunes
Asociaþii vegetale: Holoschoeno –
Calamagrostetum epigeios Popescu et
Sanda 1978 (Syn.: Calamagrostetum
epigeios Eggler 1933 subas. arenosum
Popescu et Sanda 1976).
Rãspândire: Dobrogea, pe nisipurile lito-
rale între Mamaia ºi Midia-Nãvodari, Delta
Dunãrii pe grindurile Letea, Caraorman,
Sãrãturile.

Redactat: A. Popescu. Suprafeþe: Aproximativ 15–20 ha.

Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Clima: T =

11– 100C; P = 350–450 mm. Relief:
R1610 terenuri plane ºi cu unele
Pajiºti vest-pontice de microdepresiuni unde se acumuleazã
mai multã umezealã. Roci: nisipuri
Calamagrostis epigeios ºi maritime, iar în Delta Dunãrii, aluviuni
Holoschoenus vulgaris nisipoase secundar sãrãturate.

Corespondenþe:
NATURA 2000:
– EMERALD: –
CORINE: –
Structura: Specia dominantã, Calama-
grostis epigeios, este plantã mare, peste
1 metru înãlþime, ºi alcãtuieºte stratul
supe- rior al vegetaþiei împreunã cu:
Artemisia tschernieviana, Holoschoenus
vulgaris, Lythrum virgatum, Festuca
arundinacea ssp. orientalis. Stratul
inferior este format din specii de talie
mai micã, dintre care mai reprezentative
sunt: Apera spica venti ssp. maritima,
Agrostis pontica, Carex distans, Sonchus
arvensis, Teucrium scordium, Cynodon
dactylon.

Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Calamagrostis epigeios, Artemisia tscher-
nieviana, Holoschoenus vulgaris. Specii
caracteristice: Calamagrostis epigeios,
Holoschoenus vulgaris. Alte specii
importante: Inula salicina, Apera spica
venti ssp. maritima, Agrostis pontica, Bro-
mus tectorum, Carex distans, Sonchus
arvensis, Lythrum virgatum, Teucrium
scordium, Cynodon dactylon, Potentilla
reptans, Festuca arundinacea ssp.
orientalis.

Literaturã selectivã: Popescu, Sanda

1976; Popescu, Sanda, Doltu 1980;
Popescu, Sanda, Oroian 1997.

Redactat: A. Popescu.

R1611
Comunitãþi vest-pontice cu
Petasites spurius
 Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 16.12334 Pontic sand beach
Petasites communities
EUNIS: B1.4B12 Northwestern Pontic fixed
dunes
Asociaþii vegetale: Argusio – Petasitetum
spuriae (Borza 1931 n.n.) Dihoru et
Negrean 1976.

Rãspândire: Nisipuri maritime în Delta Gheorghe ºi mai ales la Ciotic, Petasites

Dunãrii: Sulina, Sfântu Gheorghe, Ciotic.
Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha, suprafaþa
este în creºtere deoarece Petasites este
în continuã expansiune.
Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Clima: T = 11–
10,50C; P = 350–400 mm. Relief: Dune
maritime în curs de fixare. Roci: nispuri
maritime. Soluri: nisipuri sãrãturate, de
ori- gine marinã, umede în locurile
depre- sionare ºi uscate pe dune.
Structura: Comunitãþile de Petasites
spurius sunt într-o continuã expansiune
în Delta Dunãrii. Cele de la Sulina se
dezvoltã pe dunele în formare ºi au ca
specie codominantã Argusia sibirica cu
rare exemplare de Secale sylvestre, Apera
maritima, Bromus tectorum. La Sfântu
spurius dominã fitocenozele, iar Argusia
sibirica lipseºte, fapt pentru care a fost
separatã subasociaþia petasitetosum
spuriae Popescu et al. 1987.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Petasites spurius, Gypsophila trichotoma,
Apera maritima. Specii caracteristice: Peta-
sites spurius, Argusia sibirica. Alte specii
importante: Secale sylvestre, Plantago
arenaria, Rumex dentatus ssp. halacsyi,
Bromus tectorum.
Literaturã selectivã: Dihoru et Negrean
1976; Popescu et al. 1998; Sanda,
Popescu, Barabaº 1998.
Redactat: A. Popescu.
 2.2. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2)
2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22)
R2201
Comunitãþi danubiene cu
Chara tomentosa, Nitella
gracilis, Nitellopsis obtusa ºi
Lychnothamnus barbatus
Corespondenþe:
NATURA 2000: 3140 Hard oligo-
mesotrophic waters with benthic
vegetation of Chara spp.
EMERALD: 22.44 Chandalier algae
submerged carpets
CORINE: 22.441 Chara carpets; 22.442
Nitella carpets
PAL.HAB: 22.441 Chara carpets; 22.442
Nitella carpets
EUNIS: C1.141 Chara carpets; C1.142
Nitella carpets
Asociaþii vegetale: Nitelletum gracilis
Coriolan 1957, Charetum braunii Coriolan
1957, Tolypelletum proliferae Krause 1969,
Lychnothamnetum barbati Ionescu- Þeculescu
1967.
Rãspândire: Bazinele acvatice, perma-
nente, din lunca Dunãrii, Dobrogea ºi
Delta Dunãrii.
Suprafeþe: 2.000–4.000 m2 în deltã.
Staþiuni: Altitudine: 0,5–40 m. Clima:
T = 11–10,50C; P = 450–550 mm.
Relief:
bazine acvatice permanente, ºanþuri de
drenaj cu apã stagnantã sau foarte lin
curgãtoare. Substrat: depozite aluviale,
nisipuri, luturi, argile.
Structura: Speciile dominante sunt în tota-
litate submerse, cu acoperire de 40–60%,
dintre care mai reprezentative sunt:
Nitella
6
gracilis, Chara brauni, Tolypella syncarpa,
Lychnothamnus barbatus, Chara aspera,
C. tomentosa, C. fragilis, C. vulgaris. La
suprafaþa apei se dezvoltã, în puþine
exemplare, specii natante, nefixate
cum sunt: Lemna minor, L. trisulca,
Spirodela polyrhiza, Salvinia natans, Azolla
caro- liniana. În zonele unde apa este
puþin adâncã se întâlnesc speciile:
Eleocharis palustris, Schoenoplectus palustris,
Alisma plantago-aquatica, Butomus umbellatus,
Phragmites australis.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Chara braunii, C. canescens, C. tomentosa,
C. fragilis, Nitella gracilis, Tolypella syn-
carpa. Specii caracteristice: Chara braunii,
C. fragilis, Nitella gracilis, Tolypella pro-
lifera. Alte specii importante: Tolypella
syn- carpa, Lychnothamnus barbatus, Lemna
minor, L. trisulca, Spirodela polyrhiza, Salvi-
nia natans, Azolla caroliniana, Myriophyllum
spicatum, Ceratophyllum demersum, Najas minor,
N. maritima, Potamogeton pecti- natus,
Utricularia vulgaris, Ranunculus
trichophyllus.
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
Ionescu Venera 1976, 1971; Sanda,
Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)
R2202
Comunitãþi danubiene cu Lemna
minor, L. trisulca, Spirodela
polyrhiza ºi oWlffia arrhiza
Corespondenþe:
NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic
lackes with Magnopotamion or Hydro-
charition – type vegetation
EMERALD: 22.41 Free-floating vegetations
CORINE: 22.411 Duckweed (Lemna,
Spirodela, Wolffia) covers
PAL.HAB: 22.411 Duckweed covers
EUNIS: C1.221 Duckweed covers
Asociaþii vegetale: Lemnetum minoris Soó
1927, Lemnetum gibbae Miyavaki et
J. Tx. 1960, Lemnetum trisulcae Knapp et
Stoffers 1962, Lemno – Spirodeletum W. Koch
1954, Wolffietum arrhizae Miyavaki et J.
Tx. 1960, Spirodelo – Aldrovandentum Borhidi
et J. Komlodi 1959.
Rãspândire: Ape stagnante (bãlþi, iazuri,
braþe moarte ale râurilor) din zona de
câmpie ºi Delta Dunãrii.
Suprafeþe: 2–3.000 ha.
Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Clima:
T = 11–100C; P = 350–550 mm. Relief:
microdepresiuni cu apã permanentã,
lacuri, bãlþi. Substrat: depozite aluviale,
nisipuri, argile, luturi.
Structura: Stratul natant este dominat de
Lemna minor, Spirodela polyrhiza, Lemna
trisulca, mai rar Lemna gibba ºi Wolffia
arrhiza. Uneori aceste fitocenoze apar
inter- calat în ochiurile de Phragmites
australis, Typha angustifolia,
Schoenoplectus lacustris. Sunt fitocenoze
heliofile, sãrace în specii, dominante în
lacuri ºi bãlþi eutrofe. În anii secetoºi,
fitocenozele de Lemna rezistã ºi pe
terenurile scurse, dar suficient de
umede. Stratul submers este alcãtuit
din Ceratophyllum demersum, Myriophy- llum
spicatum, Potamogeton crispus, P. pectinatus,
P. pusillus mai rar Hippuris vulgaris. Dintre
speciile de Phragmitetalia
apar izolat: Phragmites australis, Oenanthe
aquatica, Butomus umbellatus, Alisma
plantago-aquatica.
Valoare conservativã: moderatã ºi mare
în habitatele unde este prezentã
Aldro- vanda vesiculosa (DH2).
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Lemna minor, L. trisulca, Spirodela polyr-
hiza, Wolffia arrhiza. Specii caracteristice:
Lemna minor, L. gibba, L. trisulca, Spiro-
dela polyrhiza, Aldrovanda vesiculosa. Alte
specii importante: Salvinia natans, Azolla
caroliniana, Utricularia vulgaris,
Myriophyllum spicatum, Ceratophyllum
demersum, Nymphoides peltata, Trapa natans,
Phragmites australis, Typha lati- folia, T.
angustifolia, Oenanthe aquatica, Sagittaria
sagittifolia, Sparganium erectum.
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
Nedelcu 1967, 1967; Popescu et al.
1984,
1997.
Redactat: A. Popescu.
R2203
Comunitãþi danubiene cu Salvinia
natans, Marsilea uqadrifolia, Azolla
caroliniana ºi A. filiculoides
Corespondenþe:
NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic
lackes with Magnopotamion or
Hydrocharition - type vegetation
EMERALD: 22.415 Salvinia covers CORINE:
22.415 Salvinia corvers PAL.HAB: 22.415
Salvinia covers EUNIS: C1.225 Flooating
Salvinia natans mats
Asociaþii vegetale: Spirodelo – Salvinietum
natantis Slavniè 1965, Lemno – Azolletum
carolinianae Nedelcu 1967.
Rãspândire: Ape puþin adânci, din
Câmpia Munteniei, lunca ºi Delta
Dunãrii, Câmpia vesticã (Timiº – Bega,
Criº).
Staþiuni: Altitudine 10–200
 2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

m. Clima: T = Utricularietum Soó

11–9,50C; P= 1928, datoritã R2204
450–650 mm. curenþilor de aer Redactat: A.
Popescu. Comunitãþi
Relief: mai activi, care le danubiene cu
bazine acvatice deplaseazã dintr-o Riccia fluitans
permanente, parte în alta.
ºi Ricciocarpus
canale cu apa
natans
foarte slab
Valoare
curgãtoare.
conservativã: mare Corespondenþe:
Substrat: depuneri ºi foarte mare în NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic
aluviale, nisipuri, habitatele unde lackes with Magnopotamion or Hydro-
luturi, argile. este prezentã charition - type vegetation
specia Marsilea EMERALD: 22.4 Euhydrophytic
Structura: Speciile quadrifolia (DH2). communities CORINE: 22.41 Free float
vegetation PAL.HAB: 22.35 Central
de baza sunt:
Eurasian amphi- bious communities
Salvinia natans, Compoziþie EUNIS: C1.22 Free floating vegetation o
Azolla caroliniana, floristicã: Specii mesotrophic waterbodies
A. filiculoides, care edificatoare: Asociaþii vegetale: Riccietum fluitantis Sla
dominã stratul Salvinia natans, 1956 em. R.Tx 1974.
natant. Azolla caroliniana,
Fitocenozele au Lemna gibba, Wolffia
dezvoltarea arrhiza. Specii
optimã în a doua caracteristice: Rãspândire:
parte a sezonului Azolla caroliniana, Canalele
de vegetaþie, A. filiculoides, obturate din
când specia Salvinia natans, Câmpia Munteniei
dominantã Spirodela polyrhiza. (Comana,
(Salvinia natans) Alte specii Mogoºoaia,
realizeazã o importante: Cãldãruºani), cu
acoperire de pânã Ceratophyllum ape stagnante,
la 90%. În sinuzia demersum, adesea reofile,
submersã dominã Utricularia vulgaris, puþin profunde,
în fitocenozele Myriophyllum semiumbrite, cu
din Câmpia spicatum, temperatura
Românã, Potamogeton medie anualã de
Ceratophyllum pectinatus. Dintre +10,50C.
demer- sum ºi speciile helofile
Myriophyllum amintim ca
spicatum, iar în exemplare Staþiuni:
cele din Câmpia izolate: Phragmites Altitudine: 50–75
australis, Typha m. Clima: T =
de Vest semnalãm
angustifolia, 10,5-–100C; P =
prezenþa
Sagittaria 550–600 mm.
speciilor: Najas
sagittifolia, Alisma Relief:
minor, Hippuris plantago- aquatica.
vulgaris, teren plan,
Utricularia microdepresiuni
vulgaris. Aceste Literaturã cu apã perma-
fitocenoze vin selectivã: Coldea nentã. Substrat:
adesea în contact 1997; Nedelcu loess.
cu cele de: Lemno 1967; Popescu et
– Spirodeletum W. al. 1984, 1997;
Koch 1954 ºi Structura: Speciile
Sanda et al. 1994,
Lemno – 2001. dominante sunt
brio- fitele
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

(hepatice) Riccia Ricciocarpus NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic

fluitans ºi Riccio- natans, însoþite T = 11–9,50C; P =
lackes with Magnopotamion
350–650
charition – type vegetation mm.
carpus natans, de unele
Relief:
EMERALD: 22.4 Euhydrophyte
între care se elemente foto-
CORINE: 22.412 Frogbit bazine
( acvatice cu
intercaleazã reofile, moderat morsus-ranae) rafts
Azolla caroliniana acidofile cum sunt: apã permanentã,
PAL.HAB: 22.412 Frogbit rafts; 22.413
adâncã de 40–50
ºi Salvinia natans. Lemna minor, water soldier rafts
Acestea formeazã Spirodela EUNIS: C1.222 Floating
cm. Substrat:
fitocenoze de polyrhyza, morsus-ranae rafts depozite aluviale,
dimensiuni reduse Utricularia nisipuri, argile.
Asociaþii vegetale: Hydrocharirtetum
morsus-ranae Van Langendonck 1935,
(2–5 m2) vulgaris, ceea ce Stratiotetum aloidis Nowinski
cantonate în indicã un stadiu Structura: Speciile
– Utricularietum vulgaris
ºanþuri cu apã incipient de de bazã sunt:
permanentã, colmatare ºi Hydro- charis
braþe obturate descompunere a Rãspândire: Lunca morsus-ranae,
ale râurilor de substanþelor ºi Delta Dunãrii, Stratiotes aloides,
Banat (Lugoj, Salvinia natans,
câmpie, sau organice
Timiº – Bega), în Marsilea
intrânduri, puþin acumulate.
ape ºi canale cu quadrifolia,
adânci, ale Dintre speciile
apã stãtãtoare sau Utricularia
bazinelor din helofile apar
vulgaris. Formeazã
zona de câmpie. accidental: foarte lin
fitocenoze
Stratul emers Phragmites australis, curgãtoare cu
compacte, dar
este dominat de Ranuncu- lus depuneri sau
reduse ca
speciile de sceleratus, Glyceria suspensii de
dimensiuni în
Riccia fluitans ºi fluitans ºi Catabrosa material organic.
locuri adãpostite,
aquatica. spicatum, în ghioluri sau
Staþiuni: japºe la marginea
Fitocenozele se Potamogeton
Altitudine: de la 5 fâºiei de
prezintã rare- pectinatus.
m în Delta Dunãrii Phragmites
fiate, având o pânã la 300 m în australis ºi Typha
acoperire de circa Literaturã selectivã: Banat. Clima:
Gehu et al. 1994; latifolia, T.
55–60%.
Nedelcu et al. angustifolia. Stratul
1976; Popescu et natant este
Valoare dominat de
conservativã: al. 1984.
Hydrocharis morsus-
mare. ranae sau Stratiotes
Redactat: A.
aloides, însoþite
Compoziþie Popescu. de o serie de
floristicã: Specii specii ca:
edificatoare: Riccia Spirodela
fluitans, Ricciocarpus R2205 polyrhiza, Lemna
natans, Lemna minor. minor, Wolffia
Comunitãþi
Specii arrhiza, Salvinia
danubiene cu natans.
caracteristice:
Riccia fluitans,
Hydrocharis
Ricciocarpus natans. morsus- Valoare
Alte specii ranae, conservativã:
importante: Salvinia Stratiotes moderatã.
natans, Spirodela aloides ºi
polyrhiza, Cera- Utricularia Compoziþie
tophyllum vulgaris floristicã: Specii
demersum, edificatoare:
Utricularia vulga- Hydrocharis morsus-
Corespondenþe:
ris, Myriophyllum ranae, Stratiotes aloi-
 2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

des, Utricularia Ceratophyllum bãlþi, canale de

vulgaris. Specii demersum, drenaj cu ape Valoare
caracte- ristice: Phragmites stagnante sau lin conservativã:
Hydrocharis australis, Butomus curgãtoare, moderatã.
morsus-ranae, umbellatus, Alisma bogate în
Stratio- tes aloides, plantago-aqautica, substanþe Compoziþie
Lemna minor, Sagittaria nutritive. În floristicã: Specii
Utricularia vulga- sagittifolia, perioada de edifica- toare:
ris. Alte specii Polygonum antezã, Potamogeton
importante: amphibium. inflorescenþele gramineus, P. lucens,
Trapa natans, apar la supra- faþa P. perfoliatus,
Nuphar luteum, Literaturã apei, favorizând Ceratophyllum
Salvinia natans, selectivã: Coldea instalarea unor
demersum, Najas
Vallisneria spiralis, specii natante de
et al. 1997; marina. Specii
Najas minor, mici dimensiuni:
Nedelcu 1973; Lemna minor, caracteristice:
Myriophyllum Popescu et al. Pota- mogeton
spica- tum, Salvinia natans,
1984. Marsilea quadrifolia, lucens, P.
Potamogeton
Azolla caroliniana, perfoliatus, P.
crispus, P.
pectinatus, Redactat: A. Spirodela polyrhiza. grami- neus,
Popescu. La sfârºi- tul Ceratophyllum
sezonului demersum. Alte
R2206 Rãspândire: vegetativ, întreaga specii
Comunitãþi Criºana, Banat, vegetaþie se importante:
Oltenia, Muntenia, depune la fundul Elodea canadensis,
danubiene cu bazinelor,
Dobrogea, Delta Ceratophyllum
Potamogeton contribuind la
Dunãrii, în ape submersum,
perfoliatus, permanente. colmatarea
Hydrocharis morsus-
P. gramineus, acestora.
ranae, Utricularia
P. lucens, Suprafeþe: Circa vulgaris, Vallisne- ria
Elodea 50–100 ha. spiralis, Najas
canadensis ºi minor,
Najas marina Staþiuni: Myriophyllum
Altitudine: 3–350 spicatum, Trapa
m. Clima: T = natans, Nuphar
11–9,50C; P = 350–
luteum, Nymphaea
650 mm. Relief:
alba, Polygonum
bazine acvatice
amphibium, Lemna
(lacuri, bãlþi,
Corespondenþe: minor, L. trisulca,
canale de
NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic colectare a Salvinia natans,
lackes with Magnopotamion or Hydro- apelor). Substrat: Azolla filiculoides.
charition – type vegetation depozite aluviale,
EMERALD: 22.43 Rooted floating vegetation Literaturã
nisipuri, luturi,
CORINE: 22.421 Large pondweed
argile. selectivã: Coldea
(Potamogeton) beds
PAL.HAB: 22.421 Large pondweed beds et al. 1997;
EUNIS: – Structura: Speciile Nedelcu 1973;
Asociaþii vegetale: Alianþa Potamogetonion dominante: Pop, Cristea,
pectinati W. Koch 1926 Görs 1977, Potamo- geton Hodiºan 2002;
Potamogetonetum lucentis Hueck 1931, lucens, P. perfoliatus, Popescu et al.
Potamogetonetum perfoliati Koch 1926, P. gramineus, Elodea
Potamogetonetum graminei (Koch 1926) 1984; Sanda,
canadensis,
Passarge 1964 em. Görs 1977, Elodeetum Myriophyllum spica- Popescu, Stancu
canadensis Eggler 1933, Potamo – tum, Ceratophyllum 2001.
Ceratophylletum submersi Pop 1962.
demersum, se
dezvoltã în lacuri, Redactat: A.
2.2. Ape continentale (non-marine) (2)

Popescu.

R2207
Comunitãþi
danubiene cu
Nymphaea
alba, Trapa
natans,
Nuphar
luteum
ºi
Potamogeton
natans

Corespondenþe:
NATURA 2000: 3160 Natural dystrophic
lakes and ponds
EMERALD: 22.43 Rooted
vegetation CORINE: 22.43 Rooted floating
vegetation PAL.HAB:
beds EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Myriophyllo
– Nupharetum luteae W. Koch 1926,
Nymphaeetum albae Vollmar 1947,
Nymphoidetum peltatae
1951, Trapetum natantis
Potametum natantis Soó 1927.

Rãspândire: Bazine
acvatice cu ape
stãtã- toare sau
lin curgãtoare
din sud-vestul
þãrii, Lunca ºi
Delta Dunãrii,
Moldova, în
luncile Siretului
ºi Prutului.
 Comunitãþi danubiene cu Trapa natans ºi Nymphaea alba

Suprafeþe: 50–100 ha.

Staþiuni: În bazine acvatice cu apã

perma- nentã. Altitudine: 5–150 m.
Clima: T = 10,5– 9,50C; P = 350–450
mm. Substrat: Aluviuni slab alcaline
pânã la neutre.

Structura: Stratul natant este alcãtuit

din Nymphaea alba, Trapa natans, Nymphoi-
des peltata, Potamogeton natans. Se
dezvoltã în ape puþin profunde (0,5–2
m), cu conþinut redus de substanþe
nutritive
ºi reacþie neutrã sau adesea alcalinã
(pH = 7,5–8). Ocupau suprafeþe întinse
în bãlþile Dunãrii, înainte de desecare.
În prezent, cele mai reprezentative
fitocenoze se gãsesc în Delta Dunãrii,
unde ocupã suprafeþe relativ mari.
Stratul natant este însoþit frecvent de
speciile alianþei Lemnion minoris. Stratul
submers este format din: Myriophyllum
verticillatum, Ceratophyllum demersum,
Potamogeton crispus, P. pecti- natus.
Nymphaea alba în comunitãþi danubiene
Valoare conservativã: mare.
 Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Potamogeton natans, Nuphar Staþiuni: Altitudine:
luteum, Nymphaea alba, Nymphoides peltata,
Trapa natans. Specii caracte- ristice:
Nymphaea alba, Nuphar luteum, Nymphoides
peltata. Alte specii importante: Ceratophyllum viuni luto-nisipoase.
demersum, Myriophyllum spicatum,
Potamogeton crispus, P. pecti- natus,
Hippuris vulgaris, Elodea cana- densis. La
suprafaþa apei plutesc speciile mai reprezentative sunt: Ranunculus
caracteristice alianþei Lemnion, cum sunt:
Lemna minor, Wolffia arrhiza, Spirodela
polyrhiza precum ºi pteridofitele: Azolla
caroliniana, Salvinia natans, Marsilea quadri- realizeazã
folia. Prin îndiguirea Dunãrii ºi asanarea
bãlþilor din lunca fluviului, vegetaþia
acvaticã din zonã s-a diminuat foarte
mult, iar unele specii au dispãrut
aproape complet.
Literaturã selectivã: Grigore 1971;
Nedelcu 1972; Popescu et al. 1984,
1997;
ªtefan et al. 1995.
Redactat: A. Popescu.
R2208
Comunitãþi danubiene cu Ranunculus
aquatilis ºi Hottonia palustris
Corespondenþe:
NATURA 2000: 3260 Water courses of
plain to montane levels with the
Ranunculion fluitantis and Callitricho-
Batrachio vegetation
EMERALD: 22.43 Rooted floating vegetation
CORINE: –
PAL.HAB: 24.43 Mesotrophic river
vegetation
EUNIS: C1.3411 Ranunculus communities in
shallow water
Asociaþii vegetale: Ranunculetum aquatilis
Sauer 1947, Gehu 1961, Hottonietum
palustris R.Tx 1937.
Rãspândire: Criºana, Banat, lunca ºi Delta Dunãrii,
sudul Moldovei.
Suprafeþe: În bazinele cu apã perma-
nentã 0,5–2 ha, în Delta Dunãrii supra-
feþele sunt de 3–4 ha.
2(5)–250 m. Clima:
T = 10,5–9 0
C; P = 450–600 mm. Relief:
bazine acvatice cu apã permanentã dar
nu mai adânci de 1–1,5 m. Substrat: alu-
Structura: Vegetaþia este alcãtuitã din
specii acvatice submerse, dintre care
aquatilis, Hottonia palustris, Myriophyllum
verticilla- tum, Ceratophyllum demersum. La
supra- faþa apei se dezvoltã speciile ce
stratul natant al
fitocenozelor cu: Lemna minor, L. trisulca,
Hydrocharis morsuranae, Wolffia arrhiza,
Salvinia natans, Spirodela polyrhiza.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Ranunculus aquatilis, Hottonia palustris,
Polygonum amphibium. Specii caracte-
ristice: Ranunculus aquatilis, Hottonia
palustris. Alte specii importante: Potamo-
geton natans, Ranunculus trichophyllus,
Myriophyllum verticillatum, M. spicatum,
Ceratophyllum demersum, Lemna minor,
L. trisulca, Spirodela polyrhiza, Typha
angustifolia, Phragmites australis.
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
Popescu A. et al. 1998; Sanda et al.
2001.
Redactat: A. Popescu.
R2209
Comunitãþi terþiare relicte cu
Nymphaea lotus var. thermalis
Corespondenþe:
NATURA 2000: 31A0* Transsylvanian hot-
spring lotus beds; 31B0*Sacred lotus
beds 1 EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 22.43113 Transsylvanian
hot-spring lotus beds
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Nymphaeetum lotus
thermalis Borza (1931) 1963.
1
Numai pentru habitatele din Bucureºti ºi Lacul
Snagov.
 Comunitate terþiarã relictã cu Nymphaea lotus var. thermalis
Rãspândire: Judeþul Bihor, Bãile Felix
în apele Pârâului Peþea, Bucureºti,
Lacul Snagov.
Suprafeþe: 700–800 m2 (1000).
Staþiuni: Altitudine: 150 m. Clima: T =
9,50C; P = 600–700 mm. Relief: bazine
cu apã termalã 20–300C în lacul ºi
pârâul Peþea – Bãile Felix – Oradea.
Substrat: aluviuni recente, neutre sau
bazice (pH – 7,5–8).
Structura: Cenozele termofile edificate
de Nymphaea lotus var. thermalis se
dezvoltã în apele calde, cu temperaturã
de 20–300C. Specia dominantã Nymphaea
lotus var. thermalis este consideratã
relict terþiar ºi reprezintã „o oazã
tropicalã în mijlocul unei vegetaþii
eurosiberiene” (Borza 1963).
componenþa fitocenozei mai parti- cipã:
Ceratophyllum demersum, Sparga- nium
erectum, ssp. neglectum, Butomus umbellatus,
Alisma plantago-aquatica, ºi exemplare rare
de Phragmites australis.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Nymphaea lotus var. thermalis. Specii
caracteristice: Nymphaea lotus var. therma- lis.
Alte specii importante: Ceratophyllum
demersum, Butomus umbellatus, Sparga- nium
erectum ssp. neglectum, Alisma plantago-
aquatica, Phragmites australis. În cadrul
fitocenozelor de Nymphaea au mai fost
introduse unele specii tropicale, care au
devenit concurente periculoase pentru
nufãr. Din aceastã categorie menþio-
nãm: Myriophyllum brasiliense, Pistia stra-
tiotes, Nelumbo nucifera (31A0*). Nelumbo
nucifera (lotus indian) de la Snagov ºi
Bucureºti s-a aclimatizat ºi formeazã
fito- cenoze relativ întinse pe lacurile
din loca- litãþile menþionate (31B0*).
Specii ende- mice: Nymphaea lotus var.
thermalis.
În
Literaturã selectivã: Borza 1963; Sanda,
Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.
R2210
 Comunitãþi danubiene cu Eleocharis palustris, Galium palustre. În
Bolboschoenus maritimus ºi zonele cu concentraþie mare
Schoenoplectus
tabernaemontani

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 22.3 Amphibious communities
PAL.HAB: 22.353 Ponto-Pannonic halo-
nitrophile amphibious communities
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Bolboschoenetum
maritimi Eggler 1933, Schoenoplectetum
tabernaemontani Soó 1947.

Rãspândire: În luncile râurilor de câmpie

din întreaga þarã: Transilvania, Banat,
Oltenia, Muntenia, Moldova, Dobrogea ºi
Delta Dunãrii.

Suprafeþe: De la 100 m2 pânã la 2–3 ha

(în Delta Dunãrii), totalizând peste 150–200
ha.

Staþiuni: Altitudine: 10–300 m (în

Transilvania). Clima: T = 11–9,50C; P = 350–
700 mm. Relief: teren plan sau foarte
slab înclinat. Substrat: aluviuni, nisipuri.
Soluri: gleiosoluri slab sãrãturate, cu
exces de umi- ditate în prima parte a
sezonului de vegetaþie.

Structura: Etajul superior este alcãtuit,

în cea mai mare parte, de Bolboschoenus
maritimus la care se mai adaugã: Schoeno-
plectus tabernaemontani, Schoenoplectus triqueter,
Carex riparia, Phragmites austra- lis, Alisma
plantago-aquatica, Lycopus europaeus,
Stachys palustris, Butomus umbellatus,
Glyceria maxima, Rorippa amphibia, Veronica
anagalis-aquatica, Ranunculus sceleratus,
Aster tripolium. Acest etaj are înãlþimea
de 40–50 cm ºi acoperirea de 75–90%.
Etajul inferior este compus din specii de
talie micã, cu rol important în structura
fitocenozelor. Cele mai frecvente
plante din aceastã cate- gorie sunt:
Potentilla reptans, Agrostis stolonifera,
Ranunculus repens, Juncus gerardi,
de sãruri apar plantele halofile: Suaeda
maritima (pannonica), Suaeda splendens,
Spergularia maritima, Aeluropus littoralis,
Crypsis aculeata, Eleocharis uniglumis,
Carex distans.

Valoare conservativã: redusã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Bolboschoenus maritimus, Schoenoplectus
tabernaemontani, Aster tripolium. Specii
caracteristice: Bolboschoenus maritimus,
Schoenoplectus tabernaemontani, Aster
tripolium. Alte specii importante: Teucrium
scordium, Schoenoplectus triqueter, Carex
riparia, Agrostis stolonifera, precum ºi
unele plante halofile ca: Spergularia
maritima, Crypsis aculeatus, Aeluropus
littoralis, Suaeda maritima, Junus gerardi,
Phragmi- tes australis, Eleocharis palustris,
Mentha aquatica, Galium palustre, Lycopus
euro- paeus, Oenanthe aquatica, Stachys
palustris.

Literaturã selectivã: Coldea et al.

1997; Nedelcu 1973; Pop 1968;
Popescu, Sanda 1977; Popescu,
Sanda, Doltu, Nedelcu 1972, 1984.

Redactat: A. Popescu.

R2211
Comunitãþi danubiene cu
Cyperus fuscus ºi C. flavescens
 Corespondenþe:
NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to meso-
trophic standing waters with vegetation of
the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-
Nanojuncetea
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 22.32. Euro-Siberian dwarf
annual amphibians swards
EUNIS: C3.51 Euro-Siberian dwarf annual
amphibians swards
Asociaþii vegetale: Cyperetum flavescenti Koch
ex Aichinger 1933, Juncetum bufonii Felföld
1942, Cypero – Limoselletum Kornek 1960.

Rãspândire: Banat, Muntenia, Lunca ºi Cyperus glomeratus, Centun- cus (Anagallis)

Delta Dunãrii.
Suprafeþe: În funcþie de dimensiunile
bazi- nelor acvatice, acestea ocupã
suprafeþe de la 200–500 m2, pânã la mai
multe ha.
Staþiuni: Altitudine: 50–350 m. Clima:
T = 10,5–90C; P = 350–550 mm; Relief:
teren plan sau foarte uºor înclinat.
Substrat: depozite aluviale, luto-
nisipoase profunde. Soluri: aluviosoluri,
uneori slab salinizate.
minimus, Eleocharis acicu- laris, Isolepis supina,
Elatine triandra, Gna- phalium uliginosum,
Gypsophila muralis, Juncus compressus,
Potentilla supina.
Literaturã selectivã: Cârþu 1973; Coldea
et al. 1997; Drãgulescu 1995; Grigore
1971;
Mititelu et Barabaº 1972; Pop 1968.
Redactat: A. Popescu.

Structura: Vegetaþia realizeazã un singur

strat ºi este alcãtuit din: Cyperus fuscus,
C. flavescens, Gnaphalium uliginosum,
Isolepis supina, Lindernia procumbens, Elatine
triandra, Juncus bufonius, Limosella aquatica,
Lythrum hyssopifolium, Cyperus michelianus.
Pe terenurile cu acumulãri de sãruri
(cum este cazul luncii Cãlmãþuiului la
Buzãu) se dezvoltã masiv Myosurus
minimus, Centaurium pulchellum, Ranuncu- lus
pedatus, Trifolium fragiferum.

Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþia floristicã: Specii edificatoare:

Cyperus flavescens, Juncus bufonius,
Lindernia procumbens. Specii caracte-
ristice: Juncus bufonius, Cyperus flaves- cens,
Lindernia procumbens, Ranunculus lateriflorus.
Alte specii importante: Cyperus michelianus,

R2212
Comunitãþi danubiene cu
Ranunculus lateriflorus, Radiola
linoides ºi Lindernia procumbens
Corespondenþe:
NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to
mesotrophic standing waters with
vegetation of the Littorelletea uniflorae
and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD:
– Structura: Vegetaþia anualã ocupã repede
CORINE: –
PAL.HAB: 22.32. Euro-Siberian dwarf
annual amphibians swards
EUNIS: C3.51 Euro-Siberian dwarf
annual amphibians swards
Asociaþii vegetale: Limoselleto –
Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968,
Gypsophileto muralis – Radioletum linoides
Mititelu et al. 1973.
Rãspândire: Câmpia Banatului, Câmpia
Românã, Lunca Dunãrii, Delta Dunãrii.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Ranunculus lateriflorus, Lindernia pro-
cumbens, Radiola linoides. Specii caracte-
ristice: Limosella aquatica, Ranunculus
lateriflorus, Gypsophila muralis, Radiola
linoides. Alte specii importante: Caldesia
parnasitolia, Heleochloa alopecuroides, Lythrum
thymifolia, Centaurium pulchellum, Junucs
bufonius, Mentha pulegium, Isolepis supina,
Cyperus michelianus, Eleocharis palustris,
Trifolium fragiferum.
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
Drãgulescu 1995; Grigore 1971; Pop
1968; Popescu et al. 1984; Sanda,
Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.
R2213
Comunitãþi danubiene cu Eleocharis
acicularis ºi Littorella uniflora
Corespondenþe:
NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to
Suprafeþe: De la 200–300 m2 pânã la 4–
5 ha.
Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Climã:
continentalã. T = 11–90C; P = 350–550 mm;
Relief: microdepresiuni pe terenuri
plane. Roci: depozite loesoide, luturi,
argile. Sol: brun de pãdure levigat,
cernoziom levigat uneori sãrãturat
(solodii).
terenurile eliberate de apã. Speciile
cele mai fidele sunt: Gypsophila muralis,
Radiola linoides, Centaurium pulchellum, Juncus
bufonius, Ranunculus lateriflorus, Eleocharis
carniolica, Isolepis supina, Lindernia
procumbens, Pulicaria vulgaris, Heleochloa
alopecuroides, Elatine alsi- nastrum, Peplis
portula. În marea lor majo- ritate,
speciile sunt plante anuale ºi reali-
zeazã un singur strat.
Valoare conservativã: mare ºi foarte
mare în habitatele unde este prezentã
specia Caldesia parnasifolia (DH2).
mesotrophic standing waters with
vegetation of the Littorelletea uniflorae
and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD:
22.32 Euro-Siberian dwarf annual
amphibians swards
CORINE: –
PAL.HAB: 22.32 Euro-Siberian dwarf
annual amphibians swards
EUNIS: C3.44 Eleocharis acicularis beds
Asociaþii vegetale: Eleocharidetum acicu-
laris W. Koch 1926 emend. Oberd. 1957.
Rãspândire: Câmpia Criºurilor, Timiº-Bega,
Muntenia, lunca Siretului, Delta Dunãrii.
Suprafeþe: Circa 10–15 ha.
Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Clima:
T = 11–10,50C; P = 350–550 mm;
Relief:
teren plan. Substrat: depozite
aluviale, luto-argiloase, nisipoase.
Soluri: luvosoluri, gleiosoluri,
aluviosoluri.

Structura: Specia dominantã este

Eleocharis acicularis, alãturi de care se
dezvoltã: Juncus bulbosus, Hypericum
humifusum, Eleocharis carniolica,
Ranunculus flammula, iar în locurile cu
apã permanentã apare, în cantitate
apreciabilã, Marsilea quadrifolia. În Delta
Dunãrii fitocenozele au în compoziþie
speciile: Mentha pulegium, Gnaphalium
uliginosum, Cyperus fuscus, Potentilla
supina, Pulicaria vulgaris, Potentilla reptans.
Ocupã suprafeþe restrânse în jurul
bazi- nelor acvatice, temporar inundate
(3–4 luni pe an). Aria principalã de
distribuþie a acestui tip de vegetaþie
este în zona subconti- nentalã a
Europei Centrale ºi de Est (Pietsch
1966, Patt 1995).

Valoare conservativã: mare ºi foarte

mare în habitatele unde este
prezentã specia Marsilea quadrifolia
(DH2).

Compoziþia floristicã: Specii edificatoare:

Eleocharis acicularis, Cyperus flavescens.
Specii caracteristice: Eleocharis acicularis,
Peplis portula. Alte specii importante:
Ela- tine alsinastrum, Lindernia procumbens,
Cyperus hamulosus, Junucus bufonius,
Lythrum hyssopifolium, Mentha pulegium.

Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966;

Coldea et al. 1997; Popescu, Sanda
et Stancu 2001.

Redactat: A. Popescu.
 2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23)

Valoare conservativã: foarte mare.

R2301
Comunitãþi vest-pontice cu Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Ruppia maritima Ruppia maritima, Zannichellia pedicelata,
Potamogeton pectinatus. Specii caracte-
Corespondenþe: ristice: Ruppia maritima, Potamogeton
NATURA 2000: 1150*Costal lagoons 1 pectinatus. Alte specii importante: Zanni-
EMERALD: – chellia palustris, Najas minor, Bolbo-
CORINE: 23.211 Tasselweed communities schoenus maritimus, Ranunculus baudotii.
PAL.HAB: –
EUNIS: – Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995;
Asociaþii vegetale: Ruppietum maritimae Prodan 1939; Todor 1948.
(Hacquette 1927) Iversen 1934.
Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre

(Midia,
Agigea, Mangalia), Transilvania (Someºeni-
Cluj, Turda, Ocna Sibiului). R2302
Comunitãþi ponto-panonice
Suprafeþe: 50–250 m2. cu aZnnichellia palustris ºi
.Zpedicellata
Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Clima:
T = 110C; P = 400–450 mm. Relief: ochiuri
de apã sãratã. Substrat: depozite Corespondenþe:
salifere, nisipuri maritime sãrãturate. NATURA 2000: –
MERALD: –
Structura: Speciile dominante Ruppia mari- CORINE: 23.211 Tasselweed communities
PAL.HAB: 23.113 Ponto-Pannonic salt
tima, Zannichellia palustris, Potamogeton
lakes EUNIS: –
pusillus, Zostera nolti se dezvoltã în ape Asociaþii vegetale: Zannichellietum palustris
salmastre, puþin adânci, Lang 1967, Zannichellietum pedicellatae
microdepresiuni din lungul litoralului, cu Nordh. 1954 em. Pott 1992.
substrat format din nisipuri fine în
amestec cu argile. Fitocenozele sunt
sãrace, în afarã de speciile edificatoare Rãspândire: Sporadic în Banat
ºi dominante s-au mai gãsit: Najas minor, (interfluviul Timiº-Bega), Oltenia
Potamogeton pecti- natus ºi foarte rar (Slatina), Transilvania (Bãile Sãrate
exemplare de Bolbo- schoenus maritimus, Turda), Moldova (Valea Bârladului),
Phragmites australis, Heleocharis uniglumis.
Dobrogea (Midia – Nãvodari).
Amenajarea plajelor
ºi construcþia combinatului de la Midia
– Nãvodari au dus la reducerea sau chiar Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici de 50–
la dispariþia acestor fitocenoze. 250 m2, totalizând 4–5 ha.

1
Pentru habitatele de pe litoralul Mãrii Negre. Staþiuni: Altitudine: 0–250 m. Clima:
T = 10,5–90C; P = 350–600 mm. Relief:
 Mici ochiuri de apã sãratã. Substrat:
Rãspândire: Criºana (Câmpia Criºurilor),
depo- zite salifere, nisipuri maritime (pe
Câmpia Munteniei, Dobrogea, Delta
litoral).
Dunãrii.
Structura: Fitocenozele sunt realizate
de specii hidrofile, submerse dintre care
semnalãm: Zannichellia palustris, Z. pedi-
cellata, Potamogeton trichodes, Najas minor,
Myriophyllum spicatum, Potamo- geton
pectinatum, P. pusillus, Ranuncu- lus
trichophyllus. Speciile palustre sunt
puþine la numãr ºi cu puþini indivizi
(Phragmites australis, Butomus umbe- llatus,
Alisma plantago-aquatica, A. lanceo- latum,
Oenanthe aquatica).
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Zannichellia palustris, Z. pedicellata,
Potamogeton pectinatus, Najas minor. Specii
caracteristice: Zannichellia palustris,
Z. pedicellata. Alte specii importante: Najas
minor, Potamogeton trichodes, Myrio-
phyllum spicatum, Potamogeton pusillus,
Ranunculus trichophyllus, Lemna minor,
Salvinia natans, Spirodela polyrhiza,
Sagittaria sagittifolia, Alisma lanceolatum.
Literaturã selectivã: Dobrescu 1970;
Grigore 1971; Mititelu et Barabaº
1972;
Soran 1956; Pop, Cristea, Hodiºan
2002;
Todor 1948.
Redactat: A. Popescu.
Suprafeþe: 20–30 ha.
Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Clima:
T = 10,5–90C; P = 450–500 mm. Relief:
Bazine cu ape sãrate de mici
dimensiuni. Substrat: depozite aluviale,
nisipuri mari- time (Delta Dunãrii).
Soluri: aluviuni slab sãrãturate (pH =
7,3–8).
Structura: Specia dominantã Najas
marina, este o plantã hidrofilã, submersã,
fixatã de substrat, care se dezvoltã în
ape puþin adânci (50–100 cm). În cadrul
fitocenozelor se mai dezvoltã speciile:
Ceratophyllum demersum, Myriophyllum
verticillatum, Potamogeton crispus,
P. pectinatus. Dintre speciile natante mai
importante sunt: Lemna minor, L. trisulca,
Salvinia natans, Spirodela polyrhiza. Specii
palustre mai frecvente sunt: Phragmites
australis, Butomus umbellatus, Typha lati- folia,
Sparganium erectum.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Najas marina, Ceratophyllum demersum. Specii
caracteristice: Najas marina. Alte specii
importante: Ceratophyllum submer- sum,
Hydrocaris morsus-ranae, Najas minor,
Schoenoplectus lacustris.

Literaturã selectivã: Popescu et. al. 1984;

R2303 Nedelcu et al. 1986; Pop 1968.
Comunitãþi ponto-sarmatice cu
Najas marina Redactat: A. Popescu.

Corespondenþe:
NATURA 2000: 1160 Large shallow
inlets and bays
EMERALD: –
CORINE: 23.211 Tasselweed
communities PAL.HAB: 23.211
Athalassic tasselweed communities
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Najadetum marinae
Fukarek 1961.
 2.3. TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3)

2.3.1. Lande ºi tufãriºuri temperate (31)

de Potentilla
R3101
Tufãriºuri pitice sud-est carpatice
de azalee (Loiseleuria
procumbens)

Corespondenþe:
NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal
heaths
EMERALD: 31 Temperate heath and scrub
31.4 Alpine and Boreal heaths
CORINE: 31.411 Loiseleuria heaths
PAL.HAB: 31.4113 Carpathian dwarf
azalea heaths
EUNIS: F2.211 Alpide dwarf azalea heaths
Asociaþii vegetale: Cetrario - Loiseleurietum
procumbentis Br.-Bl. et al.1939. Syn. (Loise-
leurietum procumbentis Puºcaru et al.1956).

Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii

Meridionali, în etajul alpin.

Suprafeþe: suprafeþe reduse, mozaicate,

însumând < 10 ha.

Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m.

Climã: T = 0,0– -1,40C, P = 1350–1450
mm. Relief:
platouri, culmi domoale, însorite,
expuse la vânt. Roci: silicioase, gresii,
rar conglo- merate. Soluri: podzoluri
scheletice sau prepodzol, sãrace în
substanþe nutritive (V = 8–20%), foarte
acide (pH = 4–4,5).

Structura: Fitocenoza este edificatã de

specii oligoterme, xerofile, oligotrofe,
acidofile. Specia edificatoare Loiseleuria
procumbens are tulpini repente aºa încât
stratul arbustiv este redus ca înãlþime
la 10 cm. Speciile de graminee
dominante, Festuca supina, Nardus stricta,
Agrostis rupestris se înalþã deasupra lui la
10–15 cm. Stratul ierburilor este completat
7
 ternata, Campanula alpina, Phyteuma
confusum, Hieracium alpinum, Geum
montanum, Ligusticum mutellina. Stratul
muºchilor ºi lichenilor este completat
de specii cu flori, însã cu tulpini scurte,
precum Primula minima; dominanþi sunt
lichenii Cetraria islandica ºi Thamnolia
vermicularis; el se înalþã la 5 cm.
Acoperirea fitocenozei este variabilã,
între 35–85%.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Loiseleuria procumbens. Specii caracte-
ristice: Cetraria islandica, Loiseleuria
procumbens. Alte specii importante: Carex
curvula, Oreochloa disticha, Campanula
alpina, Festuca supina, Primula minima,
Avenula versicolor, Phyteuma confusum,
Luzula spicata, Sesleria coerulans, Senecio
carpaticus, Arenaria alpina, Vaccinium
gaultherioides, Empetrum nigrum spp.
hermaphroditum, Thamnolia vermicularis,
Vaccinium vitis-idaea, Vaccinium myrtillus,
Rhododendron myrtifolium, Anthemis
carpatica, Hieracium alpinum, Juncus trifi-
dus, Pulsatilla alba, Minuartia sedoides,
Potentilla ternata, Antennaria dioica, Geum
montanum, Ligusticum mutellina, Poa
alpina, Phleum alpinum, Nardus stricta,
Agrostis rupestris.

Valoare conservativã: mare, arealele fiind

reduse, distribuite în condiþii de viaþã
difi- cile de supravieþuire.

Literaturã selectivã: Coldea 1990; Puºcaru

et al. 1956; Ghiºa 1940; Puºcaru-
Soroceanu
et al. 1981; Borza 1934; Resmeriþã
1982; Csürös 1956; Buia et al. 1962;
Boºcaiu 1971; Popescu G. et al. 2001.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

8
 2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

înãlþime, are rãdãcini puternice cu care

R3102 fixeazã terenurile pe care se instaleazã,
Tufãriºuri sud-est carpatice de având un rol antierozional bine cunoscut.
Salix hastata

Corespondenþe:
NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix
spp. scrub
EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal heaths
CORINE: 31.62 Willow (Salix) brush
PAL.HAB: 31.62153 Hercynio-Carpathian
small willow brush
EUNIS: F2.3215 Hercynio-Carpathian
willow brush
Asociaþii vegetale: Triseto fusci – Salicetum
hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn.
Salicetum hastatae Buia et al. 1962).

Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii

Rodnei) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii
Parâng), în etajul subalpin.

Suprafeþe: suprafeþe mici, cca. 100 m2,

distribuite mozaicat cu alte tufãriºuri
pitice
ºi pajiºti. Total < 10 ha.

Staþiuni: Altitudine: 1700–1960 în nord ºi

peste 1900 pânã la 2200 m în sud, pante
înclinate. Climã: T = 1,0– 0,00C; P = 1300–
1400 mm. Versanþi nordici, poliþe sau
jgheaburi, stâncãrii umede, mai ales pe
calcare. Soluri: superficiale, cu mult
mate- rial schelet, pe grohotiºuri, cu o
aciditate slabã sau chiar neutrã.

Structura: Fitocenoza este edificatã de

specii oligoterme, higrofile, calcifile.
Este alcãtuitã din douã straturi: cel
superior este dominat de specia
arbustiv-subarbustivã Salix hastata, care
realizeazã o acoperire de 80–100%;
stratul al doilea este format din ierburi,
graminee în cea mai mare parte
(Trisetum fuscum, Nardus stricta, Festuca
supina, Festuca picta sau Calama- grostis
villosa) dar ºi diverse dicotiledonate.
Specia edificatoare nu depãºeºte 1,5 m
 2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

structuratã ca Filipendula ulmaria,

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: mlaºtinã. Roci: Scirpus sylvaticus,
Salix hastata, Trisetum fuscum, Nardus Cardamine
cristaline,
stricta. Specii caracteristice: Salix
gneisuri-grani- pratensis, Cirsium
hastata, Trisetum fuscum. Alte specii
togneisuri, rivulare, Geum
importante: Calamagrostis villosa, Campanula
abietina, Hypericum richeri ssp. grisebachii, erodate de râu ºi rivale.
Festuca picta, Adenostyles alliariae, transformate în
Heracleum palmatum, Aconitum tauricum, aluviuni. Soluri: Compoziþie floristicã:
Achillea distans, Leucanthemum waldsteinii, turbosoluri, pe Specii edificatoare:
Rumex alpestris, Veratrum album, margine de râu, Salix bicolor. Specii
Chaerophyllum hirsutum, Senecio subalpinus, cu aciditate caracteristice:
Geranium sylvaticum, Viola biflora, Nardus moderatã (pH = Salix bicolor. Alte
stricta, Festuca supina. Specii endemice: 6,5). specii importante:
Trisetum fuscum, Heracleum carpaticum. Salix cine- rea, Carex
echinata, Carex fusca,
Structura:
Valoare conservativã: mare; habitatul Agrostis canina,
Fitocenoza este
este rar întâlnit în România. Eriophorum
edificatã de specii
Cuprinde specii endemice, vaginatum, Luzula
de mlaºtini sudetica, Sphagnum
subendemice ºi rare.
oligotrofe. Specia magellanicum, Vale-
domi- nantã Salix riana simplicifolia,
Literaturã selectivã: Coldea 1990,
bicolor este Pedicularis palustris,
1991; Buia et al. 1962.
relictarã, rarã în Geum rivale, Scirpus
Carpaþii româneºti sylvaticus, Cirsium
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
ºi formeazã un rivulare, Juncus
tufãriº în mlaºtinã. conglomeratus, Caltha

R3103 Stratul arbuºtilor palustris, Polygonum

Tufãriºuri sud-est carpatice de este practic bistorta, Cardamine
Salix bicolor monodominant, cu impatiens, Myosotis
participare mult scorpioides, Filipendula
mai redusã ºi ulmaria, Galium
Corespondenþe:
sporadicã a lui palustre, Carex
NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix rostrata, Epilobium
Salix cinerea, cu
spp. scrub nutans, Senecio
EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub
acoperire de 60–
85%. Înãlþimea subalpinus,
CORINE: 31.622 Subarctic willow brush
stratului, cuprinsã Deschampsia
PAL.HAB: 31.62153 Hercynio-Carpathian
Silesian wilow brush în medie între 1,2– caespitosa, Nardus
EUNIS: F2.3215 Hercynio- 1,5 m. Stratul stricta, Cardamine
Carpathian Silesian wilow brush pratensis.
ierburilor este
Asociaþii vegetale: Salicetum bicoloris variabil ca
(Borza 1959 n.n.) Popescu et al. 1986. Valoare conservativã:
acoperire (30–80%),
cu înãlþime mare, habitatul este
cuprinsã între 30– rar în România ºi
Rãspândire: intrazonal, Carpaþii include specii
80 cm, în medie.
Meridionali (Valea Sebeºului, la relictare (Salix
Diversitatea este
Tãrtãrãu, Oaºa), în etajul boreal. bicolor).
mai redusã decât
în alte mlaºtini,
Suprafeþe: restrânse; total < 10 ha. Literaturã selectivã:
dar dominã Agrostis
canina, Deschampsia Popescu A. et al.
Staþiune: Altitudine: 1350–1400 m. 1986; Borza A.
caespitosa, Carex
Clima: T = 3,50C, P = 1050 mm. 1959.
echinata, Nardus
Relief: vale stricta, Valeriana
simplicifolia ºi Redactat: Mihaela
montanã, depresionarã,
2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3)

Paucã- Retezat, Munþii

Comãnescu. R3104 Fãgãraº, Munþii
Tufãriºu Parâng, Munþii
ri sud- Iezer-Pãpuºa,
Cãpãþânii, Valea
est
Olteþului, Þarcu,
carpatic
Godeanu, Cernei,
e de Munþii Semenic),
smirdar în etajul subalpin
(Rhodo ºi alpin.
dendro
n Suprafeþe: întinse
myrtifo > 10.000 ha.
lium) cu
afin Staþiuni:
(Vaccini Altitudine: 1800–
um 2400 m. Clima:
T = 1,0– -2,00C,
myrtill
P = 1300–1450
us) mm, zone
vântuite. Relief:
Corespondenþe: versanþi, coame
NATURA 2000: 4060 Alpine montane
and Boreal cu
heaths expoziþii N ºi NE
EMERALD: 31.424 Carpathianºi înclinaþii
Kotschy’s
alpenrose heaths medii-mari. Roci:
CORINE: 31.4 Alpine and Boreal dar ºi
silicioase
PAL.HAB: 31.424 Carpathian Kotschy’s
conglomerate cu
alpenrose heaths
EUNIS: F2.224 Carpathian calcare. Soluri:
kotschyi heaths superficiale,
scheletice,
Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii lito-
Vaccinietum Borza (1955)soluri,
1959 em. Boºcaiu ºi
rankere
1971 (Syn.: Rhodoretum kotschyi
criptopodzoluri,
Rhodoreto – Juncetum trifidi
humosio-
– saxifragetosum panniculatae
soluri
Viþalariu 1991). (sub fitocenozele
instalate
secundar),
Rãspândire: reacþie puternic
acidã pânã la
Carpaþii
acidã (pH = 4,7–
Orientali (Munþii
5,0), oligobazice
Maramureºului,
(V = 20–25%).
Munþii Rodnei,
Munþii Cãlimani,
Structura:
Munþii Bistriþei,
Fitocenoza este
Munþii Piatra
edificatã de
Mare, Muntele
specii alpine,
Postãvarul) ºi
circumpolare ºi
Carpaþii
boreale, eco-
Meridionali
logic fiind
(Munþii Piatra oligoterme, mezo-
Craiului, Munþii xerofile, mode-
Bucegi, Munþii
Sebeºului, Munþii
 Tufãriºuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) ºi afin (Vaccinium myrtillus)

rat pânã la puternic acidofile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Fitocenoza este primarã, dar se extinde Rhododendron myrtifolium (Rh. kotschy),
ca vegetaþie secundarã atât în Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea.
jnepeniºurile ºi molidi-
ºurile defriºate cât ºi în pajiºtile alpine
degradate. Stratul subarbustiv este
dominat de Rhododendron myrtifolium (Rh.
kotschy), Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-
idaea, Vaccinium gaultherioides. Înãlþimea stratului
este 20–40 cm. Acoperirea 80–100%. Stratul
ierburilor nu este distinct, se
întrepãtrunde cu cel al subarbuºtilor
fiind dominante spe- ciile Nardus stricta,
Anthoxanthum odora- tum, Luzula luzuloides.
Biomasa stratului arbustiv este de 10,11
t.s.u./ ha iar a stra- tului ierburilor este
de 2,51 t.s.u./ ha. Stratul muscinal se
ridicã la 5 cm înãlþime, fiind prezente
speciile Dicranum scoparium, Hylocomyum
splendens, Polytrichum juni- perinum. La acest
nivel se dezvoltã ºi unele specii de
dicotiledonate, precum: Potentilla ternata,
Homogyne alpina, Loiseleuria procumbens,
Geum montanum.
Specii caracteristice: Rhododendron myrti-
folium, Vaccinium myrtillus, Saxifraga pani-
culata, Campanula kladniana, Vaccinium
gaultherioides. Alte specii importante:
Bruckenthalia spiculifolia, Pinus mugo,
Juniperus sibirica, Campanula abietina,
Campanula serrata, Potentilla ternata, Pinus
cembra, Loiseleuria procumbens, Carex
atrata, Avenula versicolor, Picea abies,
Homogyne alpina, Luzula sylvatica, Soldanella
hungarica ssp. major, Cala- magrostis
villosa, Lonicera caerulea, Oxalis
Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982;
Coldea 1990; Mititelu et al. 1986;
Puºcaru et al. 1956; Beldie 1967;
Buiculescu 1972; Sanda et al. 1977;
Borza 1959; Coldea 1991; Popescu G.
et al. 2001; Buia et al. 1962; Alexiu
1998; Mihãilescu 2001;
Resmeriþã 1978; Horeanu et Viþalariu
1991; Sanda et Popescu 1988; Pãun et
Popescu G.,1975; Boºcaiu 1971; Chifu et
al. 1989; Resmeriþã et Raþiu 1983; Sanda
et Popescu 1988; Coldea et Pânzaru
1986; Puºcaru- Soroceanu E. et al. 1981.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R3105
Tufãriºuri sud-est carpatice de
jneapãn (Pinus mugo) cu smirdar
(Rhododendron myrtifolium)
Corespondenþe:
NATURA 2000: 4070*Bushes with Pinus
mugo and Rhododendron myrtifolium 2
EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal heaths
CORINE: –
PAL.HAB: 31.561 Subalpine mountain pine
scrub and 31.562 Carpathian alpenrose
mountain pine scrub
EUNIS: F2.46 Carpathian Pinus mugo
scrub; F2.461+F2.462
Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii-
Pinetum mugi Borza 1959, em. Coldea 1995
(Syn.: Pinetum mugi carpaticum auct. rom.,
Calamagrostio villosae – Pinetum mugi Sanda et
Popescu 2002).
Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii
acetosella, Deschampsia flexuosa, Melampyrum
sylvaticum, Huperzia selago, Lycopodium
annotinum, Nardus stricta, Anthoxanthum
odoratum, Luzula luzuloides, Geum montanum,
Dicranum scoparium, Hylocomyum splendens,
Polytrichum juni- perinum. Specii endemice:
Melampyrum saxuosum.
Valoare conservativã: mare, habitate peri-
clitate de numeroase impacturi
negative antropice.
platouri vânturate. Roci: ºisturi
cristaline, roci eruptive, conglomerate,
calcare. Soluri: humosiosoluri,
prepodzol, podzol, superficiale, cu
schelet bogat, cu reacþie acidã (pH =
4,1–4,8), oligobazice (13–19%).
Structura: Fitocenoza edificatã de Pinus
mugo este tipicã pentru etajul subalpin
al Carpaþilor româneºti, iar elementele
carpato-balcanice o diferenþiazã de
cele similare (vicariante din Alpi).
Acoperirea generalã este de 90–100%.
Speciile sunt oligoterme, higrofile,
oligotrofe, acidofile. Stratul arbuºtilor
este compus din Pinus mugo, în general
monodominant, dar pot
apãrea sporadic, Alnus viridis, Salix sile-
Meridionali, Carpaþii Occidentali, în etajul
subalpin.
Suprafeþe: Total > 50.000 ha.
Staþiuni: Altitudine 1350–2000 m în nord
ºi 1600–2250 m în restul Carpaþilor.
Clima: T = 3,0– -0,20C în nord, 2,2–0,00C
în sud, P = 1250–1425 mm anual. Relief:
versanþi puternic înclinaþi, circuri glaciare,
2
vicariantã la 4070 din Directiva Habitate.
siaca, Ribes petraeum, Juniperus sibirica, myrtillus, Deschampsia flexuosa, Homogyne
iar la limita inferioarã, în rariºti, se alpina, Luzula luzuloides, Luzula sylvatica,
dezvoltã Oxalis acetosella, Calamagrostis villosa.
ºi exemplare subdezvoltate de arbori Acope- rirea stratului este de 30–60%,
(Pinus cembra, Picea abies, Sorbus având o înãlþime de 25–30 cm. Stratul
aucuparia). Stratul de jneapãn este de muscinal este prezent aproape
regulã compact, cu densitãþi mari (2200 totdeauna, are o acoperire variabilã,
tufe/ha, cu 9 ramuri la tufã în medie), între 30–80% ºi este alcãtuit mai ales din
cu înãlþime de 2–2,5 (3,0) m la altitudini speciile Pleurozium schreberi, Hylocomium
mai coborâte (1600 m) ºi devine tot mai splendens, Polytri- chum juniperinum,
scund, ajungând la 0,40 m la alti- Dicranum scoparium.
tudini de peste 2200 m.
Productivitatea stratului arbuºtilor Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Pinus mugo, Rhododendron myrtifolium.
variazã, în medie, între 6,6 t–11 t / an /
Specii caracteristice: Pinus mugo, Rhodo-
ha material vegetal uscat dendron myrtifolium, Calamagrostis villosa. Alte
ºi au o biomasã totalã de 74,5 t / ha. specii importante: Juniperus sibirica,
Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este Campanula abietina, Pinus cembra, Salix
edifi- cat de Rhododendron myrtifolium, cu silesiaca, Ribes petraeum, Vaccinium vitis-
domi- nanþã mare fiind ºi Vaccinium
idaea, Vaccinium myrtillus, Silene nivalis, Tufãriº de jneapãn (Pinus mugo)
Hieracium alpinum, Poa media, Leucanthe- mum
waldsteinii, Cicerbita alpina, Dryopte- ris
carthusiana ssp. dilatata, Melampy- rum
sylvaticum, Alnus viridis, Picea abies, Sorbus
aucuparia, Deschampsia flexuosa, Homogyne
alpina, Luzula luzuloides, Luzula sylvatica,
Oxalis acetosella, Pleurozium schreberi,
Hylocomium splendens, Polytri- chum
juniperinum, Dicranum scoparium. Specii
endemice: Silene nivalis (Lychnis nivalis).

Valoare conservativã: mare, habitatele

sunt periclitate antropic, Pinus mugo
fiind o specie ocrotitã în România.

Literaturã selectivã: Resmeriþã 1978;

Coldea et Pânzaru 1986; Coldea 1985,
1990; Resmeriþã 1982; Sanda et Popescu
1993; Alexiu 1998; Puºcaru-Soroceanu
E.
et al. 1981; Boºcaiu 1971; Resmeriþã
1970; Dobrescu et al. 1989; Chifu et al.
1989; Pãun et Popescu G. 1971; Buia et
al. 1962.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

 ticum. Stratul muscinal este dominat de
R3106
Tufãriºuri sud-est carpatice de
jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini
oligotrofe de Sphagnum

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 31.562 Sphagnetum mountain
pine scrub
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Pino mugo – Sphagnetum
Kästner et Flössner 1933 (Syn.: Vaccinio –
Pinetum mugi sphagnetosum Pop et al.
1987 non Hadác 1956).

Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii

Gutâi), Carpaþii Occidentali (Munþii
Gilãu, Munþii Bihor), în mlaºtinile din
etajul boreal, reprezentând limita
esticã în Europa, Tinovul Molhaºul
Mare de la Izbuc.

Suprafeþe: 1400 ha în mlaºtinile oligo-

mezooligotrofe.

Staþiuni: Altitudine: 1000–1050 m.

Clima: T = 5,00C, P = 1000–1050 mm.
Relief: zone montane depresionare.
Roci: magmatice, gresii ºi
conglomerate, acide. Soluri: histio-
soluri (2-6 m grosime), oligotrofe-
mezotrofe
ºi aciditate ridicatã (pH = 3,8–4,5).

Structura: Fitocenoza este edificatã de

specii boreale, oligotrofe, mezo-
oligoterme, higrofite–mezo-higrofite,
acidofile. Stratul arbuºtilor este
edificat de Pinus mugo monodominant,
ºi prin aceasta se deose- beºte de
jnepeniºurile similare din Europa; este
însoþit de specii subarbustive la 30-40
cm înãlþime, mai abundent fiind
Vaccinium myrtillus, urmat de Vaccinium
vitis-idaea, alte ericacee prezente fiind
speciile relictare Oxycoccus microcarpus,
Empetrum nigrum, Andromeda polyfolia,
Oxycoccus palustris. Stratul ierburilor este
reprezentat de Eriophorum vaginatum,
Carex pauciflora, Melampyrum silva-
 Tufãriºuri de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe

Tufãriºuri sud-est carpatice de Bruckenthalia spiculifolia

Sphagnum russowii ºi Sphagnum capilli- Polytri- chum strictum.

folium alãturi de care se dezvoltã Compoziþia floristicã a fitocenozei este
 mai sãracã decât a celor asemãnãtoare,
din Europa centralã, cuprinzând însã
câteva specii relictare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Pinus mugo. Specii caracteristice: Pinus
mugo, Vaccinium vitis-idaea, Empetrum
nigrum, Melampyrum sylvaticum, Sphagnum
magellanicum, Sphagnum russowii, Poly-
trichum strictum, Vaccinium myrtillus. Alte
specii importante: Oxycoccus microcarpus,
Empetrum nigrum, Andromeda polyfolia,
Oxycoccus palustris, Eriophorum vaginatum,
Carex pauciflora, Sphagnum capillifolium.
Valoare conservativã: mare, habitate rare,
cuprinzând specii relicte.
Literaturã selectivã: Pop et al. 1987.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R3107
Tufãriºuri sud-est carpatice de
coacãzã (Bruckenthalia
spiculifolia) ºi ienupãr pitic
(Juniperus sibirica)
Corespondenþe:
NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal
heaths
EMERALD: 31.46 Bruckenthalia heaths
CORINE: 31.46 Bruckenthalia heaths
PAL.HAB: 31.4632 Carpathian Bruckenthalia
heaths
EUNIS: F2.2632 Carpathian Bruckenthalia
heaths
Asociaþii vegetale: Junipero – Bruckentha-
lietum Horv. 1936 (Syn.: Juniperetum
intermediae Nyár. 1956 n.n., Bruckentha-
lietum spiculifoliae Buia et al. 1962 p.p., as.
Bruckenthalia spiculifolia cu Antennaria dioica
ªerbãnescu 1961, as. Nardus stricta cu
Bruckenthalia spiculifolia
ªerbãnescu 1961).
Rãspândire: Carpaþii Meridionali, în etajul
subalpin.
Suprafeþe: mici. Total < 10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 1600–1800 m.
Clima: T = 1,7–1,30C, P = 1150–1250
mm. Relief:
versanþi montani sudici, însoriþi. Roci:
sili- cioase ºi calcaroase. Soluri:
humosiosoluri
ºi litosoluri, bogate în schelet, cu o
reacþie acidã.
Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii arcto-alpine ºi circumpolare în
mare mãsurã, cu cerinþe ecologice mai
termofile decât alte juniperete, xero-
mezofile, oligo- trofe, acidofile. Speciile
edificatoare tufãri-
ºului se distribuie conform exigenþelor
biologice, Bruckenthalia fiind o heliofilã,
bordeazã latura sudicã a tufãriºului
format de Juniperus sibirica ºi lipseºte din
zonele umbrite. Stratul de Juniperus se
înalþã pânã la 50 cm în timp ce
Bruckenthalia rãmâne la 15–20 cm. Alte
specii dominante sunt subarbuºtii
Vaccinium myrtillus, Vaccinium
vitis-idaea ºi ierburile Nardus stricta, Geum
montanum. Caracterul microterm al acestei
cenoze faþã de cel al molidiºurilor (pe
care de multe ori le succed) este ilustrat
de prezenþa speciilor alpine (Vaccinium
gaultherioides, Festuca supina, Potentilla
ternata).
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Bruckenthalia spiculifolia. Specii caracte-
ristice: Bruckenthalia spiculifolia, Juniperus
sibirica. Alte specii importante: Campanula
abietina, Campanula serrata, Potentilla
ternata, Thymus balcanus, Pinus mugo,
Picea abies, Vaccinium myrtillus, Vacci- nium
vitis-idaea, Homogyne alpina, Luzula sylvatica,
Betula pendula, Soldanella major, Deschampsia
flexuosa, Calamagrostis villosa, Rhododendron
myrtifolium, Polytri- chum juniperinum, Alnus
viridis, Athyrium alpestre, Veratrum album,
Viola biflora, Achillea distans, Poa alpina,
Rumex arifo- lius, Phleum alpinum ssp.
commutatum,
Nardus stricta, Geum montanum, Vacci- nium = 5,5–6,6) dar secundar, pe prepodzoluri
gaultherioides, Festuca supina. scheletice.

Valoare conservativã: mare; habitate

puþin rãspândite, protejate Emerald.

Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971; Coldea

et Pop 1988; Drãgulescu 1995; Buia et
al. 1962; Buiculescu 1972; ªerbãnescu
1961; Popescu G. et al. 2001, Coldea
1991.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

R3108
Tufãriºuri sud-est carpatice de
ienupãr pitic (Juniperus sibirica)

Corespondenþe:
NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal
heaths
EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal heaths
CORINE: 31.431 Juniperus nana scrub
PAL.HAB: 31.431 Mountain Juniperus nana
scrub
EUNIS: F2.231 Mountain Juniperus nana
scrub
Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae
– Juniperetum Simon 1966 (Syn.: Junipe- retum
nanae Soó 1928, Juniperetum sibiricae Raþiu
1965 Vaccinio-Juniperetum communis Kovács
1979, Junipereto- Vaccinietum Puºcaru et al.
1956 n.n.).

Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii

Meridionali, Carpaþii Occidentali, etajul
subalpin ºi boreal.

Suprafeþe: câteva sute de ha mãsurate în

Gârbova. Total > 1000 ha.

Staþiuni: Altitudine: 1650–2000 m.

Climã: T = 1,6–0,00C, P = 1250–1400
mm. Relief:
versanþi însoriþi dar ºi cu expoziþie
nordicã, cu înclinaþie medie ºi mare.
Roci: sili- cioase, dar ºi pe calcare.
Soluri: rankere ºi rendzine, pe
grohotiºuri cu reacþie acidã- neutrã (pH
Structura: Fitocenoza este edificatã mai
ales de specii arcto-alpine ºi
circumpolare, speciile carpatice fiind
bine reprezentate. Sunt specii
oligoterme, mezo-xerofile, oligo- trofe,
acidifile. Edificatorul fitocenozei este
Juniperus sibirica (J. nana), care realizeazã
asociaþii primare în etajul subalpin,
dar se instaleazã ºi secundar, dupã
defriºarea molidiºurilor, în etajul
boreal. Stratul arbustiv are o acoperire
de 80–100%, cel al ierburilor ºi
semiarbuºtilor 10–15% ºi se diferenþiazã
un strat muscinal de 5–15%. Stratul
arbustiv este dominat de Juniperus
sibirica însoþit sporadic de Pinus mugo,
Alnus viridis, Betula pendula, Pinus cembra,
Picea abies. Înãlþimea stratului este de
50–60 cm, deasupra cãruia se ridicã
spe- ciile de arbori. În Munþii Cãlimani,
biomasa stratului arbustiv ajunge la
13,21 t ha s.u. Stratul ierburilor ºi
semiarbuºtilor este dominat de:
Vaccinium myrtillus, Vacci- nium vitis-idaea,
Deschampsia caespitosa, Luzula sylvatica,
Luzula luzuloides, Festuca supina, Nardus
sylvaticum, Huperzia selago, Lycopodium
annotinum, Alnus viridis, Betula pendula,
Picea abies, Deschampsia caespitosa, Luzula
luzuloides, Festuca supina, Nardus stricta,
Dicranum scoparium, Hylocomium splendens,
Polytrichum juniperinum, Pleurozium
schreberii. Specii endemice: Melampyrum
saxosum.
Valoare conservativã: mare, habitatele
sunt periclitate antropic ºi protejate
prin Natura 2000.
Literaturã selectivã: Todor et Culicã 1967;
Mititelu et al. 1986; Dihoru 1975;
Sanda et al. 1977; Buiculescu 1972;
Buia et al. 1962; Coldea et Pop 1988;
Boºcaiu
1971; Simon 1966; Raþiu 1965; Csürös
et al. 1962; Raþiu et Gergely 1970;
Resmeriþã 1970; Mihãilescu 2001;
Alexiu 1998; Puºcaru-Soroceanu et al.
1981; Dobrescu et al. 1989; Coldea et
Pânzaru 1986; Chifu et al. 1989;
Kovács A. 1979; Resmeriþã 1982;
Coldea 1991.
stricta; se diferenþiazã la micã înãlþime
sub cel dominant. Stratul muscinal este
alcãtuit din: Dicranum scopa- rium,
Hylocomium splendens, Polytrichum
juniperinum, Pleurozium schreberii. Bio-
masa ajunge, la stratul subarbustiv, la
valori medii de 1,23 t ºi se apreciazã cã
ea repre- zintã 15% din biomasa
jnepeniºurilor din zonã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Juniperus sibirica (J. nana, J. communis ssp.
nana). Specii caracteristice: Campa- nula
abietina. Alte specii importante:
Empetrum nigrum ssp. hermaphroditum,
Potentilla ternata, Bruckenthalia spicu- lifolia,
Rhododendron myrtifolium, Pinus cembra,
Campanula serrata, Pinus mugo, Vaccinium
gaultherioides, Loiseleuria procumbens,
Carex atrata, Picea abies, Luzula sylvatica,
Calamagrostis villosa, Cicerbita alpina,
Homogyne alpina, Soldanella hungarica ssp.
major, Orthilia secunda, Leucanthemum
waldsteinii, Lonicera caerulea, Vaccinium
myrtillus, Vaccinium vitis-idaea, Oxalis
acetosella, Deschampsia flexuosa,
Melampyrum
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R3109
Tufãriºuri sud-est carpatice de
vuietoare (Empetrum nigrum ssp.
hermaphroditum) cu afin vânãt
(Vaccinium gaultherioides)
Corespondenþe:
NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal
heath
EMERALD: 31: Temperate heath and
scrub; 31.4 Alpine and Boreal heaths
CORINE: 31.44 Empetrum – Vaccinium
heaths; 31.412 Alpine Vaccinium heaths
PAL.HAB: 31.4122 Carpathian dwarf
(Vaccinium) wind heaths
EUNIS: F2.24 Alpigenic high mountain
(Empetrum – Vaccinium) heaths Asociaþii
vegetale: Empetro – Vaccinietum gaultherioidis
Br.-Bl. 1926 (Syn.: Cetrario – Vaccinietum
gaultherioidis austro-carpaticum Boºcaiu 1971).
Rãspândire: Carpaþii Orientali ºi
Carpaþii Meridionali, rar în Carpaþii
Occidentali, în etajul alpin ºi subalpin.
Suprafeþe: restrânse la câteva zeci de
metri între iuniperete alpine. Total: <
10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 1650–2100 m.
Climã: T = 1,6– -0,50C, P = 1250–
1400 mm.
Relief: vârfuri înalte, culmi, versanþi
mijlo- ciu înclinaþi, umbriþi, expuºi la
vânt puternic
ºi rece. Roci: silicioase. Soluri: ranker,
regosol, sãrace în humus, foarte acide
(pH = 4,4–4,7), cu umiditate mare. Pe
solu- rile cu umiditate mai scãzutã se
schimbã varianta de compoziþie
floristicã.
Structura: Fitocenoza este edificatã
de specii oligoterme, mezo-xerofile,
acide. Specia caracteristicã Empetrum
nigrum ssp. hermaphroditum formeazã
fitocenoza tipicã în locuri umede, în
special în Carpaþii Orientali, în timp ce
nigrum ssp. hermaphroditum (Empetrum
hermaphroditum). Specii caracteristice +
dif.subass.: Vaccinium gaultherioides,
Cetraria islandica, Thamnolia vermicularis,
Vaccinium vitis-idaea, Vaccinium myrtillus. Alte
specii importante: Oreochloa disticha,
Potentilla ternata, Campanula alpina, Festuca
supina, Primula minima, Avenula versicolor,
Agrostis rupestris, Phyteuma confusum,
Hieracium alpinum, Juncus trifidus,
Pulsatilla alba, Antennaria dioica, Geum
montanum, Ligusticum mutellina, Poa alpina,
Festuca nigrescens, Juniperus sibirica,
Rhododendron myrtifolium, Deschampsia
flexuosa, Polytrichum alpi- num, Dicranum
scoparium, Cetraria islandica, Thamnolia
vermicularis.
în cei Meridionali, fito- cenoza este
dominatã numai de Vaccinium
gaultherioides, asociatã cu Vaccinium
myrtillus, Vaccinium vitis-idaea. Structura
verticalã a fitocenozei este alcãtuitã
dintr-un etaj superior – al lui Juniperus
sibirica cu rãspândire redusã, dar care o
înalþã pânã la 70–80 cm. Stratul de
tufãriº caracteristic, cu Empetrum ºi
Vaccinium gaultherioides, Vaccinium myrtillus,
Vacci- nium vitis-idaea, Rhododendron
myrtifolium se ridicã la 25–30 cm. Aici se
încadreazã
ºi ierburile mai abundent rãspândite,
care provin din pajiºtile vecine Oreochloa
disti- cha, Festuca supina, Agrostis rupestris,
Juncus trifidus, Deschampsia flexuosa. La
suprafaþa solului, la 10–15 cm, se înalþã
muºchi (Polytrichum alpinum, Dicranum
scoparium) ºi mai ales licheni (Cetraria
islandica, Thamnolia vermicularis) alãturi de
unele dicotiledonate ca Primula minima
ºi Antennaria dioica.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Vaccinium gaultherioides, Vaccinium vitis-
idaea, Vaccinium myrtillus, Empetrum
ªtefan et al. 1999; Resmeriþã 1976;
Horeanu et Viþalariu 1991; Dobrescu et
al. 1989; Popescu G. et al. 2001;
Resmeriþã 1982.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

Valoare conservativã: foarte mare,

arealele fiind foarte reduse, în condiþii
de viaþã dificile de supravieþuire.

Literaturã selectivã: Coldea 1990; Vicol

et al. 1967; Dihoru 1975; Resmeriþã
1974; Boºcaiu 1971; Sârbu et al.1999;
Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii
Meridionali, în etajul subalpin-boreal,
intra- zonal.
Suprafeþe: 10–100 ha.
Staþiuni: Altitudine: (1200) 1400–1950
m. Climã: T = 3,2–0,00C, P = 1100–
1400 m.
Relief: vâlcele, jgheaburi deschise,
circuri glaciare, hornuri umede,
margini de cascade, cursuri repezi cu
înclinaþie mijlocie-mare (35–650).
Roci: calcaroase, dar ºi acide, gresii,
conglomerate. Soluri: protorankere,
superficiale ºi permanent umede.
Structura: Fitocenoza este edificatã de
R3110
Tufãriºuri sud-est carpatice de
anin verde (Alnus viridis)
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal
heaths CORINE: 31.611 Alpine green
alder scrub PAL.HAB: 31.62152
Hercynio – Carpathian Silesian willow
brush
EUNIS: F2.3112 Carpathian green
alder scrub
Asociaþii vegetale: Salici – Alnetum
viridis Colic et al. 1962. (Syn.: Alnetum viridis
austro-carpaticum Borza 1959).
grisebachii, Phyteuma wagneri, Geranium
sylvaticum, Athyrium distentifolium, Viola
biflora, Ranunculus platanifolius,
Deschampsia caespitosa, Myosotis sylva- tica,
Valeriana sambucifolia, Cicerbita alpina,
Polygonatum verticillatum, Vale- riana tripteris,
Calamagrostis arundinacea, Pinus mugo, Rosa
pendulina, Luzula luzu- loides, Rubus idaeus,
Poa nemoralis, Chaerophyllum hirsutum,
Rumex alpestris. Specii endemice: Trisetum
fuscum, Hera- cleum palmatum, Pulmonaria
filarskyana.
Valoare conservativã: moderatã; poate
înregistra specii endemice ºi subendemice.
Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982;
Coldea 1990, 1991; Coldea et Kovács
1969; Dihoru 1975; Buiculescu 1972;
specii alpine ºi boreale ºi este
diferenþiatã, de cele din Alpi, prin
megaforbiete carpatice (elemente
carpatice de buruieniºuri). Stratul
arbuºtilor este dominat de Alnus viridis
(A. alnobetula) ºi Salix silesiaca sporadic
pãtrunzând Pinus mugo ºi Rosa pendulina.
Distribuþia lui este limitatã la 2–3 m de-
a lungul firului de apã, realizând 65–75%
acoperire. Înãlþimea stratului nu
depãºeºte 3 m. Stratul ierburilor este
bine dezvoltat, substratificat, între 1,5–
0,30 m, alcãtuit din abundenþã de
speciile de buruieniºuri: Adenostyles
alliariae, Doronicum austria- cum, Heracleum
palmatum, Leucanthe- mum waldsteinii,
Luzula luzuloides, Rubus idaeus,
Deschampsia caespitosa, Poa nemoralis,
Chaerophyllum hirsutum,
Rumex alpestris.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Alnus viridis (A. alnobetula), Salix silesiaca,
Salix caprea. Specii caracteristice: Alnus
viridis (A. alnobetula), Salix silesiaca. Alte
specii importante: Adenostyles alliariae,
Rumex arifolius, Aconitum tauricum, Rosa
pendulina, Phleum alpinum, Achillea
distans, Leucanthemum waldsteinii, Festuca
pratensis ssp. apennina, Aconi- tum toxicum,
Saxifraga heucherifolia, Carduus personatus,
Senecio subalpinus, Cirsium waldsteinii,
Rumex alpestris, Veratrum album, Senecio
nemorensis, Chaerophyllum hirsutum,
Doronicum austriacum, Calamagrostis villosa,
Campa- nula abietina, Hypericum richerii
ssp.
Huml
et al. 1979; Buia et al. 1962; Borza
1959; Boºcaiu 1971; Dobrescu et al.
1989; Sanda, Popescu 1988; Alexiu
1998.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R3111
Tufãriºuri sud-est carpatice de
afin (Vaccinium myrtillus)
Corespondenþe:
NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal
heaths
EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal heaths
 CORINE: 31.412 Alpine Vaccinium heaths
PAL.HAB: 31.4122 Carpathian dwarf Staþiuni: Altitudine 1650–1900 m.
Vaccinium wind heaths Climã: T = 1,6–0,50C, P = 1250–1400
EUNIS: F2.2122 Carpathian dwarf mm. Relief:
(Vaccinium) wind heaths versanþi montani semiînsoriþi, cu
Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae
– Vaccinietum (Buia et al. 1962) Boºcaiu
înclinare moderatã-mare (25–60 ). Roci:
0

1971 (Syn.: Vaccinietum myrtilli Buia et al. silicioase ºi calcaroase – conglomerate.

1962, Junceto trifidi – Vaccinietum myrtilli Soluri: rankere, litosoluri, podzoluri alpine,
Resmeriþã 1976. Melampyro saxosi – criptopodzoluri, cu aciditate mare (pH =
Vaccinietum myrtilli Coldea 1990).
4,6–5,4).

Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii Structura: Fitocenoza este edificatã de

Meridionali în etajul subalpin ºi boreal.
specii arcto-alpine, circumpolare ºi
boreale, oligoterme, oligotrofe, acidofile,
Suprafeþe: mari; Total > 50.000 ha.
cu exigenþe hidrice variabile.
Fitocenoza este probabil secundarã, dar
cu mare stabilitate cenoticã instalându-
se în urma defriºãrii jnepeniºurilor sau a
molidiºurilor. Au întotdeauna acoperire
mare (85–100%). Stratul subarbustiv este
dominat de Vaccinium myrtillus uneori
fiind chiar monodominant, la limita
inferioarã de altitudine a fitocenozei
având un aspect monoton. În general,
mai apar în numãr mai mare exemplare
de Vaccinium vitis- idaea, Rhododendron
myrtifolium, Juni- perus sibirica, Bruckenthalia
spiculifolia. Înãlþimea stratului este de
25–30 cm. Stratul ierburilor cu înãlþime
mijlocie este dominat de: Nardus
stricta, Festuca supina, Luzula luzuloides,
Deschampsia flexuosa. Stratul inferior, de
5–10 cm este alcãtuit din exemplare de
Potentilla ternata, Geum montanum, specii de
licheni ºi muºchi (Hylocomium splendens,
Polytri- chum juniperinum, Pleurozium
schreberii).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-
idaea. Specii caracteristice: Campanula
abietina, Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-
idaea. Alte specii importante: Pinus
mugo, Juniperus sibirica, Campanula
serrata, Potentilla ternata, Bruckenthalia
spiculifolia, Rhododendron myrtifolium,
Vaccinium gaultherioides, Loiseleuria
procumbens, Luzula luzuloides var.
erythranthema, Cruciata glabra, Juniperus
communis, Genista oligosperma, Thymus
praecox, Empetrum nigrum, Picea abies,
Homogyne alpina, Luzula sylvatica, Solda- nella
hungarica ssp. major, Calamagrostis villosa,
Sorbus aucuparia, Oxalis aceto- sella,
Melampyrum sylvaticum, Nardus stricta,
Festuca supina, Deschampsia flexuosa, Geum
montanum, Hylocomium splendens,
Polytrichum juniperinum, Pleurozium
schreberii. Specii endemice: Melampyrum
saxosum.
Valoare conservativã: redusã, habitate
extinse primar ºi secundar.
Literaturã selectivã: Raþiu et Moldovan
1974; Resmeriþã 1976; Coldea 1990;
Vicol et al. 1971; Raclaru 1967; Todor
et Culicã 1967; Dihoru 1975; Buiculescu
1975; Buia et al. 1962; Resmeriþã 1970;
Raþiu 1965; Popescu G. et al. 2001;
Dobrescu et al. 1989; Sanda et Popescu
1988; Coldea 1991.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
Tufãriº de afin (Vaccinium myrtillus)
R3112
Tufãriºuri sud-est carpatice de
afin (Vaccinium myrtillus) cu
iarbã neagrã (Calluna vulgaris)
Corespondenþe:
NATURA 2000: 4030 European dry heaths
EMERALD: 31.2 European dry heaths
CORINE: 31.2 Dry heaths
PAL.HAB: 31.2162 Montane eastern
Carpathian bilberry-ling heaths;
EUNIS: F4.2162 Montane eastern
Carpathian bilberry-ling heaths
Asociaþii vegetale: Vaccinio – Callunetum
vulgaris Bük. 1942. (Syn.: Nardo –
Callunetum Csürös 1964, Agrosteto –
Calllunetum Resmeriþã et Csürös 1966,
Arnica montana – Calluna vulgaris ass.
Ghiºa et al. 1970).
Rãspândire: Carpaþii Occidentali, rar
Carpaþii Orientali, în etajul fagului ºi
moli- dului.
Suprafeþe: restrânse, < 10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 600–1750 m. Climã:
T = 7,5–1,80C, P = 1300 mm. Relief:
versanþi moderat înclinaþi, coame.
Roci: silicioase, acidofile. Soluri: tip
distri- cambosol, bogat în humus (3,3–
9,8%), foarte acid (pH = 4,4–5,1).
Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii oligo-mezoterme, xeromezofile,
oligotrofe, acidofile. Specia
edificatoare Calluna vulgaris este de
regulã pionierã, realizeazã o acoperire
variabilã, de la 35–75% ºi ajunge la o
înãlþime între 20–100 cm. Se asociazã în
Carpaþi, alãturi de Vaccinium myrtillus ºi
Vaccinium vitis- idaea, cu specii carpato-
balcanice (Bruckenthalia spiculifolia,
Campanula abietina, Campanula serrata,
Scorzonera rosea ºi Viola declinata) ºi, ca
urmare, formeazã o grupare vegetalã
diferitã de
cea central europeanã – subas. bruckenta-
lietosum. Speciile dominante de ierburi
sunt: Nardus stricta, Festuca rubra, Antho-
xanthum odoratum, Agrostis capillaris, Luzula
luzuloides. Se mai asociazã tufe rare de
Juniperus sibirica ºi câteva dicoti-
ledonate ierbacee (Lotus corniculatus,
Hieracium pilosella, Potentilla erecta, Hype-
ricum maculatum, Veronica officinalis).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Calluna vulgaris, Vaccinium myrtillus,
Vaccinium vitis-idaea. Specii caracte-
ristice+ dif. subass.: Vaccinium myrtillus,
Vaccinium vitis-idaea, Bruckenthalia spicu- lifolia,
Campanula abietina, Campanula serrata,
Scorzonera rosea, Viola declinata. Alte specii
importante: Gentiana kochiana, Leucorchis
albida, Hypochaeris uniflora, Genistella
(Genista) sagittalis, Cytisus nigricans,
Lycopodium clavatum, Nardus stricta,
Antennaria dioica, Carex ovalis, Euphrasia
stricta, Hieracium pilosella, Potentilla
erecta, Thymus pulegioides, Alchemilla
glaucescens, Carex pallescens, Danthonia
decumbens, Hypericum macu- latum, Arnica
montana, Luzula campestris, Alchemilla Tufãriº de iarbã neagrã (Calluna vulgaris)
flabellata, Polygala vulgaris, Hieracium
lactucella, Festuca tenuifolia, Festuca rubra,
Anthoxanthum odoratum, Agrostis capillaris,
Luzula luzuloides. R3113
Tufãriºuri sud-est carpatice de
Valoare conservativã: moderatã, arealele soc roºu (Sambucus
fiind relativ reduse, în condiþii de viaþã racemosa)
dificile de supravieþuire.

Literaturã selectivã: Csürös et Csürös-

Káptalan 1968; ªtefan et al. 1999;
Sârbu et al. 1999; Ghiºa et al. 1970;
Hodiºan 1969;
Hodiºan 1968; Pop 1976; Resmeriþã et
Csürös 1966; Csürös 1964; Pop et al.
1969; Resmeriþã 1970; Raþiu et Cristea
1980, Coldea 1991.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

 Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8 Western Eurasian thickets
CORINE: 31.872 Shrubby clearing
(Sambuco-Salicion)
PAL.HAB: 31.8B131 Peri-Pannonic
hawthorn-blackthorn scrub
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Sambucetum racemosae
(Noirfalise 1944) Oberd. 1967 (Syn.:
Senecio fuchsii – Sambucetum racemosi
Noirfalise1949, Salicetum capreae Schreier
1955, Salici capreae – Sambucetum
racemosae (Soó 1960) Kovács 1961).

Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii

Meridionali, Carpaþii Occidentali, în etajul Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
nemoral al fagului. Sambucus racemosa. Specii caracteristice:
Senecio fuchsii, Salix caprea, Sambucus
Suprafeþe: reduse, în ochiuri de racemosa. Alte specii importante: Sorbus
pãdure; total < 10 ha. aucuparia, Calamagrostis arundinacea,
Gnaphalium sylvaticum, Rumex acetosella, Galeopsis
Staþiuni: Altitudinea: 800–1200 m. speciosa, Bromus ramosus, Hypericum
hirsutum, Cirsium vulgare, Stachys sylvatica,
Clima: T= 6,5–4,50C, P = 850–1100 mm.
Betula pendula, Chamaenerion angustifolium,
Relief:
Fragaria vesca, Rubus idaeus, Myosotis
versanþi montani semiumbriþi ºi arvensis, Centaurium erythraea, Verbascum thapsus,
umbriþi. Roci: conglomerate Rubus hirtus, Salix silesiaca, Sambucus nigra,
calcaroase, roci sili- cioase. Soluri: Urtica dioica, Impatiens noli-tangere, Luzula
eutricambosoluri, luvosoluri cu umiditate luzuloides.
moderatã-mare ºi troficitate ridicatã,
cu mult material organic în
descompunere.

Structura: Fitocenoza se instaleazã

secundar, dupã tãierea pãdurilor de
fag
ºi fag în amestec, dar numai dupã
stadiile incipiente de succesiune, în
care are loc descompunerea
materialului lemnos rãmas pe sol.
Stratul arbuºtilor este dominat de
Sambucus racemosa, însoþit de Salix
caprea dar sporadic apar Sambucus nigra,
Salix silesiaca, Betula pendula, Sorbus
aucuparia. Înãlþimea stra- tului este de 4–5
m. Acoperirea variazã, dupã stadiul de
evoluþie, între 60–90%. Stratul ierburilor
ºi subarbuºtilor pãstreazã în bunã mãsurã
flora forestierã anterioarã, Senecio fuchsii
devenind caracteristicã asociaþiei. Cu
dominanþã mare sunt pre- zente speciile:
Calamagrostis arundinacea, Rubus hirtus,
Rubus idaeus, Fragaria vesca, Urtica dioica,
Impatiens noli-tangere, Luzula luzuloides ºi
numeroase ferigi.
Valoare conservativã: redusã, stadii
succesionale antropizate.
Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970;
Raþiu et Resmeriþã 1972; Drãgulescu
1995; Raþiu et Gergely 1985; Parascan
et Danciu 1975; Raþiu 1970; Pascal et
Mititelu 1971; Sârbu et al. 1997; Sanda
et al. 1977; Sãmãrghiþan 2001;
Popescu et al. 1997; Sanda et Popescu
1988; Coldea 1991.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R3114
Tãieturi de pãdure cu zmeur
(Rubus idaeus)
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8 Western Eurasian thickets
CORINE: 31.872 Shrubby clearings
(Sambuco-Salicion)
PAL.HAB: –
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Fragario – Rubetum
(Pfeiffer 1936) Siss. 1946 (Syn.: fit.
Impatiens noli-tangere Dihoru 1975).
Rãspândire: În toþi Carpaþii României, în
etajul nemoral, al pãdurilor de fag.
Suprafeþe: > 100 ha.
Staþiuni: Altitudinea: 700–1400 m.
Clima: T medie anualã = 7–3,50C,
P anuale = 800–1200 mm. Relief: pante
mediu – înclinate. Roci: diverse, ºisturi
cristaline, marne-argiloase, gresii, gresii
calcaroase marne. Soluri:
districambosoluri, eutricambosoluri,
criptopodzoluri, profunde sau cu schelet
slab, cu regim hidric normal, cu perioadã
de vegetaþie de 150 zile anual.
Structura: Fitocenoza se instaleazã în
locul pãdurilor tãiate ras ºi reprezintã
un stadiu de succesiune normalã spre
pãdurea de fag, indiferent ce specii
forestiere sunt
R3115
Tufãriºuri sud-est carpatice de
cetinã cu negi (Juniperus
sabina)

Corespondenþe:
NATURA 2000: -
EMERALD: 31.4 Alpine and Boreal
heath CORINE: 31.43 Dwarf Juniper
scrub PAL.HAB: 31.4325 Carpatho –
Balkanic Juniperus sabina scrub
EUNIS: F2.2325 Carpatho – Balkanic
Juniperus sabina scrub
Asociaþii vegetale: Juniperetum sabinae
Csürös 1958.

Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii

Trascãu, Munþele Mare, Scãriþa-
Belioara, Râmeþ).

Suprafeþe: Total < 10 ha.

Staþiuni: Altitudine: 600–1100 m.

Clima: T = 7,5–4,50C, P = 800–1000
mm. Relief:
versanþi montani cu expoziþie însoritã
(S). Roci: grohotiºuri calcaroase. Soluri:
lito- soluri, rendzine puþin evoluate.

Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii eurasiatice, mai numeroase
sudice, cu elemente xero-mezofile,
mezoterme- termofile, neutrofile-
calcicole. Stratul arbuºtilor este
dominat de Juniperus sabina, specie
caracteristicã, ce realizeazã o aco-
perire variabilã de 60–80%. O
participare semnificativã mai are Rhamnus
catharticus, Fraxinus ornus, Juniperus
communis ºi, sporadic apar Picea abies,
Larix decidua. Stratul ierburilor este
cytisus hirsutus, Laserpitium latifolium,
Teucrium chamaedrys, Helianthemum
nummularium ssp. obscurum, Cytisus
nigricans, Carex humilis, Centaurea
triumfetti, Stachys recta, Helianthemum
canum, Cornus mas, Fraxinus ornus,
Rhamnus catharticus, Cardaminopsis
arenosa, Brachypodium pinnatum, Erysi- mum
pannonicum, Fraxinus excelsior, Picea
abies, Larix decidua, Biscutella laevigata,
Asplenium ruta-muraria, Teu- crium
montanum, Vincetoxicum hirundi- naria.
Specii endemice: Thymus como- sus,
Dianthus spiculifolius, Helictotrichon
decorum.
Valoare conservativã: mare; habitate mai
rare, incluzând specii endemice.
Literaturã selectivã: Csürös 1958; ªuteu
1970; Coldea 1991.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R3116
Tufãriºuri sud-est carpatice de
cununiþã (Spiraea chamaedryfolia)
foarte divers, domi- nat de vegetaþie
saxicolã – cu frecvenþã mai mare fiind
Teucrium chamaedrys, Cytisus nigricans,
Carex humilis, Vincetoxicum hirundinaria,
Cardaminopsis arenosa, Thymus comosus,
Helictotrichon decorum, Sesleria rigida,
Asplenium ruta-muraria, Teucrium
montanum.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Juniperus sabina. Specii caracteristice:
Juniperus sabina. Alte specii importante:
Sesleria rigida, Rhamnus saxatilis ssp.
tinctoria, Juniperus communis, Chamae-
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8B1 South-eastern
deciduous thickets
CORINE: 31.8B South-eastern sub-
Mediterranean deciduous thickets
(schibljak) sau 31.8B1 Central European
sub-Mediterranean deciduous thickets
PAL.HAB: 31.8B142 Carpathian elm-leaved
Spiraea thickets
EUNIS: F3.17 Corylus thickets
Asociaþii vegetale: Calamagrosteto – Spi-
reetum ulmifoliae Resmeriþã, Csürös 1966.
Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Cionca
– Munþii Gilãu, Munþii Vlãdeasa), în
etajul nemoral al fagului.
Suprafeþe: < 10 ha.
Staþiuni: Altitudinea 800–900 m. Clima:
T = 6,5–6,00C, P = 850–950 mm. Relief:
 versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare (40–
500)
ºi expoziþie însoritã sau din contra,
umbritã. Roci: conglomerate, în blocuri
foarte mari. Soluri: superficiale,
formate între blocuri dispersate sau
grohotiºuri.
Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii sciofile, heliofile, saxicole, xero-
mezo- file, dupã biotop ºi caracteristice
pãdurilor de foioase ºi amestecuri cu
rãºinoase. Stratul arbustiv este
dominat de Spiraea chamaedryfolia
alãturi de care se mai dezvoltã Lonicera
xylosteum, Lonicera nigra, Rosa pendulina,
Salix silesiaca, Salix caprea, Corylus
avellana ºi sporadic specii de arbori în
stadii tinere, precum Betula pendula,
Fagus sylvatica, Picea abies. Stratul
ierburilor este dominat de
Calamagrostis arundinacea, Poa nemo- ralis,
alãturi de care mai frecvent apar
Angelica sylvestris, Lunaria rediviva,
Campanula rapunculoides ºi specii de
ferigi (Dryopteris robertiana, Polystichum
setiferum, Athyrium filix-femina, Dryopteris
R3117
Tufãriºuri sud-est carpatice de
alun (Corylus avellana) cu
cununiþã (Spiraea
chamaedryfolia)
Corespondenþe:
NATURA 2000: -
EMERALD: 31.8 Western Eurasian thickets
CORINE: 31.8C Hazel thickets
PAL.HAB: 31.8C4 Subcontinental hazel
thickets
EUNIS: F3.174 Subcontinental hazel
thickets
Asociaþii vegetale: Spiraeo – Coryletum Ujv.
1944. (Syn.: Corylo – Tilietum Vida 1959,
Corylo – Euonymetum verrucosae Dihoru
1975).
Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii
Meridionali, Carpaþii Occidentali, în etajul
filix mas). Acoperirea covorului vegetal
ajunge la 100%.
Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Spiraea chamaedryfolia, Lonicera
xylosteum, Rosa pendulina. Specii caracte-
ristice: Spiraea chamaedryfolia, Calama- grostis
arundinacea. Alte specii importante: Digitalis
grandiflora, Solidago virgaurea, Poa
nemoralis, Sedum telephium, Sedum maximum,
Epilobium collinum, Carlina vulgaris,
Fragaria vesca, Glechoma hirsuta, Dryopteris
filix mas, Campanula rapuncu- loides, Luzula
luzuloides, Pulmonaria rubra, Symphytum
cordatum, Lonicera nigra, Salix silesiaca, Salix
caprea, Corylus avellana, Betula pendula,
Fagus sylvatica, Picea abies, Angelica
sylvestris, Lunaria rediviva, Dryopteris
robertiana, Polystichum seti- ferum, Athyrium
filix-femina.
Valoare conservativã: moderatã, habitate
cu areal restrâns.
Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970;
Resmeriþã, Csürös 1966.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
fagului.
Suprafeþe: 10–100 ha.
Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Climã:
T = 6,5–5,50C; P = 850–1000 mm. Relief:
versanþi stâncoºi, însoriþi sau mai
umbriþi (SE, E). Roci: calcaroase, („gresie
de Siriu” calcaroasã, cenuºie). Soluri:
superficiale, cu roca mamã la zi,
bolovãnoase.
Structura: Fitocenoza este instalatã
primar ºi este edificatã de specii eura-
alte specii din flora de mull, verrucosus, Festuca rupicola ssp. saxatilis,
Pulmonaria rubra, Mercurialis perennis, Brachypodium pinna- tum, Asplenium
Geranium robertianum, Urtica dioica. trichomanes, Athyrium filix-femina, Dryopteris
filix-mas, Pulmonaria rubra, Mercurialis
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: perennis, Geranium robertianum, Urtica
Corylus avellana, Spiraea chamaedryfolia, Poa dioica.
nemoralis, Calamagrostis arundinacea. Specii
caracteristice: Corylus avellana, Spiraea Valoare conservativã: mare, habitate
chamaedryfolia. Alte specii importante: restrânse ca areal, situate pe stâncãrii
Spiraea crenata, Spiraea media, Rosa în curs de solificare, instalate primar.
pimpinellifolia, Ulmus glabra, Salix silesiaca,
Tilia cordata, Acer pseudo- platanus, Fraxinus Literaturã selectivã: Dihoru 1975;
excelsior, Rosa pendu- lina, Sambucus nigra, Drãgulescu 1995; Hodiºan 1979; Csürös-
Sorbus aucuparia, Rubus idaeus, Senecio Káptalan M. 1962; Gergely I. 1962.
nemorensis ssp. fuchsii, Galeopsis
speciosa, Ribes uva- crispa, Evonymus
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
siatice, europene, mezotermofile, mezofile,
saxicole ºi forestiere. Stratul arbuºtilor R3118
este luxuriant, edificat de Corylus
Tufãriºuri sud-est carpatice de
avellana intens dominant, însoþit de
Spiraea chamaedryfolia ºi exemplare taulã (Spiraea crenata)
sporadice de Fraxinus excelsior, Tilia
cordata, Ribes uva-crispa, Rosa pendulina. O
variantã floristicã regionalã este
codominanþa lui Evonymus verrucosus
alãturi de Corylus avellana, pe aceleaºi
pante stâncoase dar cu orientare NE.
Stratul ierburilor este compus din
graminee mai frecvente, ca: Poa
nemoralis, Calamagrostis arundinacea dar ºi
Festuca rupicola ssp. saxatilis,
Brachypodium pinnatum, ferigi: Asple- nium
trichomanes, pe stânci, Athyrium filix-
femina, Dryopteris filix-mas, alãturi de
 Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8B1 South-eastern deci-
duous thickets
CORINE: 31.8B South-eastern sub-
Mediterranean deciduous thickets
(schibljak) PAL.HAB: 31.8B14 East
Carpathian montane thickets
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Spireetum crenatae
Morariu et Ularu 1981.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Tâmpa

Colþii Corbului Mari – Braºov), etajul
gorunului, într-un ochi de stepã.
Specia citatã ºi în judeþele Cluj, Gorj,
Tulcea.
Suprafeþe: reduse. Total: sub 10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 750–860 m. Climã:
T = 6,5–6,00C, P = 850–900 mm. Relief:
versanþi stâncoºi, cu înclinaþie mijlocie-mare
(20–400) ºi expoziþie însoritã (S-SV-V). Roci:
calcaroase. Soluri: rendzinice,
humifere, cu reacþie neutrã – slab
alcalinã, cu trofi- citate moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Spiraea crenata. Specii caracteristice:
Spiraea crenata, Rosa pimpinellifolia,
Carduus candicans, Jurinea nevelis, Aster
amellus. Alte specii importante: Rosa
canina, Rhamnus tinctoria, Evonymus
verrucosus, Ligustrum vulgare, Prunus
spinosa, Viburnum lantana, Evonymus
europaeus, Crataegus monogyna, Berberis
vulgaris, Corylus avellana, Cotoneaster

Structura: Fitocenoza este edificatã de

specii europene, sudice,
mediteraneene- pontice, iar cele dacice
ºi balcanice sunt numeroase (14%). Sub
aspect ecologic sunt specii termofile-
mezoterme, mezo- xerofile ºi xerofile,
calcifile. Stratul arbuºtilor este realizat de
Spiraea crenata ca specie dominantã ºi de
recunoaºtere, însoþitã mai abundent de
Rosa pimpinellifolia, Rhamnus tinctoria,
Evonymus verrucosus, Ligustrum vulgare,
celelalte mezofile fiind sufocate de
edificator. Înãlþimea stratului este de 1–
1,2 m. Stratul ierburilor ºi sub-
arbuºtilor este foarte divers ºi multi-
stratificat, cel puþin la 0,8–1 m
înãlþime ºi pânã la 0,4–0,6 m. Sunt
dominante Calamintha clinopodium, Cytisus
hirsutus, Genista tinctoria, Geranium
robertianum, Cynanchum vincetoxicum, Galium
mollugo, Phleum montanum, Arrhenatherum
elatius, Seseli varium, Teucrium chamaedrys,
Anthemis tinctoria, Ajuga genevensis.
Acoperirea cu vegetaþie este maximã,
de 100%, cu unele excepþii ce ajung la
80%.
integerrimus, Cornus sanguinea, Cytisus
hirsutus, Fraxinus ornus, Sedum maximum,
Genista tinctoria, Malus sylvestris, Pyrus
pyraster, Betonica officinalis, Brachy-
podium sylvaticum, Euphorbia epithy-
moides, Geranium sanguineum, Fragaria
viridis, Hypericum perforatum, Calamintha
clinopodium, Cynanchum vincetoxicum,
Potentilla thuringiaca, Peucedanum oreose- linum,
Geranium robertianum, Galium mollugo,
Phleum montanum, Arrhena- therum elatius,
Seseli varium, Teucrium chamaedrys,
Anthemis tinctoria, Ajuga genevensis.

Valoare conservativã: foarte mare; habitat

rar, edificat de Spiraea crenata, specie rarã,
cu areal în curs de restrângere.

Literaturã selectivã: Morariu et Ularu

1981.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

R3119
Tufãriºuri de alun (Corylus
avellana)

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8 Western Eurasian
thickets CORINE: 31.8C Hazel thickets
PAL.HAB: 31.8C4 Subcontinental hazel
thickets
EUNIS: F3.174 Subcontinental hazel
thickets
Asociaþii vegetale: Coryletum avellanae Soó
1927 (Syn.: Rubo-Coryletum auct. rom. non
Oberd. 1957).

Rãspândire: În toþi Carpaþii României, în

etajul nemoral, al pãdurilor de gorun-
fag.

Suprafeþe: > 100 ha.

Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m.

Clima: T = 7,5–5,30C, P = 800–1000
mm. Relief:
versanþi cu înclinare mijlocie din zona
colinarã ºi montanã, mai ales în S.
Roci:
 Tufãriº de alun (Corylus avellana)

calcaroase sau acide. Soluri: alcãtuit din specii forestiere

eutricambo- soluri, districambosoluri, (Brachypodium sylvaticum,
criptopodzol, cu regim hidric normal.

Structura: Fitocenozele se instaleazã în

mod secundar, dupã tãierea pãdurilor
de gorun, spre limita cu pãdurile de fag
ºi în fãgete, dar ºi la liziera pãdurii sau
între culturi. Speciile componente sunt,
în majo- ritate, eurasiatice, continental-
europene, mezotermofile, mezofile,
eutrofe, slab acidofile. Stratul arbustiv
este dominat de Corylus avellana în cea
mai mare mãsurã, alãturi de el
întâlnindu-se Crataegus monogyna, Rosa
canina sau Prunus spinosa, Frangula alnus
sau Alnus glutinosa, Alnus incana, Populus
tremula, cu participare redusã ºi dife-
renþiate dupã alte caracteristici staþio-
nale. Înãlþimea tufãriºului ajunge pânã
la 5–6 m, densitatea mare a tufelor în
stadiul de maturitate a fitocenozei creând
o acope- rire de 90–100%; în stadii
intermediare, stratul ierburilor,
Poa nemoralis, Melampyrum bihariense,
Mellitis grandiflora, Digitalis grandiflora,
Salvia glutinosa, Cynanchum vinceto- xicum,
Aegopodium podagraria) comple- teazã
suprafeþele libere dintre tufe.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Corylus avellana. Specii caracteristice:
Corylus avellana. Alte specii importante:
Crataegus monogyna, Rosa canina,
Evonymus europaeus, Viburnum opulus,
Frangula alnus, Festuca gigantea, Stellaria
Valoare conservativã: redusã, stadii
succesionale antropizate.
Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely
1979; Drãgulescu 1995; Sãmãrghiþan
2001, Borza 1959.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R3120
Tufãriºuri de soc negru
(Sambucus nigra)
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8 Western Eurasian thickets
CORINE: 31.872 Shrubby clearings
(Sambuco-Salicion)
PAL.HAB: 31.8B131 Peri-Pannonic
hawthorn-blackthorn scrub
EUNIS: F3.24 Subcontinental and
continental deciduous thickets
Asociaþii vegetale: Sambucetum nigrae Oberd.
et al. 1967, Sambucetum nigrae auct. rom.
non Moor 1967.
Rãspândire: Carpaþii Meridionali
(Dealul Cetãþii Lempeº, Valea Prahovei
– Piciorul Pietrei Arse, în etajul
nemoral).
Suprafeþe: ochiuri de 500–1000 m2, în
luminiºuri. Total < 10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Climã:
T = 7,5–6,00C, P = 750–850 mm. Relief:
versanþi colinari cu expoziþie SE. Roci:
acide sau calcaroase. Soluri:
nemorum, Geranium phaeum, Anthriscus
sylvestris, Acer campestre, Brachypodium
sylvaticum, Galium schultesii, Geum
urbanum, Aegopodium podagraria, Urtica dioica,
Clinopodium vulgare, Vicia sylva- tica,
Stachys officinalis, Prunus spinosa, Alnus
glutinosa, Alnus incana, Populus tremula,
Dactylis glomerata, Poa nemo- ralis,
Melampyrum bihariense, Mellitis
grandiflora, Digitalis grandiflora, Salvia
glutinosa, Cynanchum vincetoxicum,
Aegopodium podagraria.
sylvatica, Ballota nigra, Urtica dioica, cu o
stratificare pe înãlþime între 25–60 cm.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Sambucus nigra. Specii caracteristice:
Sambucus nigra. Alte specii importante:
Clematis vitalba, Polygonatum latifolium,
Alliaria petiolata, Viola mirabilis, Helleborus
purpurascens, Galium odoratum, Stachys
sylvatica, Glechoma hederacea, Aego-
eutricambo- soluri, umiditate
alternativã.
Structura: Speciile nemorale europene-
eurasiatice edificã asociaþia, având un
caracter mezoterm-mezofil. Stratul arbustiv
este dominat masiv de Sambucus nigra;
ajunge la 6 m înãlþime ºi realizeazã o
acoperire de 90%. Stratul ierbos este alcã-
tuit din: Galium odoratum, Helleborus
purpurascens, Viola mirabilis, Aegopodium
podagraria, Galeopsis tetrahit, Stachys
podium podagraria, Urtica dioica, Nepeta
cataria, Galeopsis tetrahit, Ballota nigra,
Galium aparine, Arctium tomentosum.

Valoare conservativã: redusã, stadii

succesionale antropizate.

Literaturã selectivã: Popescu A. et al.

2000; Paucã-Comãnescu 2005 inedit.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

R3121
Tufãriºuri ponto-panonice de
porumbar (Prunus spinosa) ºi salbã
moale (Evonymus europaeus)

Corespondenþe:
NATURA 2000: 40A0* Subcontinental
peri-Pannonic scrub
EMERALD: 31.8B1 Pannonic and sub-
Pannonic thickets
CORINE: 31.8B South-eastern sub-
Mediterranean deciduous thickets
PAL.HAB: 31.8B131 Peri-Pannonic
hawthorn-blackthorn scrub
EUNIS: F3.112 Blackthorn-privet scrub
Asociaþii vegetale: Euonymo – Prunetum
spinosae (Hueck 1931) Tx. 1952 em.
Pass. et Hoffim. 1968 (Syn.: Pteridio –
Crataegetum monogynae Raåiu et Gergely
1979).

Rãspândire: În Subcarpaþii ºi Podiºurile

Moldovei, Munteniei, Podiºul ºi
Depresiunile Transilvaniei (Þara Oaºului),
Dealul Cetãþii
– Lempeº (Jud. Braºov), instalatã
uneori de-a lungul râurilor din zona
colinarã,
secundar în locul pãdurilor de gorun
(Q. petraea) sau carpineto-gorunetelor.
Suprafeþe: Mai puþin extins ca Pruno-
Crataegetum de silvostepã. Total < 100 ha.
Staþiuni: Altitudinea 300–800 m. Clima:
T = 8,5–6,00C, P = 650–850 mm anual cu
diferenþe de la E spre V. Relief:
versanþi cu înclinare medie. Roci:
vulcanice ºi metamorfice. Soluri:
luvosoluri.
Structura: Fitocenoza se dezvoltã
secundar, dupã defriºarea pãdurilor
zonale (Quercus petraea, Carpinus betulus),
de cele mai multe ori speciile
edificatoare fiind cele care au alcãtuit
stratul subarbustiv al pãdurii: Crataegus
monogyna, Rosa canina, Cornus sanguinea,
Evonymus verrucosus, Ligustrum vulgare,
Viburnum lantana. Prunus spinosa, deºi
prezent, este mai puþin cantitativ ºi este
reprezentat de specia tipicã. Speciile
din aceastã fito- cenozã sunt mai ales
eurasiatice, europene, central europene.
Sub aspect ecologic sunt mezoterme,
moderat acidofile iar afinitãþile pentru
factorul hidric, se modi- ficã dupã cum
tufãriºul se dezvoltã în partea inferioarã
sau cea mediu-superioarã a pantei, deci
variazã de la cele mezofile la cele
mezo-xerofile. Înãlþimea stratului
arbustiv depãºeºte 3 m dar acoperirea
lui este redusã, 40–45%, lãsând
posibilitatea dezvoltãrii unui strat al
ierburilor bine înche- gat. Stratul
arbustiv cuprinde frecvent speciile de
arbori în stadiul de nuieliº, Alnus
glutinosa în zonele mai umede ºi Betula
pendula în zonele mai uscate ºi mult
tãiate de localnici. Stratul ierburilor, cu
acoperire de 100%, este alcãtuit domi-
nant din graminee (Festuca rubra, Agrostis
capillaris, Vulpia myuros), diversificat de
multe dicotiledonate, dar cu participare
redusã; local se dezvoltã pâlcuri alcã-
tuite de feriga Pteridium aquilinum, ce
poate ocupa pânã la câþiva metri
pãtraþi fiecare pâlc ºi se ridicã
deasupra stra- tului de ierburi pânã la
1,5 m. Adeseori, un strat intermediar ca
înãlþime, bine extins în suprafaþã,
formeazã tufele subarbustive de Rubus
idaeus ºi Rubus hirtus.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Prunus spinosa, Crataegus monogyna. Specii
caracteristice: Crataegus mono- gyna,
Evonymus verrucosus, Betula pendula,
Prunus spinosa, Rosa canina, Cornus
sanguinea, Cytisus nigricans, Alnus glutinosa,
Pteridium aquilinum, Hype- ricum
perforatum, Betonica officinalis, Ligustrum
vulgare, Viburnum lantana, Clematis
vitalba. Alte specii importante: Carpinus
betulus, Rubus idaeus, Rubus hirtus, Galium
verum, Fragaria vesca, Myosotis sylvatica,
Hieracium umbellatum, Dianthus armeria, Q.
petraea, Festuca rubra, Agrostis capillaris,
Vulpia myuros.
Valoare conservativã: redusã, habitatul
se reface dintr-o structurã de tufãriº,
protejat Emerald, într-una forestierã.
Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely
1979; Popescu et Sanda 2000.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R3122
Tufãriºuri ponto-panonice de
porumbar (Prunus spinosa) ºi
pãducel (Crataegus monogyna)
Corespondenþe:
NATURA 2000: 40A0* Subcontinental
peri-Pannonic scrub
EMERALD: 31.8B1 Pannonic and sub-
Pannonic thickets
CORINE: 31.8B3 South-eastern sub-
Mediterranean
PAL.HAB: 31.8B131 Peri-Pannonic
hawthorn-blackthorn scrub
EUNIS: F3.241 Central European
subcontinental thickets
Asociaþii vegetale: Pruno spinosae –
Crataegetum Soó (1927) 1931 (Syn.:
Prunetum moldavicae Dihoru (1969)
1970, Rubo caesii – Prunetum spinosae
Raþiu et Gergely 1979).
Rãspândire: Podiºurile Dobrogei de
Nord ºi Sud, câmpia ºi podiºurile din
Moldova de Nord ºi Sud, Þara Oaºului,
Câmpia ºi Podiºul Transilvaniei,
Câmpia Românã, în silvostepã ºi zona
pãdurilor de stejari de câmpie.
Suprafeþe: fâºii de tufãriºuri, de la 200–
500 m2, alternând cu pãduri ºi tere- nuri
agricole sau pajiºti uscate, totalizând
cele mai mari suprafeþe ale vegetaþiei
de tufãriºuri. Total > 10.000 ha.
Staþiuni: Altitudine: 40–500 m. Clima:
T = 10,5–7,50C, P = 400–800 mm anual.
Relief: depresiuni mici în câmpie, pante
însorite cu înclinare redusã. Roci: de
obicei pe depozite de loess dar ºi pe
locuri pietroase marne, gresii. Solurile:
de tipuri variate, în general profunde,
neutre sau slab acide-alcaline,
cernoziomuri în silvostepã, sau
eutricambosoluri, cu hidratare defi-
citarã, mai ales la sfârºitul verii.
Structura: Fitocenozele se instaleazã,
de obicei, pe locurile defriºate, chiar ºi
în silvostepã, în locul pãdurilor de stejar
(Quercus pubescens, Q. pedunculiflora,
Q. robur) ºi atunci rãmân cu compoziþia
din pãdure. Ele se formeazã ºi pe tere-
nuri bãtãtorite, între culturi, în crovuri
sau de-a lungul pâraielor temporare sau
la marginea pãdurilor. Speciile sunt, în
majoritate, eurasiatice, cu elemente
mai numeroase sudice, în special în
Dobrogea; sunt termofile, xerofile,
mezotrofe. Stratul arbuºtilor este
dominat de speciile caracte- ristice
ordinului ºi alianþei (Prunus spinosa
ºi Crataegus monogyna), deosebit de
dense, realizând aspectul unui desiº de
nepãtruns, cu o acoperire de 100%.
Diversitatea stratului este mare ºi
variazã mult din zona de silvostepã, unde
pot apare Jasminum fruticans, Amygdalus
nana sau Prunus fruticosa, alãturi de
Prunus spinosa var. dasyphylla spre cele
de pãduri de câmpie ºi chiar de luncã,
unde se dezvoltã Evonymus verrucosus,
Evo- nymus europaea, Rosa canina, Cornus
sanguinea sau Cornus mas, Rhammus
cathartica sau Ligustrum vulgare. Înãlþimea
stratului arbustiv ajunge de regulã la
1,5–2 m în silvostepã dar, se ridicã
ºi
pânã la 3,5–4 m în zonele mai umede
din Câmpia Românã. Productivitatea
stratului arbustiv este de 3,66 t/ha/an
material vegetal, iar biomasa
suprateranã este de 74,5 t/ha. Stratul
ierburilor este mai dezvoltat spre
limitele tufãriºurilor, dato- ritã umbririi
mari interioare ºi este compus atât din
specii de pãdure: Vicia tenuifolia, Bromus
inermis, Origanum vulgare, Aspa- ragus
verticillata, cât ºi din specii de pajiºte:
Festuca valesiaca, Poa angustifolia, Poa
bulbosa, Dactylis glomerata, Agropyron
repens, Agrimonia eupatoria, Phleum
phleoides, Teucrium chamaedrys, Cala-
mintha clinopodium.
Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Prunus spinosa, Crataegus mono-
gyna. Specii caracteristice: Prunus spi-
nosa, Crataegus monogyna. Alte specii
importante: Rubus caesius, Rosa canina,
Evonymus verrucosus, Pyrus pyraster,
Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica,
Humulus lupulus, Clematis vitalba, Cornus
sanguinea, Evonymus europaeus, Rosa gallica,
Veronica chamaedrys, Plantago media,
Jasminum fruticans, Amygdalus nana, Prunus
fruticosa, Cornus mas, Vicia tenuifolia,
Bromus inermis, Origanum vulgare,
Asparagus verticilatus, Festuca valesiaca, Poa
angustifolia, Poa bulbosa, Dactylis glomerata,
Agropyron repens, Agrimonia eupatoria,
Phleum phleoides, Teucrium chamaedrys,
Calamintha clino- podium.
Valoare conservativã: moderatã, habitate
prioritare Emerald.
Literaturã selectivã: Mihai 1971; Burduja
et Horeanu 1969; Popescu et al.1984;
Pãun 1966; Schneider-Binder 1972;
Sãmãrghiþan 2001; Pop et al 1978;
Raþiu et Gergely 1979; Horeanu 1981;
Horeanu et Horeanu G. 1981; Mihai 1971;
Popescu et Sanda 2000; Dihoru et al.
1970, 1973;
Aniþei L. 2001; Borza 1959; Paucã-
Comãnescu et al. 2004.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
 Tufãriº de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna)

Staþiuni: Altitudine: 1100–1350 m. Clima:

R3123 T = 4,2–3,40C, P = 900–1200 mm, modifi-
Tufãriºuri sud-est carpatice de catã de curenþii calzi de la vest. Relief:
liliac (Syringa vulgaris) cu Genista
radiata

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous
thickets
CORINE: 31.8B3 Greek sub-Mediterranean
deciduous thickets
PAL.HAB: 31.8B322 Danubian lilac thickets
EUNIS: F3.2432 Moesian liliac thickets
Asociaþii vegetale: Syringo – Genistetum
radiatae Maloº 1972.

Rãspândire: Podiºul Mehedinþi, Piatra

Cloºanilor, în etajul fagului.

Suprafeþe: 20 ha.
versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare-
mode- ratã. Roci: calcare cenuºii.
Soluri: rendzinã negricioasã, adesea
numai în crãpãturile stâncilor, neutru-
slab alcalin (pH = 6–7,5).
Structura: Fitocenoza este un fragment
de vegetaþie submediteraneanã,
edificatã de specii majoritar sudice ºi
sud-estice (44%), dacice ºi subendemice
(7%), termo- file, xerofile calcifile
situate la altitudine mare pentru
acestea. Stratul arbuºtilor este compus
ciile xerofile: Stipa pulcherrima, Bromus
fibrosus, Festuca xanthina. Fitocenoza în
ansamblu realizeazã o acoperire mare,
de 70–90%.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Syringa vulgaris, Genista radiata. Specii
caracteristice: Syringa vulgaris, Genista
radiata, Dianthus henteri, Cotinus coggyria,
Daphne blagayana, Thesium bavarum. Alte
specii importante: Cotoneaster nebro- densis,
Sorbus borbasii, Fraxinus ornus, Daphne
mezereum, Teucrium montanum, Teucrium
chamaedrys, Draba lasiocarpa, Silene saxifraga,
Cerastium banaticum, Geranium
macrorrhizum, Stipa pulche- rrima, Bromus
fibrosus, Festuca xanthina. Specii
endemice: Dianthus henteri, Atha- manta
hungarica, Primula auricula ssp. serratifolia.
Valoare conservativã: foarte mare;
habitat puþin extins, probabil endemic
ºi incluzând câteva specii endemice ºi
deo- sebit de rare.
Literaturã selectivã: Maloº 1972.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R3124
Tufãriºuri sud-est carpatice de
din Syringa vulgaris de înãlþime foarte
micã, nu depãºeºte 1 m, împreunã cu
Cotinus coggyria, Cotoneaster nebro- densis,
Sorbus borbasii, Fraxinus ornus
ºi din subarbuºti de 20–40 cm: Genista
(Cytisanthus) radiata, Daphne blagayana, Daphne
mezereum, Teucrium montanum, Teucrium
chamaedrys. Stratul ierburilor este foarte
divers, alcãtuit din aproape 80 de
specii, mai abundente fiind unele specii
de stâncãrie: Draba lasiocarpa, Silene
saxifraga, Cerastium banaticum, Geranium
macrorrhizum. O notã aparte aduc spe-
Suprafeþe: reduse. Total < 100 ha.
Staþiuni: Altitudine: 200–1100 m.
Clima: T = 10,0-–5,00C, P = 650–1050
mm,
conform climatului general sunt
puternic modificate de microclimat, în
special în chei, prin orientarea lor
vesticã sau sud- vesticã ºi prin
producerea inversiunilor termice.
Relief: versanþi abrupþi, pereþi verticali
stâncoºi, cu orientare S, SV, SE, de-a
lungul apelor. Roci: calcare. Soluri: roca
mamã la suprafaþã reprezintã caracte-
ristica staþiunii, lipsa solului totalã sau
apariþia între stânci a unor
protorendzine în proporþie foarte
redusã.
Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii eurasiatice, europene, cu
numeroase elemente sudice,
subtermofile, mezo- xerofile, calcifile. Cu
tot caracterul ei relictar, este o fitocenozã
cu aspect pionier, dato- rat compoziþiei
floristice. Fitocenoza se dezvoltã ca un
tufãriº (deºi edificatorii pot creºte în
alte habitate ca arbori) fiind domi- nat
de tufe rãzleþe de Syringa vulgaris,
Fraxinus ornus, Cotinus coggygria ºi Carpi- nus
orientalis. Înãlþimea stratului este de 2–3
m, cu acoperire de 40–60%. Stratul
ierburilor este caracteristic stâncãriilor
calcaroase, expuse prelungit la soare,
ca:
Ceterach officinarum, Draba lasiocarpa,
liliac (Syringa vulgaris) cu
Asplenium-ruta-muraria

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8B South-eastern
deciduous thickets
CORINE: 31.8B3 Greek sub-
Mediterranean deciduous thickets
PAL.HAB: 31.8B322 Danubian lilac thickets
EUNIS: F3.2432 Moesian liliac thickets
Asociaþii vegetale: Asplenio – Syringetum
vulgaris Jakucs et Vida 1959.
Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi
Subcarpaþii Meridionali:
Literaturã selectivã: Schrött 1972; Boºcaiu
1971; Roman N. 1974; Mãgãlie 1970.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R3125
Tufãriºuri sud-est carpatice de
Sorbus dacica
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous
thickets
CORINE: 31.8B South-eastern deciduous
thickets
PAL.HAB: 31.8B141 Dacian service tree
thickets
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Cariceto humilis –
Sorbetum dacicae Gergely 1962.
Rãspândire: Carpaþii Occidentali
(Munþii Trascãu – Piatra Pleºoii),
etajul fagului. Specia mai este citatã
în România ºi din Munþii Bihor, Muntele
Mare, Munþii Metaliferi precum ºi din
Carpaþii Meridionali (Munþii Mehedinþi
ºi Vâlcan).
Sesleria filifolia, Cephalaria laevigata,
Helianthemum canum.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Syringa vulgaris, Fraxinus ornus, Carpi- nus
orientalis. Specii caracteristice: Syringa
vulgaris, Silene petraea, Micromeria
pulegium, Asplenium ruta-muraria, Moeh-
ringia muscosa, Ceterach officinarum, Sorbus
borbasii, Sesleria filifolia, Fraxinus ornus,
Cotinus coggyria. Alte specii importante:
Draba lasiocarpa, Cephalaria laevigata,
Helianthemum canum. Specii endemice:
Sorbus borbasii, Micromeria pulegium.
Valoare conservativã: mare; habitate rare
în România cu specii subendemice ºi
rare.
Suprafeþe: foarte restrânse, < 10 ha.
Staþiuni: Altitudine 1100 m. Climã: T =
5,00C; P = 900 mm. Relief: versanþi
montani cu înclinaþie mare, expoziþie
S ºi SV, intens însorite. Roci: grohotiºuri
calcaroase, crista- line, mobile, fixate sub
acþiunea tufãri-
ºului. Soluri: rendzine humifere cu mult
schelet, intercalate cu stâncãrii
calcaroase.
Structura: Fitocenoza instalatã într-o zonã
de pãduri xerofile este edificatã de
Sorbus dacica, cu habitus de arbust; este
specie endemicã, subtermofilã, xerofilã,
calcifilã. Stratul arbustiv este bine
dezvoltat, cu acoperire de 40%.
Codominant este Corylus avellana dar
sporadic apar ºi indivizi de Fagus
sylvatica, Sorbus aucu- paria, Acer
pseudoplatanus, toþi de talie
scundã, slab conformaþi ºi cu vârfurile
uscate. Înãlþimea stratului de arbuºti
variazã între 3–6 m, dar vârfurile lor
sunt uscate, fenomen tipic pentru
toate forma- þiunile lemnoase
dezvoltate în zonã, pe stâncãrii.
Atragene alpina este prezentã, ca singura
specie de lianã din aceastã fitocenozã.
Stratul ierburilor este bine dezvoltat,
dominat de Carex humilis înso- þit de
numeroase specii de pajiºti ºi pãduri de
stâncãrie (Carex digitata, Sesleria rigida,
Coronilla varia, Campanula rapuncu-
loides, Iris ruthenica, Valeriana tripteris.
Acoperirea stratului ierburilor este de
60%. Cele mai importante sunt însã
compo- nentele endemice (Sorbus dacica ºi
Aquile- gia nigricans ssp. subscaposa,
Helicto- trichon decorum, Viola joói,
Thymus comosus) ºi cele subendemice
(dacice), ca Sesleria rigida, Aconitum
moldavicum, Melampyrum bihariense;
acestea dau un caracter local, endemic
tufãriºului, el fiind diferit de toate
R3126
Tufãriºuri sud-est carpatice de
mojdrean (Fraxinus ornus)
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous
thickets
CORINE: 31.8B South-eastern sub-
Mediterranean deciduous thickets
(schibljak) PAL.HAB: 31.8B Balkano –
Hellenic deciduous thickets
EUNIS: F3.2431 Moesian oriental hornbeam
thickets
Asociaþii vegetale: Corno – Fraxinetum orni
Pop et Hodiºan 1964.
Rãspândire: Carpaþii Occidentali, la
limita între etajul gorunului / fagului.
Suprafeþe: Total < 10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 450–640 m. Climã:
T = 8,0–7,20C, P = 750–825 mm. Relief:
versanþi montani cu înclinaþie mare
(30–800), expoziþie sudicã, SE, SV. Roci:
celelalte asociaþii lemnoase de stâncãrii.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Sorbus dacica, Corylus avellana. Specii
caracteristice: Sorbus dacica, Carex
humilis, Corylus avellana, Sesleria rigida,
Sorbus aucuparia. Alte specii importante:
Fagus sylvatica, Acer pseudoplatanus,
Atragene alpina, Carex digitata, Coronilla varia,
Campanula rapunculoides, Iris ruthe- nica,
Valeriana tripteris, Aconitum molda- vicum,
Melampyrum bihariense. Specii endemice:
Sorbus dacica, Aquilegia nigri- cans ssp.
subscaposa, Viola joói, Thymus comosus,
Helictotrichon decorum.
Valoare conservativã: foarte mare;
habitat endemic, rar ºi incluzând un
numãr important de specii endemice
ºi subendemice.
Literaturã selectivã: Gergely 1962.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
calcaroase. Soluri: rendzine, pe stânci de
mãrimi variabile, cu grosimi reduse,
uneori chiar absent, bogate în humus.
Structura: Fitocenoza este edificatã de un
relict terþiar mediteranean Fraxinus
ornus, iar celelalte specii sunt eurasiatice,
europene, cu multe specii sudice (26,6%),
termofile, mezo-xerofile, calcifile. Stratul
superior este dominat de Fraxinus ornus
(cunoscut în alte asociaþii numai în pro-
porþii mai reduse) fiind însoþit constant
de Cornus sanguinea ºi sporadic de Crataegus
monogyna, Rosa canina, Evonymus verru- cosus.
Înãlþimea stratului variazã între 5–8 m,
coroanele exemplarelor componente fiind
rãsfirate, cu numeroase ramuri. Habi-
tusul lor este arborescent. Stratul ierbu-
rilor este bogat în specii (49, dintre care
31 sunt rare). Acoperirea stratului este
variabilã între 15–65%, mai frecvent fiind
 întâlnite cele de stâncãrie: Asplenium tricho-
manes, Phyllitis scolopendrium, Polypo- dium
vulgare, Fagopyrum convolvulus, Arabis
turrita, Cardaminopsis arenosa, Sedum
maximum, dar ºi unele specii nemorale,
Lathyrus venetus, Geranium robertianum.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Fraxinus ornus. Specii caracteristice:
Cornus mas, Fraxinus ornus. Alte specii
importante: Syringa vulgaris, Scabiosa
banatica, Campanula grossekii, Campa- nula
divergens, Cotinus coggygria, Evo- nymus
latifolia, Rhamnus tinctoria, Silene italica,
Piptatherum virescens, Evonymus verrucosus,
Crataegus monogyna, Quercus cerris,
Polygonatum odoratum, Primula veris,
Melittis melissophyllum, Sedum maximum,
Lychnis coronaria, Cynanchum vincetoxicum,
Aremonia agrimonioides, Poa nemoralis,
Brachypodium sylvaticum, Lithospermum
purpureocaeruleum, Campa- nula persicifolia,
R3127
Tufãriºuri sud-est carpatice de
liliac (Syringa vulgaris) ºi
mojdrean (Fraxinus ornus)
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8B South-eastern
deciduous thickets
CORINE: 31.8B South-eastern sub-
Mediterranean deciduous thickets
PAL.HAB: 31.8B3222 Lilac manna ash
thickets
EUNIS: F3.2431 Moesian oriental
hornbeam thickets
Asociaþii vegetale: Syringo – Fraxinetum
orni Borza 1958 em. Resmeriþã 1972
(Syn.: Syringeto – Fraxinetum orni
coryletosum colurnae Borza 1958).
Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi
Subcarpaþii Meridionali, Defileul
Dunãrii.
Galium schultesii, Tilia cordata, Tilia
platyphyllos, Corylus avellana, Sorbus
torminalis, Staphylea pinnata, Clematis
vitalba, Hedera helix, Melica uniflora,
Dentaria bulbifera, Carex sylva- tica, Galium
mollugo, Orchis mascula ssp. signifera,
Geranium robertianum, Isopyrum
thalictroides, Lathyrus vernus, Mercurialis
perennis, Lamium galeobdolon, Phyllitis
scolopendrium, Mycelis muralis, Galanthus
nivalis, Melica nutans, Carex brevicollis,
Cornus sanguinea, Rosa canina, Asplenium
trichomanes, Polypo- dium vulgare,
Fagopyrum convolvulus, Arabis turrita,
Cardaminopsis arenosa.
Valoare conservativã: mare, habitat rar.
Literaturã selectivã: Pop et Hodiºan 1964;
Peia 1978.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
Suprafeþe: restrânse, 10–100 ha.
Staþiuni: Altitudine 200–1105 m. Climã:
T = 10,0–5,00C, P = 650–1050 mm,
modifi-
catã microclimatic, în sensul creºterii
temperaturii ºi uscãciunii aerului. Relief:
baza versanþilor sau pe platouri, imediat
deasupra lor. Roci: calcare, marno-calcare
intercalate, gresii calcaroase. Soluri:
prelu- vosol sau terra rosa tip rendzinã,
în strat subþire dar continuu, cu mult
schelet.
Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii majoritar meridionale, xerotermofile,
calcifile ºi numeroase specii endemice.
Edificatorii sunt Syringa vulgaris, Fraxinus
ornus, Carpinus orientalis, alãturi de care
mai apar Sorbus aria, Sorbus cretica,
Viburnum lantana, în stratul arbustiv. În
unele fitocenoze apare Crataegus mono-
gyna sau Juniperus communis cu
abundenþã sporitã, fiind considerate codo-
minante, uneori faciesuri aparte. Deasupra
stratului arbustiv sunt exemplare rãzleþe
ºi relativ scunde de Corylus colurna, Tilia
tomentosa, Quercus dalechampii ºi Junglans
regia – spontan. Înãlþimea variazã
între 6–8 m. Sub acestea se dezvoltã
un strat arbustiv scund, dominat
îndeosebi de Cotinus coggygria. Stratul
ierburilor cuprinde numeroase specii,
frecvente fiind Helleborus odorus, Melittis
melissophyllum, Lithospermum
purpureocaeruleum, Satu- reja kitaibelii,
Physocaulis nodosa, Festuca valesiaca,
Brachypodium pinnatum, Galium erectum.
Acoperirea vegetaþiei este variabilã dar în
general redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Syringa vulgaris, Fraxinus ornus, Carpi-
nus orientalis. Specii caracteristice:
Fraxi- nus ornus, Syringa vulgaris, Cotinus
coggygria. Alte specii importante: Cytisus
ciliatus, Quercus cerris, Stachys recta,
Silene otites, Campanula alpina, Hype- ricum
perforatum, Campanula sibirica ssp.
divergens, Ceterach officinarum, Dianthus
giganteus, Tamus communis, Evonymus
latifolia, Coronilla emerus, Cotoneaster
nebrodensis, Acer monspe- ssulanum,
Myrrhoides nodosa, Erysimum saxosum,
Fritillaria montana, Echinops banaticus,
R3128
Tufãriºuri balcanice de pãliur
(Paliurus spina-christi)
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous
thickets
CORINE: 31.8B3 Greek sub-Mediterranean
deciduous thickets
PAL.HAB: 31.8B33 Moesian Christ’s
thorn brush; 318B732 Thracian
Christ’s thorn brush (1996)
EUNIS: F3.2433 Moesian Christ’s thorn
brush
Asociaþii vegetale: Asphodelino luteae –
Paliuretum Sanda, Popescu 1999 (Syn.:
Paliureto-Crataegetum monogynae
Cristureanu et Þeculescu (1968) 1970,
Paliuretum spinae-christi (Borza 1931)
Dihoru (1969) 1970, Asphodelinetum
luteae Dihoru 1970).
Rãspândire: Podiºul Dobrogei de Nord,
Podiºul Dobrogei de Sud, Câmpia
Aradului, Mehedinþi, Câmpia Burnazului,
în silvostepã.
Coronilla varia, Fragaria viridis, Anthemis
tinctoria, Cytisus nigricans, Valeriana
officinalis, Viola hirta, Aster amellus, Sorbus
aria, Sorbus cretica, Viburnum lantana,
Crataegus monogyna, Juniperus communis,
Corylus colurna, Tilia tomentosa, Quercus
dalechampii, Junglans regia, Helleborus odorus,
Melittis melissophyllum, Lithospermum
purpureo- caeruleum, Satureja kitaibelii,
Physocaulis nodosa, Festuca valesiaca,
Brachypodium pinnatum, Galium erectum.
Specii ende- mice: Sorbus borbasii, Dianthus
banaticus, Dianthus kitaibelii.
Valoare conservativã: mare, habitatul
cuprinde specii endemice de Dianthus.
Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. 1971;
Resmeriþã 1972; Sanda et Popescu
1972;
Roman 1974; Sanda et Popescu 1991;
Pãun et al. 1970; Hodiºan 1976; ªuteu et
Faur 1976; Peia 1981; Peia 1978; Boºcaiu
1971; Bujorean et al.1975.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
Suprafeþe: restrânse la 20–200 m2
alternând cu vegetaþie forestierã ºi
pajiºti stepice; < 10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 30–300 m. Climã: T
= 10,70C, P = 420 mm cu amplitudine
termicã anualã mai redusã. Roci: calca-
roase. Relief: câmpie sau podiº pe coaste
abrupte ºi însorite între vãi. Soluri: cerno-
ziomuri superficiale, rendzine.
Structura: Fitocenoza este dominatã de
elemente submeditaraneene, pontice ºi
balcanice, termofile, xerofile, neutrofile.
Stratul arbustiv este alcãtuit din Paliurus
spina-christi alãturi de care se dezvoltã
Cerasus mahaleb, Ligustrum vulgare, Pyrus
pyraster, Ulmus minor sau Cornus mas,
ajungând la 1,5–2 m înãlþime. Spe- ciile
ierboase sunt cu deosebire cele de pajiºti
stepice, mai rar de rariºti de pãduri, dar
edificatoare sunt Bothriochloa ischae- mum,
Koeleria gracilis, Satureja caerulea, Teucrium
chamaedrys, Teucrium polium;
caracteristice sunt tufele de Asphodeline
lutea ºi Paeonia peregrina.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Paliurus spina-christi, Ligustrum vulgare,
Cornus mas. Specii caracteristice:
Asphodeline lutea, Paliurus spina-christi.
Alte specii importante: Jasminum fruticans,
Crataegus monogyna, Asparagus vertici- llatus,
Salvia ringens, Genista sessilifolia,
Opopanax bulgaricus, Achillea clypeolata,
Carpinus orientalis, Cerasus mahaleb,
Fraxinus ornus, Cotinus coggygria, Ononis
columnae, Coronilla scorpioides, Achillea
coarctata, Cytisus nigricans, Dianthus
giganteus, Silene otites, Paeonia peregrina,
Orchis simia, Carex hallerana, Pyrus
elaeagrifolia, Pyrus pyraster, Ulmus
minor, Bothriochloa ischaemum, Koeleria
gracilis, Satureja caerulea, Teucrium
chamaedrys, Teucrium polium, Paeonia
peregrina.

Valoare conservativã: mare; habitat rar

în România, periclitat, incluzând specii
rare ºi ocrotite în România.

Literaturã selectivã: Cristurean et

Þeculescu 1970; Dihoru 1970.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

R3129
Tufãriºuri balcanice de iasmin
(Jasminum fruticans)
 Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous
thickets
CORINE: 31.8B3 Greek sub-Mediterranean
deciduous thickets
PAL.HAB: 31.8B3 Balkano-Hellenic
deciduous thickets; 31.8B731 Western
Pontic jasmine scrub (1996)
EUNIS: F3.243 Balkano-Hellenic deciduous
thickets
Asociaþii vegetale: Rhamno catharticae –
Jasminetum fruticantis (Mihai et al. 1964)
Mititelu et al. 1993.

Rãspândire: Podiºul Dobrogean de Nord, canina. Specii caracteristice: Jasmi- num

Podiºul Casimcea, Dobrogea de Sud, în
silvostepã.
Suprafeþe: 50–100 m2, fragmentar
distri- buitã în zone de câmpie ºi
podiºuri joase;
< 10 ha.
Staþiuni: Altitudine 50–100 m. Climã:
T = 10,70C; P = 400 mm. Relief: pante
stâncoase, însorite, cu expoziþie sudicã,
cu înclinaþie mare. Roci: calcare.
Soluri: cernoziomuri, uneori superficiale
pe rocã la zi.
fruticans, Rhamnus cathartica, Rhamnus
tinctoria. Alte specii importante: Lithospermum
purpurocaeruleum, Carpi- nus orientalis,
Cotinus coggygria, Fraxi- nus ornus,
Piptatherum virescens, Ajuga laxmanni,
Asparagus verticilatus, Convolvulus
cantabrica, Chrysopogon gryllus, Dictamnus
albus, Ferulago meoides, Lychnis coronaria,
Cerasus mahaleb, Quercus cerris, Quercus
pubescens, Scutellaria altissima, Tamus
communis, Tragopogon dubius, Acer

Structura: Fitocenoza este alcãtuitã,

îndeosebi, din specii mediteraneene,
pontice ºi balcanice, xerofile,
termofile, calcifile. Se diferenþiazã în
douã straturi. Tufele de Jasminum
fruticans ajungând la înãlþimi de 1,5–3
m, sunt însoþite de Crataegus monogyna,
Rhamnus cathartica, Cornus mas, Rosa canina.
Diversitatea stratului de arbuºti este
mare ºi include specii de arbori tipici
pentru pãdurile de silvostepã, dar cu
înãlþimi mai reduse (Fraxinus ornus,
Carpinus orientalis).
Stratul ierburilor este dominat de
speciile de graminee stepice dar ºi de
speciile de stâncãrii ºi pãdure
(Chrysopogon gryllus, Asparagus
verticillatus, Lithospermum
purpurocaeruleum).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Jasminum fruticans, Crataegus monogyna, Rosa
tataricum, Cornus mas, Evonymus verru-
cosus, Cornus sanguinea, Crataegus
monogyna, Ligustrum vulgare, Pyrus
pyraster, Tanacetum corymbosum, Tilia
tomentosa, Ulmus minor, Fraxinus ornus.
Valoare conservativã: mare; habitat
rar în România, periclitat.
Literaturã selectivã: Mihai et al. 1994;
Arcuº 1998.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R3130
Tufãriºuri ponto-panonice de
viºinel (Cerasus fruticosa)
Corespondenþe:
NATURA 2000: 40A0* Subcontinental
peri-Pannonic scrub
EMERALD: !31.8B1 Pannonic and sub-
Pannonic thickets
CORINE: 31.8B1 Central European sub-
Mediterranean deciduous thickets
PAL.HAB: 31.8B121 Peri-Pannonic ground
cherry scrub
EUNIS: F3.241 Central European
subcontinental thickets
Asociaþii vegetale: Crataego – Cerasetum
(Prunetum) fruticosae Soó (1921) 1951.
Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord
ºi Centrale, Podiºul Transilvaniei ºi
depre- siunile intramontane (Ciuc,
Covasna, Braºov), Podiºurile Dobrogei
de Nord, Bãrãganul Mostiºtei, Câmpia
Gãvanu- Burdea, Câmpia Banatului,
Aradului, în silvostepã ºi stepã.
Suprafeþe: fragmentare 100–200 m2, în
margini de pãdure, culturi agricole,
pajiºti uscate. Total < 10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Clima:
T = 9,8–8,60C, P = 450–500 mm, secetã
R3131
Tufãriºuri ponto-panonice de
migdal pitic (Amygdalus nana)

Corespondenþe:
NATURA 2000: 40A0* Subcontinental
peri-Pannonic scrub
EMERALD: !31.8B1 Pannonic and sub-
Pannonic thickets
CORINE: 31.8B1 Central European sub-
Mediterranean deciduous thickets
PAL.HAB: 31.8B122 Peri-Pannonic dwarf
almond scrub
EUNIS: F3.241 Central European subconti-
nental thickets
Asociaþii vegetale: Prunetum tenellae Soó 1946
(Syn.: Prunetum nanae Borza 1931,
Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959).

Rãspândire: Podiºurile Moldovei de

Nord, Podiºurile Moldovei de Sud,
Podiºul Dobrogei de Nord, Podiºul
Dobrogei de Sud, Bãrãganul
Mostiºtei, Piemontul Olteþului,
Câmpia ºi Subcarpaþii Transilvaniei,
Depresiunea Fãgãraº, Depresiunea
Braºov, Depresiunea Sibiului, în zona
de silvostepã ºi a pãdu- rilor de stejar.

Suprafeþe: 100–300 m2, fragmentar între

alte tufãriºuri. Total < 100 ha.

Staþiuni: Altitudine de la cca 200 m în

podiºul Moldovei ºi pânã la 500 m în
Câmpia Transilvaniei ºi Subcarpaþi sau
zone de podiºuri joase. Clima: T = 10,0–
8,60C, P = 450–500 mm (500–600)
anual cu secetã circa 85 de zile. Relief:
fragmentat, cu versanþi înclinaþii pânã
la
350. Roci: marne argiloase. Soluri:
carbo- natate, cernoziomuri
carbonatice.

Structura: Fitocenoza este edificatã de

specii sudice, termofile, xerofile.
Stratul arbuºtilor este dominat de
Amygdalus nana (Prunus tenella), cu
înãlþimi mici de
50–60 cm, ajungând în unele zone pânã
la 1,5 m, fiind însoþit de Prunus spinosa,
Crataegus monogyna. Acoperirea cu vege-
taþie ajunge la 90–100%. Stratul ierbos
este alcãtuit din numeroase graminee,
cu dominanþã mare fiind Bromus inermis,
Elymus repens, Elymus hispidus, Festuca
valesiaca, Teucrium chamaedrys, Medi- cago
falcata, Dactylis glomerata.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus
nana). Specii caracteristice: Amygdalus
nana (Prunus tenella = Prunus nana). Alte
specii importante: Prunus spinosa,
Crataegus monogyna, Pyrus pyraster,
Rhamnus tinctoria, Rosa canina, Rosa
dumetorum, Linaria genistifolia, Verbascum
lychnitis, Fragaria viridis, Thalictrum minus,
Geranium sanguineum, Iris hungarica,
Medicago falcata, Alyssum murale,
Dictamnus albus, Cynanchum vince-
toxicum, Nepeta pannonica, Trifolium
alpestre, Cytisus albus, Hypericum perfo-
ratum, Inula hirta, Potentilla thuringiaca,
Carex michelii, Origanum vulgare, Veronica
teucrium, Vicia tenuifolia, Cytisus austria- cus,
Bupleurum falcatum, Aster amellus, Bromus
inermis, Elymus repens, Elymus hispidus,
Festuca valesiaca, Teucrium chamaedrys,
Dactylis glomerata.
Valoare conservativã: mare; habitate rare,
periclitate, incluse în protecþia
Emerald.
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1998;
Danciu 1970; Schneider-Binder Erika 1972;
Raþiu et al. 1966; Horeanu et Horeanu
G. 1981; ªuteu 1975; Roman 1994; Sârbu
et al. 1995; Popescu et Sanda 2000;
Borza 1959; Cristea et al. 1998.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R3132
Tufãriºuri ponto-sarmantice de
Caragana frutex
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous
thickets
CORINE: 31.8B121 Central European
sub-Mediterranean deciduous thickets
PAL.HAB: 31.8B712 Ponto-Sarmatic
Caragana steppe brush
EUNIS: F3.2471 Ponto-Sarmatic steppe
brush
Asociaþii vegetale: Caragana frutex
Dihoru et al 1970.
Rãspândire: în Dobrogea de Nord,
Podiºul Babadag, în rariºtile de pãduri
de Quercus pubescens Podiºul Dobrogei
de Sud – Adam Clisi, Medgidia;
Câmpia Buzãului – Galbenu; Podiºul
Covurluiului
– Murgeni, Zapodeni; Podiºul Central
Moldovenesc – (Vaslui-Mânjeºti, ªtefan
cel Mare, Tanacu, Crasna); Câmpia
Moldovei – (Iaºi-Valea Lungã,
Holboca); Subcarpaþii Moldovei
Humuleºti (jud. Neamþ); Podiºul
Sucevei – Câmpulung Moldovenesc,
Depresiunea Rãdãuþi.
Suprafeþe: extrem de reduse. Total < 10
ha.
Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Clima:
T = 10,70C, P = 420 mm. Relief: versanþi
slab înclinaþi, platouri. Roci:
calcaroase, depozite de loess. Soluri:
rendzine, kastanoziomuri.
Structura: Fitocenoza este edificatã de
Caragana frutex, specie arbustivã xero-
termã, termofilã, continentalã. Înãlþimea
arbuºtilor ajunge pânã la un metru.
Stratul ierburilor este alcãtuit din
speciile caracte- ristice pajiºtilor uscate
alãturi de numeroase specii din
Chenopodietea – Secalietea.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
111
 Caragana frutex. Specii caracteristice: pânã în zona bine reprezentate;
silvostepei (în mai apar Frangula
Caragana frutex.
Alte specii Structura: est). alnus, Rhamnus
importante: Fitocenoza este tinctoria, Cornus
Orlaya grandiflora, instalatã Suprafeþe: 800 ha sanguinea, Evo-
Veronica jacquini, secundar, dupã în Subcarpaþii de nymus verrucosus
Bromus inermis. defriºarea curburã (natural ºi dar ºi puieþi ºi
pãdurilor de fag, plantat) ºi mai nuieliº de la
Valoare gorun sau puþin în rest. speciile de arbori
conservativã: foarte amestecuri, este Total > 1000 ha. ce au format
mare; habitat edificatã de pãdu- rile zonale.
extrem de rar, specii nemorale, Staþiuni: În stadii evoluate,
periclitat de mezoterme, când arborii
Altitudine 150–
lucrãrile agricole. mezofile dar depãºesc ca
900 m. Clima: T
ºi mezoxerofile, = 10,5–5,50C ºi înãlþime stratul
Literaturã suportã solurile P = 600–850 de arbuºti, eliminã
selectivã: Dihoru erodate, fãrã pe Hippophaë
mm
et al 1970. orizont organic. anual, cu perioadã rhamnoides, deose-
Hippophaë lungã de strãlucire bit de exigentã la
Redactat: Mihaela rhamnoi- des, a soarelui. Relief: prezenþa
Paucã- specia colinar, cu iluminãrii solare
Comãnescu.
caracteristicã ºi fragmentare puternice.
edificatoare are longitudinalã ºi Acoperirea
sistemul radicular transversalã, stratului este de
superficial, dar 75–100%, cu
înclinarea pantei
extins desiºuri greu de
moderatã-mare ºi
ºi în simbiozã strãbãtut (1,8–2,2
expoziþia
(nodozitãþi). tufe/100 m2,
variabilã. Roci:
Stratul de arbuºti, fiecare cu 8–12
psamito-pelitice,
în fitocenoza rami- ficaþii)
cu succesiune de
maturã, este ajungând la 3,5 m
marne, argile
dominat de specia înãlþime. Stratul
nisipoase, nisipuri.
caracteristicã ºi ierburilor este
Soluri: adesea
edificatoare, dominat de unele
puternic erodate,
alãturi de care, specii forestiere
eutricambosoluri,
rãmase pe sol,
preluvosoluri,
dar ºi de cele din
Crataegus monogyna ºi Rosa canina, sunt luvosoluri, rar
pajiºti uscate
R3133 EUNIS: – pseudorendzine cu
colinare: Poa
Tufãriºuri de orizontul A distrus.
Asociaþii vegetale: Hippophaëtum
Borza 1931 (Syn.: Hippophaëtum Issler angustifolia, Festuca
cãtinã albã 1924). rupicola, Carex
(Hippophaë humilis, Bothrio-
rhamnoides) chloa ischaemum,
Rãspândire: Dorycnium herba-
Corespondenþe: Subcarpaþii ceum, Elymus repens,
NATURA 2000: – Moldovei ºi Origanum vulgare,
Munteniei
EMERALD: 31.1 European wet heaths(între Euphorbia
CORINE: 31.8F Mixed scrub
Olt ºiwoodland
Bistriþa) din
PAL.HAB: 31.8B722 Ponto-Sarmatic
amygdaloides,
etajul nemoral Tussilago farfara.
buckthorn
110
Acoperirea
stratului este de
15–20%.

Compoziþie
floristicã: Specii
edificatoare:
Hippophaë
rhamnoides,
Cytisus nigri-
cans. Specii
caracteristice:
Hippophaë
rhamnoides,
Calamagrostis
epigeios, Cytisus
nigricans. Alte
specii
importante:
Prunus spinosa,
Crataegus
monogyna, Rosa
canina, Origanum
vulgare, Ligustrum
vulgare, Rhamnus
cathartica,
Clematis vitalba,
Calamintha
clinopodium,
Coronilla varia,
Quercus petraea,
Acer campestre,
Brachypodium
pinnatum, Carex
humilis,
Lithospermum
purpureocaeruleum,
Fagus

111
 Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) pe terenuri degradate

sylvatica (juv.), Frangula alnus, Carpinus Valoare conservativã: redusã, stadii succe-
betulus (juv.), Poa nemoralis, Viola
sionale, uneori plantaþii cu rol
reichenbachiana, Cornus sanguinea,
antierozional.
Evonymus verrucosus, Festuca rupicola,
Bothriochloa ischaemum, Dorycnium
herbaceum, Elymus repens, Euphorbia Literaturã selectivã: N. ªtefan 1986;
amygdaloides, Poa angustifolia, Rhamnus Parascan, Danciu 1975.
tinctoria, Tussilago farfara.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

11
 (pH = 7,3–8).
Pajiºti sud-est carpatice de
Asperula capitata ºi Sesleria rigida

Corespondenþe:
NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine
calcareous grasslands
EMERALD: –
CORINE: 36.4 Alpine and subalpine calci-
philous grasslands
PAL.HAB 1999: 36.43921 East Carpathian
Sesleria-evergreen sedge grasslands
EUNIS: E4.4392 East Carpathian calciphile
stepped grasslands
Asociaþii vegetale: Asperulo capitatae –
Seslerietum rigidae (Zólyomi 1939) Coldea
1991 (Syn.: Seslerietum rigidae
praebiharicum Zólyomi 1939, Asplenio –
Seslerietum rigidae Csürös 1958,
Alysso – Seslerietum rigidae Csürös et al.
1958).

Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele

Postãvaru, Mãgura Codlei, Munþii Leaota,
Cheile Rudãriþei, Cheile Dâmboviþei,
Munþii Bucegi, Munþii Piatra Craiului,
Munþii Lotru, Valea Cãlineºti, Munþii
Þarcu-Godeanu, Carpaþii Occidentali:
Munþii Apuseni, Munþii Trascãu, Cheile
Ordâncuºii, Cheile Crãciuneºti, Cheile
Bulzeºti, Cheile Feneºului, Cheile
Turului, Gilãu, Metaliferi, Munþii
Bihorului, Munþii Scãriþa- Belioara, Cheile
Runcu, Valea Someºului; în regiunea
montanã.

Suprafeþe: de ordinul 100–500 ha.

Staþiuni: Altitudine: 450–1550 m.

Clima: T = 7,8–30C; P = 800–1200 mm.
Relief: se
întâlnesc frecvent pe rocile
calcaroase umbroase ºi semi-
umbroase ºi semi- umbroase din
etajul montan. Soluri: rendzine
bogate în schelet ºi cu reacþie bazicã
 2.3.2. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34)
Sesleria rigida ssp. rigida ºi Asperula capi-
R3401element carpato-balcanic, ºi
tala,
caracte- rizeazã aceste fitocenoze.
Dintre speciile însoþitoare sunt bine
reprezentate ele- mentele
caracteristice alianþei Seslerion rigidae
Zól. 1939. Ca subasociaþii regio- nale
sunt citate: prebiharicum (Csûrös,
1958), samusense (Simon, 1965), olteni-
cum (Ciurchea, 1970), buricium (Zólyomi,
1939), biharicum (Csûrös, 1963),
transsilva-
nicum (Zólyomi, 1939, 1966), bucegicum
(Beldie 1967).
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Sesleria rigida, Asperula capitata. Specii
caracteristice: Asperula capitata, Sesleria
rigida. Alte specii importante: Alyssum
repens, Saponaria bellidifolia, Centaurea
triumfetii, Anthericum ramosum, Pedicularis
R3402
Pajiºti sud-est carpatice de
Helictotrichon decorum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine
calcareous grasslands
EMERALD: –
CORINE: 34 Dry calcareous grasslands
and steppes
PAL.HAB 1999: 34.3512 East Carpathian
Sesleria rigida grasslands; 34.35122
Apuseni Helictotrichon grasslands EUNIS:
– 1958; melicetosum flavescentis Zólyomi
Asociaþii vegetale: Helictotrichetum decori
Domin 1932.
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Suhardul
Mic, lângã Lacul Roºu. Carpaþii
Meridionali: Muntele Postãvaru. Carpaþii
Occidentali: Muntele Scãriþa-Belioara,
Cheile Întregalde- Piatra Caprei, Cheile
Runcu, Cheile Feneº, Cheile Râmeþ,
Muntele Trascãu; în regiu- nea colinarã
ºi montanã.
comosa ssp. Cenozele
Structura: campestris, Helictotrichon
sunt edificate de
decorum, Festuca xanthina, Saxifraga
marginata, Bupleurum falcatum, Centaurea
atropurpurea, Stipa eriocaulis, Dianthus
petraeus, Edrainthus graminifolius, Conio-
selinum tataricum, Cnidium silaifolium,
Seseli gracile, Seseli rigidum, Primula
columnae, Aconitum anthora. Specii ende-
mice: Dianthus spiculifolius, Thymus
comosus, Viola jooi.
Literaturã selectivã: Gergely 1957;
Diaconescu F. 1973; Fink 1977;
Boºcaiu
1971; Gergely 1967; Raþiu et al. 1984;
Pop 1971; Pop et Hodiºan 1967; Csürös-
Káptalan 1962; Coldea 1974; Pop et al.
1964; Morariu et al. 1967; Alexiu 1998;
Sanda et al. 1996; Mihãilescu S. 2001;
Coldea 1990, 1991; Coldea et al. 1997;
Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
Suprafeþe: restrânse, de ordinul a 100 ha.
Staþiuni: Altitudine: 500–1350 m. Clima:
T = 7,3–3,50C; P = 800–1150 mm. Relief:
stânci, versanþi însoriþi. Substrat:
calcaros. Soluri: rendzine superficial, cu
o reacþie bazicã (pH = 7–8).
Structura: Habitat mezo-heliofil. Stratul
ierbos: grupãrile cu Helictorichon decorum
prezintã un numãr mare de specii mezo-
file. În compoziþia floristicã a asociaþiei se
disting numeroase endemite, precum ºi
unele specii rare ca: Saponaria bellidifolia
ºi Dracocephalum austriacum. Sunt distinse
urmãtoarele subasociaþii: caricetosum humi- lis
Csûrös 1958; seslerietosum rigidae Csûrös
1939.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Helictotrichon decorum. Specii caracte-
ristice: Helictotrichon decorum. Alte specii
importante: Asperula capitata, Alyssum
repens, Anthericum ramosum, Pedicularis
comosa ssp. campestris, Saponaria belli-
difolia, Sesleria rigida, Seseli gracile, Seseli
rigidum, Primula veris ssp. columane, Aconi-
tum anthora, Centaurea atropurpurea, Stipa
eriocaulis, Erysimum witmannii, Centaurea
reichenbachii, Phyteuma orbiculare, Aster
alpinus, Ranunculus oreophilus, Carduus
glaucus, Acinos alpinus, Minuartia verna,
Biscutella laevigata, Myosotis alpestris.
Specii endemice: Centaurea pinnatifida,
Dianthus spiculifolius, Thymus comosus,
Viola jooi.
Literaturã selectivã: Csürös 1958; Pop
I. et al. 1960, 1964; Hodiºan 1965;
ªuteu
1968; Gergely 1967; Fink 1977;
Coldea 1991; Coldea et al. 1997;
Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Clima:
T = 7,3–60C; P = 750–900 mm. Relief:
versanþi moderat înclinaþi pânã la
puternic înclinaþi, cu expoziþie sudicã,
sud-esticã, sud-vesticã. Roci: calcare,
bolovãniºuri calcaroase. Soluri: rendzine
superficiale, bogate în humus.
Structura: Fitocenozele sunt bine structu-
rate, etajul superior, înalt de 35–40 cm,
fiind alcãtuit din: Festuca pallens, Stipa
pulcherrima, Melica ciliata, Vincetoxicum
hirundinacea, Linum tenuifolium, Artemisia
campestris, Jurinea mollis, Erysimum odo-
ratum, Galium album, Genista januensis var.
spathulata. Etajul mijlociu de 10–15 cm
înãlþime este realizat de: Teucrium monta-
num, Acinos arvensis, Teucrium chamae- drys,
Cruciata glabra, Cystopteris fragilis.
Prezenþa a numeroase plante scunde
presu- pune existenþa unui etaj inferior
care nu depãºeºte 10 cm înãlþime ºi este
format din: Asplenium ruta-muraria, A.
septentrionale,
A. trichomanes, Moehringia muscosa, Sedum
hispanicum, Thymus comosus.
R3403
Pajiºti daco-getice de Festuca
pallens ºi Melica ciliata
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic
grasslands
EMERALD: 34.3 Dense perennial grasslands
and middle European steppes
CORINE: 34.35 Pale fescue (Festuca pallens)
grasslands
PAL.HAB: 34.35223 Pre-Dacic pale
fescue grasslands
EUNIS: E1.1133 Melica ciliata rock debris
swards
Asociaþii vegetale: Asplenio rutae- murariae
– Melicetum ciliatae Soó 1962, Seseli gracile
– Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea
1991, Melico – Phleetum montani Boºcaiu
1966.
Rãspândire: Colinele din Transilvania,
Muntenia, Moldova.
Suprafeþe: 40–50 ha.
Valoare conservativã: moderatã, în gene- ral
ºi mare în habitatele unde este prezentã
specia Ferula sadleriana (DH2).
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Festuca pallens, Melica ciliata, Phleum
montanum. Speciile caracteristice: Festuca
pallens, Stipa joannis, Melica ciliata, Phleum
montanum, Seseli gracile. Alte specii
importante: Ferula sadleriana
Helianthemum nummularium, Cardami- nopsis
arenosa, Stachys recta, Jurinea mollis,
Veronica austriaca ssp. jacquinii, Peucedanum
oreoselinum, Vincetoxicum hirundinaria, Poa
pannonica ssp. scabra, Genista januensis var.
spatulata, Festuca rupicola. Frecvente sunt
speciile saxicole scunde cum sunt:
Asplenium trichomanes,
A. septentrionale, A. ruta-muraria, Cystopte- ris
fragilis, Sedum hispanicum, Acinos arvensis,
etc. Specii rare: În fitocenozele
din Defileul Oltului este prezentã
specia carpato-balcanicã Veronica
bachofenii, care dã o notã caracteristicã
acestora.
Literaturã selectivã: Coldea 1991;
Popescu, Sanda 1992.
Redactat: A. Popescu.
R3404
Pajiºti ponto-panonice de
Festuca rupicola ºi Koeleria
macrantha
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6250 Pannonic loess
steppes
EMERALD: 34.9 Continental steppes
CORINE: –
PAL.HAB: 34.911 Pannonic loess steppes
EUNIS: E1.2C1 Pannonic loess steppes
Asociaþii vegetale: Festucetum rupicolae
Burduja et al. 1956, Salvio nutanti-nemorosae-
Festucetum rupicolae Zólyomi 1958.
angustifolia, V. cracca, Trifolium monta- num,
Euphorbia cyparissias, Potentilla argentea,
Eryngium campestre, Leontodon hispidus,
Dorycnium herbaceum, Lathyrus nissolia,
Achillea setacea, Artemisia austri- aca, Hypericum
perforatum, Chamaecy- tisus austriacus.
Plantele de talie micã (5–15 cm) sunt
destul de frecvente ºi formeazã etajul
inferior, bine individualizat. Din aceastã
categorie menþionãm speciile: Medicago
minima, M. lupulina, Trifolium campestre,
Prunella vulgaris, P. laciniata, Alyssum
desertorum, Viola arvensis, Scle- ranthus
annuus, Fragaria viridis.
Valoare conservativã: redusã în gene-
ral, ºi mare în habitatele unde sunt
prezente: Potentilla emilii-popii,
Dracocephalum austriacum, Pulsatilla patens
ºi Thesium ebracteatum, toate incluse în
DH2.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Festuca rupicola, F. valesiaca, Cynosurus
cristatus. Specii caracteristice: Festuca rupi-
Rãspândire: Subzona pãdurilor de gorun
ºi gorun cu fag din Moldova, Muntenia,
Dobrogea, Oltenia, Banat ºi
Transilvania.
Suprafeþe: Ocupã circa 230.000 ha
(Puºcaru-Soroceanu 1963).
Staþiuni: Altitudine: 300–800 m. Clima:
T = 9–60C; P = 700–850 mm. Relief:
platouri, terase ºi pante moderate cu
expoziþie vesticã ºi sud-vesticã. Roci:
marne ºi argile. Soluri: eutrisambosoluri,
slab acide, defici- tare în umiditate.
Structura: Majoritatea speciilor dominante
sunt plante de talie mijlocie, cu
înãlþimea de 35–45 cm. Plantele
specifice acestui tip de vegetaþie sunt:
Festuca rupicola, F. vale- siaca, Botriochloa
ischaemum, Cynosurus cristatus, Brachypodium
pinnatum, Agro- pyron repens, Luzula
campestris, Medi- cago falcata, Onobrychis
viciifolia, Vicia
cola, Salvia nemorosa, S. nutans. Alte specii
importante: Achillea collina, A. setacea,
Onobrychis viciifolia, Botriochloa ischae- mum,
Medicago minima, Medicago orbicu- laris, M.
rigidula, Orlaya grandiflora, Koeleria macrantha,
Poa angustifolia, Achillea mille- folium, Lolium
perenne, Cynodon dactylon, Salsola ruthenica,
Eryngium campestre, Euphorbia cyparissias,
Poa bulbosa, Bromus hordeaceus, Dorycnium
herba- ceum. Specii rare: Potentilla emilii-
popii (Dobrogea de Sud – Hagieni),
Dracoce- phalum austriacum (Transilvania:
jud. Braºov ºi Cluj), Pulsatilla patens
(jude- þele Cluj, Mureº, Suceava) ºi
Thesium ebracteatum (în asociaþia Salvio
nutanti- nemorosae – Festum rupicolae , în
judeþele Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud).
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda
1992; Puºcaru-Soroceanu 1963; Sanda,
Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.
 Staþiuni: Altitudine: 250–700 m. Clima:
R3405 T = 9,0–6,00C; P = 650–800 mm. Relief:
Pajiºti sud-est carpatice de versanþi abrupþi, pante puternic
înclinate cu expoziþii diferite. Roci:
Sesleria heufleriana ºi
calcare din zona colinarã ºi etajul
Helianthemum canum montan inferior. Soluri: rendzine
levigate, superficiale, bogate în schelet,
Corespondenþe: cu reacþie bazicã.
NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic
grasslands Structura: Pajiºtile de stâncãrii calcaroase
EMERALD: 34.3 Dense perennial grasslands sunt alcãtuite din specii saxicole ce se
and middle European steppes dezvoltã în crãpãturi de stânci, poliþe,
CORINE: – terenuri calcaroase. Principalele specii
PAL.HAB: 34.3512 East Carpathian Sesleria componente sunt: Sesleria heufleriana,
rigida grasslands Alyssum petraeum, Athamantha turbith ssp.
EUNIS: E1.2912 East Carpathian Sesleria hungarica, Helictotrichon decorum,
rigida grasslands
Campanula divergens, Dianthus spiculi- folius,
Asociaþii vegetale: Helianthemo cani –
Seslerietum heuflerianae (Borza 1959)
Seseli libanotis, Minuartia setacea ssp.
Popescu et Sanda 1992. banatica, Poa nemoralis, Peucedanum
austriacum, Thymus comosus. Marea
majoritate a speciilor sunt de talie
medie 30–45 cm ºi formeazã un singur
Rãspândire: Zona colinarã din vestul etaj. Cele câteva specii repente, cum
Olteniei, Banat, Munþii Apuseni, sunt: Alyssum repens ssp. transsilvanicum,
Munþii Bârsei. Thy- mus comosus, Euphrasia salisburgenis,
Draba lasiocarpa, sunt rare ºi nu întocmesc
Suprafeþe: 10–20 ha. un etaj.

Valoare conservativã: moderatã.

Bistriþei, Dealul Cetãþii-Lempeº
(Braºov), Râpa Roºie (Alba), Dealurile
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Sesleria heufleriana, Helictotrichon deco- rum, Sibiului.
Helianthemum canum. Specii caracte- ristice:
Sesleria heufleriana, Helictotrichon decorum. Suprafeþe: pajiºti, pe suprafeþe de 5–10 ha.
Alte specii importante: Dianthus
spiculifolius, Cerastium arvense ssp. calci- Staþiuni: Altitudine: 300–650 m. Clima:
colam Moehringia muscosa, Saxifraga pani- culata, T = 8–6,50C; P = 750–850 mm. Relief:
Biscutella laevigata, Draba lasio- carpa, versanþi slab ºi mediu înclinaþi cu
Alyssum repens ssp. transsilvanicus, expoziþie sudicã, sud-esticã. Roci:
Helianthemum nummularium, Bupleurum
calcare, groho- tiºuri calcaroase fixate.
diversifolium, Pedicularis comosa ssp.
campestris, Centaurea pinnatifida, Poa Soluri: faeozio- muri, deficitare în
nemoralis. Specii endemice ºi rare: în umiditate.
fito- cenozele din Banat ºi din Munþii
Apuseni se întâlnesc unele elemente Structura: Specia dominantã Brachy-
endemice sau rare, cum sunt Dianthus podium pinnatum realizeazã etajul superior al
spiculifolius, Primula auricula ssp. fitocenozelor, împreunã cu puþine
serratifolia, Seseli gracile, S. rigidum, Viola plante însoþitoare, dintre care mai
joói, Asperula capitata precum ºi Saponaria repre- zentative sunt: Stipa joannis, Salvia
bellidifolia, Dracocephalum austriacum, nutans, Centaurea atropurpurea, Salvia
Athamantha turbith ssp. hungarica. transsilva- nica, Leucanthemum vulgare, Briza
media, Koeleria macrantha, Salvia pratensis.
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971; Coldea Etajul mijlociu este mai bogat în specii ºi
1991; Sanda, Popescu, Doltu 1977.
este alcãtuit din: Festuca valesiaca,
Trifolium montanum, Danthonia alpina,
Redactat: A. Popescu. Dorycnium pentaphyllum ssp. herbaceum,
Lotus corniculatus, Astragalus inferior este prezent, dar puþine plante
monspessulanus, Linum flavum, Polygala major, intrã în compo-
Achillea mille- folium, A. pannonica. Etajul
nenþa sa, dintre care amintim: Trifolium
R3406 campestre, Potentilla arenaria, Chama-
Pajiºti daco-sarmatice de Carex espartium sagittale, Thymus glabrescens
humilis, Stipa joannis ºi ºi Carex humilis, care devine dominantã
Brachypodium pinnatum în cadrul etajului din care face parte.

Valoare conservativã: moderatã.

Corespondenþe:
NATURA 2000: – Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
EMERALD: 34.9 Continental steppes
Brachypodium pinnatum, Carex humilis, Stipa
CORINE: –
joannis. Specii caracteristice: Carex
PAL.HAB: 34.922 Sarmatic steppes
EUNIS: E1.D2 Ponto-Sarmatic steppes humilis, Thymus comosus, Stipa joannis,
Asociaþii vegetale: Thymo comosi- Chrysopogon gryllus. Alte specii importante:
Caricetum humilis (Zolyomi 1931) Briza media, Chamaespartium sagittale,
Morariu et Danciu 1974, Carici humilis – Dorycnium pentaphyllum ssp. herbaceum, Linum
Stipetum joannis Pop et Hodiºan 1985, flavum, Polygala major, Salvia pra- tensis, S.
Chrysopogono – Caricetum humilis austriaca, Thymus glabrescens, Asperula
Zólyomi (1950) 1958. cynanchica, Potentilla arenaria, Peucedanum
oreoselinum, Echium russi- cum, Inula
ensifolia, Festuca valesiaca, Lotus
Rãspândire: Transilvania, pe calcarele din corniculatus, Koeleria macrantha.
Munþii Apuseni, Cheile Turzii, Dealurile
În cadrul fitocenozelor, de pe Dealul
Cetãþii-Lempeº (judeþul Braºov), apar
elemente de silvostepã, dintre care
menþio- nãm: Prunus tenella, Dictamnus
albus, Helianthemum nummularium, Inula
hirta.

Literaturã selectivã: Gergely 1970;

Morariu, Danciu 1977; Popescu, Sanda
1992; Puºcaru-Soroceanu 1963; Raþiu
et
al. 1969.

Redactat: A. Popescu.

R3407
Pajiºti ponto-panonice de Stipa
stenophylla (S. tirsa) ºi
Danthonia (provincialis) alpina

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 34.9211 Western Pontic Stipa
stenophylla steppes
 EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Danthonio – Stipetum
stenophyllae Ghiºa 1941, Stipetum
stenophyllae Soó 1944.

Rãspândire: Moldova, Muntenia (Dealurile

Buzãului), Transilvania (dealurile cu vege-
taþie stepicã).

Suprafeþe: Aproximativ 200–300 ha.

Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Clima:

T = 8–60C; P = 700–800 mm. Relief:
versanþi moderaþi înclinaþi, platouri. Roci:
loess în Moldova ºi Muntenia. Soluri: faeo-
ziomuri, slab acide-neutre.

Structura: Plantele dominante sunt înalte

de peste 1 m ºi alcãtuiesc etajul
superior; dintre acestea mai importante
sunt: Stipa stenophylla, Agropyron
intermedium, Ferulago sylvatica, Silene otites,
Jurinea mollis ssp. transsilvanica,
Brachypodium
pinnatum. Etajul inferior este foarte Redactat: A. Popescu.
bine reprezentat ºi este alcãtuit de
speciile: Festuca valesiaca, F. rupicola,
Adonis vernalis, Fragaria viridis,
R3408
Chamaecytisus albus, Eryngium campestre,
Veronica spi- cata, Campanula sibirica, Inula Pajiºti dacice de Bromus erectus,
ensifolia. Festuca rupicola ºi Koeleria
macrantha
Valoare conservativã: moderatã.
Corespondenþe:
Compoziþie floristicã: Stipa stenophylla, NATURA 2000: –
Brachypodium pinnatum. Specii caracte- EMERALD: 34.9 Continental steppes
ristice: Stipa stenophylla, Danthonia alpina. Alte CORINE: 34.322 Middle European Bromus
specii importante: Festuca valesiaca, erectus dry grassland
F. rupicola, Carex humilis, Adonis vernalis, PAL.HAB: 34.322 Middle European Bromus
Polygala major, Echium rossicum, Stachys erectus dry grassland
recta, Campanula sibirica, Inula ensifolia, EUNIS: –
Onobrychis viciifolia, Dianthus carthusia- Asociaþii vegetale: Rhinantho rumelici –
Brometum erecti Sanda et Popescu 1999
norum, Teucrium chamaedrys, Koeleria (Syn.: Brometum erecti auct. rom.).
macrantha, Euphorbia cyparissias, Galium
verum, Scabiosa ochroleuca.

Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968; Rãspândire: Câmpia Transilvaniei, Podiºul

Târnavelor.
Csürös et al. 1953; Ghiºa 1941; Soó
1944.
Suprafeþe: Circa 50–70 ha, în zonele
amintite.
Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Clima:
T = 8–60C; P = 700–800 mm. Relief:
versanþi slab pânã la mediu înclinaþi, Valoare conservativã: moderatã.
înso- riþi. Roci: calcare, pietriºuri
acoperite cu un strat gros de sol. Soluri:
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
eutricambosoluri, preluvosoluri.
Bromus erectus, Festuca rupicola, Lotus
corniculatus. Specii caracteristice: Bromus
Structura: Numãrul de plante componente erectus, Rhinanthus rumelicus. Alte specii
este relativ redus, dar densitatea importante: Festuca valesiaca, Brachy-
speciilor este mare, realizând acoperirea podium pinnatum, Koeleria macrantha, Dactylis
de 90–95%. Speciile dominante sunt: glomerata, Dorycnium herba- ceum, Lotus
Bromus erectus, Asperula cynanchica, corniculatus, Anthylis vulne- raria, Trifolium
Coronilla varia, Carlina vulgaris, Medicago montanum, Onobrychis viciifolia, Salvia
lupulina, Ono- brychis viciifolia, Pimpinella pratensis, Dianthus carthu- sianorum, Achillea
saxifraga, Linum tenuifolium, Trinia glauca, millefolium.
Knautia arvensis, Leucanthemum vulgare,
Rhinanthus rume- licus, Trifolium pratense. Literaturã selectivã: Pázmány 1971;
Toate aceste specii, cu înãlþimea de Puºcaru-Soroceanu et al. 1963; Sanda,
pânã la 45–60, cm realizeazã etajul Popescu, Doltu 1976.
superior al fitocenozelor de Bromus
erectus. Etajul inferior, mai slab
reprezentat, este format din: Thymus Redactat: A. Popescu.
pulegioides, Stellaria graminea, Medicago
lupulina, Euphrasia rostkoviana, E. stricta,
Hornungia petraea.
 capillata,
R3409 S. lessingiana, S. pulcherrima, Brachy-
Pajiºti pontice de Stipa podium pinnatum, Cephalaria uralensis,
lessingiana,
S. pulcherrima ºi S. joannis

Corespondenþe:
NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic
steppes
EMERALD: 34.9 Continental steppes
CORINE: –
PAL.HAB: 34.9213 Western Pontic
feathergrass steppes
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Stipetum lessingia- nae
Soó (1927 n.n.) 1947, Stipetum
pulcherrimae Soó 1942.

Rãspândire: Transilvania (Câmpia

Transilvaniei, Podiºul Târnavelor,
Dealurile Sibiului ºi Braºovului),
Moldova (Podiºul Central
Moldovenesc). În Bãrãgan a dispãrut
aproape complet, dar se menþine pe
Dealurile Buzãului.

Suprafeþe: Fragmente de vegetaþie, pe

dealurile impropii pentru agriculturã ºi
pe terenurile unde pãdurea a fost
tãiatã. Suprafeþe reduse de la câteva
sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha.
Ocupã, în total, circa 50–60 ha în
Transilvania, în celelalte regiuni
fragmente de fitocenoze în cadrul
altor tipuri de vegetaþie stepicã.

Staþiuni: Altitudine: 300–750 m.

Clima: T = 8,5–60C; P = 700–850
mm. Relief:
pante domoale, coame late, cu sol
profund ºi fertil, dar ºi pe pante
abrupte unde apa se scurge repede.
Roci: calcare pe dealurile din
Transilvania, loess în Moldova. Soluri:
erodosoluri, cernoziomuri erodate.

Structura: În cadrul fitocenozelor de

Stipa participã numeroase plante de
talie mare cum sunt: Stipa joannis, S.
 Salvia transsilvanica, Nepeta ucranica, Salvia
austriaca, S. pratensis, Galium glau- cum,
Jurinea mollis, Onobrychis viciifolia. Acestea
întocmesc etajul superior cu înãlþimea
de circa 100 cm. Etajul mijlociu este
realizat de speciile cu talia de 40–50 cm,
dintre care menþionãm: Festuca rupicola,
F. valesiaca, Agropyron cristatum, Koeleria
macrantha, Danthonia alpina, Adonis
vernalis, Potentilla argentea, Stachys recta,
Veronica austriaca ssp. jacquinii, Astragalus
austriacus, Trifolium pratense, Inula ensifolia.
Speciile scunde sunt pre- zente prin:
Arenaria serpyllifolia, Medicago minima,
Trifolium campestre, Teucrium cha- maedrys,
Alyssum desertorum, A. alyssoi- des, Polygala
major, Fragaria viridis, plante care formeazã
etajul inferior al vegetaþiei.
Valoare conservativã: moderatã, în gene-
ral, ºi mare în habitatele cu Astragalus
peterfii (DH2).
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Stipa lessingiana, S. joanis, S. pulcherrima,
Cephalaria uralensis, Crambe tataria.
Specii caracteristice: Stipa lessingiana,
S. capillata, S. pulcherrima. Alte specii
importante: Astragalus peterfii, Salvia
transsilvanica, Nepeta ucranica, Centaurea
trinervia, Scorzonera hispanica, Jurinea
simonkaiana, Salvia nutans, Medicago falcata,
Serratula radiata. Acest tip de vege- taþie,
stepicã, are în componenþã elemente de
silvostepã dintre care menþionãm: Prunus
tenella, P. fruticosa, Rosa pimpinelifolia,
Dictamus albus, Aster linosyris, A. villosus,
Peucedanum cervaria, Phleum phleoides, Inula
ensifolia.
Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968;
Doniþã et al. 1992; Pop, Cristea,
Hodiºan 2002; Puºcaru-Soroceanu et al.
1963; Popescu et al., 1984.
Redactat: A. Popescu.
120
R3410
Pajiºti daco-balcanice de Sesleria
filifolia
Corespondenþe:
NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky
slopes with chasmophytic vegetation
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB 1999: 36.439 Carpathian
calciphile stepped grasslands
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Seslerietum filifoliae
Zólyomi 1939 (Syn.: Sesleria filifolia –
Campanula crassipes ass. Domin 1932).
Rãspândire: Carpaþii Occidentali:
Cazanele Dunãrii (Clisura Cazanelor),
Cheile Caraºului, Cheile Miniºului,
Beuºniþa-Cheile Nerei, Munþii Aninei,
Valea Ciclovei (Banat).
Suprafeþe: mici, de ordinul 1–10 ha.
Staþiuni: Altitudini: 50–500 m. Clima:
T = 10,9–7,50C; P = 575–770 mm.
Relief:
pereþii stâncoºi, abrupþi (50–550), pante
însorite înclinate. Substrat: calcaros.
Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu o
reacþie neutrã (pH = 6,6–7,3).
Structura: Habitatul are aspectul de tufe
rãzleþe, cu puþine specii în compoziþia
floristicã. Stratul ierbos: specia
edificatoare
ºi caracteristicã, Sesleria filifolia, realizeazã
o acoperire variabilã de 10–65% ºi se aso-
ciazã cu: Campanula divergens, Ceterach
officinarum, Galiu album, Saxifraga pani-
culata, Dianthus spiculifolius, Alyssum
saxatile, Erysimum odoratum, Cerastium
arvense ssp. calcicolum. Speciile înso-
þitoare ale asociaþiei sunt cele ce
aparþin alianþelor Seslerion rigidae ºi
Seslerio- Festucion pallentis. Dintre
elementele cele mai interesante de la
Porþile de Fier, întâlnite în cadrul
fitocenozelor edificate de Sesleria filifolia,
amintim speciile saxicole termofile:
Dianthus kitaibelii, Campanula
crassipes, Alyssum 1939; Schneider-
petraeum, Erysimum Rãspândire: preluvosoluri în
Binder E. et al.
comatum, Centaurea 1970; Dihoru et al. Muntenia, Transilvania.
atropurpurea, Seseli 1973; Peia 1978; Moldova (Podiºul
gracile, Melica ciliata, Coldea 1991; Central Structura:
Ceterach officinarum, Schrött et Moldovenesc), Fitocenozele de
Sateureja kitaibelii. Purdelea L. 1993; Dobrogea Chrysopogon
Se învecineazã cu Coldea et al. (Podiºul realizeazã o
gru- parea 1997; Sanda et al. Babadag), vegetaþie înaltã
Campanuletum 1997, 2001; Sanda Transilvania la care parti-
crassipedis. 2002. (Podiºul cipã: Chrysopogon
Târnavelor). gryllus, Centaurea
Valoare
Redactat: Simona biebersteinii,
conservativã: Mihãilescu. Onobrychis viciifolia,
mare, habitat Suprafeþe: Circa
350 ha, în toatã Chondri- lla juncea,
endemic.
Stachys recta,
þara (Puºcaru-
Elytrigia (Bromus)
Compoziþie Soroceanu et al.
intermedia,
floristicã: Specie 1963).
Artemisia
edificatoare:
campestris, Silene
Sesleria filifolia.
Staþiuni: otites, Jurinea mollis,
Specii
caracteristice: Altitudine: 150– Salvia nutans, Cepha-
Sesleria filifolia. 450 m. Clima: T laria uralensis,
Alte specii: Seseli = 10,5–80C; P = Knautia arvensis,
rigi- dum, Centaurea 550–650 mm. Botriochloa
atropurpurea, Relief: ischaemum. Aceºti
Dianthus petraeus, versanþi slab taxoni sunt
Athamantha turbith înclinaþi, prezenþi în etajul
ssp. hunga- rica, platouri. Roci: superior, care
Draba lasiocarpa, loess în depãºeºte 1 m
Cerastium bana- înãlþime. Etajul
Muntenia,
ticum, Cephalaria mijlociu este, de
laevigata, Alyssum Moldova ºi
asemenea, bine
repens, Campanula calcare în
reprezentat de
sibirica ssp. Dobrogea. Soluri: speciile: Festuca
divergens, cernoziomuri valesiaca, Eryngium
Sempervivum ciocolatii, campestre,
marmoreum, faeoziomuri- Leontodon asper,
Helianthemum cernoziomuri slab Lotus corniculatus,
nummularium, Draba levigate, în
aizoon, Moehringia Linum flavum,
Muntenia ºi Thesium
muscosa, Saxifraga
marginata, Acinos Dobrogea ºi
alpinus, Cerastium
arvense ssp.
calcicolum. Specii linophyllon, Festuca rupicola, Campanula
endemice: R3411 Festuca
Campanula Pajiºti rupicola
crassipes
Corespondenþe: daco-
(subendemicã),
NATURA 2000: –
Dianthus balcanice
EMERALD: 34.5 Mediterranian seric
spiculifolius. de
grasslands Chrysopo
CORINE: –
Literaturã gon
PAL.HAB: 34.751 Lowland savory
selectivã:
ChrysopogonZólyomi
dry grasslands EUNIS: gryllus ºi
E.1551 Lowland – savory – 121
Chrysopogon dry grasslands
Asociaþii vegetale: Thymio pannonici –
Chrysopogonetum grylli Doniþã et al. 1992.
 sibirica, Specii
Dorycniu edificatoare:
m Thymus
herbaceu pannonicus,
m, Chrysopogon
Polygala gryllus,
major. În Onobrychis
etajul viciifolia. Specii
inferior, caracteristice:
sunt mai Chrysopogon
puþine gryllus, Thymus
pannonicus.
specii dar
care au
un rol
importan
t în
procesul
de
acoperir
e. Din
aceastã
categori
e
menþio-
nãm:
Thymus
pannonic
us, Lotus
cornicu-
latus,
Potentilla
arenaria,
Vicia
lathyroide
s, Viola
arvensis,
Cruciata
pedemont
ana,
Vinca
herbacea,
Carex
humilis.

Valoare
conserva
tivã:
redusã.

Compoziþ
ie
floristicã:
120
 calcaroase. Soluri:
Alte specii importante: Thesium linophyllon,
Senecio jacobea, Asperula cynanchica, Stachys
recta, Artemisia campestris, Scabiosa
ochroleuca, Knautia arvensis, Salvia nutans,
Vinca herbacea, Adonis vernalis, Trifolium
montanum, Hype- ricum elegans, H.
perforatum, Trifolium campestre, Coronilla
varia. Aceste fito- cenoze se deosebesc,
de cele din Banat
ºi vestul Olteniei, prin lipsa speciilor
illirice
ºi prezenþa a numeroase elemente
pontice.

Literaturã selectivã: Csürös, Niedermaier

1966; Doniþã et al. 1992; Popescu et al.
1984.

Redactat: A. Popescu.

R3412
Pajiºti carpato-balcanice de
Festuca pseudodalmatica
ºi Aethionema saxatilis

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 34.35323 Transylvanian Festuca
pseudodalmatica rock grasslands
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Cerastio banatici – Festucetum
pseudodalmaticae E. Schneider- Binder 1971,
Erysimo comati – Stipetum eriocaulis E.
Schneider-Binder 1970.

Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul

Banatului, vestul Olteniei ºi Defileul
Oltului.

Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 10–15 ha,

terenurile folosite ca pãºune din zona
menþionatã.

Staþiuni: Altitudine: 200–450 m. Clima:

T = 10–80C; P = 600–750 mm. Relief:
pante abrupte. Roci: depozite
12
 Cleistogene rupicola, Cleistogene
superficiale, foarte uscate, uºor pânã
serotina serotina, Stipa
la mediu degradate. capillata, Botriochloa
ischaemum, Veronica
Corespondenþe:
Structura: Speciile dominante: Stipa erio- orchidea, Echium
NATURA 2000: 6240 *Sub-Pannonic
vulgare, steppic
Dianthus
caulis, Erysimum comatum, Stachys nites, grasslands
Astragalus onobrychis var. banaticum, armeria, Asperula
EMERALD: 34.3 Dense
Festuca pseudodalmatica, Melica ciliata, cynanchica,
and middle-European steppes
realizeazã etajul superior cu acoperire Chondrillasteppic
CORINE: 34.31 Sub-Continental juncea,
grasslands Festuca valesiaca,
medie de 60–75%. La Porþile de Fier, în
Nepeta nuda. Etajul
PAL.HAB: 34.3162 Daco-Pannonic
cadrul etajului superior, se dezvoltã,
meadows-steppes inferior este mai
în bune condiþii, specia endemicã Stipa
EUNIS: E1.2C1 Pannonic slab reprezentat
loess steppes ºi
danubialis, caracteristicã regionalã a
la alcãtuirea
Asociaþii vegetale: Cleistogeno – lui
acestui tip de vegetaþie. Etajul Festucetum rupicolae participã:
inferior este format din taxoni ce nu 1958 corr. Soó 1964. Dorycnium herbaceum,
depãºesc 20–25 cm, dintre care Inula oculus-christi,
menþionãm: Alyssum pulvinare, Gypsophila Thymus pannonicus,
glomerata, Fumana procumbens, Cerastium Rãspândire: Medicago minima,
banaticum, Thy- mus pannonicus, Dorycnium Banat, Clisura Potentilla argentea.
herbaceum, Sedum album, S. hispanicum. Dunãrii, Câmpia
Aradului. Valoare
Valoare conservativã: moderatã ºi mare, conservativã:
în habitatele unde este prezentã Suprafeþe: Circa moderatã, în
specia Stipa danubialis (DH2). 40.000 ha general, dar mare
(Puºcaru- în fitocenozele din
Soroceanu 1963). Clisura Dunãrii
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: unde este prezentã
Festuca pseudodalmatica, Stipa eriocaulis, Staþiuni: Tulipa hungarica
Cerastium banaticum, Melica ciliata. Specii Altitudine: 100– (DH2).
caracteristice: Festuca psedudodalmatica, 350 m. Clima: T =
Stipa eriocaulis, Cerastium banaticum, 9,5–80C; P = 600–
Erysimum comatum, Fumana procumbens. Alte 750 mm. Relief:
specii importante: Onobrychis alba, pante foarte uºor
Alyssum pulvinare, Convolvulus cantabrica, înclinate, teren
Anthericum ramosum, Orlaya grandi-
plan. Roci:
flora, Astragalus onobrychis, Siderites
depozite
montana, Valerianella coronata, Jurinea
glycacantha, Minuartia glomerata, Crupina loessoide. Soluri:
vulgaris, Teucrium montanum, Koeleria eutricambo-
macrantha, Stachys nitens, Alyssum soluri,
saxatile, Centaurea atropurpurea. Specii cernoziomuri,
rare: Fumana procumbens, Convolvulus faeoziomuri,
cantabrica, Valerianella coronata, Cerastium neutre, deficitare
banaticum, Ephedra distachya. în umiditate.

Literaturã selectivã: Popescu, ªtefureac Structura:

1976; Roman 1974; Schneider-Binder Majoritatea
1971. speciilor dominante
sunt plante de
Redactat: A. Popescu. talie medie,
înãlþimea fiind de
balcanice de 45–55 cm. Cele mai
R3413 Festuca reprezentative
Pajiºti panonic- rupicola ºi sunt: Festuca
12
 Compoziþie Achillea Alyssum desertorum,
floristicã: Specii millefolium. Staþiuni: A. alyssoides,
edificatoare: Altitudine: 100– Potentilla arenaria,
Festuca rupicola, Literaturã 400 m. Clima: T = Medicago minima,
Cleistogene selectivã: Doniþã 11,5–80C; P = 400– Trifolium arvense,
serotina, Festuca 650 mm. Arenaria
et al. 1992;
valesiaca. Specii Relief: terenuri serpyllifolia,
Popescu, Sanda
caracteristice: Scleranthus annuus,
1992; Puºcaru- plane, versanþi
Cleistogene Taraxacum serotinum,
Soroceanu et al. slab pânã la mediu
serotina, Festuca constituie etajul
rupicola, Dianthus 1963. înclinaþi, cu
inferior al acestor
armeria. Alte expoziþii variate.
pajiºti.
specii Redactat: A. Roci: loess, iar în
importante: Popescu. zona colinarã,
Valoare
Tulipa hungarica, marne. Sol:
Dorycnium conservativã:
cernoziom
herbaceum, Orlaya
grandiflora,
R3414 ciocolatiu, redusã, în
Lathyrus Pajiºti ponto- faeoziomuri mai general,
sphaericus, panonice de rar ºi mare în
Ornithogalum Festuca pseudorendzine, habitatele unde
comosum, Linum valesiaca sunt prezente
deficitare în
austriacum, speciile Galium
umiditate.
Teucrium Corespondenþe:
moldavicum ºi Iris
montanum, Melica humilis ssp.
NATURA 2000: 6240 *Subpannonic
Structura: steppic
Acest tip
ciliata, Poly- gala grasslands arenaria,
major, Linaria de vegetaþie este menþionate în
EMERALD: 34.9 Continental steppic
genistifolia, realizat
CORINE: 34.312 Central European steppes
de DH2.
Alyssum grasslands speciile: Festuca
alyssoides, Salvia PAL.HAB: 34.911 Pannonicvalesiaca, Agropyron
loess steppes; Compoziþie floristicã:
pratensis, 34.9211 Western Pontic thyme steppes
cristatum, Stipa
EUNIS: – Specii edificatoare:
Scabiosa capillata, Botrio- Festuca valesiaca,
Asociaþii vegetale: Medicagini minimae –
ochroleuca, chloa ischaemum, Medicago minima,
Festucetum valesiacae Wagner 1941.
Medicago falcata, Koeleria macrantha, Poa angustifolia.
Achillea setacea, Melica ciliata, Speciile
Erodium În Phleum phleoides,
Rãspândire: caracteristice:
cicutarium, Medi- cago falcata,
zonele de câmpie Festuca valesiaca,
Thymus comosus, Astragalus
ºi de deal din Medicago minima.
Eryngium onobrychis, A.
Transilvania, Alte specii
campestre, ponticus, Coronilla
Banat, Oltenia, importante: Stipa
Euphorbia varia, Achillea setacea,
cyparissias, Muntenia, capillata, Botriochloa
Seseli tortuosum, ischaemum, Teucrium
Carduus Dobrogea,
Asperula cynanchica, polium, Bombycilaena
acanthoides, Moldova. În
Artemisia austriaca, erecta, Phlomis
Marru- bium Moldova ºi
Poa angustifolia. pungens, Centaurea
vulgare, Agrostis Dobrogea sunt
capillaris, Onobry- Toate aceste arenaria, C. rutifolia
cele mai
chis viciifolia, Lotus specii, precum ºi ssp. juri- neifolia,
reprezentative
corniculatus, altele, mai puþin Inula ensifolia,
fitocenoze ºi
Pimpinella reprezentate, Achillea setacea,
suprafeþele cele
saxifraga, formeazã etajul Taraxacum
mai mari.
superior înalt de serotinum. În
Suprafeþe: peste (Puºcaru- 40–45 cm. Speciile fitocenozele din
150.000 ha Soroceanu 1963). scunde cum sunt: Dobrogea
12
menþionãm EMERALD: 34.9 Continental steppes
Salvia aethiopis,
speciile rare: CORINE: –
Staþiuni:
Dianthus PAL.HAB: 34.951 Western Anatolian
Dianthus pallens, Altitudini de
leptopetalus, steppes
Medicago
Centaurea 100–400
EUNIS: E1.222 Moesio-Carpathian m,
orbicularis, andropogonid steppesuneori
napulifera, urcând
Asociaþii vegetale: Botriochloetum
Ranunculus illyricus. (Andropogonetum) ischaemipânã la 600–700
Specii rare: 1977. m (Platforma
Galium moldavicum Cotmeana ºi
(în fito- cenozele Rãspândire: Rucãr, judeþul
din Moldova Argeº). Clima:
Reprezintã
centralã) ºi Iris T = 11–70C;
pãºunile de ºes
humi- lis ssp.
din stepã ºi P = 400–
arenaria (Carei –
silvostepã ºi pe 800 mm. Relief:
jud. Satu Mare;
dealurile din teren plan,
Cheile Turzii –
jud. Cluj; Fãlciu – zona pãdurilor coaste uºor
jud. Vaslui). de stejar, din înclinate pânã la
Dobrogea, moderat înclinate
Literaturã Muntenia ºi cu expo- ziþie
selectivã: Burduja sudul Moldovei. sudicã, sud-esticã
et al. 1956; ºi sud-vesticã.
Doniþã et al. Suprafeþe: 15– Roci: substratul
1992; Popescu, 20.000 ha. este calcaros în
Sanda 1992; Dobrogea ºi
Puºcaru- dealurile înalte ºi Cleistogene serotina,
Soroceanu et al. Agro- pyron cristatum,
loess în Muntenia ºi
1963. A. repens,
sudul Moldovei.
Soluri: Chrysopogon gryllus,
Redactat: A. castanoziomuri,
Stipa capillata, S.
Popescu. lessingiana, Astra-
cerno- ziomuri,
galus onobrychis,
faeoziomuri, Artemisia austriaca,
R3415 eutricambosoluri. Achillea setacea,
Pajiºti Jurinea mollis.
ponto- Structura: Plantele scunde
balcani Caracteristice sunt alcãtuiesc etajul
ce de gramineele inferior, dintre care
Botrio stepice, xerofile, cele mai
care alcãtuiesc reprezentative
chloa
etajul superior de sunt: Teucrium
ischae
50–65 cm ºi cu polium, Trigonella
mum
acoperirea de 60– monspeliaca, Medicago
ºi minima, M. lupulina,
85%. Dintre aceste
Festuc Trifolium arvense,
plante, nelipsite
a Thy- mus zygoides,
în cadrul
valesi fitocenozelor Galium humifusum,
aca sunt: Botriochloa Minuartia viscosa,
ischaemum, Festuca Bombycilaena erecta,
Corespondenþe: valesiaca, Bromus Cerato- carpus
NATURA 2000: – hordeaceus, arenarius, Androsace
maxima.
12
 Redactat: A. (Culmea
Valoare Popescu. R3416 Pricopanului).
conservativã: Pajiºti Soluri:
redusã. balcanice de castanoziomuri,
Festuca faeoziomuri,
Compoziþie callieri, Sedum cerno- ziomuri,
floristicã: Specii deficitare în
sartorianum
edificatoare: umiditate.
ssp.
Festuca valesiaca,
Botriochloa
hillebrandtii Structura: speciile
ischaemum. Specii ºi Thymus dominante sunt
caracteristice: zygoides de dimensiuni
Botriochloa ischae- medii (35–45 cm)
mum, Festuca Corespondenþe: ºi realizeazã o
valesiaca, F. NATURA 2000: – vegetaþie densã,
rupicola. Alte specii acoperirea
EMERALD: 34.9 Continental steppesmedie
importante: CORINE: – 90–95%. În zonele
Taraxacum PAL.HAB: 34.951 Western stâncoase,
Anatolian unde
serotinum, Daucus steppes roca iese la
guttatus, Galium EUNIS: – suprafaþã,
humifusum, Arte- Asociaþii vegetale: Festucetum callieriscade
acoperirea
misia austriaca, ªerbãnescu 1965 apud.laDihoru 1969. sau
60–70%
Chrysopogon chiar mai puþin.
gryllus, Adonis Speciile mai fidele
vernalis, Veronica Rãspândire: acestui tip de
austriaca ssp. Dobrogea de vegetaþie sunt:
jacquinii, Salvia Nord, Podiºul Festuca callieri,
nutans, Inula oculus- Casimcei, Stachys
christi, Centaurea Podiºul angustifolia,
rutifolia ssp. Babadag, Munþii Potentilla
jurineifolia, Teu- Mãcinului. bornmuelleri, Silene
crium polium, compacta, Chryso-
Asperula cynanchica, Suprafeþe: pogon gryllus,
Tara- xacum Aproximativ 150– Achillea
laevigatum, Eryngium 200 ha. ochroleuca,
campestre, Euphorbia A. coarctata,
seguierana, Galium Staþiuni: Linaria genistifolia,
humifusum, Achillea Altitudine 250– Inula oculus-christi,
setacea, Potentilla 350 m. Clima: T Orlaya grandiflora,
argentea, Astragalus = 11–8,50C; P = Allium saxatile,
onobrychis, Trifolium 450–500 mm. Ranunculus illyricus.
campestre, Medicago Relief: Numeroasele
lupulina, Cynodon pante domoale, plante de talie
dactylon, Kochia pânã la moderat micã realizeazã
prostrata. înclinate, cu etajul infe- rior
expoziþii variate, bine
mai puþin nordice. individualizat,
Literaturã
Roci: calcare contribuind activ
selectivã: Dihoru, la acoperirea
Doniþã 1970; (Podiºul Babadag
generalã a
Popescu, Sanda ºi Casimcei), roci
fitocenozelor.
1992; Puºcaru- granitice ieºite la
Dintre aceste specii
Soroceanu et al. suprafaþã,
menþionãm:
1963. depozite
Minuartia glome-
loessoide în nord
rata, Dianthus
12
nardiformis, Psilurus aristatus, Rãspândire: Pimpinella tragium
Dobrogea de ssp. lithophila,
Iris pumila, Muscari (hemicriptofite ºi
Nord (Munþii Satureja caerulea,
racemosum, geofite), ceea ce
Dobrogei, Scorzonera mollis.
Herniaria glabra, presupune un
Podiºul Babadag Numeroase sunt
Scleranthus stadiu avansat de
ºi Casimcei). speciile saxicole
perennis, Trifolium evoluþie al
arvense, care intrã în
fitocenozelor.
Bombycilaena erecta, Elementele Suprafeþe: 50–100 structura acestor
Cruciata eurasiatice sunt ha. fitocenoze, dar
pedemontana. cele mai realizeazã o
numeroase (23%), Staþiuni: acoperire slabã,
Valoare urmate de cele Altitudine: 250– uneori numai de
conservativã: continentale (10%) 350 m. Clima: T 50–60%. Cele mai
moderatã. ºi pontic-medite- = 10–8,50C; P = reprezentative
raneene (14%). 450–500 mm. plante din
Relief: aceastã categorie
Compoziþie
versanþi abrupþi sunt: Allium
floristicã: Specii Literaturã
selectivã: Dihoru, ºi pante moderat saxatile, A.
edificatoare:
înclinate cu moschatum,
Festuca callieri, Doniþã 1970;
Stachys expoziþie esticã, Dianthus nardi-
Popescu, Sanda
angustifolia, sudicã ºi vesticã. formis, Euphorbia
1988; Puºcaru-
Potentilla Roci: calcare, myrsinites, Silene
Soroceanu E. et
bornmuelleri, loess. Soluri: compacta, Campanula
al. 1963; Sanda,
Allium saxatile. romanica, Bupleu-
Popescu, Stancu castanoziomuri,
Specii rum apiculatum,
2001. cerno- ziomuri,
caracteristice: Paeonia tenuifolia,
faeoziomuri,
Festuca callieri, Bufo- nia tenuifolia,
Redactat: A. sãrace în
Thymus zygoides, Gypsophila
Popescu. umiditate. glomerata, Achillea
Sedum sartorianum
leptophylla.
Structura: Speciile scunde
ssp. hillebrandtii,
Fitocenozele (de 5–10 cm)
Dianthus
R3417 reprezintã un cresc, de regulã,
nardiformis,
Ornithogalum Pajiºti stadiu neîncheiat prin crãpãturile
amphibolum, balcanice de al vegetaþiei rocilor ºi nu
Sempervivum Thymus xerofile din întocmesc un etaj
zelleborii, nordul Dobrogei, al vegetaþiei.
zygoides ºi
Scorzonera mollis. cu specii ponto- Dintre acestea
Agropyron balcanice
Alte specii brandzae menþionãm:
importante: ºi taurice care Moehringia jankae,
Potentilla populeazã M. grisebachii,
bornmuelleri, Corespondenþe: dealurile pietroase Paronychia cepha-
Minuartia NATURA 2000: – din aceastã lotes, Minuartia
glomerata, Silene provincie.
EMERALD: 34.9 Continental steppes glomerata,
compacta, Psilurus CORINE: – Speciile cele mai Scleranthus perennis
aristatus, Achillea PAL.HAB: 34.951 Western frecvente
Anatolian sunt: ssp. dichotomus,
ochroleuca, steppes Koeleria lobata, Ornithogalum
Chrysopogon gryllus, EUNIS: – Agropyron amphibolum,
Festuca rupicola, Iris Asociaþii vegetale: Agropyro – Thymetum
brandzae, Scutellaria
pumila, Achillea zygoidi Dihoru (1969) 1970.
Euphorbia orientalis var.
coarctata, nicaensis ssp. gla- pinnatifida, Crocus
Ranunculus reosa, Dianthus chrysanthus.
illyricus. pseudarmeria,
Majoritatea Potentilla Valoare
speciilor sunt bornmuelleri, conservativã:
plante perene
12
 moderatã ºi (DH2) ºi Paeonia Ranunculus Coronilla varia,
mare, în tenui- tolia (DH4). illyricus, Kochia Galium humi- fusum,
habitatele unde prostrata, Alyssum desertorum,
sunt prezente Compoziþie Ceratocarpus Taraxacum
speciile: floristicã: Specii arenarius,
Moehringia jankae edificatoare:
(DH2), Campa- Thymus zygoides,
nula romanica Agropyron brandzae, serotinum, Teucrium polium, Seseli
R3418 Ialomiþei. Roci:
Pimpinella tragium
mai rar pe Pajiºti loess,
ssp. lithopilla.
Specii calcare (în ponto-
caracteristice: Dobrogea). panonice
Thymus zygoides, Soluri: de
Agropyron brandzae, castanoziomuri ºi Agropyr
Koeleria lobata. cernoziomuri. on
Alte specii
cristatu
importante: Structura:
Paeonia tenuitolia, m ºi
Dominante sunt Kochia
Satureja caerulea, speciile de
Artemisa (caucasica) prostrat
graminee cu:
pseudo- montana, Agropyron cristatum,
a
Alyssum montanum, Festuca valesiaca,
Dianthus
Stipa capillata, Corespondenþe:
pseudarmeria,
Botriochloa NATURA 2000: 6250 *Pannonic loess
Minuartia
ischaemum, steppic grasslands
adenotricha. În
Agropyron EMERALD: 34.9 Continental steppes
cadrul
fitocenozelor, intermedium, CORINE: –
Onobrychis gracilis, PAL.HAB: 34.911 Pannonic
participã 34.9211 Western Pontic thyme steppes
numeroase specii Achillea coarctata,
EUNIS: –
din Clasa Festuco A, leptophylla,
Asociaþii vegetale: Agropyro-Kochietum
– Brometea ºi în Asperula prostratae Zólyomi (1957) 1958,
special din Ord. cynanchica, Agropyretum pectiniforme
Festucion Jurinea mollis, Dihoru 1970.
rupicolae, cum Medicago falcata,
sunt: Sempervivum Koeleria
zeleborii, Teucrium macrantha, Linum Rãspândire:
polium, Artemisia austriacum. Toate Dobrogea,
austriaca, Stipa aceste plante, de Muntenia ºi estul
capillata, Festuca talie medie ºi Banatului.
valesiaca, Botriochloa mare, alcãtuiesc
ischaemum, Asperula etajul superior al
Suprafeþe: 100–
tenella, Centaurea pajiºtei, cu
120 ha.
diffusa. Specii acoperire mare
endemice: (circa 60–80%).
Agropyron Staþiuni:
Speciile mai
brandzae. Altitudine: 80–
scunde (pânã la
300 m. Clima: T =
25 cm) sunt
Literaturã 11–8,50C; P =
destul de
selectivã: Dihoru, 350–450 mm.
numeroase ºi au
Doniþã 1970; Relief:
o acoperire de
Horeanu 1976. 10–15(20)%. Din terenuri plane ºi
aceastã categorie pante uºor
Redactat: A. menþio- nãm: înclinate, pe
Popescu. Medicago minima, terasele înalte ale

12
tortuosum. Coronilla varia, 300 m. Clima: T = marschallianus,
Asperula cynan- 11–8,50C; P = 450– Teucrium polium, T.
Valoare chica, Achillea 500 mm. Relief: chamaedrys,
conservativã: coarctata, A. platouri, versanþi Linosyris villosa,
mare. leptophylla, slab înclinaþi, cu Polygala major,
Euphorbia expoziþie sud- Koeleria macrantha,
nicaeensis, Echium esticã, sud- Adonis vernalis.
Compoziþie
floristicã: Specii italicum, Onopordon vesticã. Roci:
edificatoare: tauricum, Sisymbrium calcare, loess.
Agropyron orientale, Medicago Soluri: soluri
cristatum ssp. falcata, Teucrium rendzinice,
pectinatum, polium, Arte- misia cernoziomuri.
Festuca valesiaca, austriaca. Specii
Kochia prostrata. endemice: Agro- Structura:
Specii pyron brandzae, Vegetaþia este
caracteristice: Potentilla stratificatã, în trei
Agropyron bornmuelleri, etaje, rar unul
Ornithogalum dintre acestea
cristatum ssp.
pectinatum, Kochia amphibolum. fiind mai puþin
prostrata. Alte nuanþat. Plantele
specii importante: Literaturã înalte, de circa
Achillea setacea, selectivã: 100 cm, sunt:
Salvia nemo- rosa Dihoru, Doniþã Centaurea orientalis,
1970; Popescu, Stipa ucrainica,
ssp. tesquicola,
Sanda 1992; Dactylis glomerata,
Festuca valesiaca,
Chryso- pogon
Stipa capillata, Puºcaru-
gryllus, Botriochloa
Melica ciliata, Poa Soroceanu et al.
ischaemum, Phlomis
angusti- folia, 1963. tuberosa, Ferulago
Astragalus meoides, Salvia
onobrychis, Redactat: A. aethiopis, Agropyron
Medicago falcata, Popescu. intermedium, Stipa
Corespondenþe: pulcherrima,
R3419 Dianthus pallens.
NATURA 2000: –
Pajiºti Plantele de talie
EMERALD: 34.9 Continental steppes
vest- CORINE: – mijlocie 40–50 cm:
PAL.HAB: 34.9213 Western PhleumPonticphleoides,
pontice Euphorbia
feathergrass steppes
de Stipa nicaeensis, Inula
EUNIS: –
ucrainic ensifolia, Marrubium
Asociaþii vegetale: Astragalo ponticae –
a ºi Stipa peregrinum,
Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969, 1970)Salvia
dasyphil Sanda, Popescu 1999 (Syn.:
nemorosa
Stipo ssp.
la valesiacae Dihoru
(ucrainicae) – Festucetumtesquicola, Inula
1970). salicina, Jurinea
mollis realizeazã
cel de al doilea
Rãspândire: etaj. Bine
Dobrogea reprezentate sunt
(Basarabi, Podiºul ºi speciile de talie
Babadag). micã, acestea
realizând al treilea
Suprafeþe: Circa etaj, uneori bine
5–10 ha. individualizat.
Speciile mai
Staþiuni: frecvente în acest
Altitudine: 150– strat sunt: Thymus
12
 Valoare Sanda 1992; la 500–600 m. pseudovaina, F.
conservativã: Puºcaru- Clima: T = 11–80C; valesiaca, Agro- pyron
mare. Soroceanu et al. P = 400–750 mm. cristatum, Lolium
1963. Relief: teren plan, perenne, Bromus
Compoziþie
pante uºor tectorum, Medicago
floristicã: Specii Redactat: A.
înclinate pânã la lupulina, M. minima,
edificatoare: Popescu.
moderat înclinate, Poa angustifolia.
Stipa ucrainica,
Festuca valesiaca, însorite ºi Plantele însoþitoare
Astra- galus deficitare în sunt numeroase ºi
ponticus. Specii R3420 umiditate în aparþin vegetaþiei
caracteristice: Pajiºti vest- timpul verii. Roci: iniþiale care a
Stipa ucrainica, S. pontice de Poa loess, roci existat pe aceste
dasyphylla. Alte bulbosa, calcaroase sau terenuri.
specii importante: Artemisia grani- tice (în
Stipa pulcherrima, austriaca, Valoare
Dobrogea). Soluri:
S. capillata, conservativã:
Achillea
Cynodon castanoziomuri,
dactylon ºi cernoziomuri, redusã.
clypeolata,
Dianthus pallens, Poa faeoziomuri. În
luncile râurilor Compoziþie floristicã:
D. giganteus, angustifolia
Scorzonera mollis, mari (Ialomiþa, Specii edificatoare:
Astragalus Artemisia austriaca,
Buzãu, Siret)
ponticus, Adonis
Corespondenþe: Cynodon dactylon, Poa
aluviosoluri. bulbosa, Poa
vernalis, Festuca NATURA 2000: –
vale- siaca, EMERALD: 34.9 Continental steppes angustifolia. Specii
CORINE: – Structura: caracte- ristice:
Crupina vulgaris,
PAL.HAB: 34.921 WesternFitocenozele
Pontic steppes de Artemisia austriaca,
Salvia nutans,
EUNIS: E1.2D1 Western PoaPontic steppesbulbosa Cynodon dactylon,
Ferulago meoides, Asociaþii vegetale: Artemisio
alcãtuiesc o þelinã
Centaurea Poa bulbosa, Poa
Poëtum bulbosae Pop 1970,
napulifera, Trinia discontinua,
Poëtum angustifoliae (Rapaics angustifolia. Alte
multicaulis, 1957. subþire ºi au specii importante:
Asperula dezvoltarea Festuca valesiaca,
cynanchica, maximã primãvara F. pseudovina,
Echinops ruthenicus, când solul are Botriochloa
Rãspândire: Estul
Euphorbia suficientã ischaemum, Agropyron
nicaeensis ssp. Munteniei
umiditate pentru cristatum, Medicago
nicaeensis, Ajuga (Bãrãgan),
dezvoltarea falcata,
laxmannii, Seseli Dobrogea, sudul M. lupulina, M.
campestre, Moldovei. Ocupã vegetaþiei. La
începutul verii, minima, Lotus
Ranunculus illyricus, tere- nurile corniculatus,
Astragalus asper, specia
plane, dar ºi Coronilla varia,
Koeleria macrantha, caracteristicã
pantele uºor Euphorbia
Phleum phleoi- des, intrã în repaus ºi
înclinate. nicaeensis,
Teucrium apare, masiv,
chamaedrys, Prunus E. sequierana, Galium
Artemisia austriaca,
tenella. Suprafeþe: humifusum, Cerato-
plantã xerofilã,
Reprezintã carpus arenarius.
care se menþine
Bibliografie: islazurile, de 500– pânã toamna.
Dihoru, Doniþã 600 ha, cu Literaturã selectivã:
Printre aceste
1970; Popescu, vegetaþia Pop 1970;
douã plante
degradatã. Popescu, Sanda,
caracteristice Doltu 1980;
Staþiuni: Subcarpaþii ºi dominante mai Puºcaru-
Altitudine: 100– Buzãului (Istriþa) apar: Cynodon Soroceanu 1963;
250 m, în altitudinea creºte dactylon, Festuca Sanda, Popescu,
13
Stancu 2001. prezent din zona
R3421 Podiºului
Redactat: A. Pajiºti ponto- Babadag. Specia
Popescu. balcanice de dominantã,
Artemisia Artemisia lerchiana,
lerchiana, este însoþitã de
Koeleria speciile pontice:
lobata ºi Agropyron
Agropyron brandzae, Koeleria
brandzae lobata, Euphorbia
nicaeensis ssp.
glareosa, Potentilla
Corespondenþe:
bornmuelleri,
NATURA 2000: –
Astragalus pseudo-
EMERALD: 34.9 Continental steppes
CORINE: – glaucus, Bupleurum
PAL.HAB: 34.923 Eastern apiculatum, Gonio-
Pontic steppes
EUNIS: – limon besserianum,
Asociaþii vegetale: Koelerio –
Euphorbia
Artemisietum lerchianae
sequierana, Festuca
valesiaca, plante
ce alcãtuiesc
Rãspândire:
etajul superior al
Dobrogea, Capul
Doloºman. vegetaþiei. Etajul
inferior este
alcãtuit din
Suprafeþe:
speciile: Thymus
Restrânse, pe
zygoides,
faleza Lacului
Ornithogalum
Razelm, 4–5 ha.
amphibolum, Gagea
callieri, Androsace
Staþiuni:
maxima, Taraxacum
Terenuri uscate. seroti- num,
Altitudine: 5–10 Medicago minima,
m. Clima: T = Taraxacum laevi-
110C; P = 400 gatum, Erodium
mm. cicutarium,
Relief: terenuri Minuartia viscosa.
stâncoase, uºor Deºi numãrul
înclinate pânã la speciilor compo-
moderat nente este mare,
înclinate. Roci: acestea
calcare realizeazã o
marnoase, acoperire de
cenuºii. Soluri: numai 45–50%,
cernoziomuri, uneori chiar mai
castanoziomuri. scãzutã.

Structura: Habitat
xerofil, puþin
rãspândit la noi,
cunoscut pânã în
13
Valoare conservativã: mare, în special
în habitatele cu Centaurea jankae (DH2).
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Artemisia lerchiana, Koeleria lobata,
Agropyron brandzae. Specii caracteristice:
Artemisia lerchiana, Koeleria lobata. Alte
specii importante: Centaurea jankae, Astra-
galus pseudoglaucus, Thymus zygoides,
Goniolimon besserianum, Euphorbia
nicaeensis ssp. glareosa, Taraxacum
serotinum, Teucrium polium, Androsace
maxima, Euphorbia sequierana, Salvia nutans,
Festuca valesiaca, Echinops ruthenicus,
Minuartia viscosa, Alyssum minutum. Specii
endemice: Agropyron brandzae,
Ornithogalum amphibolum.
Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã
1970.
Redactat: A. Popescu.

131
 realizeazã
R3501
Pajiºti balcanice de Chrysopogon
gryllus ºi Danthonia alpina

Corespondenþe:
NATURA 2000: 6190 Rupicolous
pannonic grasslands
EMERALD: 34.5 Mediterranian
xeric grasslands
CORINE: 34.5 Mediterranian
xeric grasslands
PAL.HAB: 34.752 Mountain savory
Chrysopogon dry grasslands; 34.316 EUNIS:
E1.5532 Spurge Chrysopogon grasslands
Asociaþii vegetale: Danthonio –
Chrysopogonetum grylle Boºcaiu (1970)
1972, Campanulo ligulatae – Brometum
riparii (Roman 1974) Sanda, Popescu 1999.

Rãspândire: Dealurile Olteniei, Podiºul

Mehedinþi, Banat.

Suprafeþe: 15–20 ha.

Staþiuni: Altitudine: 150–250(300)m.

Clima: T = 10,5–8,50C; P = 550–650
mm.
Relief: versanþi slab pânã la moderat
înclinaþi, platouri. Roci: ºisturi
cristaline ºi gnaisuri. Soluri:
districambosoluri, cu mult schelet, în
microdepresiunile, unde procesul de
solificare a fost favorizat.

Structura: Specia caracteristicã Chryso-

pogon gryllus este plantã de talie mare,
care depãºeºte 1 m înãlþime ºi reali-
zeazã, aproape singurã, etajul superior
al fitocenozelor. Alãturi de specia domi-
nantã mai apar, cu frecvenþã micã,
speciile: Ferulago sylvatica, Dianthus
giganteus, Verbascum phoeniceum,
Campanula rapunculoides, Crupina vulgaris.
Nume- roase plante de talie mai micã
 2.3.3. Pajiºti xerice silicicole (35)

etajul mijlociu al fitocenozelor. Dintre

acestea, cele mai reprezentative sunt:
Danthonia alpina, Cleistogene serotina,
Achillea crithmifolia, Bromus riparius,
Veronica austriaca ssp. jacquinii, Koeleria
macrantha, Asperula cynanchica, Stachys recta,
Medicago falcata, Filipendula vulgaris,
Anthylis vulneraria, Briza media, Orlaya
grandiflora, Convolvulus canta- brica,
Verbascum lychnitis. În cadrul fito-
cenozelor de Chrysopogon sunt ºi unele
specii de talie micã, plante care
uneori realizeazã etajul al treilea de
vegetaþie. În acest etaj, cele mai
frecvente sunt spe- ciile: Trifolium
campestre, T. arvense, Aira caryophyllea,
Petrorhagia illirica ssp. haynaldiana,
Thymus jankae, Valerianella pumila, Siderites
montana, Fragaria viridis, Arenaria
serpyllifolia, Alyssum alyssoides, Crepis
sancta. Chyrysopogonetele din Banat au
în componenþã multe specii termofile,
balcanice ºi ilirice, favorizate fiind de
climatul mai blând din regiune.

Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Chrysopogon gryllus, Koeleria macrantha,
Danthonia alpina, Bromus riparius. Specii
caracteristice: Chrysopogon gryllus,
Bromus riparius, Danthonia alpina. Alte
specii importante: Dianthus giganteus,
Ferulago sylvatica, Onobrychis alba,
Stachys recta, Cephalaria uralensis,
Festuca rupicola, Lotus corniculatus, Poly-
gala major. Specii rare: Thymus jankae,
Petrorhagia illirica ssp. haynaldiana.

Literaturã selectivã: Boºcaiu 1972; Doniþã

et al. 1992; Roman 1974.

Redactat: A. Popescu.

R3502
Pajiºti daco-balcanice de
Dasypyrum villosum, Trifolium
incarnatum ssp. molinerii ºi
Ventenata dubia
Speciile scunde, ce alcãtuiesc cel de al
doilea strat, sunt: Sedum acre, S. annuum,
Scleranthus annuus, Thymus comosus,
Vulpia myuros, Aira capillaris.
Valoarea conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Dasypyrum villorus, Trifolium incarnatum ssp.
molinerii, Ventenata dubia. Specii
caracteristice: Trifolium incarnatum ssp.
Corespondenþe: molinerii, Dasypyrum villosum, Vulpia
NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with
myuros, Aira capillaris, Ventenata dubia. Alte
pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or aspecii importante: Rumex acetosella,
of the Sedo albi-Veronicion dillenii Trifolium arvense, Medicago minima, Poa
EMERALD: – bulbosa, Achillea collina, Melica ciliata, Aly-
CORINE: – ssum petraeum, Sedum hispanicum, Poa
PAL.HAB: 34.1 Middle European pioneer compressa, Filago arvensis, Sedum acre.
swards
EUNIS: – Literaturã selectivã: Paucã 1941; Roman
Asociaþii vegetale: Vulpio-Airetum capillaris
1974; Sanda, Popescu, Stancu 2001.
Paucã 1941, Ventenato dubiae –
Xeranthemetum cyndraceum (Borza 1950)
Sanda et Popescu 1988. Redactat: A. Popescu.
pânã la 10 ha în Dobrogea de Nord.
R3503
Rãspândire: Banat (Clisura Dunãrii), Staþiuni: Vegetaþia este
Transilvania (Munþii Apuseni, Valea Altitudine: 100– relativ bine
Someºului), Dobrogea. 450 m. Clima: T = închegatã ºi este
10,5–80C; P = 400 formatã din
Suprafeþe: Ocupã terenuri de 2–3 ha mm în Dobrogea – graminee anuale ºi
750 mm perene, ceea ce
(Transilvania). denotã un grad
Relief: pante slab evoluat de
înclinate. Conuri înþelenire.
de dejecþie ale Principalele specii
torenþilor din sunt: Trifolium
zona colinarã ºi incarnatum ssp.
montan molinerii, Ventenata
dubia, Xeranthemum
inferioarã. Roci:
cylindraceum,
sfãrãmãturi de
Dasypyrum
roci calcaroase, villosum, Aegilops
ºisturi silicioase cu cylindrica, Poa
depuneri aluviale compressa, Festuca
de nisipuri, luturi, valesiaca, F. ovina,
argile etc. Solul, în Hypericum
curs de fixare, cu perforatum, Scleranthus
acumulãri de perennis, Trifolium
mate- riale arvense, Erysimum
organice, cuspidatum, plante
provenite din ce alcãtuiesc
spãlarea pantelor stratul superior al
de cãtre torenþi. vegetaþiei.

Structura:

13
Comunitãþi PAL.HAB: 34.1 Middle European pioneer
verna, Syntrichia
swards ruralis,
daco-getice
EUNIS: – Racomitrium
de Sedum Asociaþii vegetale: Sedocanescens etc.
acre, S. saxifragae Roman 1974,
sexangula Sedetum hispanici Schneider-Binder
Valoare
re ºi conservativã:
Petrorhagi moderatã.
a Rãspândire: Pe
coline din
saxifraga Compoziþie
Transilvania,
Banat, Oltenia. floristicã: Speciile
Corespondenþe: edifica- toare:
Petrorhagia
NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with
Suprafeþe: saxifraga, Alyssum
pioneer vegetation of Fitocenozele petraeum, Sedum
of the Sedo albi-Veronicion
ocupãdillenii
terenuri rubens. Specii
EMERALD: –
relativ restrânse caracte- ristice:
CORINE: –
de 1–3 ha. Petrorhagia
saxifraga, Sedum
Staþiuni: procumbens, ºi rubens, Alyssum
Altitudine: 80– perene Poa bulbosa, petraeum, Sedum
250 m. Clima: T Alyssum petraeum, hispa- nicum. Alte
= 11–9,00C; P = Petrorha- gia specii
400–650 mm. saxifraga. Acestea importante:
Relief: realizeazã etajul Trifolium arvense,
superior al Scleranthus annus,
versanþi slab Polycnemum
înclinaþi, conuri vegetaþiei, care
arvense, Rumex
de dejecþie ale are 15–20 cm acetosella,
torenþilor din înãlþime. Cel de al Medicago minima,
zona colinarã. doilea etaj, cel Siderites montana,
inferior, este Satureja kitaibelii,
Roci: pietri-
foarte slab Scabiosa
ºuri dislocate ºi columbaria, Jasione
reprezentat ºi este
transportate de montana, Crupina
format din: Sedum
torenþi, nisipuri hispanicum, S. acre, vulgaris, Hieracium
grosiere. Soluri: pilo- sella, Alyssum
Vero- nica verna,
nisipuri, pietriºuri desertorum, Silene
Thymus pulegioides, conica.
ºi aluviuni luto- Erophila
nisipoase în curs
Literaturã
de fixare, selectivã: Andrei,
periodic inundate Popescu 1967;
de apele Roman 1974;
torenþilor. Schneider-Binder
1971.
Structura: Vegetaþia
Redactat: A.
este realizatã, în
Popescu.
princi- pal, din
plante anuale
cum sunt: Vulpia
myuros, Trifolium
arvense,
Scleranthus annuus,
Sedum acre, Aira
elegans, Filago
arvensis, Sagina
13
 2.3.4. Pajiºti alpine ºi subalpine (36)
R3601
Pajiºti sud-est carpatice de rogoz
pitic (Kobresia myosuroides) ºi
Oxytropis carpatica
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine
calcareous grasslands
EMERALD: –
CORINE: 36.42 Wind edge naked-rush
swards
PAL.HAB 1999: 36.425 Carpathian
naked-rush swards
EUNIS: E4.42 Wind edge (Kobresia
myosuroides) swards
Asociaþii vegetale: Oxytropido carpaticae –
Elynetum (Puºcaru et al. 1956) Coldea
1991(Syn. Elynetum myosuroides Puºcaru et
al. 1956; inclusiv Oxytropido carpaticae –
Elynetum festucetosum bucegiensis Coldea
1991); Oxytropido carpaticae –
Onobrychidetum transsilva- nicae Täuber
1987.
Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii
Bucegi (Lãptici, Piatra Arsã, Cocora, vârfu-
rile Baba Mare, Caraiman, Coºtila,
Morarul, Bucºoiu, Omu, Obârºia,
Bãtrâna), Munþii Piatra Craiului, Munþii
Fãgãraº, Munþii Retezat (Piule); în
etajele subalpin ºi alpin.
Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha.
Staþiuni: Altitudine: 1850–2500 m.
Clima: T = 1,0– -2,50C; P = 1300–1450
mm. Relief:
creste ºi muchii, acolo unde zãpada este
spulberatã de vânt din locuri puternic
vântuite în timpul iernii. Substrat:
calcare, gresii, conglomerate. Soluri:
crude sau brune de înþelenire primarã,
cu pH = 4,8–5,3. Profilul de sol prezintã
orizonturi puþin diferenþiate.
Structura: Habitat alpin, care prezintã
cel mai evoluat stadiu de înþelenire din
etajul alpin, fiind considerat ca un
relict glaciar. Stratul ierbos: gruparea
prezintã un caracter mezoxerofit,
reflectat ºi prin lipsa oligotermelor care
nu suportã uscã- ciunea. Speciile cele
mai frecvente sunt: Festuca supina,
Festuca glacialis, Silene acaulis, Primula
minima, Polygonum vivi- parum, Dryas
octopetala, Agrostis rupestris, Festuca
versicolor, Salix reticulata, Helianthemum
alpestre, Pedicularis verti- cillata etc.
Uneori habitatul se prezintã
fragmentar, fiind localizatã insular în
Potentillo chrysocraspedae – Festucetum
airoidis. În Retezat a fost descrisã aso-
ciaþia Oxytropido carpaticae – Onobry-
chidetum transsilvanicae Täuber 1987, în
care dominante sunt speciile: Onobrychis
transsilvanica, Oxytropis carpatica.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Kobresia myosuroides (Elyna myosu-
roides), Oxytropis carpatica. Specii
caracteristice: Kobresia myosuroides,
Achillea schurii. Alte specii importante:
Minuartia sedoides, Cerastium alpinum ssp.
lanatum, Erigeron uniflorus, Dianthus
glacialis, Carex atrata, Oxytropis halleri,
Minuartia gerardii, Potentilla crantzii, Carex
rupestris, Astragalus alpinus, Minuartia
verna, Gentiana nivalis, Helianthemum
alpestre, Minuartia verna, Leontopodium
alpinum, Pedicularis verticillata, Euphrasia
salisburgensis, Anthyllis alpestris, Poa
alpina, Agrostis alpina. Specii endemice:
Achillea schurii, Festuca bucegiensis,
Onobrychis transsilvanica.
Literaturã selectivã: Puºcaru et al.
1956, Beldie 1967; Puºcaru-Soroceanu
et al. 1981; Täuber 1987; Coldea 1991;
Coldea et al. 1997; Sanda et al. 1977,
2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R3602
Pajiºti sud-est carpatice de
coarnã (Carex curvula) ºi
Primula minima
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 36.341 Carex curvula grassland
PAL.HAB. 1999: 36.3413 Carpathian
Carex curvula grasslands
EUNIS: E4.34 Alpigenous acidophilous
grassland
Asociaþii vegetale: Primulo-Caricetum curvulae
Br.-Bl. 1926 em. Oberd.1957 (Syn. Caricetum
curvulae Brockm.-Jer. 1907).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare, Rebra,
Puzdra, Piatra Albã, Gãrgãlãu, Ineu,
Ineuþ), Munþii Cãlimani, Munþii Suhard.
Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi,
Munþii Piatra Craiului (Vf. Piscul
Baciului), Munþii Iezer- Pãpuºa, Munþii
Fãgãraº, Munþii Cibinului, Munþii Parâng,
Munþii Retezat, Munþii Þarcu, Munþii
Godeanu. Oltenia. Transilvania; în
etajele subalpin ºi alpin.
Suprafeþe: foarte mari (de ordinul a
1000–5000 ha).
Staþiuni: Altitudine: 1980–2500 m.
Clima: T = 0,5– -2,50C; P = 1350–1450
mm. Relief:
terenuri plane sau slab înclinate
Substrat: gresii, conglomerate. Soluri:
humosio- soluri puternic acide (pH =
4,2–4,4), cu troficitate redusã ºi cu regim
chiono-higrofil; profilul solului este redus
(10–20 cm).
Structura: Habitat primar, prezent în
aproape toate masivele lanþului
carpatic. Stratul ierbos: specia
caracteristicã ºi edificatoare Carex
curvula dominã masiv, având o acoperire
cuprinsã între 65–85%. Primula minima
are o prezenþã ridicatã, dar o acoperire
redusã. Speciile fidele habitatului sunt:
Agrostis rupestris, Avenula versicolor,
Festuca supina (diferenþialã geograficã),
Juncus trifidus, Sesleria bielzii, Geum
montanum, Ligusticum mutellina, Hieracium
alpinum, Potentilla ternata. În habitat sunt
prezente speciile rare: Armeria alpina ºi
Dianthuis glacialis ssp. gelidus.
Au fost descrise urmãtoarele
subasociaþii: bucegicum Puºcaru et al.
1956 din Bucegi; primuletosum minimae
Evd. Puºcaru et al. 1977 din Fãgãraº;
festucetosum supinae Puºcaru 1963 (Syn.:
Cariceto-Festucetum supinae Puºcaru et al.
1977) ºi seslerie- tosum coerulantis Evd.
Puºcaru et
D. Puºcaru 1969 din Fãgãraº ºi Cibin.
Stratul muscinal este reprezentat de:
Polytrichum alpinum, Polytrichum junipe-
rinum, Racomitrium lanuginosum. Stratul
lichenilor: Cetraria islandica, Thamnolia
vermicularis.
Valoare conservativã: redusã în general,
mare în habitatele unde este prezentã
specia Pedicularis exaltata (DH2).
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Carex curvula, Primula minima. Specii
caracteristice: Carex curvula, Oreochloa
disticha, Potentilla ternata, Loiseleuria pro-
cumbens. Alte specii importante: Pedicu-
laris exaltata, Vaccinium vitis-idaea, Vacci- nium
myrtillus, Campanula alpina, Phy- teuma
confusum, Luzula spicata, Sesleria coerulans,
Senecio carpaticus, Hiera- cium alpinum,
Pulsatilla alba, Minuartia sedoides,
Vaccinium gaultherioides.
Literaturã selectivã: Borza 1934; Ghiºa
1940; Safta 1943; Puºcaru et al. 1956;
Buia
et al. 1959, 1962; Samoilã 1960; Csürös et
al. 1964; Resmeriþã 1974, 1981; Boºcaiu
1971; Coldea et Pânzaru 1986; Alexiu
1998; Mihãilescu S. 2001; Popescu G.
et al. 2001; Coldea 1990, 1991;
Coldea et
al. 1997; Sanda et al. 1977, 2001; Sanda
2002; Mihãilescu S. 2005 (ined.).
Redactat: Simona Mihãilescu.
R3603
Pajiºti sud-est carpatice de
pãrul porcului (Juncus trifidus)
ºi
Oreochloa disticha
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6150 Siliceous alpine
and boreal grassland
EMERALD: –
CORINE: 36.34 Crooked-sedge swards
and related communities
PAL.HAB 1999: 36.3463 Carpathian
Juncus trifidus swards, 36.34632 Eastern
Carpathian Juncus trifidus swards EUNIS:
E4.3463 Carpathian Juncus trifidus
swards
Asociaþii vegetale: Oreochloo – Juncetum
trifidi Szafer et al. 1927 (Syn.: Juncetum
trifidi Buia et al. 1962; Rhododendro –
Juncetum trifidi Resmeriþã 1975; Junceto
trifidi – Vaccinietum Resmeriþã 1975).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (Coasta Netedã, ºaua Gãrgãlãu-
Galaþiu, vârfurile Pietrosul Mare, Momaia,
Golgota, Buhãiescu, Anieºul Mare,
Omul, Galaþiul, Ineu), Munþii Giumalãu,
Munþii Cãlimani, Munþii Þibleº. Carpaþii
Meridionali: Munþii Fãgãraº (vârfurile
Zârna-Negoiu), Munþii Cibinului, Valea
Sadului, Munþii Parâng, Munþii Retezat.
Oltenia; în etajele subalpin ºi alpin.
Suprafeþe: mari (de ordinul a 1000–
2000 ha).
Staþiuni: Altitudine: 1800–2500 m.
Clima: T = 1– -2,50C; P = 1300–1450
mm. Relief:
versanþi slab-puternic înclinaþi, cu
expoziþii variate, expuse vânturilor.
Substrat: gresii, conglomerate. Soluri:
humosiosoluri acide (pH = 4,2–4,5) ºi
foarte sãrace în elemente nutritive.
Structura: Habitat primar, cu caracter
xerofil-oligoterm. Stratul ierbos:
speciile caracteristice ºi edificatoare
Oreochloa disticha ºi Juncus trifidus se
gãsesc, de cele mai multe ori, în
raporturi de codo- minanþã pe suprafeþele
cu expoziþie nordicã, în timp ce pe
platouri dominã Juncus trifi- dus,
Oreochloa disticha fiind sporadicã. A fost
descrisã subasociaþia: bucegicum Beldie
1967, care este mai sãracã în specii
ºi se caracterizeazã prin lipsa speciei
Oreochloa disticha, iar din Fãgãraº au mai
fost descrise subasociaþiile festucetosum
supinae ºi festucetosum pictae E. Puºcaru et D.
Puºcaru 1969.
Stratul muscinal este reprezentat de:
Poly- trichum alpinum, Polytrichum
juniperinum, Dicranum scoparium. Stratul
lichenilor: Cetraria islandica, Thamnolia
vermicularis.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Oreochloa disticha, Juncus trifidus. Specii
caracteristice: Oreochloa disticha, Juncus
trifidus Carex curvula, Potentilla ternata,
Loiseleuria procumbens, Empetrum nigrum ssp.
hermafroditum. Alte specii importante:
Vaccinium vitis-idaea, Vaccinium myrtillus,
Campanula alpina, Festuca supina, Primula
minima, Agrostis rupestris, Avenula versi-
color, Phyteuma confusum, Luzula spicata,
Sesleria coerulans, Senecio carpaticus,
Hieracium alpinum, Pulsatilla alba, Minuartia
sedoides, Vaccinium gaultherioides.
Literaturã selectivã: Borza 1934; Ghiºa
E. 1940; Samoilã 1960, Buia et al. 1962;
Resmeriþã 1974, 1976, 1982; Puºcaru-
 Pajiºte montanã de pãrul porcului (Juncus trifidus)

Soroceanu et al. 1981; Resmeriþã et 2001; Sanda 2002; Mihãilescu S. 2005

Raþiu 1983; Coldea 1990, 1991; Coldea (ined.).
et al.
1997; Sanda et al. 1977, 2001; Drãgulescu Redactat: Simona Mihãilescu.
1995, Cristurean 2000; Popescu G. et al.
R3604
 Pajiºti sud-est carpatice de Staþiuni: Altitudine: 1550–2500 m.
pãruºcã (Festuca supina) ºi Clima: T = 3,0– -2,50C; P = 800 mm.
Potentilla ternata Relief: locuri

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 36.34 Crooked-sedge swards
and related communities
PAL.HAB 1999: 36.34322 Eastern
Carpathian Festuca airoides grasslands
EUNIS: E4.3432 Carpathian Festuca
airoides grasslands
Asociaþii vegetale: Potentillo
chrysocraspedae-Festucetum airoidis Boºcaiu
1971(Syn.: Festucetum supinae Domin 1933;
Potentillo (tenatae) – Festucetum supinae
Boºcaiu 1971; Antennario-Festucetum
sudeticae Dihoru 1975; As. Festuca supina-
Nardus stricta
ªerbãnescu 1939; As. Festuca supina Puºcaru
et al. 1959; Festuca supina- Deschampsia
flexuosa-Vaccinium myrtillus Puºcaru et al. 1959;
Festuca supina-Festuca rubra fallax Puºcaru et al.
1959; Festucetum supinae Vicol et al. 1971;
Festucetum supinae subalpinae Sillinger 1933).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

Rodnei (Faþa Cãtinului, Cobãºel,
vârfurile Rebra, Bãtrâna, Gardina,
Galaþiul, Cormaia, Ciºa), Vârfu Goru (jud.
Vrancea), Muntele Siriu. Carpaþii
Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici,
Piatra Arsã, Cocora, vârfurile Baba
Mare, Caraiman, Coºtila, Morarul,
Bucºoiu, Omu, Obârºia, Bãtrâna, Vf. cu
Dor, Furnica, Jepii Mari, Jepii Mici),
Muntele Gârbova, Munþii Iezer-Pãpuºa,
Munþii Piatra Craiului, Muntele Ciucaº,
Munþii Fãgãraº, Munþii Parâng, Munþii
Retezat, Munþii Þarcu, Munþii Godeanu,
Munþii Cernei, Valea Sadului, Valea
Sebeºului, Oltenia; în etajele subalpin ºi
alpin.

Suprafeþe: restrânse (de ordinul a 150–

200 ha).
plane, versanþi ºi coame moderat
înclinate pânã la repezi, uneori chiar
pe grohotiºuri fixate. Substrat:
cristalin, mai rar calcaros. Soluri:
spodisoluri sau humosiosoluri, puþin
profunde pânã la superficiale, foarte
acide sau slab acide (pH = 4,1–4,5),
adeseori bogate în humus, reavene
pânã la uscate.

Structura: Habitat alpin, prezintã cel

mai evoluat stadiu de înþelenire din
etajul alpin, fiind considerat ca un
relict glaciar. Stratul ierbos: specia
edificatoare Festuca supina (F. airoides)
prezintã o acoperire foarte mare. Prin
practicarea pãºunatului intensiv,
pajiºtile edificate de Festuca supina ºi
Potentilla ternata (P. aurea ssp.
chrysocraspeda), se degradeazã ºi evo-
lueazã cãtre Nardetum strictae alpinum sau
subalpinum. Au fost semnalate urmã-
toarele subasociaþii: agrostidetosum
rupestris Csûrös 1957, Beldie 1967 din
Bucegi; poëtosum mediae Evd. Puºcaru
et D. Puºcaru 1969 descrisã din Munþii
Fãgãraº, nardetosum-cetrarietosum Borza
1959, din Valea Sebeºului, nardetosum
strictae Puºcaru et al. 1956 din Munþii
Fãgãraº ºi Munþii Rodnei, vaccinietosum
myrtilli Puºcaru 1963 din Fãgãraº ºi Ciucaº,
seslerietosum Puºcaru et al. 1956 ºi
juncetosum Puºcaru et al. 1956 din
Bucegi. La subasociaþia seslerietosum
Puºcaru et al. 1956 se încadreazã, ca
sinonimã, asociaþia. Seslerio(bielzii)-
Juncetum trifidi Boºcaiu 1970. Stratul
muscinal: Polytrichum alpinum, Polytrichum
juniperinum. Stratul lichenilor: Cetraria
islandica, Thamnolia vermicularis.

Valoare conservativã: mare, habitat

endemic, în special unde este
prezentã specia Iris aphylla ssp.
hungarica (DH2).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Potentilla ternata (P. aurea ssp. chryso-
craspeda), Festuca supina (F. airoides).
Specii caracteristice: Potentilla ternata,
Festuca supina. Alte specii importante:
Iris aphylla ssp. hungarica, Primula minima,
Sesleria coerulans, Phyteuma confusum,
 Geum montanum în pajiºte de pãruºcã
Agrostis rupestris, Oreochloa disticha,
Campanula alpina, Avenula versicolor, Carex
curvula, Luzula spicata, Juncus trifidus, Poa
media, Hieracium alpinum, Pulsatilla alba,
Minuartia sedoides, Vacci- nium
gaultherioides, Loiseleuria pro- cumbens,
Campanula serrata, Antennaria dioica,
Campanula patula ssp. abietina, Geum
montanum, Ligusticum mutellina, Viola
declinata, Nardus stricta, Phleum alpinum,
Festuca nigrescens, Poa alpina.
Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956;
Csürös et al. 1956; Buia et al. 1959,
1962; Beldie 1967; Todor et Culicã 1967;
Boºcaiu 1971; Resmeriþã 1974; Dihoru
1975; Puºcaru-Soroceanu 1981;
Resmeriþã
et Raþiu 1983; Coldea 1990;
Drãgulescu
1995, Alexiu 1998; Coldea et al. 1997;
Sanda et al. 1977, 2001; Popescu G. et
al. 2001, Mihãilescu S. 2001; Sanda 2002;
Mihãilescu S. 2004, 2005 (ined.).
Redactat: Simona Mihãilescu.
R3605
Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº
cu colþi (Festuca versicolor) ºi
Sesleria rigida ssp. haynaldiana
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6170 Alpine and
subalpine calcareous
grasslands EMERALD: –
CORINE: 36.4 Alpine and subalpine
calciphilous grasslands
PAL.HAB 1999: 36.43922 East
Carpathian Festuca versicolor grasslands
EUNIS: E4.4392 East Carpathian
calciphile stepped grasslands
Asociaþii vegetale: Seslerio – Festucetum
versicoloris Beldie 1967 (Syn.: Festucetum
versicoloris Puºcaru et al. 1956;
Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó
1944).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (Corongiºul Mic, Corongiºul Mare,
Vf. Faþa Cãtinului, Vf. Mihãiasa).
 Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Colþii
Obârºiei, vârfurile Baba Mare, Jepii
Mari, Caraiman, Colþii Morarului,
Strunga, Bucºoiu), Munþii Piatra
Craiului, Munþii Fãgãraº, Munþii Retezat;
în etajele subalpin
ºi alpin.
Suprafeþe: mari, de ordinul 500–1000
ha.
Staþiuni: Altitudine: 2100–2500 m.
Clima: T = -0,6– -2,50C; P = 1400–1450
mm. Relief:
pante mai mult sau mai puþin înclinate,
într-un microclimat caracterizat printr-o
puternicã insolaþie, în locurile
adãpostite de acþiunea intensã a
vânturilor. Substrat: calcare,
conglomerate calcaroase. Soluri:
rendzine bogate în humus, amestecate
cu sfãrâmãturi de calcar, care asigurã
saturaþia în carbonat de calciu, astfel
încât reacþia se menþine neutrã sau
slab alcalinã (pH = 7–7,4).
Structura: Habitat primar. Stratul ierbos:
dintre speciile care definesc habitatul
menþionãm: Helianthemum alpestre,
Alyssum repens, Cerastium transsilvanicum,
Dianthus tenuifolius, Oxytropis carpatica,
Calamintha alpina ssp. baumgateni. A fost
descrisã subasociaþia seslerietosum
haynaldianae Beldie 1967 (Syn.: Seslerio-
Festucetum versicoloris calcicolum Beldie
1967) care se recunoaºte prin prezenþa
constantã a speciilor Sesleria rigida ssp.
haynaldiana ºi Carex sempervirens, la care se
adaugã adesea Festuca saxatilis.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Festuca versicolor, Sesleria rigida ssp.
haynaldiana. Specii caracteristice: Festuca
versicolor, Sesleria rigida ssp. haynaldiana,
Cerastium transsilvanicum. Alte specii
importante: Bupleurum falcatum ssp.
cernuum, Carduus kerneri, Festuca ame-
thystina, Potentilla crantzii, Androsace
lactea, Sesleria bielzii, Helianthemum
nummularium ssp. tomentosum, Festuca
saxatilis, Asperula capitata, Biscutella
laevigata, Anthyllis alpestris, Aster alpinus,
Campanula cochleariifolia, Carex semper-
140
virens, Cerastium alpinum, Minuartia verna,
Nigritella nigra, Scabiosa lucida, Dryas
octopetala, Euphrasia salisburgensis,
Festuca saxatilis, Festuca violacea, Galium
anisophyllon, Gypsophila petraea, Hiera- cium
villosum, Pedicularis verticillata, Phyteuma
orbiculare, Poa alpina, Seseli libanotis. Specii
endemice: Achillea schurii, Cerastium
transsilvanicum, Dianthus calli- zonus,
Eritrichium nanum ssp. jankae, Dianthus
spiculifolius, Dianthus tenuifolius, Koeleria
transsilvanica, Linum perenne ssp.
extraaxilare, Onobrychis transsilva- nica,
Thlaspi dacicum, Thesium kerne- rianum,
Thymus comosus, Thymus pulche- rrimus.
Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956;
Beldie 1967; Puºcaru-Soroceanu et al.
1981; Coldea 1990, 1991, 1993;
Coldea
et al. 1997; Sanda et al. 1997, 2001;
Mihãilescu S. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R3606
Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº
de stânci (Festuca saxatilis)
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6170 Alpine and
subalpine calcareous grassland
EMERALD: –
CORINE: 36.4 Alpine and subalpine
calciphilous grasslands
PAL.HAB 1999: 36.43921 East
Carpathian sesleria-evergreen sedge
grasslands; 36.43924 East Carpathian
Festuca flaccida grasslands
EUNIS: E4.4 Calcareous alpine and
subalpine grasslands
Asociaþii vegetale: Festucetum saxatilis
Domin 1933 (Syn.: Festucetum saxatilis
Puºcaru et al. 1956; Seslerio – Festucetum
saxatilis Beldie 1967; Festucetum saxatilis
subalpinum auct. roman.; Caricetum
sempervirentis Beldie 1967 p.p.); Festuco
saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu
et Sanda 1989; Festucetum flaccidae Coldea
1984.
Rãspândire: Saca, Corongiºul
Carpaþii Orientali: Mic, Corongiºul
Munþii Rodnei (Vf. Mare, Nedeia
Þãranului), Munþii fost semnalate versi- color, Dianthus
Rarãu, Muntele urmãtoarele tenuifolius, De asemenea,
subasociaþii: Androsacea lactaea, sunt bine
Hãºmaºu Mare,
semperviretosum I. Carduus kerneri ºi reprezentate spe-
Muntele Siriu.
Pop 1968; Achillea schurii. ciile din
Carpaþii
poëtosum nemoralis Seslerietalia, care
Meridionali:
(Beldie 1967) alcãtuiesc nucleul
Munþii Bucegi,
I. Pop 1968 (Syn.: central al acestor
Munþii Ciucaº, fitocenoze.
Festuca saxatilis –
Muntele În gruparea
Poa nemoralis
Postãvarul, Festuco saxatilis-
Beldie 1967);
Muntele Gârbova, seslerietosum bielzii Seslerion bielzii, în
Munþii Piatra I. Pop 1968; Munþii Rodnei
Craiului, Munþii seslerietosum (Corongiº, Coasta
Fãgãraº, Munþii haynal- dianae I. Netedã), a fost
Retezat; Oltenia; Pop 1968 (Syn.: descrisã asociaþia
în etajele subalpin Seslerio- Festu- cetum
ºi alpin. Festucetum saxatilis flaccidae care
Beldie 1967). Ca prezintã un numãr
Suprafeþe: relativ faciesuri sunt de specii comune
mari (< 1000 ha). citate urmãtoarele: cu Festucetum
carico- sum saxatilis, dar în
Staþiuni: sempervirentis care Festuca nitida
Altitudine: 1200– Pawl. 1936; sesle- ssp. flaccida este
2300 m. Clima: T rietosum dominantã.
= 4,0– -2,50 C; P = coerulantis Raclaru
1100–1450 mm. 1967; caricosum Valoare
Relief: montanae ªtefurac conservativã:
stãnci calcaroase 1941; dryadetosum mare, habitat
octopetalae ªtefurac endemic.
însorite. Substrat:
1941. Gruparea
stânci calcaroase.
Festuco saxatilis – Compoziþie
Soluri: rendzine, Trisetetum floristicã: Specii
superficiale, cu o (macotrichum) edificatoare:
reacþie slab acidã Popescu et Sanda Festuca saxatilis (F.
pânã la neutrã 1989 a fost rupicola ssp.
(pH = 6,4–6,8), semnalatã din saxatilis). Specii
uneori chiar slab Munþii Piatra caracteristice:
bazicã. Craiului – Vf. Festuca saxatilis,
Turnu. În cadrul Festuca nitida ssp.
Structura: Stratul asociaþiei dominã, flaccida, Dianthus
ierbos: alãturi de de regulã, Trisetum tenuifolius. Alte
specia macrotrichum, specii importante:
caracteristicã alãturi de care în Sesleria bielzii,
Festuca saxatilis, afarã de Festuca Helianthemum
ca înso- þitoare rupicola ssp. saxa- nummularium ssp.
ale grupãrii, tilis ca specie tomentosum, Festuca
amintim: Dianthus edificatoare. Se flaccida, Festuca
tenuifolius, Carex mai întâlnesc versicolor, Alyssum
sempervirens, numeroºi taxoni repens, Carduus
caracteristici kerneri, Festuca
Polygo- num
amethystine,
viviparum, Sesleria alianþei Festuco
Sesleria rigida ssp.
rigida ssp. saxatilis-Seslerion
haynaldiana,
haynaldiana, bielzii ca: Linum
Primula elatior ssp.
Cruciata glabra, perenne ssp. carpatica,
Scabiosa lucida. Au extraaxilare, Festuca Centaurea
141
 kotschyana, Mititelu 1996;
Cerastium Popescu G. et al.
arvense ssp. 2001; Coldea
calcicolum, 1984, 1990,
Potentilla 1991; Coldea et
crantzii, Poa al. 1997; Sanda
rehmanii,
et al. 2001;
Centaurea
pinnatifida, Sanda 2002.
Trisetum fuscum,
Carex sempervirens, Redactat: Simona
Phyteuma Mihãilescu.
orbiculare, Bartsia
alpina, Galium
anisophyllon, Poly-
gonum viviparum,
Myosotis alpestris,
Pedi- cularis
verticillata,
Hieracium
villosum,
Helianthemum
nummularium ssp.
grandi- florum,
Carex atrata.
Specii
endemice:
Dianthus
spiculifolius,
Dianthus tenuifolius,
Koeleria
transsilvanica,
Linum perenne ssp.
extraaxilare,
Onobrychis
transsilva- nica,
Thlaspi dacicum,
Thesium kerne-
rianum Thymus
pulcherrimus.

Literaturã
selectivã:
Puºcaru et al.
1956; Beldie
1967; Raclaru
1967; Dihoru
1975; Paucã et
al. 1960; Fink
1977; Todor et
Culicã 1967;
Sanda et al.
1977; Puºcaru-
Soroceanu et al.
1981; Popescu
A. et Sanda
1989; Nechita et
140

Allium victorialis în pajiºti sud-est carpatice
R3607
Pajiºti sud-est carpatice de
Festuca amethystina ºi
Dianthus tenuifolius
Corespondenþe:
Natura 2000: 6170 Alpine and subalpine
calcareous grassland
EMERALD: –
CORINE: 36.43 Stepped and garland
grassland
PAL.HAB 1999: 36.43923 East Carpathian
Festuca amethystina grasslands
EUNIS: E4.4392 East Carpathian calciphile
stepped grasslands
Asociaþii vegetale: Diantho tenuifolii –
Festucetum amethystinae (Domin 1933)
Coldea 1984 (Syn.: Festucetum amethystinae
Puºcaru et al. 1956; Festucetum
amethystinae transsilvanicum Nyárády 1967).
14
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei, Munþii Rarãu, Muntele Hãºmaºu
Mare, Piatra Singuraticã, Munþii
Ciucului, Muntele Siriu. Carpaþii
Meridionali: Munþii Bucegi, Munþii
Fãgãraº; în etajele subalpin
ºi alpin.
Suprafeþe: (> 100 ha).
Staþiuni: Altitudine: 1500–2200 m.
Clima: T = 3,2– -1,50 C; P = 1200–1450
mm. Relief:
versanþii calcaroºi, însoriþi, pe pante
încli- nate de 10–450. Substrat: calcaros.
Soluri: rendzine cu pH = 5,8–7,5.
Structura: Habitat xerofil. Stratul ierbos:
speciile caracteristice ºi dominante ale
asociaþiei sunt endemite carpatice,
Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius,
având, ca însoþitoare mai frecvente, pe:
Poa violacea, Poa nemoralis, Scorzonera rosea,
Polygonum viviparum, Trifolium repens,
Potentilla ternata, Bartsia alpina, Aster
alpinus, Calamintha alpina, Festuca
airoides, Agrostis rupestris. Biotopurile
adãpostite de vânt, unde cantoneazã
aceste fitocenoze, fac ca în compoziþia
lor cenoticã sã participe ºi specii
comune asociaþiilor caracteristice
platourilor aco- perite cu un strat gros
de zãpadã. Au fost descrise faciesul cu
Poa violacea ºi faciesul caricosum montanae
Domin 1933 (Syn.: Cariceto-Festucetum
amethystinae
A. Nyárády 1963).
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Festuca amethystina, Dianthus tenuifolius.
Specii caracteristice: Festuca amethystina,
Dianthus tenuifolius. Alte specii: Sesleria
bielzii, Helianthemum nummularium ssp.
tomentosum, Festuca saxatilis, Festuca
versicolor, Alyssum repens, Carduus
 Dianthus spiculifolius în comunitãþi de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius

kerneri, Festuca amethystine, Sesleria rigida

ssp. haynaldiana, Primula elatior ssp. R3608
carpatica, Centaurea kotschyana, Cerastium Pajiºti sud-est carpatice de
arvense ssp. calcicolum, Potentilla Scorzonera rosea ºi
thuringiaca, Poa rehmanii. Specii Festuca nigrescens
endemice: Cerastium transsilva- nicum,
Centaurea pinnatifida, Dianthus spiculifolius,
Dianthus tenuifolius, Koeleria transsilvanica,
Linum perenne ssp. extra- axilare, Onobrychis
transsilvanica, Thlaspi dacicum, Thymus
pulcherrimus.

Literaturã selectivã: Puºcaru et al.

1956; Andrei M. 1963; Raclaru
1967;
Beldie 1967; Dihoru 1975; Puºcaru-
Soroceanu et al. 1981; Resmeriþã 1985;
Nechita et Mititelu 1996; Coldea 1991;
Coldea et al. 1997; Sanda et al. 2001;
Sanda 2002.

Redactat: Simona Mihãilescu.

 Corespondenþe:
NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus
grasslands, in siliceous substrates in
mountain areas (and submontan areas, in
Continental Europe)
EMERALD: –
CORINE: 36.31 Alpic mat-grass swards
and related communities
PAL.HAB 1999: 36.3172 Eastern
Carpathian mat-grass swards
EUNIS: E4.31 Alpic Nardus stricta swards
and related communities; E4.3172
Eastern Carpathian mat-grass swards
Asociaþii vegetale: Scorzonero roseae –
Festucetum nigricantis (Puºcaru et al.
1956) Coldea 1978 (Syn.: Festucetum rubrae
fallax Puºcaru et al. 1956, Festucetum
rubrae montanum Csürös et Resmeriþã
1960).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Specia Nardus stricta are o constanþã

Maramureºului, Munþii Rodnei, Munþii
Cãlimani, Munþii Rarãu, Lãcãuþi-
Izvoarele Putnei (Jud. Vrancea).
Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi,
Munþii Gârbova, Munþii Iezer-Pãpuºa,
Munþii Piatra Craiului, Munþii Fãgãraº,
Munþii Retezat, Munþii Parâng. Oltenia.
Carpaþii Occidentali: Pietrele Albe
(Vlãdeasa); în regiunea montanã ºi
etajele subalpin ºi alpin.
Suprafeþe: 1000–2000 ha.
Staþiuni: Altitudine: 900–2340 m.
Clima: T = 6,0– -1,50C; P = 950–1450
mm. Relief:
versanþi, platouri. Substrat: diferit.
Soluri: disticambosoluri, cu profil scurt ºi
saturate în baze (20–25%) ºi pH = 4–4,5.
ridicatã ºi o acoperire între 5–10%. Au fost
descrise subasociaþia typicum, care este
întâlnitã în etajul montan superior, cu
numeroase specii caracte- ristice pentru
Caricetalia curvulae ºi sub- asociaþia
festucetosum airoidis Coldea 1987, prezentã
în etajul subalpin, cu nume- roase specii
microterme ºi cu diferenþialele ecologice
Festuca supina, Agrostis rupestris
ºi Avenula versicolor. Stratul muºchilor –
redus, numãrul de specii este mic,
menþio- nãm: Polytrichum commune,
Polytrichum juniperinum.
Valoare conservativã: moderatã; habi- tat
endemic sud-est carpatic ºi prioritar
european; mare numai în fitocenozele
unde este prezentã specia Tozzia carpa-
thica (DH2).

Structura: Habitat mesofil ºi mesohigrofil,

de pajiºte secundarã dezvoltatã în urma
defriºãrii pãdurilor de molid. Stratul
arbustiv
– foarte redus; în pajiºti pãtrund specii
arbustive, dintre care: Vaccinium myrtillus,
Vaccinium vitis-idaea. Stratul ierbos – domi-
nant, speciile caracteristice Scorzonera
rosea ºi Campanula abietina definesc
caracterul regional al grupãrii. Specia
edificatoare Festuca nigrescens realizeazã o
acoperire cuprinsã între 35–85%. În
structura floristicã sunt prezente
numeroase specii mezofile,
caracteristice pentru Arrhenatheretea.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Scorzonera rosea, Festuca nigrescens. Literaturã selectivã: Csürös et Resmeriþã
Specii caracteristice: Scorzonera rosea, 1960; Csürös 1963; Buia et al. 1962;
Festuca nigrescens, Viola declinata, Poa Raclaru
media. Alte specii importante: Tozzia carpa- 1967; Puºcaru et al. 1956; Puºcaru-
thica, Geum montanum, Potentilla ternata, Soroceanu 1981; Todor et Culicã 1967;
Campanula serrata, Geum montanum, Sârbu I. et al. 1999; Alexiu 1998;
Ligusticum mutellina, Gentiana kochiana, Mihãilescu
Hieracium aurantiacum, Hipochoeris
S. 2001; Popescu G. et al. 2001;
uniflora, Thymus balcanus, Antennaria
dioica, Carex ovalis, Euphrasia stricta, Coldea 1987, 1990, 1991; Sanda et al.
Hieracium pillosela, Potentilla erecta, Luzula 2001; Sanda 2002; Mihãilescu S. 2003–
sudetica, Thymus pulegioides, Alchemilla 2005 (ined.).
glaucescens, Danthonia decumbens,
Hypericum umbellatum, Arnica montana, Redactat: Simona Mihãilescu.
Luzula campestris, Alchemilla flabellata,
Polygala vulgaris, Nigritella rubra. Nigritella rubra în pajiºte de Scorzonera rosea ºi
Festuca nigrescens
Valea Feneºului, Valea Sebeºului,
R3609 Vlãdeasa. Transilvania; în regiunea
Pajiºti sud-est carpatice de montanã ºi etajele subalpin
þãpoºicã (Nardus stricta) ºi alpin inferior.
ºi Viola declinata
Suprafeþe: 1000–2000 ha.
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus
grasslands, in siliceous substrates in Staþiuni: Altitudine: 800–2070 m. Clima:
mountain areas (and submontan areas, T = 6,0–00C; P = 900–1400 mm. Relief:
in Continental Europe) platouri, versanþi, vãi ºi coaste domoale
EMERALD: – pânã la moderat înclinate. Substrat:
CORINE: 36.31 Alpic mat-grass swards
acid. Soluri: spodisoluri cu profil scurt,
and related communities
PAL.HAB 1999: 36.3172 Eastern
Carpathian mat-grass swards
EUNIS: E4.31 Alpic Nardus stricta swards
and related communities; E4.3172
Eastern Carpathian mat-grass swards
Fitosociologie: Violo declinatae – Nardetum
Simon 1966 (Syn.: Nardetum strictae
montanum Resmeriþã et Csürös 1963,
Nardetum strictae alpinum Buia et al. 1962,
Nardetum alpigenum austro – carpaticum
Borza 1959).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

Maramureºului, Munþii Rarãu, Lãcãuþi-
Izvoarele Putnei (Jud. Vrancea); Vf.
Goru (Jud. Vrancea), Muntele Siriu,
Muntele Penteleu. Carpaþii Meridionali:
Munþii Bucegi, Muntele Gârbova, Munþii
Piatra Craiului, Munþii Iezer-Pãpuºa, sãrace în baze (5–10%), slab aerate ºi
Munþii Fãgãraº, Munþii Parâng, Munþii acide pH = 3,6–4,5.
Retezat. Oltenia. Carpaþii Occidentali:
Structura: Habitat oligotrof, xerofil,
acidofil. Stratul arbustiv – foarte redus;
în pajiºti pãtrund specii arbustive, dintre
care: Vacci- nium myrtillus, Vaccinium vitis-
idaea. Stratul ierbos: specia
caracteristicã carpato- balcanicã Viola
declinata are o acoperire redusã, mai
ales în grupãrile unde Nardus stricta
are o acoperire de pânã le 95%, este
monodominantã ºi numãrul de specii
din compoziþia floristicã este foarte
mic. Specia Festuca nigrescens are o
constanþã ridicatã, dar cu o acoperire
de pânã la 5%. Au fost descrise
subasociaþiile typicum, care este
întâlnitã în etajul montan superior ºi
festucetosum airoidis Coldea 1987,
prezentã în etajul subalpin, cu
numeroase specii microterme ºi cu
dife- renþialele ecologice. Stratul
muºchilor este redus, iar numãrul de
specii mic; menþionãm: Polytrichum
commune, Poly- trichum juniperinum,
Dicranum scopa- rium, Pleurozium schreberi,
Hylocomium splendens.
Valoare conservativã: moderatã; habi-
tat prioritar european.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Viola declinata, Nardus stricta. Specii
caracteristice: Viola declinata, Nardus
stricta, Scorzonera rosea, Poa media. Alte
specii importante: Hieracium aurantiacum,
Hypochoeris uniflora, Calluna vulgaris,
Campanula serrata, Geum montanum,
Ligusticum mutellina, Potentilla ternata,
Campanula abietina, Leucorchis albida, Genista
sagittalis, Festuca nigrescens, Antennaria
dioica, Luzula campestris, Carex ovalis,
Polygala vulgaris, Euphrasia stricta,
Hieracium pilosella, Hieracium lactucella,
Potentilla erecta, Luzula sude- tica, Alchemilla
glaucescens, Alchemilla flabellate, Carex
pallescens, Danthonia decumbens, Hypericum
maculatum, Arnica montana.

Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Arnica montana în pajiºte de þãpoºicã (Nardus

stricta) ºi Viola declinata
1956, Buia et al. 1959, 1962; Resmeriþã
1963, Resmeriþã et al. 1963; Raclaru
1967; Todor et Culicã 1967; Csürös et
Resmeriþã 1970; Dihoru 1975; Raclaru
1967; Puºcaru-Soroceanu 1981; Hodiºan
1968, Sârbu I. et al. 1999; Alexiu 1998;
Mihãilescu S. 2001; Popescu G. et al.
2001; Coldea 1987, 1990, 1991; Sanda
et al.
1977, 2001; ªtefan N. et al. 1999; Sanda
2002; Mihãilescu S. 2003–2005 (ined.).

Redactat: Simona Mihãilescu.

R3610
Pajiºti sud-est carpatice de
Poa media
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 36.31 Alpic mat-grass swards
and related communities
PAL.HAB 1999: 36.3172 Eastern
Carpathian mat-grass swards
EUNIS: E4.31 Alpic Nardus stricta swards
and related communities
Asociaþii vegetale: Poëtum mediae Csürös et
al. 1956.
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Maramureºului, Munþii Rodnei (Faþa
vf. Rebra, Vf. Puzdra, Buhãiescu, Vf.
Puzdra,
ªaua Anieº-Galaþiul, Cãldarea Gropile,
Cãldarea Buhãiescu). Carpaþii
Meridionali: Munþii Bucegi (Piatra Arsã),
Munþii Fãgãraº, Munþii Retezat, Munþii
Parâng; în etajul subalpin.
Suprafeþe: mici (100 ha).
Staþiuni: Altitudine: 1800–2000 m.
Clima: T = 0,7– -0,00C; P = 950–1450
mm. Relief:
versanþi, platouri. Substrat: diferit.
Soluri: humosiosoluri, bogate în
substanþe nutri- tive ºi reacþie acidã pH
= 5.
Structura: Habitat mesotrof. Stratul
arbustiv – foarte redus; în pajiºti
pãtrund specii arbustive, dintre care:
Vaccinium uligi- nosum. Stratul ierbos-
dominant. Specia caracteristicã ºi
edificatoare Poa media are o acoperire
medie de 60% ºi prezintã o constanþã
ridicatã. Menþionãm prezenþa unor specii
chiono-higrofile: Ranunculus crenatus,
Gnaphalium supinum. Grupãrile cu Poa
media prezintã numeroase specii
caracteristice pentru Potentillo-Nardion ºi
Caricetalia curvulae.
Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Popescu 1996; Coldea 1990, 1991;

Poa media. Specii caracteristice: Poa Coldea et al.
media, Viola declinata. Alte specii: Nardus 1997; Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
stricta, Agrostis rupestris, Avenula versi-
color, Geum montanum, Potentilla ternata, Redactat: Simona Mihãilescu.
Campanula serrata, Campanula abietina,
Plantago atrata, Pedicularis verticillata,
Leontodon croceus, Veronica alpine, Vero- nica
officinalis, Alchemilla glabra, Cerastium fontanum
ssp. triviale, Cardaminopsis halleri ssp.
ovirensis, Euphrasia minima, Hypo- choeris
uniflora, Vaccinium uliginosum, Alchemilla
obtuse, Hieracium aurantiacum, Phleum alpinum
ssp. commutatum, Antho- xantum odoratum,
Alchemilla flabellate, Achillea stricta, Festuca
nigrescens, Ante- nnaria dioica, Achillea distans,
Alchemilla xanthochlora, Luzula multiflora,
Leuchoris albida, Hypericum richeri ssp.
grisebachii. Specii endemice: Lychnis
nivalis, Thlaspi dacicum.

Literaturã selectivã: Csürös et al. 1956,

Buia et al. 1962 Resmeriþã 1975,
Puºcaru- Soroceanu et al. 1981, Sanda et
 nordicã. Substrat:
R3611
Pajiºti sud-est carpatice de
coada iepurelui (Sesleria
rigida ssp. haynaldiana) ºi
rogoz (Carex sempervirens)

Corespondenþe:
NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine
calcareous grassland
EMERALD: –
CORINE: 36.4 Alpine and subalpine
calciphilous grassland
PAL.HAB 1999: 36.43921 East Carpathian
sesleria-evergreen sedge grasslands
EUNIS: E4.4392 East Carpathian calciphile
stepped grasslands
Asociaþii vegetale: Seslerio haynaldianae
– Caricetum sempervirentis Puºcaru et al.
1956 (Syn.: Seslerietum haynaldianae
sempervirentis Puºcaru et al. 1950,1956;
Seslerietum rigidae retezaticum Csûrös et al.
1956; Seslerietum rigidae biharicum Csûrös
1963, Resmeriþã 1965);
Seslerio haynaldianae – Saxifragetum
rochelianae Boºcaiu 1971 (Syn.: Seslerietum
rigidae retezaticum Csürös 1956); Seslerio
rigidae – Saxifragetum rochelianae Gergely
1967;
Seslerio heuflerianae – Caricetum
sempervirentis Coldea 1984 (Syn.:
Seslerietum heuflerianae auct. rom.).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

Rodnei, Munþii Rarãu, Muntele
Hãºmaºu Mare. Carpaþii Meridionali:
Munþii Bucegi, Munþii Piatra Craiului,
Muntele Postãvarul, Munþii Ciucaº,
Munþii Fãgãraº, Munþii Vâlcanului,
Munþii Retezat, Munþii Þarcu, Munþii
Godeanu. Carpaþii Occidentali: Munþii
Cernei (Cheia Prisãcinei), Pietrele Albe
(Vlãdeasa), Cheile Râmeþului, Colþii
Trascãului; în etajele subalpin ºi alpin.

Suprafeþe: 1000-2000 ha.

Staþiuni: Altitudine: 1500–2400 m.

Clima: T = 2,5– -2,50C; P = 1200–1450
mm. Relief:
stânci calcaroase, brâne, versanþi
diferiþi, însoriþi sau cu expoziþie
calcaros. Soluri: rendzine, cu conþinut
bogat de carbonat de calciu ºi grad
ridicat de saturaþie în baze, cu o
reacþie neutrã (pH = 6,8–7).

Structura: Habitat mezoterm-heliofil, alianþa Micromerion pulegii.

compoziþia floristicã cuprinde un grup
ridicat de specii relictare termofile.
Stratul ierbos: în cadrul acestor grupãri
dominã Sesleria rigida ssp. haynaldiana ºi
Carex sempervirens, alãturi de care, în
diferite masive muntoase, pot sã fie
codominante alte specii precum:
Saxifraga marginata
ºi Sesleria heufleriana. Speciile compo-
nente, în majoritatea lor, sunt aceleaºi
ca
ºi la celelalte asociaþii din alianþa Festuco
saxatilis-Seslerion bielzii, cu deosebire cã,
alãturi de elementele caracteristice xerofile
ºi termofile, se întâlnesc ºi o seamã de
specii mezofile cum sunt: Geranium
coeruleatum, Astragalus frigidus, Centaurea
pinna- tifida. Se remarcã prezenþa a
numeroase endemite carpatice în
structura acestor fitocenoze.
– În Bucegi au fost descrise faciesurile
cu: Festuca versicolor, Sesleria rigida
ssp. haynaldiana, Carex sempervirens,
Festuca saxatilis, Poa violacea; ultimele
douã faciesuri sunt menþionate ºi din
Masivul Ciucaº.
– Grupãrile cu Saxifraga marginata care
au fost identificate în Masivul
Godeanu
ºi în bazinul superior al Motrului
(Munþii Vâlcanului), constituie un
omolog ceno- tic de altitudini mai
mari al asociaþiei Seslerio rigidae-
Saxifragetum rochelianae Gergely 1967.
Nucleul central al grupã- rilor este
constituit de specii caracte- ristice
ordinului Seslerietalia, precum: Carex
sempervirens, Galium aniso- phyllum,
Saxifraga moschata, Dryas octo- petala,
Helianthemum alpestre, Euphrasia
salisburgensis. Grupãrile de pe Valea
Cernei prezintã numeroase specii din

Trollius europaeus în
pajiºte de coada iepurelui ºi
rogoz
elatior ssp. carpatica, Centaurea kotschy- ana,
Cerastium arvense ssp. calcicolum, Potentilla
thuringiaca, Poa rehmanii, Anthyllis
alpestris, Hedysarum hedysa- roides,
Carduus kerneri, Alyssum repens, Geranium
coerulatum, Calamintha alpina ssp.
baumgarteni, Bromus riparius ssp.
barcensis, Trollius europaeus. Specii
endemice: Centaurea pinnatifida, Cerastium
transsilvanicum, Dianthus spiculifolius,
Dianthus tenuifolius, Koeleria transsilvanica,
Linum perenne ssp. extraaxilare, Onobry- chis
transsilvanica, Thlaspi dacicum, The- sium
kernerianum Thymus pulcherrimus.
Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956;
Csürös et al. 1956; Paucã et al. 1960;
Csürös 1963; Beldie 1967; Gergely
1967; Boºcaiu 1971; Fink 1977; Sanda
et al. 1977; Maloº 1977; Puºcaru-
Soroceanu
et al. 1981; Coldea 1984, 1990, 1991,
1993; Coldea et al. 1997; Sanda et al.
2001; Mihãilescu S. 2001; Sanda 2002;
Mihãilescu S. 2004, 2005 (ined.).
Redactat: Simona Mihãilescu.
– Gruparea Seslerio heuflerianae-
Caricetum sempervirentis vegeteazã în
Munþii Rodnei. Pe lângã cele douã
specii codominante, Sesleria heufleriana
ºi Carex sempervirens, un rol important, în
compoziþia floristicã a fitocenozelor
respective, îl deþin speciile daco-
balcanice caracteristice alianþei Festuco
saxatilis- Seslerio bielzii.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Sesleria rigida ssp. haynaldiana, Carex
sempervirens. Specii caracteristice: Sesle-
ria rigida ssp. haynaldiana, Carex semper-
virens, Saxifraga marginata, Sesleria heufle-
riana. Alte specii importante: Dianthus
tenuifolius, Helianthemum nummularium ssp.
tomentosum, Festuca saxatilis, Aly- ssum
repens, Festuca amethystine, Primula
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Maramureº, Munþii Rodnei, Munþii
Rarãu, Muntele Hãºmaºu Mare, Masivul
Ceahlãu. Carpaþii Meridionali: Munþii
Bucegi, Muntele Gârbova, Muntele
Postãvaru, Munþii Piatra Craiului,
Munþii Ciucaº, Munþii Fãgãraº, Munþii
Cibin, Munþii Parâng, Munþii
Vâlcanului, Munþii Þarcu; în etajele
subalpin ºi alpin inferior.
Suprafeþe: mari, de ordinul 1000–2000 ha.
Staþiuni: Altitudine: 1650–2200 m.
Clima: T = 2,0– -1,50C; P = 1200–
1450 mm.
Relief: stânci calcaroase însorite, în
unele cazuri, umbrite. Substrat:
calcaros. Soluri: soluri rankere, bogate
în schelet, ade- seori slab înþelenite, cu
pH = 5,8–7,5.
Structura: Habitat mozaicat, datorat neuni-
formitãþii terenurilor pe care se
dezvoltã. Stratul ierbos: speciile
edificatoare ºi caracte- ristice sunt Carex
sempervirens ºi Sesleria bielzii, alãturi de
care, cu constanþã ridi- catã, se mai
întâlnesc: Astragalus alpinus, Sausurea
alpina, Cerastium transsilva- nicum,
Androsace chamaejasme, Astra- galus frigidus,
Bartschia alpina, Hedysarum hedysaroides,
Biscutella laevigata. În condiþii de
 umiditate ridicatã, în asociaþie se
R3612
Pajiºti sud-est carpatice de
rogoz (Carex sempervirens) ºi
coarnã mare (Sesleria bielzii)
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine
calcareous grassland
EMERALD: –
CORINE: 36.43 Stepped and garland
grassland
PAL.HAB 1999: 36.43921 East Carpathian
sesleria-evergreen sedge grasslands
EUNIS: E4.4392 East Carpathian
calciphile stepped grasslands
Asociaþii vegetale: Seslerio bielzii – Caricetum
sempervirentis Puºcaru et al. 1956 (Syn.:
Seslerietum bielzii transsilva- nicum Borhidi
1956, 1958);
Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967.
infiltreazã adeseori elemente din Salicetum
reticulatae. În Bucegi, la altitudini mai mari,
se întâlneºte pe versanþii estici, dar mai
ales în locuri depresionale, unde formeazã
facie- suri cu Trisetum fuscum sau cu
Festuca carpatica.
Gruparea Poo alpinae – Alyssetum repentis
Beldie 1967 a fost descrisã din Bucegi ºi
reprezintã pajiºti mixte, pe grohotiºuri
fixate, cu umiditate crescutã. Speciile
Alyssum repens ºi Poa alpina, prezintã o
acoperire semnificativã. Unele specii
componente ale asociaþiei pot deveni
dominante sau codominante, realizând
faciesuri ce alterneazã în mozaic. În
evoluþie, habitatul tinde cãtre pajiºtile
ordinului Sesleriatalia.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Sesleria bielzii, Carex sempervirens. Specii
caracteristice: Sesleria bielzii, Carex
sempervirens, Dianthus tenuifolius,
Cerastium transsilvanicum. Alte specii
importante: Festuca versicolor, Festuca
flaccida, Helianthemum nummularium ssp.
tomentosum, Carduus kerneri, Festuca
amethystine, Sesleria rigida ssp. haynaldiana,
Primula elatior ssp. carpa- tica, Centaurea
kotschyana, Cerastium arvense ssp.
calcicolum, Potentilla thu- ringiaca, Poa
rehmanii, Centaurea pinna- tifida, Alyssum
repens, Alchemilla palmata, Calamintha
baumgarteni. Specii ende- mice: Anthemis
carpatica ssp. pyrethri- formis, Cerastium
transsilvanicum, Dianthus spiculifolius, Dianthus
tenuifolius, Koeleria transsilvanica, Linum
perenne ssp. extraaxilare, Onobrychis
transsilvanica, Thlaspi dacicum, Thesium
kernerianum Thymus pulcherrimus.
Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956;
Beldie 1967; Dihoru 1975; Paucã et al.
1960; Fink 1977; Todor et Culicã 1967;
Sanda et al. 1977; Puºcaru-Soroceanu
et al. 1981; Raclaru 1967; Nechita et
Mititelu 1996; Popescu G. et al. 2001;
Coldea 1990, 1991; Coldea et al. 1997;
Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
Anthemis carpatica ssp. pyrethriformis în
pajiºte de rogoz ºi coarnã mare
R3613
Pajiºti sud-est carpatice de
Festuca carpatica, Carduus
kerneri ºi Trisetum
fuscum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine
calcareous grassland
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB 1999: 37.8221 Carpathian
fescue tall grass communities
EUNIS: E4.4 Calcareous alpine and
subalpine grassland
Asociaþii vegetale: Cardo kerneri –
Festucetum carpaticae (Puºcaru et al.
1956) Coldea 1990 (Syn.: Festucetum
carpaticae Puºcaru et al. 1956).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (Turnu Roºu, Piatra Rea, Corongiºul
Mare, Vf. Negoiescu, Vf. Puzdrele,
Muntele Cailor). Carpaþii Meridionali:
Munþii Bucegi; în regiunea montanã ºi
etajul subalpin.
Suprafeþe: restrânse (100 ha).
Staþiuni: Altitudine: 1390–2200 m.
Clima: T = 3,5– -1,50C; P = 1200–1450
mm. Relief:
versanþi slab însoriþi. Substrat: groho-
tiºuri calcaroase semifixate ºi fixate.
Soluri: rendzine, reavãne, superficiale,
cu pH = 6,7–7.
Structura: Pajiºtile mezo-xerofile edificate
de Festuca carpatica se întâlnesc frecvent,
pe mici suprafeþe, în toate zonele
calcaroase ale Munþilor Rodnei. În
compoziþia floristicã sunt foarte bine
reprezentate speciile caracte- ristice
pentru Festuco saxatilis – Seslerion bielzii ºi
pentru ordinul Seslerietalia.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Festuca carpatica. Specii caracteristice:
Festuca carpatica, Carduus kerneri,
Trisetum fuscum. Alte specii: Sesleria
bielzii, Festuca saxatilis, Alyssum repens,
151
 Festuca amethystina, Sesleria rigida ssp.
ºi versanþi Ranunculus
haynaldiana, Pajiºti sud-est abrupþi. Substrat: oreophilus, Carduus
Primula elatior ssp. carpatice de conglomerat glaucus, Centaurea
carpa- tica, calcaros. Soluri: pinnatifida, Minuartia
Centaurea Festuca verna, Biscutella
rendzine, cu
kotschyana, xanthina laevi- gata, Myosotis
humus de tip
Bupleurum alpestris. Specii
mull. endemice: Thymus
diversifolium, Poa Corespondenþe:
rehmanii, Bartsia comosus, Viola
NATURA 2000: 6170 Alpine Structura: jooi.
alpina, Carex
calcareous grassland Fitocenoze
sempervirens, Galium
EMERALD: 34.3 Dense xerofile
perennial a cãror Literaturã
anisophyllon,
grasslands and middlespecii selectivã: Boºcaiu
Phyteuma orbiculare, steppes CORINE: – caracteristice,
Polygonum vivipa- 1971; Maloº
PAL.HAB 1999: 34.35123pentru
South alianþa
1973; Coldea
rum, Ranunculus Seslerion rigi- dae,
Festuca xanthina grasslands
oreophilus, 1991, 1993;
E4.4 Calcareous alpine conferã
and acestor
Myosostis alpestris, Coldea et
subalpine grassland grupãri particula-
Pedicularis ritãþile floristice al. 1997; Sanda et
Asociaþii vegetale: Festucetum xanthinae
verticillata, Biscutella Boºcaiu 1971. distincte faþã de al. 2001; Sanda
laevigata, Scabiosa gruparea descrisã 2002.
lucida, Hieracium din estul Serbiei:
villo- sum, Anemone Rãspândire: Festucetum Redactat: Simona
narcissiflora, xanthino-variae. Mihãilescu.
Carpaþii
Helianthemum
Meridionali:
nummularium ssp.
Munþii Retezat
grandiflorum, Valoare
Hedy- sarum (Valea Scorotei, conservativã:
hedysaroides, Valea Jiului), R3615
habitat endemic.
Ranunculus thora, Munþii Þarcu- Tufãriºuri pitice
Astragalus Godeanu, Munþii sud-est
Compoziþie
frigidus, Crepis Cernei, Piatra floristicã: Specii carpatice de
jacquinii, Sausurea Cloºani; în edificatoare: sãlcii alpine
discolor. Specii regiunea montanã Festuca xanthina.
ºi etajul subalpin.
(Salix
endemice: Specii
herbacea)
Cerastium caracteristice:
transsilvanicum, Suprafeþe: Festuca xanthina.
Linum perenne ssp. restrânsã (100 Alte specii
extraaxilare, ha). importante:
Thymus Asperula capitata,
pulcherrimus. Staþiuni: Alyssum repens,
Sesleria rigida,
Altitudine: 450–
Literaturã Seseli gracile,
1700 m. Clima: T Seseli rigidum,
selectivã: Puºcaru = 8–1,50C; P = 800 Saxifraga
et al. 1956; mm. Relief: marginata,
Beldie 1967; creste Primula veris ssp.
Coldea 1990, columnae, Dianthus
1991; Coldea et petraeus, Erysimum
al. 1997; Sanda et witmannii,
al. 2001; Sanda Athamantha turbith
2002. ssp. hunga- rica,
Draba lasiocarpa,
Redactat: Simona Scrophularia
Mihãilescu. heterophylla ssp.
laciniata,
Phyteuma
orbiculare, Aster
alpinus,
R3614
150
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 36.1112 Alpine acid dwarf willow
snow-patch communities;
PAL.HAB 1999: 36.1112 Alpic acid dwarf
willow snow-patch communities
EUNIS: F2.111 Alpic acid dwarf willow snow
patch communities
Asociaþii vegetale: Salicetum herbaceae
Br.-Bl. 1913.

151
 Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpatii
Meridionali, în etajul alpin.
Suprafeþe: total < 10 ha, areale de 20–
200 m2 dispuse mozaicat între pajiºtile
alpine.
Literaturã selectivã: Puºcaru et al.
1956; Buia et al 1964; Boºcaiu 1971;
Puºcaru-Soroceanu E. et al. 1981;
Coldea 1990, 1991, 1997; Alexiu 1998;
Resmeriþa
1982; Sanda 2001.

Staþiuni: Altitudine 1900–2500 m. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

Climã: T = 0,3– -2,50C, P = 1350–1450
mm, cu
zãpezi prelungite pânã la 10 luni pe an.
Relief: crio-nival, versanþi N ºi NE,
terenuri depresionare pe culmi ºi
platouri cu ape stagnante din topirea
zãpezii. Roci: acide, variate, mai ales
gresii ºi conglomerate fãrã calcar la
suprafaþã. Soluri: humosiosoluri,
puternic acide, puþin evoluate, cu mult
schelet ºi hidratare în exces.
Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii arcto-alpine ºi circumpolare,
chiono- higrofile, specia edificatoare Salix
herbacea fiind subarbust repent, cu
tulpinile chiar îngropate, la suprafaþã
ieºind numai rami- ficaþiile anuale cu
frunze ºi amenþi. Sunt puþine specii
însoþitoare dar toate au un rol
important, în consolidarea terenului, pe
care vegetaþia va evolua spre pajiºtile
cu Carex curvula ºi Kobresia myosuroides.
Speciile însoþitoare sunt mai înalte, dar
nu depãºesc 10 cm, iar muºchii nu
formeazã un strat distinct ca înãlþime,
faþã de cormofite.
R3616
Tufãriºuri pitice sud-est carpatice
de sãlcii alpine (Salix retusa,
S. reticulata)
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 36.122 Calcareous espalier
willow snow-patch communities
PAL.HAB: 36.12211 Alpide (Salix retusa,
S. reticulata) snowbed communities
EUNIS: ( F2.1211)
Asociaþii vegetale: Salicetum retuso-
reticulatae Br.-Bl. 1926 (Syn.: Salicetum
retusae Buia et al. 1962; Salicetum
reticulatae Puºcaru et al. 1956).
Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii
Bucegi, Munþii Fãgãraº), în etajul alpin.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Salix herbacea, Juncus trifidus, Festuca
supina, Agrostis rupestris. Specii caracte-
ristice: Salix herbacea. Alte specii importante:
Polytrichum sexangulare, Soldanella pusilla,
Soldanella hungarica ssp. hungarica, Poa
supina, Luzula alpinopilosa, Gnaphalium
supinum, Ranunculus crenatus, Kiaeria
starkei, Plantago gentianoides, Chrysanthe- mum
alpinum, Sedum alpestre, Cerastium
cerastoides, Veronica alpina, Primula
minima, Kobresia myosuroides, Minuartia
sedoides, Lophozia wentzelii, Carex
curvula. Specii endemice: Poa granitica
ssp. disparilis.

Valoare conservativã: mare, arealele Salix retusa în tufãriºuri pitice de sãlcii alpine
fiind reduse, în condiþii de viaþã dificile
de supravieþuire.
15
 Tufãriºuri pitice de sãlcii alpine (Salix reticulata)

Suprafeþe: mozaicat, între pajiºti alpine, variante, dintre speciile de

(< 10 ha).

Staþiuni: Altitudine 1800–2400. Clima:

T = 1,0– -2,50C, P = 1250–1400 mm.
Relief:
versanþi N, sau NV, pante înclinate (45–
850), rar platou, acoperite îndelung cu
zãpadã. Roci: calcare jurasice,
conglomerate. Soluri: protorendzine cu
mult schelet, superficiale, bogate în
humus, slab acide sau alcaline (pH =
6,7–7,3).

Structura: Fitocenozã pionierã, edificatã

de specii arcto-alpine ºi circumpolare
oligo- terme, chionofile. Speciile
edificatoare sunt Salix retusa ºi Salix
reticulata asociate echilibrat sau, în alte
habitate, Salix retusa dominã împreunã
cu Dryas octopetala. În diferitele
 ierburi se asociazã, ca specii Rhododendron myrtifolium. Acope- rirea
diferenþiale vegetaþiei variazã între 75–100%.
ºi dominante, fie Sesleria rigida ssp. Înãlþimea vegetaþiei variazã între 5–10
haynaldiana, Bartsia alpina ºi Anemone cm.
narcissiflora fie Saxifraga oppositifolia ºi
Achillea schurii. Notãm între speciile cu Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
reprezentare cantitativã superioarã pe Salix retusa, Salix reticulata, Silene acaulis,
Carex sempervirens, Festuca supina, Poly- Pedicularis oederi, Primula minima, Viola
gonum viviparum, Armeria alpina, Silene alpina. Specii caracteristice +
acaulis, Primula minima, Saxifraga aizoides, dif.subass.: Salix retusa, Salix reticulata,
Saxifraga androsacea, Saxifraga pani- culata, Saxifraga
oppositifolia, Achillea schurii. Alte specii
Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii
importante: Soldanella pusilla, Dryas octo-
Meridionali, în etajul subalpin ºi alpin.
petala, Anemone narcissiflora, Lloydia sero- tina,
Saxifraga aizoides, Salix herbacea, Sedum
Suprafeþe: suprafeþe restrânse (100–
alpestre, Saxifraga androsacea, Draba
200 m2), mozaicat distribuite între
fladnitzensis, Saxifraga paniculata,
pajiºti, total < 10 ha.
Rhododendron myrtifolium, Sesleria rigida ssp.
haynaldiana, Bartsia alpina, Saxifraga
oppositifolia, Carex sempervirens, Festuca Staþiuni: Altitudine 1700–2200. Climã:
T = 1,5–0,00C, P = 1250–1400 mm, mult
supina, Polygonum viviparum, Armeria alpina.
timp înzãpezite, vânt puternic,
Specii endemice: Achillea schurii,
Cerastium transsilvanicum, Dianthus frecvent. Relief: coame ºi versanþi cu
gelidus. înclinaþie moderatã-mare, expoziþie mai
ales nordicã. Roci: calcaroase,
conglomerate. Soluri: de tip rendzinic,
Valoare conservativã: mare; inha-
superficiale, bogate în humus, cu
biteazã specii endemice ºi multe reacþie neutrã (6,6–7) sau slab acidã,
specii rare. uneori se instaleazã direct pe stâncãrii –
în crãpãturi.
Literaturã selectivã: Beldie 1967; Voik
1979; Schneider-Binder et Voik 1979; Structura: Asociaþii cu caracter saxicol,
Puºcaru-Soroceanu et al. 1981; Puºcaru dominate de specii arcto-alpine ºi
et al. 1956; Csürös 1957; Resmeriþã circumpo- lare, oligoterme, neutrofile,
1976. chionofile, calcifile. Stratificarea este
foarte redusã, întreaga fitocenozã fiind
adãpostitã la suprafaþa solului, 10–15 cm
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
înãlþime. Ierbu- rile se înalþã, de regulã,
deasupra tufãri-
ºurilor de Dryas octopetala, ce se întind
Corespondenþe: cât mai aproape de sol sau stâncãrii, cu
NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal abundenþã mai mare fiind Sesleria coeru-
heaths lans, Poa molinerii ssp. glacialis, Achillea
R3617
EMERALD: 31.4 Alpine and boreal heaths
Tufãriºuri piticeHigh
de montane
arginþicã schurii, Polygonum viviparum, Leontodon
CORINE: 31.491 Dryas mats
(Dryas
PAL.HAB:octopetala)
31.49152 South-eastern montanus ssp. pseudotaraxacii, Pedicu- laris
Carpathian Dryas mats verticillata, Ranunculus oreophilus, Primula
EUNIS: F2.2915 Carpatho-Balkanide minima, Saxifraga aizoides.
Dryas mats
Asociaþii vegetale: Dryadetum octo- petalae Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Csürös et al.1956 (Syn.: Salix reticulata –
Dryas octopetala, Sesleria coerulans, Poa
Dryas octopetala ass. Beldie 1967, Achilleo
schurii – Dryadetum (Beldie 1967) Coldea molinerii ssp. glacialis. Specii caracteristice:
1984),
Salicetum retuso-reticulatae Br.-Bl. 1926,
Dryadetum octopetalae Br.-Bl. 1926 (dupã
Puºcaru,1969).
Dryas octopetala. Alte specii
importante: Salix reticulata, Luzula
alpinopilosa, Sesleria rigida ssp.
haynaldiana, Bartsia alpina,
Anemone narcissiflora, Lloydia
serotina, Achillea schurii,
Saxifraga aizoides, Saxifraga
oppositifolia, Saxifraga andro- sacea,
Polygonum viviparum, Pedicularis
verticillata, Ranunculus oreophilus,
Primula minima. Specii endemice:
Achillea schurii, Leontodon
montanus ssp. pseudota- raxacii,
Poa molinerii ssp. glacialis.
 Tufãriº alpin de arginþicã (Dryas octopetala)

Valoare conservativã: mare, cuprinzând et Voik 1979; Mihãilescu 2001; Nechita

specii endemice ºi rare.
2000; Pãun et Popescu G. 1978;
Coldea 1990, 1991; Beldie 1967.
Literaturã selectivã: Voik 1976; Boºcaiu
1971; Sanda et al. 1977; Schneider-
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
Binder
R3618
 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice
vegetal are o acoperire mare, între 85–100%
de sãlcii endemice (Salix
iar înãlþimea lui nu depãºeºte 10–15 cm.
kitaibeliana) cu degetãruþ
(Soldanella hungarica) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Salix kitaibeliana. Specii caracteristice +
dif.subass.: Salix kitaibeliana (Salix retusa
var. kitaibeliana), Soldanella hungarica ssp.
hungarica, Dryas octopetala, Saxifraga
aizoides. Alte specii importante: Saxifraga
Corespondenþe: androsacea, Salix herbacea, Luzula alpi-
nopilosa, Silene nivalis, Doronicum clusii,
NATURA 2000: –
Veronica baumgartenii, Saxifraga carpa- thica,
EMERALD: –
CORINE: 36.12 Calcareous snow-patch
Saxifraga pedemontana ssp. cymosa, Anthemis
communities carpatica, Oreochloa disticha, Avenula
PAL.HAB: 36.12212 Carpathian Salix versicolor, Festuca supina, Carex atrata,
kitaibeliana snowbed communities EUNIS: Polygonum viviparum, Campanula alpina, Viola
– alpina, Primula minima, Rho- diola rosea.
Asociaþii vegetale: Soldanello hungaricae – Specii endemice: Salix kitaibe- liana,
Salicetum kitaibelianae Coldea 1985. Soldanella hungarica ssp. hunga- rica, Poa
granitica ssp. disparilis, Silene nivalis.

Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Valoare conservativã: foarte mare, habitat

Rodnei) în etajul alpin. endemic în Carpaþii Orientali,
cuprinzând
Suprafeþe: suprafeþe restrânse, mozaicate, ºi alte specii endemice.
total < 10 ha.
Literaturã selectivã: Coldea 1985, 1991,
Staþiuni: Altitudine 1900–2300 m. 1997.
Clima: T = 0,5– -2,00C, P = 1350–1450
mm, acope-
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
rire prelungitã cu zãpadã. Relief:
terenuri plane, poliþe la baza stâncilor,
expoziþii umbrite. Roci: calcare. Soluri:
litosoluri organice, protorendzine, cu
conþinut orga- nic redus, cu aciditate
slabã.

Structura: Fitocenoza este edificatã de

specii arcto-alpine ºi circumpolare, mãresc caracterul endemic al întregii
oligo- terme, chionofile, calcifile. Speciile gru- pãri vegetale pentru Carpaþii de est.
edifica- toare ºi caracteristice Salix Covorul
kitaibeliana ºi Soldanella hungarica ssp.
hungarica sunt endemice în Carpaþi. Un
rol dominant în alcãtuirea vegetaþiei îl
au Luzula alpino- pilosa, Oreochloa disticha,
Avenula versi- color, Festuca supina, Carex
atrata, Polygo- num viviparum, Campanula
alpina, Viola alpina, Veronica baumgartenii,
Primula minima, Rhodiola rosea. Muºchii
participã în structura asociaþiei prin
câteva specii, mai abundente fiind
Polytrichum alpinum, Rhitidiadelphus
triquetrus. Sporadic mai apar în
fitocenozã speciile endemice Poa
granitica ssp. disparilis ºi Silene nivalis, care
R3619 kitaibeliana) cu degetãruþ alpin
Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de (Soldanella pusilla)
sãlcii endemice (Salix
 Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 36.12 Calcareous snow-patch
communities
PAL.HAB: 36 12212 Carpathian Salix
kitaibeliana snowbed communities EUNIS:
–
Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae –
Salicetum kitaibelianae (Boºcaiu 1971)
Coldea 1993 (Syn.: Anemono – Salicetum
retusae Boºcaiu 1971 non Horv. 1919).

Rãspândire: Carpaþii Meridionali

(Munþii Retezat, Fãgãraº, Þarcu,
Godeanu), în etajul alpin – vicariantã cu
habitatul din Carpaþii Orientali, Soldanello
hungaricae – Salicetum kitaibelianae.
Suprafeþe: restrânse la zeci-sute m2,
rãspândite în mozaic printre pajiºti;
total
< 10 ha.
Staþiuni: Altitudine 1850–2300 m.
Clima: T = 1,0– -1,70C, P = 1350–1400
mm, cu
zãpadã persistentã, 10 luni pe an.
Relief: terenuri plane, brâne, poliþe cu
orientare N, NV. Roci: calcare masive,
grego-calcare cretacice. Soluri: rendzine,
protorendzine, cu humus mult, regim
hidric excedentar, provenind în special
din topirea zãpezii.
Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii arcto-alpine, circumpolare, cu
caracter oligoterm, chionofil, calcifil. Este
endemicã în Carpaþii Meridionali ºi vica-
riantã cu Soldanello hungaricae-Salicetum
kitaibelianae din Carpaþii Orientali. Edifica-
toare a fitocenozei ºi dominantã este
Salix kitaibeliana (endemit carpatic), care
reali- zeazã o acoperire de 30–65%;
Soldanella pusilla este caracteristicã, dar
puþin repre- zentatã cantitativ. Sunt
prezente, cu o dominanþã mai bunã,
Oreochloa disticha, Polygonum viviparum,
Bartsia alpina,
Ranunculus oreophilus, Rhodiola rosea,
Myosotis alpestris, Silene acaulis, Primula
minima, Carex atrata ºi Dryas octopetala.
Înãlþimea covorului vegetal nu
depãºeºte 20 cm.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Salix kitaibeliana (Salix retusa var. kitaibe-
liana). Specii caracteristice +
dif.subass.: Salix kitaibeliana (Salix retusa
var. kitaibe- liana), Soldanella pusilla, Dryas
octopetala, Sesleria rigida ssp. haynaldiana,
Bartsia alpina, Anemone narcissiflora, Lloydia
sero- tina, Saxifraga aizoides, Saxifraga oppo-
sitifolia, Soldanella hungarica, Salix kitaibe- liana,
Oreochloa disticha, Polygonum vivi- parum,
Ranunculus oreophilus, Rhodiola rosea,
Myosotis alpestris, Silene acaulis, Primula
minima, Carex atrata. Alte specii
importante: Saxifraga androsacea, Salix
herbacea, Luzula alpinopilosa, Veronica
alpina. Specii endemice: Salix kitaibeliana.
Valoare conservativã: foarte mare,
habitat endemic, vicariant cu Soldanello
hungaricae-Salicetum kitaibelianae.
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971;
Voik 1976; Coldea 1993.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
 2.3.5. Pajiºti umede ºi comunitãþi de
ierburi înalte (buruieniºuri) (37)
R3701
Comunitãþi sud-est carpatice de
buruieniºuri înalte cu Aconitum
tauricum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall
herb fringe communities of plain and
of the montane to alpine levels
EMERALD: –
CORINE: 37.8 Subalpine and alpine tall
herbs communities
PAL.HAB 1999: 37.81432 East Carpathian
monkshood communities
EUNIS: E5.5143 Carpathian monkshood
communities
Asociaþii vegetale: Aconietum taurici Borza 1934
ex Coldea 1990 (Syn.: Aconietum taurici
retezetense Borza 1934).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (circurile Pietrosul, Buhãescu).
Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-
Pãpuºa, Munþii Retezat, Munþii Þarcu-
Godeanu; în etajele subalpin ºi alpin.
Suprafeþe: restrânse, de ordinul a 10–
50 ha.
Staþiuni: Altitudine: 1600–2260 m.
Clima: T = 2,0– -1,50C; P = 1325–
1450 mm.
Relief: în lungul izvoarelor ºi de-a lungul
pâraielor de pe coastele însorite sau din
perimetrul circurilor glaciare. Substrat:
acid. Soluri: rendzine, litosol, foliosoluri
bogate în nitraþi.
Structura: Stratul ierbos: alãturi de speciile
edificatoare ºi caracteristice Aconitum tauri-
cum ºi Saxifraga heucherifolia sunt pre-
zente numeroase specii din Adenostylion
ºi Adenostiletalia alliariae. Extinderea aso-
ciaþiei este adeseori condiþionatã zoo-
antropogen prin îmbogãþirea
substratului în resurse azotoase provenite
din dejecþiile oilor care se adapã. A fost
semnalatã subasociaþia retezatense ºi
faciesul cu Heracleum palmatum.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Aconitum tauricum, Saxifraga heuche- rifolia.
Specii caracteristice: Aconitum tauricum,
Saxifraga heucherifolia. Alte specii
importante: Adenostyles alliariae, Heracleum
sphondylium ssp. transsilva- nicum, Phleum
alpinum, Achillea distans, Leucanthemum
waldsteinii, Rumex alpestris, Stellaria
nemorum, Senecio subalpinus, Veratrum
album, Senecio nemorensis, Chaerophyllum
hirsutum, Doronicum austriacum,
Pulmonaria filarszkyana, Carduus personata,
Gera- nium sylvaticum, Athyrium
distentifolium, Viola biflora, Myosotis
sylvatica, Milium effusum, Chrysosplenium
oppositifolium.
Literaturã selectivã: Borza A. 1934;
Boºcaiu 1971; Coldea 1990, 1991;
Coldea et al. 1997; Alexiu 1998; Sanda
et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R3702
Comunitãþi sud-est carpatice de
buruieniºuri înalte cu Adenostyles
alliariae ºi Doronicum austriacum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall
herb fringe communities of plain and
of the montane to alpine levels
EMERALD: –
CORINE: 37.8 Subalpine and alpine tall
herbs communities
PAL.HAB 1999: 37.8141 Carpathian
Adenostyles communities
EUNIS: E5.5141 Carpathian Adenostyles
communities
Asociaþii vegetale: Adenostylo-Doronicetum
austriaci Horvat 1956 (Syn.: Adenostyletum
alliariae banaticum Borza 1946).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei. Carpaþii Meridionali: Munþii
Fãgãraº, Munþii Þarcu, Munþii Godeanu.
Carpaþii Occidentali: Semenic, Valea
Sebeºului; Valea Zârnei–Valea Drãganului;
în regiunea montanã, etajele subalpin ºi
alpin.
Suprafeþe: restrânse, de ordinul a 100–
200 ha.
Staþiuni: Altitudine: 900–2200 m.
Clima: T = 5,4– -1,00C; P = 950–1450
mm. Relief:
vãi abrupte, jgheaburi ºi hornuri
umbrite, uneori la marginea pâraielor.
Substrat: diferit. Soluri: coluviale
umede, bogate în pietriº ºi bolovãniº
fixat.
Structura: Stratul arbustiv este redus;
menþionãm: Alnus viridis, Salix silesiaca.
Stratul ierbos este dominant, specia
Doro- nicum austriacum prezintã o
frecvenþã mare, mai sunt prezente
numeroase elemente carpatice ºi dacice
ca: Hera- cleum carpaticum, Heracleum
sphondy- lium ssp. transsilvanicum, Poa
delyii, Phyteuma vagneri, Achillea distans,
care definesc aceste grupãri regionale,
diferenþiindu-le de Adenostylo-Cicerbi-
cetum Br.-Bl. 1950 din Alpi. Stratul
muºchilor este redus, numãrul de spe-
cii fiind mic; menþionãm: Polytrichum
commune.

Buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae

Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Adenostyles alliariae, Doronicum austria-
cum. Specii caracteristice: Adenostyles
alliariae, Doronicum austriacum. Alte
specii importante: Aconitum tauricum,
Calamagrostis villosa, Campanula abietina,
Hypericum richeri ssp. grisebachii, Festuca
picta, Achillea distans, Leucanthemum
waldsteinii, Rumex alpestris, Veratrum
album, Senecio nemorensis, Chaero-
phyllum hirsutum, Myosotis sylvatica,
Milium effusum, Pulmonaria filarszkyana,
Carduus personata, Stellaria nemorum,
Cirsium waldsteinii, Saxifraga heucherifolia,
Aconitum toxicum, Tozzia alpina, Gera- nium
sylvaticum, Athyrium distentifolium, Viola
biflora, Ranunculus platanifolius, Cicerbita
alpina. Specii endemice: Hera- cleum
carpaticum (subendemic).
Literaturã selectivã: Borza 1946,
Raþiu et Gergely 1969; Boºcaiu
Huml et al. 1979; Raþiu et al.
Coldea 1990,
1991; Coldea et al. 1997; Sanda
2001;
Sanda 2002; Mihãilescu S.
(ined.).
Redactat: Simona Mihãilescu.
R3703
Comunitãþi sud-est carpatice de
buruieniºuri înalte cu Cirsium
waldsteinii ºi Heracleum
sphondylium ssp.
transilvanicum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall
herb fringe communities of plain and
of the montane to alpine levels
EMERALD: –
CORINE: 37.8 Subalpine and alpine tall
herbs communities
PAL.HAB 1999: 37.814 Carpathian tall
herb communities
EUNIS: E5.514 Carpathian tall herb
communities
Asociaþii vegetale: Cirsio waldsteinii –
Heracleetum transsilvanici Pawl. et Walas
1949 (Syn.: Cardueto-Heracleetum palmati Beldie
1967 Heracleetum palmati auct. rom.).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei. Carpaþii Meridionali: Munþii
Fãgãraº, Munþii Þarcu, Munþii Godeanu.
Carpaþii Occidentali: Semenic, Valea
Sebeºului; Valea Zârnei – Valea
Drãganului; în regiu- nea montanã ºi
etajul subalpin.
Suprafeþe: restrânse, de ordinul a 10–
100 ha.
Staþiuni: Altitudine: 900–2000 m.
Clima: T = 5,4–0,00C; P = 900–1425
mm. Relief:
vãi abrupte, jgheaburi ºi hornuri
umbrite sau bolovãniºurile fixate.
Substrat: diferit. Soluri: rendzine
superficiale, scheleto- pietroase
coluvionate cu humus.
1959; Structura: Stratul arbustiv este redus;
1971;
menþionãm: Alnus viridis, Salix silesiaca.
1983;
Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi
et al. edificatore, Heracleum sphondylium ssp.
transsilvanicum ºi Cirsium waldstenii, permit
2005 diferenþierea acestor grupãri de cele
din Carpaþii Nordici. Gruparea prezintã
maxi- mum de extindere în etajele
montan superior
ºi subalpin, pe alocuri coborând ºi în
etajul montan mijlociu unde se
interfereazã cu Telekio speciosae-
Petasitetum albae.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Heracleum sphondylium ssp. transsilva-
nicum, Cirsium waldsteinii. Specii caracte-
ristice: Heracleum sphondylium ssp.
transsilvanicum, Cirsium waldsteinii. Alte
specii: Adenostyles alliariae, Aconitum
tauricum, Doronicum austriacum, Campa- nula
abietina, Hypericum richeri ssp. grise- bachii,
Festuca pratensis ssp. apennina, Achillea
distans, Leucanthemum waldsteinii, Rumex
alpestris, Veratrum album, Senecio nemorensis,
Polygonatum verticillatum, Myosotis sylvatica,
Pulmonaria filarszkyana, Carduus personata,
Stellaria nemorum, Saxifraga heucherifolia,
Aconitum toxicum, Geranium sylvaticum,
Athyrium distenti- folium, Myosotis sylvatica,
Viola biflora, Ranunculus platanifolius,
Cicerbita alpina, Milium effusum, Valeriana
161
 sambucifolia.
terenuri plate. floristicã: Specii
Literaturã Carpaþii Orientali: Substrat: diferit. edificatoare:
selectivã: Puºcaru Munþii Rodnei, Soluri: bogate în Senecio subalpinus,
et al. 1956; Bistriþa Aurie, nitraþi. Rumex alpinus.
Beldie 1967; Munþii Ceahlãu, Specii
Raþiu et Gergely Muntele Coza caracteristice:
(Munþii Vrancei), Structura: Stratul
I. 1969; Boºcaiu Senecio subalpinus,
Muntele Siriu, ierbos: grupãri
1971; Fink 1977; Senecio rupestris,
Defileul Mureºului, dominate masiv
Puºcaru- Rumex obtusifolia.
Valea Gurghiului. de Rumex alpinus
Soroceanu et al. Alte specii
1981; Coldea Carpaþii ºi Urtica dioica au
importante: Poa
1990, 1991; Meridionali: Munþii o acoperire de
supina, Veratrum
Coldea et al. Piatra Craiului, 65–85% ºi album ssp.
1997; Sanda et Muntele Gârbova, invadeazã lobelianum,
Munþii Iezer- pajiºtile puternic
al. 2001; Sanda Chenopodium bonus-
Pãpuºa, Munþii îngrãºate prin
2002. henricus, Lamium
Fãgãraº, Munþii târlire în decurs maculatum,
Parâng, Munþii de mulþi ani,
Redactat: Simona Glechoma
Retezat, Valea
Mihãilescu. unde vegetaþia hederacea, Geum
Olteþului. Carpaþii
este distrusã prin urbanum, Plantago
Occidentali: Valea
cãlcare ºi major, Poa annua,
Sebeºului, Valea acumulare de Cherophyllum
R3704
Zârnei; în regiunea gunoi de grajd. În hirsutum, Carduus
Comunitãþi personata, Poa
montanã ºi etajul fitocenozele de
sud-est trivialis, Galeopsis
subalpin. Rumex alpinus
carpatice de tetrahit, Silene alba,
participã un
buruieniºuri Geranium phaeum,
Suprafeþe: mari, numãr redus de
înalte cu Achillea distans.
de ordinul a specii, în general
Senecio
1000– 5000 ha. nitrofile, dintre
subalpinus ºi
care amintim: Literaturã selectivã:
ºtevia stânelor Staþiuni: Uritica dioica, Poa Borza 1959; Buia
(Rumex Altitudine: 1000– supina, Capsella et al. 1962; Csürös
alpinus) 2000 m. Clima: T bursa- pastoris, et al. 1964; Todor
= 4,5–0,00C; P =
precum ºi unele et Culicã 1967;
Corespondenþe: 980–1425 mm.
specii din pajiºtile Raþiu et Gergely
Relief: tall
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous montane din 1969; Pascal et
herb fringe communities
regiune. Pe baza Mititelu 1971;
of the montane to alpine levels
EMERALD: – speciei dife- Vicol et al. 1971;
CORINE: 37.88 Alpine dock communities renþiale Galeopsis Zanoschi 1974;
PAL.HAB 1999: 37.88 Alpine dock speciosa, a fost Dihoru 1975; Pãun
communities semna- latã et Popescu G.
EUNIS: E5.58 Alpine Rumex
varianta 1975; Puºcaru-
Asociaþii vegetale: Senecioni-Rumicetum
Horv. 1919 em. Coldea (1986) 1990 (Syn.: regionalã Soroceanu et al.
Rumicetum alpini auct. sebesiense. 1981;
– Rumicetum alpini (ªerbãnescu Coldea 1990,
et Culicã 1967) corr. Oltean et
Chenopodietum subalpinum Valoare 1991; Alexiu
conservativã: 1996, Coldea et
redusã. al. 1997; Oroian
S. 1998; Sanda et
Rãspândire: Compoziþie al. 1977, 2001;
160
Sãmãrghiþan M.
2001; Sanda
2002.

Redactat: Simona
Mihãilescu.

161

R3705
Comunitãþi sud-est carpatice de
buruieniºuri înalte cu Rumex
obtusifolia ºi Urtica dioica
diferenþiazã dupã G. Dihoru (1975), douã
variante, una în lungul vãilor ºi una pe
lângã stâni ºi oboare, caracterizate prin
prezenþa unor specii total diferenþiate
ecologic.

Corespondenþe:
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall
herb fringe communities of plain and
of the montane to alpine levels
EMERALD: –
CORINE: 37.88 Alpine dock
communities PAL.HAB 1999: 37.88 Alpine
dock commu- nities
EUNIS: E5.58 Alpine Rumex communities
Asociaþii vegetale: Rumici obtusifoliae –
Urticetum dioicae Korna 1968 (Syn.: Rumi-
cetum obtusifolii auct. rom., Urtica dioica-
Rumex obtusifolius Anghel et al. 1965).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

Rodnei (Valea Bila), Muntele Siriu.
Timiº- Bega; în etajul montan.

Suprafeþe: (facem menþiunea cã gruparea

a fost puþin menþionatã în literaturã,
ea putând ocupa suprafeþe foarte mari
în perimetrul stânelor, în multe
masive).

Staþiuni: tãieturi de pãdure, în lungul

vãilor, stâni. Altitudine: 950–1450 m.
Clima: T = 4,7–3,50 C; P = 950–1200 mm.
Relief:
vãi, terenuri plane. Substrat: diferit.
Soluri: foliosoluri foarte bogate în
nitraþi.

Structura: Asociaþia nitrofilã semnalatã

se dezvoltã pe terenuri, unde se acumu-
leazã material organic, iar antropogen,
pe terenurile de lângã sate, unde se
acumu- leazã material provenit din
bãlegarul de la animale. La alcãtuirea
asociaþiei parti- cipã, în general, un
grup mare de specii nitrofile. Se
16
 Siriu, Cheile Tiºiþei; Valoare
Valoare conservativã: redusã. în etajul montan. conservativã:
redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Suprafeþe: mari,
Rumex obtusifolius ssp. subalpinus. Specii de ordinul a 1000 Compoziþie floristicã:
caracteristice: Rumex obtusifolius ssp. ha. Specii edificatoare:
Petasites
subalpinus. Alte specii importante: Urtica
Staþiuni: kablikianus. Specii
dioica, Carduus personata, Chenopodium bonus-
Altitudine: 800– caracte- ristice:
henricus, Poa supina, Veronica Petasites
1280 m. Clima: T
chamaedrys, Cirsium oleraceum, Geum kablikianus. Alte
= 5,8–4,50C; P =
urbanum, Poa trivialis, Geranium robertia- specii importante:
900–1200 mm.
num, Senecio nemorensis, Stellaria Petasites hybridus,
Relief:
nemorum, Carduus acanthoides, Cirsium Telekia speciosa,
vãi intramontane,
boujartii, Malva neglecta, Scrophularia Petasites albus,
de-a lungul
scopolii, Stellaria media, Cuscuta euro- paea, pâraielor. Geranium
Capsella bursa-pastoris, Geranium pusillum, robertianum, Lamium
Substrat: diferit.
Taraxacum officinale, Plantago major, maculatum, Gle-
Soluri: foliosoluri choma hederacea,
Polygonum aviculare, Trifolium repens. cu depu- neri de Geum urbanum,
pietriº ºi prundiº. Anthriscus sylvestris,
Literaturã selectivã: Grigore 1968; Silene dioica, Cru-
Dihoru 1975; Coldea 1985, 1991; Structura: Stratul ciata laevipes,
Sanda et al. ierbos: specia Galium aparine,
caracte- risticã ºi Urtica dioica,
2001; Sanda 2002.
edificatoare Aegopodium
Petasites kablikianus podagraria, Eupa-
Redactat: Simona Mihãilescu. realizeazã uneori torium cannabinum,
o acoperire de 70– Poa trivialis, Gera-
90% (Munþii nium phaeum,

R3706 Rodnei). Prezintã Achillea distans,

Comunitãþi sud-est carpatice de în compoziþia Rumex obtusifolius,
buruieniºuri înalte cu Petasites floristicã Rumex alpinus,
kablikianus numeroase specii Senecio subalpinus,
higrofile caracte- Heracleum
ristice pentru sphondylium.
Corespondenþe: Adenostyletalia:
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall Stellaria nemorum, Literaturã selectivã:
herb fringe communities of plain and Carduus personata, Nyárády A. (1968)
of the montane to alpine levels Chaero- phyllum 1969; Pascal et
EMERALD: – hirsutum. Cenozele Mititelu 1971;
CORINE: 37 Humid grasslands and tall higrofile cu Dihoru 1975;
herbs communities Petasites ªtefan et al. 1997;
PAL.HAB 1999: 37.81442 Carpathian kablikianus Coldea 1990, 1991;
glabrous butterbur communities alcãtuiesc enclave Coldea et al. 1997;
EUNIS: E5.5144 Carpathian butterbur cu extinderi mai Sanda et al. 2001;
communities reduse de-a lungul Sanda 2002.
Asociaþii vegetale: Petasitetum kablikiani vãilor montane, în
Szafer, Kulcz. et Pawl. 1926 (Syn.: Peta- etajul fãgetelor, Redactat: Simona
sitetum glabrati Morariu 1943). printre ceno- zele Mihãilescu.
de Petasito-
Rãspândire: Rodnei, Bistriþa Cicerbicetum cu
Carpaþii Aurie, Bazinul care se aflã în
Orientali: Munþii Tazlãului, Muntele mozaic.

16
 Munþii Harghita buruieniºuri Specii
R3707 (Pârâul), Valea caracterizate prin caracteristice:
Comunitãþi Chirui, Harghita prezenþa Telekia speciosa,
sud-est Bãi, Cabana constantã ºi Petasites hybridus,
Mãdãraº, Mohoº, adesea abundentã Petasites albus,
carpatice de
Pãdurea Hoghiz. a speciei Telekia Filipendula ulmaria.
buruieniºuri spe- ciosa, care Alte specii
înalte cu Carpaþii
Meridionali: formeazã pâlcuri importante:
Telekia constante. Stratul Aruncus dioicus,
Munþii Bucegi,
speciosa ºi ierbos: dintre Equisetum maximum,
Munþii Piatra
Petasites speciile Cirsium oleraceum,
Craiului, Muntele
hybridus codominante Scrophularia alata,
Postãvaru, Munþii Chaero- phyllum
amintim:
Iezer-Pãpuºa, Filipendula ulmaria, cicutaria, Impatiens
Corespondenþe: Valea Oltului. Petasites albus, noli-tangere,
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous
Carpaþii tall
Chaerophyllum Pulmoraria rubra,
herb fringe communities Occidentali:
of the montane to alpine levels hirsutum. Au fost Hypericum acutum,
Valea Galbenã- descrise Orobanche fava,
EMERALD: –
Padiº,
CORINE: 37 Humid grasslands and tall
Valea subasociaþiile Anthriscus nitida,
herbs communities Iadului, Stâna de typicum Coldea Symphy- tum officinale,
PAL.HAB 1999: 37.8144 Vale, Defileul
Carpathian 1990 ºi Carduus personata,
butterbur communities; Criºului
37.81441Repede, petasitetosum albae Rumex obtusifoius,
Carpathian white butterburValeacommunities
Sebiºelului, (Beldie 1967) Alliaria petiolata,
EUNIS: E5.5144 Carpathian butterbur
Valea Feneºului; în Coldea 1990. În Urica dioica,
communities Siriu, dintre Aegopodium podagraria,
etajul montan
Asociaþii vegetale: Telekio-Petasitetum hybridi Geranium robertia- num,
mijlociu. speciile caracte-
(Morariu 1967) Resmeriåã et Raþiu
ristice grupãrilor Galium aparine, Lamium
(Syn.: Petasitetum hybridi
Aegopodio-Petasitetum hybridi
Suprafeþe: de menþionãm: maculatum, Mycelis
Telekio-Petasitetum albaeordinul a 100–500 Prenanthes purpurea, muralis,
Petasitetum albae Dihoru ha. Silene heuffelii, Chelidonium majus,
Telekietum speciosae Morariu Aconitum toxi- cum, Glechoma hederacea,
Filipenduletum Coldea 1996; Impatiens noli- Chaerophyllum
– Aruncetum dioici OroianStaþiuni: aromaticum, Geum
semiumbrite, în tangere, iar pe
Valea Crãpãtura, la urbanum, Campanula
care sunt condi- rapunculoides, Carduus
baza versantului
þii de pronunþatã crispus, Anthriscus
Rãspândire: spre Bârsa
umiditate sylvestris, Rubus
Carpaþii Tãmaºului (Masivul
atmosfericã caesius, Silene
Orientali: Piatra Craiului),
ºi în sol. dioica, Cruciata
Maramureº, menþio- nãm:
Altitudine: 550– laevipes, Eupatorium
Munþii Rodnei, Cardamine amara,
1100 m. Clima: Stellaria nemorum, cannabinum, Poa
Bistriþa Aurie,
T = 7,3,0–5,10C; Chaeropyllum trivialis, Galeopsis
Bazinul Bistriþei,
P = 800–1100 hirsutum, Cirsium tetrahit, Silene alba,
Munþii Ceahlãu,
mm. Relief: oleraceum, Caltha Geranium phaeum,
Munþii Baraolt,
vãi, în lungul ºi laeta. Achillea distans, Hera-
Muntele Siriu,
pe flancurile cleum sphondylium,
Valea Mraconiei, Heracleum sphondy-
pâraielor sau a Valoare
Valea lium ssp.
depresiunilor conservativã:
Gurghiului, transsilvanicum,
largi din pãdure. redusã.
Defileul Myosotis scorpioi-
Substrat:
Mureºului, des, Scirpus
Compoziþie
sylvaticus.
diferit. Soluri: humus. floristicã: Specii
rendzine, soluri edificatoare:
coluvionate Structura: Asociaþia Telekia speciosa,
ºi bogate în cuprinde Petasites hybridus.
16
Literaturã selectivã: G. 1981; pendula ulmaria.
Aceste plante Valoare
Raþiu I. 1965; Coldea 1990,
1991; Alexiu reali- zeazã etajul conservativã:
Hodiºan I. 1966;
1996; Coldea superior, care redusã, mare
Beldie 1967; Pop
et al. 1997, depãºeºte 1 m doar în habitatele
I. et al. 1968;
1997a; Oroian S. înãlþime ºi unde este
Pascal et Mititelu prezentã specia
1971; Danciu 1996, 1998; densitate mare
Sãmãrghiþan M. (65–75%). Etajul Ligularia sibirica
1973; Dihoru et (DH2).
2001; Sanda et inferior este
al. 1973;
al. 1973, 2001; format din specii
Zanoschi V. Compoziþie
Sanda 2002. de talie mijlocie ºi
1974; Resmeriþã floristicã: Specii
micã, dintre care
et Raþiu I. 1974; semnalãm: Caltha edificatoare:
Dihoru 1975; Redactat: Simona laeta, Geranium Angelica sylvestris,
Raþiu et Gergely Mihãilescu. palustre, Crepis Cirsium oleraceum,
1976; Fink F. paludosa, Myosotis Geranium palustre,
1977; Raþiu et Buruieniºuri înalte scorpioides, Mentha Scirpus sylvaticus.
al. 1966, 1983, cu Petasites
longifolia, Scirpus Specii
hybridus
1984; Popescu sylvaticus, caracteristice:
vãile umede ºi Equisetum palustre, Scirpus sylvaticus,
R3708 difuz luminate din Ranunculus acris, R. Angelica sylvestris,
Comunitãþi etajele amintite. repens, Lychnis flos- Cirsium oleraceum.
cuculi. Alte specii
daco-getice
importante:
cu Angelica Staþiuni: Angelica
sylvestris, Altitudine: 350– archangelica, Crepis
Crepis 700 m. Clima: T = paludosa, Juncus
paludosa ºi 8–70C; P = 650– articulatus. Specii
Scirpus 800 mm. Relief: rare: Ligularia
sylvaticus versanþii vãilor, în sibirica, Polemonium
apropiere de firul caeru- leum, Trolius
Corespondenþe: vãii sau al europaeus.
ochiurilor de apã
NATURA 2000: –
din fringes lungul
EMERALD: 37.7 Humid tall Literaturã
CORINE: 37.211 Cobbageacestora.
thistle Soluri: selectivã: Cârþu
oleraceum) meadows aluviale, pseudo-
PAL.HAB: 37.814 Carpathian
gleice, bogate în
nities
substanþe
EUNIS: E5.5143 Carpathian monk shoad
communities nutritive.
Asociaþii vegetale: Angelico – Cirsietum
oleracei R. Tx. 1937,
Structura: Speciile
Ralski 1931emend. Schwich
de bazã sunt
plante înalte,
cunoscute ºi sub
Rãspândire: În numele de buru-
zona colinarã ºi în ieni din vãile de
etajul montan munte, dintre
inferior din toatã care mai
þara. reprezentative
sunt: Cirsium
Suprafeþe: oleraceum, Angelica
Formeazã fâºii de sylvestris, Cirsium
lãþimi variabile în rivularis, Fili-
16
 1972; Coldea Redactat: A. stolonifera, Lotus
1995-1996; corniculatus, Valoare
Popescu.
Drãgulescu Gratiola officinale, conservativã:
Galium palustre, redusã.
1995; Sanda, Angelica archangelica
în comunitãþi daco- Potentilla reptans,
Popescu, Stancu
getice cu Angelica Ranunculus repens, Compoziþie
2001. sylvestris, Crepis Medicago lupulina, floristicã: Specii
paludosa Carex hirta, Prunella edificatoare:
ºi Scirpus sylvaticus
vulgaris, Taraxacum Juncus inflexus, J.
cu acumu- lãri de effusus, Mentha
officinale.
R3709 material organic. longi- folia, Agrostis
Comunitãþi Roci: depozite
danubiene aluviale. Soluri:
cu Juncus aluviale, gleice sau
pseudo- gleice,
effusus, J.
afânate, reavãne
inflexus ºi ºi umede.
Agrostis
canina Structura:
Fitocenozele,
dominate de
Juncus inflexus ºi J.
effusus, realizeazã
etajul superior de
Corespondenþe: 70–100 cm
înãlþime ºi cu
NATURA 2000: –
acoperirea de 75–
EMERALD: –
CORINE: –
80%. Alãturi de
PAL.HAB: 37.263 Danubio-Panonic riverine speciile dominante
and humid meadows mai apar: Mentha
EUNIS: E3.4624 Eastern Carpathian raftlongifolia,
rush meadows Alopecurus
Asociaþii vegetale: Junco – Menthetumpratensis, Carex
longifoliae Lohm. 1953, Agrostetum caninaevulpina. În
Harg. 1942, Juncetum effusi Soó (1931) 1949.microdepresiunile
cu apã în exces se
dezvoltã masiv
Rãspândire: Zona Agrostis canina, iar
colinarã din în jurul izvoarelor,
întreaga þarã, în unde solul este canina. Specii
locuri cu exces de permanent umed, caracteristice:
umiditate ºi dominã Juncus inflexus, J.
effusus, Agrostis
periodic Deschampsia
canina, Alopecurus
inundate. caespitosa pratensis, Rumex
ºi uneori crispus, Festuca
Suprafeþe: De la Calamagrostis arundinacea, Carex
500–600 m pânã epigeios, Lythrum hirta, Lolium
la 1–2 ha. salicaria, perenne. Alte specii
Symphytum importante:
Staþiuni: officinale. Etajul Medicago lupulina,
inferior este Ranunculus acris,
Altitudine: 350–
format din specii R. sardous,
700 m. Clima: T
scunde dar cu Alopecurus
= 9–70C; P = 650– densitate mare, geniculatus, Juncus
750 mm. Relief: dintre care mai articu- latus, Poa
tere- nuri plane repre- zentative trivialis, P.
sau uºor concave, sunt: Agrostis palustris,
16
Lysimachia Transilvania
nummularia, (Haþeg, Poiana
Trifolium Rusacã, Fãgãraº,
fragiferum, Braºov),
Potentilla reptans,
Depresiunile
Gratiola officinale.
Pe terenurile din intra- montane
jurul izvoarelor, din bazinul
unde bãlteºte Oltului superior,
apa permanent, Bazinul
se dezvoltã Giurgeului,
abundent: Poa Moldova.
trivialis, Agrostis
stolonifera,
Oenanthe
silaifolia, Stachys
officinalis.

Literaturã
selectivã: Pop et
al. 2002; Sanda,
Popescu,
Stancu 2001;
Todor, Gergely,
Bârcã 1971

Redactat: A.
Popescu.

R3710
Pajiºti dacice de
Molinia
caerulea

Corespondenþe:
NATURA 2000: 6410
on calcareous, peaty
siltladen soils (Molinion
EMERALD: 37.3 Oligotrophic
grasslands
CORINE: 37.31 Purple moograss meadows
PAL.HAB: 37.312 Acid purple moorgrass
meadows
EUNIS: E3.511 Calcidine purple
moorgross meadows
Asociaþii vegetale: Junco-Molinietum
1951, Peucedano rocheliani
coeruleae Boºcaiu 1965,
rosmarinifoliae Magyar ex Soó 1933.

Rãspândire:
Banat
(Caransebeº),

16
 Molinia caerulea ºi Peucedaum rochelianum în pajiºti dacice de Molinia caerulea
Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 2–4 ha,
uneori ajungând la 10–15 ha
(Depresiunea Vad, jud. Braºov).
Staþiuni: Altitudine: 300–450(500) m. Clima:
T = 9–80C; P = 700–850 mm. Relief: depre-
siuni, cu pante foarte uºor înclinate, cu
expoziþii variate. Roci: depozite luto-
argiloase. Soluri: brune luvice, brun
acide de pantã, pe terenurile plate
soluri turboase sau gleice cu conþinut
ridicat de substanþe nutritive ºi
umiditate în exces.
lis, Lathyrus pratensis, Parnassia palustris,
Structura: în cadrul fitocenozelor participã,
în numãr mare, plante de talie înaltã ce
depãºesc 1 m înãlþime. Din aceastã cate-
gorie menþionãm: Molinia caerulea, Serra-
tula tinctoria, Juncus conglomeratus, Ange- lica
sylvestris, Cirsium rivulare, iar în mlaºti- nile
de la Sâncrãieni (jud. Harghita), Lozna-
Dersca (jud. Botoºani) ºi Vad (jud.
Braºov) apare în masã Salix
rosmarinifolia. Etajul mijlociu al
fitocenozelor este realizat de: Succisa
pratensis, Trolius europaeus, Lychnis flos-cuculi,
Dianthus superbus, Carex ova-
Galium uliginosum, Juncus articulatus. În
Delta Dunãrii, la Letea, Molinia caerulea ssp.
euxina realizeazã fitocenoze pe supra-
feþe de 300–500 m2, cu o compoziþie
flo- risticã diferitã de cea a molinietelor
din þarã. Speciile care au fost semnalate
în aceste fitocenoze sunt: Molinia caerulea
ssp. euxina, Vicia biennis, Cirsium alatum,
Holoschoenus vulgaris, Saccharum strictum
(Erianthus appressus), ultima fiind specie
rarã în flora României.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Molinia caerulea, Juncus artatus, Serratula
tinctoria. Specii caracteristice: Molinia caeru-
lea, Peucedanum rochelianum, Juncus
conglomeratus ºi Salix rosmarinifolia, dife-
renþialã localã. Alte specii importante:
Ange- lica sylvetris, Cirsium rivulare, Succisia
pra- tensis, Stachys officinalis, Gentiana pneu-
monanthe, Galium boreale, Carex ovalis,
Parnassia palustris, Lathyrus pratensis,
Gladiolus imbricatus, Stellaria graminea.
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1965; Dihoru,
Negrean 1976; Mititelu, Elékes 1989.
Redactat: A. Popescu.
R3711
Pajiºti dacice de Nardus stricta
ºi
Molinia caerulea
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6410 Molinia meadows
on calcareous, peaty or clayey-
siltladen soils (Molinion caeruleae)
EMERALD: –
CORINE: 37.312 Acid purple moorgrass
meadows
PAL.HAB*: 37.312 Acid purple moorgrass
meadows
EUNIS: E3.512 Acidoclin purple moorgrass
meadows
Asociaþii vegetale: Nardo-Molinietum
Gergely 1958.
R3712
Rãspândire: Maramureº (Þara Oaºului),
Transilvania (Depresiunea Vad).
Suprafeþe: Aproximativ 20–25 ha.
Staþiuni: Altitudine: 350–400 m. Clima:
T = 8–70C; P = 700–800 mm. Relief:
depre- siuni cu pante slab înclinate.
Substrat acid. Soluri: luvosoluri gleice.
Structura: Speciile dominante sunt cele
ce realizeazã etajul superior înalt de
35–40 cm, dintre cele mai
reprezentative sunt: Nardus stricta, Festuca
rubra, Carex pallescens, C. ovalis, Stachys
officinalis, Agrostis capillaris, A. stolonifera,
Molinia coerulea, Gentiana pneumonathe, Achillea
ptarmica, Juncus conglomeratus. Etajul
inferior este realizat de: Hypericum macu-
latum, Potentilla erecta, Lysimachia nummu-
laria. Stratul muscinal este prezent prin
exemplare numeroase de Polytrichum
commune.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Molinia caerulea, Nardus stricta, Dantho- nia
decumbens, Juncus glaucus. Specii
caracteristice: Molinia coerulea, Peuce-
danum rochelianum, Juncus inflexus. Alte
specii importante: Luzula campestris,
Stachys officinalis, Hypochoeris radicata,
Ranunculus flammula, Juncus conglo-
meratus, Succisa pratensis, Serratula
tinctoria, Lychnis flos-cuculi, Rhinanthus
glaber, Solidago virgaurea, Campanula patula,
Deschampsia caespitosa, Agrostis stolonifera,
Lysimachia vulgaris.
Literaturã selectivã: Buia 1963; Gergely,
Raþiu 1980; Gergely, Raþiu, Moldovan
1977.
Redactat: A. Popescu.
* În acest caz nu s-a folosit codul PAL.HAB-36 pentru
habitatul descris.
Comunitãþi dacice cu
Deschampsia caespitosa ºi
Agrostis stolonifera
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Deschampsia caespitosa, Agrostis stolo-
Corespondenþe: nifera, Juncus conglomeratus. Specii
NATURA 2000: – caracteristice: Deschampsia caespitosa,
EMERALD: 37.2 Eutrophic humid grasslands Agrostis stolonifera, Juncus conglome- ratus.
CORINE: – Alte specii importante: Phleum pra- tense,
PAL.HAB: 37.263 Danubio-Pannonic riverine
Festuca pratensis, Poa trivialis, P. palustris,
and humid meadows
EUNIS: E2.233 Carpathian submontane
Ranunculus acris, Alopecurus pratensis,
hay meadows Trifolium pratense, Briza media, Lathyrus
Asociaþii vegetale: Agrostio stoloniferae – pratensis, Cynosurus cristatus, Holcus
Deschampsietum caespitosae Ujvarosi 1947. lanatus, Cirsium canum.

Literaturã selectivã: Pop 2002; Sanda,

Rãspândire: Transilvania, iar în Popescu, Stancu 2001.
Oltenia, Muntenia ºi Moldova, numai
în zona colinarã. Redactat: A. Popescu.

Suprafeþe: Peste 100 ha în Transilvania,

în rest suprafeþe mici.

Staþiuni: Altitudine 300–700 m. Clima:

T = 8–6,50C; P = 700–800 mm. Relief:
teren foarte uºor înclinat sau plan, cu
exces de umiditate. Roci: depuneri
aluviale, glei. Soluri: gleiosoluri, soluri
aluviale.

Structura: Specia caracteristicã are

mare putere de extindere ºi realizeazã
o acoperire de 90–95(100)%. Alãturi de
specia dominantã, se mai dezvoltã:
Agrostis stolonifera, Alopecurus pratensis,
Juncus inflexus, J. conglomeratus, Briza media,
Dactylis glomerata, Festuca pratensis, Poa
trivialis care alcãtuiesc stratul superior al
vegetaþiei. Stratul inferior, bine dezvoltat,
este realizat de speciile: Juncus articulatus,
Equisetum palustre, Trifolium hybridum,
Myosotis scorpioides, Luzula campestris,
Lathyrus pratensis, Trifolium pratense,
T. repens, Stellaria graminea, Rhinanthus
angustifolius, Taraxacum officinale,
Carum carvi.

Valoare conservativã: redusã.

Comunitate dacicã
cu Deschampsia caespitosa
 Taraxacum officinale, Agrostis capillaris, Poa
R3713 pratensis, Trifolium repens, Rumex crispus,
Pajiºti antropice de Juncus tenuis Potentilla anserina, Carex ovalis,
ºi Trifolium repens

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 37.263 Danubio-Pannonic
riverine and humid meadows
EUNIS: E3.462 Peri-Pannonic humid
meadows
Asociaþii vegetale: Juncetum tenuis
(Diemont, Siss. et Westhoff 1940)
Schwik. 1944.

Rãspândire: Luncile râurilor ºi pe

terasele acestora, pe terenuri plane
sau foarte uºor înclinate din
Transilvania, Muntenia, Moldova.

Suprafeþe: cca 25–30 ha.

Staþiuni: Altitudine: 100–500 m. Clima:

T = 10,5–7,50C; P = 600–800 mm; Roci:
depozite luto-argiloase; Soluri:
luvosoluri slab gleizate, uneori slab
sãrãturate.

Structura: Vegetaþia nu depãºeºte 30

cm
ºi este realizatã în principal din
speciile: Juncus tenuis, Juncus inflexus,
Ranunculus repens, Rumex crispus,
Centaurium ery- threa, Alopecurus aequalis.
Etajul inferior este bine reprezentat de
speciile: Trifolium repens, Potentilla anserina,
Prunella vulga- ris, Juncus bufonius, Taraxacum
officinale, Plantago major.

Valoare conservativã: redusã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Juncus tenuis, Lolium perenne, Juncus
bufonius. Specii caracteristice: Juncus
tenuis, J. bufonius, Plantago major. Alte
specii importante: Juncus inflexus,
Centaurium erythraea, Bellis perennis,
Veronica serpyllifolia, Trifolium repens,
170
 realizat de plante
Ranunculus acris, Holcus lanatus, Festuca mai scunde, cum Staþiuni:
pratensis, Trifolium dubium, Plantago sunt: Mentha Altitudine
media, Sagina procumbens. longifolia, Crepis cuprinse între
paludosa, Scirpus 100– 450(500) m;
Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995; sylvaticus, Clima: T = 9–
Sanda, Popescu, Barabaº 1997. Geranium palustre, 7,50C; P = 550–
Equise- tum 700 mm. Relief:
Redactat: A. Popescu. palustre, Caltha teren plan sau
palustris, Myosotis uºor înclinat cu
scorpioides. expoziþii variate,
R3714 dar preferã pe
Comunitãþi daco-getice cu Valoare cele sudice ºi sud-
Filipendula ulmaria, Geranium conservativã: estice. Roci:
palustre ºi Chaerophyllum redusã. depozite lutoase
hirsutum ºi nisipo-
Compoziþie argiloase. Soluri:
floristicã: Specii aluvio- soluri,
Corespondenþe:
edificatoare: gleiosoluri.
NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall
Filipendula ulmaria,
herb fringes communities
Chaerophyllum hirsu- Structura: Specia
EMERALD: 37.7 Humid tall herb fringes
CORINE: – tum, Telekia speciosa. caracteristicã,
PAL.HAB: 37.716 Continental mixed Specii Agrostis stolonifera,
riverine screens caracteristice: realizeazã pajiºti
EUNIS: E5.414 Continental river bank tall- Filipendula ulmaria, pe supra- feþe
berb communities domineted by (Filipendula) Geranium palustre, întinse, în
Asociaþii vegetale: Filipendulo – Geranietum Chaerophylum amestec cu:
palustris W. Koch 1926, Chaerophyllo hirsuti hirsutum, Telekia Alopecurus
– Filipenduletum Niemann et al. 1973.
speciosa. Alte specii pratensis, Poa
importante: pratensis, Daucus
Crisium canum, C. carota, Poa trivialis,
oleraceum, Scirpus toate fiind specii
Rãspândire: Locuri umede, din lungul sylvaticus, de talie mijlo-
vãilor colinare ºi montan inferioare, Deschampsia cie, realizând
din Transilvania, Muntenia, Moldova. caespitosa, Impatiens etajul superior al
noli-tangere, Agrostis fitoceno- zelor. În
Suprafeþe: De la 200–500 m2 pânã la stolonifera, amestec cu
4–5 ha în terenurile înmlãºtinate. Equisetum palustre, acestea se
Lychnis flos-cuculi, dezvoltã
Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Lysimachia abundent:
Clima: T = 7,5–6,00C; P = 700–950 vulgaris. Medicago lupulina,
mm. Roci:
Trifolium
silicioase, marne ºi bolovãniºuri aduse fragiferum, T.
Literaturã
de torenþi. Soluri: aluviale, gleice ºi repens, Potentilla
pseudo- gleice, bogate în umiditate ºi selectivã: Coldea
1995-1996; reptans, Lotus
substanþe nutritive. corniculatus,
Drãgulescu 1995;
Sanda, Popescu, Ranunculus repens,
Structura: Specia caracteristicã ºi domi- Lysimachia
nantã, Filipendula ulmaria, este o plantã Barabaº 1997.
nummularia, Rorippa
de talie mare, care atinge 1,5–2 m. sylvestris, care
Aceasta realizeazã etajul superior, în Redactat: A. realizeazã etajul
amestec cu: Lythrum salicaria, Valeriana Popescu. inferior al
officinalis, Tele- kia speciosa, Chaerophyllum
hirsutum, Epilobium parviflorum. Etajul vegetaþiei.
inferior este
Valoare
171
 conservativã: Cypripedium ªtefan, Mititelu
redusã, mare calceolus (DH2) 1971; Popescu et
doar în (Zamostea – jud. al. 1984;
habitatele unde Suceava, Valea Rãvãruþ,
este prezentã Tiºiþei – jud. Cãzãceanu,
specia Vrancea). Turenschi 1956;
Sanda, Popescu,
Barabaº 1997.

Compoziþie floristicã: Specii Redactat: A.

edificatoare: Popescu.
R3715 Agrostis
Pajiºti stolonifera,
Rorippa sylvestris,
danubian-
Trifolium fragiferum,
panonice de Alopecurus
Agrostis pratensis, Festuca
stolonifera pratensis. Specii
caracteristice:
Corespondenþe: Alopecurus
pratensis, Agrostis
NATURA 2000: –
stolonifera, Festuca
EMERALD: –
pratensis,
CORINE: –
Agropyron
PAL.HAB: 37.263 Danubio-Pannonic riverine
and humid meadows (Elymus) repens,
Lolium mesophille
EUNIS: E2.251 Ponto-Pannonic perenne.
hay Alte specii
importante:
Asociaþii vegetale: Agrostetum stoloniferae Poa
(Ujvarosi 1941) Burduja trivialis,
1956.
Eleocharis
palustris,
Rãspândire: Zonele Ranunculus acris,
de câmpie ºi Trifolium repens,
Potentilla reptans.
colinare din
În pajiºtile în
Transilvania, care pãºunatul
Banat, Oltenia, este intens se
Muntenia, instaleazã
Moldova, ºi se extind rapid
Dobrogea. speciile
nefurajere cum
Suprafeþe: În sunt: Glycyrrhiza
zonele joase, echinata, Galega
offici- nalis,
ocupã supra- feþe
Rorippa austriaca,
de sute de ha, specii care indicã
realizând pajiºtile degradarea
de luncã, cu pajiºtilor. Specii
valoare furajerã rare: Cypri-
ridicatã. pendium calceolus.

Literaturã
selectivã: Buia,
Pãun, Safta, Pop
1960; Chifu,
170
 Festuca pratensis în pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera

Corespondenþe:
R3716 NATURA 2000: 6510 Lowland hay
Pajiºti danubiano-pontice de Poa meadows (Alopecurus pratensis, Sanguisorba
officinalis) EMERALD: 37.2 Eutrophic
pratensis, Festuca pratensis ºi humid CORINE: –
Alopecurus pratensis PAL.HAB: 37.263 Danubio-Pannonic
riverine and humid meadows
EUNIS: E2.251 Ponto-Pannonic mesophille
hay
Asociaþii vegetale: Poetum pratensis Rãv., Cãzac.
et Turenschi 1956, Ranunculo repentis –
Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933,
Agrostideto-Festucetum pratensis
Soó 1949.

17

Rãspândire: În luncile râurilor din
Transilvania, Banat, Oltenia,
Muntenia, Dobrogea, Moldova.
Suprafeþe: De la 1–2 ha pânã la zeci
de ha, pe islazuri, în total circa
300–400 ha.
Staþiuni: Altitudine: 100–350(400) m.
Clima: T = 9,5–80C; P = 550–700
mm.
mai reprezentative sunt: Poa pratensis,
Festuca pratensis, Dactylis glomerata,
Agropyron repens, Agrostis stolonifera,
Alopecurus pratensis, Juncus effusus,
Trifolium pratense. Etajul inferior este bine
reprezentat de speciile: Lotus corniculatus,
Trifolium repens, Ranunculus repens, R.
acris, Carex hirta, Lysimachia nummularia,
Potentilla reptans, Galium palustre. Pe
lãcoviºtile slab salinizate, din Moldova
(Lunca Prutului) ºi din Dobrogea
(Grindul Lupilor) apare în cantitate
apreciabilã Alope- curus (ventricosus)
arundinaceus.
Valoare conservativã: moderatã.
Relief: teren plan, pante foarte slab
încli- nate, terasele râurilor din câmpie.
Roci: depozite aluviale, nisipuri, luturi,
fertile ºi bine aprovizionate cu umiditate,
tot timpul anului. Soluri:
eutricambosoluri, uºoare, humico-
gleice, gleiosoluri.
Structura: Speciile dominante realizeazã
etajul superior al vegetaþiei care atinge
înãlþimea de 35–40(45) cm, dintre care
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Poa pratensis, Festuca pratensis. Specii
caracteristice: Festuca pratensis, Alope-
curus pratensis, Poa pratensis. Alte specii
importante: Poa palustris, Galium palustre,
Juncus effusus, Holcus lanatus, Agrostis
capillaris, Briza media, Tara- xacum officinale,
Leucanthemum vulgare, Stellaria graminea.
Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995;
Popescu, Sanda, Doltu, Nedelcu 1984;
Turenschi 1966.
Redactat: A. Popescu.
17
 Arrhenatherum elatius, Onobrychis viciifolia,
Leucanthe- mum vulgaris, Knautia arvensis,
R3801 Campanula glomerata. Toate acestea sunt
Pajiºti sud-est carpatice de Trisetum prezente
flavescens ºi Alchemilla
vulgaris

Corespondenþe:
NATURA 2000: 6520 Mountain hay meadows
EMERALD: !38.25 Continental meadows
CORINE: 38.3 Montan hay meadows
PAL.HAB: 38.2333 Eastern Carpathian
yellow oatgrass meadows
EUNIS: E2.2333 Eastern Carpathian yellow
oatgrass meadows
Asociaþii vegetale: Cerastio holosteoidis –
Trisetum flavescenti Sanda et Popescu 2001
(Poo – Trisetum flavescetis auct. rom. non Knapp
1951), Trisetetum flavescentis (Schröter)
Brockmann 1907.

Rãspândire: Etajele montan inferior ºi

mijlociu ale Carpaþilor din România
(Sud- Estici).

Suprafeþe: Aproximativ 10.000–12.000 ha.

Staþiuni: Altitudine: 650–800 m. Clima:

T = 7–60C; P = 700–800 mm. Relief:
versanþi puþin înclinaþi cu expoziþie
nordicã sau nord-esticã. Roci: ºisturi,
conglo- merate. Soluri:
eutricambosoluri, bogate în substanþe
nutritive ºi moderat umede, neutre
pânã la slab acide.

Structura: Fitocenozele de Trisetum

flavescens au în compoziþie numeroase
specii de talie mare (60–80 cm), cu o
acoperire de 80–95%. Alãturi de specia
dominantã se dezvoltã frecvent:
Agrostis capillaris, Phleum montanum,
Cynosurus cristatus, Festuca pratensis,
 2.3.6. Pajiºti mezofile (38)

glomerata, Festuca pratensis. Specii

în etajul superior care este bine
structurat. Cel de al doilea etaj este
alcãtuit din plante de 20–35 cm
înãlþime, dintre care mai
reprezentative sunt: Trifolium pratense,
Anthyllis vulneraria, Lotus corniculatus,
Luzula campestris, Gymnadenia conopsea,
Carum carvi, Trifolium campestre, T. monta-
num, Cerastium holosteoides.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Trisetum flavescens, Cerastium holosteoi- des,
Anthoxanthum odoratum, Briza media, Dactylis
R3802
Pajiºti daco-getice de
Arrhenatherum elatius
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6510 Lowland hay
meadows (Alopecurus pratensis, Sanguisorba
officinalis) EMERALD: 38.2 Lawlands humid
grasslands CORINE: –
PAL.HAB: 38.233 Carpathian submontane
hay meadows
EUNIS: E2.233 Carpathian
submontane hay meadows
Asociaþii vegetale: Arrhenatherum elatioris
Br,-Bl. ex Scherrer 1925.
caracteristice: Trisetum flavescens,
Cerastium holosteoides. Alte specii
importante: Agrostis capillaris, Poa pra-
tensis, Trifolium pratensis, Onobrychis
viciifolia, Lotus corniculatus, Rumex ace- tosa,
Polygonum bistorta, Holcus lanatus,
Leucanthemum vulgare, Daucus carota, Achillea
millefolium, Silene vulgaris, Hypochaeris
uniflora, Dianthus carthusia- norum,
Leontodon autumnalis.
Literaturã selectivã: Beldie 1967; Puºcaru-
Soroceanu et al. 1963; Sanda, Popescu
1991.
Redactat: A. Popescu.
Alopecurus pratense. Înãlþimea acestui
etaj ajunge la 80–100 cm ºi realizeazã o
acoperire mare (peste 70%). Cel de al
doilea etaj, este format din plante de talie
mai micã, dintre care cele mai
reprezentative sunt: Medicago lupulina,
Agrostis stoloni- fera, Trifolium repens, Lotus
corniculatus, Campanula patula. În pajiºtile
din sud- vestul þãrii (Oltenia, Banat)
apare destul de frecvent specia Moenchia
mantica, plantã mai puþin rãspânditã în
flora þãrii.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Arrhenatherum elatioris, Dactylis glome-

Rãspândire: Etajele colinar ºi montan infe-

rior din toatã þara.

Suprafeþe: 15.000 ha.

Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Clima:

T = 9–6,50C; P = 600–800 mm. Relief:
versanþi slab ºi mediu înclinaþi,
expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci:
ºisturi cristaline
ºi mai rar calcare ºi gresii. Soluri: brune
luvice, moderate în humus, brun-
montane slab acid, fertile.

Structura: stratul superior este format din:

Arrhenatherum elatius, Dactylis glomerata,
Festuca pratensis, Salvia nemorosa,
Onobrychis viciifolia, Trifolium pratense,
rata, Lotus corniculatus. Specii caracte-
ristice: Arrhenatherum elatioris, Cerastium
holosteoides, Trisetum flavescens. Alte
specii importante: Trifolium pratense, Ono-
brychis viciifolia, Leontodon autumnalis,
Lolium perenne, Phleum pratense.
Literaturã selectivã: Chifu 1995; Doniþã
et al. 1992; Sanda, Popescu, Stancu
2001.
Redactat: A. Popescu.
R3803
Pajiºti sud-est carpatice de
Agrostis capillaris ºi Festuca
rubra
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 37.2 Eutrophic humide
grasslands
CORINE: 35.12 Agrostis – Festuca
grasslands
mum vulgare, Pimpinella saxifraga, Hypo-
choeris radicata, Knautia arvensis, Cyno-
surus cristatus. Speciile mai scunde reali-
zeazã stratul inferior ºi dintre acestea
menþionãm: Carlina acaulis, Trifolium
campestre, Luzula campestris, Carum carvi, Lotus
corniculatus, Achillea millefolium, Carex
ovalis, Trifolium repens, Medicago lupulina.
Fitocenozele au acoperire de 90–95% ºi
realizeazã cele mai întinse pajiºti din
zonele colinarã ºi montanã.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Festuca rubra, Agrostis capillaris, Cynosurus
cristatus. Specii caracteristice: Festuca rubra,
Agrostis capillaris, Lotus corniculatus. Alte
specii importante: Cynosurus cristatus,
Dactylis glomerata, Daucus carota, Pimi- nella
saxifraga, Anthoxanthum odoratum, Cerastium
holosteoides, Holcus lanatus, Lotus
corniculatus, Trifolium pratense, Briza media,
Carex pallescens.
PAL.HAB: 38. 2323 Eastern Carpathian
yellow oatgrass meadows
EUNIS: E1.721 Nemoral Agrostis –
Festuca grasslands
Asociaþii vegetale: Festuco rubrae –
Agrostetum capillaris Horvat 1951.
Rãspândire: Dealurile subcarpatice,
Podiºul Mehedinþi, Podiºul Transilvaniei,
Depresiunea Dornelor, Obcinele Moldovei.
Suprafeþe: Pajiºti pe 400–500 ha.
Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Clima:
T = 8–6,50C; P = 700–800 mm. Relief:
versanþi slab înclinaþi, expoziþii sudice,
estice. Roci: silicioase, pietriºuri. Soluri:
districambosoluri, luvosoluri.
Structura: Speciile caracteristice sunt ºi
dominante, realizând etajul superior de
30–40 cm înãlþime, care este alcãtuit
din: Agrostis capillaris, Festuca rubra, Antho-
xanthum odoratum, Poa pratensis, Rumex
acetosella, Campanula patula, Leucanthe-
Literaturã selectivã: Burduja et al. 1973;
Chifu et al. 1982; Puºcaru-Soroceanu 1963.
Redactat: A. Popescu.
R3804
Pajiºti daco-getice de
Agrostis capillaris ºi
Anthoxanthum odoratum
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 37.2 Eutrophic humide
grasslands
CORINE: 35.12 Agrostis – Festuca
grasslands
PAL.HAB: 38.233 Carpathian submontane
hay meadows
EUNIS: E1.721 Nemoral Agrostis – Festuca
grasslands
Asociaþii vegetale: Anthoxantho –
Agrostetum capillare Silinger 1933.
Rãspândire: Subcarpaþii Getici,
Subcarpaþii Moldavi, Podiºul
Transilvaniei.

Suprafeþe: 500–600 ha.

Staþiuni: Altitudine: 300–700 m. Clima:

T = 9,0–70C; P = 650–750 mm. Relief:
pante moderat înclinate, platouri.
Substrat: slab- moderat acid. Soluri:
eutricambosoluri, districambosoluri,
aluviosoluri.

Structura: Speciile dominante Agrostis

capillaris, Anthoxanthum odoratum, Cyno- surus
cristatus alcãtuiec etajul superior al
vegetaþiei. Alãturi de taxonii
menþionaþi mai semnalãm: Phleum
pratense, Campa- nula patula, Leucanthemum
vulgare, Dacty- lis glomerata, Daucus carota,
Pimpimella saxifraga, Trisetum flavescens,
Lotus corniculatus. Etajul inferior este
format din numeroase specii dintre care
mai repre- zentative sunt: Trifolium
repens, T. dubium, Euphorbia stricta,
Pimpinella saxifraga, Cerastium fontanum,
Polygala vulgaris, Rhinanthus minor,
Trifolium campestre.

Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Agrostis capillaris, Anthoxanthum odora-
tum, Cynosurus cristatus, Lolium perenne.
Specii caracteristice: Agrostis capillaris,
Anthoxanthim odoratum, Luzula campestris. Alte
specii importante: Heracleum sphondy- lium,
Knautia arvensis, Galium mollugo,
Pastinaca sativa, Achillea millefolium,
Festuca pratensis, Stellaria graminea,
Filipendula vulgaris, Briza media, Linum
catharticum, Trifolium pratense.

Literaturã selectivã: Chifu et al. 1978;

Hodiºan 1968; Mititelu et al. 1972;
Puºcaru-Soroceanu 1963.

Redactat: A. Popescu.
 2.4. PÃDURI (4)

2.4.1. Pãduri temperate de foioase

cu frunze cãzãtoare (41)

pânã la profunde, slab scheletice,

R4101 moderat – slab acide, mezo eubazice,
Pãduri sud-est carpatice de jilave.
molid (Picea abies), fag (Fagus
sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Structura: Fitocenoze edificate de specii
Pulmonaria rubra boreale ºi nemorale, oligo-mezoterme,
mezofite, oligo-mezotrofe. Stratul arborilor
compus din molid (Picea abies), fag (Fagus
Corespondenþe:
sylvatica ssp. sylvatica), brad (Abies alba),
NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest frecvent cu exemplare de paltin de
(Symphylo-Fagion)
munte (Acer pseudoplatanus), ulm de
EMERALD: –
munte (Ulmus glabra); are acoperire de
CORINE: –
90–100%
PAL. HAB: 41.1123. Dacian neutrophile
beech fir forest ºi înãlþimi de 30–35 m pentru molid ºi
EUNIS: G4.6. Mixed – Abies-Picea-Fagus- brad, 25–30 pentru fag la 100 de ani.
woodlands
Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae –
Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri
de ecosisteme: 2316 Molideto-
fãgeto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula;
2216 Molideto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-
Asperula; 2327 Molideto-fãgeto-brãdet cu
Rubus hirtus.

Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti,

în etajul nemoral, îndeosebi în Carpaþii
Orientali.

Suprafeþe: circa 520.000 ha, din care

375.000 în Carpaþii Orientali, 112.000 în
Carpaþii Meridionali, 33.000 în Carpaþii
Occidentali.

Staþiuni: Altitudini: (600) 900–1300 (1400)

m. Climã: T = 5,3–3,6 0C, P = 750–950
mm.
Relief: versanþi cu înclinãri medii ºi
expo- ziþii diferite, platouri, culmi. Roci:
variate, în special fliº, conglomerate,
ºisturi cristaline. Soluri de tip
Amestec de fag (Fagus sylvatica) ºi
eutricambosol, luvosol, districambosol brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra
mijlociu-profunde

17
 2.4. Pãduri (4)

Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat, cu

rare exemplare de Sambucus racemosa,
R4102
Lonicera xylosteum, Ribes petraeum, Daphne Pãduri sud-est carpatice de
mezereum, Rosa pendulina. Stratul ierburilor ºi molid (Picea abies), fag (Fagus
subarbuºtilor: dezvoltat variabil în sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu
funcþie de luminã, format din specii ale Hieracium rotundatum
florei de mull (Dentaria glandulosa, Galium
odoratum, Rubus hirtus), local ºi puþine Corespondenþe:
specii acidofile (Calamagrostis arundinacea, NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum
Luzula luzuloides). Stratul muºchilor repre- beech forest
zentat prin perniþe disperse de EMERALD: –
Eurynchium striatum, Hylocomium splendens, CORINE: –
Dicranum scoparium º.a. PAL.HAB: 42.1323. Dacian acidophile
beech-fir forest
Valoare conservativã: moderatã. EUNIS: G4.6. Mixed – Abies-Picea-Fagus-
woodlands
Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati –
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987
Picea abies, Fagus sylvatica ssp. sylvatica, Tipuri de ecosisteme: 2344 Molideto-
Abies alba. Specii caracteristice: Pulmo- fãgeto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula, 2236
naria rubra, Symphytum cordatum, Dentaria Molideto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula.
glandulosa. Alte specii importante: Actaea
spicata, Carex sylvatica, Geranium robertia- num,
Lamium galebdolon, Mercurialis pere- nnis, Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti, în
Oxalis acetosella, Polygonatum multi- florum, etajul nemoral.
Rubus idaeus, Salvia glutinosa, Sanicula
europaea, Senecio nemorensis, Stachys Suprafeþe: circa 220.000 ha, (100.000 ha
sylvatica; în locuri umede, primã- vara: în Carpaþii Meridionali, 90.000 ha în
Allium ursinum; vara: Cardamine impa- tiens, Carpaþii Orientali, 30.000 ha în Carpaþii
Circaea lutetiana, Carex pendula, Impatiens Occidentali).
noli-tangere; pe versanþii umbriþi
ºi în staþiuni mai umede poate domina Staþiuni: Altitudini: 850–1400 m.
Rubus hirtus. Climã: T = 6,5–3,00C, P = 850–1000
mm. Relief:
Literaturã selectivã: Coldea 1991; Doniþã versanþi înclinaþi cu diferite expoziþii,
et al. 1990. creste, culmi. Soluri: de tip
districambosol, cripto- podzol,
prepodzol, mijlociu profunde –
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. superficiale, ± scheletice, acide, oligo-
bazice, umede.

Structura: Fitocenoze edificate de specii

europene boreale ºi nemorale, oligo-
mezoterme, mezofite, oligo-mezotrofe.
Stratul arborilor compus din molid
(Picea abies), fag (Fagus sylvatica ssp.
sylvatica), brad (Abies alba) în proporþii
variate, cu rare exemplare de mesteacãn
(Betula pendula), scoruº (Sorbus aucuparia),
are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de
22–30 m pentru molid ºi brad, 18–24 m
pentru fag la 100 de ani. Stratul
arbuºtilor: cu rare exemplare de Ribes
uva-crispa, Lonicera nigra º.a. Stratul
ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat
variabil în funcþie de luminã, dominant
2.4. Pãduri (4)

de
Staþiuni: compus din
specii acidofile Pãduri sud-est Altitudini: 800– exemplare rare de
(Calamagrostis carpatice de 1400 m. Climã: Sambucus racemosa,
arundi- nacea, T = 6,5–3,00C, P Sorbus aucuparia.
Luzula luzuloides, molid (Picea
= 850–1000 mm. Stratul ierbu- rilor
Vaccinium myrti- abies), fag
Relief: ºi subarbuºtilor:
llus). Stratul (Fagus de regulã
muºchilor: rare versanþi umezi cu
sylvatica) ºi diferite înclinãri puternic dezvoltat
perniþe de brad (Abies
Hylocomium ºi expo- ziþii, cu specii higrofile
splendens, alba) cu vâlcele umede, de tipul Myosotis
Eurynchium Leucanthemu suprafeþe din – Leucanthemum.
striatum, Dicranum m waldsteinii preajma
scoparium. izvoarelor. Roci: Valoare
Corespondenþe: diferite. Soluri de conservativã:
Valoare tip distri- foarte mare.
NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest
conservativã: (Symphyto – Fagion) cambosol, mai
moderatã. EMERALD: – mult sau mai Compoziþie
CORINE: – puþin gleizate, floristicã: Specii
Compoziþie mijlociu profunde
PAL.HAB: 41.1D213 Dacian edificatoare: Picea
floristicã: Specii beech forest acide, oligo- abies, Fagus
edificatoare: Picea EUNIS: G4.6. Mixed – mezobazice, ude. sylvatica ssp.
abies, Fagus woodlands sylva- tica, Abies
sylvatica ssp. Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii alba. Specii
Structura:
sylva- tica, Abies – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 caracteristice:
alba. Specii Tipuri de ecosisteme: Fitocenoze Leucanthemum
fãgeto-brãdet cu Myosotis. edificate de waldsteinii,
caracteristice: specii europene Pulmonaria rubra,
Hiera- cium
boreale ºi Symphytum
rotundatum. Alte
Rãspândire: în toþi nemorale, oligo- cordatum. Alte
specii importante:
Athyrium filix- Carpaþii mezoterme, specii importante:
femina, Digitalis româneºti, în higrofite, oligo- Athyrium filix-
grandiflora, jumãtatea mezotrofe. femina, Chry-
Dryopteris filix- superioarã a Stratul arborilor sosplenium
mas, Festuca etajului nemoral. este compus din alternifolium, Circaea
drymeia, Galium molid (Picea lutetiana,
odoratum, Galium abies), fag (Fagus Deschampsia
Suprafeþe: reduse,
schultesii, Lamium sylvatica ssp. caespitosa,
dispersate între
galeobdolon, Luzula sylvatica) ºi brad Doronicum
cele- lalte habitate
luzuloides, Oxalis (Abies alba) în austriacum.
cu pãduri de molid,
acetosella, Poa proporþii variate, Dryopteris dilatata,
fag ºi brad. D. filix-mas,
nemoralis, Pteri- cu rare
dium aquilinum, exemplare de Equisetum
Veronica officinalis, paltin de munte sylvaticum,
º.a. (Acer Epilobium monta-
pseudoplatanus) ºi num, Lamium
Literaturã selectivã: ulm de munte galeobodolon,
Coldea 1991; (Ulmus glabra); Gymno- carpium
Doniþã et al. are acoperire de dryopteris, Impatiens
90–100% ºi noli-tangere, Myosotis
1990
sylvatica, Oxalis
înãlþimi de 26–32
acetosella, Paris
Redactat: N. m pentru molid ºi
quadrifolia, Rubus
Doniþã, I. Biriº. brad, 22–26 m
hirtus, Senecio
pentru fag la 100 nemo- rensis,
ani. Stratul Stellaria nemorum,
arbuºtilor este Veronica urticifolia
R4103 slab dezvoltat,
 2.4. Pãduri (4)

º.a.

Literaturã
selectivã: Soó
1964, Boºcaiu
1971; Täuber
1987;
Resmeriþã
1977;
Coldea 1990,
1991; Doniþã et
al. 1990.

Redactat: N.
Doniþã, I. Biriº.

R4104
Pãduri sud-est carpatice de fag
(Fagus sylvatica) ºi brad (Abies
alba) cu Pulmonaria rubra
Corespondenþe:
NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest
(Symphyto-Fagion)
EMERALD: 41.1 Beech forests
CORINE: –
PAL.HAB: 41.1D212 Dacian Pulmonaria
rubra fir-beech forest
EUNIS: G3.1123 Dacian neutrophile
mountaine fir forest
Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae –
Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987
Tipuri de ecosisteme: 2416 Fãgeto-
brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula, 2116
Brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula, 2427
Fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus.
Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti,
mai frecvent în Carpaþii Orientali ºi
Meridionali.
180
Suprafeþe: circa 285.000 ha, din care
152.000 ha în Carpaþii Orientali, 115.000
ha în Carpaþii Meridionali, 18.000 ha în
Carpaþii Occidentali.
Staþiuni: Altitudini: 700–1200 m.
Climã: T = 7,7–4,50C, P = 850–950 mm.
Relief:
versanþi mediu – slab înclinaþi cu
expoziþii diverse, platouri, culmi. Roci:
fliº, conglo- merate, gresii calcaroase,
roci eruptive ºi matamorfice
intermediare ºi bazice. Soluri: de tip
eutricambosol, luvisol, distri- cambosol,
mijlociu profunde–profunde, slab
scheletice, moderat–slab acide, mezo–
eubazice, jilave.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene, oligo-mezoterme, mezofite,
mezo-eutrofe. Stratul arborilor compus
din fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica),
brad (Abies alba), în proporþiii diferite, cu
puþine exemplare de paltin de munte
(Acer pseudoplatanus), ulm de munte
(Ulmus glabra), mai rar frasin (Fraxinus
excelsior), carpen (Carpinus betulus);
Amestec de brad (Abies alba) ºi
fag (Fagus sylvatica) cu
Pulmonaria rubra

181
 Dentaria glandulosa în pãduri sud-est carpatice de fag ºi brad
are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de
25–30 pentru brad, 22–30 m pentru fag
la 100 de ani. Local stratul arborilor
poate fi format aproape exclusiv din
brad. Stratul arbuºtilor este reprezentat
prin puþine exemplare de Corylus avellana,
Sambucus racemosa, S. nigra, Lonicera
xylosteum, Daphne mezereum, Crataegus
monogyna. Stratul ierburilor ºi
subarbuºtilor: dezvoltat neuniform în
funcþie de luminã, este compus din specii
ale florei de mull (Dentaria glandulosa,
Galium odoratum, Asarum europaeum,
Stellaria holostea, Rubus hirtus). Stratul
muºchilor: discontinuu ºi slab dezvoltat,
compus din Hylocomium splendens,
Thuidium abietinum, Dicranum scoparium,
Catharinea undulata º.a.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Fagus sylvatica ssp. sylvatica, Abies alba.
Specii caracteristice: Pulmonaria rubra,
Symphytum cordatum, Dentaria glandu- losa.
Alte specii importante: Adoxa moscha-
telina, Actaea spicata, Asarum europaeum, Bromus
benekeni, Carex sylvatica, Dentaria bulbifera,
Euphorbia amygdaloides, Gera- nium phaeum, G.
robertianum, Hordelymus europaeus (roci
calcaroase), Lamium galeobdolon,
Mercurialis perennis, Milium effusum, Oxalis
acetosella, Paris quadri- folia, Polygonatum
multiflorum, Rubus idaeus, Sanicula
europaea, Salvia gluti- nosa, Senecio
nemorensis, Stachys sylvatica; în locuri
umede: Allium ursinum (primãvara),
Cardamine impatiens, Carex remota, Circaea
lutetiana, Impatiens noli-tangere; pe
versanþi umbriþi, cu umiditate ridicatã
a aerului, poate deveni dominantã
Rubus hirtus; local pe forme de relief
convexe pot apare rare exemplare de
Luzula luzuloides, Veronica officinalis,
Majanthemum bifolium º.a.
Literaturã selectivã: Täuber 1987; Coldea
1991; Doniþã et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4105
Pãduri sud-est carpatice de fag
(Fagus sylvatica) ºi brad (Abies
alba) cu Festuca drymeia
Corespondenþe:
NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum
beech forest
EMERALD: !41.1 Beech forests
CORINE: -
PAL.HAB: 41.1D54 South Carpathian
Festuca drymeia beech forest
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae –
Fagetum Morariu et al. 1968
Tipuri de ecosisteme: 2436 Fãgeto-
brãdet cu Festuca drymeia, 2136 Brãdet
cu Festuca drymeia.
Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti,
îndeosebi în Carpaþii Meridionali ºi
Occidentali.
Suprafeþe: probabil apreciabile, dar
puþin consemnate în amenajamente.
Staþiuni: Altitudini: 800–1300 m.
Climã: T = 6,5–4,00C, P = 800–1000
mm. Relief:
versanþi mediu – puternic înclinaþi, cu
diverse expoziþii, culmi. Roci: ºisturi
cristaline, gneisuri, roci eruptive ºi
sedimentare acide. Soluri: de tip
districambosol, criptopodzol, luvisol,
superficiale – mijlociu profunde,
semischeletice pânã la scheletice acide
– moderat acide, mezobazice jilave.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene nemorale, mezoterme,
mezofile, mezotrofe. Stratul arborilor,
compus din fag (Fagus sylvatica ssp.
sylvatica) ºi brad (Abies alba), în proporþii
diferite, cu rare exemplare de ulm de
munte (Ulmus glabra), mesteacãn
(Betula pendula), are acoperire de 80–
90% ºi înãlþimii de 24–28 m pentru brad
ºi 20–25 m pentru fag la 100 de ani.
Stratul arbuºtilor este
18
sau în petece de mãrimi diferite, în
funcþie de luminã; participã ºi specii din
flora de mull (Dentaria glandulosa, Galium
odoratum), cu dezvoltare slabã ºi specii
acidofile. Stratul muºchilor de regulã
lipseºte.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Fagus sylvatica ssp. sylvatica, Abies alba.
Specii caracteristice: Festuca drymeia.
Alte specii: Calamagrostis arundinacea,
Carex pilosa, Euphorbia amygdaloides,
Lamium galebdolon, Glechoma hirsuta,
Hieracium rotundatum (rar), Lathyrus
vernus, Luzula luzuloides, Oxalis aceto-
sella, Poa nemoralis, Pulmonaria rubra,
Rubus hirtus, Scrophularia nodosa,
Vaccinium myrtillus, Viola reichenba-
chiana º.a.
Literaturã selectivã: Morariu et al.
1968; Coldea 1991; Doniþã et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
R4106
Pãduri sud-est carpatice de fag
(Fagus sylvatica) ºi brad (Abies
alba) cu Hieracium
rotundatum*
Corespondenþe:
NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum
beech forest
EMERALD: !41.1 Beech forests
CORINE: –
PAL.HAB: 41.1D11 Dacian woodrush-
beech forest
EUNIS: G3.1323. Dacian acidophile
beech – fir forest
Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati –
Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987
(Deschampsio flexuosae – Fagetum Soó 1962).
Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vacci-
nium, 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium.
reprezentat prin puþine exemplare de
Sorbus aucuparia, dominat de Festuca
Sambucus racemosa. drymeia, în covor
Stratul ierburilor compact
ºi subarbuºtilor:
* În sudul Carpaþilor pãduri de fag scoruº (Sorbus importante:
Meridionali se (Fagus sylvatica ssp. Anthenaria dioica,
individualizeazã un moesiaca) cu Galium
aucu- paria, iar la
tip de habitat de kitaibelianum. dealuri ºi gorun Galium
(Quercus petraea),
Rãspândire: în toþi pin silvestru
odoratum, Athyrium
Carpaþii (Pinus sylvestris),
filix-femina, Cruciata
româneºti, în glabra, Dentaria având acoperire
special în munþii glandulosa, de 70–80% ºi
formaþi din roci Digitalis înãlþimi de 15–25
acide (Carpaþii grandiflora, m la 100 de ani.
Meridionali, Dryopteris filix- Stratul arbuºti-
Carpaþii Orientali mas, Epilo- bium lor, lipseºte sau
Nordici, Carpaþii montanum, Fragaria este reprezentat
Occidentali), în vesca, Gentiana prin exemplare de
etajul nemoral. asclepiadea, Lamium Sorbus aucuparia.
galeobdolon, Oxa- lis Stratul ierburilor ºi
Suprafeþe: circa acetosella, Poa subarbuºtilor,
143.000 ha, din nemoralis, Rubus dominat de specii
care hirtus, Vaccinium acidofile
94.000 ha în myrtillus, Veronica (Calamagrostis
Carpaþii chamaedris, Viola arundinacea, Luzula
reichenbachiana. luzuloides ºi
Meridionali, 40.000
Vaccinium sp.), dar
ha în Carpaþii
Occidentali, Literaturã ºi cu exemplare
selectivã: Beldie slab dezvoltate
9.000 ha în
1951; Soó 1964; din unele specii de
Carpaþii
Täuber 1987; mull. Stratul
Orientali.
Coldea 1991; muºchilor are o
Doniþã dezvoltare redusã,
Staþiuni:
et al. 1990. fiind constituit din
Altitudini: 800–
specii de
1450 m. Climã: T
Polytrichum.
= 6,0–3,50C, P = Redactat: N.
1000–1300 mm. Doniþã, I. Biriº.
Relief: Valoare
versanþi puternic conservativã:
înclinaþi cu moderatã.
expoziþii diferite,
creste culmi. Compoziþie
Roci: acide – floristicã: Specii
ºisturi cristaline, edificatoare: Fagus
sylvatica ssp.
granite, gneiºuri.
sylvatica. Specii
Soluri: de tip
caracteristice:
podzol, criptopodzol, mijlociu profunde-
Hieracium
rotundatum, ca
superficiale, foarte mezo- file, ºi speciile
acide, oligobazice, oligotrofe. Stratul subalianþei
hidric echilibrate, arborilor, compus Calamagrostio –
oligotrofice. din fag (Fagus Fagion (Luzula
sylvatica ssp. luzuloides,
Structura: sylvatica), exclusiv Calamagrostis
Fitocenoze sau cu amestec de arundinacea,
edificate de brad (Abies alba), Veronica officinalis,
specii europene ºi rar molid (Picea Pteri- dium
boreale, abies), mesteacãn aquilinum, Blechnum
mezoterme, (Betula pendula), spicant). Alte specii
18
 R4107 oligotrofice.
Pãduri sud- Corespondenþe: Structura:
est NATURA 2000: 9110 Fitocenoze Valoare
carpatice de beech forest edificate de specii conservativã:
fag (Fagus EMERALD: !41.1 Beecheuropene
forests mare.
CORINE: – nemorale ºi
sylvatica) PAL.HAB: 41.1D14 Dacian
ºi brad boreale, mezo- Compoziþie
beech forest
oligoterme, floristicã: Specii
(Abies EUNIS: –
mezofite, edificatoare: în
alba) cu Asociaþii vegetale: –
Tipuri de ecosisteme: 3356oligotrofe.
Fãget Stratul principal Fagus
Vaccinium nium, 2456 Fãgeto-brãdet arborilor, compus sylvatica ssp.
myrtillus exclusiv din fag sylva- tica, în parte
(Fagus sylvatica Abies alba. Specii
Rãspândire: în ssp. sylvatica) caracte- ristice:
toþi Carpaþii (pãduri între 700– –. Alte specii
româneºti în 1400 m), fag ºi importante:
etajul nemoral. brad (Abies alba) Anthe- naria dioica,
(pãduri între 800– Calamagrostis
1250 m), cu rare arundinacea,
Suprafeþe:
exemplare de Dechampsia
reduse, circa
molid (la altitudini flexuosa, Luzula
30.000 ha (din mai mari), cu
care 20.000 ha în luzuloides,
exemplare de
Carpaþii Lycopodium selago,
scoruº (Sorbus
Meridionali, Oxalis acetosella,
aucu- paria),
10.000 ha în Brukenthalia
mesteacãn (Betula
Carpaþii spiculifolia,
pendula) iar la
Occidentali, altitudini mici ºi Saxifraga cunei-
foarte rar în gorun (Quercus folia º.a.
Carpaþii petraea) sau pin
Orientali). silvestru (Pinus Literaturã
sylvestris). Are selectivã: Soó
Staþiuni: acoperire mare 1962; Täuber
Altitudini: 700– (60–80%) ºi 1987.
1450 m, coboarã înãlþimi de 15–20
local ºi sub 700 m pentru fag ºi 17– Redactat: N.
m. Climã: T = 25 m pentru brad. Doniþã, I. Biriº.
8,0–4,00C, P = Stratul arbuºtilor,
700–1200 mm. de regulã, lipseºte
sau este compus
Relief: creste R4108
din rare
înguste, versanþi
exemplare de Pãduri sud-est
foarte înclinaþi, Sorbus aucuparia. carpatice de fag
frecvent cu expo- Stratul ierburilor
ziþii umbrite. (Fagus
ºi subarbuºtilor:
Roci: acide, sylvatica) ºi
dominat de
ºisturi, granite, Vaccinium myrti- llus, brad (Abies
gneise silicioase. V. vitis idaea ºi alba) cu
Soluri: de tip specii din tipurile Leucanthemum
podzol, mijlo- ciu Cala- magrostis – waldsteinii
profunde- Luzula.
superficiale, Corespondenþe:
Fãget sud-est
NATURA 2000: 91V0 Dacian beech for
carpatic cu Vaccinium
myrtillus (Symphyto – Fagion)
EMERALD: 41.1 Beech forests

18
 CORINE: – T = 7,0–4,00C, P munte (Acer urti- cifolia º.a.
PAL.HAB: 41.1D213. Dacian = 800–1100 mm. pseudoplatanus),
mum beech forest
Relief: mesteacãn (Betula Literaturã
EUNIS: –
pendula), are selectivã: Boºcaiu
Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii
– Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 acoperire mare 1971; Resmeriþã
Tipuri de ecosisteme: – 70–80% ºi înãlþimi 1977; Täuber
de 22–26 m la 100 1987; Coldea
de ani. Stratul 1990; Coldea
arbuºtilor, slab 1991.
dezvoltat, cu rare
exemplare de Redactat: N.
scoruº (Sorbus
Doniþã, I. Biriº.
aucuparia), soc
roºu (Sambucus
racemosa), caprifoi
(Lonicera nigra).
Stratul ierburilor
ºi subarbuºtilor,
relativ bine
dezvoltat format
din specii higrofile
(Myosotis sylvatica,
Leucanthe- mum
waldsteinii).

Valoare
conservativã:
foarte mare.

Compoziþie
floristicã: Specii
Rãspândire: în edifica- toare:
toþi Carpaþii denivelãri din Fagus sylvatica ssp.
româneºti, în care ies izvoare sylvatica. Specii
etajul nemoral. ºi mici vâlcele caracteristice:
umezite de apa Leucanthemum
Suprafeþe: izvoarelor. Roci: waldsteinii,
reduse, mai ales Ranunculus
dispersate între silicioase. Soluri: carpaticus. Alte
cele- lalte de tip gleiosol, specii importante:
pãduri. stagnosol, acide – Athyrium filix-
femina, Dentaria
slab acide,
glandulosa,
Staþiuni: mezobazice, ude
Doronicum austria-
Altitudini: 800– (înmlãºtinate), cum, Dryopteris
1450 m. Climã: mezotrofice. dilatata, D. filix-
Structura: mezotrofe. Stratul mas, Gymnocarpium
arborilor, compus dryopteris, Luzula
Fitocenoze
din fag (Fagus sylva- tica, Oxalis
edificate de
acetosella, Rubus
specii europene, sylvatica ssp.
hirtus, Senecio
boreale ºi sylvatica), mai rar
nemorensis, Stellaria
carpatice oligo- ºi brad (Abies alba),
nemorum,
mezoterme, anin alb (Alnus
Symphytum
higrofite, incana), paltin de
cordatum, Veronica
18
 – medii, cu acoperire mare din cauza umbrei;
R4109 diferite expoziþii, (80–100%) ºi rare exemplare de
Pãduri sud-est coame, platouri, înãlþimi de 30–34 Daphne mezereum,
funduri de vãi. m la 100 de ani. Sambu- cus nigra, S.
carpatice de Stratul arbuºtilor racemosa, Corylus
Roci: bazice,
fag (Fagus intermediare, rar lipseºte sau este avellana, Lonicera
sylvatica) cu acide. Soluri: de slab dezvoltat xylosteum, Spiraea
Symphytum tip chamaedri-
cordatum eutricambosol,
distri- cambosol,
Corespondenþe: profunde-
mijlociu
NATURA 2000: 91V0 Dacian beech
(Symphyto – Fagion)
EMERALD: !41.1 Beech forests
CORINE: –
PAL.HAB: 41.1D211 Dacian
glandulosa beech forest
EUNIS: G1.6D21. Dacian
beech forest
Asociaþii vegetale: Symphyto – Fagetum
Vida 1959
Tipuri de ecosisteme:
Oxalis-Dentaria-Asperula,
Rubus hirtus.

profunde, slab-
Rãspândire: în mediu acide, eu-
toþi Carpaþii mezobazice,
româneºti, în umede,
etajul nemoral. eutrofice.

Suprafeþe: circa Structura:

300.000 ha Fitocenoze
(80.000 în edificate de
Carpaþii specii europene,
Meridionali, mezoterme,
100.000 în mezofite, mezo-
Carpaþii eutrofe. Stratul
Occidentali, arborilor
120.000 în constituit
Carpaþii exclusiv din fag
Orientali). (Fagus sylvatica
ssp. sylvatica), sau
Staþiuni: cu puþin amestec
Altitudini: 700– de paltin de
1450 m. Climã: munte (Acer
T = 7,5–4,00C, P pseudoplatanus),
= 800–1200 mm. ulm de munte
Relief: (Ulmus glabra), rar
versanþi cu brad (Abies alba)
sau molid (Picea
înclinãri reduse
abies); are
18
 Staþiuni: edificate de
R4110
Altitudini: 500– specii europene-
Pãduri 1200 m. Climã: balcanice,
sud-est T = 8,0–4,50C, P mezoterme,
carpatic = 700–1100 mm. mezofite,
e de fag Relief: mezotrofe.
(Fagus versanþi mediu – Stratul arborilor,
puternic înclinaþi constituit exclusiv
sylvati din fag (Fagus
cu expo- ziþii
ca) cu diferite, culmi. sylvatica ssp.
Festuc Roci: variate, sylvatica la
a ºisturi crista- line, altitudini mari,
drymei conglomerate, ssp. moesiaca la
a gresii, chiar atitudini mici),
calcaroase, roci sau cu puþin
eruptive. Soluri: amestec de paltin
Corespondenþe:
de tip de munte (Acer
NATURA 2000: 9110
districambo- sol, pseudoplatanus),
beech forest brad (Abies alba)
luvisol, slab –
EMERALD: !41.1 Beech forests la altitudini mari,
semischeletice,
CORINE: – gorun (Quercus
PAL.HAB: 41.1D54. Southmediu profunde,
Carpathian petraea), carpen
moderat
Festuca drymeia beech forest acide,
(Carpinus betulus),
mezobazice,
G1.6D54 South Carpathian plop tremurãtor
drymeia beech forest reavãne. (Populus tremula),
Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae –
Fagetum Morariu et al. 1968
ulm (Ulmus
Structura: glabra), cireº
Tipuri de ecosisteme: 3336 Fãget cu
Fitocenoze
Festuca altissima, 4136 Fãget cu (Cerasus avium)
Fãget sud-est carpatic
drymeia.
cu Festuca drymeia

Rãspândire: în
toþi Carpaþii
româneºti, cu
frecvenþã mare
în Carpaþii
Meridionali
ºi Occidentali, în
regiunea de
munte ºi, în
parte, pe dealurile
înalte, în etajul
nemoral.

Suprafeþe: circa
580.000 ha, din
care
280.000 ha în
Carpaþii
Meridionali,
155.000 ha în
Carpaþii
Occidentali,
145.000 ha în
Carpaþii Orientali.

18
 la altitudini Rubus hirtus.
mici; are
acoperire Valoare
ridicatã conservativã:
(80–90%) ºi redusã.
înãlþimi de
23–28 m la Compoziþie
100 de ani. floristicã: Specii
Stratul edificatoare:
arbuºtilor, Fagus sylvatica
relativ slab ssp. sylvatica,
dezvoltat, ssp. moesiaca.
cu Specii
exemplare caracteristice:
de Festuca drymeia.
Sambucus Alte specii
racemosa, importante:
S. nigra, Galium odoratum,
Corylus Calamagrostis
avellana, arundinacea,
Crataegus Carex pilosa,
mono- gyna, Dentaria bulbifera,
Evonymus Euphorbia Pãdure de fag (Fagus sylvatica)
europaea, amygdaloides, sud-est carpaticã cu Festuca
Daphne Lamium drymeia
meze- reum galeobdolon, Corespondenþe:
º.a. Stratul Lathyrus vernus, R4111 NATURA 2000: 9150 Medio-European
ierburilor ºi Luzula
luzuloides, Poa Pãdurilimestone beech forest of the
subarbuºtilo sud-estCephalanthero-Fagion
r: dominat nemoralis,
Pulmonaria EMERALD: !41.1 Beech forests
carpatice
de Festuca
obscura, Scrophu- de fag CORINE: –
drymeia ca PAL.HAB: 41.1D41 Dacian Epipactis beech
laria nodosa,
strat aco- Viola
(Fagusforest
peritor pe reichenbachiana sylvatic
EUNIS: G1.6D4 East Carpathian calciphile
suprafeþe º.a. a) ºi beech forest
mari sau în brad Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum
pâlcuri de cephalanteriosum Coldea 1975
diferite Literaturã (AbiesTipuri de ecosisteme: 3374 Fãget cu
dimensiuni; selectivã: alba) cu
Epipactis-Cephalanthera.
participã Morariu et Cephalanthera
elemente al.1968; Coldea
1991; Doniþã et damassonium
din „flora Rãspândire: în toþi
de mull” ºi al. 1990.
Carpaþii
din flora româneºti, în
acidofilã, Redactat: N.
Doniþã, I. Biriº. etajul nemoral, în
mai rar
regiunea montanã
ºi de dealuri înalte,
pe roci calcaroase
(Bucegi, Piatra
Craiului, Vulcan,
Cernei, Retezat,
Godeanu, Locvei,
Codru Muma,
Pãdurea Craiului
etc.).

Suprafeþe: circa

18
48.000 ha, din (Sorbus
torminalis), betulus), local acoperirea
care
carpen (Carpinus Fraxinus ornus, arboretului, format
20.000 ha în
are acope- rire din Daphne
Carpaþii
de 80–100%. În mezereum, Corylus
Meridionali ºi
platoul calcaros avellana, Crataegus
câte
14.000 ha în
Carpaþii Orientali
ºi, respectiv,
Occidentali.

Staþiuni:
Altitudini: 800–
1200 m. Climã: T
= 7,0–5,50C, P =
850–1100 mm.
Relief:
versanþi cu
înclinãri ºi
expoziþii diferite,
pla- touri. Roci:
calcaroase, gresii
calcaroase,
marne. Soluri:
rendzine tipice ºi
cambice, terra-
rossa, superficiale
– mijlociu
profunde, neutre-
slab bazice, cu
mull – moder
al Aninei monogyna, Cornus
euba- zice, în
(Carpaþii mas, Staphylea pinnata,
primãvara
Occidentali) pe Viburnum lantana,
umede, vara
locul fãgetelor Cornus sanguinea
reavãne.
cu orhidee s-au º.a. Stratul
format, prin ierburilor ºi
Structura: extinderea subarbuºtilor:
Fitocenoze bradului, dezvoltat variabil,
edificate de conþine mai
promovatã de
specii europene,
silvi- cultori, multe orhidee
nemorale,
chiar pãduri de (tipul Epipactis,
mezoterme,
amestec de fag ºi Cephalanthera) ºi
mezofite, eutrofe.
brad sau pãduri multe specii ale
Stratul arborilor,
de brad aproape „florei de mull” ºi
constituit exclu-
siv din fag (Fagus pure, cu orhidee; unele specii
sylvatica ssp. are acoperire de sudice (Campanula
sylvatica), sau cu 70–90% (pe soluri persicifolia, Melittis
amestec de brad superficiale mai melisso- phyllum).
(Abies alba), de puþin) ºi atinge
frasin (Fraxinus înãlþimi de 18–28 Valoare
excelsior), paltin m la 100 de ani. conservativã:
de munte (Acer Stratul arbuºtilor, moderatã.
pseudoplatanus), dezvoltat variabil,
sorb de câmp în funcþie de Pãdure de fag (Fagus

18
 sylvatica) cu pe grohotiºuri versanþi cu Sambucus nigra,
Cephalanthera calcaroase
damassonium, diferite înclinãri ºi Crataegus
expoziþii, pla- monogyna. Stratul
Compoziþie Pãduri touri, culmi. ierburilor
floristicã: Specii balcanice de ºi subarbuºtilor:
Roci: ºisturi, roci
edificatoare: fag (Fagus calcaroase. Soluri slab dezvoltat, cu
Fagus sylvatica
ssp. sylvatica ºi sylvatica) cu de tip specii ale florei
ssp. moesiaca. Aremonia districambosol, de mull. Pe
Specii agrimonioides eutricambosol, versanþi umezi
caracteristice: profunde- dominã Rubus
Cepha- lanthera hirtus.
damassonium, C.
Corespondenþe: mijlociu
rubra. Epipactis profunde, slab-
NATURA 2000: 91K0 Illyrian
forest (Aremonio-Fagionmediu acide, Valoare
microphylla. Alte
41.1 Beech forests CORINE: – conservativã:
specii importante: mezobazice,
PAL.HAB: 41.1D51 South Carpathian mare.
Ane- mone
Aremonia beech forest umede,
nemorosa, Asarum
EUNIS: G1.6D51 South mezotrofice.
Carpathian
europaeum, Aremonia beech forest Compoziþie
Campanula Asociaþii vegetale: Aremonio floristicã: Specii
ranunculoides, Carex agrimonioidi – Fagetum Structura:
pilosa, Cephalanthera edificatoare:
Tipuri de ecosisteme: Fitocenoze
longifolia, Epipactis Fagus sylvatica
edificate de
helle- borine, E. ssp. moesiaca, ssp.
specii europene
atrorubens, Dentaria sylvatica. Specii
medii ºi
bulbifera, Euphorbia caracteristice:
amygdaloides, Rãspândire: în balcanice,
Aremonia
Galium odora- tum, munþii din sud– mezoterme,
agrimonioides,
Hepatica nobilis, vestul României mezofile, mezo-
Festuca drymeia.
Lamium galebdolon, (Þarcu Godeanu, eutrofe. Stratul
Alte specii
Lathyrus vernus, Semenic, Locvei, arborilor, compus
Mercurialis importante:
Almãj, Cernei), în din fag (Fagus
perennis, Anemone nemorosa,
etajul nemoral. sylvatica ssp.
Pulmonaria Asarum europaeum,
moesiaca, ssp.
officinalis, Sanicula Galium odoratum,
europaea, Salvia Suprafeþe: circa sylvatica), Athyrium filix-
glutinosa, 70.000 ha. exclusiv sau cu femina, Circaea
Symphytum participarea lutetiana, Dentaria
tuberosum, Viola Staþiuni: frasinului bulbifera,
reichenbachiana (Fraxinus
Altitudini: 700– Dryopteris filix-
º.a. excelsior)
1300 m. Climã: T mas, Euphorbia
= 7,5–4,50C, P = ºi paltinului de amygdaloides,
Literaturã munte (Acer
1000–1300 mm. Geranium
selectivã: Boºcaiu pseudopla- tanus);
et al. 1966; Relief: robertianum,
are acoperire Helleborus
Resmeriþã 1972;
mare (80–100%) ºi purpurascens,
Coldea 1975;
Coldea înãlþimi de 25–30 Hepatica nobilis,
1991; Doniþã et m la 100 de ani. Lamium galebdolon,
al. 1990. Stratul Moehringia
arbuºtilor, slab trinervia, Oxalis
Redactat: N. dezvoltat, acetosella, Potentilla
Doniþã, I. Biriº. compus din micrantha,
puþine exemplare Pulmonaria offici-
de Daphne nalis, Salvia
mezereum, Corylus glutinosa, Sanicula
R4112 europaea, Saxifraga
avellana,
19
heuffeli, Viola
reichenba- chiana
º.a.

Literaturã
selectivã:
Boºcaiu 1971;
Resmeriþã
1972; Coldea
1991.

Redactat: N.
Doniþã, I. Biriº.

19
 Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha.

Staþiuni: Altitudini: 500–1000 m.

Climã: T = 9,0–6,00C, P = 890–1100
mm. Relief:
versanþi cu înclinãri diferite ºi expoziþii
înso- rite. Roci: ºisturi silicioase,
molase, roci calcaroase. Soluri: de tip
districambosol, eutricambosol, profunde-
mijlociu profunde, mediu acide,
mezobazice, reavane-umede,
mezotrofice.

Cernei, Almãj, Locvei), în etajul

nemoral.

Fãget balcanic cu Aremonia agrimonioides

R4113
Pãduri balcanice de fag (Fagus
sylvatica) cu Helleborus
odorus

Corespondenþe:
NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus
sylvatica forest (Aremonio-Fagion)
EMERALD: !41.1 Beech forests
CORINE: –
PAL.HAB: 41.1D53 South Carpathian
Helleborus odorus beech forest EUNIS:
G1.6D53 South Carpathian Heleborus
odorus beech forest
Tipuri de ecosisteme: –

Rãspândire: în munþi ºi dealuri din sud-

vestul României (Vâlcan, Mehedinþi,
191
 Structura: Fitocenoze edificate de
specii europene, balcanice, mezo- Valoare conservativã: foarte mare.
euterme, mezo- fite, mezotrofe. Stratul
arborilor, compus exclusiv din fag
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
(Fagus sylvatica ssp. moesiaca, ssp.
Fagus sylvatica ssp. moesiaca ºi ssp.
sylvatica) sau cu puþine exemplare de
sylvatica. Specii caracteristice: Helle-
frasin (Fraxinus excelsior), sorb de
borus odorus. Alte specii importante:
câmp (Sorbus torminalis), carpen
Brachypodium sylvaticum, Dactylis poly- gama,
(Carpinus betulus); are acoperire de 70–
Galium odoratum, Genista tinctoria, Lamium
90% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de
galebdolon, Luzula luzuloides, Poa
ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat,
nemoralis, Potentilla micrantha, Viola
consti- tuit din Crataegus monogyna,
hirta, V. reichenbachiana º.a.
Cornus mas, Corylus avellana, Viburnum
lantana º.a. Stratul ierburilor ºi
subarbuºtilor: dezvoltat variabil, cu Literaturã selectivã: Schrött 1972;
elemente acidofile ºi din flora de mull Peia 1982.
ºi cu participarea de specii balca- nice
(Helleborus odorus). Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4114 Structura: Fitocenoze edificate de specii

Pãduri balcanice mixte de
fag (Fagus sylvatica) cu
Ruscus aculeatus
Corespondenþe:
NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus
sylvatica forest (Aremonio-Fagion)
EMERALD: !41.1 Beech forests
CORINE: –
PAL.HAB: 41.1D55 South Carpathian
Ruscus beech forest
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Fago-Ornetum Zolyomi
(1954), Carpino–Fagetum Paucã 1941 ssp.
fagetosum orientalis Roman 1974 Tipuri de
ecosisteme: –
balcanice. Stratul arborilor, compus, în
etajul superior, de fag (Fagus sylvatica
ssp. moesiaca, F. orientalis) cu amestec de
tei (Tilia tomentosa), iar în etajul inferior
mojdrean (Fraxinus ornus), carpen (Carpi-
nus betulus) uneori ºi cãrpiniþa (C. orientalis);
are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de
25–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,
dezvoltat variabil, compus din Cornus mas,
Crataegus monogyna, C. nigra, Rhamnus
cathartica, Sorbus mougeotii, S. cretica, local
Cotinus cogyria, Syringa vulgaris. Stratul
ierburilor ºi subarbuºtilor, cu multe specii
submediteraneene (Piptatherum virescens,
Laser trilobum, Smyrnium perfo- liatum) etc.

Rãspândire: în munþii din sudul Banatului

ºi vestul Olteniei, în etajul nemoral,
subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec
cu fag.

Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha.

Staþiuni: Altitudini: 400–900 m. Climã:

T = 9–70C, P = 900–1000 mm. Relief:
versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii
mai mult însorite, mijlociu profunde-
profunde, frecvent scheletice, slab
acide, eubazice, hidric echilibrate,
eutrofice.
190
Valoare conservativã: foarte mare.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Fagus sylvatica. Specii caracteristice:
Ruscus aculeatus. Alte specii importante:
Asperula taurina, Arabis hirsuta, A. turrita,
Aremonia agrimonoides, Bupleurum
praealtum, Calamintha sylvatica, Carda-
minopsis arenosa, Carex pilosa, Carex
hallerana, Chamaecytisus ratisbonensis,
Campanula persicifolia, Euphorbia poly-
chroma, E. amygdaloides, Fritillaria tenella,
Galium lucidum, G. odoratum, Genista
tinctoria, Inula conyza, Knautsia drymeia,
Lathyrus venetus, L. niger, Tanacetum
corymbosum, T. macrophyllum, Lilium
martagon, Orchis simia, Ruscus aculeatus,
R. hypoglossum.

Literaturã selectivã: Roman 1974.

Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4115
Pãduri balcanice de fag (Fagus
sylvatica) cu Geranium
macrorrhizum

Corespondenþe:
NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus
sylvatica forest (Aremonio-Fagion)
EMERALD: !41.1 Beech forests
CORINE: –
PAL.HAB: 41.4643 Dacian Geranium
macrorrhizum beech forest
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Geranio macrorrhizi –
Fagetum (Borza 1933) Soó 1964
Tipuri de ecosisteme: –

Rãspândire: în munþii din sudul Banatului

ºi vestul Olteniei, în etajul nemoral,
subetajul pãdurilor de fag ºi de
amestec de fag.

Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha.

191
 Staþiuni: Altitudini = 400–900 m.
Clima: T = 9–70C, P = 900–1000 mm.
Relief:
versanþi puternic înclinaþi, umbriþi. Roci:
calcare. Soluri: de tip rendzinã,
superficiale– mijlociu profunde,
eubazice, relativ umede, eutrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
balcanice. Stratul arborilor, compus, în
etajul superior, din fag (Fagus sylvatica
ssp. moesiaca) cu exemplare de paltin de
munte (Acer pseudoplatanus), frasin
(Fraxinus excelsior), tei (Tilia platyphyllos),
iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus
ornus), carpen (Carpinus betulus); are
acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m
la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab
dezvoltat, compus din Corylus avellana,
Evonymus verrucosus, Crataegus mono- gyna.
Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor,
dominat de Geranium macrorrhizum, cu
elemente din flora de mull (Galium odo-
ratum, Asarum europaeum).
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Fagus sylvatica. Specii caracteristice: Gera-
nium macrorrhizum. Alte specii importante:
Aremonia agrimonioides, Arabis turrita,
A. procurens, Asplenium trichomanes,
Brachypodium sylvaticum, Cystopteris fragilis,
Dactylis polygama, Dryopteris robertiana,
Doronicum columnae, Epipactis atrorubens,
Geranium robertianum, Gymnocarpium
robertiana, Helleborus odorus, Seseli
libanotis, Lychnis coro- naria, Melittis
melissophyllum, Mercurialis perennis, Peltaria
alliacea, Poa nemoralis, Polystichum lobatum,
Pulmonaria offici- nalis, Potentilla micrantha,
Salvia glutinosa, Scutellaria altissima, Sedum
maximum, Silene heuffeli, Saxifraga heuffeli,
Viola reichenbachiana º.a.
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971;
Coldea 1991.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
19
R4116
Pãduri sud-est carpatice de
fag (Fagus sylvatica) cu
Phyllitis scolopendrium
Corespondenþe:
NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests
(Symphyto – Fagion)
EMERALD: 41.1 Beech forests
CORINE: –
PAL.HAB: 41.4641 Dacian Phyllitis beech
ravine forest
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Phyllitidi – Fagetum
Vida (1959) 1963
Tipuri de ecosisteme: –
Rãspândire: în toþi munþii calcaroºi din
Carpaþii româneºti, în etajul nemoral,
subeta- jul pãdurilor de fag ºi de
amestec cu fag.
Suprafeþe: de ordinul a 10.000 ha mai ales
în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali.
Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m.
Clima: T = 8–4,50C, P = 800–1200 mm.
Relief:
versanþi puternic – mediu înclinaþi,
întotdeauna umbriþi. Roci: calcare.
Soluri: de tip rendzinã, litosol,
superficiale – mijlo- ciu profunde,
scheletice, eubazice perma- nent
umede, eutrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene nemorale. Stratul arborilor,
compus, în etajul superior, din fag
(Fagus sylvatica) cu exemplare de paltin
de munte (Acer pseudoplatanus), frasin
(Fraxinus excelsior), iar în etajul inferior
pot apãrea jugastru (Acer campestre),
carpen (Carpi- nus betulus); are acoperire
60–80% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de
ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat,
compus din Ribes uva–crispa, Spiraea
chamaedrifolia, Cornus sanguinea,
Sambucus nigra, Daphne mezereum,
Corylus avellana, Crataegus monogyna, Rosa
pendulina, Evonymus europaeus. Stratul
ierburilor
ºi subarbuºtilor, dominat de Phyllitis
scolo- pendrium cu multe elemente din
flora de mull (Dentaria glandulosa, Galium
odo- ratum, Asarum europaeum etc).
Valoare Stachys sylvatica,
Symphytum Rãspândire: în umede, eutrofice.
conservativã:
cordatum º.a. toþi Carpaþii
foarte mare.
româneºti, în Structura:
Compoziþie Literaturã cheile, vâlcelele Fitocenoze
floristicã: Specii selectivã: Coldea ºi vãile înguste edificate de
edificatoare: 1991. din partea specii europene
Fagus sylvatica. inferioarã a nemorale. Stratul
Specii Redactat: N. munþilor, în arborilor,
caracteristice: Doniþã, I. Biriº. etajul nemoral, compus, în etajul
Phyllitis subetajul superior, din
scolopendrium. paltin de munte
Alte specii pãdurilor de fag
ºi amestec cu (Acer
importante: Actaea
fag. pseudoplatanus),
spicata, Aconitum
moldavicum, ulm de munte
Asplenium Suprafeþe: (Ulmus glabra),
trichomanes, reduse, de frasin (Fraxinus
Athyrium filix- ordinul a câteva excelsior) cu
femina, mii de ha. puþine exemplare
Brachypodium de fag (Fagus
sylvaticum, Campanula sylvatica ssp.
persicifolia, Carda- Staþiuni:
sylvatica) uneori
mine impatiens, Altitudini: 700–
brad (Abies alba),
Carex sylvatica, 1000 m. Clima: T
Cystopte- ris molid (Picea
= 7–50C, P = 850– abies), iar în
fragilis, Dentaria 1000 mm. Relief:
glandulosa, D. etajul inferior
bulbifera, Lamium vãi înguste, puþine exemplare
galebdolon, umbrite, chei în de jugastru (Acer
Geranium phaeum, masivele calca- campestre), carpen
Helleborus roase. Roci: în (Carpi- nus betulus),
purpurascens, general anin negru (Alnus
Doronicum calcaroase, în glutinosa); are
columnae, parte
Dryopteris filix- acoperire 70–80%
ºisturi. Soluri: în ºi înãlþimi de 30–
mas, Euphorbia
amygdaloides, formare 35 m la 100 de
Hepatica nobilis, H. humifere, euba- ani. Stratul
transilvanica, zice, puþin arbuºtilor,
Hordelymus euro- profunde,
paeus, Isopyrum
thalictroides,
Lilium martagon, bine dezvoltat, compus din Sambucus
Lunaria rediviva,
Moehringia R4117 NATURA 2000: 9180*Tilio-Acerion fores
muscosa, Pãduri sud-est of slopes, screes and ravines EMERAL
Mercurialis carpatice de !41.4 Mixed ravine and slope forests
perennis, Melica frasin (Fraxinus CORINE: –
uniflora, Myosotis PAL.HAB: 41.4642. Dacian ash-sycamo
sylvatica, Oxalis excelsior), ravine beech forest
aceto- sella, paltin (Acer EUNIS: G1.A464. Eastern Carpathian
Polypodium vulgare, pseudoplatanu ravine forest
Polystichum s), ulm (Ulmus Asociaþii vegetale: Acereto-Fraxinetum
aculeatum, Paucã 1941
glabra) cu
Pulmonaria rubra, Tipuri de ecosisteme: 3418 Frãsineto-
Poa nemo- ralis, Lunaria pãltiniº cu Phyllitis-Lunaria.
Rubus hirtus, rediviva
Salvia glutinosa,
Sanicula europaea, Corespondenþe:
19
 nigra, Cornus excelsior. Specii 585.000 ha, din
sanguinea, caracteristice: în general molase
care
Corylus ave- llana, Lunaria rediviva. (alternanþe de
290.000 ha în
Crataegus Alte specii argile, nisipuri,
dealurile vestice
monogyna, importante: pietriºuri),
ºi Carpaþii
Evonymus Athyrium filix- marne, gresii
Occidentali,
europaeus. femina, Circaea calca- roase,
180.000 ha în
Stratul lutetiana, calcare, ºisturi (la
dealurile ºi munþii
ierburilor ºi sub- Cystopteris fragilis, munte). Soluri:
Carpaþilor
arbuºtilor, Dentaria de tip
Meridionali,
dominat de glandulosa, eutricambosol,
80.000 în dealurile
Lunaria rediviva, Dryopteris filix- luvosol, profunde,
ºi munþii Carpaþii
cu multe ferigi ºi mas, Geranium slab acide,
Orientali, 30.000
specii ale florei robertianum, Helle- eubazice, umede,
borus în Podiºul
de mull. eutrofice.
purpurascens, Transilvaniei.
Impatiens noli- Structura:
Valoare tangere, Lamium Staþiuni:
Fitocenoze
conservativã: galebdolon, Altitudini: 300–
edificate de
foarte mare. Mercurialis 800 (1000) m.
specii europene,
perennis, Climã: T = 9,0–
nemorale ºi
Compoziþie Moehringia 6,00C, P = 650– balcanice,
floristicã: Specii muscosa, Polysti- 850 mm. mezoterme,
edificatoare: chum setiferum, Relief: la mezofile, mezo-
Acer Primula columnae, altitudini sub 700 eutrofe. Stratul
pseudoplatanus, Sani- cula m numai pe arborilor, compus
Ulmus glabra, europaea, Senecio versanþi umbriþi ºi exclusiv din fag
Fraxi- nus neumorensis, vãi, chiar pe (Fagus sylvatica
versanþi însoriþi ssp. moesiaca ºi
Salvia glutinosa,
cu vechi ssp. sylvatica), sau
Silene heuffeli, Corespondenþe: alunecãri; la cu amestec redus
Stellaria nemorum,
NATURA 2000: 9130 altitudini peste de carpen
Stachys sylvatica,
beech forests 700 m, pe (Carpinus betulus),
Bromus benekenii EMERALD: !41.1 Beechversanþi
forests cu iar disemi- nat
º.a. CORINE: – diferite înclinãri ºi gorun (Quercus
PAL.HAB: 41.1D224. Dacian petraea), cireº
bulbifera beech forest
expoziþii, culmi,
Literaturã (Cerasus avium),
platouri. Roci:
selectivã: Paucã EUNIS: – paltin de munte
1941; Doniþã et Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum (Acer
al. 1990; Sanda Paucã 1941
pseudoplatanus),
Tipuri de ecosisteme: 4116 Fãget cu
et al. 2001. sorb de câmp
Asperula-Asarum-Stelaria,
carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria,
(Sorbus
Redactat: N. Fãget amestecat cu Asperula- Asarum- torminalis), ulm
Doniþã, I. Biriº. Stellaria. (Ulmus glabra, U.
minor), frasin
(Fraxinus
excelsior), tei
R4118 Rãspândire: în pucios (Tilia
Pãduri dacice toate dealurile cordata), iar în
de fag (Fagus peri- ºi intra sud-vestul ºi
carpatice, ca ºi în vestul României ºi
sylvatica) ºi cer (Quercus
partea inferioarã
carpen cerris)
a Carpaþilor, în
(Carpinus etajul nemoral. ºi gârniþã (Q.
betulus) cu frainetto). În cazul
Dentaria Suprafeþe: circa când proporþia
bulbifera speciilor de
19
amestec europaeum, ursinum. 58.000 în dealurile
depãºeºte 50% Stellaria holostea, vestice,
se formeazã aºa Carex pilosa, Literaturã selectivã:
numitele fãgete Mercurialis Paucã 1941;
amestecate. perennis, Dentaria Hodiºan 1966;
Acoperirea bulbifera). Ghiºa et al. 1971;
realizatã de Coldea 1975;
arboret este de Valoare Resmeriþã 1977:
80–100%, iar conservativã: Coldea 1991;
înãlþimea atinsã redusã. Doniþã et
de fag la 100 de
al. 1990.
ani este de 25–35 Compoziþie
m. Stratul floristicã: Specii
arbuºtilor, cu Redactat: N.
edificatoare:
dezvoltare Doniþã, I. Biriº.
Fagus sylvatica ssp.
variabilã, în moesiaca cu
funcþie de frecvenþa mare,
acoperirea ssp. sylvatica cu R4119
realizatã de frecvenþã mai Pãduri dacice
arboret, este micã, Carpinus de fag (Fagus
compus din betulus. Specii
caracteristice: nu sylvatica) ºi
Corylus avellana,
Crataegus sunt; posibil carpen
monogyna, Erythronium dens- (Carpinus
Evonymus canis, cât ºi betulus) cu
europaeus, speciile alianþei Carex pilosa
Staphylea pinnata, Lathyro –
Cornus sanguinea, Carpinion
Sambucus nigra (Carpinus betulus, Corespondenþe:
º.a. Stratul Cerasus avium, NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests
ierburilor ºi Tilia cordata, (Symphyto – Fagion)
subarbuºtilor, cu Melampyrum EMERALD: 41.1 Beech forests
dezvoltare bihariense, Dactylis CORINE: –
polygama, PAL.HAB: 41.1D221. Dacian
variabilã,
Ranunculus schultesii beech-hornbeam forest
conþine specii EUNIS: G1.6D22. Dacian hairy sedge
auricomus, Stellaria
din flora de mull holostea, Crocus beech/hornbeam
(Galium odoratum, heuffelianus, Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum
Asarum Lathyrus Paucã 1941
Tipuri de ecosisteme:
hallersteinii). Alte Mercu- rialis Carex pilosa, 4225 Fãget
specii importante: perennis, Primula Carex pilosa.
domi- nantã vulgaris, Pulmo-
primãvara este naria oficinalis,
Dentaria bulbifera; Sanicula euopaea, Rãspândire: în
cu frecvenþã Viola toate dealurile
mare se întâlnesc reichenbachiana,
peri- ºi
Anemone precum ºi unele
intracarpatice ºi în
ranunculoides, A. specii sud-
europene (Melittis partea inferioarã a
nemorosa, Asarum
euro- paeum, Galium melissophyllum, Carpaþilor, în
odoratum, Carex Campanula etajul nemoral.
sylvatica, Dactylis persicifolia, Lathyrus
polygama, Lamium niger), în locuri Suprafeþe: circa
galeobdolon, umede, primãvara, 160.000 ha
Lathyrus vernus, solul este aco- (22.000 în
Milium effusum, perit cu Allium dealurile estice,
19
 40.000 ha în excelsior), sorb de Galium schultesii.
Transilvania, câmp (Sorbus Alte specii
restul în dealurile torminalis), paltin importante:
din preajma de câmp (Acer Anemone nemorosa,
Carpaþilor). platanoides), Asarum europaeum,
jugastru (Acer Brachypodium
Staþiuni: campestre), tei sylvaticum,
Altitudini: 300– pucios (Tilia Campanula
800 m. Climã: T cordata), cireº persicifolia, Carex
(Prunus avium), digitata,
= 9,0–6,00C, P =
plop tremurãtor C. sylvatica, Dactylis
600–750 mm.
(Populus tremula), polygama, Dentaria
Relief:
ulm (Ulmus glabra); bulbifera, Euphorbia
versanþi cu amygdaloides, Galium
înclinãri mici ºi are acoperire de
odoratum, Lamium
medii, cu 80–100% ºi
galebdolon, Lathyrus
expoziþii înãlþimi de 25–30
vernus, Melica
diferite, m la 100 de ani.
uniflora, Poa
platouri. Roci: Stratul nemoralis, Primula
molase (argile, arbuºtilor, vulgaris,
nisipuri, dezvoltat variabil, Pulmonaria
pietriºuri), în funcþie de officinalis,
acoperirea
marne. Soluri:
arboretului,
de tip luvosol,
compus din
preluvosol,
Corylus avellana,
profunde, slab
Crataegus
acide, eubazice,
monogyna, Cornus
hidric sanguinea,
echilibrate, cu Ligustrum vulgare,
stagnare Evonymus
temporarã de europaeus º.a.
apã deasupra Stratul ierburilor
orizontului B, ºi subarbuºtilor:
eutrofice. dominat de Carex
pilosa, cu
Structura: elemente din
Fitocenoze flora de mull; în
edificate de vestul þãrii apare
specii europene frecvent Aposeris
nemorale ºi foetida.
balcanice, mezo-
terme, mezofile,
mezo-eutrofe. Valoare
Stratul arbo- rilor, conservativã:
compus din fag redusã.
(Fagus sylvatica
ssp. moesiaca, Compoziþie
ssp. sylvatica), floristicã: Specii
exclusiv sau cu edificatoare:
carpen (Carpinus Fagus sylvatica
betulus), mai rar ssp. moesiaca, ssp.
gorun (Quercus sylva- tica, Carpinus
petraea s.l.), cer betulus. Specii
(Quercus cerris), caracteristice:
frasin (Fraxinus Carex pilosa,
19
Ranunculus
auricomus, Stellaria F. taurica) ºi tei Stellaria holostea
Suprafeþe: circa
holostea, Viola (Tilia tomentosa, etc.).
25.000 ha.
reichenbachiana. T. platy- phyllos, T.
cordata), cu Valoare
Staþiuni: exemplare de
Literaturã conservativã:
Altitudini: 200– ulm (Ulmus
selectivã: Beldie mare.
400 m. Clima: T = glabra), frasin
1951; Ghiºa et 9,5–7,50C, P = (Fraxinus excelsior, Compoziþie
al. 1971; Coldea 500–600 mm. F. coriariaefolia), floristicã: Specii
1975; Resmeriþã Relief: paltin (Acer edifica- toare:
1979; versanþi slab – platanoides), gorun Fagus sylvatica,
Coldea 1991; mediu înclinaþi, (Quercus petraea), Tilia tomentosa.
Doniþã et al. umbriþi, pla- touri. plop tremurãtor Specii
1990. Roci: marne, gresii (Populus caracteristice:
calcaroase, luturi. tremula), stejar Corydalis cava ssp.
Redactat: N. Soluri: de tip pedunculat marschaliana, Carex
Doniþã, I. Biriº.
eutricambosol, (Quercus robur), brevicollis. Alte
faeoziom, paltin (Acer specii importante:
pseudo- platanus), în flora vernalã:
R4120 profunde, slab cireº (Prunus Allium ursi- num,
Pãduri moldave acide, eubazice, avium), iar în Anemone nemorosa,
mixte de fag hidric opti- male, etajul inferior A. ranuncu- loides,
eutrofice. carpen (Carpinus Corydalis solida,
(Fagus
betulus), jugastru Isopyrum tha-
sylvatica) ºi tei (Acer campestre),
Structura: lictroides, Dentaria
argintiu (Tilia sorb de câmp glandulosa, D.
Fitocenoze
tomentosa) cu (Sorbus bulbifera,
edificate de specii
Carex torminalis); are D. quinquefolia; în
europene
brevicollis nemorale, acoperire 80– flora estivalã:
balcanice ºi cauca- 100% ºi înãlþimi Athy- rium filix-
Corespondenþe: ziene. Stratul de 25–30 m la femina, Ajuga
NATURA 2000: 91V0 arborilor, compus, 100 de ani. reptans, Brachy-
(Symphyto – Fagion) în etajul superior, Stratul podium sylvaticum,
EMERALD: !41.1 Beech dinforests
fag (Fagus arbuºtilor, slab Carex pilosa, C.
CORINE: – sylvatica ssp. dezvoltat, sylva- tica, C.
PAL.HAB: 41.1D61 Moldavian
moesiaca cu compus din digitata, C.
Corydalis beech forest Corylus avellana, brevicollis, Circaea
EUNIS: –
exemplare de F.
orientalis, Crataegus lutetiana,
Asociaþii vegetale: Gymnocarpium
monogyna,
Dobrescu et Koracs 1973,
Fagetum (Burduja et Ligustrum vulgare, robertianum,
ªtefan 1994 Sambucus nigra, Glecoma hirsuta,
Tipuri de ecosisteme: Cornus mas, C. Lamium
amestecat cu Asperula-Asarum-Stellaria. sanguinea, Evony- galeobdolon,
mus verrucosus, Lathyrus vernus, L.
Viburnum lantana; venetus,
liane: Hedera Mercurialis
Rãspândire: în
helix. Stratul perennis, Platanthera
Podiºul Central
ierburilor ºi bifolia, Paris quadri-
Moldovenesc, în folia, Pulmonaria
subarbuºti- lor,
etajul nemoral, officinalis, Salvia
foarte bogat cu
subetajul gluti- nosa, Sanicula
specii ale florei
pãdurilor de europaea, Stachys
de mull (Galium
gorun ºi de sylva- tica, Stellaria
odoratum, Asarum
amestec cu media, Veronica
europaeum,
gorun.
19
 chamaedris, Viola Kovacs 1973;
mezereum. Stratul Coronilla varia,
reichenbachiana Ivan et al. 1992;
º.a. Sanda et al. ierburilor ºi Campanula
subarbuºti- lor, rapunculoides, C.
2001.
dominat de persicifolia,
Literaturã Dactylis polygama,
Redactat: N. speciile florei de
selectivã: Dentaria bulbifera,
Doniþã, I. Biriº. mull ºi specii
Dobrescu et Euphorbia
sudice.
700–900 mm. amygdaloides,
R4121 Relief: Fritillaria orientalis,
versanþi, de la Valoare
Pãduri Knautia drymeia,
slab la puternic conservativã:
balcanice de foarte mare. Lathyrus venetus,
fag (Fagus înclinaþi, Melampyrum
sylvatica) ºi Compoziþie
nemorosum, Melica
alun turcesc uniflora, Moehringia
floristicã: Specii
(Corylus trinervia, Potentilla
edificatoare: micrantha, Peltaria
colurna) cu Fagus sylvatica,
Knautia allia- cea, Poa
Tilia tomentosa, nemoralis,
drymeia Corylus colurna. Scutellaria altissima,
Specii Stellaria nemorum,
Corespondenþe: caracteristice: Thalictrum aquilegi-
NATURA 2000: 91K0 Illyrian Corylus colurna. folium, Viola
forest (Aremonio-Fagion Alte specii reichenbachiana
!41.1 Beech forests importante: º.a.
PAL.HAB: 41.1D52 South Carpathian Asperula taurina,
Corylus colurna beech forest Asarum
G1.6D52. South Carpathian Literaturã
europaeum,
Corylus colurna beech forest
Arabis turrita, selectivã: Popescu
Asociaþii vegetale: Corylo et Samoilã 1962.
(Jov. 1955) Borh. 1963 Anthriscus sylvestris,
Tipuri de ecosisteme: – Brachypodium
sylvaticum, Redactat: N.
Doniþã, I. Biriº.
umbriþi. Roci: calcare. Soluri: de tip
Rãspândire: în rendzinã, (Corylus colurna),
puþine locuri din eutricambosol tei (Tilia
Banat (Muntele profunde-mijlo- tomentosa), cu
Domogled, Sasca ciu profunde, slab exemplare de
acide-neutre, frasin (Fraxinus
Montanã) ºi
eubazice, hidric excelsior), paltin de
Podiºul
echilibrate, munte (Acer
Mehedinþi, în
eutrofice. pseudoplatanus), iar, în
etajul nemoral,
etajul inferior,
subetajul
carpen (Carpinus
pãdurilor de gorun Structura:
betulus), mojdrean
ºi de amestec cu Fitocenoze
(Fraxinus ornus),
gorun. edificate de specii
scoruº (Sorbus
europene
domestica); are
Suprafeþe: câteva nemorale ºi
acoperire de 80–
sute de ha. submediteraneene.
100% ºi înãlþimi de
Stratul arborilor,
25–30 m la 100 de
Staþiuni: compus în etajul
ani. Stratul
Altitudine: 200– superior din fag
arbuºtilor, slab
500 m. Clima: T (Fagus sylvatica
dezvoltat cu
= 10,5–90C, P = ssp. moesiaca),
exemplare de
alun turcesc
19
Cornus mas, R4122
Viburnum lantana, Pãduri Corespondenþe:
Ligustrum vulgare, sud-est NATURA 2000: –
Rosa pendulina, R.
carpatice EMERALD: 41.1 Beech forests
spinossima, Daphne CORINE: –
de fag
PAL.HAB: 411D12. Dacian Galium kitaibe-
(Fagus lianum beech forest
sylvatic EUNIS: G1.6D12. Dacian Galium
a) ºi kitaibelianum beech forest
gorun Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati-
Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 galieto-
(Quercu sum kitaibeliani; (Galio kitaibelianii-Querce- tum
s petraeae Sanda et Popescu 1999) Tipuri de
petraea) ecosisteme: –
cu
Galium Rãspândire: în specii europene
kitaibel Defileul Oltului ºi nemorale ºi
ianum Jiului ºi pe submediteraneene.
Muntele Cozia, în Stratul arborilor,
etajul nemoral, compus în etajul
subetajul superior de fag
pãdurilor de fag ºi (Fagus sylvatica)
amestec cu fag. sau gorun
(Quercus petraea) ºi
fag cu amestec de
Suprafeþe: reduse,
tei (Tilia
câteva sute de ha.
tomentosa, T.
cordata) iar în
Staþiuni: etajul inferior
Altitudini 600–800 carpen (Carpinus
m. Clima: T = betulus); are
8,5–70C, P = 800– acoperire de 70–
850 mm. Relief: 90% ºi înãlþimi de
versanþi mediu- 20–25 m la 100
puternic înclinaþi ani. Stratul
cu expoziþii arbuºtilor, slab
diferite. Roci: dezvoltat. Stratul
gneise, ºisturi ierburilor ºi
cristaline. Soluri: subarbuºtilor,
de tip caracterizat prin
districambosol, prezenþa speciilor
mijlociu profunde- Galium kitaibelianum,
superficiale, Galium bailloni,
scheletice, acide, Veronica bachofeni.
mezo-oligobazice,
hidric echili- Valoare
brate, conservativã:
mezotrofice. foarte mare.

Structura: Compoziþie floristicã:

Fitocenoze Specii edificatoare:
edificate de Fagus sylvatica,
19
 Quercus petraea. altitudini mici. compus, în etajul
Specii R4123 Roci: variate, superior, din
caracteristice molase, marne, gorun (Quercus
Pãduri dacice petraea, ssp.
Galium kitaibelianum, depozite luto-
de gorun petraea, ssp.
Galium bailloni. Alte argiloase. Soluri:
(Quercus de tip luvosol polycarpa, ssp.
specii importante: petraea), fag dalechampii),
Aremonia pseudo- gleizat,
(Fagus profunde-mijlociu exclusiv sau în
agrimonioides, amestec cu fag
sylvatica) ºi profunde, slab-
Calamagrostis (Fagus sylvatica
carpen moderat acide,
arundi- nacea, ssp. sylvatica,
(Carpinus mezobazice, moesiaca), cu
Deschampsia hidric echili-
flexuosa, Luzula betulus) cu exemplare de
brate dar cu stejar pedunculat
luzuloides, Potentilla Carex pilosa
stagnãri (Quercus robur),
micrantha, Primula temporare de cireº (Prunus
columnae º.a. Corespondenþe: apã deasupra avium), tei (Tilia
NATURA 2000: 9170 orizontului B, cordata rar T.
oak-hornbeam forests mezobazice. tomentosa), în etajul
Literaturã
EMERALD: !41.2 Oak-hornbeam forests inferior carpen
selectivã: Sanda CORINE: – Structura: (Carpi- nus betulus),
et al. 1970; PAL.HAB: 41.2C14 DacianFitocenoze jugastru (Acer
Coldea et A. Pop oak-hornbeam forest edificate de campestre)
1988; Coldea EUNIS: G1.A166 Carpathian
specii hairy
europene º.a.; are acoperire
oak-hornbeam forest nemorale. Stratul 80–90% ºi înãlþimi
1991.
Asociaþii vegetale: – arborilor, de
Tipuri de ecosisteme:
Redactat: N. carpen cu Carex pilosa,20–27 m la 100 de (Fagus sylvatica).
fãget cu Carex pilosa. ani. Stratul Specii
Doniþã, I. Biriº.
arbuºtilor, caracteristice: – .
dezvoltat variabil, Alte specii
Rãspândire: pe în funcþie de importante: Ajuga
toate dealurile umbrire, compus reptans,
peri- ºi din Corylus Brachypodium
intracarpatice avellana, Cornus sylva- ticum,
din sudul ºi estul sanguinea, Crataegus Dactylis polygama,
þãrii, în etajul monogyna, Evony- Euphorbia
nemoral, mus europaeus, E. amygdaloides, Genista
subetajul verrucosus, tinctoria, Lamium
pãdurilor de gorun Ligustrum vulgare, galeobdolon, Lathyrus
Rosa canina, uneori niger, L. venetus,
ºi de amestec cu
Acer tata- ricum. Luzula luzuloides,
gorun. Pulmonaria
Stratul ierburilor
ºi subarbuºtilor. officinalis,
Suprafeþe: circa Scrophularia nodosa,
dominat de Carex
45.000 ha, mai pilosa cu elemente Stellaria holostea,
ales în sudul þãrii ale florei de mull Viola
(35.000 ha). (Galium odoratum, reichenbacjiana,
Asarum europaeum, Bromus bene- keni
Staþiuni: Stellaria holostea). º.a.
Altitudini: 300–
800 m. Clima: T Valoare Literaturã selectivã:
= 9–60C, P = 600– conservativã: Doniþã et al.
800 mm. Relief: moderatã. 1992.
versanþi cu
înclinãri ºi Compoziþie Redactat: N.
expoziþii floristicã: Specii Doniþã, I. Biriº.
diferite, mai edificatoare:
mult umbrite la Quercus petraea
20
 hallersteinii oak-hornbeam forests coame,
diferite, umbrã, compus din
R4124 EUNIS: G1.A1C1 Dacianplatouri.
oak-hornbeamRoci: Corylus avellana,
forest
Pãduri dacice variate mai ales Crataegus monogyna,
Asociaþii vegetale: Lathyro hallersteinii-
de gorun Carpinetum Coldea 1975 molase, marne, Evonymus euro-
Tipuri de ecosisteme: gresii, calcaroase. paeus, E. verrucosus,
(Quercus
carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria,
Soluri: de tip Cornus mas, C.
petraea), fag Goruneto-fãget cu Asperula-Asarum-Stellaria.
eutricambosol, sanguinea, Ligustrum
(Fagus vulgare, Staphylea
sylvatica) ºi preluvosol,
pinnata, Sambucus
carpen profunde, slab
Rãspândire: în nigra. Liane: Hedera
acide, eubazice,
(Carpinus toate dealurile helix, Clematis
hidric opti- male,
betulus) cu peri- ºi vitalba. Stratul
eutrofice. ierburilor
Lathyrus intracarpatice
hallersteinii ºi subarbuºtilor, cu
din vestul ºi Structura: specii ale florei de
centrul þãrii, în Fitocenoze mull (Asarum
Corespondenþe: etajul nemoral, edificate de specii europaeum, Galium
subetajul
NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with europene odoratum, Stellaria
Quercus petraea and pãdurilor de nemorale. Stratul holostea etc.).
gorun forests
EMERALD: 41.2 Oak-hornbeam ºi de arborilor, compus,
CORINE: – amestec cu în etajul superior,
PAL.HAB: 41.2C12 Dacian Valoare
gorun. din gorun (Quercus conservativã:
petraea, ssp. moderatã.
petraea, dale-
champii), exclusiv
Compoziþie floristicã:
sau cu amestec de
Specii edificatoare:
fag (Fagus sylvatica
Quercus petraea
ssp. sylvatica, ssp.
(Fagus sylvatica).
moe- siaca) cu
Specii
exemplare de
caracteristice:
cireº (Prunus Lathyrus
avium), tei (Tilia hallersteinii. Alte
cordata, T. specii importante:
platyphyllos, Ajuga reptans, A.
T. tomentosa), paltini gene- vensis,
(Acer pseudoplata- Brachypodium
nus, A. platanoides), sylvaticum, Bromus
în etajul inferior benekeni, Convallaria
carpen (Carpinus majalis, Dactylis
betulus), jugastru polygama, Dentaria
(Acer campestre), bulbifera, Euphorbia
sorb de câmp amygdaloides,
(Sorbus torminalis), Geranium
mãr (Malus robertianum,
sylvestris), pãr
Pãdure mixtã de gorun (Quercus petraea), fag (Fagus (Pyrus pyraster);
sylvica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa
are acoperire 80–
Suprafeþe: circa Altitudini: 300– 100%
60.000 ha (din 850 m. Clima: T = ºi înãlþimi de 22–
care 9–60C, P = 600– 30 m la 100 de
47.000 în Podiºul 800 mm. Relief: ani. Stratul
Transilvaniei). versanþi slab – arbuºtilor,
mediu înclinaþi, dezvoltat variabil,
Staþiuni: cu expo- ziþii în funcþie de
20
 Lamium Rãspândire: în A. platanoides), Specii
galeobdolon, dealurile din cireº (Prunus caracteristice: – .
Lathyrus vernus, nordul þãrii avium), plop Alte specii
L. niger, Milium (Podiºul Sucevei, tremurãtor importante: flora
effusum, Dealurile (Populus tremula), vernalã: Anemone
Mercurialis pere- ulm (Ulmus nemo- rosa, A.
Dorohoiului), în
nnis, Melica glabra), la ranunculoides, Adoxa
etajul nemoral,
uniflora, Sanicula altitudini mai mari moscha- tellina,
europaea, Viola subetajul
cu participare Allium ursinum,
mirabilis, V. pãdurilor de Corydalis cava,
însemnatã a
odorata, V. gorun ºi de C. solida, Dentaria
fagului (Fagus
reichenba- chiana amestec cu bulbifera, Galanthus
sylvatica ssp.
º.a. gorun. nivalis, Ranunculus
sylvatica), iar în
etajul inferior ficaria, Scilla bifolia;
Literaturã Suprafeþe: circa carpen (Carpinus în flora estivalã:
selectivã: Coldea 26.000 ha. betulus), sorb Ajuga reptans, Actaea
1975; Doniþã et (Sorbus torminalis), spi- cata, Circaea
al. 1990. Staþiuni: jugastru (Acer lutetiana, Convallaria
Altitudini: 200– campestre), mãr majalis, Carex pilosa,
Redactat: N. 500 m. Clima: T (Malus sylvestris), C. sylvatica, Dactylis
Doniþã, I. Biriº. = 9–80C, P = 600– pãr (Pyrus poly- gama, Euphorbia
700 mm. Relief: pyraster). Stratul amygdaloides, Lamium
versanþi slab – arborilor, galeobdolon, Lathyrus
R4125 mediu înclinaþi, discontinuu din vernus, Mercurialis
Pãduri moldave cu diferite cauza umbrei, perennis, Melica
mixte de gorun expoziþii, compus din uniflora, Polygonatum
(Quercus coame, platouri. Corylus avellana, multiflorum,
petraea), fag Roci: marne, Cornus sanguinea, Ranunculus auricomus,
(Fagus gresii calcaroase, Sambucus nigra, Pulmo- naria officinalis,
sylvatica), tei depozite luto- Evony- mus Sanicula europaea,
argiloase. Soluri: europaeus, Staphyllea Stachys sylvatica,
(Tilia cordata)
de tip pinnata, Rosa canina. Salvia glutinosa,
cu Carex Stratul ierburilor ºi
eutricambosol, Viola mirabilis,
pilosa subarbuºtilor, V. odorata, V.
faeoziom,
bogat în specii ale reichenbachiana º.a.
luvosol,
Corespondenþe: florei de mull
profunde, slab
NATURA 2000: 91Y0 Dacian (Galium odoratum, Literaturã selectivã:
forests
acide, eubazice,
Asarum europaeum, Doniþã et al. 1990;
hidric optimale,
EMERALD: 41.2 Oak-hornbeam forests Stellaria holostea). Ivan et al. 1992.
CORINE: – eutrofice.
PAL.HAB: 41.2C4 Southern sarmatic
oak-lime-hornbeam forest Valoare Redactat: N.
Structura: conservativã:
EUNIS: – Doniþã, I. Biriº.
Asociaþii vegetale: – Fitocenoze mare.
Tipuri de ecosisteme:edificate
– de
specii europene Compoziþie
nemorale. Stratul floristicã: Specii
arborilor, edificatoare:
compus, în etajul pucios (Tilia Quercus petraea
superior, din cordata), frasin (Fagus sylvatica),
gorun (Quercus (Fraxinus excelsior), Tilia cordata,
petraea ssp. paltini (Acer Fraxinus excelsior,
petraea), tei pseudoplatanus, Carpinus betulus.
20
 60.000 ha. avium), ulmi floristicã: Specii
R4126 (Ulmus glabra, edificatoare:
Pãduri Staþiuni: U. minor), la Quercus petraea
moldave Altitudini: 200– altitudini mai (Fagus sylvatica),
mixte de 500 m. Clima: T mare cu parti- Tilia tomentosa,
gorun = 9–7,50C, P = ciparea fagului Fraxinus excelsior,
(Quercus 500–650 mm. (Fagus sylvatica ssp. Carpinus betulus.
petraea), Relief: moe- siaca), iar în Specii
etajul inferior caracteristice:
fag (Fagus versanþi slab –
carpen (Carpinus Carex brevicollis,
sylvatica) ºi mediu înclinaþi,
betulus), jugastru Dentaria
tei argintiu cu diferite
(Acer campestre), quinquefolia. Alte
(Tilia expoziþii, vãi
sorb de câmp specii importante:
tomentosa) largi, platouri,
(Sorbus torminalis), Allium ursinum,
cu Carex culmi late. Roci: mãr (Malus Arum orientale, Ajuga
brevicollis marne, gresii sylvestris), pãr reptans, A.
calcaroase (Pyrus pyraster), genevensis,
Corespondenþe: depozite arþar tãtã- rãsc Brachypodium
NATURA 2000: 91Y0 Dacianlutoargiloase. (Acer tataricum); are sylvaticum, Carex
forests Soluri: de tip acoperire 80–90% sylvatica,
faeoziom forests
EMERALD: !41.2 Oak-hornbeam (sol ºi înãlþimi de 22– C. pilosa, Dactylis
CORINE: – cenuºiu), luvosol, 30 m la 100 de polygama, Dentaria
PAL.HAB: 41.2C22 Moldo-Muntenian
eutricambosol, ani. Stratul bulbi- fera, Euphorbia
sessile oak-hornbeam forest
profunde, oak-
EUNIS: G1.A1C2 Moldo-Muntenian slab arbuºtilor, în amygdaloides,
lime-hornbeam forestacide, eubazice, general dezvoltat Lathyrus venetus,
hidric echilibrate
Asociaþii vegetale: Aro orientalis variabil, este Mercurialis
Carpinetum (Dobrescu et (cuKovacs 1973)
posibile perennis, Melica
compus din Cornus
Täuber 1992
Tipuri de ecosisteme:
deficite vara), mas, C. sangui- nea, uniflora, Polygonatum
(tei argintiu, carpen) eutrofice. Corylus avellana, multiflorum, P. lati-
Asarum-Stellaria, 6416 Sambucus nigra, folium, Ranunculus
(+ gorun), tei argintiu, Staphyllea pinnata, auricomus, Sanicula
Structura:
Asperula- Asarum-Stellaria.
Crataegus monogyna europaea, Scutellaria
Fitocenoze
º.a. Stratul altissima, Stachys
edificate de
ierburilor ºi sylvatica, Salvia
specii europene,
Rãspândire: nemorale ºi subarbuºtilor, glutinosa,
Podiºurile din caucaziene. domi- nat de flora Scrophularia nodosa,
estul României de mull (Galium Viola mirabilis, V.
Stratul arborilor,
ºi Subcarpaþii de odoratum, Asarum hirta, V. odorata,
compus, în etajul
Curburã, în superior, din europaeaum, Stellaria V. reichenbachiana,
etajul nemo- gorun (Quercus holostea), cu unele Bromus benekeni.
ral, subetajul petraea ssp. petraea, specii de
pãdurilor de dale- champii) rãspândire Literaturã selectivã:
gorun ºi de frecvent ºi stejar regionalã (Carex Dobrescu et Kovacs
amestec cu pedunculat brevicollis, Dentaria 1973; Doniþã et al.
gorun. (Quercus robur), quinquefolia). 1990; Ivan et al.
tei (Tilia 1992.
Suprafeþe: circa tomentosa, Valoare
conservativã: Redactat: N.
T. platyphyllos, T. paltini (Acer moderatã. Doniþã, I. Biriº.
cordata), frasini platanoides, A.
(Fraxinus excelsior, pseudoplatanus),
Compoziþie
F. coriariaefolia), cireº (Prunus
20
 Suprafeþe: circa pseudoplatanus),
R4127 160.000 ha, din
ulm (Ulmus glabra, Tilia tomentosa,
Pãdur care
U. minor) uneori ºi Carpinus betulus
i 43.000 ha în
stejar pedunculat (Fagus sylva- tica).
dacice sud, 55.000 ha
în vest, (Q. robur), iar în Specii
mixte etajul inferior caracteristice:
de 62.000 ha Podiºul
Transilvaniei. carpen (Carpinus Erythronium dens-
gorun betulus), jugastru canis, Aposeris
(Quer (Acer campestre), foetida. Alte specii:
Staþiuni:
cus sorb de câmp în flora vernalã:
Altitudini: 300–
petra (Sorbus torminalis), Adoxa moschatelina,
800 m. Clima: T
ea), mãr (Malus Ane- mone nemorosa,
= 9,5–6,50C, P =
fag sylvestris), pãr Allium ursinum,
800–1000 mm. Cory- dalis cava, C.
(Fagu (Pyrus pyraster), la
Relief: solida, Dentaria
s altitudini mai mari
versanþi slab– bulbifera, Galanthus
sylva participã în
mediu înclinaþi, proporþie destul nivalis, Isopyrum
tica)
cu expoziþii de mare fag (mai thalictroides, Scilla
ºi
diverse, funduri ales Fagus sylvatica bifolia; în flora
tei argintiu
de vãi, coame, ssp. moesiaca); are estivalã: Arum macu-
(Tilia
platouri. Roci: acoperire 80–100% latum, Ajuga
tomentosa) cu
molase, marne, ºi înãlþimi de 25– reptans, A.
Erythronium
gresii calcaroase. 30 m la 100 de genevensis, Asarum
dens-canis europaeum,
Soluri: de tip ani. Stratul
eutricambosol, arbuºtilor, Astragalus glycy-
Corespondenþe: profunde, slab dezvoltat variabil, phyllos, Carex
NATURA 2000: 91L0 Illyrian oak-hornbeam
acide, eubazice, compus din sylvatica, C. pilosa,
forest (Erytronio-Carpinion Corylus avellana, Dactylis polygama,
hidric optimale,
EMERALD: !41.2 Oak-hornbeam forests Euphorbia amygda-
eutrofice. Cornus mas, Cornus
CORINE: –
sanguinea, Evonymus loides, Geranium
PAL.HAB: 41.2C24 Dacic sesille oak-lime-
hormbeam forest europaeus, Staphylea robertianum, Lamium
Structura:
EUNIS: G1.A164 Peri-Carpathian lime-oak- pinnata, Rosa galeobdolon, Lathyrus
Fitocenoze
hornbeam forest canina, Crataegus vernus, L. venetus,
edificate de
Asociaþii vegetale: – laevigata º.a. Lilium martagon,
specii europene
Tipuri de ecosisteme: Stratul ierburilor Moehringia
gorun (tei argintiu, nemorale. Stratul trinervia,
ºi subarbuºtilor,
arborilor,
Asarum-Stellaria, 4516 ºleau de gorun
Mercurialis
fag (tei argintiu, carpen) cu bogat în specii
compus, în etajul perennis, Paris
Asarum-Stellaria. aparþinând florei
superior, din quadrifolia,
de mull (Asarum
gorun (Quercus Polygonatum
europaeum, Galium
petraea ssp. multiflorum, P.
Rãspândire: în odoratum, Stellaria
petraea, ssp. dale- latifolium,
dealurile holostea).
champii), tei Pulmonaria officinalis,
pericarpatice (Tilia tomentosa Sanicula europaea,
sudice ºi vestice, mai rar Valoare
Scrophularia nodosa
în etajul T. cordata, T. conservativã:
moderatã. º.a.
nemoral, sub- platyphyllos), frasin
etajul pãdurilor (Fraxinus Literaturã selectivã:
de gorun ºi de excelsior), cireº Compoziþie
Specii Doniþã et al. 1990;
amestec cu (Prunus avium), floristicã:
Ivan et al. 1992.
gorun. paltin (Acer edificatoare:
platanoides, A. Quercus petraea,
Fraxinus excelsior, Redactat: N.
20
Doniþã, I. Biriº. 30.000 în sudul
R4128 României. Structura:
Pãduri Fitocenoze
geto- Staþiuni: edificate de specii
dacice Altitudini: 200– europene
de 700 m. Clima: T nemorale. Stratul
gorun = 10,5–7,50C, P = arborilor, compus
650–800 mm. în etajul superior
(Quercu
Relief: din gorun (Quercus
s
versanþi slab- petraea ssp. petraea,
petraea
moderat ssp. dale- champii),
) cu
înclinaþi, cu exclusiv sau cu
Dentari
expo- ziþii puþine exemplare
a
diferite, mai de fag (Fagus
bulbife sylvatica ssp.
ra mult umbrite,
moesiaca, ssp.
funduri largi de
sylvatica), tei
vãi. Roci:
Corespondenþe: (Tilia cordata) în
molase, marne,
NATURA 2000: 91Y0 Dacian nord, toate
hornbeam forests gresii, depozite speciile de tei în
lutoase. forests
EMERALD: !41.2 Oak-hornbeam Soluri: restul teritoriului,
CORINE: – de tip eutri- cireº (Prunus
PAL.HAB: –
cambosol, avium), stejar
EUNIS: –
profunde,
Asociaþii vegetale: Dentario bulbiferae- pedunculat
lutoase,
Quercetum petrae Resmeriþã (Quercus robur),
Tipuri de ecosisteme: 5116 Gorunet cuhidric
eubazice, cer, gârniþã
Asperula-Asarum-Stellaria.
optimale, (Quercus cerris, Q.
eutrofice. frainetto), plop
tremurãtor
Rãspândire: în
toate dealurile (Populus tremula), Evonymus
României, în ulmi (Ulmus glabra, europaeus, E.
special în U. minor), paltini verrucosus, Cornus
Subcarpaþii ºi (Acer sanguinea, Sambucus
podiºurile pseudoplatanus, Acer nigra, Ligustrum
Moldovei, în platanoides), iar în vulgare, Rhamnus
dealurile vestice, etajul inferior cathartica º.a.
Podiºul jugastrul (Acer Stratul ierburilor
Transilvaniei, în campestre), sorb ºi subarbuºtilor,
etajul nemoral, (Sorbus torminalis), bine dezvoltat, cu
pãr ºi mãr pãdureþ bogatã florã de
subetajul
(Pyrus pyraster, mull dominatã de
pãdurilor de
Malus sylvestris); Galium odora- tum,
gorun ºi de
are acoperire de Asarum europaeum,
amestec cu
80–90% ºi înãlþimi Stellaria holostea.
gorun.
de 20–30 m la 100
de ani. Stratul Valoare
Suprafeþe: circa
arbuºtilor, slab conservativã:
196.000 ha, din
dezvoltat, compus moderatã.
care
din Corylus avellana,
80.000 în centrul,
Crataegus
50.000 ha în estul,
monogyna,
36.000 în vestul ºi
20
 Compoziþie pilosa, ºi
floristicã: Specii C. sylvatica, fa
edificatoare: Convallaria majalis, g
Quercus petraea. Campa- nula (
Specii rapunculoides, F
caracteristice: – Dactylis polygama, a
. Alte specii Lamium g
importante: în galebdolon, u
flora vernalã, Lathyrus vernus, s
bogatã Corydalis L. niger,
s
cava, C. solida, Mercurialis
y
Anemone nemorosa, perennis, Millium
l
A. ranunculoides, effu- sum, Paris
v
Allium ursi- num, quadrifolia, Sanicula
a
Galanthus nivalis, europaea, Bromus
ti
Isopyrum thalictroi- benekeni º.a.
c
des, Ficaria a
verna, Dentaria Literaturã
)
bulbifera, selectivã:
c
º.a., iar în flora Resmeriþã
u
estivalã, pe (1974) 1975;
F
lângã speciile Doniþã et al.
e
dominante, Ajuga 1990.
reptans, A.
s
genevensis, t
Redactat: N. u
Brachypodium Doniþã, I. Biriº.
sylvaticum, Carex c
a
d
r
R4 y
12 m
9 e
Pã i
du a
ri
da Corespondenþ
cic NATURA 2000
e EMERALD: !41.
de CORINE: –
PAL.HAB: 41.7
go Festuca drymeia
ru EUNIS: G1.871
n sessile oak for
(Q Asociaþii vegeta
Quercetum petra
ue Tipuri de ecosist
rc Luzula luzuloides
us Festuca drymeia
pe Luzula luzuloide
tr
ae
a Pãdure dacicã de
20
 gorun (gorun ºi moderatã.
fag) cu Rãspândire: pe
Dentaria dealurile din R4130
bulbifera Compoziþie Pãduri dacice
toatã þara, în
floristicã: Specii de gorun
etajul
edificatoare: (Quercus
nemoral,
Quercus petraea petraea) ºi fag
subetajul
(Fagus sylvatica). (Fagus
pãdurilor de
Specii sylvatica) cu
gorun ºi de caracteristice:
amestec cu Lembotropis
Festuca drymeia. Alte
gorun, mai nigricans
specii importante:
frecvent în Asperula odorata,
sudul ºi vestul Calama- grostis Corespondenþe:
României. epigeios, Dentaria NATURA 2000: –
bulbifera, Euphorbia EMERALD: !41.5 Acidophilous oak fore
Suprafeþe: circa arborilor compus CORINE: –
amygdaloides, Galium
196.000 ha, din exclusiv din gorun PAL.HAB: 41.5731 Black broom-oak for
schulte- sii, Genista
care (Quercus petraea EUNIS: –
tinctoria, Glechoma Asociaþii vegetale: Cytiso – Quercetum
59.000 ha în sud, ssp. polycarpa, ssp.
hirsuta, Geum petraeae Paucã 1941, Querco petraeae –
59.000 ha în vest dalechampii, ssp. Fagetum Resmeriþã 1974
urbanum, Lamium
ºi nord, petraea), sau cu Tipuri de ecosisteme: 5131 Gorunet c
galeobdolon, Melica
78.000 ha în puþin amestec de Cytisus-Genista 4634 Goruneto-fãget c
uniflora, Poa
Transilvania. fag (Fagus sylvatica Luzula luzuloides.
nemoralis, Veronica
ssp. moesiaca), rar, officinalis, rar chiar
Staþiuni: carpen (Carpinus Vaccinium myrtillus.
Altitudini: 300– betulus), sorb de Rãspândire: în
700 m. Clima: T câmpie (Sorbus Literaturã selectivã: toatã þara, în
= 9–70C, P = 700– tominalis), cireº Morariu et al. etajul nemoral,
900 mm. Relief: (Prunus avium); are 1970; Doniþã et subetajul
versanþi cu acoperire 70–90% al. 1990. pãdurilor de
diferite înclinãri, ºi înãlþimi de 20– gorun ºi de
de regulã repezi, 25 m la 100 de amestec cu
Redactat: N.
expo- ziþii mai ani. Stratul gorun.
Doniþã, I. Biriº.
mult însorite. arbuºtilor, de
Roci: variate, în regulã slab Suprafeþe: circa
spe- cial dezvoltat, compus 60.000 ha, mai
din Crataegus frecvent în
silicioase. Soluri:
monogyna, Cornus Podiºul Getic ºi
de tip
mas,
districambosol dealurile vestice.
C. sanguinea,
ºi luvosol, mijlociu Ligustrum vulgare º.a.
profunde, frecvent Stratul Staþiuni:
sche- letice, acide, ierburilor ºi Altitudini: 300–
mezobazice, hidric subarbuºtilor, 700 m. Clima: T
echilibrate, dominat de = 9–70C, P = 700–
mezotrofice. Festuca drymeia, în 900 mm. Relief:
petece, mai mult versanþi repezi,
Structura: sau mai puþin de regulã însoriþi,
Fitocenoze întinse, ºi de creste. Roci:
edificate de Luzula luzuloides. molase, gresii
specii europene silicioase, alte
nemorale ºi Valoare roci acide. Soluri:
balcanice. Stratul conservativã:
20
 de tip exclu- siv sau în Literaturã
districambosol, amestec cu fag selectivã: Paucã R4131
criptopodzol, (Fagus sylvatica 1941; Resmeriþã Pãduri dacice
superficale– ssp. sylvatica), în 1974; Doniþã et de gorun
mijlocii etajul inferior rar al. 1990. (Quercus
profunde, jugastru (Acer petraea) ºi fag
frecvent campestre), pãr Redactat: N. (Fagus
scheletice, pãdureþ (Pyrus Doniþã, I. Biriº. sylvatica) cu
acide, pyraster), sorb
Vaccinium-
oligobazice, (Sorbus Pãdure dacicã de gorun
cu Lembotropis nigricans Calluna
hidric defi- torminalis); are
citare, acoperire 60–80%
ºi înãlþimi de 20– Corespondenþe:
oligotrofice.
28 m la 100 de NATURA 2000: –
ani. Stratul EMERALD: !41.5 Acidophilous oak fore
Structura: CORINE: –
arbuºtilor,
Fitocenoze PAL.HAB: 41.571232 Dacian bilberry-
neuniform sessile oak forest
edificate de
dezvoltat, EUNIS: –
specii europene
compus din Asociaþii vegetale: Vaccinio-Quercetum
nemorale. petraeae Morariu et al. 1970
Crataegus mono-
Stratul arborilor, Tipuri de ecosisteme: 5144 Gorunet c
gyna, Rosa canina,
compus, în Vaccinium-Calluna.
Ligustrum vulgare,
etajul superior,
Evonymus
din gorun
verucosus. Stratul
(Quercus petraea Rãspândire: în
ierburilor ºi
ssp. polycarpa), puþine locuri din
þarã (Dealurile
subarbuºtilor Specii
dominat de specii caracteristice: Codrului,
de Cytisus (C. Cytisus nigricans. Dealurile
nigricans, C. Alte specii Tazlãului), în
hirsutus), asociate importante: etajul nemoral,
cu Luzula Brachypodium subetajul
luzuloides ºi alte sylvaticum, Dactylis pãdurilor de
specii acidofile. polygama, gorun ºi de
Deschampsia fle- amestec cu
Valoare xuosa, Galium gorun.
conservativã: cruciata, Genista
moderatã. tinctoria,
Suprafeþe:
G. pilosa, Hieracium
suprafeþe
Compoziþie umbellatum, H. pilo-
sella, Poa nemoralis, punctuale, mici ºi
floristicã: Specii suprafaþa totalã
edificatoare: Veronica chamaedris,
V. officinalis. ocupatã redusã,
Quercus petraea
de ordinul a
(Fagus sylvatica).
câteva mii de ha.

Staþiuni:
Altitudini: 400–
750 m. Clima: T
= 8–70C, P = 700–
900 mm. Relief:

20
creste, versanþi boreale. Stratul Redactat: N.
României, în etajul
repezi cu arbo- rilor, Doniþã, I. Biriº.
nemoral, subetajul
expoziþii compus exclusiv
din gorun pãdu- rilor de
diferite. Roci:
gorun ºi de
gresii silicioase, (Quercus petraea R4132
amestec cu
alte roci foarte ssp. petraea ºi ssp. Pãduri
gorun.
acide. Soluri: de polycarpa), sau cu panonic-
tip podzol, amestec de fag balcanice de
Suprafeþe: circa
criptopodzol, (Fagus sylvatica gorun
180.000 ha din care
pre- podzol, ssp. sylvatica), (Quercus 110.000 în vestul ºi
superficiale rar mesteacãn petraea) ºi cer 70.000 ha în sudul
pânã la mijlociu (Betula pendula), (Q. cerris) României.
pro- funde, uneori pin (fag) (Fagus
silvestru (Pinus sylvatica) cu
uneori scheletice, Staþiuni:
sylvestris); are Melittis
foarte acide, Altitudini 200–
acoperire 60–80% melissophyllu
oligo- bazice, 600 m. Clima: T
ºi înãlþimi de 15– m
hidric = 10–7,50C, P =
18 m la 100 de
echilibrate, ani. Stratul 700–900 mm.
oligotrofice. arbuºtilor de Corespondenþe: Relief:
regulã lipseºte; NATURA 2000: 91M0 versanþi mediu-
Structura: Balkanic Turkey oak puternic înclinaþi
rare exemplare de
Fitocenoze EMERALD: !41.7 Thermophilous
cu expoziþii mai
Sorbus aucuparia. Mediterranean oak woods
edificate de Stratul ierburilor frecvent însorite,
CORINE: –
specii europene ºi culmi.
PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Roci:
nemorale ºi molase, marne,
cerris-Qercus petraea forests
EUNIS: – gresii, tufuri
subarbuºtilor Anthennaria dioica, Asociaþii vegetale: Quercetum petraeae-
vulcanice,
dominat de Bruckenthalia Soó (1957) 1969
Tipuri de ecosisteme: 7724andezite. Soluri:
Vaccinium myrti- spiculifolia,
cu Glechoma-Geum. de tip preluvosol,
llus ºi Calluna Calamagrostis
mijlo- ciu
vulgaris. Stratul epigeios, Dactylis
profunde-
muºchilor polygama,
fragmentar, Deschampsia flexuosa, Rãspândire: profunde, în
compus din Hieracium frecvent în parte schele-
Polytrichum sp. etc. umbellatum, H. sabau- dealurile ºi tice, luto-
dum, Luzula luzuloides, munþii joºi din argiloase, acide,
L. pilosa, Majanthe- partea de vest ºi mezobazice,
Valoare
mum bifolium, de sud a hidric echilibrate,
conservativã:
foarte mare. Melampyrum pratense, mezotrofice.
Poa nemoralis,
Rumex acetosella, Structura:
Compoziþie Veronica officinalis, Fitocenoze
floristicã: Specii Vaccinium vitis- edificate de
edificatoare: idaea. specii europene
Quercus petraea
nemorale ºi
(Fagus sylvatica).
Literaturã selectivã: submediteraneene
Specii
Morariu et al. . Stratul arborilor,
caracteristice:
1970; Doniþã et compus în etajul
Calluna vulgaris.
al.1990. superior din gorun
Alte specii
(Quercus petraea ssp.
importante:
polycarpa,
20
 dalechampii, ssp. arbuºtilor, în al. 1992.
petraea), ºi cer (Q. general variabil Redactat: N.
cerris) în dezvoltat, Doniþã, I. Biriº.
proporþii compus din
diferite, exclusiv Cornus mas,
sau cu puþin Crataegus monogyna, R4133
amestec de tei C. laevi- gata, Pãduri balcanice
(Tilia tomentosa), Evonymus de gorun
fag (Fagus verrucosus, E. (Quercus
sylvatica ssp. europaeus, Ligustrum petraea) cu
moesiaca), cireº vulgare, Viburnum Helleborus
(Prunus avium), lantana. Stratul odorus
paltin (Acer ierburilor ºi
platanoides), iar în subarbuºtilor de
tip Glechoma- Corespondenþe:
etajul inferior
sorb de câmp Geum ºi Asperula- NATURA 2000: 91M0 Pannonian –
Asarum-Stellaria. Balkanic Turkey oak – sessile oak
(Sorbus
Valoare EMERALD: !41.7 Thermophilous and sup
torminalis), Mediterranean oak woods
jugastru (Acer conservativã:
CORINE: –
campestre), moderatã.
PAL.HAB: 41.7H152 Getic-pre-Carpath
mojdrean Aremonia oak forest
(Fraxinus ornus), Compoziþie EUNIS: –
arþar tãtãrãsc floristicã: Specii Asociaþii vegetale: Aremonio-Quercetum
edificatoare: petraeae Hoborka 1980
(Acer tataricum), Tipuri de ecosisteme: –
mãr ºi pãr Quercus petraea,
pãdureþ (Malus Q. cerris. Specii
sylvestris, Pyrus caracte- ristice: –
pyraster); uneori . Alte specii Rãspândire: în
importante: munþii ºi dealurile
ºi carpen; are
Ajuga genevensis, joase din vestul
acoperire de
Brachypodium Olteniei ºi sudul
0,7–0,8 ºi sylvaticum,
înãlþimi de 20– Banatului (Podiºul
Cruciata glabra,
30 m la 100 de Mehedinþi, Munþii
Chamaecytisus
ani. Stratul albus, Almãj, Locvei,
Dognecei), în
Ch. austriacus, melissophyllum, etajul nemoral,
Campanula Pulmonaria subetajul pãdurilor
persicifolia, Carex officinalis, Primula de gorun ºi de
pilosa, C. divulsa, acaulis, Poa amestec cu gorun.
Dactylis polygama, angustifolia, P. nemo-
Digitalis ralis, Potentilla
grandiflora, Festuca micrantha, Sedum Suprafeþe: reduse,
heterophylla, cepaea, Tamus de ordinul câtorva
Glechoma hirsuta, communis, Veronica mii de ha.
Lamium chamaedris,
galeobdolon, V. officinalis, Vicia Staþiuni:
Lathyrus niger, L. cassubica, º.a.
Altitudini: 300–
venetus,
500 m. Clima: T =
Lythospermum Literaturã
purpurocoeruleum, 10–90C, P = 800–
selectivã: Soó 900 mm. Relief:
Lychnis coronaria,
1957; Doniþã et
Luzula luzuloides,
al. 1990; Ivan et
Melittis
21
versanþi mediu– Aremonia petraea)
puternic
Structura: agrimoniodes ºi cu Structura:
înclinaþi
Fitocenoze cu Helleborus odorus. Mercuri Fitocenoze
expo-
edificate ziþii
de alis edificate de specii
însorite,europene
specii culmi, Valoare ovata europene
nemorale
platouri. Roci:ºi conservativã: balcanice ºi
balcanice.
calcare, pe foarte mare. Corespondenþe: submedi-
Stratul
alocuri arborilor
ºisturi teraneene. Stratul
NATURA 2000: –
compus exclusiv
cristaline. Compoziþie EMERALD: – arborilor, compus
din
Soluri: degorun tip floristicã: Specii CORINE: – din gorun (Quercus
(Quercus
luvosol, petraea, edificatoare: petraea, Paeonia-ssp.
PAL.HAB: 41.76831 Dobrogean
ssp. polycarpa, sessile oak forest polycarpa, ssp.
preluvosol Quercus petraea.
EUNIS: – dalechampii),
ssp.
mijlociu Specii Asociaþii vegetale: Fraxino orni-Quercetum
dalechampii), sau caracteristice: mojdrean (Fraxinus
dalechampii Doniþã 1970,
profunde-
cu puþin Helleborus odorus. ornus),
praemoesiacum Roman 1974 cãrpiniþã
profunde, pe
amestec de tei Alte specii Tipuri de ecosisteme: (Carpinus
– orientalis),
alocuri cu la care se pot asocia
(Tilia tomentosa, T. importante:
schelet, mezo- frasini (Fraxinus
cordata), paltin Galium odoratum,
bazice,
(Acer hidric excelsior iar
Asperula taurina, Rãspândire: în
echilibrate
pseudoplatanus),(cu Brachy- podium F. coriariaefolia
Dobrogea de Nord,
posibile
uneori fagdeficite
(Fagus sylvaticum, Carex numai în Dobrogea),
la interferenþa
vara),
sylva- tica ssp. pilosa, Dactylis uneori tei (Tilia
etajului
mezotrofice.
moesiaca), iar în polygama, Galium tomentosa),
submediteraneean
etajul inferior mollugo, Lathyrus cu cel nemoral, jugastru (Acer
jugastru (Acer venetus, campestre); are
rar ºi în vestul
campestre), Tanacetum acoperire de 40–
þãrii (Podiºul
mojdrean corymbosum, 70% ºi înãlþimi de
Mehedinþi,
(Fraxinus ornus), Lychnis coronaria, 14–16 m la 100 de
Defileul Dunãrii).
sorb de câmp Lithospermum ani. Stratul
(Sorbus purpuro- coeruleum, arbuºtilor,
Piptatherum Suprafeþe: dezvoltat suficient,
torminalis),
virescens, Ruscus restrânse, circa este compus mai
carpen (Carpinus
aculeatus, R. 10.000 ha.
betulus); are ales din Cornus mas,
acoperire 70–90% hypoglossum, Sedum Crataegus mono- gyna,
maxi- mum, Tamus Staþiuni: Evonymus
ºi înãlþimi de
communis, Altitudini: 200– verrucosus, uneori ºi
20–25 m la 100
Vincetoxicum 450 m. Clima: T = Cotinus coggygria.
de ani. Stratul
hirundinaria, Viola 10–80C, P = 500– Stratul ierburilor ºi
arbuºtilor, bine
hirta. 600 mm. Relief:
dezvoltat,
versanþi mediu –
conþine Cornus
mas, Ligustrum Literaturã puternic înclinaþi,
vulgare, Evonymus selectivã: înso- riþi, culmi.
europaeus, Hoborka 1980; Roci: calcaroase ºi
E. verrucosus. Ivan et al. 1992. loessuri
Stratul ierbos ºi (Dobrogea).
subarbustiv are Redactat: N. Soluri: de tip
ca specii Doniþã, I. Biriº. rendzinic sau
reprezentative faeoziomuri,
pontice mijlociu profunde,
R4134 de gorun schele- tice, hidric
Pãduri (Quercus deficitare,
vest- eutrofice.
21
 subarbuºtilor et Doniþã 1970;
este format din Ivan et al. 1992.
specii sudice, cu
frecvenþã mare Redactat: N.
a speciilor Doniþã, I. Biriº.
Lithospernum
purpurocaeruleum
ºi Mercurialis R4135
ovata (în Pãduri vest–
Dobrogea). pontice
mixte de
Valoare gorun
conservativã: (Quercus
foarte mare. petraea),
tei argintiu
Compoziþie (Tilia
floristicã: Specii tomentosa
edificatoare:
) ºi carpen
Quercus petraea
(Carpinus
ssp. polycarpa, ssp.
dale- champii, betulus) cu
Fraxinus ornus, Carpesium
Carpinus cernuum
orientalis. Specii
caracteristice: – Corespondenþe:
. Alte specii NATURA 2000: 91Z0 Moesian Silver lime
importante: woods
Asparagus EMERALD: –
tenuifolius, CORINE: –
PAL.HAB: 41.2C23 Western-Potic sessille
Brachypodium
oak-hornbeam-ash forest
sylvaticum, EUNIS: –
Lathyrus niger, Asociaþii vegetale: Tilio tomentosae-
L. venetus, Melica Carpinetum betuli Doniþã 1968
uniflora, Tipuri de ecosisteme: –
Myrrhoides
nodosa, Poa
nemoralis, Rãspândire: în sud-
Polygonatum lati- estul României, în
folium, Potentilla special în
micrantha, Dobrogea de
Piptatherum Nord, în etajul
virescens, Sedum
maximum, Tamus
communis (în
vest), Viola hirta,
Vinceto- xicum
hirundinaria,
Veronica
chamaedris.

Literaturã
selectivã: Dihoru
21
 nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi
de amestec cu gorun.
Suprafeþe: circa 20.000 ha.
Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Clima:
T = 10–90C, P = 500–600 mm. Relief:
versanþi slab – mediu înclinaþi, de
regulã umbriþi, platouri, vãi adãpostite.
Roci: în general loess ºi material
aluvionat pe vãi. Soluri: de tip
eutricambosol profunde, euba- zice, hidric
echilibrate (reavãne), eutrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene ºi balcanice. Stratul arborilor,
compus din gorun (Quercus petraea ssp.
dalechampii, ssp. petraea), tei argintiu
(Tilia tomentosa), carpen (Carpinus
betulus), frasin (Fraxinus excelsior), cu
rare exemplare de stejar pedunculat
(Quercus robur), Acer campestre, A. plata-
noides, Ulmus glabra, Sorbus torminalis,
Fraxinus ornus, Tilia cordata; are acope-
rire de 80–90% ºi înãlþimi de 18–22 m
la 100 de ani. Stratul arbuºtilor este
fragmentar, mai dezvoltat în luminiºuri,
compus din Cornus mas, Crataegus mono-
gyna, C. pentagyna, Corylus avellana,
Ligustrum vulgare, Viburnum lantana º.a.
Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor,
dezvoltat variabil, are sinuzie vernalã
sãracã (Scilla bifolia, Corydalis solida,
Dentaria bulbi- fera), iar în sinuzia de varã
specii mezofile (Mercurialis perennis,
Pulmonaria obscura, Ajuga reptans, Galium
odoratum), dar ºi specii sudice
xeromezofile (Scutellaria altissima,
Lithospermum purpurocoeru- leum,
Mercurialis ovata, Viola suavis etc.).
Valoare conservativã: ridicatã.
Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Quercus petraea (ssp. div.), Tilia
tomentosa, Carpinus betulus, Fraxinus
excelsior. Specii caracteristice: Carpe-
sium cernuum, Crataegus pentagyna.
210
Alte specii importante: Arum orientale,
Astragalus glycyphyllos, Brachypodium
sylvaticum, Bromus benekeni, Carex digi- tata,
C. divulsa, Dactylis polygama, Geum urbanum,
Glecoma hirsuta, Hedera helix, Lapsana
communis, Melica uniflora, Poa nemoralis,
Polygonatum latifolium, Potenti- lla micrantha,
Scrophularia nodosa, Viola hirta, V.
reichenbachiana.
Literaturã selectivã: Doniþã 1968; Sanda
et al. 2001.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
R4136
Pãduri vest-pontice mixte de
gorun (Quercus petraea), tei
argintiu (Tilia tomentosa) ºi
cãrpiniþã (Carpinus orientalis)
cu Nectaroscordum siculum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime
woods
EMERALD: !41.7 Thermophilous and
supra-Mediterranean oak woods
CORINE: –
PAL.HAB: 41.76832 Dobrogean sessile
oak-lime oriental hornbeam ash forest
EUNIS: G1.7683 Dobrogean oriental
hornbeam-lime-oak forest
Asociaþii vegetale: Nectaroscordo-
Tilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri
de ecosisteme: –
Rãspândire: în sud-estul României, mai
ales în Dobrogea, în partea inferioarã a
etajului nemoral, subetajului de pãduri
de gorun ºi de amestec cu gorun.
Suprafeþe: restrânse, circa 6.000 ha.
Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Clima:
T = 10–90C, P = 500–600 mm. Relief:
versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii, în
funcþie de etajul pãdurilor
altitudine, în mezofile, pe
versanþi umbriþi subarbuºtilor are Redactat: N.
în etajul pãdu- în sinuzia vernalã Doniþã, I. Biriº. R4137
rilor Nectaroscordum Pãduri vest-
submediteranene. siculum ºi Paeonia pontice mixte
Roci: calcaroase, peregrina, iar în de gorun
uneori acoperite cea estivalã,
(Quercus
cu un strat subþire relativ slab
petraea) ºi tei
de loess. Soluri: dezvoltatã, specii
sudice (Mercurialis cu frunzã mare
de tip faeoziom ºi (Tilia
ovata, Lithospermum
eutricambosol, platyphyllos)
purpurocoeruleum,
mijlociu profunde cu Galanthus
Pipta- therum
pânã la plicatus
virescens º.a.).
superficiale, de
regulã scheletice, Valoare Corespondenþe:
eubazice, hidric conservativã: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lim
defi- citare, foarte mare. woods
eutrofice. EMERALD: !41.7 Thermophilous a
Compoziþie supra- Mediterranean oak woods
Structura: floristicã: Specii CORINE: –
Fitocenoze PAL.HAB: 41.76834 Western-Pontic sess
edificatoare: oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus for
edificate din Quercus petraea EUNIS: –
specii balcanice ºi (toate subspeciile), Asociaþii vegetale: Galantho plicatae-
europene. Stratul Tilia tomentosa, Tilietum tomentosae Doniþã 1968 Tipur
arborilor, compus Fraxinus excelsior. de ecosisteme: –
din gorun Specii
(Quercus petraea caracteristice:
ssp. dalechampii, Nectaroscordum Rãspândire: numai
ssp. petraea), tei siculum. Alte specii: în Dobrogea de
(Tilia tomentosa, T. Arabis turrita, Arum Nord, în etajul
platyphyllos), orientale, nemoral,
frasini (Fraxi- nus Brachypodium subetajul
excelsior, F. silvaticum, Bromus pãdurilor de
coriariaefolia, F. bene- keni, gorun ºi de
ornus), mai rar Clinopodium vulgare, amestec cu
stejar brumãriu (Q. Dactylis poly- gama, gorun.
pedunculiflora), Geum urbanum,
cãrpiniþa Hedera helix, Suprafeþe:
(Carpinus Glecoma hirsuta, restrânse, circa
orientalis), Sorbus Melica uniflora, Poa 1.500 ha.
torminalis, Acer nemoralis,
campestre; are Polygonatum
Staþiuni:
acoperire 80–85% latifolium, Potenti- lla
Altitudini: 200–
ºi înãlþimi de 16– micrantha,
450 m. Clima: T
20 m la 100 de Vincetoxicum
= 10,5–90C, P =
ani. Stratul hirundinaria, Viola
500–600 mm.
arbuºtilor, slab hirta.
Relief:
dezvoltat, este cumpene înguste,
compus din Cornus Literaturã
plane ºi treimea
mas, Evonymus selectivã: Dihoru supe- rioarã a
verru- cosus, et Doniþã 1970; versanþilor umbriþi
Viburnum lantana Sanda et al. alãturaþi, puternic
º.a. Stratul ierbu- 2001.
înclinaþi. Roci:
rilor ºi
211
 gresii calcaroase. subarbuºtilor,
Soluri: de tip puternic
rendzinã,
superficiale,
bogate în humus
ºi schelet
calcaros,
eubazice, hidric
defi- citare în
timpul verii,
eutrofice.

Structura:
Fitocenoze
edificate de
specii balcanice
ºi europene.
Stratul arborilor,
compus din
gorun (Quercus
petraea ssp.
dalechampii), tei
(Tilia
platyphyllos, T.
tomentosa),
frasini (Fraxinus
excelsior,
F. coriariaefolia, F.
ornus), cãrpiniþa
(Carpi- nus
orientalis), rar
Sorbus torminalis,
Acer campestre,
Acer platanoides;
are acoperire
redusã (40–50%)
ºi înãlþimi de 14–
16 m la 100 de
ani. Stratul
arbuºtilor, de
regulã puternic
dezvoltat
(acoperire 15–
40%), compus
mai ales din
Cornus mas, cu
parti- ciparea
speciilor
Crataegus
monogyna,
Viburnum lantana,
Evonymus
verrucosus
º.a. Stratul
ierburilor ºi
210
 dezvoltat, primãvara (acoperire pânã la
100%), constituit din Anthriscus cerefolium,
Galanthus plicatus, Corydalis bulbosa, Allium
rotundum, cu acoperire mai redusã în
timpul verii când stratul ierbos este
consti- tuit din elemente ale florei de
mull.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii
edificatoare:
Quercus dalechampii, Tilia platyphyllos,
T. tomentosa, Carpinus orientalis, Fraxinus
ornus. Specii caracteristice: Galanthus pli-
catus. Alte specii importante: Arabis turrita,
Arum orientale, Brachypodium sylvaticum,
Dactylis polygama, Galium aparine, Gle- coma
hirsuta, Geum urbanum, Hedera helix, Melica
uniflora, Mercurialis ovata,
M. perennis, Nectaroscordum siculum,
Piptatherum virescens, Poa nemoralis,
Pulmonaria obscura, Veronica hede- rifolia,
Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, V.
reichenbachiana, V. suavis º.a.
Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
21
Rãspândire: în Podiºul Transilvaniei,
mai frecvent în centrul podiºului
(Câmpia Transilvaniei) ºi teritoriile
înconjurãtoare, în etajul nemoral,
subetajul pãdurilor de gorun ºi de
amestec cu gorun.
Suprafeþe: circa 35.000 ha.
Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Clima:
T = 9–80C, P = 600–800 mm. Relief:
versanþi slab – mediu înclinaþi cu
expoziþii în general umbrite, culmi.
Roci: marne, gresii, nisipuri, tufuri.
Soluri: de tip eutri- cambosol,
preluvosol, profunde, luto-argi- loase,
eubazice, hidric echilibrate, eutrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene nemorale ºi continentale.
Stratul arborilor compus, în etajul
superior, din stejar pedunculat ºi gorun
(Quercus robur,
Q. petraea ssp. petraea, ssp. dalechampii), cu
puþine exemplare de cireº (Prunus
avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei
pucios (Tilia cordata), paltini (Acer pseu-
doplatanus, A. platanoides), iar în etajul
inferior arþar tãtãresc (Acer tataricum), cu
exemplare de jugastru (Acer campestre),
carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp
(Sorbus torminalis), mãr ºi pãr pãdureþ
R4138 PAL.HAB: 41.2C13 Dacian tatar maple
oak-hornbeam forest
Pãduri dacice
EUNIS: –
de gorun Asociaþii vegetale: Aceri tatarico- Quercetu
(Quercus petraeae-roboris (Soó 1951) em. Zolyomi
petraea) ºi 1957
Tipuri de ecosisteme: 6716 Goruneto-
stejar stejãret cu Asperula-Asarum-Stellaria.
pedunculat
(Q. robur) cu
Acer tataricum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and
medio-European oak or oak-hornbeam
forests of the Carpinium betuli
EMERALD: –
CORINE: –
(Malus sylestris ºi subarbuºtilor Clima: T = 10–90C,
pedunculat
Pyrus pyraster); bine dezvoltat, P = 600–700 mm.
(Quercus robur),
are acoperire de tip Asperula Relief: pie-
exclusiv sau în
de 80–90% ºi odorata – Asarum monturi întinse amestec variabil
înãlþimi de 20– europaeum plane, slab cu gorun (Quercus
25 m la 100 de – Stellaria holostea. fragmentate. Roci: petraea), cu
ani. Stratul depozite de puþine exemplare
arbuºtilor, bine Valoare molase, cu de ulmi (Ulmus
dezvoltat, conservativã: conþinut ridi- cat procera, U. minor),
compus din mare. de argilã. Soluri: plop tremu- rãtor
Corylus ave-
de tip luvosol, (Populus tremula),
llana, Crataegus Compoziþie
profund, iar în etajul infe-
monogyna, Prunus floristicã: Specii
pseudogleizat în rior arþar tãtãrãsc
spi- nosa, Rosa edificatoare:
orizontul B, (Acer tataricum),
canina, Evonymus Quercus robur, Q.
mezobazic, cu jugastru (Acer
europaeus, petraea. Specii
umiditate campestre), pãr
E. verrucosus, caracte- ristice:
alternantã (umed pãdureþ (Pyrus
Cornus sanguinea, Helleborus
primãvara, uscat pyraster); are o
Ligustrum vulgare, purpurascens. Alte
vara), mezotrofic. acoperire de 70–
Sambucus nigra. specii
importante: Ajuga 90% ºi înãlþimi de
Stratul ierbu-
reptans, Brachy- 20–28 m la 100 de
rilor ºi Structura:
ani. Stratul
Fitocenoze
podium sylvaticum, Carex praecox arbuºtilor,
Carex michelii, edificate de specii
dezvoltat
C. divulsa, Iris europene,
Corespondenþe: variabil, compus
pseudocyperus, nemorale. Stratul din Crataegus
NATURA 2000: – arborilor, compus,
Melampy- rum monogyna, Corylus
EMERALD: –
bihariense, Melica CORINE: – în etajul superior, avellana, Prunus
uniflora, Potentilla din stejar
PAL.HAB: 41.57143 Pre-Carpathian spinosa, Ligustrum
alba, Pulmonaria praecox pedunculate oak forest vulgare, Rhamnus
mollis, Viola EUNIS: –
cathartica,
reichenba- chiana. Asociaþii vegetale: –
Tipuri de ecosisteme: Frangula alnus,
pedunculat cu Poa-Carex praecox, Viburnum lantana.
Literaturã selectivã: Goruneto-stejãret cu Stratul ierburilor
Soó 1957; Zolyomi ºi arbuºtilor, bine
et al. 1957; dezvoltat dominat
Doniþã et al. Rãspândire: în estul de Poa
1990; Ivan et al.
Podiºului Getic, angustifolia, Carex
1992. praecox.
între Ploieºti ºi
Piteºti, în etajul
Redactat: N.
nemoral, subetajul Valoare
Doniþã, I. Biriº. conservativã:
pãdurilor de gorun
ºi de amestec cu moderatã.

R4139 gorun. Compoziþie

Pãduri getice de floristicã: Specii
stejar Suprafeþe: circa edificatoare:
pedunculat 75.000 ha. Quercus robur (Q.
(Quercus petraea). Specii
robur) ºi gorun Staþiuni: Altitudine caracte- ristice: –
(Q. petraea) cu 200–400 m. . Alte specii:

21
 Agrostis stoloni- nummularia, acide, euba- zice,
moesiaca), cireº
fera, Lamium hidric echilibrate,
Brachypodium galeobdolon, (Prunus avium),
eutrofice.
sylvaticum, Carex Polygonatum lati- tei (T.
caryophillea, folium, platyphyllos, T.
Carex divulsa, C. Scrophularia Structura: cordata), iar în
contigua, nodosa, Veronica Fitocenoze etajul inferior
C. tomentosa, chamaedris, V. edificate de specii frecvent carpen
Calamagrostis officinalis, º.a. balcanice. Stratul (Carpinus betulus)
epigeios, Dactylis arborilor, compus ºi exemplare de
polygama, Galium Literaturã selectivã: în etajul superior arþar tãtãrãsc
mollugo, G. Doniþã et al. din gorun (Quercus (Acer tata- ricum),
cruciata, Glecoma 1990. petraea ssp. sorb de câmp
hirsuta, Geum polycarpa, ssp. (Sorbus
urbanum, Juncus Redactat: N. dalechampii, ssp. torminalis),
effusus, Lysimachia Doniþã, I. Biriº. petraea) ºi cer mojdrean
munþii joºi din (Quercus cerris) în (Fraxinus ornus),
R4140 vestul Olteniei, proporþii variate,
jugastru (Acer
Pãduri daco- Banat, Criºana, în tei (Tilia tomentosa),
campestre), pãr
balcanice de etajul nemoral, mai rar gârniþa (Q.
pãdureþ (Pyrus
gorun subetajul frainetto), fag
pyraster): are
(Quercus pãdurilor de gorun (Fagus sylvatica
acoperire de 80–
petraea), cer ºi amestec cu ssp.
100% ºi înãlþimi
(Q. cerris) gorun. de 22–30 m la 100
ºi tei argintiu de ani. Stratul
(Tilia arbuºtilor, de
Suprafeþe: circa
tomentosa) cu 25.000 ha, din regulã dezvoltat
Lychnis care variabil, compus
coronaria 15.000 în vestul în din Cornus mas,
sudul României. Cornus sanguinea,
Cratae- gus
Staþiuni: monogyna,
Altitudini 300–600 Evonymus
m. Clima: T = verrucosus,
Corespondenþe: 9,5–7,50C, P = Ligustrum vulgare,
NATURA 2000: 91M0 Pannonian – 750–925 mm. Prunus spinosa,
Balkanic turkey oak – sessile oak Rosa canina,
Relief:
forest EMERALD: !41.7 Thermophilous Viburnum lantana ºi
and supra- Mediterranean oak woods versanþi cu
CORINE: – diferite înclinãri ºi altele. Stratul
PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Quercus expoziþii mai mult ierburilor ºi
cerris-Q. petraea forest subarbuºtilor,
însorite. Roci:
EUNIS: G1.7686 Pre-Carpathian Quercus dezvoltat variabil,
cerris-Q. petraea forest ºisturi, calcare,
Asociaþii vegetale: Tilio argenteae- tufuri, molase. cu specii
Quercetum petraeae-cerris Soó 1957, Soluri: de tip nemorale ºi
Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969, sudeuropene.
tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000 preluvosol,
Tipuri de ecosisteme: – luvosol,
eutricambosol, Valoare
profunde-mijlociu conservativã:
profunde, mare.
Rãspândire: pe
dealurile ºi lutoargiloase, slab
21
Compoziþie Tanacetum etajul nemoral, în sud), cireº
floristicã: Specii corymbosum, subetajul (Prunus avium), plop
edificatoare: Lithospermum pãdurilor de gorun tremurãtor
Quercus petraea, Q. purpuro- ºi amestec cu (Populus tremula),
cerris, Tilia coeruleum, Melica gorun. mesteacãn (Betula
tomentosa, uniflora, Potentilla pendula), iar în
Carpinus betulus. micrantha, Suprafeþe: câteva etajul inferior
Specii Polygonatum mii de ha. jugastru (Acer
caracteristice: – latifolium, P. campestre), carpen
. Alte specii multiflorum, Poa (Carpinus betulus),
Staþiuni:
importante: nemoralis, Rubus sorb de câmp
Altitudini 300–
Aremonia agrimo- hirtus, Ruscus (Sorbus torminalis);
500 m. Clima T =
nioides, aculeatus, Sedum are
8–7,50C, P = 800–
Brachypodium cepaea, Ste- llaria
holostea, Tamus 1000 mm, în
sylvaticum, Campa-
communis, Trifolium nord,
nula persicifolia, C.
medium, Veronica ºi 750–850 mm, în
rapunculoides,
chamaedris, Viola sud. Relief:
Carex pilosa,
Calamintha acinos, hirta, versanþi moderat-
Dactylis poly- V. reichenbachiana, puternic înclinaþi,
gama, Euphorbia Vincetoxicum hirundi- însoriþi, în
amygdaloides, naria. situaþii de
Fragaria vesca, adãpost creat de
Glechoma hirsuta, Literaturã munþii înve-
Geum urbanum, selectivã: Soó cinaþi. Roci: în
Helleborus odorus 1957; Hoborka general roci acide.
(numai în sud), 1980; Doniþã et Soluri: de tip
Hype- ricum al. 1990; Ivan et luvosol, profunde,
perforatum, Lathyrus acide, mezobazice
al. 1992.
vernus, L. vene- tus, hidric echilibrate,
L. niger, Lychnis mezotrofice.
coronaria, Redactat: N.
Doniþã, I. Biriº.
Structura:
Corespondenþe: Fitocenoze
R4141 NATURA 2000: 9260 Castanea sativa din specii
edificate
Pãduri EMERALD: – submediteraneene.
daco- CORINE: –
Stratul arborilor
balcanic PAL.HAB: 41.57331 Pre-Carpathian
compus,
chestnut-sessile oak forest în etajul
e de superior, din
EUNIS: –
gorun castan (Castanea
Asociaþii vegetale: Castaneo-Quercetum
(Quercu Horvat 1938 sativa) ºi gorun
s Tipuri de ecosisteme: (Quercus
– petraea ssp.
petraea) dale- champii, ssp.
ºi castan petraea) în proporþii
(Castan Rãspândire: numai diferite, cu
ea în nord, în amestec de fag
sativa) vecinãtatea (Fagus sylvatica),
cu localitãþii Baia paltin de munte
Genista Mare, ºi în sud, în (Acer
tinctori vecinã- tatea pseudoplatanus), tei
a localitãþilor (Tilia platyphyllos, T.
Tismana-Horezu, în cordata, T. tomentosa
21
 acoperire de 80– hirtus, R. idaeus,
100% ºi înãlþimi Selinum Corespondenþe:
de 20– 30 m la carvifolia,
NATURA 2000: –
100 de ani. În Veronica EMERALD: –
ultimii ani, în officinalis, ca ºi CORINE: –
pãdu- rile cu speciile PAL.HAB: 41.7A153 Getic-pre-Carpathic
castan de la Baia Calamagrostis Corylus colurna-sessile oak forest EUNIS:
Mare s-au produs epigeios ºi Luzula –
Asociaþii vegetale: Orno-Quercetum
uscãri masive ale luzuloides º.a.
praemoesicum Roman 1974 subass.
acestei specii din coryletosum colurnae
cauza infectãrii Literaturã Tipuri de ecosisteme: –
cu Cryphonectria selectivã: Sanda
parasitica. Stratul et al. 2001. Rãspândire: în dalechampii, ssp.
arbuºtilor, Podiºul Mehedinþi polycarpa), alun
dezvoltat Redactat: N. ºi Munþii Aninei, în turcesc (Corylus
variabil, compus Doniþã, I. Biriº. etajul nemoral, colurna)
din Cornus mas, C. subetajul pãdu- ºi tei (Tilia
sanguinea, Corylus rilor de gorun ºi tomentosa), iar în
ave- llana, de amestec cu etajul inferior din
R4142
Crataegus gorun. mojdrean (Fraxinus
Pãduri
monogyna, ornus), cãrpiniþã
balcanic (Carpinus orientalis),
Evonymus Suprafeþe: reduse,
e mixte carpen (C. betulus),
europaeus, câteva sute de
de ha. jugastru (Acer
Ligustrum
vulgare, Rosa
gorun campestre), sorbi
canina, Viburnum (Quercu Staþiuni: (Sorbus torminalis, S.
opulus, º.a. Stratul
s Altitudini 200–400 domestica), pãr
petraea
ierbu- rilor ºi m. Clima: T = 11– (Pyrus pyraster);
) ºi
subarbuºtilor 9,50C, P = 750– are acoperire de
este constituit alun turcesc
850 mm. Relief: 70–100% ºi înãlþimi
din specii (Corylus
versanþi mediu- de 20–25 m la 100
acidofile. colurna) cu
puternic înclinaþi, de ani. Stratul
Paeonia
însoriþi. Roci: arbuºtilor, bine
dahurica
Valoare calcaroase. Soluri: dezvoltat, compus
conservativã: de tip eutri- din Cornus mas,
foarte mare. cambosol, luvosol, Crataegus monogyna.
mijlocii-profunde Stratul ierburilor ºi
cu schelet eubazic, subarbuºtilor, cu
Compoziþie multe specii
hidric echilibrate,
floristicã: specii sudice,
eutrofice.
edificatoare: submediteraneene
Castanea sativa, ºi o serie de specii
Structura:
Quercus petraea. nemorale.
Specii Fitocenoze
caracteristice: – edificate de specii
europene ºi Valoare
. Alte specii conservativã:
importante: caucaziene.
Stratul arborilor, foarte mare.
Genista tinctoria,
Lysimachia compus, în etajul
superior, din Compoziþie
punctata,
gorun (Quercus floristicã: Specii
Laserpitium
petraea ssp. edificatoare:
prutenicum, Rubus
21
Quercus petraea, dife- rite stejar pedunculat
Corylus colurna, R4143 expoziþii, câmpii (Quercus robur),
Tilia tomentosa. Pãduri înalte. Roci: exclusiv sau cu
Specii dacice de molase, luturi, puþin amestec de
caracteristice: – . argile. Soluri: gorun (Quercus
stejar
Alte specii petraea), cireº
pedunculat eutricambosol,
importante: Arum (Prunus avium),
(Quercus prelu- vosol,
orientale, Campa- frasin (Fraxi- nus
nula persicifolia, robur) cu luvosol profund,
luto-argiloase, excelsior), tei
Dactylis polygama, Melampyr pucios (Tilia
Geum urbanum, um euba- zice, hidric
cordata), paltin de
Glechoma hirsuta, bihariense echilibrate,
câmp (Acer
Hordelymus eutrofice.
platanoides), rar
europaeus, Lychnis
coronaria, Lathyrus
Corespondenþe: fag (Fagus
Structura:
NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and sylvatica), iar în
niger, L. venetus,
medio-European oak orFitocenoze
oak-hornbeam etajul inferior,
Myrrhoides nodosa, edificate
forests of Carpinion betuli de
Paeonia dahurica, carpen (Carpinus
EMERALD: – specii europene betulus),
Potentilla CORINE: – nemorale. Stratul majoritar,
micrantha, PAL.HAB: 41.2C11 Dacian
arborilor, jugastru (Acer
Piptatherum bihariense oak-hornbeam forest
virescens, Poa EUNIS: – compus, în etajul campestre); are
nemoralis, Tamus superior,
Asociaþii vegetale: Melampyro bihariense- din acoperire
communis, Viola Carpinetum (Borza 1941) Soó 1964 em.
alba, º.a.
Coldea 1975 de 80–90% ºi Compoziþie floristicã:
Tipuri de ecosisteme: 6228 Stejãret cu
înãlþimi de 25–32 Specii edificatoare:
carpen cu Melampyrum,
m la 100 de ani. Quercus robur,
Literaturã carpen cu Carex pilosa,
Stratul arbuºtilor,
carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. Carpinus betulus.
selectivã: Roman
slab dezvoltat din Specii
1974.
cauza umbririi de caracteristice:
cãtre carpen, Melampyrum
Redactat: N. Rãspândire: pe
compus din bihariense. Alte
Doniþã, I. Biriº. dealurile din
Crataegus monogyna, specii importante:
vestul, nordul ºi
Evonymus verru- în flora vernalã:
centrul
cosus, E. europaeus, Anemone nemorosa,
României, în Sambucus nigra, A. ranunculoides,
zona pãdu- rilor Ligustrum vulgare, Corydalis solida,
de stejar, Corylus avellana, în Galanthus nivalis,
subzona pãdurilor nord Lonicera Dentaria bulbifera,
de stejari xylosteum. Stratul Scilla bifolia; în
mezofili. ierburilor flora estivalã: Ajuga
ºi subarbuºtilor, reptans, Aconitum
Suprafeþe: reduse, slab dezvoltat, cu molda- vicum,
circa 10.000 ha. specii ale florei de Brachypodium
mull (Asarum sylvaticum, Carex
Staþiuni: europaeum, Galium pilosa, C. sylvatica,
Altitudini: 200– odoratum, Stellaria
Dactylis polygama,
500 m. Clima: T holostea).
Euphorbia
= 9–80C, P = 600– amygdaloides, E.
700 mm. Relief: Valoare carniolica, Galium
pla- touri, conservativã: mollugo, Geum
versanþi slab – mare. urbanum, Helle-
mediu înlinaþi cu borus purpurascens,
21
 Hepatica transsilva- = 9–80C, P = 600– (Quercus robur, Q. x
nica, Lathyrus R4144 750 mm. Relief: rosacea), exclusiv
transilvanicus, L. Pãduri dacice terase vechi în sau cu puþin
vernus, Lamium de stejar afara luncilor amestec de
galeobdolon, pedunculat râurilor. Roci: carpen (Carpinus
Mercurialis perennis, (Quercus molase argiloase, betulus), gorun (Q.
Melica uniflora, robur) cu argile. Soluri: de petraea),
Polygonatum Molinia tip luvosol, mesteacãn (Betula
latifolum, coerulea pseudo-gleizat, pendula), ulm
P. multiflorum, profunde, (Ulmus procera),
Ranunculus mezobazice, cu iar în etajul
Corespondenþe: inferior Acer
auricomus, Sanicula umiditate
NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and campestre, A.
europaea, Stachys alternantã,
medio-European oak or oak-hornbeam tataricum, Pyrus
sylvatica, Stellaria mezotrofice.
forests of the Carpinion betuli
media, Viola odorata, pyraster; are
EMERALD: –
V. reichenba- chiana CORINE: –
acoperire mare
Structura: (70–90%) ºi
º.a. PAL.HAB: –
Fitocenoze
EUNIS: 41.57143 Pre-Carpathic purple înãlþimi de 20–24
moorgrass-pedunculateedificate
oak forest de m la 100 de ani.
Literaturã specii europene,
Asociaþii vegetale: Molinio-Quercetum Stratul arbuºtilor,
selectivã: Coldea roboris (Tx37) Scam et nemorale.
Pass 1959 Stratul dezvoltat variabil,
1975; Sanda et de ecosisteme: 6132 Stejãret
arborilor,
pedunculat cu Poa-Carex
compus din
al. 2001. compus, în etajul Crataegus
superior, din monogyna, Corylus
Redactat: N. stejar pedunculat avellana, Ligustrum
Rãspândire: în
Doniþã, I. Biriº.
puþine locuri din vulgare, Frangula Agrostis stolonifera.
þarã, pe alnus, Evonymus
piemonturi ºi euro- paeus, E. Literaturã selectivã:
terase vechi verrucosus. Rhamnus Scamoni et
(Baraolt, cathartica, Rosa Passarge 1959;
Gurghiu, canina º.a. Stratul Doniþã et al.
Bistriþa, ierburilor ºi 1990.
Tismana, subarbuºtilor, bine
Piemonturile dezvoltat, Redactat: N.
vestice, dominat de Carex Doniþã, I. Biriº.
Piemontul Getic praecox, cu
(partea de est), participarea
speciei Molinia
în etajul caerulea. R4145
nemoral, Pãduri panonice
subetajul Valoare de stejar
pãdurilor de conservativã: pedunculat
gorun ºi de mare. (Quercus
amestec cu robur) cu Carex
gorun. Compoziþie brizoides
floristicã: Specii
Suprafeþe: circa edificatoare:
13.000 ha. Quercus robus (x Q.
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
rosacea). Specii
EMERALD: –
Staþiuni: caracteristice: – . CORINE: –
Altitudini: 300– Alte specii PAL.HAB: 41.57142. Pre-Carpathian
500 m. Climã: T importante: quaking sedge-pedunculate oak forest
21
 EUNIS: – dezvoltat variabil, Specii
câmpii
Asociaþii vegetale: Carici brizoidi – plane, este compus din caracteristice:
Quercetum roboris Raþiujoase, frecvent,
et al. 1977
de ecosisteme: 6133 Stejãret
Frangula alnus, Carex brizoides. Alte
inundabile. Roci:
cu Agrostis-Carex brizoides. Viburnum opu- lus, specii: Ajuga
aluviuni Corylus avellana, reptans, Betonica
argiloase. Soluri: Cornus sanguinea, officinalis, Dactylis
de tip gleiosol, Prunus spinosa, polygama,
Rãspândire: în
profunde, grele, Rosa canina, Deschampsia
câmpiile joase,
cu apã freaticã Ligustrum vulgare caespitosa,
inundabile, din
aproape de º.a. Stratul Festuca gigantea,
vestul þãrii
suprafaþã ºi, ierburilor ºi Glecoma hederacea,
(Câmpia Timiºului,
frecvent, din subarbuºtilor, Lysimachia
Câmpia Someºului
cauza puternic nummularia, L.
etc.) în zona
inundaþiilor, cu dezvoltat, vulgaris, Polyganum
pãdurilor de
apã temporar la acoperind uneori hidro- piper,
stejar, subzona
supra- faþã, supra- feþe mari, Pulmonaria mollis,
pãdurilor de
mezobazice, cu este dominat de Rubus caesius,
stejar mezofili.
umiditate Agrostis stolo- Scrophularia
puternic nifera ºi Carex nodosa, Viola
Suprafeþe: alternantã (vara brizoides. reichenba- chiana
restrânse, circa uscat – reavãn), º.a.
1.500 ha.
mezo- trofice.
Valoare
Staþiuni: conservativã: Literaturã
Altitudini: 100– foarte mare. selectivã: Raþiu et
Structura:
150 m. Climã: T al. 1977; Doniþã
Fitocenoze
= 10–9,50C, P = Compoziþie et al. 1990.
edificate de
700–800 mm. floristicã: Specii
specii europene.
Relief: edifica- toare:
Stratul arborilor, Redactat: N.
compus din stejar Quercus robur. Doniþã, I. Biriº.
roboris Zolyomi 1957
pedunculat
R4146 Tipuri de ecosisteme: 6111 Stejãret de
(Quercus robur) pedunculat cu Lithospermum.
exclusiv sau cu Pãduri-rariºti
puþin amestec de moldave de
anin negru (Alnus stejar Rãspândire: în
glutinosa), plop pedunculat nord–estul
tremurãtor (Quercus României, în
(Populus tre- robur) ºi cireº depresiunea Jijia
mula), carpen (Prunus avium) – Bahlui, în
(Carpinus betulus), cu Acer silvostepa cu
tei pucios (Tilia tataricum stejari mezofili.
cordata), jugastru
(Acer campestre), Corespondenþe: Suprafeþe: reduse,
pãr (Pyrus câteva mii
NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian de ha.
steppic
pyraster); are woods with Quercus sp.
acoperire de 70– EMERALD: – Staþiuni:
80% ºi înãlþimi CORINE: – Altitudini: 100–
PAL.HAB: 41.7A224 Sarmatic
de 20–25 m la 200 m. Climã: T =
tataricum-Quercus robur
100 de ani. 9,5–8,5
EUNIS: G1.7A12 Tartar maple
0
C, P =
steppe
Stratul arbuºtilor, oak woods 450–570 mm.
Asociaþii vegetale: Aceri tatarico- Quercetum
21
 Relief:
foarte dezvoltat
versanþi slab– Literaturã selectivã:
în poieni,
mediu înclinaþi Zolyomii 1957;
dominat de
cu expoziþii mai Doniþã et al.
Prunus spinosa,
mult însorite, 1990.
Crataegus
platouri, vãi largi. monogyna,
Roci: depozite Evonymus Redactat: N.
luto-argiloase ºi verrucosus, E. Doniþã, I. Biriº.
loessoide. Soluri: europaeus,
de tip faeoziom Sambucus nigra,
(cernoziom Ligustrum R4147
cambic ºi argi- vulgare, Viburnum Pãduri
loiluvial), lantana, Cornus
danubiene
profunde, grele, sanguinea. Stratul
slab acide-bazice, mixte de
ierburilor ºi
eubazice, hidric subarbuºtilor, cu
stejar
deficitare în Lithospermum ºi pedunculat
timpul verii, Tanacetum (Quercus
eutrofice. corymbosum. robur) ºi tei
argintiu (Tilia
Structura: Valoare tomentosa)
Fitocenoze conservativã: cu
edificate de foarte mare. Scutellaria
specii europene altissima
nemorale ºi Compoziþie
continentale. floristicã: Specii Corespondenþe:
Stratul arborilor edificatoare:
NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime
poate fi închis sau Quercus robur. woods
poienit având, în Specii EMERALD: –
etajul superior, caracteristice: – CORINE: –
stejar pedunculat . Alte specii: PAL.HAB: 41.2C21 Moldo-Muntenian
(Quercus robur) Betonica officinalis, pedunculate oak-lime-hornbeam ash forest
Bupleurum EUNIS: G1.A162 Mixed lime-oak-
exclusiv sau cu
praealtum, hornbeam forest
puþin amestec de Asociaþii vegetale: Ornithogalo-Tilio-
gorun (Quercus Brachypodum Quercetum A. Dihoru 1976
petraea), frasin sylvaticum, Carex Tipuri de ecosisteme: 6414 ºleau de
(Fraxinus excelsior), michelii, pedunculat-tei argintiu-carpen cu Arum
cireº (Prunus Convallaria – Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu
majalis, Dactylis carpen cu Arum-Brachypodium.
avium), iar în
etajul inferior polygama, Geum
dominã arþarul urbanum, Glecoma
hirsuta, Festuca
tãtãresc (Acer tata-
rupicola, Iris
ricum), jugastrul
variegata, Melica
(Acer campestre),
altissima, Nepeta
mãrul (Malus
cataria, Phlomis
sylvestris), pãrul
tuberosa,
(Pyrus pyraster);
Polygonatum
are acoperire de latifolium, Vince-
40–70% ºi înãlþimi toxicum
de 18–23 m la 100 hirundinaria, Viola
de ani. Stratul hirta º.a.
arbuºtilor,
22
 Rãspândire: Câmpia Dunãrii, Podiºul llaria altissima. Alte specii importante:
Central Moldovenesc. Brachypodium sylvaticum, Arum orientale,
Dentaria bulbifera, Euphorbia amygda- loides,
Geranium robertianum, Geum urbanum,
Suprafeþe: circa 50.000 ha. Glechoma hirsuta, Lamium galeobdolon,
Asperula odorata, A. taurina, Carex sylvatica, C.
Staþiuni: Altitudine 100–450 m. Climã: pilosa, Pulmonaria officinalis, Mercurialis
T = 9,5–8,50C, P = 550–700. Relief: câmpie perennis; în locuri umede Allium ursinum,
planã, platouri, versanþi slab înclinaþi. Aegopodum poda- graria, Stachys sylvatica,
Substraturi: loessuri, marne, gresii Salvia glutinosa, Circaea lutetiana, Festuca
calca- roase. Soluri: preluvosoluri, gigantea, Gera- nium phaeum, Scrophularia
eutricambo- soluri, profunde, eubazice, nodosa, Rubus caesius º.a.
slab acide, reavãn-umede, eutrofice.
Literaturã selectivã: Sanda et Popescu
1971; A. Dihoru 1976; Doniþã ºi colab.
Structura: fitocenoze edificate de specii
1992.
europene ºi balcanice. Stratul arborilor,
compus, în etajul superior, din stejar
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
pedunculat (Quercus robur) sau/ºi cer
(Quercus cerris) ºi frasin de luncã sau
frasin comun (Fraxinus angustifolia, F.
excelsior), în etajul mijlociu din tei (Tilia
tomentosa,
T. cordata, T. platyphyllos), ulm (Ulmus
minor), paltin de câmp (Acer platanoides),
sorb de câmp (Sorbus torminalis), iar în
etajul inferior din carpen (Carpinus betu-
lus), jugastru (Acer campestre), arþar tãtã-
rãsc (Acer tataricum), mãr ºi pãr pãdureþ
(Malus sylvestris, Pyrus pyraster); arbo-
ret cu acoperire mare (80–100%) ºi arbori
de stejar de 25–33 m la 100 de ani.
Stratul arbuºtilor, compus din Cornus
mas,
C. sanguinea, Crataegus monogyna,
C. pentagyna, Evonymus europaeus,
E. verucosus, Corylus avellana, Staphylea
pinnata, Viburmun lantana, Ligustrum
vulgare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor
este bogat în specii ale florei de mull cu
elemente sudice.

Valoare conservativã: ridicatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Corespondenþe:
Quercus robur, Fraxinus excelsior, Pãdure danubianã de stejar pedunculat ºi
2000: 9190 Old acidophilous oak
F.NATURA
angustifolia, Tilia tomentosa, Carpinus tei argintiu cu Scutellaria altissima
woods with Quercus robur on sandy plains
betulus. Specii!41.5
EMERALD: caracteristice:
Acidophilous Carpesium
oak panonice
cernuum, Ornithogalum
forests CORINE: – flavescens, Scute- R4148 psamofile de
PAL.HAB: 41.7A213 Pannonic sand steppe Pãduri stejar
oak woods
220 EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Convallario-Quercetum
roboris Soó 1957
Tipuri de ecosisteme: –
pedunculat profund, R4149
Compoziþie
(Quercus mezobazic, umed, Pãduri
floristicã: Specii
robur) cu mezotrofic. danubian-
edificatoare:
Convallaria Quercus robur. balcanice de
majalis Specii Structura: cer
caracteristice: Fitocenoze
(Quercus
Convallaria edificate de specii
nemorale. Stratul
cerris) cu
majalis. Alte Pulmonaria
specii arborilor, compus
în etajul superior mollis
importante:
Ajuga reptans, din stejar
Brachypodium pedunculat Corespondenþe:
sylvaticum, (Quercus robur), NATURA 2000: 91M0 Pannonian-
Bupleurum exclusiv sau cu Balkanic turkey oak-sessile oak
falcatum, Carex rare exemplare de woods EMERALD: !41.7
pilosa, mesteacãn (Betula Thermophilous and supra-
C. divulsa, pendula), cireº Mediterranean oak forests CORINE: –
Cruciata glabra, PAL.HAB: 41.7697 Getic Pulmonaria moll
(Prunus avium), ulm
Q. cerris forest
Dactylis poly- (Ulmus minor), iar EUNIS: –
gama, Ficaria în etajul inferior Asociaþii vegetale: Quercetum cerris
verna, Geranium jugastru (Acer Georgescu 1941
robertia- num, campestre), arþar Tipuri de ecosisteme: 7114 Ceret cu
Geum urbanum, tãtãrãsc (Acer Glechoma-Geum.
Glechoma hede- tataricum), mãr
racea, Lactuca pãdureþ (Malus
quercina, sylvestris); are Rãspândire: în
Polygonatum acoperire de 70– Câmpia Românã,
latifolium, P. Câmpia Oraviþei,
100% ºi înãlþimi de
multiflorum, Poa Podiºul Lipovei,
20–25 m la 100 de
nemoralis, Culoarul Mureºului,
ani. Stratul
Pulmonaria mollis, Câmpia Criºurilor,
arbuºtilor, bine
Veronica Podiºul Someºan,
chamaedris, Viola dezvoltat, compus
din Corylus avellana, în etajul nemoral,
reichenbachiana subetajul pãdurilor
º.a. Crataegus
de gorun
monogyna, Viburnum
opulus, Prunus spi- ºi de amestec cu
Literaturã gorun.
nosa, Evonymus
selectivã: Soó
verrucosus º.a.
1957. Suprafeþe: circa
Stratul ierburilor
ºi subarbuºtilor, 21.000 ha, din care
Redactat: N. 15.000 ha în vestul
dominat primã-
Doniþã, I. Biriº. ºi 6.000 ha în sudul
vara de Convallaria
majalis, vara de României.
Rãspândire: pe nisipurile din nord- Rubus caesius.
vestul României Staþiuni: Staþiuni:
Altitudini 100–
(Carei, Valea lui Altitudini de 100– Valoare
300 m. Clima: T
Mihai, Secuieni), 130 m. Clima: T = conservativã:
= 10,5–90C, P =
în zona de 11,0–10,50C, P = foarte mare.
550–700 mm.
silvostepã. 550–650 mm.
Relief:
Relief:
Suprafeþe: circa interdune. Roci:
2.500 ha. nisipuri. Soluri: de
tip psamosol,
221
 versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii
mai mult însorite. Roci: variate,
molase, marne, depozite luto-
argiloase, local calcare. Soluri: de tip
preluvosol, luvosol profunde-mijlociu
profunde, luto-argi- loase, mezobazice,
hidric echilibrate, cu posibile deficite
vara, mezotrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
submediteraneene. Stratul arborilor,
compus, în etajul superior, din cer
(Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec
de gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa),
stejar pedunculat (Quercus robur),
gârniþã (Q. frainetto) ºi rare exemplare
de frasin (Fraxinus angustifolia, F.
excelsior), tei (Tilia tomentosa), cireº
(Prunus avium), paltin (Acer platanoides),
plop tremurãtor (Populus tremula), chiar
fag (Fagus sylva- tica ssp. moesiaca), iar
în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer
tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr
pãdureþ (Pyrus pyraster), mãr pãdureþ
(Malus sylvestris), sorb (Sorbus
domestica), ulm (Ulmus minor, U.
procera), mojdrean (Fraxinus ornus); are
o acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–
30 m la 100 de ani. În Banat, sunt
frecvente amestecurile de cer, gorun,
gârniþã, stejar pedunculat (fag) în care
cerul nu este dominant, ci este specie
participantã în amestecul complex de
stejari. Stratul arbuºtilor, în general
bine dezvoltat, compus din Crataegus
mono- gyna, Cornus mas, Evonymus verrucosus,
E. europaeus, Prunus spinosa, Rosa canina,
Ligustrum vulgare, Viburnum lantana,
Corylus avellana. Stratul ierbu- rilor ºi
subarbuºtilor, dezvoltat variabil are ca
dominante Glechoma hirsuta, Geum
urbanum ºi multe specii termofile.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii
edificatoare: Quercus cerris. Specii
caracteristice: – . Alte specii importante:
Ajuga genevensis, Arum orientale, Asparagus
tenuifolius, Beto- nica officinalis, Brachypodium
sylvaticum, Campanula rapunculoides, C.
persicifolia,
22
Dactylis polygama, Euphorbia salicifolia,
Fragaria vesca, F. viridis, Lathyrus niger,
L. vernus, Lychnis coronaria, Tanacetum
corymbosum, Melica uniflora, Poly-
gonatum latifolium, P. odoratum, Pulmo-
naria mollis, Potentilla micrantha, Poa
nemoralis, Sedum maximum, Stellaria
holostea, Veronica chamaedris, Viola hirta,
V. alba, Vincetoxicum hirundinaria; în vestul
þãrii local Ruscus aculeatus, R. hypo-
glossum º.a.
Literaturã selectivã: Georgescu 1941;
Doniþã et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
R4150
Pãduri danubian-balcanice de
cer (Quercus cerris) cu
Festuca heterophylla
Corespondenþe:
NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic
turkey oak-sessile oak woods
EMERALD: !41.7 Thermophilous and
supra-Mediterranean oak forests
CORINE: –
PAL.HAB: 41.7691 Getic white cinquefoil
Q. cerris forest
EUNIS: G1.7691 Getic white cinquefoil
Q. cerris forest
Asociaþii vegetale: Quercetum cerris
Georgescu 1941
Tipuri de ecosisteme: 7135 Ceret cu
Genista-Festuca heterophylla.
Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul ºi
vestul României, în zona pãdurilor de
stejar, subzona pãdurilor de stejari
termofili.
Suprafeþe: circa 45.000 ha, din care 30.000
în vestul ºi 15.000 în sudul României.
Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima:
T = 10–90C, P = 600–750 mm. Relief:
câmpie planã sau cu mici depresiuni,
versanþi slab înclinaþi însoriþi. Roci: luturi
ºi argile. Soluri: de luvosol, profunde,
tip preluvosol ºi pseudogleizate în
profunzime, Evonymus verrucosus, Redactat: N.
argiloase, slab- Cornus sanguinea, Doniþã, I. Biriº. R4151
mediu acide, Viburnum lantana. Pãduri
mezobazice, Stratul ierburilor ºi balcanice
hidric alternante subarbuºtilor,
mixte de
(cu infiltrare mai dezvoltat
neuniform, cu
cer
dificilã a apei din
Genista tinctoria, (Quercus
ploi ºi din zãpezi
ºi precipitaþii Festuca heterophylla, cerris) cu
ºi deficite de apã Poa angustifolia, Lithospermum
vara), Carex praecox. purpurocoerule
mezotrofice. um
Valoare
Structura: conservativã: Corespondenþe:
Fitocenoze moderatã.
NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkan
edificate de turkey oak-sessile oak forests
specii europene Compoziþie EMERALD: !41.7 Thermophilous and
nemorale ºi floristicã: Specii supra-Mediterranean oak woods
submediteraneene edifica- toare: CORINE: –
. Stratul arborilor, Quercus cerris. PAL.HAB: 41.76812 Moesio-Danubian
compus în etajul Specii caracte- oriental hornbeam-Q. cerris forest EUN
ristice: Festuca G1.7682 Moesio-Danubian orientalis
superior exclusiv
hornbeam-durmast oak forest Asociaþii
din cer (Quercus heterophylla. Alte
vegetale: Quercertum farnetto- cerris Ruds
cerris) sau cu specii importante: 1944 subass. carpinetosum orientalis Jov
puþin amestec de Ajuga reptans, Arum 1956
gorun (Quercus orientale, Campanula Tipuri de ecosisteme: 7111 Ceret cu
petraea), gârniþã persicifolia, Carex Lithospermum.
(Q. frainetto), caryophy- llea, C.
stejar pedunculat tomentosa,
(Q. robur), plop Calamagrostis epi- Rãspândire: în
tremurãtor geios, Centaurium masivul forestier
(Populus tre- umbellatum, Tanacetum din Dobrogea sud-
mula), cireº corymbosum, Dactylis vesticã ºi în
(Prunus avium), iar polygama, Galium Defileul Dunãrii,
în etajul inferior cruciata, Glechoma fragmentarã în
din jugastru (Acer hirsuta, G. hederacea, sudul Munteniei ºi
campestre), arþar Galium mollugo, Olteniei, în zona
tãtãrãsc (Acer Lysimachia pãdurilor de
tataricum), pãr nummularia, Lathyrus stejar, subzona
pãdu- reþ (Pyrus niger, Lychnis pãdu- rilor de
pyraster), ulm coronaria, Melica stejari termofili.
(Ulmus procera, uniflora,
U. minor); are Polygonatum Suprafeþe: circa
acoperire latifolium, Sedum 6.000 ha.
maximum, Viola
70–90% ºi
hirta, Viola alba.
înãlþimi de 20–25 Staþiuni:
m la 100 de ani. Altitudini: 100–
Literaturã
Stratul arbuºtilor, 300 m. Clima: T
selectivã:
de regulã bine = 11–100C, P = 450–
Georgescu 1941; 550 mm în
dezvoltat, compus
din Cornus mas, Doniþã et al. Dobrogea, P = 750–
Crataegus 1990; Ivan et al. 800 mm în Defileul
monogyna, Ligustrum 1992. Dunãrii. Relief:
vulgare, Rosa canina, versanþi cu
22
 înclinare medie gârniþã (Q.
ºi expoziþii dife- frainetto), stejar Rãspândire: pe Structura:
rite. Roci: brumãriu (Q. dealuri ºi munþi Fitocenoze
calcare, loess. pedunculiflora) (în joºi din vestul edificate de
Soluri: de tip Dobrogea), tei României. specii nemorale ºi
faeoziom ºi (Tilia tomentosa), balcanice. Stratul
maroniu de mojdrean Suprafeþe: câteva arborilor, compus,
pãdure, (Fraxinus ornus), mii de ha. în etajul superior,
eubazice, hidric cãrpiniþã din cer (Quercus
deficitare, (Carpinus Staþiuni: cerris), stejar
eutrofice. orientalis), jugastru Altitudini: 150– pedunculat
(Acer campestre), (Quercus robur),
500 m. Climã: T
mãr uneori gârniþã
Structura: = 10,5–90C, P =
ºi pãr pãdureþ (Quercus frainetto),
Fitocenoze 700–800 mm.
(Malus sylvestris, cireº (Prunus
edificate de Relief:
specii europene Pyrus pyraster), avium), ulm de
are acoperire de versanþi cu
submediteraneen înclinãri ºi munte (Ulmus
e. Stratul arbo- 60–80% ºi înãlþimi glabra), tei (Tilia
16–20 m la 100 expoziþii
rilor compus din tomentosa, T.
de ani. Stratul diferite, mai
cer (Quercus platyphyllos), iar în
cerris), exclusiv arbuºtilor, mult umbrite.
etajul inferior
sau cu amestec puternic Roci: molase
carpen (Carpinus
de stejar pufos dezvoltat, (nisipuri, betu- lus), abundent
(Q. pubescens), uneori pietriºuri, jugastru (Acer
argile), campestre), sorb de
compact, format Brachypodium
din Cornus mas, sylva- ticum, Crocus calcaroase, câmp (Sorbus
Cotinus coggygria, flavus, Dactylis loessuri. Soluri: torminalis), arþar
Crataegus monogyna, polygama, de tip preluvosol, tãtãrãsc (Acer
Ligustrum vulgare, Doronicum luvosol, eutri- tataricum), mãr ºi
Viburnum lantana, hungaricum, cambosol, pãr pãdu- reþ
Prunus spinosa Fragaria viridis, profunde, slab (Malus sylvestris,
º.a. Stratul Geum urbanum,
acide, eubazice, Pyrus pyraster);
ierburilor ºi Lychnis coronaria,
Mercurialis ovata, hidric are acoperire de
subarbuºtilor, cu 90–100% ºi
Paeonia peregrina echilibrate,
reprezentanþi ai înãlþimi de 22–30
(în Dobrogea) eutrofice.
florei sudice de m la 100 de ani.
Piptatherum virescens,
tip Lithospermum Stratul arbuºtilor,
Polygo- natum
purpurocoeruleum. latifolium, Viola
hirta, Potentilla
Valoare micrantha; în poieni, bine dezvoltat, compus din Corylus
conservativã: Chrysopogon gryllus, R4152 turkey oak-sessile oak forests
mare. Festuca valesiaca, Pãduri dacice EMERALD: !41.7 Thermophilous and
Smyrnium supra-Mediterranean oak forests
de cer
Compoziþie perfoliatum, Sedum CORINE: –
floristicã: Specii cepaea, Veronica (Quercus PAL.HAB: 41.2C322 Moesian Q. cerris
edificatoare: chamaedris. cerris) ºi oak – hornbeam forest
Quercus cerris, carpen EUNIS: –
Fraxinus ornus, Literaturã selectivã: (Carpinus Asociaþii vegetale: Carpino-Quercetum
Carpinus orientalis. Doniþã et al. cerris Klika 1938 (Boºcaiu et al. 1969)
betulus) cu
Specii 1990; Ivan et al. Tipuri de ecosisteme: 7214 Ceret cu
Digitalis carpen cu Arum-Brachypodium, 6814
caracteristice: – . 1992. grandiflora Cereto-stejãret cu carpen cu Arum-
Alte specii
Brachypodium.
importante: Ajuga Redactat: N.
genevensis, Aspa- Doniþã, I. Biriº.
Corespondenþe:
ragus tenuifolius, NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic
22
avellana, Cornus Quercus cerris, tuberosum,
sanguinea, Carpinus betulus. Tanacetum R4153
Evonymus Specii corymbosum, Pãduri
europaeus, caracteristice: – Trifolium medium, danubian-
Crataegus . Alte specii Viola balcanice de cer
monogyna, importante: reichenbachiana,
(Quercus
C. laevigata, Anemone Vincetoxicum hirundi-
cerris) ºi
Ligustrum nemorosa, naria º.a.
vulgare, Cytisus Aposeris foetida,
gârniþã (Q.
nigricans, Aremonia frainetto) cu
Literaturã
Prunus spinosa agrimoniodes, Crocus flavus
selectivã: Pop et
º.a. Stratul Asarum euro- al. 2000; Doniþã
ierburilor ºi paeum, Astragalus et al. 1990. Corespondenþe:
subarbuºtilor, glycyphyllus, NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto
bogat în specii Brachy- podium woods
Redactat: N.
nemorale ºi sylvaticum, Carex EMERALD: !41.7 Thermophilous and
Doniþã, I. Biriº. supra-Mediterranean oak forests
sudeuropene. montana,
C. sylvatica, CORINE: –
Pãdure de PAL.HAB: 41.7693 Getic Crocus
Valoare Clynopodium vulgare, cer (Quercus Q. frainetto-Q. cerris forest
conservativã: Cruciata glabra, cerris) ºi EUNIS: G1.7693 Getic Crocus
Campanula carpen
mare. (Carpinus
Q. frainetto-Q. cerris forest
persicifolia, betulus) cu Asociaþii vegetale: Quercetum farnetto-
Dactylis polygama, Digitalis cerris Georgescu 1945 Rudski 1949 Tip
Compoziþie
Digitalis grandiflora de ecosisteme: 7414 Cereto-gârniþet cu
floristicã: Glechoma-Geum, 7432 Cereto-gârniþet cu
grandiflora,
Specii Dryopteris Poa-Carex praecox, 7435 Cereto-gârniþet cu
edificatoare: Genista-Festuca heterophylla.

filix-mas, Euphorbia melissophyllum,

amygdaloides, Festuca Mercurialis pere-
Rãspândire: în
drymeia, Fragaria nnis, Platanthera
viridis, Geum bifolia, Poa câmpiile înalte ºi
urbanum, Lathyrus nemoralis, Potentilla pe dealu- rile
niger, L. vernus, micrantha, Rubus joase din
Luzula luzuloides, hirtus, Sedum cepaea, Muntenia, Oltenia
Melampyrum Silene viridiflora, ºi Banat, în zona
bihariense, Melica Stellaria holostea, pãdurilor de
uniflora, Melittis Symphytum stejar, subzona
pãdu- rilor de
stejari termofili.

Suprafeþe: circa
105.000 ha din
care 55.000 în
sudul ºi 50.000 în
vestul României.

Staþiuni:
Altitudini 100–
300 m. Clima: T
= 9,5–10,50C, P =
500–600 mm în
sud,
600–750 mm în
22
 vest. Relief: Valoare umbellatum, H.
câmpii plane sau Structura: conservativã: murorum, Lathyrus
cu depresiuni nu Fitocenoze moderatã. niger, Tanacetum
prea adânci, edificate de corymbo- sum,
versanþi slab specii europene Compoziþie Lithospermum
înclinaþi, cu submediteraneen floristicã: Specii purpureocoeruleum,
e balcanice edificatoare: Lychnis coronaria,
expoziþii mai
Quercus cerris, Q. Polygonatum
mult înso- rite. ºi continentale.
frainetto. Specii latifolium, Sedum
Roci: loessoide, Stratul arborilor,
caracte- ristice: maximum, Veronica
lutoase, luturi, compus, în etajul
Crocus flavus. Alte chamaedris,
argile. Soluri: de superior, din cer
specii importante: V. officinalis,
tip preluvosol (Q. cerris) ºi
Ajuga reptans, Verbascum
(sol brun- gârniþã (Q. phlomoides, Viola
frainetto) în Betonica officinalis,
roºcat), Brachy- podium hirta, Vincetoxicum
profunde, proporþii hirundinaria º.a
sylvaticum,
argiloase, variabile, rar cu
Campanula
amestec de
mezobazice, cu persicifolia, Carex Literaturã selectivã:
stejar Popescu et al.
umi- ditate caryophillea, C.
pedunculat 1989; Pop et al.
alternantã tomentosa, Clyno-
(Quercus robur), 2000; Doniþã et
(primãvara ude, podium vulgare,
gorun (Quercus Calamagrostis al. 1990.
vara uscate),
petraea), epigeios, Centaurium
mezobazice.
umbellatum, Geum Redactat: N.
tei argintiu (Tilia flavus, Scilla bifolia), urbanum, Doniþã, I. Biriº.
tomentosa), frasin cu compoziþii Hieracium
(Fraxi- nus diferite în funcþie
angustifolia), iar în de conþinutul
etajul inferior solului în argilã;
puþine exemplare pe soluri mai puþin R4154
de Pyrus pyraster, argiloase tip P
Acer tataricum, Acer Glechoma-Geum, pe ã
campestre, Ulmus cele argiloase tip d
procera; are Poa angustifolia- u
acoperire de 70– Carex praecox sau ri
90% ºi înãlþimi de Genista tinctoria- d
20–28 m la 100 de Festuca a
ani. Stratul heterophylla. n
arbuºtilor, u
dezvoltat bi
variabil, compus a
mai ales din
n
Crataegus monogyna
-
Ligustrum vulgare,
Evonymus verrucosus, b
Rhamnus cathartica, al
Cornus mas, c
Prunus spinosa, a
Rosa canina. ni
Stratul ierburilor c
ºi subarbuºtilor, e
sãrac în specii d
vernale (Crocus e
22
 gâ Suprafeþe: circa tomentosa), chiar
rni 27.000 ha fag (Fagus sylvatica
þã concentrate mai ssp. moesiaca), iar
(Q ales în jud. Argeº, în etajul inferior
ue Olt, Vâlcea, Dolj, arþar tãtãrãsc (Acer
rc Gorj, Mehedinþi, tatari- cum), ulm
us Caraº Severin. (Ulmus minor, U.
fr procera), jugastru
ai Staþiuni: (Acer campestre),
ne Altitudini: pãr pãdureþ (Pyrus
100–
tt 300 m. Clima: T = pyraster),
o 11–100C, P = 550– mojdrean
cu 650 mm. Relief: (Fraxinus ornus);
Fe câmpii are acoperire de
înalte,
st platouri 60–80% ºi înãlþimi
mai de 18–23 m la 100
uc
drenate, versanþi de ani. Stratul
a
slab-mediu arbuºtilor,
he
te înclinaþi cu dezvoltat
ro diferite expoziþii. neuniform compus
ph Roci: depozite din Crataegus
yll luto-argiloase. monogyna,
a Soluri: de tip Ligustrum vulgare,
preluvosol, luvosol, Evonymus europaeus,
profunde, luto- E. verru- cosus,
argiloase, Rhamnus tinctoria,
decarbonatate, Cornus mas. Stratul
slab-mediu acide, ierburilor ºi
mezo- bazice, subarbuºtilor,
hidric echilibrate, dominat de Festuca
mezotrofice. heterophylla, Glechoma
hirsuta, Geum
urbanum.
Structura:
Fitocenoze Valoare
edificate de specii conservativã:
europene mare.
balcanice ºi
continentale.
Rãspândire: în Stratul arborilor, Compoziþie
Câmpia Dunãrii compus, în etajul floristicã: Specii
Pãdure danubian- ºi în câmpiile ºi superior, exclu- siv edificatoare:
balcanicã de cer ºi dealurile joase Quercus frainetto.
gârniþã cu din gârniþã
Crocus flavus din sudul (Quercus frainetto) Specii
Banatului, în sau cu puþine caracteristice: – .
zona pãdurilor exemplare de cer Alte specii
de stejari, importante:
(Q. cerris), gorun
subzona Astragalus glycy-
(Q. petraea ssp.
pãdurilor de phyllos, Betonica
polycarpa), stejar
stejari officinalis,
peduncu- lat (Q.
termofili. Brachypodium
robur), tei (Tilia
sylvaticum, Cytisus
22
 hirsutus, Campanula Pãun 1964 stejari termofili.
cium umbellatum, Tipuri de ecosisteme:
persicifolia,
Helleborus odorus, Poa-Carex praecox.
Calamagrostis Suprafeþe: circa
Hypericum
epigeios, Digitalis
perforatum, 17.000 ha,
grandiflora, Dactylis
Lathyrus venetus, Rãspândire: în exclusiv în sudul
polygama, Genista României.
L. niger, Lychnis câmpiile înalte
tinctoria, Galium
coronaria, din sudul
mollugo, Hiera-
Tanacetum României Staþiuni:
corymbosum, (Gãvanu-Burdea, Altitudini: 100–
Polygonatum Boian, 300 m. Clima: T
latifolium, Romanaþi, = 10–10,50C, P =
Potentilla Podiºul 500–600 mm.
micranthos, Sedum Relief:
Bãlãciþei), în
maximum, Veronica câmpii plane sau cu
zona pãdurilor de
officinalis, V. uºoare depresiuni,
stejar, subzona
chamaedris, Viola pla-
pãdurilor de
hirta, V. suavis
º.a. touri. Roci: argile, în etajul inferior rar
luturi prãfoase. arþar tãtãrãsc (Acer
Literaturã Soluri: de tip tatari- cum),
alosol, planosol, jugastru (Acer
selectivã: Pãun
vertosol, profunde, campestre), pãr
1966; Doniþã et
argiloase, slab- pãdureþ (Pyrus
al. 1990.
mediu acide, pyraster), are
mezobazice, cu acoperire de 70–
Redactat: N. umiditate puternic 90% ºi înãlþimi de
Doniþã, I. Biriº. 17–20 m la 100 de
alternantã
(primãvara ani. Stratul
arbuºtilor, slab
R4155 ºi dupã ploi ude, dezvoltat, compus
Pãduri vara uscate, din Crataegus
danubian- crãpate adânc), monogyna, Ligustrum
balcanice de mezotrofice. vulgare, Evonymus
gârniþã verrucosus. Stratul
(Quercus ierburilor ºi
Structura: subarbuºtilor,
frainetto) ºi
Fitocenoze dominat de speciile
cer (Q.
edificate de specii Carex praecox, Poa
cerris) cu
europene angustifolia.
Carex
balcanice ºi
praecox
continentale.
Valoare
Stratul arborilor,
conservativã:
Corespondenþe: compus, în etajul
mare.
superior,
NATURA 2000: 9280 Quercus exclu- siv
frainetto
woods din gârniþã
EMERALD: !41.7 Thermophilous
(Quercus and frainetto) Compoziþie floristicã:
supra-Mediterranean oak woods Specii edificatoare:
CORINE: –
sau cu puþin
amestec
PAL.HAB: 41.7692 Getic early sedge de cer Quercus frainetto.
Q. frainetto forest (Quercus cerris), Specii
gorun (Q. petraea
EUNIS: G1.7692 Getic early sedge caracteristice:
Q. frainetto forest ssp. polycarpa), iar Carex praecox. Alte
Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto
22
specii importante: = 11,5–100C, P = Fitocenoze
în flora vernalã R4156 450–500 mm. edificate de
doar Scilla bifolia Pãduri Relief: specii europene,
în flora esti- valã danubian- câmpie planã sau submediteraneen
Asparagus balcanice cu mici e ºi cauca- ziene.
tenuifolius, de stejar depresiuni, vãi Stratul arborilor,
Brachypodium brumãriu largi. Roci: compus, în etajul
sylvaticum, Carex (Quercus depozite superior, din
caryophillea, Carex pedunculif stejar brumãriu
loessoide. Soluri:
spicata, (Quercus
lora), cer de tip faeoziom,
Calamagrostis pedunculiflora), în
(Q. cerris), profunde,
epigeios, Dactylis amestec cu cer
gârniþã (Q. neutre, euba-
polygama, Fragaria (Quercus cerris),
viridis, Galium
frainetto) zice, hidric
(stejar pufos – stejar pufos (Q.
mollugo, deficitare în
Q. pubescens) pubescens), uneori
G. pseudoaristatum, timpul verii,
ºi gârniþa (Q.
Genista tinctoria, cu eutrofice. frainetto), iar în
Glechoma hirsuta, Acer tataricum
etajul inferior ulm
Tanacetum corymbo- (Ulmus minor, U.
Structura:
sum, Lathyrus procera), arþar
Corespondenþe:
niger, Lychnis
NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian
tãtãrãsc steppic(Acer fruticosa ºi P.
coronaria, woods with Quercus spp.
Polygonatum latifolium, EMERALD: !41.7 Thermophilous jugastru
tataricum),and tenella. Stratul
Potentilla micrantha, (Acer
supra-Mediterranean oak woods campestre), ierburilor ºi
Sedum cepaea, CORINE: – pãr pãdureþ (Pyrus subarbuºtilor,
Vincetoxicum PAL.HAB: 41.76223 Pontic pyraster), mojdrean dominat de
hirundinaria, Viola Q. pedunculiflora-Q. cerris
(Fraxinus ornus); Lithospermum
EUNIS: –
hirta, º.a. are acoperire purpurocoeruleum,
Asociaþii vegetale: Quercetum
pedunculiflorae-cerris variabilã, de la Geum urbanum,
Literaturã selectivã: rariºte
de ecosisteme: 7614 Stejãret (30–50%) Glechoma hirsuta, iar
brumãriu-cer-gârniþã pânã la pãdure în poieni de
Pãun 1966; ºi Lithospermum.
Popescu et al. încheiatã (70–80%) Festuca valesiaca,
1981; Doniþã et ºi înãlþimi de 10– Stipa capi- llata,
al. 1990; Ivan et 16 m la 100 de Chrysopogon
Rãspândire: în ani. Stratul gryllus.
al. 1992.
centrul ºi vestul arbuºtilor, puternic
Câmpiei Dunãrii, dezvoltat, compus
Redactat: N. Valoare
în zona de din Crataegus conservativã:
Doniþã, I. Biriº. silvostepã, monogyna, C. foarte mare.
subzona pentagyna, Prunus
silvostepei cu spinosa, Rosa Compoziþie
pãduri termofile. canina, Cornus mas,
floristicã: Specii
Evonymus edificatoare:
Suprafeþe: circa verrucosus, E. Quercus
16.000 ha, toate europaeus, pedunculiflora,
în sudul Rhamnus catharticus, Quercus cerris,
României. Ligustrum vulgare, Quercus pubescens.
Viburnum lantana, Specii caracte-
Staþiuni: Cotinus coggygria, ristice: – . Alte
Altitudini: 20– uneori desi- specii importante:
100 m. Clima: T ºuri de Prunus Asparagus
22
 tenuifolius, A. m. Clima: T =
officinalis, A. R4157 11–100C, P =
verticillatus, Pãduri- 400–450 mm.
Betonica officinalis, rariºti Relief:
Brachypodium sylva- danubian- câmpii plane sau
ticum, Carex vest- pontice cu depresiuni
michelii, Coronilla
de stejar puþin adânci, în
varia, Dictamnus
brumãriu Dobrogea, vãi
albus, Dactylis
polygama, D. (Quercus late, platouri, în
glomerata, pedunculifl Moldova de sud.
Euphorbia ora) cu Acer Roci: depozite
polychroma, Fra- tataricum loessoide. Soluri:
garia viridis, de tip faeoziom
Filipendula vulgaris, Corespondenþe: (cerno- ziom
Festuca rupicola, cambic), steppic
NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian
Galium verum, Inula woods with Quercus spp. profunde, bogate
hirta, Tana- cetum EMERALD: !41.7 Thermophilous and
supra-Mediterranean oak în woods
humus, slab
corymbosum,
CORINE: – acide, eubazice,
Melica altissima, PAL.HAB: 41.76221 Pontic hidric deficitare
Nepeta panonica, Q. pedunculiflora steppe woods
Poa angustifolia, în timpul verii,
EUNIS: G1.7A12 Tartar maple steppe
Potentilla argentea, oak woods G1.7A12 eutrofice.
Polygonatum latifo- steppe oak woods
lium, Paeonia Asociaþii vegetale: Quercetum
Structura:
pedunculiflorae Borza 1937
peregrina (numai Fitocenoze
Tipuri de ecosisteme: 8114
în estul mãriu cu arþar tãtãrãsc edificate de
teritoriului), Sedum specii europene
maximum, Thalictrum submediteranene
minus, Teucrium Rãspândire: în ºi continentale
chamaedris, estul Câmpiei dar ºi
Trifolium alpestre, caucaziene.
Dunãrii, în
Vicia tenuifolia, Stratul arborilor,
Dobrogea ºi sudul
Vincetoxicum
Moldovei, în zona de regulã,
hirundinaria, Viola
de silvostepã, poienit, compus
hirta º.a.
subzona în etajul superior
silvostepei cu din stejar
Literaturã brumãriu
pãduri de stejari
selectivã: Morariu (Quercus peduncu-
termofili.
1944; Doniþã et liflora) exclusiv
al. 1990. sau cu puþin
Suprafeþe: circa
49.000 ha din care amestec de
Redactat: N. 31.000 ha în
Doniþã, I. Biriº.
Câmpia Dunãrii,
restul în sudul
Moldovei ºi în
Dobrogea.

Staþiuni:
Altitudini 15–200

23
 stejar pufos (Q. pubescens), iar în etajul
inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum)
dominant, jugastru (Acer campestre), ulmi
(Ulmus minor, U. procera), pãr (Pyrus
pyraster), în Dobrogea ºi Pyrus elaeagri-
folia; are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi
de 15–22 m la 100 de ani. Stratul
arbuºtilor, de regulã, puternic dezvoltat,
compus Crataegus monogyna, Prunus
spinosa, Viburnum lantana, Rhamnus
cathartica, Ligustrum vulgare, Evonymus
verrucosus,
E. europaeus, Rosa canina, Sambucus nigra,
local Cotinus coggygria; în poieni pot
apãrea pâlcuri de Prunus fruticosa,
P. tenella. Stratul ierburilor ºi
subarbuºtilor, constituit atât din specii
de pãdure (fiind frecvente Geum
urbanum, Glecoma hirsuta), cât ºi din
specii de stepã în poie- nile mai mari.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Quercus pedunculiflora, Acer tataricum. Specii
caracteristice: Doronicum hunga- ricum.
Alte specii importante: de pãdure:
Asparagus tenuifolius, A. verticillatus,
Brachypodium sylvaticum, Carex michelli,
C. tomentosa, Dactylis polygama, Paeonia
peregrina (în Dobrogea ºi Moldova de
sud): Polygonatum latifolium, Pulmonaria
mollis, Vincetoxicum hirundinaria, Veratrum
nigrum, Viola hirta, V. jordanii, V. suavis;
de pajiºte stepicã: Ajuga laxmanni,
Achillea neilreichii, Asperula cynanchica,
Centaurea stenolepis, Chrysopogon gryllus,
Festuca rupicola, F. valesiaca, Fragaria
viridis, Filipendula vulgaris, Koeleria pyra-
midata, Phlomis tuberosa, Poa angusti- folia,
Stipa joannis, S. capillata, S. pulche- rrima,
Teucrium chamaedris, Vinca herba- cea, Viola
suavis, V. hirta º.a.
Literaturã selectivã: Borza 1937; Doniþã
et al. 1990; Ivan et al. 1992.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
230
R4158
Pãduri danubian-vest-pontice
mixte de stejar brumãriu (Quercus
pedunculiflora) ºi tei argintiu
(Tilia tomentosa) cu Viola jordanii
Corespondenþe:
NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic
woods with Quercus spp.
EMERALD: !41.7 Thermophilous and
supra-Mediterranean oak woods
CORINE: –
PAL.HAB: 41.76833 Dobrogean Q. peduncu-
liflora lime – oriental hornbeam forest
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Querco pedunculiflorae-
Tilietum tomentosae Doniþã 1970
Tipuri de ecosisteme: 8211 ªleau de
stejar brumãriu-tei-cãrpiniþã cu
Lithospernum, 8214 ªleau de stejar bru-
mãriu-tei argintiu-carpen cu Glecoma-Geum.
Rãspândire: numai în câmpiile ºi podi-
ºurile din sud-estul României (Câmpia
Dunãrii, Podiºul Dobrogei, Moldova de
sud), la limita interioarã a zonei de
silvo- stepã, subzona silvostepei cu
pãduri de stejari termofili.
Suprafeþe: reduse, circa 3.000 ha.
Staþiuni: Altitudini: 150–400 m. Clima:
T = 10,5–90C, P = 450–600 mm. Relief:
versanþi slab înclinaþi, umbriþi, origini
de vãi largi, platouri. Roci: straturi
groase de loess. Soluri: de tip faeziom,
profunde- mijlociu profunde, bogate în
humus, eubazice, hidric deficitare,
eutrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene submediteraneene ºi conti-
nentale, dar ºi caucaziene. Stratul
arborilor, compus din stejar brumãriu
(Quercus pedunculiflora), tei argintiu (Tilia
tomentosa), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum),
mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã
(Carpinus orientalis), cu exemplare de Acer
campestre, Fraxinus excelsior, Sorbus
torminalis,
Ulmus procera ºi sylvaticum, câmpie planã sau
rar Carpinus Bupleurum R4159 cu mici
betulus; are praealtum, Pãduri ºi depresiuni, vãi
acoperire de 40– Clematis vitalba, rariºti largi. Roci:
60% ºi înãlþimi de Dactylis polygama, danubiene depozite loessoide
15–17 m la 100 de Geum urbanum, de stejar fine. Soluri: de tip
ani. Stratul Lithospermum faeoziom,
brumãriu
arbuºtilor de purpurocoeruleum, profunde, luto-
(Quercus
regulã bine Veratrum nigrum, argiloase, slab
pedunculifl
dezvoltat Verbascum acide, eubazice,
phoeniceum,
ora) ºi stejar
(acoperire 20– hidric deficitare
Vincetoxicum pedunculat
60%) ºi compus în timpul verii,
din Cornus mas, hirundinaria, Viola (Q. robur)
eutrofice.
Crataegus monogyna, jordanii, V. hirta, cu Tulipa
Corylus avellana, Bromus benekeni º.a. bibersteini
Structura:
Ligustrum vulgare, ana
Fitocenoze
Evonymus europaeus Literaturã selectivã: edificate din
º.a. Stratul Dihoru ºi Doniþã Corespondenþe: specii europene
ierburilor ºi 1970. NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian
nemorale,steppic
subarbuºtilor, woods with Quercus spp. caucaziene ºi
dezvoltat N. EMERALD: !41.7 Thermophilous and
Redactat: conti- nentale.
variabil, are în supra-Mediterranean oak woods
Doniþã, I. Biriº. Stratul arborilor,
CORINE: –
sinuzia vernalã compus în etajul
PAL.HAB: 41.7A228. Danubian
specii sudice Q. pedunculiflora-Q. robursuperior din
(Arum orientalis, EUNIS: – stejar brumãriu ºi
Myrroides nodosa, Asociaþii vegetale: – stejar pedunculat
Paeonia peregrina, Tipuri de ecosisteme: 8314 Stejãretrobur, Q.
(Quercus
Ornithogalum pedunculat ºi brumãriu peduncu- liflora),
fimbriatum), iar iar în etajul
cea de varã, pe inferior, arþar
lângã graminee, Rãspândire: în tãtãrãsc (Acer
unele specii câmpiile ºi tataricum), ulm
mezofile (Pulmo- dealurile joase (Ulmus minor,
naria obscura, Viola din sudul U. procera), pãr
reichenbachiana etc.). Moldovei ºi estul pãdureþ (Pyrus
Munteniei, în pyraster), jugastru
Valoare zona de (Acer campestre);
conservativã: silvostepã, are acoperire
foarte mare. subzona variabilã, în
silvostepei cu rariºte 20–40%, în
Compoziþie pãduri de stejari pãdure 60–80% ºi
floristicã: Specii termofili. înãlþimi de 10–18
edifica- toare: m la 100 de ani.
Quercus Suprafeþe: Stratul arbuºtilor
pedunculiflora, restrânse, câteva bine dezvoltat,
Tilia tomentosa. sute de ha. compus din
Specii Crataegus monogyna,
caracteristice: – . Staþiuni: Prunus spinosa,
Alte specii Altitudini 50–200
importante: m. Climã: T =
Asparagus 11–100C, P =
tenuifolius, 450–475 mm.
Brachypodium Relief:
231
 Rhamnus cathartica, Evonymus euro- paeus,
E. verrucosus, Ligustrum vulgare, Sambucus
nigra, uneori Cornus mas. Stratul
ierburilor ºi subarbuºtilor, având sub
masiv ca specii frecvente, Glechoma
hirsuta, Geum urbanum ºi Lithospermum
purpurocoeruleum, iar în poieni petece de
pajiºti stepice cu Festuca valesiaca, Stipa
pennata, Phlomis tuberosa, Campa- nula
sibirica.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Quercus robur, Q. pedunculiflora. Specii
caracteristice: Tulipa bibersteiniana. Alte
specii importante: sub pãdure: Ajuga
laxmani, Arum orientale, Asparagus tenuifo- lius,
Brachypodium sylvaticum, Betonica officinalis,
Carex michelii, Dactylis polygama,
D. glomerata, Doronicum hungaricum,
Fragaria viridis, Heracleum sphondylium, Poa
angustifolia, Polygonatum latifolium,
Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta º.a.
Literaturã selectivã: Dobrescu et al. 1969;
Doniþã et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
R4160
Pãduri-rariºti dacice de stejar
pufos (Quercus pubescens) cu
Lithospermum
purpurocoeruleum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 91H0 Pannonian woods
with Q. pubescens
EMERALD: !41.7 Thermophilous and
supra-Mediterranean oak woods
CORINE: –
PAL.HAB: 41.7373 Intra-Carpathian insular
Quercus virgiliana woods
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Lithospermo-Quercetum
auct. rom.
Tipuri de ecosisteme: –
23
Rãspândire: insular în dealurile ºi munþii
joºi din vestul ºi centrul României
(Munþii Apuseni, Podiºul Târnavelor,
Podiºul Secaºelor), în etajul nemoral,
ambele subetaje.
Suprafeþe: circa 1.000 ha în vestul ºi
centrul României.
Staþiuni: Altitudini 400–1200 m. Clima:
T = 8–4,50C, P = 650–900 mm. Relief:
versanþi repezi cu expoziþii sudice,
adesea cu roca la suprafaþã. Roci:
calcaroase. Soluri: de tip rendzinã,
superficiale pânã la mijlociu profunde
scheletice, eubazice, hidric deficitare
în timpul verii, eutrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de spe-
cii submediteraneene. Stratul arborilor,
compus din stejari pufoºi (în special
Quercus pubescens, dar pe alocuri ºi
Q. virgiliana), exclusiv sau cu puþin
amestec de gorun (Q. petraea ssp.
polycarpa), stejar pedunculat (Q. robur),
arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), pãr
pãdureþ (Pyrus pyraster), uneori cer (Q.
cerris); are acoperire redusã (20–40%) în
rariºte, 40–60% în pãdure ºi înãlþimi de
6–12 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,
dezvoltat în grupe alternând cu porþiuni
de pajiºte, compus din Cornus mas, C.
sanguinea, Corylus avellana, Ligustrum
vulgare, Crataegus monogyna, Evonymus
verrucosus, Prunus spinosa, Ramnus cathartica,
Viburnum lantana, local Sorbus cretica, S.
dacica, Rosa canina. Stratul ierburilor ºi
subarbuºti- lor, constituit din specii de
pãdure dar ºi de pajiºte stepicã (Stipa
sp., Carex humilis).
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Quercus pubescens. Specii caracteristice:
Carex humilis. Alte specii importante:
Adonis vernalis, Allium montanum, Anthe-
ricum ramosum, Astragalus
glycyphyllos, Stratul dezvoltat,
Staþiuni:
Brachypodium arbuºtilor, compus aproape
Altitudine 100–
pinnatum, întotdeauna exclusiv din
Calamintha acinos, 200 m. Clima: T puternic Cotinus coggygria,
Dactylis glomerata, = 10,5–100C, P =
Dictamnus albus, 450–500 mm.
Doricnium Relief: cu acoperire pânã la 100%, dar local cu
herbaceum, Festuca versanþi cu R4161 pâlcuri mai înalte
rupicola, Fragaria înclinãri diferite, de Prunus spinosa
Pãduri-rariºti
în general mici,
viridis, Galium vest-pontice de ºi
însoriþi, platouri.
verum, Galium stejar pufos Crataegus monogyna.
mollugo, Iris pumila, Roci: în general Stratul ierburilor
(Quercus
I. ruthenica, Inula calcaroase, ºi subarbuºtilor,
pubescens) cu dezvoltat
ensifolia, uneori ºi
Galium variabil, în
Leucanthemum vulcanice sau
corymbo- sum,
dasypodum funcþie de
ºisturi verzi.
Lathyrus niger, Soluri: de tip acoperirea
Linum flavum, Poa rendzinã, Corespondenþe: stratului
angustifolia, superficiale, NATURA 2000: 91AA Easternarbuºtilor,
white oak
Pulmonaria woods compus din specii
semischeletice,
molissima, Pulsa- xerofile, and
EMERALD: !41.7 Thermophilous sudice,
bogate în humus,
tilla montana, supra-Mediterranean oak woods
pânã la începutul
euba- zice, hidric CORINE: –
Polygonatum verii Paeonia
puternic PAL.HAB: 41.73724 Moesian
odoratum, Trifolium peregrina,
dasypodium white oak woods
Vera-
deficitare, trum nigrum, vara
alpestre, T. EUNIS: –
eutrofice.
montanum, Sedum Asociaþii vegetale: GalioLithospermum
dasypodi-
maximum, Seseli Quercetum pubescentis purpuro- coeruleum,
gracile, Stachys Structura: de ecosisteme: 8771 Stejãret de pufos cu
Asparagus
scumpie cu Lithospermum.
recta, Serratula Fitocenoze verticillatus, Galium
tinctoria, Verbascum edificate de dasypodum, Carex
phlomoides, specii michelii.
Vincetoxicum submediteranee Rãspândire: numai
hirundinaria º.a. ne. Stratul în sud-estul Valoare
arborilor, României conservativã:
Literaturã compus, exclusiv, (Dobrogea, foarte mare.
selectivã: Gergely din stejar pufos Moldova de sud),
1960, 1962. (Quercus în zona de Compoziþie
pubescens) sau cu silvostepã, floristicã: Specii
rare exemplare subzona
Redactat: N. edificatoare:
de Pyrus pyraster, silvostepei cu
Doniþã, I. Biriº. Quercus pubescens,
P. elaeagrifolia, pãduri de stejari Cotinus coggygria.
Fraxinus ornus, termofili. Specii
Sorbus domestica, caracteristice:
are acoperire Galium dasypodum.
redusã (20–50%) Suprafeþe:
Alte specii
ºi înãlþimi de 8– restrânse, circa
8.000 ha. importante:
10 m la 100 de Asparagus tenuifo-
ani; frecvent lius, Filipendula
este poienit, cu vulgaris, Lathyrus
aso- ciaþii niger, Piptatherum
stepice în poieni. virescens, Thalictrum
23
 minus, Vicia Vinca herbacea et Doniþã 1970;
tenuifolia, Vinca º.a. Doniþã et al.
Literaturã selectivã:
herbacea, Vinceto- 1990.
Dihoru et Doniþã
xicum 1970.
Literaturã
hirundinaria, selectivã: Dihoru Redactat: N.
Bromus inermis Doniþã, I. Biriº.
º.a. Redactat: N.
Doniþã, I. Biriº. Staþiuni: Altitidini: 100–250 m. Climã:
specii sudice T = 10,5–100C, P ani. Stra- tul
R4162 (Paeonia = 450–500 mm. arbuºtilor bine
Pãduri vest- peregrina, Relief: dezvoltat
pontice mixte Lithospermum platouri, versanþi (acoperire 20–40%),
de stejar pufos purpurocoeruleum, slab înclinaþi, mai format din Cornus
(Quercus Carex hallerana, ales însoriþi; în mas, Crataegus
pubescens) cu Piptatherum silvostepã monogyna, Cotinus
Paeonia virescens º.a.). extrazonal pe coggygria º.a. Stratul
peregrina versanþi umbriþi. ierburilor ºi
Valoare Roci: calcaroase ºi subarbuºtilor,
conservativã: loess. Soluri: de foarte slab
foarte mare. tip rendzinã sau dezvoltat din
maroniu de cauza umbrei,
Compoziþie constituit din
pãdure, mijlociu
Corespondenþe: floristicã: Specii
profunde,
edificatoare:
NATURA 2000: 91AA Eastern white oak scheletice,
woods
Quercus
pubescens, eubazice, hidric
EMERALD: !41,7 Thermophilous and
supra-Mediterranean oak woods Fraxinus ornus, deficitare,
CORINE: – Carpinus orientalis. eutrofice.
PAL.HAB: 41.73723 Moesian Paeonia Specii
peregrina white oak woods caracteristice: Structura:
EUNIS: – Paeonia peregrina. Fitocenoze
Asociaþii vegetale: Paeonio peregrinae- Alte specii
Carpinetum orientalis Doniþã 1970 Tipuri importante:
edificate din
de ecosisteme: 8271 Stejãret de pufos cu specii
Asparagus submediteranene.
cãrpiniþã ºi mojdrean cu Mercurialis
tenuifolius, A.
ovata. Stratul arborilor,
verticillatus,
compus din stejar
Brachypodium
sylvaticum, Carex pufos (Q.
Rãspândire: în pubescens), sub
michelii, Dactylis
Dobrogea, în care se gãseºte un
polygama, Geum
etajul pãdu- rilor etaj compact din
urbanum, Fra-
submediteraneene garia viridis, mojdrean
. Tanacetum (Fraxinus ornus) ºi
corymbosum, cãrpiniþã
Suprafeþe: circa Melica uniflora, (Carpinus
6.000 ha. Mercurialis ovata, orientalis), cu rare
Poa nemoralis, exemplare de tei
Polygonatum (Tilia tomentosa),
latifolium, Teu- Acer campestre,
crium chamaedris, Pyrus pyraster; are
Thlaspi perfoliatum, acoperire de 90–
Veratrum nigrum, 100%
Vincetoxicum ºi înãlþimi de 10–
hirundi- naria,
12 m la 100 de
23
R4163 EUNIS: – conservativã:
Asociaþii vegetale: Echinopo banatici-
foarte mare. R4164
Pãduri-rariºti Quercetum pubescentis,
balcanice de Cotino-Quercetum pubescentis Pãduri
stejar pufos Compoziþie
Acantho-Quercetum pubescentis balcanice de
(Quercus Fekete 1958. floristicã: Specii nuc (Junglans
Tipuri de ecosisteme: edifica-
– toare:
pubescens) cu regia) ºi
Quercus pubescens,
Echinops Q. virgiliana. Specii
sâmbovinã
banaticus Rãspândire: caracteristice:
(Celtis
Defileul Dunãrii, Echinops bana- australis) cu
Corespondenþe: în etajul ticus, Acanthus Scutellaria
NATURA 2000: – nemoral, longifolius. Alte pichleri
subetajul and
EMERALD: !41.7 Thermophilous specii importante:
supra-Mediterranean pãdurilor
oak woods de Achillea coarctata, Corespondenþe:
CORINE: – gorun ºi de Carex hallerana, NATURA 2000: –
PAL.HAB: 41.73726 Moesian Echinops- de
amestec Carduus candicans, EMERALD: –
white oak woods Coronilla elegans,
gorun. CORINE: –
Dictamnus albus, PAL.HAB: 44.693 Balcanic Juglans –
Suprafeþe: circa puþin gorun Fragaria viridis, Celtis riverine forest
1.000 ha. (Quercus petraea ssp. Geranium EUNIS: G1.7C5 Celtis australis woods
dalechampii, ssp. sanguineum, Asociaþii vegetale: Celto-Juglandetum
polycarpa), rar tei regiae Jov 1957 em Roman 1974 Tipur
Staþiuni: Hypericum
de ecosisteme: –
Altitudini: 100– (Tilia tomentosa), perforatum, Laser
200 m. Clima: T gârniþã (Quercus trilobum,
= 11,5–110C, P = frainetto), iar în Lithospermum
700–800 mm. etajul inferior din purpurocoeruleum, Rãspândire: în
Relief: mojdrean Tanacetum corymbo- sudul Podiºului
versanþi în (Fraxinus ornus), sum, Orchis simia, Mehedinþi
general puternic cãrpiniþã (Carpinus Potentilla micrantha, ºi în Defileul
înclinaþi, orientalis), sorb Polygonatum Dunãrii, în etajul
stâncoºi, însoriþi. (Sorbus domestica), latifolium, Tamus nemoral,
are acoperire commu- nis, subetajul pãdurilor
Roci: calcaroase.
variabilã, de Vincetoxicum
Soluri: de tip de gorun ºi de
rariºte (20–30%) hirundinaria º.a.
rendzinã ºi amestec cu gorun.
sau de pãdure (40–
litosol,
80%) Literaturã selectivã:
superficiale- Suprafeþe: foarte
ºi înãlþimi pânã la Jakucs 1961;
mijlociu restrânse, câteva
15 m la 100 de Roman 1974;
profunde,
ani. Stratul Boºcaiu et al. zeci de ha.
scheletice, slab
arbuºtilor, bine 1971.
acide eubazic, dezvoltat, compus Staþiuni:
hidric deficitare din Cornus mas, Redactat: N. Altitudini: 100–
vara, eutrofice. Crataegus Doniþã, I. Biriº. 300 m. Climã: T
monogyna, Cotinus
Structura: = 11,5–10,50C, P
coggygria, Syringa
Fitocenoze = 750–800 mm.
vulgaris, Evonymus
edificate de spe- verrucosus, º.a. Relief:
cii Stratul ierbu- rilor bolovãniºuri la
submediteraneen ºi subarbuºtilor, baza pereþilor
e. Stratul bogat în specii stâncoºi ºi a
arborilor, compus submediteraneene versanþilor
în etajul superior . abrupþi. Roci:
din stejari pufoºi
(Quercus pubescens, calcare. Soluri: de
Valoare tip litosol,
Q. virgiliana), cu
23
 rendzinã, Tilia cordata), ulm Symphytum
Suprafeþe:
superficiale, (Ulmus minor), tuberosum º.a.
restrânse (< 100
sche- letice, gorun (Quercus
ha).
eubazice, hidric petraea ssp. Literaturã
optimale, eutro- dalechampii), iar în selectivã: Roman
fice. etajul inferior, Staþiuni:
1974.
viºin turcesc Altitudine: 490–
Structura: (Prunus mahaleb), 530 m. Clima: T
Redactat: N.
Fitocenoze mojdrean = 7,50C; P = 750
Doniþã, I. Biriº.
edificate de (Fraxinus ornus), mm. Relief: dune
specii europene cãrpiniþã de nisip care
alterneazã cu
submediteranen (Carpinus R4165
teren plan.
e ºi cauca- orientalis), Pãduri-rariºti de
Substrat: nisipuri.
ziene. Stratul carpen (Carpinus Betula
Soluri:
arborilor, betulus), jugastru pendula
psamosoluri. pH =
compus în etajul (Acer campestre);
superior din are acoperire de 5,8–7,5.
Corespondenþe:
sâmbovinã 70–90% ºi NATURA 2000: –
(Celtis australis) înãlþimi de 18–25 EMERALD: – Structura: Habitat
ºi nuc (Junglans m la 100 de ani. CORINE: – primar în care
regia), cu puþin Stratul PAL.HAB 1999: 41.B37 Intra-Carpathian
stratul arborilor
dune oak-birch woods
amestec de tei arbuºtilor, bine este bine
EUNIS: –
(Tilia tomentosa, dezvoltat, dezvoltat,
Asociaþii vegetale: Agrostis tenuis- având
Betuletum verrucosae Resmeriþã 1970
o acoperire de
compus din Scutellaria pichleri.
de ecosisteme: –
Cornus mas, Alte specii pânã la 75%.
Syringa vulga- ris, importante: Stratul ierbos
Cotinus coggygria, Achillea este reprezentat
Rãspândire:
Rhamnus tinctoria, crithmifolia, Alium prin specii cu
Carpaþii
º.a. Stratul fuscum, Arum caracter mesotrof
Meridionali:
ierburilor ºi orientale, Acanthus în pãdure ºi specii
depre- siuni
subarbuºtilor, longifolius, caracte- ristice
intramontane
dezvoltat, cu Brachypodium pentru dunele de
sylvaticum, (Mestecãniºul de
multe specii la Reci – jud. nisip înierbate,
Calamintha vulgaris,
termofile- Covasna). situate în rariºtile
Campanula grossekii,
submediteraneen de pãdure.
Leucanthemum
e. Sinuzia ierboasã
macrophyllum,
Dactylis polygama, este dominatã de
Valoare Ferulago heuffeli, Festuca rupi- cola.
conservativã: Lythospermum
foarte mare. purpurocoeruleum, Valoare
Lunaria annua, conservativã:
Compoziþie Myrrhoides nodosa, mare, habitat
Specii Melica uniflora,
floristicã: endemic.
edificatoare: Parie- taria
Celtis australis, officinalis, Poa
Juglans regia. nemoralis, Rubus Compoziþie
tomentosus, Ruscus floristicã: Specii
Specii
caracteristice: hypoglossum, Tamus edificatoare:
communis,
23
Betula pendula,
Agrostis capillaris
(A. tenuis). Specii
caracteristice:
Betula pendula,
Festuca rupicola,
Agrostis capi-
llaris (A. tenuis).
Alte specii:
Medicago falcata,
Centaurea apiculata
ssp. spinulosa,
Cruciata
pedemontana,
Lolium perenne,
Euphorbia
cyparissias, Salvia
nemorosa,
Potentilla cinerea,
Elymus repens,
Koeleria
macrantha, Linum
austriacum,
Dianthus
cartusianorum,
Genista tinctoria,
Helianthe- mum
nummularium,
Veronica prostata,
Asperula
cynanchica,
Achillea collina,
Sedum acre,
Trifolium
montanum, Sedum
acre, Potentilla
argentea, Thymus
panno- nicus,
Artemisia
campestris, Carex
caryo- phyllea.

Literaturã
selectivã:
Mihãilescu S.
2004 (ined.).

Redactat: Simona
Mihãilescu.

23
Pãdure-rariºte de mesteacãn (Betula pendula)
 altitudini de 1600–1750 m ºi
R4201
Rariºti sud-est carpatice de
molid (Picea abies) ºi
zâmbru (Pinus cembra) cu
Bruckenthalia spiculifolia

Corespondenþe:
NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua
and/or Pinus cembra forests EMERALD: !
42.35 Carpathian larch and arolla
forests
CORINE: –
PAL.HAB: 42.21622 Carpathian subalpine
Bruckenthalia spruce forest
EUNIS: G3.1B62 Eastern Carpathian
subalpine spruce forest
Asociaþii vegetale: Bruckenthalio-Piceetum
Borhidi 1969
Tipuri de ecosisteme: –

Rãspândire: În Carpaþii Meridionali (Munþii

Parâng, Retezat, Strei, Fãgãraº), în
partea inferioarã a etajului subalpin.

Suprafeþe: reduse, de ordinul sutelor de ha.

Staþiuni: Altitudini: 1600–1900 m.

Clima: T = 2–00C; P= 1300–1400 mm;
Relief:
versanþi puternic–mediu înclinaþi, cu
expoziþii diferite, culmi, vãi largi,
glaciare. Roci: ºisturi cristaline,
gneisuri. Soluri de tip podzol ºi
prepodzol, superficiale–mijlociu profunde,
frecvent scheletice, foarte acide,
oligobazice, umede.

Structura: Fitocenoze edificate de specii

boreale ºi carpato-balcanice,
oligoterme, mezofite, oligotrofe.
Stratul arborilor, reprezentat prin
rariºti de arbori de molid (Picea abies),
mai rar zâmbru (Pinus cembra), scoruº
(Sorbus aucuparia), cu acoperire redusã
(sub 60%) ºi înãlþimi de 10–12 m, la
 2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42)

subarbuºtilor, bine dezvoltat, dominat

din ce în ce mai mici (pânã la 1 m)
spre altitudini mari; frecvent, arbori în
grupe de câteva exemplare. Stratul
arbuºtilor, acoperã aproape
întregime suprafaþa
ºi este constituit mai ales din jneapãn
(Pinus mugo), ienupãr pitic (Juniperus
sibirica), Salix silesiaca, Alnus viridis (pe
versanþi umezi). Stratul ierburilor ºi
de Vaccinium myrtillus, cu participarea
spe- ciilor V. vitis-idaea, Bruckenthalia spicu-
lifolia, Campanula abietina, Dryopteris
în expansa, Deschampsia flexuosa, Huperzia
sellago, Homogyne alpina, Soldanella
hungarica, Luzula sylvatica, Calamagrostis
villosa, Viola declinata º.a.
Rariºte de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus
cembra) cu Brukenthalia spiculifolia

Valoare conservativã: foarte mare. Rãspândire: În Carpaþii Orientali (Munþii

Rodnei, Suhard, Cãlimani), în partea
Compoziþie floristicã: specii edificatoare: inferioarã a etajului subalpin.
Picea abies, Pinus cembra, Larix decidua
(local), Pinus mugo, Juniperus sibirica. Suprafeþe: reduse, de ordinul sutelor de ha.
Specii caracteristice: Bruckenthalia spicu-
lifolia, Saxifraga cuneifolia. Alte specii
importante: Anthenaria dioica, Festuca
nigrescens, Fragaria vesca, Luzula luzu-
loides, Melampyrum sylvaticum, Oxalis
acetosella, Potentilla chrysocraspeda etc.

Literaturã selectivã: Borhidi 1971; Coldea

et Pop 1988; Coldea 1991.

Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4202
Rariºti sud-est carpatice de
molid (Picea abies) ºi
zâmbru (Pinus cembra) cu
Rhododendron
myrtifollium

Corespondenþe:
NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua
and/or Pinus cembra forests EMERALD: !
42.35 Carpathian larch and arolla
forests
CORINE: – Staþiuni: Altitudini: 1600–1850 m.
PAL.HAB: 42.21621 Carpathian subalpine Clima: T = 3–10C, P = 1100–1200 mm.
Rhododendron spruce forest Relief:
EUNIS: G3.1B62 Eastern Carpathian
subalpine spruce forest
Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii–
Piceetum Coldea et Pânzaru 1986
Tipuri de ecosisteme: –
versanþi puternic–mediu înclinaþi, Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
culmi, vãi largi, glaciare. Roca: ºisturi
cristaline, andezite. Soluri de tip
podzol, prepodzol, superficiale-mijlociu
profunde, frecvent sche- letice, foarte
acide, oligobazice, umede.

Structura: Fitocenoze edificate de

specii boreale ºi carpato-balcanice,
oligoterme, mezofite, oligotrofe.
Stratul arborilor, reprezentat prin
rariºti de arbori de molid (Picea abies),
mai rar zâmbru (Pinus cembra), scoruº
(Sorbus aucuparia), cu acoperire redusã
(sub 60%) ºi înãlþimi, de la 10–12 m, la
altitudini de 1600–1700 m
ºi din ce în ce mai mici (pânã la 1 m)
spre altitudini mari; frecvent arbori în
grupe de câteva exemplare. Stratul
arbuºtilor aco- perã aproape în
întregime suprafaþa ºi este constituit
mai ales din jneapãn (Pinus mugo),
ienupãr pitic (Juniperus sibirica), cu
participarea speciilor Rhododendron
myrtifollium, Lonicera caerulea, Alnus viridis
(pe versanþi umezi), Salix silesiaca,
Ribes petraeum. Stratul ierburilor ºi
subarbuºtilor constituit mai ales din
Vaccinium myrti- llus, V. vitis-idaea, V.
gaultherioides, Luzula sylvatica,
Calamagrostis villosa, Deschampsia flexuosa,
Homogyne alpina, Soldanella hungarica, Viola
declinata º.a.

Valoare conservativã: foarte mare.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Picea abies, Pinus cembra, Pinus mugo,
Juniperus sibirica. Specii caracteristice:
Rhododendron myrtifollium. Alte specii
importante: Athyrium distentifolium, Campa-
nula abietina, Dryopteris expansa, Huperzia
sellago, Luzula luzuloides, Melampyrum
sylvaticum, Oxalis acetosella, Rubus
idaeus º.a.

Literaturã selectivã: Coldea et.

Pânzaru 1986; Mititelu et al. 1986;
Coldea 1991.
 Rariºte presubalpinã de molid ºi zâmbru cu Rhododendron myrtifollium

R4203 Carpaþii Orientali, 7.000 în Carpaþii

Pãduri sud-est carpatice de

molid (Picea abies) cu Suprafaþa ocupatã: 43.000 ha (25.000 în
Soldanella hungarica Carpaþii Meridionali, 11.000 în

Corespondenþe:
NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea
forests of the montane to alpine levels
(Vaccinio-Piceetea)
EMERALD: !42.21 Alpine and Carpathian
subalpine spruce forest
CORINE: –
PAL.HAB: 42.21626 Carpathian subalpine
Soldanella spruce forest
EUNIS: G3.1B62 Eastern Carpathian
subalpine spruce forest
Asociaþii vegetale: Soldanello majori-
Piceetum Coldea et Wagner 1998
Tipuri de ecosisteme: Tipuri de eco-
sisteme: 1136 Molidiº cu Oxalis-Soldanella,
1157 Molidiº cu Vaccinium-Hylocomium.

Rãspândire: Munþii Þibleº, Rodnei,

Cãlimani, Ceahlãu, Harghitei, Penteleu,
Ciucaº, Bucegi, Fãgãraº, Cãpãþãnii,
Parâng, Lotrului, Cindrel, ªurianu,
Retezat, Þarcu, Godeanu, Vlãdeasa, în
etajul boreal.
241
 Occidentali). oligoterme, mezofite, oligotrofe. Stratul
arborilor, compus exclusiv din molid
Staþiuni: Altitudini: 1500–1850 m. (Picea abies), sau cu puþin amestec de
Clima: T = 3,0–1,50C; P = 900–1400 scoruº (Sorbus aucu- paria), poate avea
mm. Relief: acoperire de 100% dar spre golul alpin ºi
creste, culmi, versanþi puternic de 60–80%, situaþie în care se pot gãsi
înclinaþi, cu diferite expoziþii. Roci: tufe de jneapãn (Pinus mugo) sau ienupãr
silicioase ºi calca- roase. Soluri: (Juniperus communis); atinge înãlþimi de
prepodzol, podzol, cripto- podzol, 15–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor
andosol, superficiale-mijlociu pro- lipseºte sau este slab dezvoltat (Sorbus
funde, foarte acide, oligobazice, aucuparia arbustiv, Loni- cera nigra, Rubus
umede. idaeus, Rosa pendulina
º.a.). Stratul ierburilor ºi subarbustiv
Structura: Fitocenoze edificate de este dominat de Oxalis acetosella ºi
Vaccinium sp. Stratul muºchilor bine
specii boreale ºi carpato-balcanice,
dezvoltat cu Polytrichum sp.

Valoare conservativã: mare. Laricet presubalpin cu Vaccinium.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Picea abies. Specii caracteristice: Solda-
nella hungarica ssp. major. Alte specii
importante: Athyrtium distentifolium, Cala-
magrostis villosa, Deschampsia caespitosa.
Dryopteris expansa, Homogyne alpina,
Gymnocarpium dryopteris, Luzula luzu- loides,
L. sylvatica, Rumex alpinus, Rubus idaeus,
Senecio nemorensis, Viola decli- nata º.a.
Literaturã selectivã: Coldea, Wagner 1998;
Bândiu, Doniþã 1988; Doniþã et al.
1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
Rãspândire: în Carpaþii Orientali (masivul
Ceahlãu), Meridionali (masivele Ciucaº,
Bucegi, Lotrului) ºi Ocidentali (Vidolm).
Suprafeþe: de ordinul câtorva mii de ha.
Staþiuni: Altitudini: 1350–1850 m (Vidolm
800 m); Climã: T = 2,5–1,50C, P = 900–
1200 mm. Relief: versanþi înclinaþi –
foarte înclinaþi cu expoziþii diverse,
creste, stâncãrii. Roci: conglomerate
calcaroase, calcare. Soluri: de tip litosol,
superficiale –

R4204
Pãduri ºi rariºti de larice (Larix
decidua) cu Saxifraga
cuneifolia

Corespondenþe:
NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua
and/or Pinus cembra forest
EMERALD: !42.35 Carpathian larch and
arolla forest
CORINE: –
PAL.HAB: 42.3531 Eastern Carpathian
larch forest
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Saxifrago cuneifolii –
Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991
Tipuri de ecosisteme: 1454 Lariceto –
molidiº cu Calamagrostis – Luzula, 1656
240
mijlociu profunde, scheletice, mediu-
slab acide.

Structura: Fitocenoze edificate de specii

boreale montane, oligoterme,
mezofile, oligotrofe. Stratul arborilor,
compus din larice (Larix decidua)
exclusiv sau cu amestec de molid
(Picea abies), zâmbru (Pinus cembra), rar,
brad (Abies alba), fag (Fagus sylvatica),
paltin de munte (Acer pseudoplatanus),
acoperire de 70–90% (pãdure) la
altitudini pânã la 1600–1750 m, sau
micã, de 40–60% (rariºte) la altitudini
mari peste 1750 m sau pe stâncãrii;
arborii au înãlþimi de 20–28 m la 100
de ani. Stratul arbuºtilor, bine
dezvoltat, compus din Juniperus sibirica,
Salix silesiaca, Ribes petraeum, Sorbus
aucuparia, mai rar Pinus mugo. Stratul
ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat
variabil, compus din amestec de specii
acidofile (Vaccinium myrtillus,
V. vitis-idaea, Deschampsia flexuosa), dar
ºi specii de buruieniºuri montane
(Adeno- styles orientalis) ºi chiar specii
de mull (Asperula odorata, Lamium
galeobdolon).

Valoare conservativã: foarte mare.

Pãdure de larice (Larix decidua) ºi molid (Picea

abies) cu Saxifraga cuneifolia

241
 Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Larix decidua. Specii caracte-
ristice: Saxifraga cuneifolia. Alte specii
importante: Aquilegia transsilvanica,
Athyrium distentifolium, Calamagrostis
arundinacea, Campanula abietina, Carduus
personata, Chrysanthemum rotundifolium,
Dryopteris carthusianorum, Fragaria vesca,
Homogyne alpina, Luzula luzuloides,
L. sylvatica, Melampyrum sylvaticum,
Moneses uniflora, Oxalis acetosella,
Phleum alpinum, Poa nemoralis, Ranuncu- lus
carpaticus, Rubus idaeus, Soldanella
hungarica, Valeriana montana º.a. Stratul
muºchilor bine dezvoltat sub masiv, cu
Dicranum scoparium, Hylocomium
splendens, Plagiochila asplenioides, Rhiti-
diadelphus triquetrus º.a.

Literaturã selectivã: Beldie 1967;

Coldea 1991.

Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Pãdure de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu

R4205
Pãduri sud-est carpatice de molid
(Picea abies) cu Oxalis acetosella
Corespondenþe:
NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea
forests of the montane to alpine levels
(Vaccinio-Piceetea)
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 42.21627 Carpathian Oxalis
spruce forest
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati –
Piceetum oxalidosum Pawl et Br. Bl. 1939
Tipuri de ecosisteme: 1226 Molidiº cu
Oxalis-Dentaria-Asperula.
Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti,
în etajul boreal.
Suprafeþe: circa 285.000 ha, din care
220.000 în Carpaþii Orientali, 40.000 în
Carpaþii Meridionali ºi 25.000 în
Carpaþii Occidentali.
24
Oxalis acetosella
Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în Carpaþi
Orientali, 1400–1600 m în Carpaþii
Meridionali. Climã: T = 3,0–5,00C,
P = 900–950 mm în nord ºi 1000–1200 mm
în sud. Relief: versanþi cu înclinãri
slabe- moderate pânã la puternice, cu
expoziþii diferite, coame. Roci: fliº
marno-gresos, conglomerate, gresii
calcaroase, ande- zite, tufuri
andezitice, mai rar ºisturi sili- cioase.
Soluri: districambisol (brun acid),
Luvisol (brun luvic), andosol, profunde,
acide-slab acide, mezobazice, umede.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
boreale ºi carpatice, oligoterme,
mezofite, mezo-eutrofe. Stratul
arborilor, compus exclusiv din molid
(Picea abies), sau cu rare exemplare de
brad (Abies alba), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), ulm de munte (Ulmus
glabra), fag (Fagus sylvatica), are
acoperire mare (80–100%)
ºi înãlþimi de 25–40 m. Stratul
arbuºtilor, slab dezvoltat – exemplare
rare de scoruº (Sorbus aucuparia), Sambucus
racemosa,
Ribes petraeum, R4206
Suprafeþe: circa alba), scoruº
Lonicera nigra, Pãduri sud-est 88.000 ha, mai (Sorbus aucu-
Daphne mezereum, carpatice de frecvent în paria); are
Rubus idaeus,
molid (Picea Carpaþii acoperire mai
Spiraea cha-
abies) ºi brad Meridionali redusã (50–80%),
maedrifolia etc.
(Abies alba) cu (42.000 ha) ºi înãlþimi de 22–30
Stratul ierburilor
Hieracium Orientali (31.000 m la 100 de ani.
ºi sub- arbuºtilor,
rotundatum ha), suprafeþe Stratul arbuºtilor
neuniform,
mai reduse în lipseºte sau este
dezvoltat în pete,
Carpaþii slab dezvoltat
cu Oxalis Corespondenþe:
Occidentali (exemplare rare
acetosella, NATURA 2000: 9410 Acidophilous de Sambucus
Dentaria glandu- forests of the montane(15.000
to alpineha).
levels
racemosa, Lonicera
losa, local cu (Vaccinio-Piceetea)
EMERALD: – Staþiuni: nigra, Spiraea
Galium odoratum chamaedrifolia
sau Cala- magrostis CORINE: – Altitudini: 1200–
PAL.HAB: 42.21623 Carpathian
1600 m. highClimã: etc.). Stratul
arundinacea. montane Hieracium spruce ierburilor ºi
T =forest
4,5–1,50C, P
G3.1B1 Bilberry spruce forest subarbuºtilor,
Valoare = 900–1000 mm
vegetale: Hieracio rotundato – Piceetum puternic
conservativã: Pawl. et Br. Bl. 1939 în nord,
dezvoltat, mai
moderatã. Tipuri de ecosisteme: 1200–1400 mm în
Calmagrostis – Luzula, sud. Relief: ales în golurile
Vaccinium, 3256 Molideto–brãdet
creste, cuculmi, din arboret,
Compoziþie
Calamagrostis – Luzula.
versanþi puternic dominat de specii
floristicã: Specii
înclinaþi, cu de Calama-
edificatoare: Picea
expoziþii dife- grostis. Stratul
abies. Specii
Rãspândire: în muºchilor cu
caracteristice: rite. Roci:
toþi Carpaþii dezvoltare
Hiera- cium silicioase. Soluri:
româneºti, în variabilã este de
rotundatum. Alte prepodzol,
specii: Athyrium etajul boreal. tip Polytrichum.
podzol,
filix-femina, criptopodzol,
Campanula abietina, Valoare
superficiale,
Dryopte- ris filix- conservativã:
sche- letice,
mas, Fragaria moderatã.
puternic acide,
vesca, Lamium oligobazice,
galeobdolon, Compoziþie
umede.
Gentiana floristicã: Specii
asclepiadea, edificatoare:
Homogyne alpina, Structura: Picea abies ºi
Luzula luzuloides, Fitocenoze Albies alba. Specii
Mercurialis edificate de caracte- ristice:
perennis, Rubus specii europene Hieracium
hirtus, Soldanella boreale ºi rotundatum ºi
hungarica. carpatice, speciile
oligoterme, subalianþei
Literaturã mezofite, Soldanello–Picenion
selectivã: Coldea oligotrofe. (Solda- nella
1991; Doniþã et Stratul arborilor, hungarica ssp.
al. 1990. compus exclusiv major, Silene
din molid (Picea heuffeli). Alte
Redactat: N. abies) sau, la specii
Doniþã, I. Biriº. altitudini mai importante:
mici, cu amestec Athyrium filix-
de brad (Abies femina,

24
 Calamagrostis Lycopodium Relief: versanþi profunde, slab
villosa, C. arundi- annotinum, slab – mediu pânã la
nacea, Campanula Moneses uniflora, înclinaþi, mai semischeletice,
abietina, Oxalis acetosella, frecvent umbriþi. mezo-oligobazice,
Deschampsia Polygonatum Roci: ºiºturi umede.
flexuosa, verticillatum, crista- line, gresii
Dryopteris filix- Senecio silicioase, roci Structura:
mas, Fragaria nemorensis, euptive acide ºi Fitocenoze
vesca, Gentiana Stellaria nemorum,
intermediare, edificate de
asclepiadea, Vacci- nium
Homogyne alpina, mai rar fliº. specii europene
myrtillus (local
Huperzia sellago, poate deveni Soluri: pre- boreale,
Luzula luzuloides, domi- nantã). podzoluri ºi oligoterme,
L. sylvatica, podzoluri cu mezofile-
moder, uºoare, higrofile,
Literaturã selectivã: profunde – oligotrofe.
Coldea 1991; Rãspândire: În
toþi Carpaþii mijlociu Stratul
Doniþã et al. arborilor,
1990. româneºti, în
etajul boreal,
Redactat: N. mai frecvent în
Doniþã, I. Biriº. Carpaþii
Orientali, în
partea inferioarã

R4207 ºi mijlocie a
Pãduri sud-est etajului, mai putin
carpatice de frecvent în ceilalþi
molid (Picea munþi, în partea
abies) ºi brad mijlocie ºi
(Abies alba) cu superioarã a
Hylocomium etajului.
splendens
Suprafeþe: circa
72.000 ha din
care
39.000 în
Carpaþii
Corespondenþe: Orientali, 32.000
NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea ha în Carpaþii
forests of the montane to alpine levels Meridionali,
(Vaccinio – Piceetea) 1.000 ha în
Pãdure de molid (Picea abies)
EMERALD: – Carpaþii cu muºchi verzi
CORINE: – Occidentali.
PAL.HAB: 42.21627 Carpathian Hylocomium compus exclusiv 100% ºi înãlþimi de
spruce forest din molid (Picea 24–32 m la 200 de
EUNIS: G3.1B1 Bilberry spruce forest Staþiuni:
abies), sau cu ani. Stratul
Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Altitudini: 1000–
amestec de brad arbuºtilor lipseºte
Piceetum hylocomiosum Pawl. et Br. Bl. 1939 1300 m în nord,
Tipuri de ecosisteme: 1247 Molidiº cu (Abies alba) ºi rare sub arborete dese
1400–1800 m în
Hylocomium, 2247 Molideto – brãdet exemplare de fag ºi parþial dezvoltat
sud. Climã: T =
Hylocomium. (Fagus sylvatica), sub cele mai puþin
4,4–3,50C,
mesteacãn (Betula dese (Spiraea
P = 900–950 mm
pendula), are o chamaedrifolia,
în nord, 1000–
acoperire de 70– Lonicera nigra, Rosa
1200 m în sud.
24
pendulina, Sorbus sud. Climã: T =
aucuparia): Redactat: N. R4208 4,0–2,00C,
Stratul ierburilor Doniþã, I. Biriº. Pãduri sud-est P = 900–1000 mm
ºi subarbuºtilor, carpatice de în nord, 1000–1200
slab dezvoltat, molid (Picea mm în sud. Relief:
reprezentat prin versanþi slab –
abies) ºi brad
exemplare rare de moderat încli-
(Abies alba) cu
Luzula sylvatica, naþi cu expoziþii
Oxalis acetosella,
Luzula
sylvatica diverse. Roci: roci
Soldanella acide (ºisturi
hungarica, silicioase,
Vaccinium myrtillus. Corespondenþe:
gnaisuri, granite).
Stratul muºchilor, NATURA 2000: 9410 Acidophilous
Soluri:
bine dezvoltat, forests of the montane to alpine levels
(Vaccinio – Piceetea)
prepodzoluri,
gros (10 cm) podzoluri, cu
EMERALD: –
acoperã în moder fin, mijlo-
CORINE: –
întregime solul ciu – submijlociu
PAL.HAB: 42.21628 Carpathian
domi- nat de sylvatica spruce forest profunde,
Hylocomium sp. EUNIS: G3.1B1 Bilberry scheletice,
spruce forest
Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati –
Piceetum Pawl. et Br. Bl.uºoare,
1939 ( acide,
Valoare oligobazice,
sylvaticae – Piceetum Wraber 1953)
conservativã: permanent
de ecosisteme: 1237 Molidiº cu
moderatã. sylvatica, 2237 Molideto-brãdet
umede dar
silvatica. drenate.
Compoziþie
floristicã: Specii Structura:
edificatoare: Picea Rãspândire: în Fitocenoze
abies. Specii toþi Carpaþii edificate de
caracteristice: – . româneºti, în specii boreale,
Alte specii etajul boreal, oligoterme,
importante: mai frecvent în mezofite,
Lycopodium oligotrofe. Stratul
Carpaþii
annotinum, Luzula arborilor, compus
Meridionali.
sylvatica, L. exclusiv din molid
luzuloides,
Suprafeþe: circa (Picea abies), sau
Majanthe- mum
49.000 ha din cu amestec de
bifolium. Specii de
care 10.000 în brad (Abies alba),
muºchi: Dicranum
Carpaþii scoruº (Sorbus
scoparium,
Meridionali, aucu- paria), are
Eurynchium
17.000 în acoperire relativ
striatum, Hyloco-
Carpaþii mare (70–80%)
mium splendens
(dominant), Orientali, 12.000 ºi înãlþimi de 20–
Mnium punctatum, în Carpaþii 30 m la 100 de
Ptilium crista – Occidentali. ani. Stratul
castrensis, Poly- arbuºtilor lipseºte
trichum commune, Staþiuni: sau este slab
Thuidium Altitudini: 1300– dezvoltat cu
tamariscinum. 1600 m în nord, exemplare rare de
1000–1200 m în Sambucus racemosa,
Literaturã
selectivã: Coldea Rubus idaeus, Sorbus subarbuºtilor, de
1991; Doniþã et aucuparia. Stratul regulã bine
al. 1990. ierburilor ºi dezvoltat, dominat
24
 de Luzula Literaturã selectivã:
Rãspândire: în înãlþimi de 21–32
sylvatica. Stratul Wraber 1962;
toþi Carpaþii m la 100 de ani.
muºchilor: Boºcaiu 1971;
româneºti, în Stratul arbuºtilor,
variabil, în Coldea 1991; etajul boreal. slab dezvoltat
petece de mãrimi Doniþã et al. (Sambucus
diferite, nu 1990. Suprafeþe: mici, racemosa). Stratul
acoperã complet pe lângã izvoare, ierburilor ºi
solul, de tip Redactat: N. pe vâlcele subarbuºtilor,
Hylocomiun. Doniþã, I. Biriº. umede. puternic dezvoltat
de tip
Valoare Staþiuni: Leucanthemum
Altitudini: 1300– waldsteinii, Myosotis
conservativã: R4209 sylvatica.
mare. 1750 m. Clima:
Pãduri T = 3,0–1,50C, P
sud-est = 1000–1300 mm. Valoare
Compoziþie conservativã:
carpatice Relief:
floristicã: Specii denivelãri din foarte mare.
de molid
edificatoare: care ies izvoare
Picea abies. Specii
(Picea
ºi micile vâlcele Compoziþie
caracteristice: abies) cu
umezite de apa floristicã: Specii
Luzula sylvatica Leucanth edificatoare: Picea
izvoarelor. Roci:
(dominantã), emum abies (Picea abies
mai ales roci
Hieracium rotunda- waldstei ºi Fagus sylva- tica
silicioase. Soluri:
tum. Alte specii: nii de tip gleisol, ssp. sylvatica).
Athyrium Specii
stagnosol, acide-
distentifolium, caracteristice:
Corespondenþe: slab acide,
A. filix-femina, Leucanthemum
NATURA 2000: – mezobazice, ude waldsteinii,
Campanula (înmlãºtinate).
EMERALD: – Ranunculus
abietina, CORINE: –
Deschampsia carpaticus. Alte
PAL.HAB: 42.21625 Carpathian
Structura:
flexuosa, Dryopteris mum high mountaine spruce forest
specii importante:
Fitocenoze Aconitum toxicum,
dila- tata, D. filix- EUNIS: –
edificate de
Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii Adenostyles kerneri,
mas, Homogyne specii europene
– Piceetum Krajna 1933 Athyrium
alpina, Luzula
ecosisteme: 1218 Molidiºboreale
cu ºi distentifolium, A. filix-
luzuloides, Moneses Molidiº cu Chrysanthemum nemorale, femina, Campanula
uniflora, Oxalis carpatice, abietina,
aceto- sella, Rubus oligoterme, Chrysosplenium
idaeus, Senecio higrofite, alternifolium,
nemorensis, mezotrofe. Doronicum
Soldanella Stratul arborilor austriacum,
hungarica, compus exclusiv Dryopteris dila- tata,
Vaccinium myrti- din molid (Picea Oxalis acetosella,
llus. Muºchi: abies), sau în Paris quadrifolia,
Dicranum amestec cu fag Senecio nemorensis.
scoparium, Hylo- (Fagus sylva- tica Stellaria nemorum.
ssp. sylvatica), cu Symphytum
comium splendens,
rare exemplare cordatum,
Pleurozium schreberi, Veronica urti-
Polytrichum de anin alb (Alnus
incana), brad caefolia, Valeriana
juniperinum, P. tripteris, Vaccinium
commune, (Abies alba), paltin
myrtillus º.a.
Rhitidiadelphus de munte (Acer
triquetrus. pseudoplatanus),
are acoperire mai Literaturã
redusã (70%) ºi selectivã: Coldea
24
1991; Raþiu
ticum, Eriophorum etajul nemoral,
1967; Doniþã et Redactat: N. vaginatum, subetajul
al. 1990. Doniþã, I. Biriº. Oxycoccus pãdurilor de fag ºi
foarte acide, microcarpus,
extrem de amestec cu
R4210 Melampyrum
oligobazice, fag.
Pãduri sylvaticum, Poly-
sud-est umede-ude trichum comune, P.
(înmlãºtinate). strictum, Sphagnum Suprafeþe: circa
carpatic
girgensohnii, S. 100.000 de ha,
e de
Structura: palustre, S. majo- ritatea în
molid cu recurvum,
Fitocenoze Carpaþii Orientali
Sphagn edificate de specii S. russowii, S. (88.000 de ha),
um sp. europene boreale, squarrosum, S. puþin în Carpaþii
oligoterme, wulfianum,
Occidentali
Corespondenþe: higrofite, Vaccinium
myrtillus, V. vitis- (6.000 ha) ºi
oligotrofe. Stratul
NATURA 2000: 9410 Acidophilous
idaea. Carpaþii
forests of the montanearborilor, compus
to alpine levels
(Vaccinio – Piceetea) din molid (Picea Meridionali
EMERALD: – abies) ºi uneori din Literaturã (6.000).
CORINE: – pin silvestru selectivã: Coldea
PAL.HAB: 42.2131 Carpathian peat moss ºi
(Pinus sylvestris) 1991; Doniþã et Staþiuni:
spruce forest rare exemplare de al. 1990. Altitudine: 800–
EUNIS: – anin alb (Alnus 1300 m. Clima T
Asociaþii vegetale: Sphagno-Piceetum
incana), mesteacãn
Hartm. 1942 Redactat: N. = 6,0–4,00C, P =
(Betula pendula, B. Doniþã, I. Biriº. 800–1200 mm.
Tipuri de ecosisteme:
pubescens), are Relief:
Polytrichum.
acoperire redusã,
versanþi cu
de 40–70%, ºi
înãlþimi de 6–12 m R4211 înclinare
Rãspândire: în toþi
la 100 de ani. Pãduri sud-est mijlocie-slabã, cu
Carpaþii
Stratul arbuºtilor carpatice de expoziþii în general
româneºti, în
lipseºte. Stratul umbrite, platouri,
etajul boreal. molid (Picea
ierburilor ºi
abies) ºi brad culmi late. Roci:
subarbuºtilor,
Suprafeþe: circa relativ dezvoltat, (Abies alba) în mare parte fliº.
6.000 ha, mai de tip Vaccinium. cu Soluri: de tip
frecvent în Stratul muºchi- lor Pulmonaria eutricambosol,
Carpaþii Orientali este gros, acoperã districambosol,
rubra
(4.000 ha), restul complet solul, cu profunde- mijlociu
în Munþii Apuseni. specii de
Corespondenþe: profunde, în parte
Sphagnum, scheletice, slab-
Staþiuni: Polytrichum. NATURA 2000: –
Altitudini: 800– EMERALD: – moderat acide,
1500 m. Climã: T CORINE: – eu-mezobazice,
Valoare
= 5,8–2,60C, P = umede,
PAL.HAB: 42.1124 Dacian neutrophile eu-
conservativã: fir-spruce forest
800–1300 mm. foarte mare. mezotrofice.
EUNIS: –
Relief:
Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae-
versanþi cu pante Compoziþie Fagetum ( Soó 1964) Täuber 1987
medii-mici, floristicã: Bazania de ecosisteme: 2216 Molideto- brãdet
depresiuni, triloba, Deschampsia cu Oxalis-Dentaria-Asperula.
terase. Roci: flexuosa, Equisetum
variate, în sylva-
general acide. Rãspândire: în
Soluri: toþi Carpaþii
turbosoluri, româneºti, în
24

Pãdure de molid ºi brad cu Pulmonaria rubra
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene boreale ºi nemorale. Stratul
arborilor, compus din brad (Abies alba) ºi
molid (Picea abies), în proporþii diferite,
iar, în amestec, fag (Fagus sylvatica),
paltin de munte (Acer pesudoplatanus), ulm
de munte (Ulmus glabra), acoperirea de
80–100%, înãlþimea arborilor de 25–35 m la
100 de ani. Stratul arbuºtilor, lipseºte
sau este reprezentat prin puþine
exemplare de Sambucus racemosa, Rosa
pendulina, Lonicera xylosteum. Stratul
ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat
variabil în funcþie de luminã, dominat
de Oxalis acetosella
ºi numeroase specii de florã de mull.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Abies alba, Picea abies. Specii
caracteristice: Pulmonaria rubra Alte specii
importante: Actaea spicata, Athyrium filix-
femina, Carex sylvatica, Dentaria glandulosa,
Dryopteris filix-mas, Euphorbia amygdaloides,
Galium odoratum, Gera- nium robertianum,
Lamium galeobdolon, Mercurialis perenis,
Milium effusum, Rubus hirtus, Salvia glutinosa,
Symphytum corda- tum, Sanicula europaea,
Senecio nemo- rensis, Viola reichenbachiana
º.a.
Literaturã selectivã: Soó 1964; Täuber
1987; Borhidi 1971; Coldea 1991;
Doniþã
et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
R4212
Pãduri sud-est carpatice de molid
(Picea abies) ºi brad (Abies alba)
cu Pleurozium schreberi
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 42.21624 Carpathian high
mountain Bazzania spruce forest
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: –
Tipuri de ecosisteme: 2228 Molideto
brãdet cu Oxalis-Pleurozium; 2118 Brãdet
cu Oxalis-Pleurozium.
Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti,
rar în Carpaþii Meridionali (Poiana
Þapului), în etajul nemoral.
Suprafeþe: restrânse, de ordinul 7.000 ha,
în majoritate în Carpaþii Orientali (6.000
ha).
Staþiuni: Altitudini: 600–1000 m.
Climã: T = 7,0–4,50C, P = 700–900 mm.
Relief:
platouri, partea inferioarã a versanþilor
cu înclinare micã, terase, culmi late.
Roci: depozite ºi coluvii de luturi
argiloase, marne, gresii, greu
permeabile. Soluri de tip
eutricambiosol, luvosol, prepodzol,
profunde, puternic pseudogleizate sau
gleizate din cauza drenajului imperfect
sau apelor freatice, fãrã schelet sau
slab scheletice, moderat – puternic
acide, oligo- mezobazice, ude.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene boreale ºi nemorale,
oligomezo- terme, mezofile, oligo-
mezotrofe. Stratul arborilor, compus din
molid (Picea abies)
ºi brad (Abies alba) sau numai brad, cu
puþin amestec de anin alb (Alnus incana),
mesteacãn (Betula pendula), rar fag (Fagus
sylvatica ssp. sylvatica); are acoperire de
90–100% ºi înãlþimi de 30–35 pentru molid,
26–33 pentru brad la 100 de ani. Stratul
arbuºtilor este slab dezvoltat, format
din Corylus avellana, Sambucus nigra, S. race-
mosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor,
format din ierburi higrofile ca Myosotis
sylva- tica ºi de mull (Galium odoratum,
Dentaria glandulosa). Stratul muºchilor
este bine dezvoltat, dominat de
Pleurozium schreberi asociat cu alþi
muºchi.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Picea abies, Abies alba. Specii caracte-
ristice: Ranunculus carpaticus, Symphytum
cordatum. Alte specii: Carex remota,
Chrysosplenium alternifolium, Equisetum sp.,
Myosotis sylvatica, Oxalis acetosella,
Petasites hybridus, Salvia glutinosa,
Stachys sylvatica º.a.
Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
R4213
Pãduri sud-est carpatice de
molid (Picea abies) cu
Doronicum columnae
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: –
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Doronico columnae-
Piceetum Coldea 2002.
Tipuri de ecosisteme: 1274 Molidiº cu
Mercurialis-Dentaria.
Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti,
în etajul boreal, pe calcare (Ceahlãu,
Ciucaº, Piatra Craiului, Lotrului, Retezat,
Apuseni).
Suprafeþe: reduse, de ordinul câtorva zeci
de mii de ha.
Staþiuni: 1200–1600 m. Clima: T = 4,5–
1,50C, P = 950–1300. Relief: versanþi cu
diferite înclinãri ºi expoziþii, coame,
platouri adesea cu rocã la suprafaþã
(uneori sub formã de stânci). Roci:
calcaroase, soluri de tip redzinic,
superficiale-mijlociu profunde, scheletice,
moderat-slab acide în orizontul superior,
neutre în orizonturile cu schelet, hidric
echilibrate, mezo-eubazice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
boreale ºi nemorale, oligo-mezoterme,
mezofite, oligo ºi mezotrofe dar ºi
eutrofe. Stratul arborilor, compus din
molid (Picea abies), uneori ºi fag (Fagus
sylvatica ssp. sylvatica), rar paltin de
munte (Acer pseudoplatanus), uneori larice
(Larix deci- dua), brad (Abies alba), scoruº
(Sorbus aucuparia); are o acoperire de
50–70% ºi înãlþimi de 15–29 m la 100 de
ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat
compus din Daphne mezereum, Lonicera
nigra, Rosa pendulina, Salix silesiaca, Sorbus
dacica,
 Spiraea chamaedrifolia, la altitudini mari
ºi Pinus mugo. Stratul ierburilor ºi sub-
arbuºtilor, dezvoltat variabil cuprinde
atât specii acidofile ca Luzula sylvatica,
Vacci- nium myrtillus, dar ºi numeroase
specii ale florei de mull (Symphytum
cordatum, Dentaria glandulosa, Mercurialis
perennis, etc.). Stratul muºchilor, local
bine dezvoltat compus din Ctenidium
molluscum, Poly- trichum formosum,
Dicranum scoparium, Tortella tortuosa,
Mnium undulatum, º.a.
Valoarea conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Picea abies. Specii caracteristice: Doro-
nicum columnae, Saxifraga rotundifolia. Alte
specii importante: Polystichum acu-
leatum, Cystopteris fragilis, Asplenium
viride, Astrantia major, Primula leucophylla,
Cortusa matthioli, Homogyne alpina,
Huperzia selago, Oxalis acetosella, Campa- nula
abietina, Euphorbia amygdaloides, Anemone
rannunculoides, Lamium galeobdolon, Carex
sylvatica, Geranium robertianum, Stellaria
nemorum, Viola biflora, Thalictrum
aquilegiifolium, Fragaria vesca, Galium album
º.a.
Literaturã selectivã: Coldea 2002; Doniþã
et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã.
250
R4214
Pãduri sud-est carpatice de molid
(Picea abies) ºi fag (Fagus
sylvatica) cu Hieracium
rotundatum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea
forests of the montane to alpine levels
(Vaccinio-Piceetea)
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 42.25432 Acido-neutrophile
Dacian beech – spruce forest
EUNIS: G3.1F43 Dacian beech-spruce forest
Asociaþii vegetale: Hieracio rotundato-
Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987
Tipuri de ecosisteme: 3244 Molideto-
fãget cu Calamagrostis-Luzula, 3256
Molideto-fãget cu Vaccinium.
Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti,
la contactul etajului nemoral cu etajul
boreal.
Suprafeþe: circa 15.000 de ha, din care
6.500 de ha în Carpaþii Meridionali,
6000 în Carpaþii Orientali, 2.500 în
Carpaþii Occidentali.
Staþiuni: Altitudini 1000–1450 m.
Clima: T = 4,5–3,50C, P = 900–1200
mm. Relief:
versanþi cu înclinãri, în general, mari ºi
expoziþii diferite, rar culmi, platouri.
Roci:
ºisturi cristaline ºi alte roci acide.
Soluri: de tip podzol, prepodzol, mijlociu
profunde- superficiale, acide,
oligobazice, umede, oligotrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene boreale ºi nemorale. Stratul
arborilor, compus din molid (Picea abies)
ºi fag (Fagus sylvatica) în proporþii diferite,
iar în amestec brad (Abies alba), scoruº
(Sorbus aucuparia), are acoperire de 70–
80% ºi înãlþimi de 18–25 m la molid
ºi 16–22 la fag la 100 de ani. Stratul
arbuºtilor lipseºte. Stratul ierburilor ºi
subarbuºtilor dominat de Calamagrostis,
Luzula luzuloides, Vaccinium myrtilus.

251
 Pãdure de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum

Valoare conservativã: mare.

R4215
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pãduri sud-est carpatice de
Picea abies, Fagus sylvatica. Specii pin silvestru (Pinus sylvestris) cu
caracteristice. Hieracium rotundatum. Alte Sesleria rigida
specii importante: Athyrium filix-femina,
A. distentifolia, Calamagrostis arundinacea,
Corespondenþe:
C. villosa, Dryopteris dilatata, D. filix-mas,
Epilobium montanum, Fragaria vesca, NATURA 2000: –
EMERALD: !42.5C South-eastern European
Gentiana asclepiadea, Huperzia selago,
Scots pine forests
Lycopodium annotinum, Lamium galeobdo- lon, CORINE: –
Melampyrum sylvaticum, Oxalis aceto- sella, PAL.HAB: 42.5C8 East Carpathian Sesleria
Polygonatum verticillatum, Rubus hirtus, Scots pine forest
Senecio nemorensis, Stellaria nemorum, EUNIS: G3.4C8 East Carpathian Sesleria
Veronica urticifolia. Scots pine forest
Asociaþii vegetale: Seslerio rigidae-Pinetum
sylvestris Csürös et al. 1988
Literaturã selectivã: Borhidi 1971; Coldea Tipuri de ecosisteme: –
1991; Doniþã et al. 1990.

Redactat: N. Doniþã, I. Biriº. Rãspândire: în masivele calcaroase

din Carpaþii Orientali (munþii Hãºmaº),
 Meridionali (Leaota) ºi Occidentali comosus, Veronica chamaedris, Vaccinium myrtillus,
(Trascãu), în etajul nemoral, subetajul V. vitis-idaea º.a.
pãdurilor de fag
ºi amestec cu fag. Literaturã selectivã: Csürös et Spârchez
1963; Coldea 1991.
Suprafeþe: câteva sute de ha.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
versanþi cu înclinãri diferite, însoriþi. Roci:
Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. Clima:
calcare. Soluri: de Stratul ierburilor ºi
T = 7–50C, P = 800–1000 mm. Relief:
tip rendzinã, sub- arbuºtilor,
superficiale– dominat de Sesleria
mijlociu profunde, rigida.
neutre, eubazice
hidric echilibrate, Valoare
cu posibile deficite conservativã: foarte
temporare, mare, în special în
eutrofice. habitatele unde
este prezentã
Structura: specia
Arctostaphyllos uva-
Fitocenoze
ursi (DH4).
edificate de specii
eurasiatice
boreale ºi Compoziþie floristicã:
europene. Stratul Specii edificatoare:
arborilor, compus, Pinus sylvestris.
în etajul superior, Specii
din pin silvestru caracteristice:
(Pinus sylvestris), Sesleria rigida. Alte
exclusiv sau cu specii importante:
puþin amestec de Arctostaphyllos uva-
fag (Fagus sylva- ursi, Asperula capi-
tica), mesteacãn tata, Bupleurum
falcatum,
(Betula pendula),
Calamagrostis
scoruº (Sorbus
arundinacea,
aucuparia), gorun
Campanula
(Quercus petraea),
persicifolia, Dianthus
are acoperire 60–
spiculifolius, D.
70% ºi înãlþimi de
carthusianorum,
20–25 m la 100 de
Euphorbia
ani. Stratul
amygdaloides,
arbuºtilor de
Euphorbia
regulã lipseºte sau salisburgensis,
repre- zentat prin Fragaria vesca,
puþine exemplare Hepatica nobilis,
de Juniperus Helictotrichon
communis, decorum, Hieracium
Cotoneaster bifidum, Knautia
integerima, Rosa dipsacifolia,
pendulina, Corylus Tanacetum vulgare,
avellana, Rhamnus Melampyrum
cathartica, Lonicera sylvaticum, Orthilia
xylosteum, Spiraea secunda, Poa
chamedrifolia. nemoralis, Scabiosa
25
columbaria, R4216 suprafaþã,
Saxifraga paniculata, expoziþii însorite,
Pãduri sud-est
Thymus culmi. Roci: gresii
carpatice de silicioase, alte
pin silvestru roci acide.
(Pinus Soluri: de tip
sylvestris) cu podzol,
Leucobryum criptopodzol,
glaucum profunde-mijlociu
profunde, frecvent
scheletice, puternic
Corespondenþe:
acide, oligobazice,
NATURA 2000: – hidric echilibrate,
EMERALD: !42.5C South-eastern European
oligotrofice.
Scots pine forests
CORINE: –
Structura: bilbery
PAL.HAB: 42.5C9 East Carpathian
Scots pine forest Fitocenoze
EUNIS: G3.4C9 edificate
East Carphathian de
bilbery Scots pine forestspecii eurasiatice
boreale.
Asociaþii vegetale: Leucobryo Stratul
– Pinetum
Matusz 1962 arborilor,
Tipuri de ecosisteme: compus, exclusiv,
din pin silvestru
silvestru cu Vaccinium-Calluna;
de pin silvestru cu Luzula
(Pinus

Rãspândire: în
Carpaþii
Orientali (mai
ales în bazinul
Trotuºului), în
Carpaþii de
Curburã (Munþii
Vrancei) ºi,
izolat, în mai
multe masive din
Carpaþii
Meridionali, în
etajele nemoral
ºi boreal.

Suprafeþe: circa
9.000 ha (mai
ales în bazinul
Trotuºului).

Staþiuni:
Altitudini: 750–
1200 m. Clima:
T = 7–40C, P =
900–1000 mm.
Relief:
versanþi puternic
înclinaþi, frecvent
cu stânci la

25
sylvestris), sau cu puþin amestec de scoruº
(Sorbus aucuparia), mesteacãn (Betula
pendula), molid (Picea abies), brad (Abies
alba); are acoperire 30–60% ºi înãlþimi
de 15–20 m la 100 de ani. Stratul
arbuºtilor lipseºte sau este reprezentat
de rare exemplare de Juniperus
communis. Stra- tul ierburilor ºi
subarbuºtilor, dominat de Vaccinium
myrtillus, Calluna vulgaris. Stratul de
muºchi ºi licheni, cu Leucodon sciuroides,
Leucobrium glaucum, Hypnum cupresiforme,
Cladonia sp.

Valoare conservativã: foarte mare.

Compoziþie floristicã: Alte specii

importante: Asplenium trichomanes,
Anthennaria dioica, Athyrium filix-femina,
Calluna vulgaris, Calamagrostis arundi-
nacea, Campanula abietina, Dryopteris filix-
mas, Deschampsia flexuosa, Gentiana
asclepiadea, Luzula luzuloides, Monotropa
hypopitys, Oxalis acetosella, Poa nemoralis,
Polypodium vulgare, Veronica urticaefolia,
Vaccinium myrtillus, V. vitis idaea º.a.

Literaturã selectivã: Diaconescu 1973;

Coldea 1991; Doniþã et al. 1990.

Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Pinet de pin silvestru (Pinus sylvestris)
cu Daphne blagayana

R4217 Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Muntele

Pãduri sud-est carpatice de Cozia), în etajul nemoral, subetajul
pin silvestru (Pinus sylvestris) pãdu- rilor de fag ºi amestec cu fag.
cu
Daphne blagayana Suprafeþe: foarte reduse, câteva zeci de ha.

Corespondenþe: Staþiuni: Altitudine 1200–1400 m.

NATURA 2000: –
EMERALD: !42.5C South-eastern European
Scots pine forests
CORINE: –
PAL.HAB: 42.5CA East Carpathian Daphne
blagayana Scots pine forest
EUNIS: G3.4CA East Carpathian Daphne
blagayana Scots pine forest
Asociaþii vegetale: Daphno blagayanae-
Pinetum sylvestris Coldea et A. Pop 1988
Tipuri de ecosisteme: –
Clima: T = 5–30C, P = 1000–1100 mm.
Relief:
versanþi cu înclinãri ºi expoziþii
diferite. Roci: gneise, ºisturi. Soluri: de
tip podzol, criptopodzol, superficiale,
scheletice, foarte acide, oligobazice,
hidric optimale, oligotrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de
specii eurasiatice, boreale ºi balcanice.
Stratul
arborilor, compus din pin (Pinus sylvestris)
ºi mesteacãn (Betula pendula), cu puþin
amestec de fag (Fagus sylvatica), brad
(Abies alba), molid (Picea abies); are
acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–20 m
la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab
dezvoltat, conþine specia caracteristicã
Daphne blagayana. Stratul ierburilor ºi
subarbuºtilor, slab dezvoltat, format din
specii acidofile.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Pinus sylvestris, Betula pendula. Specii
caracteristice: Daphne blagayana. Alte
specii: Achillea distans, Anthemis carpa- tica,
Bruckenthalia spiculifolia, Calama- grostis
arundinacea, Deschampsia fle- xuosa, Iris
ruthenica, Luzula luzuloides, Vaccinium
myrtillus, V. vitis idaea º.a.
Literaturã selectivã: Coldea et A. Pop
1988; Coldea 1991.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
R4218
Pãduri-rariºti sud-est carpatice
de pin negru (Pinus nigra ssp.
banatica) cu Genista radiata
Corespondenþe:
NATURA 2000: 9530*Sub-mediterranean
pine forest with endemic black pines
EMERALD: !42.66 Banat and Pallas pine
forest
CORINE: –
PAL.HAB: 42.662 Banat pine forest
EUNIS: G3.562 Banat pine forest
Asociaþii vegetale: Genisto radiatae-
Pinetum nigrae Resmeriþã 1972
Tipuri de ecosisteme: 4871 Pinet de pin
negru cu Sesleria.
Hypericum rochelii, Libanotis montana, Seseli
gracile, S. rigiditum, Scabiosa banatica,
Rãspândire: în Munþii Cernei, în etajul
nemoral.
Suprafeþe: de ordinul a 1000–1500 ha.
Staþiuni: Altitudini: 500–900 m. Clima:
T = 9–70C, P = 900–1100 mm. Relief:
versanþi abrupþi, însoriþi, stâncãrii.
Roci: calcare. Soluri: de tip rendzinã,
superfi- ciale, scheltice, eubazice,
hidric echili- brate, cu posibile deficite
vara, eutrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene nemorale ºi submediteraneene.
Stratul arborilor, compus, în etajul
superior, din arbori de pin negru (Pinus
nigra ssp. banatica) care nu formeazã un
strat înche- iat, iar în etajul inferior
mojdrean (Fraxinus ornus), alun turcesc
(Corylus colurna), tei (Tilia platyphyllos),
gorun (Quercus petraea), cãrpiniþã
(Carpinus orientalis); are acoperire 40–80%
ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani.
Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab
dezvoltat, compus din Cotoneaster
integerrima, C. tomentosa, Cotinus coggygria,
Cornus mas, Sorbus cretica, S. borbasii,
Rhamnus saxa- tilis, local Syringa vulgaris,
Juniperus communis. Stratul ierburilor ºi
sub- arbuºtilor, dominat de Carex
humilis, Sesleria rigida.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Pinus nigra ssp. banatica. Specii caracte-
ristice: Genista radiata. Alte specii
importante: Arabis hirsuta, Asperula
capitata, Biscutella laevigata, Brachy- podium
pinnatum, Campanula kladniana,
C. divergens, Ceterach officinarum,
Cytisus hirsutus, Dianthus petraeus,
Digitalis grandiflora, Festuca xanthina,
Genista janensis, Hieracium bifidum,
Teucrium montanum, Viola hirta º.a.
Literaturã selectivã: Resmeriþã 1972;
Coldea 1991; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rariºte de pin negru de Banat pe stâncãrii calcaroase

 incana) sau cu puþin amestec de molid
(Picea abies), brad (Abies alba), fag (Fagus
R4401
sylvatica),
Pãduri sud-est carpatice de
anin alb (Alnus incana) cu
Telekia speciosa

Corespondenþe:
NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with
Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (Alno-
Padion, Alnion incanae, Salicion albae)
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 44.214 Eastern Carpathian grey
alder galleries
EUNIS: G1.1214 Eastern Carpathian grey
alder galleries
Asociaþii vegetale: Telekio speciosae-
Alnetum incanae Coldea (1986) 1991
Tipuri de ecosisteme: 9117 Zãvoi de anin
alb cu Petasites-Telekia.

Rãspândire: în luncile montane din toþi

Carpaþii României, în etajul boreal, mai
puþin frecvent în Carpaþii Occidentali.

Suprafeþe: circa 4.000 ha, mai frecvent

în Carpaþii Meridionali ºi Orientali.

Staþiuni: Altitudini 700–1700 m. Climã:

T = 7,5–20C, P = 800–1200 mm. Relief:
lunci montane înguste, versanþi umeziþi
de izvoare. Roci: variate, calcaroase ºi
silicioase, sub formã de pietriºuri,
nisipuri grosiere. Soluri: de tip litosol,
gleiosol, superficiale, scheletice, acide,
mezobazice, permanent umede-ude,
mezotrofice.

Structura: Fitocenoze edificate de specii

europene, boreale. Stratul arborilor,
compus exclusiv din anin alb (Alnus
 2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44)
la altitudini mai mici anin negru (Alnus
glutinosa) º.a.; are acoperire de 80–100%
ºi înãlþimi de 15–25 m la 50 de ani.
Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab
dezvoltat, compus din Salix triandra,
Corylus ave- llana, Lonicera xylosteum,
Prunus padus. Stratul ierburilor ºi
subarbuºtilor, obiºnuit puternic
dezvoltat, dominat de Petasites albus ºi
Telekia speciosa.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Alnus incana. Specii caracteristice:
Telekia speciosa. Alte specii importante:
R4402
Pãduri daco-getice de lunci
colinare de anin negru (Alnus
glutinosa) cu Stellaria nemorum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with
Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (Alno-
Padion, Alnion incanae, Salicion albae)
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 44.323 Pre-Carpathian stream
ash – alder woods
EUNIS: G1.2123 Pre-Carpathian
stream ash – alder woods
Asociaþii vegetale: Stellario nemori-Alnetum
glutinosae (Kästner 1938) Lohm. 1957
Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de anin
de negru cu Rubus caesius-Aegopodium
podagraria.
Rãspândire: în luncile râurilor, din toate
regiunile de dealuri peri- ºi
intracarpatice, în etajul nemoral,
subetajul pãdurilor de gorun ºi de
amestec cu gorun.
Suprafeþe: circa 4.000 ha, din care 2.500 ha
în sudul ºi câte 750 ha în vestul ºi estul
României.
Staþiuni: Altitudini 200–700 m. Clima:
T = 10–7,50C, P = 600–900 mm.
Relief:
Angelica sylvestris, Aegopodium podagraria,
Athy- rium filix-femina, Carex remota, Carda-
mine impatiens, Chaerophyllum hirsutum,
Circaea lutetiana, Cirsium oleraceum,
Dryopteris filix-mas, Glechoma hederacea,
Geranium phaeum, Festuca gigantea,
Impatiens noli-tangere, Mentha longifolia,
Myosotis sylvatica, Matteuccia struthiopte- ris,
Oxalis acetosella, Petasites hybridus,
P. kablikianus, Ranunculus repens, Salvia
glutinosa, Stachys sylvatica, Stellaria nemo- rum,
Tussilago farfara º.a.
Literaturã selectivã: Coldea 1991; Doniþã
et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
sanguinea, Sambucus nigra, Corylus ave- llana,
Viburnum opulus, Crataegus mono- gyna;
frecvent liana Humulus lupulus. Stratul
ierburilor ºi subarbuºtilor, format din
specii higrofile de tip Rubus caesius-
Aegopodium podagraria.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Alnus glutinosa. Specii caracteristice: Alnus
glutinosa, Stellaria nemorum, Ficaria verna. Alte
specii importante: Agrostis stolonifera, Bidens
tripartita, Brachypodium sylvaticum, Carex
remota, Circaea lutetiana, Eupato- rium
canabinum, Galium aparine, Glecoma hederacea,
Geranium robertianum, Impa- tiens noli-tangere,
Lamium galebdolon, Matteucia struthiopteris,
Mentha longi- folia, Myosotis palustris,
Petasites albus, Ranunculus repens, Salvia
glutinosa, Sambucus ebulus, Solanum
dulcamara, Tussilago farfara º.a.
Literaturã selectivã: Coste 1980; Doniþã
et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
terase joase ºi maluri de râuri. Roci: alu-
viuni grosiere de pietriºuri-nisipuri. Soluri:
de tip aluviosol, superficiale-mijlociu R4403
pro- funde, frecvent scheletice, eu- Pãduri danubian-panonice de
mezobazice, umed-ude, eutrofice. anin negru (Alnus glutinosa) cu
Iris pseudacorus
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene nemorale ºi boreale. Stratul
arborilor, compus din anin negru (Alnus
glutinosa), exclusiv sau cu amestec redus
de frasin (Fraxinus angustifolia), ulm
(Ulmus laevis), plop negru ºi alb (Populus
nigra,
P. alba), sãlcii (Salix fragilis, S. alba),
jugastru (Acer campestre), are acoperire
variabilã 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m
la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,
dezvoltat variabil, compus din Frangula
alnus, Cornus
 Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: !44.9115 Eastern Carpathian
alder swamp woods
CORINE: –
PAL.HAB: 44.91151 Pre-Carpathian
alder swamp woods
EUNIS: G1.4115 Eastern Carpathian
Alnus glutinosa swamp woods Asociaþii
vegetale: Carici acutiformi- Alnetum
(Dostal 1933) Soó 1963 Tipuri de
ecosisteme: 9310 Zãvoi de anin negru
cu Carex-Iris pseudacorus.

Rãspândire: Apariþii rare, în mlaºtini din Thelypteris palustris º.a.

lunci ºi câmpii joase. În trecut, foarte
rãspânditã în mlaºtinile din Câmpiile Valoare conservativã: foarte mare.
vestice. În sud ºi est, rar, în mlaºtini din
lunci (Jiu, Câlniºtea etc.), în zona pãdu- Compoziþie floristicã: Specii edifica- toare:
rilor de stejar, în ambele subzone. Alnus glutinosa. Specii caracteristice: Carex
elongata, C. paniculata. Alte specii
Suprafeþe: circa 2.000 ha din care 1.000 ha importante: în locurile mlãºtinoase Alisma
în sudul ºi câte 500 ha în estul ºi vestul plantago, Caltha palustris, Galium palustre,
României. Hottonia palustris, Polygonum hydropiper,
P. mite, Peucedanum palustre, Stellaria
aquatica, pe locuri mai uscate Galium apa-
Staþiuni: Altitudini 50–150 m. Clima:
T = 11,0–9,50C, P = 500–700 mm.
Relief:
depresiuni pe câmpii sau în lunci conti-
nuu aprovizionate cu apã din râuri sau
izvoare. Roci: argile aluviale. Soluri: de
tip gleiosol, profunde, eubazice,
permanent ude, eutrofice.

Structura: Fitocenoze edificate de specii

europene nemorale ºi boreale. Stratul
arborilor, compus din anin negru (Alnus
glutinosa), exclusiv sau rare exemplare
de frasin (Fraxinus angustifolia); arborii
pe rãdãcini înãlþate deasupra nivelului
apei („picioroange”); are acoperire
variabilã (60– 80%) ºi înãlþimi ale
arborilor, de 20–22 m la 100 de ani.
Stratul arbuºtilor slab dezvoltat cu arbuºti
fixaþi pe ridicãturile mai uscate din
jurul arborilor (Frangula alnus, Cornus
sanguinea, Viburnum opulus, Sambucus nigra,
Salix cinerea, Corylus avellana, Evo- nymus
europaeus). Stratul ierburilor ºi
subarbuºtilor, în locuri umede cu specii
de Carex (C. acutiformis, C. riparia, C. elongata,
C. paniculata º.a), Iris pseudacorus ºi
rine, Galeopsis speciosa, Ranunculus
repens, Symphytum officinalis, Solanum
dulcamara, º.a.
Literaturã selectivã: Soó 1963; Doniþã
et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
R4404
Pãduri danubian-panonice mixte
cu stejar pedunculat (Quercus
robur), frasini (Fraxinus sp.) ºi
ulmi (Ulmus sp.) cu Festuca
gigantea
Corespondenþe:
NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed
forests of Quercus robur Ulmus laevis,
U. minor, Fraxinus excelsior or F. angusti-
folia along the great rivers (Ulmenion
minoris) EMERALD: !44.43. South-east
European ash-oak-alder forest
CORINE: –
PAL.HAB: 44.434. Getic oak-elm-ash forest
luncile marilor râuri. Roci: aluviuni
diverse, lutos argiloase, pietriºuri.
Soluri: de tip cambosol tânãr de luncã,
alu- viosol, profunde, gleizate în
adâncime, eubazice, umede, eutrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene, nemorale. Stratul arborilor,
compus, în etajul superior, din stejar
pedunculat (Quercus robur), frasini (în
general Fraxinus angustifolia iar în sudul
þãrii ºi F. pallisae), ulmi (Ulmus laevis,
U. minor), pe locuri mai înalte tei (Tilia
tomentosa, T. cordata), carpen (Carpinus
betulus), mai rar plopi (Populus alba,
Populus nigra), iar în etajul inferior Acer
campestre, Malus sylvestris, Pyrus pyraster, rar
Acer tataricum; are acoperire de 80–
100% ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de
ani. Stratul arbuºtilor, de regulã bine
dezvoltat compus din Cornus sanguinea,
Sambucus nigra, Frangula alnus, Coryllus
avellana, Crataegus monogyna, Prunus
spinosa, Lygustrum vulgare º.a. Stratul
ierburilor ºi subarbuºtilor, cu dominarea
speciilor Rubus caesius, Galium aparine,
EUNIS: G1.2234. Getic oak-elm-ash forest
Asociaþii vegetale: Fraxino danubialis-
Ulmetum Sanda et Popescu 1999
Tipuri de ecosisteme: 6514 Frãsineto-
(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu Glechoma-
Geum; 6517 Frãsineto-(ulmeto)-stejãret de
pedunculat cu Rubus caesius-Galium apa-
rine; 6617 Plopiº-stejãret de pedunculat
cu Rubus caesius-Galium aparine; 6617 Stejãret
de pedunculat cu Rubus-Aegopodium.
Rãspândire: în toatã România, în luncile
râurilor mari, ce coboarã din Carpaþi
(Prut, Siret, Argeº, Olt, Jiu, Timiº, Mureº,
Someº, Criºuri) în zona pãdurilor de
stejar, ambele subzone.
Suprafeþe: circa 40.000 ha din care 24.000
în sud, 8.000 ha în est ºi 8.000 ha în
vestul României.
Staþiuni: Altitudini 15–150 m. Climã:
T = 11–9,50C, P = 500-700 mm. Relief:
terase înalte plane, mai rar inundabile
din
Aegopodium podagraria.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Quercus robur, Fraxinus angustifolia, Ulmus laevis
(Populus alba). Specii caracte- ristice: – .
Alte specii: Brachypodium sylva- ticum, Carex
pilosa, Circaea lutetiana, Dactylis polygama,
Eupatorium cana- binum, Festuca gigantea,
Geranium phaeum, Glechoma hederacea, G.
hirsuta, Geum urbanum, Impatiens noli-tangere,
Lysimachia nummularia, Physalis alke- kengi,
Polygonatum latifolium, Salvia gluti- nosa,
Solanum dulcamara, Viola odorata,
V. reichenbachiana º.a.
Literaturã selectivã: Sanda et Popescu
1999; Doniþã et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
 pedunculat (Quercus robur), anin negru
R4405 (Alnus glutinosa); are o aco- perire
Pãduri daco-getice de plop negru variabilã (70–90%) ºi înãlþimi de 25–35 m
(Populus nigra) cu Rubus la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,
caesius dezvoltat variabil, compus din Cornus

Corespondenþe:
NATURA 2000: 91E0*Alluvial forests with
Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (Alno-
Padion, Alnion incanae, Salicion albae)
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 44.6612 Western Pontic
white – black poplar galleries
EUNIS: G1.365 Central European poplar
galleries
Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis
Issler 1926 em Soó 1957
Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de plop
negru cu Rubus caesius-Galium aparine.

Rãspândire: frecvent în luncile de deal

ºi de câmpie din toatã þara, mai rar în
Lunca Dunãrii, în zona pãdurilor de
stejari, ambele subzone ºi, în parte, în
etajul nemoral.

Suprafeþe: circa 5.000 ha, toate în

sudul României, în luncile râurilor
afluente Dunãrii
ºi puþin în Lunca Dunãrii.

Staþiuni: Altitudini 50–300 m. Clima:

T = 11–100C, P = 450–600 mm.
Relief:
grinduri nisipoase din preajma albiei
râurilor. Roci: aluviuni nisipoase (la
dealuri
ºi cu pietriº). Soluri: de tip aluviosol,
nisi- poase, mijlociu-profunde, uneori
scheletice, mezobazice, umede,
mezotrofice.

Structura: Fitocenoze edificate de

specii europene, nemorale. Stratul
arborilor, compus din plop negru
(Populus nigra) cu amestec rar de plop
alb (Populus alba), sãlcii (Salix alba, S.
fragilis), ulm (Ulmus laevis), stejar
 sanguinea, Sambucus nigra, Viburnum opulus,
Evonymus europaeus. Liane prezente Vitis
sylvestris, Clematis vitalba. Stratul
ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de
Rubus caesius, Galium aparine.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii
edificatoare: Populus nigra. Specii
caracteristice: – . Alte specii importante:
Althaea officinalis, Aegopodium podagraria,
Agrostis stolo- nifera, Eupatorium canabinum,
Glechoma hederacea, Lysimachia nummularia,
Lyco- pus europaeus, Melandrium album, Rori-
ppa sylvestris, Ranunculus repens, º.a.
Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990;
Sanda et al. 2001.
Redactat: N. Doniþã I. Biriº.
Suprafeþe: circa 48.000 ha, în majoritate
în lunca Dunãrii ºi a afluenþilor mari ai
acesteia.
Staþiuni: Altitudini 0–200 m. Clima:
T = 11,5–100C, P = 400–600 mm.
Relief:
grinduri de mal din luncile mari. Roci:
alu- viuni nisipoase ºi stratificate.
Soluri: de tip aluviosol, nisipoase,
profunde, mezo- bazice, umede,
mezotrofice-eutrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene nemorale. Stratul arborilor,
compus din plop alb (Populus alba),
exclusiv sau cu amestec de plop negru
(P. nigra), salcie (Salix alba), ulm (Ulmus
laevis), rar, stejar pedunculat (Quercus
robur), frasin (Fraxinus angustifolia), dud
(Morus alba) º.a.; are acoperire de (40)
70-90% ºi înãlþimi de 25-30 m la 100 de
ani. Stratul arbuºtilor, de regulã foarte
dezvoltat, compus din Cornus sanguinea,
Crataegus monogyna, Rosa canina, Evo-

nymus europaeus, Sambucus nigra,

R4406 Corespondenþe:
Pãduri NATURA 2000: 92A0 Salix alba and
danubian- Populus alba galleries
panonice de EMERALD: !44.66 Ponto-Sarmatic mixed
plop alb poplar riverine forest
CORINE: –
(Populus alba)
PAL.HAB: 44.6611 Western Pontic whi
cu Rubus poplar galleries
caesius EUNIS: G1.365 Central European popl
galleries
Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragili
Issler 1926 em. Soó 1957
Tipuri de ecosisteme: 9617 Zãvoi de plop
alb cu Rubus caesius-Galium aparine.

Rãspândire:
frecvent în luncile
de câmpie
ºi în luncile
Dunãrii, în zona
pãdurilor de stejar,
ambele subzone, în
260
zona de Prunus spinosa, Doniþã, I. Biriº.
silvostepã ºi de Amorpha fruticosa,
stepã. º.a. Liane:
Clematis vitalba,
Humulus lupulus,
Vitis sylvestris.
Stratul ierburilor
ºi sub- arbuºtilor,
de regulã
puternic
dezvoltat
dominat de
Rubus caesius.

Valoare
conservativã:
foarte mare.

Compoziþie
floristicã: Specii
edificatoare:
Populus alba.
Specii
caracteristice: –
. Alte specii
importante:
Agrostis stolonifera,
Althaea officinalis,
Calystegia sepium,
Cicuta virosa,
Galium aparine,
Lycopus
europaeus,
Lysimachia
nummularia,
L. vulgaris, Physalis
alkekengi,
Ranunculus repens,
Scutellaria
galericulata,
Solanum dulcamara,
Symphytum
officinalis, º.a.

Literaturã
selectivã: Soó
1957; Doniþã et
al. 1990; Sanda
et al. 2001.

Redactat: N.
261
 Pãdure de luncã de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius
R4407
Pãduri danubiene de salcie albã
(Salix alba) cu Rubus caesius
Corespondenþe:
NATURA 2000: 92A0 Salix alba and
Populus alba galleries
EMERALD: !44.66 Ponto-Sarmatic mixed
poplar riverine forest
CORINE: –
PAL.HAB: 44162 Pontic willow galleries
EUNIS: G1.1142 Ponto-sarmatic steppe
willow galleries
Asociaþii vegetale: Salicetum albae-
fragilis Issler 1926 em. Soó 1957
Tipuri de ecosisteme: 9817 Zãvoi de
salcie cu Rubus caesius-Galium aparine.
Rãspândire: în toate luncile din România,
în special în cele de câmpie ºi în Lunca
ºi Delta Dunãrii, în zona pãdurilor de
stejar, zona de silvostepã ºi zona de
stepã.
Suprafeþe: circa 12.000 ha, aproape toate
în sudul României, mai ales în lunca
Dunãrii ºi a râurilor mari, afluente.
Staþiuni: Altitudini 0–200 m. Clima: T =
11,5–100C, P = 400–600 mm. Relief: supra-
feþe slab înclinate din lunci care fac
legã- tura dintre grindurile de mal cu
locurile joase de sub terasã. Roci:
aluviuni, lutos- argiloase. Soluri: de tip
aluviosol, pro- funde, relativ argiloase,
eumezobazice, umede-ude,
mezotrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene nemorale ºi boreale. Stratul
arbo- rilor, compus exclusiv din salcie
(Salix alba), mai ales în Lunca Dunãrii, sau
cu amestec de salcie plesnitoare (Salix
fragilis), plopi (Populus alba, mai rar
Populus nigra), rar anin negru (Alnus
glutinosa); are acope- rire de 100% în
tinereþe, care se reduce la 60–80% în
arborete de vârste mai mari;
 înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani.
Stratul arbuºtilor lipseºte în arborete
tinere, dar foarte dezvoltat la vârste
mari: Cornus sanguinea, Frangula alnus,
Viburnum opu- lus, º.a. Stratul ierburilor ºi
subarbuºtilor, dominat de Rubus caesius
care poate acoperi uneori complet solul
împreunã cu Galium aparine.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Salix alba. Specii caracteristice: – . Alte
specii importante: Agrostis stolonifera,
Bidens tripartita, Calystegia sepium,
Equisetum arvense, Glechoma hedera- cea,
Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Lycopus
europaeus, Polygonum hydro- piper, Solanum
dulcamara, Scutellaria galericulata º.a.
Literaturã selectivã: Soó 1957; Doniþã et
al. 1966 Doniþã et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
R4408
Pãduri danubiene de salcie albã
(Salix alba) cu Lycopus exaltatus
Corespondenþe:
NATURA 2000: 92A0 Salix alba and
Populus alba galleries
EMERALD: !44.66 Ponto-Sarmatic mixed
poplar riverine forest
CORINE: –
PAL.HAB: 44.1621 Lower Danube willow
galleries
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis
Issler 1926 em. Soó 1957
Tipuri de ecosisteme: 9818 Zãvoi de
salcie cu Polygonum-Lycopus.
Rãspândire: foarte frecvent în Lunca ºi
Delta Dunãrii, apare ºi în luncile de
câmpie a marilor râuri (Prut, Siret, Olt,
Jiu, Mureº,
26
Someº), în zona pãdurilor de stejar, în
zona de silvostepã ºi zona de stepã.
Suprafeþe: circa 23.000 ha, aproape toate
în Lunca ºi Delta Dunãrii.
Staþiuni: Altitudini 0–100 m. Climã:
T = 12,5–100C, P = 350–550 mm.
Relief:
în porþiunile cele mai joase din marile
lunci în care apa din inundaþii
stagneazã timp îndelungat. Roci:
aluviuni argiloase. Soluri: de tip
aluviosol, mijlociu profunde, gleizate,
neutre, mezobazice, permanent ude-
umede, mezotrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
eurasiatice cu largã rãspândire. Stratul
arborilor, compus exclusiv din salcie
(Salix alba) în Lunca ºi Delta Dunãrii, iar,
pe râurile interioare, cu puþin amestec
de salcie plesnitoare (Salix fragilis),
plopi (Populus alba, P. nigra), mai rar anin
negru (Alnus glutinosa), are acoperire de
100% la vârste tinere, scãzând la 30–40%
la vârste mari ºi înãlþimi de 15–25 m la
100 de ani. Stratul arbuºtilor lipseºte din
cauza inundaþiilor prelungite. Stratul
ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de
Polygonum hidro- piper, Lycopus europaeus,
se dezvoltã slab ºi târziu dupã
retragerea apelor.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Salix alba. Specii caracteristice: – . Alte
specii importante: Agrostis stolonifera,
Bidens tripartitus, Equisetum palustre,
Eupatorium cannabinum, Galium palustre, Iris
pseudacorus, Lythrum salicaria, Lyco- pus
exaltatus, Mentha aquatica, Myosotis
scorpioides, Sium latifolium, Solanum
dulcamara, Stachys palustris, Stellaria
aquatica º.a.
Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990;
Ivan et al. 1992.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
 Pãdure de luncã joasã de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus
R4409
Pãduri danubiene de stejar
pedunculat (Quercus robur) ºi
brumãriu (Q. pedunculiflora)
cu Fraxinus pallisae
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: !44.66 Ponto-Sarmatic mixed
poplar riverine forest
CORINE: –
PAL.HAB: 44.6613 Western Pontic Fraxinus
pallisae woods
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Quercetum robori-
pedunculiflorae Simon 1960
Tipuri de ecosisteme: 8417 Frãsineto-
(ulmeto)-stejãret de pedunculat ºi bru-
mãriu cu Rubus caesius-Galium aparine.
Rãspândire: în luncile din Câmpia
Românã (în special lunca Ialomiþei) ºi
din Moldova de sud (lunca Bârladului),
în zona de silvostepã ºi zona de stepã.
Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha.
Staþiuni: Altitudini 5–100 m. Clima:
T = 11,5–100C, P = 400–500 mm.
Relief:
terase, rar inundabile, din luncã. Roci:
alu- viuni luto-argiloase. Soluri: de tip
eutri- cambosol, aluviosol, profunde,
gleizate în profunzime, luto-argiloase,
slab acid- neutre, eubazice, hidric
echilibrate, cu posi- bile deficite în
timpul verii, eutrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene nemorale ºi submediteraneene.
Stratul arborilor, compus, în etajul
superior, din stejar pedunculat (Quercus
robur) ºi brumãriu (Q. pedunculiflora),
frasin (Fraxinus angustifolia, F. pallisae),
ulmi (Ulmus minor, U. laevis), rar Populus
alba, Salix alba, iar în etajul inferior –
arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru
(Acer campestre), pãr ºi mãr pãdureþ
(Pyrus pyraster, Malus sylvestris), dud
(Morus alba), corcoduº (Prunus cerasifera);
are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de
22–30 m la 100 de ani. Stratul
arbuºtilor,
bine dezvoltat, compus din Crataegus
monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus
europaeus, E. verrucosus, Rhamnus
cathartica, Prunus spinosa, liane: Vitis
sylvestris, Clematis vitalba. Stratul ierbu-
rilor ºi subarbuºtilor, dominat de
speciile Rubus caesius ºi Galium aparine.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii
edificatoare: Quercus robur, Q.
pedunculiflora, Fraxi- nus angustifolia, F.
pallisae. Specii caracte- ristice: – . Alte
specii importante: Asparagus tenuifolius,
Brachypodium sylvaticum, Dactylis polygama,
Glechoma hederacea, Geum urbanum,
Polygonatum latifolium, Solanum dulcamara,
Symphytum offici- nalis º.a.
Literaturã selectivã: Simon 1960; Doniþã
et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
R4410
Pãduri danubiene deltaice mixte
de stejari (Quercus sp.) ºi frasini
(Fraxinus sp.) cu Galium
rubioides
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: !44.66 Ponto-Sarmatic mixed
poplar riverine forest
CORINE: –
PAL.HAB: 44.6621 Danube Delta Periploca-
poplar-oak-ash galleries
EUNIS: G1.3621 Danube Delta Periploca-
poplar-oak-ash galleries
Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae
(Simon 1960) Krausch 1965
Tipuri de ecosisteme: 8437 Frãsineto-
stejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium
rubioides.
Rãspândire: în insulele nisipoase Letea
ºi Caraorman din Delta Dunãrii, în zona
de stepã.
Suprafeþe: circa 1600 de ha.
Staþiuni: Altitudini 3–5 m. Clima: T = 11,5–
110C, P = 350–450 mm. Relief: depresiuni
înguste ºi mai largi, puþin adânci (1–2
m), între dunele de nisip, cu apa
freaticã la 0,6–1,2 m. Roci: nisip
cochilifer. Soluri: de tip psamosol,
profunde, slab humi- fere, eubazice,
umed-reavãne, eutrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene ºi caucaziene. Stratul
arborilor, compus, în etajul superior,
din stejar pedunculat ºi brumãriu
(Quercus robur,
Q. pedunculiflora), frasini (Fraxinus angusti-
folia, F. pallisae), plopi (Populus alba,
P. tremula, P. canescens), iar în etajul infe-
rior din Malus sylvestris, Pyrus pyraster,
are acoperire de 60–70% ºi înãlþimi de
20–25 m la 100 de ani. Stratul
arbuºtilor, puternic dezvoltat, compus
din Crataegus monogyna, Cornus sanguinea,
Frangula alnus, Rhamnus catharticus,
Berberis vulgaris, Ligustrum vulgare. Liane:
Peri- ploca graeca, Hedera helix, Clematis
vitalba, Humulus lupulus, Vitis sylvestris.
Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat
de Rubus caesius, Brachypodium sylvaticum.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Quercus robur, Q. pedunculiflora,
Fraxinus angustifolia, F. pallisae, Popu- lus
alba. Specii caracteristice: – . Alte specii
importante: Althaea officinalis, Asparagus
officinalis, A. tenuifolius, Calystegia, sepium,
Carex michelii, C. tomentosa, Convallaria
majalis, Galium rubioides, Glechoma hede-
raceea, Symphytum officinalis, Vinceto- xicum
hirundinaria; în locuri joase Carex
acutiformis, Eupatorium cannabinum, Iris
pseudacorus, Leonurus cardiaca, Lysi-
machia vulgaris, Phragmites australis º.a.
Literaturã selectivã: Simon 1960; Krausch
1965; Doniþã et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
 Pãdure danubianã deltaicã de stejari ºi frasini cu Galium rubioides
R4411
Pãduri danubiene deltaice mixte
de stejari (Quercus sp.), frasini
(Fraxinus sp.) ºi anin negru
(Alnus glutinosa) cu Galium
rubioides
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: !44.66 Ponto–Sarmatic mixed
poplar riverine forest
CORINE: –
PAL.HAB: 446623 Danube Delta Periploca-
poplar-oak-ash-alder galleries
EUNIS: G1.3621 Danube Delta Periploca-
poplar-oak-ash galleries
Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae
(Simon 1960), Krausch 1965
Tipuri de ecosisteme: 8537 Plopiº-frãsinet-
stejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium
rubioides.
Rãspândire: În insulele nisipoase Letea
ºi Caraorman, din Delta Dunãrii, în zona
de stepã.
Suprafeþe: circa 250 ha.
Staþiuni: Altitudini 0–5 m. Climã: T = 11,5–
110C, P = 350–450 mm. Relief: depresiuni
largi (100–200 m) ºi relativ adânci (2–3 m)
între dunele de nisip cu apa freaticã
aproape de suprafaþã. Roci: nisip
cochilifer. Soluri: de tip psamosol,
profunde, bogate în humus, eubazice,
umed-ude, eutrofice.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
europene nemorale ºi caucaziene. Stratul
arborilor, compus din stejar pedunculat
(Quercus robur), frasin de luncã (Fraxi-
nus angustifolia), plopi (Populus alba,
P. tremula), anin negru (Alnus glutinosa),
localizat pe fundul depresiunii; mai rar,
pe margini, cu participarea Fraxinus
palli- sae, Quercus penduculiflora; are acope-
rire de 80–90% ºi înãlþimi de pânã la 30
m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor este
de regulã bine dezvoltat, compus din
Sambu-
cus nigra, Cornus sanguinea, Crataegus
monogyna, Frangula alnus º.a. Liane: Vitis
sylvestris, Humulus lupulus, Periploca
graeca. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor
de tip Rubus caesius.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii
edificatoare: Quercus robur, Fraxinus
angustifolia, Populus alba, Alnus glutinosa.
Specii caracteristice: – . Alte specii
importante: Brachypodium sylvaticum,
Calystegia sepium, Convallaria majalis,
Coronilla varia, Galium rubioides, Glechoma
hederacea, Heracleum sphondylium,
Lysimachia nummularia, Symphytum officinale;
în locu- rile cele mai joase, Carex
acutiformis, Sta- chys palustris, Scutellaria
galericulata º.a.
Literaturã selectivã: Simon 1960; Krausch
1965; Doniþã et al. 1990.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
R4412
Rariºti sud-est carpatice de molid
(Picea abies) ºi/sau pin silvestru
(Pinus sylvestris) de tinoave
Corespondenþe:
NATURA 2000: 91D0*Bog woodland
EMERALD: !44.A Birch and conifer mire
woods
CORINE: –
PAL.HAB: 44.A. Birch and conifer mire
woods
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Sphagno – Piceetum
Hartm. 1942
Tipuri de ecosisteme: –
Rãspândire: în tinoavele din Moldova
de Nord (Poiana Stampei, Lucina etc.),
din Munþii Parâng, din Munþii Apuseni ºi
alte masive.
Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha.
Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m.
Climã: T = 5,5–3,00C, P = 950–1200
mm. Relief:
depresiuni, platouri, mai rar versanþi
slab înclinaþi. Substrat: turbã acidã.
Soluri: histosoluri.
Structura: Fitocenoze edificate de specii
boreale, oligoterme, higrofite, oligotrofe.
Stratul arborilor, compus din rariºti de
molid (Picea abies), pe alocuri ºi cu pin
silvestru (Pinus sylvestris), cu rare
exemplare de mesteacãn (Betula pendula)
ºi mesteceni pitici (Betula pubescens,
B. nana); au acoperire de 10–20%, uneori
mai mult, ºi înãlþimi de pânã la 8–10 m
la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,
reprezentat prin puþine exemplare de
Salix aurita. Stratul ierburilor ºi
subarbuºtilor, dominat de Vaccinium
myrtillus, alãturi de care frecvent apare
V. vitis-idaea, Oxycoccus microcarpus,
Doronicum austriacum, Myo- sotis sylvatica,
Calamagrostis arundi- nacea º.a. Stratul
muºchilor, gros, bine dezvoltat, dominat
de specii de Sphagnum (S. wulfianum, S.
squarrosum, S. russowii,
S. palustre, S. recurvum, S. quinquefolium,
S. capillifolium).
Valoarea de conservare: foarte ridicatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
pentru rariºte: Picea abies, Pinus sylvestris,
pentru tinov: S. wulfianum, S. squarrosum,
S. rossowii. Specii caracteristice: S. russo-
wii, S. palustre. Alte specii importante:
Orthilia secunda, Lycopodium annotinum,
Huperzia sellago, Carex canescens,
C. echinata, Crepis paludosa, Poa trivialis,
Polytrichum commune, P. strictum, Pleuro- zium
schreberi, Calispogea sphagnicola º.a.
Literaturã selectivã: I. Pop 1960;
ªtefureac 1977; Coldea 1991.
Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.
 Turbãrie cu rariºte de pin silvestru (Pinus sylvestris)
R4413
Tufãriºuri sud-est carpatice cu
Syringa josikaea
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 31. Temperate heath and scrub
CORINE: 31 Heath and scrub
PAL.HAB 1999: 31.8B325 Apuseni Syringa
josikaea thickets
EUNIS: F1 Arctic and temperate scrub
habitats
Asociaþii vegetale: Alno incanae-
Syringetum josikaeae (Borza 1965) Raþiu
et al. 1984 (inclus la Carici brizoidis-
Alnetum Horvat I. 1938 em. Oberd. 1953).
Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Munþii
Apuseni (Valea Iadului, Valea Aleului); în
vãi.
Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha).
Staþiuni: Altitudine: 490–830 m. Clima:
T = 7,0–5,50C; P = 800–900 mm. Relief:
vãi
montane înguste. Substrat: acid. Soluri:
districambosoluri umede, cu pH = 5,8–
7,5.
Structura: Syringa josikaea, endemit
carpatic, este menþionatã în Flora
României în mai multe staþiuni din
Munþii Apuseni. Cu toate acestea,
habitatul edifi- cat de aceastã specie a
fost consemnat pe Valea Iadului ºi Valea
Aleului. Stratul arbuºtilor este bine
dezvoltat, ajungând la o acoperire de
pânã la 75%; menþionãm Syringa josikaea
ºi Alnus incana. Stratul ierbos: sunt
prezente speciile caracteristice alianþei
Alno-Ulmion: Aconitum callibotryon, Carex
brizoides, Angelica sylvestris, Stellaria
nemorum, Dipsacus pilosus. Fiind situat la
limita fãgetelor, în acest habitat se
întâlnesc specii ca: Athyrium
filix-femina, Geranium robertianum, Lamium
galeobdolon, Galium schultesii.
Valoare conservativã: mare, habitat ende-
mic în Munþii Apuseni, prezentã specia
Syringa josikaea (DH2).
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Syringa josikaea. Specii caracteristice:
Syringa josikaea, Alnus incana. Alte specii:
Salvia glutinosa, Cardamine impatiens,
Dryopteris filix-mas, Galeobdolon luteum.
Specii endemice carpatice: Syringa
josikaea.
Literaturã selectivã: Coldea 1994; Raþiu
et al. 1984; Sanda et al. 2001;
Mihãilescu S. 2005 (ined.).
Redactat: Simona Mihãilescu.
Tufãriº cu Syringa josikaea
R4414
Rariºti sud-est carpatice de
mesteacãn pufos (Betula
pubescens) de mlaºtini
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: –
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Vaccinio-Betuletum
pubescentis Libbert 1933.
Rãspândire: Carpaþii Orientali, Munþii
Harghitei (turbãria Mohoº, Luci), în
margi- nea turbãriilor (zonele de lagg),
unde ea este dominanta. Specia este
mai larg rãspânditã în toþi Carpaþii, dar
însoþeste numai alte dominante.
Suprafeþe: < 10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 550–1200. Clima:
T = 7,5–4,50C, P = 600–1050 mm.
Relief:
zone montane depresionare. Roci: diverse,
silicioase sau calcaroase. Soluri: histo-
soluri, cu exces de umiditate,
compacte, dar ºi pe cele drenate, unde
turba este subþire, de 10–20 cm.
Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii boreale, mezo ºi higrofile, oligo-
terme, cu multe relicte. Este o
fitocenozã edificatã de specii lemnoase
în care Betula pubescens este cel mai bine
reprezentatã, dar apare permanent
Pinus sylvestris în numãr mai mare ºi
Picea abies, numai sporadic. Stratul
arborilor este scund, variazã între 6–9 m
iar coroanele arbo- rilor au o închidere
micã, de 50–70%. Stratul subarbustiv ºi
ierbos este dominat de Vaccinium
myrtillus, Vaccinium vitis- idaea,
Eriophorum vaginatum. Mai sunt prezente,
în pâlcuri, specii de graminee, ciperacee
ºi juncacee (Carex canescens, Agrostis
canina, Carex rostrata, Juncus effusus,
Luzula sylvatica). Are o înãlþime redusã,
30–40 cm ºi o acoperire de
30–65%. Stratul de muºchi este dominat
de Polytrichum commune, Polytrichum
strictum, Sphagnum centrale, Sphagnum
capillifolium, Sphagnum magellanicum. Se
înalþã pânã la 10–15 cm ºi are o
acoperire foarte diferitã, de la 10–75%.
Compoziþie floristicã: Specii
edificatoare:
Betula pubescens. Specii caracteristice:
Betula pubescens (Betula alba ssp.
glutinosa), Vacinium myrtillus, Vaccinium vitis-
idaea. Alte specii importante: Pinus
sylvestris, Picea abies, Eriophorum vagi-
natum, Empetrum nigrum, Luzula sylvatica,
Carex rostrata, Cystopteris montana,
Dryopteris carthusiana, Juncus effusus,
Peucedanum palustre, Oxalis aceto- sella,
Carex canescens, Agrostis canina, Sphagnum
capillifolium, Pleurozium schre- beri,
Polytrichum commune, Polytrichum strictum,
Sphagnum centrale, Sphagnum magellanicum,
Pohlia nutans, Sphagnum russowii, Dicranum
scoparium, Lepidozia reptans, Tetraphis
pellucida.
Tufãriºuri sud-est carpatice de mlaºtini de
mesteacãn pufos (Betula pubescens)
Valoare conservativã: foarte mare, habi-
tate rare, cu specii relictare.
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
Sanda, ªtefãnuþ 2004.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R4415
Tufãriºuri dacice de cãtinã micã
(Myricaria germanica)
Corespondenþe:
NATURA 2000: 3230 Alpine rivers and their
ligneous vegetation with Myricaria germanica
EMERALD: !44. Riparian willow formations
CORINE: 44.111 Willow-tamarisk brush
PAL.HAB 1999: 44.111 Pre-Alpine willow-
tamarisk brush
EUNIS: F9.111 Pre-Alpine willow-tamarisk
brush
Asociaþii vegetale: Salici purpureae –
Myricarietum Moor 1958 Syn.: Myricario-
Epilobietum Ardelean 1981 non Aichinger.
Rãspândire: intrazonal pe vãi, în
Carpaþii Orientali, Subcarpaþii
Moldovei, Carpaþii Meridionali, Carpaþii
Occidentali, în etajul nemoral al
gorunului ºi fagului.
Suprafeþe: 10–100 ha.
Staþiuni: Altitudini: 400–850 m. Climã:
T = 8–60C, P = 750–850 mm. Relief: albia
majorã a râurilor de munte. Roci:
aluviuni grosiere, nisipuri, argile. Soluri:
protosoluri aluviale ºi aluviosoluri, cu
regim trofic ºi hidric alternant,
determinat de frecvenþa
ºi intensitatea inundaþiilor (eu-mezotrof
dupã depunerile de mâl bogat).
Structura: Fitocenoza este instalatã primar,
ca o grupare pionierã ºi este edificatã
de specii mezoterme, mezo-higrofile ºi
higrofile în proporþie mare, iar speciile
ierboase pot fi ºi eutrofe, în special
dupã revãrsãri. Stratul arbustiv este
dominat de Myricaria germanica în
proporþii dife-
 Tufãriº de cãtinã micã (Myricaria germanica)

rite, fiind asociat cu Salix purpurea. Spo- naei. Alte specii importante: Lysimachia
radic, apar exemplare juvenile de Alnus
glutinosa, Alnus incana, Fagus sylvatica.
Acoperirea stratului este de 40–75%, iar
înãlþimea variazã între 0,50–2,50 m.
Stratul ierburilor are o dinamicã foarte
activã, fiind frecvent distrus de viituri,
de aceea are o acoperire variabilã de 20–
50%, cu înþe- lenire redusã. Agrostis
stolonifera, Festuca pratensis ºi Dactylis
glomerata sunt cele mai abundente
graminee, împreunã cu Trifolium pratense,
Lysimachia nummularia, Lycopus europaeus,
Tussilago farfara, Aegopodium podagraria,
Glechoma hederacea ºi Ranunculus repens.
Înãlþi- mea stratului de graminee ajunge
la 0,50–0,75 m, existând un al doilea
strat, inferior, la 0,20 cm.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Myricaria germanica. Specii caracteristice:
Salix purpurea, Myricaria germanica, Salix
fragilis, Cirsium oleraceum, Epilobium dodo-
270
nummularia, Mentha longifolia, Salix
triandra, Calamagrostis pseudophragmites,
Humulus lupulus, Saponaria officinalis,
Salix elaeagnos, Calystegia sepium, Alnus
incana, Alnus glutinosa, Fagus sylvatica,
Agrostis stolonifera, Festuca pratensis,
Dactylis glomerata, Trifolium pratense,
Lycopus europaeus, Tussilago farfara,
Aegopodium podagraria, Glechoma
hederacea, Ranunculus repens.
Valoare conservativã: mare, habitate
R4416
Tufãriºuri de salcie (Salix
triandra)
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: !44.1 Riparian willow
formations CORINE: 44.121 Almond
willow-osier scrub PAL.HAB 1999: 44.121
Almond willow- osier scrub
EUNIS: F9.121 Almond willow-osier scrub
Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae
Malcuit 1929. Syn.: Salicetum triandrae-
purpureae Malcuit, Salicetum triandro-
viminalis (Tx. 1931) Lohm 1952.
protejate Emerald; încã bine
reprezentate în România.
Literaturã selectivã: Coldea 1990;
Drãgulescu 1995; Pázmány 1969; ªuteu
1972; Ardelean 1981; Dihoru 1975; Fink
1977; Sanda et al. 1970; Raþiu et al. 1984;
ªtefan et al. 1997; Paucã-Comãnescu
2004; D. Mititelu et col. 1987; D.
Mititelu, N. Barabaº 1975, 1977.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt
higrofile, mezoterme, eu-mezotrofe. Distri-
buþia fitocenozei, ca ºiruri de tufe,
foarte aproape de cursul apelor, este
totdeauna primarã ºi pionierã. Viiturile
dese ºi rapide creeazã o mare instabilitate
în timp ºi spaþiu a acestora. Existenþa
fitocenozei este legatã de prezenþa
speciilor de Salix, dominantã fiind Salix
triandra; în câmpie este codo- minantã
Salix viminalis, la altitudine mai mare
intrând în compoziþia stratului în
proporþie mai mare, în special Salix

Rãspândire: intrazonal, de-a lungul

râurilor în Câmpia ºi Podiºurile
Moldovei (Valea Bistriþei, Valea
Bahlui, Bârlad, Siret), Câmpia Românã
ºi Olteniei, Subcarpaþii sudici (Valea
Sadului – Olt, Valea Argeºului),
Prahova, Buzãu, în Lunca Dunãrii
(Orºova – Eºelniþa, Dubova, Moldova
Veche, Pojejena), Subcarpaþii
ºi Câmpia Transilvaniei (Valea
Gurghiului, Valea Someºului).

Suprafeþe: > 100 ha.

Staþiuni: Altitudine 100–800 m, mai mare

pe versanþii sudici ai Carpaþilor. Climã:
T = 9,8–6,50C, P = 550–850 mm. Relief:
vãi largi, cu terasele inferioare late.
Roci: sedimentare, de tipul prundiºului,
nisipului, argilei, de obicei peste loess.
Soluri: pro- tosol aluvionar ºi aluviosol,
cu umiditate excesivã dar fãrã
capacitate de retenþie a apei dupã
inundaþii. Troficitate variabilã, în
funcþie de depunerile postinundare.
271
 purpurea, dar ºi Salix fragilis, Salix alba
sau Alnus incana. În Moldova, speciile
de Alnus (incana sau glutinosa) nu apar,
cel puþin în aceste fitocenoze. Înãlþimea
stra- tului variazã cu altitudinea,
pornind de la 2–3 m. Stratul ierburilor
este dominat de specii cu habitus mare
ºi iubitoare de apã; apar pâlcuri
dominate de Calamagrostis
pseudophragmites dar ºi de Myosoton
aquaticum, Angelica sylvestris, Urtica dioica,
Arctium tomentosum, Cirsium arvense,
Artemisia vulgaris, Artemisia absinthium.
Înãlþimea acestora este mare, de
regulã de cca 1 m, dar ele acoperã un
alt strat. Diversitatea este mult mai
mare ºi sunt prezente specii ºi din
pãdurile de foioase (Fagetalia) dar ºi
din alþi fitocenotaxoni.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Salix triandra. Specii caracteristice:
Salix triandra. Alte specii importante: Salix
alba, Salix viminalis, Rubus caesius,
Populus nigra, Morus alba, Salix purpurea,
Humulus lupulus, Alnus glutinosa, Amorpha
fruti- cosa, Angelica palustris, Myosoton
aquati- cum, Galeopsis speciosa,
Eupatorium cannabinum, Calystegia sepium,
Echi- nocystis lobata, Rudbekia laciniata, Chaero-
phyllum bulbosum, Helianthus deca-
petalus, Saponaria officinalis, Cucubalus
baccifer, Reynoutria japonica, Cirsium
oleraceum, Heracleum sphondylium,
Petasites hybridus, Salix fragilis, Alnus
incana, Calamagrostis pseudophragmites,
Angelica sylvestris, Urtica dioica, Arctium
tomentosum, Cirsium arvense, Artemisia
vulgaris, Artemisia absinthium.

Valoare conservativã: mare, habitate

protejate Emerald; încã bine
reprezentate în România, în special în
habitatele unde este prezentã specia
Angelica palustris (DH2).

Literaturã selectivã: Pázmány 1966;

Dihoru et al. 1973; Todor et al. 1971;
Sãmãrghiþan 2001; Drãgulescu 1995;
Dihoru 1975; Csürös et al. 1968; Aniþei
2001; Mititelu et al. 1970; Mititelu et
al. 1987; Mititelu et al. 1992; Mititelu
et al. 1993; Doniþã ºi col. 1992.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

270
 Tufãriº de salcie (Salix triandra)

3
în România la altitudine mai joasã.
4
în Delta Dunãrii.
R4417
Tufãriºuri danubiene de cãtinã
albã (Hippophaë rhamnoides)
ºi rãchitã albã (Salix eleagnos)

Corespondenþe:
NATURA 2000: 3240 Alpine rivers and their
ligneous vegetation with Salix eleagnos 3;
2160 Dunes with Hippopäe rhamnoides 4
EMERALD: !44.1 Riparian willow formations
CORINE: 44.112 Willow and sea-buckthorn
brush
PAL.HAB 1999: 44.112 Pre-Alpine willow
brush
EUNIS: F9.112 Pre-Alpine willow and sea-
buckthorn brush
Asociaþii vegetale: Hippophaë – Salicetum
elaeagni Br.-Bl. et Volk 1940
Syn.: Calamagrostio epigei- Hippophaëtum
rhamnoides Popescu et al. 1986 Hippophaë –
Berberidetum auct. rom.
Non. Moor, Viburno – Crataegetum
berberidetosum Mititelu et Barabaº 1970.

27
Rãspândire: Subcarpaþii, Câmpia
Moldovei
ºi Munteniei, de-a lungul râurilor,
Delta Dunãrii.

Suprafeþe: > 100 ha.

Staþiuni: Altitudine: 20-650-(800)

m. Climã: T = 10,6-7,00C, P = 500-
800 mm
anual. Relief: lunca – albia majorã –
a râurilor. Roci: psamito-pelitice,
cu o succesiune de marne, argile,
argile nisipoase, nisipuri. Soluri:
aluviosoluri (protosoluri ºi soluri
aluviale), prundiºuri, nisipuri sãrace,
uneori salinizate; dune marine.

Structura: Fitocenoza este edificatã

de specii eurasiatice europene,
central europene dar ºi de
numeroase specii cosmopolite ºi
adventive. Exigenþele ecologice ale
speciilor le încadreazã în mezo-
termofile, mezo-higrofite (capabile sã
suporte ºi uscarea temporarã a
substratului), euritrofe, cu
tendinþe oligotrofe, slab hidrofile.
Stratul arbuºtilor

27
 Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides)
este edificat de Hippophaë rhamnoides, iar
Salix eleagnos devine codominantã în
zonele aluviale de dealuri, în timp ce,
în Delta Dunãrii, Tamarix ramosissima o
însoþeºte în bunã proporþie. Înãlþimea
stratului ajunge la 3–4 m iar acoperirea
este variabilã, între 30–80%. Stratul
ierburilor se dezvoltã între pâlcurile de
tufe, unde poate înþeleni bine terenul
nisi- pos, ajungând pânã la 80%. Este
dominat de: Carex digitata, Agrostis
solonifera, Sanguisorba minor, Teucrium
chamaedrys, Bupleurum falcatum, Asperula
cynanchica. În Delta Dunãrii, apar
elemente floristice frecvente sau
specifice zonei: Euphorbia seguieriana,
Convolvulus persicus, Gypso- phila trichotoma,
Teucrium scordium, Dianthus polymorphus.
În perioadele umede ale anului,
ierburile cresc înalte, ajungând la 30
cm, uneori la mai mult de 50 cm.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Hippophaë rhamnoides, Salix purpurea,
Agrostis solonifera, Sanguisorba minor.
Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoi-
R4418
Tufãriºuri de rãchitã roºie
des, Salix eleagnos (S. incana) Salix purpu-
rea, Chamaenerion dodonei. Alte specii
importante: Ligustrum vulgare, Berberis
vulgaris, Rubus caesius, Crataegus mono- gyna,
Cornus sanguinea, Clematis vitalba, Rosa
canina, Carex digitata, Fraxinus excelsior
(juv.), Carpinus betulus (juv.), Campanula
sibirica, Teucrium chamaedrys, Agrimonia
eupatoria, Salvia nemorosa, Pimpinella
saxifraga, Asperula cynachica, Galium verum,
Thymus pulegioides, Bupleu- rum falcatum,
Euphorbia seguieriana, Convolvulus persicus,
Gypsophila trichot- oma, Teucrium scordium,
Dianthus poly- morphus.
Valoare conservativã: mare, habitate
protejate Emerald; încã bine
reprezentate în România.
Literaturã selectivã: Mititelu et Barabaº
1971; Dihorul et Negrean 1969; Burduja
et al.1971; Cãlin G. et al. 1994; Costicã
M. et Mititelu D. 1994; ªtefan N., 1986;
Parascan, Danciu 1975.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
(Salix purpurea)

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: !44.1 Riparian willow formations
CORINE: 44.122 Mediterranean purple
willow scrub
PAL.HAB 1999: 44.123 Balkan willow scrub
(Saponario off–Salicetum purpureae) EUNIS:
F9.12 Lowland and collinar riverine (Salix)
scrub
Asociaþii vegetale: Saponario – Salicetum
purpureae ( Br.-Bl. 1930) Tschou 1946 Syn.
Salicetum purpureae Soó 1934, Wendelbg. –
Zelinka 1952; Salicetum incanae-purpureae
Sillinger 1933.
Rãspândire: intrazonal, de-a lungul
cursurilor de apã, în Carpaþii
Orientali ºi Subcarpaþii Moldovei,
Carpaþii Meridionali, Lunca Oltului,
Valea Sadului, Valea Dunãrii la
Orºova, Eºelniþa, Carpaþii
Occidentali, în etajul nemoral (al
fagului / gorunului).
specii, mai ales datoritã viiturilor frecvente
ºi puternice. Cel mai abundent apare
Cala- magrostis pseudophragmites, Agrostis
stolonifera, Aegopodium podagraria, Mentha
longifolia, Ranunculus repens, Potentilla
anserina, Lycopus europaeus, Symphytum
officinale; înãlþimea variazã, 50–70 cm,
dar cel mai mult variazã aco- perirea,
între 10–70%.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Salix purpurea. Specii caracteristice: Salix
purpurea, Saponaria officinalis. Alte specii
importante: Salix fragilis, Calamagrostis
pseudophragmites, Salix eleagnos, Salix
viminalis, Salix alba, Salix triandra, Humu-
lus lupulus, Myosoton aquaticum, Rubus
caesius, Alnus incana, Alnus glutinosa,
Cirsium oleraceum, Eupatorium canna- binum,
Equisetum arvense, Galium rivale, Aegopodium
podagraria, Poa nemoralis, Salix caprea,
Agrostis stolonifera, Mentha longifolia,
Ranunculus repens, Potentilla anserina,
Lycopus europaeus, Symphytum officinale.

Suprafeþe: > 100 ha.

Staþiuni: Altitudine: 800–400 m. Clima:

T = 9–60C, P = 750–850 mm. Relief – vãi
montane, înguste, în zonele lor mai
largi. Roci: sedimentare din material
grosier, prundiºuri-nisipuri. Soluri:
protosoluri, alu- viosoluri cu troficitate
variabilã, umede, cel puþin temporar,
mezoterme.

Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din

specii higrofile, mezoterme ºi eu-
mezotrofe. Stratul arbuºtilor este
alcãtuit din Salix purpurea, mai ales ssp.
purpurea, loca- lizatã pe cursurile de apã
la altitudini mai mari. Celelalte specii
de Salix (viminalis, triandra, alba, fragilis)
participã în pro- porþii mai mici. Se
întâlnesc ºi speciile de arin (Alnus incana, Tufãriº de rãchitã roºie (Salix purpurea)
Alnus glutinosa), dise- minate. Înãlþimea
stratului veriazã între 2–4 m. Stratul
ierburilor este în general sãrac, cu
puþine, uneori chiar fãrã alte
Valoare conservativã: mare, habitate
protejate Emerald; încã bine
reprezentate în România.
Literaturã selectivã: Dihoru 1975; Ionescu
et al. 1974; Drãgulescu 1995; Raþiu et
al. 1984; Lupu 1979; Csürös et al. 1968;
Mititelu et al. 1987; Mititelu 1970;
Doniþã et al. 1992.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R4419
Tufãriºuri sud-est carpatice de
zãlog (Salix cinerea) cu
Calamagrostis canescens
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 44. Temperate riverine and
swamp forests and brush
CORINE: 44.921 Grey willow scrub
PAL.HAB 1999: 44.9213 Intra-Carpathian
grey wilow-carrs
EUNIS: F9.213 Intra-Carpathian grey
wilow-carrs
Asociaþii vegetale: Calamagrostio –
Salicetum cinereae Soó et Zólyomi 1934,
Soó 1955 subass spiraeetosum salicifoliae
Raþiu 1968 Syn.: Salix cinerea ass.
Zólyomi 1931, Salicetum cinereae Zólyomi
1934.
Rãspândire: Depresiuni intramontane ºi
vãi din Carpaþii Orientali ºi
Occidentali, sectorul N.
Suprafeþe: > 100 ha.
Staþiuni: Altitudine 600–650 m. Climã:
T = 7,5–6,50C; P = 700–825 mm. Relief:
depresiuni, vãi montane. Roci: depozite
sedimentare. Soluri: aluvial turboase,
cu umiditate mai redusã, ca în
salicetele tipice de zãlog.
Structura: Fitocenoza este edificatã de
specii higrofile, mezotermofile, mezotrofe,
acidofile. Stratul arbuºtilor este alcãtuit
din
Salix cinerea, Spiraea salicifolia, Evonymus
nanus, Betula pubescens, Ribes nigrum,
Frangula alnus, Viburnum opulus, Juni-
perus communis, Lonicera nigra; în stadiu de
nuieliº, apare Alnus incana. Înãlþimea
stratului este diferenþiatã, între 2-4 m,
dupã speciile dominante. Stratul
ierburilor este alcãtuit din specii de
graminee – Deschampsia caespitosa, Poa
trivialis dar
ºi diverse alte specii cu port înalt,
Filipendula ulmaria, Lysimachia vulgaris,
Angelica sylvestris, Urtica dioica sau Scirpus
sylva- ticus, ajungând la 1 m înãlþime.
Semnalãm
prezenþa lui Polemonium caeruleum, specie
rarã cu areal restrâns în nordul þãrii.
Stratul al doilea al ierburilor (Ajuga
reptans, Myosotis palustris, Lathyrus
pratensis) nu depãºeºte 30 cm. În
mlaºtinile din depresiunea Ciuc, bordura
alcãtuitã din acest tufiº cuprinde cele
mai numeroase exemplare ale speciilor
relictare (Spiraea salicifolia, Evonymus
nanus). Între dunele din Câmpia Nirului,
se întâlneºte o variantã cu specii
hidrofile, similarã celei din Delta Dunãrii
(unde nu apare însã Calamagrostis
canescens).
Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Salix cinerea. Specii caracte-
ristice: Salix cinerea, Calamagrostis
canescens, Frangula alnus, Spiraea
salicifolia, Evonymus nanus. Alte specii
importante: Lysimachia vulgaris, Solanum
dulcamara, Ribes nigrum, Lycopus euro-
paeus, Lythrum salicaria, Galium palustre,
Dryopteris filix-mas, Viburnum opulus,
Scirpus sylvaticus, Polemonium caeru- leum,
Padus racemosa, Equisetum sylva- ticum,
Angelica sylvestris, Alnus incana, Ranunculus
repens, Aconitum toxicum, Thalictrum
aquilegifolium, Impatines noli- tangere, Iris
pseudacorus, Telekia spe- ciosa, Betula
pubescens, Viburnum opulus, Juniperus
communis, Lonicera nigra, Deschampsia
caespitosa, Poa trivialis, Filipendula ulmaria,
Urtica dioica, Ajuga reptans, Myosotis
palustris, Lathyrus pratensis.
Valoare conservativã: mare, habitatul
include specii relictare (Spiraea salicifolia,
Evonymus nanus, Polemonium caeruleum).
 Tufãriº de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens

Literaturã selectivã: Raþiu Fl. 1968; Asociaþii vegetale: Salici cinereae –

Dobrescu 1981; Lupaºcu Angela 1999; Sphagnetum recurvi (Zólyomi 1931) Soó
1954.
Gergely et al. 1989; Karácsonyi 1980;
Ularu et Parascan 1970; Dihoru 1975;
Dihoru
1965; Raþiu et al. 1984; Sãmãrghiþan
2001; Aniþei Liliana, 2001; Sanda et al
1980.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

R4420
Tufãriºuri de zãlog (Salix
cinerea) cu muºchi de turbã

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 44.9 Alder, willow, oak, aspen,
swamp wood
CORINE: 44.92(2)-1 Sphagnum willow scrub
PAL.HAB 1999: 44.92(2)-1 Sphagnum
willow scrub
EUNIS: F9.22 Sphagnum willow-carrs
Rãspândire: intrazonal, în depresiuni
intramontane în Carpaþii Orientali ºi
Meridionali (Câmpia Nirului, Siriu,
terasa râului Sadu, Voºlobeni), în etajul
nemoral.
Suprafeþe: reduse, total < 10 ha.
Staþiuni: Altitudine 500–800 m. Climã:
T = 8,0–6,50C, P = 800–900 mm.
Relief:
depresiuni pe vãi montane. Roci:
diferite
ºisturi, gresii calcaroase de Siriu. Soluri:
turboase, acide, mlaºtini eu-mezotrofe.
Eriophorum gracile, Chamaenerion dodo- nei,
Equisetum fluviatile, diverse ferigi. Stratul
muscinal este bine dezvoltat canti- tativ,
speciile de Sphagnum formând
„cuiburi”, cu tendinþã de extindere ºi
mare diversitate taxonomicã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Salix cinerea. Specii caracteristice: Salix
cinerea, Sphagnum squarrosum. Alte specii
importante: Dryopteris carthu- siana,
Thelypteris palustris, Peucedanum palustre,
Poa palustris, Carex pseudo- cyperus,
Sphagnum fallax, Sphagnum flexuosum,
Leptodyctium riparium, Sphagnum
warnstorfii, Amblystegium juratzkanum,
Brachythecium rutabulum, Plagiothecium
ruthei, Mnium undulatum, Listera ovata,
Ophioglossum vulgatum, Athyrium filix-femina,
Lysimachia nummu- laria, Calamagrostis
canescens, Salix triandra, Salix fragilis,
Populus tremula, Carex elongata, Galium
palustre, Myosotis palustris, Picea abies, Poa
trivialis, Moli- nia caerulea, Eriophorum
gracile, Cha- maenerion dodonei, Equisetum
fluviatile.
Valoare conservativã: moderatã, areale
restrânse.
Literaturã selectivã: Karácsonyi 1992;
Dihoru 1975; Drãgulescu 1995; Raþiu
Fl.
1968; Coldea 1991.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
Structura: Fitocenoza este edificatã de
Salix cinerea ºi Calamagrostis canescens dar
este individualizatã de prezenþa spe-
ciilor de Sphagnum (S. squarrosum, S. fle-
xuosum). Majoritatea speciilor sunt higro-
file, mezoterme, acidofile. Acoperirea
aso- ciaþiei, de 90%, dã un aspect
compact, cu o structurã bine
diferenþiatã vertical ºi orizontal. În
stratul arbustiv mai sunt prezente ºi
Salix triandra, Salix fragilis, Populus
tremula, Picea abies. Înãlþimea stratului
este de 2–3 m. În stratul ierbu- rilor sunt
dominante, alãturi de edificator, Carex
elongata, Galium palustre, Myosotis palustris,
Poa trivialis, Molinia caerulea,
Rãspândire: intrazonal, de-a lungul apelor
în Nordul þãrii (Oaº), Câmpia Românã
(Neajlov), Delta Dunãrii.
Suprafeþe: 10–100 ha.
Staþiuni: Altitudine 10–400 m. Climã:
T = 11,0–8,50C, P = 550–750 mm.
Relief:
în câmpie, pe canale naturale sau
sãpate, în lunca unor râuri sau Delta
Dunãrii. Roci: sedimentare, loessuri
acoperite de nisipuri ºi argile. Soluri:
protosoluri alu- viale, soluri aluviale cu
apa freaticã, frecvent pânã la suprafaþã.
Structura: Fitocenoza se diferenþiazã ca
insule de 100–200 mp în perimetrul
vege- taþiei ierboase, de-a lungul
canalelor, pânã la suprafaþa apei.
Speciile componente sunt higrofite-
mezohigrofite, mezoterme
ºi moderat acidofile. Stratul arbuºtilor
este edificat de Salix cinerea, alãturi de
care se pot dezvolta, cu excepþia
deltei, Prunus spinosa, Crataegus monogyna,
Crataegus rhipidophylla, Cornus sanguinea.
Prin desecarea terenurilor, tendinþa
acestui strat este de a evolua spre
asociaþia Rubo caesii – Prunetum spinosae,
cu o compoziþie a speciilor mult mai
adaptatã la uscãciune. Înãlþimea
stratului este de 3–3,5 m, iar acoperirea
ajunge la 80–90%, cu un desiº greu de
pãtruns al tufelor. Compoziþia stratului
ierburilor este foarte diversã, dupã loc,
cu înãlþime mare a stra-

R4421
Tufãriºuri de zãlog (Salix
cinerea) cu mur (Rubus caesius)
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 44.921
PAL.HAB 1999: (44.921 Grey willow scrub)
EUNIS: F9.21 Grey willow carrs
Asociaþii vegetale: Rubo caesii – Salicetum
cinereae Raþiu et Gergely 1979 Syn.: Rubi –
Salicetum cinereae Somsak 1963, Alno – Sali-
cetum cinereae (Kobenza 1950) Pass. 1956.
caracteristice: Salix cinerea, Rubus
caesius, Symphytum officinale, Humulus
lupulus, Thalictrum lucidum. Alte specii
importante: Veronica longifolia, Solanum
dulcamara, Filipendula ulmaria, Prunus
spinosa, Lysimachia vulgaris, Lythrum sali-
caria, Angelica sylvestris, Ranunculus
repens, Phragmites australis, Thelypteris
palustris, Crataegus monogyna, Cra- taegus
rhipidophylla, Cornus sanguinea, Berula
erecta, Carex riparia, Carex acuti- formis,
Carex contigua, Galium mollugo,
Hydrocharis morsus-ranae, Stratiotes
aloides, Ceratophyllum demersum, Rori- ppa
amphibia.
Valoare conservativã: redusã.
Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely
1979; Paucã-Comãnescu et al. 2004;
Popescu et al. 1997.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
R4422
Tufãriºuri danubiene de cãtinã
roºie (Tamarix ramosissima)
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: !44.8 Southern riparian galleries
tului superior 0,8–1,5 (3–4 m). Prezenþã ºi
abundenþã mare au Rubus caesius, Fili-
pendula ulmaria, Angelica sylvestris la
limita altitudinalã superioarã ºi
Phragmites australis, Berula erecta, Carex
riparia, Carex acutiformis, Carex contigua,
Galium mollugo la altitudinea inferioarã.
Varianta deltaicã a habitatului, cuprinde
speciile de hidrofite plutitoare ºi
submerse, Hydro- charis morsus-ranae,
Stratiotes aloides, Ceratophyllum demersum,
Rorippa amphi- bia, în anii cu exces hidric.
Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Salix cinerea, Rubus caesius. Specii
Staþiuni: Altitudine 0–150 m. Climã:
T = 10–10,50C, P = 400–500 mm.
Relief:
lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare,
margi- nea canalelor, braþe moarte sau
în apro- pierea lacurilor de câmpie.
Roci: depozite aluvionare. Soluri:
aluviuni ºi aluviosoluri puþin evoluate,
sãrace, alcaline, uºor sali- nizate, cu
texturã nisipoasã ºi apa freaticã la micã
adâncime.
Structura: Fitocenoza este instalatã
primar, pionier, ºi este edificatã de
specii eurasiatice, europene dar ºi de
foarte numeroase specii cosmopolite ºi
adventive; sunt mezoterme, mezo-
higrofile; troficitate redusã sau nitrofile ºi
slab hidrofile. Este dispus pe fâºii ce se
pot extinde în lungime pe sute de metri
dar nu mai late de 20–50 m, de-a lungul
apelor, canalelor. Stratul arbustiv are o
dominanþã majorã a speciei Tamarix
ramosissima (90%), alãturi de care
sporadic participã Hippo- phaë
rhamnoides, Rosa canina, Cornus
sanguinea ºi specii de arbori, mai ales
and thickets
CORINE: 44.813 Tamarisk thickets
PAL.HAB 1999: 44.8141 Western Pontic
tamarisk stands
EUNIS: F9.3141 Pontic tamarisk stands
Asociaþii vegetale: Calamagrostio –
Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru
(1962) 1963.
 Populus alba. Acoperirea stratului creºte
Rãspândire: Câmpia Olteniei, Câmpia de la 50% la 90% ºi 100%, odatã cu vârsta
Românã, Delta Dunãrii, litoralul mãrii asociaþiei ºi cu gradul de folosinþã
Negre, Câmpia Siretului, Pod. antro- picã a terenului. Cele de vârstã
Covurluiului, Lunca Buzãului, intrazonal, avansatã (25–30 ani) pot ajunge la
de-a lungul râurilor, pe aluviuni. densitãþi mari, ce formeazã desiºuri de
nepãtruns. Înãlþimea stratului este de
Suprafeþe: > 1000 ha. asemenea influenþatã de antropizare,
acolo unde este periodic recoltat lemnul
fiind de 0,5 m–1 m, în timp ce în
fitocenozele sub protecþie (ne tãiate)
sunt în medie de 4,5 m ºi pot ajunge la
6–6,5 m. Productivitatea este de 6–9 t /
ha/ an, cu o biomasã ce poate ajunge în
mod excepþional la 197 t / ha, tufele
variind între 273–16 kg, în condiþii
protejate. În condiþiile fitocenozelor
nepro- tejate împotriva tãierilor,
biomasa este de 14–18 kg / ha. Stratul
ierburilor este extrem de redus sub
desiºul arbuºtilor, Urtica dioica fiind cea
mai abundent dezvoltatã, iar în
tufãriºurile rare, acope- rirea poate fi
de 70–80%, cu dominanþã
 Tufãriº de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima)
mare a gramineelor – Cynodon dactylon,
Agrostis stolonifera ºi Elymus repens. De
remarcat este faptul cã, pe râurile
interioare, Calamagrostis epigeios este
totdeauna prezentã, de obicei ºi
abundentã, dar în lunca Dunãrii ºi în
Delta Dunãrii specia apare numai uneori
ºi cu participare redusã în componenþa
stratului ierburilor. Înãlþimea stratului
ierburilor ajunge curent la 50 cm, dar
unele exemplare se ridicã la 1,5 m
(Althea officinalis). Diversitatea stratului
ierbos este foarte mare ºi variabilã de la
un an la altul; cu excepþia gramineelor
amintite; se întâlnesc constant, Mentha
longifolia, Lappula squarrosa, Solanum
dulcamara, Polygonum aviculare, Stellaria
palustris, Althea officinalis.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Tamarix ramosissima. Specii caracteristice:
Tamarix ramosissima, Calamagrostis
epigeios. Alte specii importante: Agrostis
stolonifera, Cynodon dactylon, Potentilla
reptans, Calystegia sepium, Trifolium
fragiferum, Lotus tenuis, Melilotus offici-
nalis, Cynanchum acutum, Cornus sangui- nea,
Hippophaë rhamnoides, Rhamnus cathartica,
Rosa canina, Populus alba, Elymus repens,
Althea officinalis, Mentha longifolia, Lappula
squarrosa, Solanum dulcamara, Polygonum
aviculare, Stella- ria palustris.
Valoare conservativã: mare, habitate
protejate Emerald; încã bine
reprezentate în þarã.
Literaturã selectivã: Simon et Dihoru
1963; Paucã-Comãnescu et al 1997.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

R4423
Tufãriºuri de salcâm pitic
(Amorpha fruticosa)
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB 1999: –
EUNIS: F9.1 Riverine scrub
Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae
Malcuit 1929; subas. amorphosum fruticosae
Borza 1954.
Rãspândire: intrazonal, de-a lungul
Dunãrii pânã în Deltã ºi, în extindere
inva- zivã, de-a lungul râurilor ºi
pâraielor din Câmpia Românã, Oltenia,
Transilvania, alãturi ºi apoi în locul lui
Salix triandra.
Suprafeþe: > 50 ha, fragmentarã pe
200–400 mp.
Staþiuni: Altitudine 20–500 m. Climã:
T = 10,6–7,50C, P = 500–800 mm.
Relief:
vãi largi, terase inferioare, sau chiar
albia minorã a pâraielor, cu ape
temporare, din câmpie. Soluri:
aluviosoluri, protosol alu- vionar, cu
umiditate excesivã dar suportã
ºi perioade de umiditate scãzutã; trofi-
citate variabilã, în raport cu depunerile
apelor mari.
Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt
mai ales eurasiatice, cu heterogenitate
mare iar elementul adventiv imprimã un
nou conþinut fitogeografic. Ecologic,
dominã specii higrofile, mezoterme eu-
mezotrofe. Stratul arbuºtilor este
dominat de Amorpha fruticosa, dar
codominante rãmân speciile asociaþiei
pe care o înlocuieºte, Salix triandra,
Salix purpurea. Stratul are înãlþime
variabilã (1–3 m, excepþional
6 m) ºi acoperire de 60–70%. Stratul
ierburilor ºi subarbuºtilor este alcãtuit
din Rubus caesius, Stachys sylvatica, Sapo-
naria officinalis, Polygonum lapathifolium,
Lithrum salicaria, Cucubalus baccifer, cu
bogãþie mare de specii însoþitoare, ca
mai în toate cenozele de lunci.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Amorpha fruticosa, Salix triandra, Salix
purpurea. Specii caracteristice: Amorpha
fruticosa. Alte specii importante: Rubus
caesius, Stachys sylvatica, Saponaria offi- cinalis,
Polygonum lapathifolium, Lithrum salicaria,
Cucubalus baccifer, Symphytum officinale,
Cirsium arvense.
Valoare conservativã: redusã, chiar nega-
tivã fiind un stadiu invaziv.
Literaturã selectivã: Csürös et al. 1968;
Roman N. 1974.
Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.
281
2.5. MLAºTINI ºI TERENURI ÎNMLúTINATE (5)

2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51)

substanþe minerale (3–5%) ºi o reacþie

R5101 puternic acidã (pH = 4,2–5).
Turbãrii sud-est carpatice, mezo-
oligotrofe, acide cu Eriophorum
vaginatum ºi Sphagnum
recurvum

Corespondenþe:
NATURA 2000: *7110 Active raised bogs
EMERALD: !51.1 Near-natural raised bogs
CORINE: 51.11 Bog hummocks, ridges
and lawns
PAL.HAB 1999: 51.11 Bog hummocks,
ridges and lawns
EUNIS: D1.1 Raised bogs
Asociaþii vegetale: Eriophoro vaginati –
Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (Syn.:
Eriophoro-Sphagnetum auct. roman).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

Rodnei (Puzdra Mare, Puzdra Micã,
Piciorul Galaþiului, Cãldarea Galaþiu –
Izvorul Fântânii), Munþii Harghitei,
Bodoc, Comandãu, Neagra Broºtenilor,
Muntele Siriu, Lacul Negru (jud.
Vrancea). Carpaþii Meridionali: Munþii
Parâng, Munþii Þarcu- Godeanu, Munþii
Retezat, Valea Sadului. Carpaþii
Occidentali: Blãjoaia, Stâna de Vale,
Lacul Frumos – Mosoroasa; în regiunea
montanã ºi în etajul subalpin.

Suprafeþe: zeci de ha, în porþiunile

centrale ale turbãriilor carpatice (de
ordinul 500 ha).

Staþiuni: Altitudini: 950–2050 m.

Clima: T = 5,5– -3,50C; P = 950–1400
mm. Relief:
terenuri plane, în porþiunile marginale
mai umede ale turbãriilor. Substrat:
turbã de 1–3 m. Soluri: histosoluri bogate
în mate- rie organicã (95–97%), puþine
Structura: Sunt raportate acestui
habitat mezo-oligotrof, fitocenozele
acidofile reali- zate de Eriophorum
vaginatum împreunã cu diverse specii de
Sphagnum: Sphagnum fallax ºi Sphagnum
magellanicum. Stratul arborescent, în care
menþionãm prezenþa, în unele
staþiuni, a speciei Pinus mugo. Stratul
ierbos: caracterul de mezo-oligo-
trofie al grupãrii este dat de prezenþa
în structura cenozelor a unor specii
caracte- ristice ordinului Caricetalia
nigrae. Fitoce- nozele etajului montan,
mai bogate în specii oligotrofe au fost
grupate în subasociaþia typicum Coldea
1989, iar cele din etajul subalpin ºi
alpin, caracterizate prin pre- zenþa
speciilor diferenþiale: Carex nigra ssp.
dacica, Plantago gentianoides ºi Sphagnum
subsecundum au fost raportate subaso-
ciaþiei Caricetum dacicae Coldea 1989.
Aceastã subasociaþie face legãtura
între fitocenozele turbicole mezotrofe
ale aso- ciaþiei Carici dacicum –
Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al.
1972 ºi grupã- rile alianþei Caricion
nigrae. Stratul muºchi- lor este foarte bine
reprezentat, menþionãm: Polytrichum
strictum, Sphagnum mage- llanicum,
Sphagnum angustifolium, Aula- comnium
palustre, Sphagnum capillifolium.

Valoare conservativã: foarte mare, habi-

tat prioritar.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Eriophorum vaginatum, Sphagnum fallax.
Specii caracteristice: Sphagnum fallax,
Sphagnum subsecundum, Sphagnum fuscum,
Pinus mugo. Alte specii importante: Carex
nigra ssp. dacica, Plantago gentia- noides,
Carex pauciflora, Andromeda polifolia,
Drosera rotundifolia, Empetrum nigrum,
Oxycoccus palustris, Sphagnum rubellum,
Oxycoccus microcarpus, Carex
 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5)
Drosera rotundifolia în turbãrie oligotrofã acidã
echinata, Carex canescens, Carex rostrata, Luzula
sudetica, Juncus filiformis.
Literaturã selectivã: Borza 1934; ªtefureac
1969; Boºcaiu 1971; Boºcaiu et al.
1972; Pop I. et al. 1986; Raþiu O.
1965; Dihoru 1975; Lungu L. 1977;
Danciu et Kovács
A. 1979; Drãgulescu 1995; Sârbu I. et al.
1997; Coldea et Plãmadã 1989; Coldea
1990, 1991; Coldea et al. 1997; Sanda
et al. 1997, 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R5102
Turbãrii sud-est carpatice, oligo-
trofe cu Sphagnum
magellanicum
Corespondenþe:
NATURA 2000: *7110 Active raised bogs
EMERALD: !51.1 Near-natural raised bogs
CORINE: 51.11 Bog hummocks, ridges
and lawns
28
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Gutâi, Munþii Bistriþei, mlaºtina
Izvoarele, Harghita, Bodoc, molhaºul
Cãpãþâna, Lunca Neagra-Broºtenilor,
Comandãu, Luci, Poiana Stampei,
Mohoº, Munþii Vrancei. Carpaþii
Occidentali: Munþii Apuseni: Gilãu, Bihor,
Izbucul Mare; în regiunea montanã.
Suprafeþe: zeci de ha în porþiunile
centrale ale turbãriilor carpatice (circa
1.400 ha).
Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m.
Clima: T = 5,5–2,00C; P = 950–1300
mm. Relief:
terenuri plane. Substrat: turbã de 3–6
m, cu conþinut foarte ridicat în materie
organicã
(98,5%), conþinut redus de substanþe mine-
PAL.HAB 1999: 51.11 Bog hummocks,
ridges and lawns
EUNIS: D1.1 Raised bogs
Asociaþii vegetale: Sphagnetum magellanici
(Malcuit 1929) Kästner et Flösner 1933
(Syn.: Eriophoro vaginati – Sphagnetum Pop
et al. 1968).
 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5)

rale (1–1,5%) ºi o reacþie puternic prezente în habitat: Andromeda polifolia,

acidã (pH = 4,5–4,8). Soluri: Drosera rotundifolia, Empetrum nigrum. Din
histosoluri. cauza condiþiilor ecologice extreme,
structura asociaþiei se caracte- rizeazã
Structura: Stratul arborilor – în care prin prezenþa speciilor mezotrofe
menþio- nãm prezenþa, în unele caracteristice clasei Scheuchzerio – Cari-
staþiuni, a speciei Pinus sylvestris. cetea nigrae. Stratul muºchilor este foarte
Stratul ierbos ajunge pânã la 30 cm, bine reprezentat. Habitatul oligotrof
menþionãm urmãtoarele specii rare este edificat de Sphagnum magellanicum
ºi Sphagnum fuscum. Spre deosebire de
habitatele din Europa centralã, cele
descrise din România sunt caracterizate Coldea et al. 1997; Sanda et al. 1997,
prin prezenþa speciei Sphagnum fuscum. 2001; Sanda 2002.
Spre deosebire de cenozele din
Germania, care sunt caracterizate prin Redactat: Simona Mihãilescu.
prezenþa spe- ciilor Sphagnum rubellum ºi
Sphagnum papillosum, inexistente în Carpaþii
României, grupãrile cu Sphagnum
magellanicum din mlaºtinile oligotrofe ale
etajului montan carpatic au fost
încadrate în subasociaþia sphagnetosum
fusci Dierssen 1977.

Valoare conservativã: foarte mare, habi-

tat prioritar.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Shagnum magellanicum, Sphagnum fuscum.
Specii caracteristice: Sphagnum fuscum,
Sphagnum fallax, Pinus sylvestris. Alte specii
importante: Eriophorum vagi- natum,
Polytrichum strictum, Sphagnum
angustifolium, Carex pauciflora, Aula-
comnium palustre, Oxycoccus palustris,
Sphagnum capilifolium, Sphagnum rubellum,
Oxycoccus microcarpus, Carex echinata.

Literaturã selectivã: Raþiu O. et

Moldovan 1972; Lungu 1977; Danciu et
Kovács A. 1979; Pop I. et al. 1987;
Coldea et Plãmadã 1989; Coldea 1991;
Mlaºtinã oligotrofã cu Sphagnum recurvum

28
 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5)

Mlaºtinã oligotrofã cu Eriophorum vaginatum

28
 R5301 acutiformis,
Comunitãþi palustre cu C. riparia, Phalaris arundinacea, Stachys
Glyceria fluitans, Catabrosa
aquatica ºi Leersia oryzoides

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 53.16 Reed canary grass
(Phalaris arundinacea) beds
PAL.HAB: 53.16 Reed canary grass beds
EUNIS: C3.26 Phalaris arundinacea beds
Asociaþii vegetale: Glycerietum fluitantis
Eggler 1933, Catabrosetum aquaticae Rübel
1912, Phalaridetum arundinaceae (W. Koch)
Libbert 1931.

Rãspândire: Zona de câmpie ºi colinarã

din Transilvania, Banat, Muntenia,
Moldova, Dobrogea ºi Delta Dunãrii.

Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse

(100-500 m2) în microdepresiuni,
crovuri, malul apelor, acolo unde apa
este în exces tot timpul anului.

Staþiuni: Altitudine: 100–900 m. Clima:

T = 10,5–60C; P = 350–700. Relief:
terenuri plane ºi locuri foarte slab încli-
nate, însorite. Substrat: depozite
aluviale, nisipuri, pietriºuri. Soluri:
aluviosoluri, gleiosoluri.

Structura: Speciile dominante, înalte de

80–110 cm, realizeazã o acoperire de
70–85%. La realizarea etajului superior
parti- cipã speciile: Glyceria fluitans, G.
plicata, Leersia oryzoides, Phragmites
australis, Iris pseudacorus, Schoenoplectus
lacustris, Oenanthe aquatica, Carex
 2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53)
palustris, Lythrum salicaria, Typha latifolia,
T. angustifolia, Juncus effusus, Rumex
crispus. Etajul mijlociu este, de
asemenea, bine reprezentat de
speciile: Catabrosa aquatica, Berula
erecta, Sparganium neglectum, Alisma
plantago-aquatica, Mentha aquatica,
Veronica anagalis- aquatica, Eleocharis
palustris, Agrostis stolonifera, Bidens
tripartipa. Prezenþa unor specii de talie
micã duce la constituirea unui etaj
inferior, uneori bine reprezentat de
speciile: Galium palustre, Ranunculus
repens, Potentilla reptans, Lysimachia
nummularia, Trifolium repens, Lemna
minor, L. trisulca etc.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii
edificatoare: Glyceria fluitans, Phalaris
R5302
Comunitãþi danubiene mezo-
higrofile cu Eleocharis palustris
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 22.31 Euro-Siberian perennial
amphibious communities
CORINE: 53.14A Common spikerrush
(Eleocharis palustris) beds
PAL.HAB: 53.14A Common spikerrush beds
EUNIS: C3.511 Freshwater dwarf
(Eleocharis) communities
Asociaþii vegetale: Eleocharitetum palustris
Schennicov 1919.
Rãspândire: Luncile râurilor, periodic
inundate, microdepresiuni unde apa
bãlteºte tot timpul anului, în zona de
câmpie din Transilvania, Banat, Oltenia,
Muntenia, Moldova, Dobrogea ºi Delta
Dunãrii.
Suprafeþe: De la 50 m2 pânã la 2–3 ha în
lunca ºi Delta Dunãrii.
Staþiuni: Altitudine: 5–600 m. Clima:
T = 11–70C; P = 350–700 mm. Relief:
teren plan. Substrat: depozite aluviale.
Soluri: nisipuri ºi luturi aluvionare,
arundinacea, Catabrosa aquatica, Leersia
oryzoides. Specii caracteristice: Glyceria
fluitans,
G. plicata, Leersia oryzoides, Catabrosa
aquatica, Phalaris arundinacea. Alte specii
importante: Alisma plantago-aquatica,
Phragmites australis, Mentha aquatica,
Veronica beccabunga, Lycopus euro- paeus,
Eleocharis palustris, Schoeno- plectus
tabernaemontani, Poa palustris, Stachys
palustris, Sparganium erectum ssp. neglectum,
Leersia oryzoides, Berula erecta, Lycopus
europaeus, Juncus articulatus, Galium
palustre, Ranunculus flammula, Carex
vulpina, Ranunculus repens.
Literaturã selectivã: Coldea 1971;
Dobrescu 1981; Gergely, Raþiu 1973;
Nedelcu 1972; Sanda, Popescu 1973;
ªtefan 1995.
Redactat: A. Popescu.
luvosoluri.
Structura: Specia caracteristicã este de
talie mijlocie ºi realizeazã, de regulã,
etajul mijlociu al fitocenozelor, împreunã
cu nume- roase alte plante cum sunt:
Equisetum palustre, Galium palustre,
Lysimachia nummularia, Alisma plantago-
aquatica, Myosotis scorpioides, Carex hirta,
Alopecurus aequalis, Ranunculus scele- ratus.
Etajul superior al vegetaþiei este realizat
de specii de talie mare cum sunt:
Phalaris arundinacea, Carex riparia,
Oenanthe silaifolia, Phragmites australis,
Lythrum salicaria, Poa trivialis, Glyceria
fluitans, G. plicata, Butomus umbellatus,
Bolboschoenus maritimus, Alopecurus
pratensis. Dintre plantele scunde, care parti-
cipã în cadrul etajului inferior, menþionãm:
Potentilla reptans, Ranunculus repens,
Medicago lupulina, Trifolium repens,
T. fragiferum.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Eleocharis palustris, Bolboschoenus mari-
timus. Specii caracteristice: Eleocharis
palustris. Alte specii importante: Carex
riparia, C. vulpina, Phalaris arundinacea,
Oenanthe silaifolia, Berula erecta, Potentilla
reptans, Phragmites australis, Typha
angustifolia, Rumex hydrolapathum,
Veronica beccabunga, Mentha aquatica. În
perioadele secetoase, când terenurile
se zvântã, în compoziþia fitocenozelor
apar în cantitate mare Agrostis
stolonifera, Poa palustris, Phleum
pratense, Galium palustre, Scutellaria
galericulata, Lycopus europaeus, Alisma
plantago-aquatica,
A. lanceolatum, Lythrum salicaria, Myosotis
scorpioides, Lysimachia nummularia, Alo-
pecurus aequalis precum ºi alte specii
caracteristice ordinului Agrostion stolo-
niferae, plante care indicã evoluþia
acestor fitocenoze în cazul în care apa
în exces dispare.
Literaturã selectivã: Grigore 1971;
nele cu apã permanentã), Moldova
(bazinul Baºeului), Delta Dunãrii.
Suprafeþe: De la 500 m2 la 1–2 ha în
Delta Dunãrii.
Staþiuni: Altitudine: 5–250 m. Clima:
T = 11–9,50C; P = 350–600 mm. Relief:
microdepresiuni, bazine acvatice
perma- nente. Substrat: depozite
aluviale. Soluri: luvosoluri, gleiosoluri.
Structura: Speciile dominante sunt plante
de talie mare (circa 1 m înãlþime) care
reali- zeazã o acoperire de 70–80%.
Principalele plante componenete ale
etajului superior sunt: Oenanthe aquatica,
Typha angusti- folia, Schoenoplectus
lacustris, Bolbo- schoenus maritimus,
Stachys palustris. Etajul mijlociu este
format din puþine specii
ºi cu densitate redusã, dintre care mai
frecvente sunt: Rorippa amphibia, Sparga-
nium erectum, Galium palustre, Lycopus
europaeus, Alisma plantago-aquatica, Mentha
aquatica, Eleocharis palustris, Carex vulpina.
Mititelu 1973; Nedelcu 1972, 1973;
Popescu et al.
1971; Sârbu 1978.
Redactat: A. Popescu.
R5303
Comunitãþi danubiene cu Oenanthe
aquatica ºi Rorippa amphibia
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 53.146 Water Oenanthe-Rorippa
communites
PAL.HAB: 53.146 Water drapword-great
yelloweress communites
EUNIS: C3.246 Water drapword-great
yelloweress communites
Asociaþii vegetale: Oenantho-Rorippetum
Lohmeyer 1950.
Rãspândire: Câmpia Criºurilor, interfluviul
Timiº – Bega, Câmpia Românã (în bazi-
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Oenanthe aquatica, Rorippa amphibia,
Bolboschoenus maritimus. Specii caracte-
ristice: Oenanthe aquatica, Rorippa amphi- bia. Alte
specii importante: Schoenoplectus lacustris,
Typha angustifolia, Glyceria maxima,
Sparganium erectum, Bolbo- schoenus
maritimus, Phragmites austra- lis, Galium
palustre, Lycopus europaeus, Alisma plantago-
aquatica, Stachys palustris, Eleocharis
palustris, Lythrum salicaria, Agrostis
stolonifera, Polygo- num amphibium.
Literaturã selectivã: Grigore 1971; Mihai
1971; Pop 1968; Popescu et al. 1984;
Sanda, Popescu, Stancu 2001; ªtefan et
al., 1995.
Redactat: A. Popescu.

R5304
Comunitãþi danubiene cu
Sparganium erectum, Berula
erecta ºi Sium latifolium
Corespondenþe:
NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic
lakes with Magnopotamition or Hydrocharition –
type vegetation
EMERALD: –
CORINE: 53.143 Erect bur-reed (Sparganium
erectum) communities
PAL.HAB: 53.143 Erect bur-reed commu-
nities
EUNIS: C3.243 Erect bur-reed communities
Asociaþii vegetale: Sparganietum erecti Roll
1938, Mentho aquaticae-Beruletum erecti
(Nedelcu 1971) Sanda et Popescu 2001.
Rãspândire: Banat în luncile râurilor,
Câmpia Munteniei, Lunca ºi Delta
Dunãrii.
Suprafeþe: Ocupã terenuri restrânse de
taþiei, cu densitate ºi acoperire mare.
Etajul inferior este slab reprezentat,
speciile semnalate sunt: Galium palustre,
Scu- tellaria galericulata, Agrostis stolonifera,
Lysimachia nummularia.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Sparganium erectum, Berula erecta,
Mentha aquatica, Sium latifolium. Specii
caracteristice: Sparganium erectum,
Berula erecta, Glyceria fluitans, Mentha
aquatica. Alte specii importante: Epilobium
hirsutum, E. parviflorum, Myosotis scorpioi- des,
Veronica beccabunga, Nasturtium officinale,
Galium palustre, Lycopus euro- paeus, Alisma
plantago-aquatica, Stachys palustris, Iris
pseudodacorus.
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;
Gehu, Roman, Blanchard 1994;
Popescu, Sanda, Doltu, Nedelcu 1984;
Sanda, Popescu, Stancu 2001.
200 m pânã la 8.000 m, în regiunile
menþio- nate.
Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Clima:
T = 11–10,50C; P = 350–700 mm.
Relief: teren plan sau foarte uºor
înclinat. Substrat: depozite aluviale ºi
sapropelice.
Structura: Fitocenozele de Sparganium
erectum se dezvoltã la marginea bazinelor
acvatice, acolo unde apa nu depãºeºte
25–40 cm. Specia dominantã este Sparga-
nium erectum care acoperã terenul în
proporþie de 75–80%. Densitatea mare a
speciei dominante limiteazã instalarea
altor specii palustre, dintre care au fost
identifi- cate: Sium latifolium, Berula
erecta, Oenanthe aquatica, Bolboschoenus mari-
timus, Lycopus europaeus, Alisma plantago
aquatica, Stachys palustris, Iris pseuda- corus,
Ranunculus lingua, Lythrum sali- caria,
Myosotis scorpioides, Solanum dulcamara,
Polygonum amphibium. Toate acestea
realizeazã etajul superior al vege-
Redactat: A. Popescu.
R5305
Comunitãþi danubiene cu
Typha angustifolia ºi T. latifolia
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 22.31 Euro-Siberian perennial
amphibians communities
CORINE: 53.13 Reedmace (Typha) beds
PAL.HAB: 53.13 Reedmace beds
EUNIS: C3.231/232 Typha latifolia/T.
angustifolia beds
Asociaþii vegetale: Typhetum angustifoliae
Piggnati 1953, Typhetum latifoliae G. Lang.
1973.
Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii, râurile
interioare din toatã þara. Ocupã ape cu
adâncime micã (0,5–0,8 m) fiind
cantonate la marginea bazinelor
acvatice, în lungul braþelor colmatate
sau a cana- lelor de drenaj cu apã
permanentã.

Suprafeþe: 500 ha. Altitudine: 0–250

m. Clima: T = 10,5–9,50C; P = 350–600
mm.
Substrat: depozite aluviale. Soluri:
aluvio- soluri argiloase uneori bogate în
sãruri (uºor salinizate) ºi cu reacþie
neutrã, uºor alca- linã (pH = 6,8–7,2).

Structura: Fitocenozele sunt edificate

de Typha angustifolia, T. latifolia însoþite
de Schoenoplectus lacustris, Glyceria maxima,
Oenanthe aquatica, Sparganium erectum, Iris
pseudacorus, Butomus umbellatus, Alisma
plantago-aquatica. Dintre speciile hidrofile
natante sau submerse, pãtrund în
pãpuriºuri urmãtoarele: Lemna minor,
Spirodela polyrhiza, Marsilea quadrifolia,
Myriophyllum spicatum, Ceratophyllum
demersum, Vallisneria spiralis, Najas
marina.

Valoare conservativã: redusã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Typha angustifolia, T. latifolia, Schoeno-
plectus lacustris, Glyceria maxima. Specii
caracteristice: Typha angustifolia, T. lati-
folia. Alte specii importante:
Phragmites australis, Lythrum salicaria,
Carex acuti- formis, C. riparia,
Bolboschoenus mariti- mus, Lysimachia
vulgaris, Symphytum officinale, Myosotis
scorpioides, Solanum dulcamara, Polygonum
hydropiper, Epilo- bium hirsutum, Galium
palustre, Lycopus europaeus, Alisma
plantago-aquatica, Mentha aquatica, Stachys
palustris, Rumex hydrolapathum, Ranunculus
lingua.

Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966; Pop

1962; Popescu et al. 1984; ªtefan
1995.

Redactat: A. Popescu.
 Comunitate danubianã cu Thypha latifolia
laxmannii ºi Epilobium hirsutum
R5306
Comunitãþi danubiene cu Typha
 Corespondenþe: bium hirsutum. Specii caracteristice: Typha
NATURA 2000: – laxmannii, Typha angustifolia. Alte specii
EMERALD: 22.31 Euro-Siberian perennial importante: Ceratophyllum demersus,
amphibous communities
Myriophyllum spicatum, Phalaris arundi-
CORINE: 53.13 Reedmace Typha beds
PAL.HAB: 53.133 Laxmann’s reedmace nacea, Oenanthe aquatica, Bolboschoenus
beds EUNIS: – maritimus, Beckmannia eruciformis, Juncus
Asociaþii vegetale: Typhetum laxmannii gerardi, Agrostis pontica, Galium palustre,
Nedelcu 1967. Alisma plantago-aquatica, Eleocharis
palustris, Lythrum salicaria, Myosotis
scorpioides.
Rãspândire: Câmpia Românã, Dobrogea,
Moldova. Literaturã selectivã: Coldea et al.,
1997; Nedelcu 1967; Popescu et al.
Suprafeþe: 50–60 ha. 1984, 1997.

Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Clima: Redactat: A. Popescu.

T = 10,5–9,50C; P = 550–600 mm.
Relief:
ºanþuri, canale, crovuri cu apã
stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare,
R5307
puternic încãlzite în timpul verii.
Comunitãþi daco-danubiene cu
Glyceria maxima ºi
Substrat: depozite aluviale, loessoide.
Schoenoplectus palustris
Soluri: aluviosoluri argiloase cu pH
neutru pânã la foarte slab alcalin (pH =
Corespondenþe:
7,5–8).
NATURA 2000: –
EMERALD: –
Structura: Fitocenozele sunt alcãtuite din CORINE: 53.15 Reed Sweetgrass (Glyceria
Typha laxmannii cu densitatea indivizilor maxima) communites
mare, alãturi de care participã speciile PAL.HAB: 53.151 Reed Sweetgrass
caracteristice: Typha angustifolia, Oenanthe EUNIS: C3.251 Swetgrass beds
Asociaþii vegetale: Glycerietum maximae
aquatica, Rorippa amphibia, Sparganium
Hueck 1931.
erectum, Bolboschoenus maritimus,
Schoenoplectus tabernaemontani, Lycopus
europaeus, Alisma plantago-aquatica, Rãspândire: Transilvania, Banat,
Eleocharis palustris, Epilobium hirsutum,
Oltenia, Muntenia, Moldova, Dobrogea
E. parviflorum. Ocupã suprafeþe relativ
ºi Delta Dunãrii.
mici, specia caracteristicã fiind în
expansiune, cu tendinþa de a ocupa
Suprafeþe: Formeazã benzi de dimensiuni
suprafeþe din ce în ce mai mari.
variabile la periferia fitocenozelor de
stuf. În Delta Dunãrii ocupã suprafeþe
Valoare conservativã: moderatã.
de zeci de ha.
Compoziþie floristicã: Specii
edificatoare: Staþiuni: Altitudine: 2 m (în Delta
Typha laxmannii, Typha angustifolia, Epilo- Dunãrii) – 250 m (în Transilvania ºi
Moldova). Clima: T = 11–90C; P =
350–700 mm. Relief:
terenuri plane sau foarte slab înclinate.
Substrat: depozite aluviale, nisipuri, luturi.
 Soluri: aluviale nisipoase, luto-argiloase,
lãcoviºti.
Structura: Glyceria maxima prin portul sãu
înalt, de 1,5–2 m, realizeazã aproape
singurã etajul superior al vegetaþiei sau
cu participarea, în puþine exemplare, a
speciilor: Schoenoplectus lacustris, Irirs
pseudacorus, Butomus umbellatus, Typha
latifolia, Phragmites australis. În etajul
mijlociu, sunt puþine plante dintre care
menþionãm: Phalaris arundinacea, Bolbo-
schoenus maritimus, Stachys palustris,
Lycopus europaeus, Carex acutiformis,
Lythrum salicaria, Lysimachia vulgaris,
Myosotis scorpioides, Polygonum lapathi-
folium. Pe suprafaþa apei plutesc câteva
specii natante cum sunt: Nymphoides
peltata, Marsilea quadrifolia, Lemna minor,
Spirodela polyrhiza, Wolffia arrhiza etc.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Glyceria maxima, Schoenoplectus lacustris.
Specii caracteristice: Glyceria maxima.
Alte specii importante: Schoenoplectus
lacustris, Typha angustifolia, T. latifolia,
Oenanthe aquatica, Rorippa amphibia,
Sparganium erectum, Phalaris arundi- nacea,
Phragmites australis, Lycopus euro- paeus, Alisma
plantago-aquatica, Mentha aquatica, Butomus
umbellatus, Glyceria fluitans, Cicuta virosa,
Ranunculus lingua, Bolboschoenus maritimus,
Galium palustre, Stachys palustris, Rumex
hydrolapathum, Eleocharis palustris, Sium
latifolium, Poa palustris, Symphytum
officinale.
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966;
Dobrescu 1970; Gergely et Raþiu 1973;
Mititelu et Barabaº 1971; Nedelcu 1972;
Pop 1968; Popescu et Sanda 1974.
Redactat: A. Popescu.
290
R5308
Comunitãþi danubiene plutitoare
cu Phragmites australis ºi
Thelypteris palustris
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 53.111 Flooted Phragmites beds
PAL.HAB: 53.111 Flooted Phragmites beds
EUNIS: C3.211 Flooted Phragmites beds
Asociaþii vegetale: Thelypterido – Phragmi-
tetum Kuiper 1958 (Syn.: Phragmitetum
natans Borza 1960, Thelyptero – Phragmi-
tetum ªtefan et al. 1995).
Rãspândire: Lacurile din jurul Bucureºtiului,
Delta Dunãrii.
Suprafeþe: de la 500–1000 m2 în judeþul
Ilfov, pânã la 50–100 ha în Delta
Dunãrii. Insulele plutitoare au
dimensiuni de 1,5–3,5 m .
2
Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Clima:
T = 11–10,50C; P = 350–550 mm. Relief:
teren plan. Substrat: organic, din resturi
de plante ºi rizomi de stuf.
Structura: Insulele plutitoare sunt formate
din rizomi de stuf printre care s-au
acumulat substanþe organice în curs de
descompu- nere ºi aluviuni depuse în
timpul viiturilor din timpul primãverii.
Speciile care intrã în componenþa
acestor formaþiuni sunt plante de talie
mare. Stuful este dominant
ºi este singur în etajul superior
(înãlþime de peste 2,5 m). Alãturi de
acesta au mai fost notate:
Schoenoplectus lacustris, Thypha
angustifolia, T. latifolia, Glyceria maxima,
Oenanthe aquatica, Rorippa amphibia, Cicuta
virosa, Rumex hydro- lapathum, Carex elata,
Cladium mariscus, Stachys palustris,
Ranunculus lingua, Carex riparia, specii
care alcãtuiesc etajul mijlociu al
vegetaþiei. Speciile de talie micã, care
alcãtuiesc etajul inferior, sunt:
Thelypteris Nedelcu 1967;
Suprafeþe: 4.000 umbellatus, Carex
palustris, Sanda, Popescu,
ha. acutiformis. În
Scutellaria galeri- Nedelcu 1984;
fitocenozele din
culata, Polygonum ªtefan et al.
Staþiuni: cotul Dunãrii
hydropiper, Galium 1995.
Altitudine: 0– (Calafat) precum
palustre, Lycopus
200 m. Clima: T ºi în Delta
europaeus, Mentha Redactat: A.
= 10,5–9,50C; P = Dunãrii, în
aquatica. Un numãr Popescu.
350–550 mm. stufãriºuri se
relativ mare, de
Relief: intercaleazã:
plante natante microdepresiuni Cladium mariscus,
sunt cantonate de dimensiuni Acorus calamus.
R5309 Fitocenozele sunt
lângã aceste variabile din
insule plutitoare,
Comun compacte, cu
Câmpia de Sud ºi
dintre care mai itãþi indivizi viguroºi,
Vest, Delta
frecvente sunt: danubi realizând adevãrate
Dunãrii
Spirodela polyrhiza, ene cu „pãduri” în
ºi de-a lungul
Lemna minor, Phrag miniaturã.
râurilor
Salvinia natans, mites
interioare.
Marsilea quadrifolia, austra Valoare
Substrat:
Lemna trisulca, lis ºi conservativã:
depozite aluviale.
Nymphaea candida. Schoe moderatã.
Soluri:
noplec
aluviosoluri luto-
Valoare tus Compoziþie
argiloase sau
conservativã: lacust floristicã: Specii
luto-nisipoase, edifica- toare:
moderatã. ris
bogate în materii Phragmites australis,
organice ºi cu Typha angusti- folia,
Compoziþie
Corespondenþe: reacþie slab T. latifolia,
floristicã: Specii
NATURA 2000: – acidã (pH = 5,5– Schoenoplectus
edificatoare: EMERALD: 22.31 Euro-Siberian
5,8). perennial lacustris. Specii
Phragmites amphibius communities caracteristice:
australis, CORINE: 53.11 Common reed (
Structura: Phragmites
Thelypteris australis) bed
PAL.HAB: 53.113 GigantFitocenozele australis,
palustris. Specii
EUNIS: C3.21 Phragmites dominate de Schoenoplectus
caracteristice:
Asociaþii vegetale: ScirpoPhragmites lacustris. Alte
Phragmites
W. Koch 1926. australis, cu specii importante:
australis, Thelypteris
înãlþime de pânã Phalaris
palustris. Alte specii arundinacea, Bolbo-
importante: Typha la 3 m, au ca
Rãspândire: Lunca specii schoenus maritimus,
angustifolia, T. Oenanthe aquatica,
latifolia, Glyceria Dunãrii ºi a însoþitoare:
Schoeno- plectus Sium latifolium,
maxima, Oenanthe râurilor interioare
lacustris, Typha Lemna minor,
aquatica, Rorippa din câmpie, Delta Spirodela polyrhiza,
amphibia, Stachys Dunãrii. angustifolia, Gly-
Hydrocharis
palustris, Rumex ceria maxima,
morsus-ranae,
hydro- lapathum, Oenanthe aquatica,
Stachys palustris,
Ranunculus lingua, Alisma plantago-
Iris pseudacorus,
Carex elata, Carex aquatica, Mentha
Rumex
riparia. aquatica, Stachys
hydrolapathum,
palustris, Iris
Ranunculus lingua,
pseudacorus, Rumex
Literaturã Eleo- charis
hydrolapathum, palustris, Carex
selectivã: Coldea
Ranunculus riparia.
et al. 1997;
lingua, Butomus
291
 Literaturã
selectivã:
Dobrescu 1970;
Grigore 1971;
Popescu et
Sanda 1974,
1997; ªtefan
1995.

Redactat: A.
Popescu.

290
 Comunitãte danubianã cu Phragmites australis

R5310 aluviale, nisipuri, argile. Soluri: gleiosoluri,

Comunitãþi daco-danubiene cu teren plan, pante uºor înclinate,

Carex elata, C. rostrata, C. riparia depresiuni cu exces de umiditate.
ºi C. acutiformis Substrat: depozite

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 53.21 Large Carex beds
PAL.HAB: 53.21 Large Carex beds
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Caricetum elatae Koch
1926, Caricetum rostratae Rübel 1912,
Caricetum acutiformis Eggler 1933,
Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962.

Rãspândire: Zona de câmpie ºi de deal

din Transilvania, Banat, Oltenia,
Muntenia, Moldova, Delta Dunãrii.

Staþiuni: Altitudine: 10–900 m. Clima:

T = 10,5–60C; P = 350–750 mm. Relief:

29
cu reacþie slab acidã, soluri gleice cu
exces de umiditate.
Structura: Rogozurile înalte realizeazã
fitocenoze dense, acoperirea poate
atinge 95–100%, iar înãlþimea
vegetaþiei depã-
ºeºte 100 cm. Speciile care realizeazã
acest tip de vegetaþie sunt: Carex
riparia,
C. acutiformis, C. gracilis, C. elata,
C. rostrata, C. paniculata. Acestea sunt
principalele componente ale etajului
superior dar, uneori, alãturi de aceste
specii se mai gãsesc ºi: Ranunculus lingua,
Sene- cio paludosa, Peucedanum palustre,
Lythrum salicaria, Epilobium hirsutum.
Etajul inferior este alcãtuit din
numeroase specii de talie mijlocie 20–40
cm, dintre care mai reprezentative sunt:
Carex flava, Equisetum palustre, Rorippa
sylvestris, Galium palustre, Lysimachia
vulgaris, Lathyrus palustris, Eleocharis
palustris, Lycopus europaeus, Alisma
plantago- aquatica, Mentha aquatica,
Alisma lanceolatum.

Valoare conservativã: moderatã.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre, Delta
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dunãrii pe grindurile Letea, Caraorman,
Carex elata, C. rostrata, C. riparia, C. acuti- Sãrãturile, Câmpul Chiliei, în lunca
formis, C. gracilis. Specii caracteristice: Dunãrii, pe terenurile sãrãturoase ale
Carex elata, C. riparia, C. acutiformis. Alte fostelor bãlþi, precum ºi în luncile
specii importante: Phalaris arundinacea,
râurilor Jiu, Neajlov, Buzãu, Siret.
Oenanthe silaifolia, Equisetum palustre,
Galium palustre, Lysimachia vulgaris,
Scutellaria galericulata, Senecio paludosus,
Stachys palustris, Poa palustris, Lathyrus
palustris, Peucedanum palustre, Phragmi- tes
australis, Eleocharis palustris, Lycopus
europaeus, Alisma plantago-aquatica, Mentha
aquatica, Ranunculus lingua, Cicuta virosa.

Literaturã selectivã: Dobrescu 1981;

Gergely et Raþiu 1973; Grigore 1971;
Morariu 1964; Popescu et al. 1984;
Raþiu 1971.

Redactat: A. Popescu.

R5311
Comunitãþi vest-pontice cu
Phragmites australis ssp.
humilis ºi Aster tripolium

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 53.112 Dry Phragmites beds
PAL.HAB: 53.1122 Dry freshwater
Phragmi- tes beds
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Aster tripolii – Phragmi-
tetum humilis Krisch (1972) 1974.

29
 Suprafeþe: Ocupã terenuri de
dimensiuni reduse de la 300 m pânã
2
la 2–3 ha, în Deltã.
Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Clima:
T = 11–100C; P = 350–550 mm. Relief:
tere- nuri plane sau foarte uºor înclinate.
Substrat: depozite aluviale, nisipuri,
luturi. Soluri: soluri saline cu reacþie
bazicã (pH = 8–8,5).
Structura: Specia dominantã, Phragmites
asutralis ssp. humilis, alcãtuieºte etajul
superior înalt, de 1,3–1,5 mm, având
abundenþa-dominanþa mare
acoperirea de 80–95%. Alãturi de
Phragmites se mai dezvoltã:
Schoenoplectus tabernae- montani,
Butomus umbellatus, Aster tripo- lium, Stachys
palustris, Lythrum virgatum, Lycopus
exaltatus, Carex distans, toate acestea
din urmã realizând etajul mijlociu al
comunitãþii. Etajul inferior este relativ
slab dezvoltat ºi este format din plante
de talie micã cum sunt: Suaeda
R5312
Comunitãþi ponto-danubiene cu
Bidens tripartita, Echinochloa
crus- galli ºi Polygonum
hydropiper
Corespondenþe:
NATURA 2000: 3270 Rivers with muddy
banks with Chenopodium rubri pp and
Bidention vegetation
EMERALD: –
CORINE: 24.52 Euro-Siberian annual river
mud communities
PAL.HAB: 24.52. Euro-Siberian annual river
mud communities
EUNIS: C3.52 Bidens communities
Asociaþii vegetale: Bidenti-Polygonetum
hydropiperis Lohm in R. Tx 1950, Poly-
gono lapathifolio – Bidentetum Klika 1935,
Echinochloo – Polygonetum lapathifolii Soó
et Csürös 1974.
29
maritima,
S. splendens, Spergularia maritima, Aelu-
ropus littoralis, Crypsis aculeata.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Phragmites australis ssp. humilis, Aster
tripolium, Schoenoplectus tabernae-
montani. Specii caracteristice: Phragmites
australis ssp. humilis, Aster tripolium. Alte
specii importante: Juncus gerardi, Crypsis
aculeata, Butomus umbellatus, Carex
distans, Lythrum salicaria, L. virgatum,
Rorippa sylvestris, Alopecurus arundi-
ºi
naceus, Lycopus exaltatus. Prezenþa a
numeroase specii halofile, cum sunt:
Suaeda maritima, S. splendens, Spergu- laria
maritima, Aeluropus littoralis, indicã o
sãrãturare medie a solului unde se
dezvoltã fitocenozele de stuf pitic.
Literaturã selectivã: Coldea 1997;
Sanda, Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.
Rãspândire: Malul bazinelor acvatice cu
acumulãri de material organic, în jurul
izvoarelor ce servesc pentru adãpatul
animalelor în timpul pãºunatului, din
Banat, Transilvania, Câmpia Dunãrii,
Dobrogea
ºi Delta Dunãrii.
Suprafeþe: De la câteva sute de metri
pãtraþi pânã la 2–3 ha în zonele
menþionate.
Staþiuni: Altitudine pânã la 350(450) m.
Clima: T = 11– -80C; P = 350–650 mm.
Relief: teren plan sau foarte slab
înclinat. Substrat: depozite aluviale,
nisipuri ºi luturi. Soluri: gleiosoluri,
aluviosoluri.
Structura: Majoritatea plantelor domi-
nante ºi caracteristice sunt cunoscute
ºi sub denumirea de buruieni de
mlaºtinã, dintre care cele mai
reprezentative sunt: Echinochloa crus-
gallis, Bidens tripartita,
B. frondosa, Chenopodium polyspermum,
P. hydropiper, P. lapathifolium, Rorippa
austriaca, Symphytum officinale, Chlo-
rocyperus glomeratus, Rumex palustris.
Acestea ajung la 45–50 cm înãlþime ºi
realizeazã etajul superior al
vegetaþiei. Plantele mai scunde, cum
sunt: Alopecurus aequalis, Mentha arvensis,
Chenopodium botrys, Ranunculus sceleratus
realizeazã etajul inferior, care este
mai slab repre- zentat.

Valoare conservativã: redusã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Polygonum lapathifolium, Bidens tripartita,
Polygonum hydropiper, Echinochloa crus-
galli. Specii caracteristice: Bidens
tripartita, Polygonum lapathifolium,
P. hydropiper. Alte specii importante:
Rorippa austriaca, Bidens frondosa,
Chenopodium polyspermum, Chlorocy- perus
glomeratus, Rumex palustris, Vero- nica
anagalis-aquatica, Ranunculus scele- ratus,
Alopecurus aequalis, Bidens cernua.

Literaturã selectivã: Grigore 1971; Pop

1968; Popescu, Sanda, Oroian 1997.

Redactat: A. Popescu.

29
 2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54)
R5401
Turbãrii sud-est carpatice,
eu-mezotrofe, cu Carex nigra ssp.
dacica ºi Plantago gentianoides
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 54.42 Black-white-star sedge
fens
CORINE: 54.42 Black-white-star sedge fens
PAL.HAB 1999: 1999: 54.4261 Carpathian
black-white-star sedge acidic fens
EUNIS: D2.22 Carex nigra, Carex canescens,
Carex echinata fens
Asociaþii vegetale: Carici dacicae – Planta-
ginetum gentianoidis Boºcaiu et al. 1972
(Syn.: Caricetum dacicae Buia et al. 1962).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (Cãldarea Buhãescu, ªtiol, Tarniþa
la Cruce). Carpaþii Meridionali: Munþii
Bucegi, Munþii Fãgãraº, Munþii Parâng,
Munþii Retezat, Munþii Þarcu, Munþii
Godeanu; în etajul subalpin ºi alpin.
Suprafeþe: de ordinul a 100 ha.
Staþiuni: Altitudini: 1800–2300 m.
Clima: T = 1,0– -20C; P= 1300–1450
mm; Relief:
terenurile înmlãºtinite. Substrat: acid,
bogat în material organic pânã la 87,7%.
Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice,
acide, având o umiditate ridicatã cu pH
= 5–5,8.
Structura: Sub aspect sindinamic, habitatul
se formeazã adeseori în urma evoluþiei
în direcþia higrofilã a asociaþiei chiono-
hidrofile Soldanello pusillae-Plantaginetum
gentianoides. Sunt cunoscute urmãtoarele
subasociaþii:
typicum Coldea 1981 ºi
 drepanocladetosum Coldea 1981 (Syn.:
Carici dacicae – Drepanocladetum
Boºcaiu et al. 1972; Carici fuscae –
Drepanocladetum Resmeriþã 1973),
având ca specii diferenþiale pe Drepa-
nocladus exannulatus ºi Drepanocladus
fluitans.
Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm, în
care, pe lângã speciile edificatoare ºi
caracteristice, se pot menþiona:
Eriopho- rum vaginatum, Carex canescens,
Juncus filiformis. Stratul muºchilor:
datoritã umiditãþii ridicate, este
favorizatã uneori dezvoltarea unui strat
muscinal bine înche- gat, din care
menþionãm: Drepanocladus exannulatus,
Drepanocladus fluitans.
Valoare conservativã: mare, habitat ende-
mic în Carpaþii Sud-Estici.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Carex nigra ssp. dacica, Plantago gentia-
noides. Specii caracteristice: Carex nigra
ssp. dacica, Plantago gentianoides, Erio-
phorum scheuchzeri, Carex rostrata, Carex
echinata. Alte specii importante: Agrostis
canina, Aulacomnium palustre, Sphagnum
recurvum, Sphagnum teres, Sphagnum
subsecundum, Polytrichum strictum, Poly-
trichum commune, Comarum palustre,
Eriophorum angustifolium, Calliergon
stramineum, Dactylorhiza maculata, Dacty- lorhiza
cordigera, Pseudorchis frivaldii.
Literaturã selectivã: Borza 1934; Coldea
et Plãmadã 1980; Boºcaiu et al. 1972;
Resmeriþã 1973; Coldea et al. 1977,
1997;
Coldea 1990, 1991; Sanda et al. 1997,
2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
 prezent date fitocenotice concrete decât
R5402 cele semnalate din Munþii Rodnei. Speciile
Mlaºtini sud-est carpatice, dominante sunt: Eriophorum scheuchzeri
eu-mezotrofe cu
Eriophorum scheuchzeri

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 54.4 Acidic fens
CORINE: 54.41 Alpide cottonsedge lake
girdles
PAL.HAB 1999: 54.4112 Carpathian
cottonsedge lake girdles
EUNIS: D2.211 Alpide cottonsedge lake
girdles
Asociaþii vegetale: Eriophoretum scheuchzeri
Rübel 1912 (Syn.: Sphagno – Eriophoretum
scheuchzeri Soó 1944).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

Rodnei (Iezerul Pietrosul, Lacul Lala,
Cãldarea Buhãiescu Mare, Tarniþa la
Cruce, Cãldarea glaciarã Gropi); în
etajele subalpin ºi alpin.

Suprafeþe: restrânse (< 10 ha).

Staþiuni: Altitudini: 1850–2100 m.

Clima: T = 0,7– -0,80C; P = 1300–1400
mm; Relief:
terenuri plane sau slab înclinate.
Substrat: turbã. Soluri: histosoluri,
puternic acide (pH = 5–5,3), bogate în
materie organicã care provine
îndeosebi din sinuzia muscinalã ºi cu un
conþinut ridicat de cationi mobili ca Ca,
K ºi Na. Sub aspect microclimatic, se
caracterizeazã prin temperaturi
scãzute în toatã perioada de vegetaþie,
atât datoritã zãpezii pe aceste staþiuni
pânã vara târziu, cât ºi reþelei de
izvoare alpine care alimenteazã perma-
nent aceste terenuri înmlãºtinite.

Structura: Stratul ierbos este înalt de 10–

30 cm. Cu toate cã specia Eriophorum
scheuchzeri este citatã din mai multe
masive ale Carpaþilor româneºti, ca o
componentã constantã a mlaºtinilor
alpine, la noi în þarã nu existã pânã în
cu acoperire pânã la 30%, Carex canescens
ºi Epilobium palustre. Este favorizatã
uneori dezvoltarea unui strat muscinal
bine închegat, caracterizat prin lipsa
speciilor de Sphagnum, fapt ce
dovedeºte cã acestea populeazã
staþiuni mezotrofe a cãror strat turbos
este superficial. Menþionãm:
Drepanocladus exannulatus ºi Philonotis
fontana.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic în Carpaþii Sud-Estici.
Compoziþie floristicã: Specie edificatoare:
R5403
Turbãrii sud-est carpatice,
mezo-oligotrofe cu Carex
rostrata
ºi Sphagnum recurvum
Eriophorum scheuchzeri. Specii caracte-
ristice: Eriophorum scheuchzeri, Carex
nigra ssp. dacica. Alte specii importante:
Drepanocladus exannulatus, Carex
canescens, Philonotis fontana, Juncus
triglumis, Juncus castaneus, Campylium
stellatum, Epilobium palustre.
Literaturã selectivã: Coldea et al. 1977,
1997; Coldea et Plãmadã 1980; Coldea
1990, 1991; Sanda et al. 2001; Sanda
2002; Mihãilescu S. 2005 (ined.).
Redactat: Simona Mihãilescu.
Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Eriophorum scheuchzeri
Staþiuni: Altitudini: 650–2100 m. Clima: T
= 7,2 – -0,80C; P = 825–1400 mm. Relief:
terenuri plane. Substrat: turbã. Soluri:
histo- soluri, acide (pH = 4,9–5,6), cu un
conþi- nut ridicat în materie organicã ºi
unul scãzut în cationi mobili de Ca, K ºi
Na.

Corespondenþe: Structura: Habitatul cu Carex rostrata

NATURA 2000: 7240*Alpine pioneer populeazã staþiuni aflate în diferite
formations of Caricion bicoloris – atrofuscae stadii de înmlãºtinire, situate la diferite
EMERALD: – altitudini. Fitocenozele din staþiunile
CORINE: – înmlãºtinite din etajul montan ºi subalpin
PAL.HAB 1999: 54.3 Arctoalpine riverine din România, prezintã o compoziþie
swards
EUNIS: D2.22 Carex nigra, Carex canescens, Carex
echinata fens
Asociaþii vegetale: Sphagno – Carice- tum
rostratae Steffen 1931 (Syn.: Carici
rostratae – Sphagnetum Raþiu O. 1965
non Zólyomi 1931).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

Rodnei (Piciorul Galaþiului, ªaua
Galaþiul- Gãrgãlãu, Vf. Rebra, Rotunda-
Preluc, ªtiol), Munþii Bistriþei, Munþii
Rarãu, Munþii Cãlimani, Munþii
Gurghiu, Depresiunea Giurgeului,
Defileul Mureºului, Lacul Negru (Jud.
Vrancea). Carpaþii Meridionali:
Dumbrãviþa, Munþii Retezat, Munþii
Þarcu, Munþii Godeanu. Carpaþii
Occidentali: Munþii Bihor (Stâna de
Vale, Valea Ieduþului, Izbuc),
Depresiunea Trascãului; în regiunea
montanã ºi etajul subalpin.
floristicã unitarã, foarte asemãnãtoare
cu cele descrise din Europa centralã.
Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Stratul ierbos: Carex rostrata poate ajunge
la o acoperire de
75%. Sub aspect sindinamic, habitatul
poate evolua spre grupãrile mezotrofe
ale asociaþiei Carici canescenti-Agrostidetum
Tx. 1937. Sunt cunoscute urmãtoarele
subasociaþii:
 typicum Rybnicek 1974;
 pedicularietosum limnogenae Raþiu 1965;
 drepanocladetosum (Resm. 1973)
Coldea 1981 (Syn.: Carici rostratae –
Drepanocladetum Resmeriþã 1973;
Eriophoro vaginati – Sphagnetum
compacti ªtefureac 1969 p.p.).
Se remarcã dezvoltarea unui strat
musci- nal bine reprezentat de specii de
Sphanum, dintre care Sphanum recurvum
poate ajunge la o acoperire de 75%, la
care se adaugã diferite alte specii cu
prezenþã ridicatã: Aulacomnium palustre,
Sphagnum teres.

Valoare conservativã: foarte mare în

habitatele unde este prezentã specia
Ligularia sibirica (DH2).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Carex rostrata, Sphagnum recurvum. Specii
caracteristice: Carex rostrata, Carex
echinata, Carex nigra ssp. dacica. Alte specii
importante: Pedicularis limnogena, Stellaria
uliginosa, Cardamine amara, Drepanocladus
fluitans, Carex canescens, Agrostis canina,
Juncus filiformis, Sphagnum subsecundum,
Sphagnum warnstorfii, Eriophorum
angustifolium, Menyanthes trifoliata,
Calliergon strami- neum, Stellaria palustris,
Veronica scute- llata, Dicranum bonjeanii,
Camptothecium nitens, Carex magellanica,
Comarum palustre, Juncus alpinus, Juncus
articulatus, Pedicularis sceptrum-carolinum,
Ligularia sibirica, Calla palustris, Pedicularis
palustris, Triglochin palustre.

Literaturã selectivã: Raþiu 1966; Gergely

I. 1966; Raþiu F. et Boºcaiu 1967; Raclaru
1970; Ularu 1971; Lungu 1971; Raþiu F.
1971; Boºcaiu et al. 1972; Coldea 1973;
Coldea et al. 1977, 1997; Resmeriþã
1973; Oroian S. 1998; Pop I. et al. 1987;
Sârbu et al. 1997.

Redactat: Simona Mihãilescu.

chordorrhiza ºi Swertia punctata
R5404
Mlaºtini sud-est carpatice,
mezo-oligotrofe cu Carex

Corespondenþe:
NATURA 2000: 7140 Transition mires and
quaking bogs
EMERALD: !54.5 Transition mires
CORINE: 54.5 Transition mires
PAL.HAB 1999: 54.552 Carpathian string
sedge swards
EUNIS: D2.35 Carex chordorrhiza swards
Asociaþii vegetale: Swertio perennis – Cari-
cetum chordorrhizae Coldea (1986) 1990.
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei – circul glaciar Gãrgãlãu; în
etajul subalpin.
Suprafeþe: circa 1 ha.
Staþiuni: Altitudini: 1750–1770 m.
Clima: T = 1,00C; P = 1300 mm. Relief:
fund de vale, slab înclinat, În circ
glaciar. Substrat: bazic. Soluri: histosoluri
profunde, în permanenþã umede ºi cu o
reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH
= 6,7–7).
Structura: Stratul ierbos este dezvoltat,
înalt de 10–30 cm. Speciile edificatoare,
Carex chordorrhiza ºi Swertia perennis
ºi Allium schoenoprasum ssp. sibiricum, pot
realiza o acoperire de pânã la 65%.
Prezenþa speciilor carpatice: Valeriana
simplicifolia, Carex nigra ssp. dacica,
conferã caracterul regional al
vegetaþiei. Stratul muºchilor este bine
reprezentat de Cratoneuron comutatum.
Valoare conservativã: foarte mare, habitat
prioritar EMERALD, endemic în Carpaþii
Sud-Estici.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Carex chordorrhiza, Swertia perennis.
Specii caracteristice: Carex chordorrhiza,
Swertia perennis, Allium schoenoprasum
Staþiuni: Altitudini: 460–1750 m.
ssp. sibiricum, Carex limosa. Alte specii
importante: Carex echinata, Menyanthes
trifoliata, Eriophorum angustifolium, Coma- rum
palustre, Carex dioica, Carex rostrata,
Parnassia palustris, Luzula sudetica.
Literaturã selectivã: Coldea 1990, 1991;
Coldea et al. 1997; Sanda et al. 2001;
Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R5405
Mlaºtini sud-est carpatice,
eutrofe cu Carex flava ºi
Eriophorum latifolium
Corespondenþe:
NATURA 2000: 7230 Alcaline fens
EMERALD: !54.2 Rich fens
CORINE: 54.2 Rich fens
PAL.HAB 1999: 54.253 Middle European
yellow sedge fens
EUNIS: D4.153 Middle European yellow
sedge fens
Asociaþii vegetale: Carici flavae – Eriopho-
retum latifolii Soó 1944.
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (Muntele Bãtrâna, Vf. Buhãiescu,
Piatra Rea-Dealul Prisãcii, Valea Rebra,
Puzdra Mare – Izvorul Fântânii), Munþii
Ceahlãu, Munþii Rarãu, Munþii Bistriþei,
Bistriþa Aurie, Munþii Baraolt,
Depresiunea Giurgeului, Depresiunea
Bilbor, Defileul Mureºului, Valea
Gurghiului. Carpaþii Meridionali:
Muntele Leaota, Munþii Piatra Craiului,
Munþii Þarcu-Godeanu, Valea Sadului.
Carpaþii Occidentali: Întregalde, Valea
Morii, Munþii Gilãu (Valea Runcului),
Mânãstireni, Feneº, Vâlcelele, Târnava
Mare, Muntele Plopiº, Valea Remeþului,
Munþii Plopiº, Depresiunea Trascãu,
Perºani, Valea Iadului; în regiunea
montanã ºi colinarã.
Suprafeþe: mari, de ordinul 500–1000 ha.
Clima: T = 7,0–1,00C; P = 750–1000 mm.
Relief:
locuri plane, în apropierea izvoarelor ºi
pe terenurile care se înmlãºtinesc din
cauza nivelului freatic ridicat. Substrat:
În unele situaþii, habitatul poate fi
prezent ºi în condiþiile neutrofile ale
unui substrat argilos. Soluri: histosoluri
gleice, bogate în substanþe organice
(58,6–70,2%) ºi în carbonat de calciu ºi
care prezintã o reacþie puþin acidã sau
neutrã (pH = 5,8–6,8).
Structura: Pe baza analizei microstrati-
grafice a substratului, s-a putut
constata cã stabilitatea acestor
habitate este adeseori îndelungatã,
îndeosebi în etajul inferior (Munþii
Þarcu-Godeanu). Acestea sunt grupate
în funcþie de factori pedo- climatici ºi
de structura floristicã. Au fost
identificate subasociaþiile:
 typicum Coldea 1977;
 caricetosum gracilis (Gergely 1966),
Coldea 1977;
 caricetosum nigrae Soó 1957 ºi
 menthetosum longifolii Raþiu 1972.
Stratul ierbos este înalt de pânã la 35 cm,
sunt bine reprezentate speciile caracte-
ristice. Dintre speciile diferenþiale
menþio- nãm: Mentha longifolia, Juncus
effusus, Gymnadenia conopsea. Trebuie
remarcatã prezenþa speciilor ordinului
Molinietalia (Equisetum palustre, Succisa
pratensis, Deschampsia caespitosa, Lychnis
flos- cuculi), care indicã direcþia de
evoluþie a habitatului. Stratul muºchilor
este bine reprezentat; menþionãm:
Bryum pseudo- triquetrum, Campylium stellatum,
Campto- thecium nitens.
Valoare conservativã: mare, habitat
prioritar EMERALD.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Carex flava, Eriophorum latifolium. Specii
caracteristice: Eriophorum latifolium,
Schoenus nigricans, Carex davalliana,
Blysmus compressus. Alte specii
importante: Carex nigra ssp. nigra, Molinia
caerulea, Salix rosmarinifolia, Carex
gracilis, Carex appropinquata, Juncus
compressus, Juncus inflexus, Valeriana
simplicifolia, Carex panicea, Pinguicula
vulgaris, Parnassia palustris, Epipactis
palustris, Carex lepidocarpa, Swertia
perennis, Carex distans, Dactylorhiza
maculata, Tofiledia calyculata, Dacty- lorhiza
incarnata.
Literaturã selectivã: Pop E. et al. 1960,
1962; Kovács et Coldea 1967; Hodiºan
1966; Csürös-Káptalan M. 1965; Páll
1965; Diaconescu F. 1973; Coldea 1978;
Boºcaiu 1971; Lungu 1971; Zanoschi
1971; Raclaru 1970; ªuteu 1973; Pascal
1973; Danciu 1974; Drãgulescu 1995;
Raþiu F. 1972; Coldea 1973, 1978; Gergely
1966; Ularu 1972; Mihãilescu S. 2001;
Oroian S. 1998; Sãmãrgiþan M. 2001;
Raþiu
O. et al. 1983; Coldea 1991; Coldea et
al. 1997; Sanda et al. 1997, 2001; Sanda
2002; Mihãilescu S. 2005 (ined.).
Redactat: Simona Mihãilescu.
R5406
Mlaºtini sud-est carpatice,
eutrofe cu Carex flava ºi
Blysmus compressus
Corespondenþe:
NATURA 2000: 7230 Alcaline fens
EMERALD: !54.2 Rich fens
CORINE: 54.2F Middle European flat sedge
fens
PAL.HAB 1999: 54.2F Middle European
flat sedge fens
EUNIS: D4.1F Middle European flat sedge
Blysmus compressus fens Asociaþii
vegetale: Carici flavae – Blysmetum
compressi Coldea 1997.
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Ceahlãu, Munþii Rarãu, Valea Runcu,
Depresiunea Bilbor, Munþii Cãlimani,
Bistriþa Aurie. Carpaþii Meridionali:
Munþii Bucegi, Depresiunea Bârsei,
Valea Jiului; în regiunea montanã ºi
etajul subalpin.
Suprafeþe: mici în mlaºtini din
depresiuni intramontane (de ordinul
100–500 ha).
Staþiuni: Altitudini: 650–1700 m.
Clima: T = 7,5–1,00C; P = 750–1100
mm. Relief:
terenuri plane. Substrat: bazic. Soluri:
gleice, nisipoase, bogate în substanþe
organice (18–44,5 %) ºi în carbonat de
calciu (7,5–8,5 %), cu o reacþie bazicã
(pH = 7,5).
Structura: Stratul ierbos: habitat turbicol
edificat de Blysmus compressus ºi câteva
specii de Carex (Carex lepidocarpa, Carex
flava, Carex serotina). Sunt separate urmã-
toarele subasociaþii:
 typicum Coldea 1977 ºi
 juncetosum compressi Coldea 1977.
Stratul muºchilor este reprezentat de:
Bryum pseudotriquetrum, Philonotis calca- rea,
Drepanocladus revolvens.
Valoare conservativã: foarte mare în
habitatele unde este prezentã
Ligularia sibirica (DH2); habitat
prioritar EMERALD.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Carex flava, Blysmus compressus. Specii
caracteristice: Blysmus compressus. Alte
specii importante: Juncus compressus,
Carex nigra ssp. nigra, Gymnadenia
conopsea, Juncus effusus, Juncus infle- xus,
Valeriana simplicifolia, Carex pani- cea,
Epipactis palustris, Swertia perennis, Carex
distans, Dactylorhiza maculata, Pinguicula
vulgaris, Eriophorum angusti- folium, Juncus
articulatus, Triglochin palustre, Carex
echinata, Pedicularis sceptrum-carolinum,
Pedicularis palustris, Ligularia sibirica,
Carex diandra.
Literaturã selectivã: Zanoschi 1971;
Raclaru 1970; Coldea 1973; Pascal
1973; Puºcaru et al. 1956; Coldea et
Plãmadã 1980; Coldea 1991; Coldea et
al. 1997;
Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R5407
Mlaºtini sud-est carpatice,
mezotrofe cu Carex lasiocarpa
Corespondenþe:
NATURA 2000: 7140 Transition mires and
quaking bogs
EMERALD: !54.5 Transition mires
CORINE: 54.5 Transition mires
PAL.HAB 1999: 54.51 Slender-sedge
swards
EUNIS: D2.31 Carex lasiocarpa swards
Asociaþii vegetale: Caricetum lasiocarpae Koch
1926.
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Cãlimani, Defileul Mureºului; Lacul Negru
(Jud. Vrancea). Carpaþii Meridionali:
Munþii Bucegi. Carpaþii Occidentali:
Valea Iadului; în regiunea montanã ºi
etajul subalpin.
Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha.
Staþiuni: Altitudini: 1500–1700 m.
Clima: T = 3,0–1,00C; P= 1200–1300
mm; Relief:
terenuri plane în depresiuni. Substrat:
acid. Reacþia stratului turbos al
orizontului de suprafaþã este mediu
acidã (pH = 5–5,2). Soluri: histosoluri.
Structura: Stratul ierbos este dezvoltat,
înalt de 10–20 cm în locuri cu exces de
umiditate. Specia caracteristicã ºi edifica-
toare pentru asociaþie este Carex lasio-
carpa. Stratul muºchilor dominant, uneori
cu acoperiri mari. Se remarcã, printr-o
prezenþã ºi constanþã ridicatã, Sphagnum
warnstorfii, specificã mlaºtinilor de mare
altitudine.
Valoare conservativã: foarte mare,
habitat prioritar EMERALD.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Carex lasiocarpa. Specii caracteristice:
Carex lasiocarpa, Sphagnum warnstorfii.
Alte specii importante: Carex limosa,
Carex chordorrhyza, Eriophorum gracile,
Sphagnum contortum, Menyanthes trifo- liata,
Eriophorum angustifolium, Comarum palustre,
Carex serotina, Calliergon strami- naeum, Carex
rostrata, Carex canescens, Agrostis canina,
Carex lepidocarpa.
Literaturã selectivã: Coldea 1973, 1991;
Coldea et Plãmadã 1980; Coldea et al.
1997; Oroian S. 1998; Sârbu I. et al.
1997; Raþiu O. et al. 1982; Sanda et al.
1997, 2001.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R5408
Mlaºtini sud-est carpatice,
oligotrofe cu Carex
limosa
Relief: terenuri plane, depresiuni
montane. Substrat: acid, cristalin,
gresie, andezite. Soluri: histosoluri cu
pH = 3,5–4,4.
Structura: Prezenþa câtorva specii oligo-
trofe, aparþinând alianþei Sphagnion mage-
llanici, care trãdeazã evoluþia
sindinamicã a acestor grupãrii cãtre
asociaþiile alianþei Sphagnion, paralel cu
cenozele descrise din Europa Centralã.
Stratul ierbos este slab dezvoltat, înalt
de 12–30 cm. Specia caracteristicã ºi
edificatoare Carex limosa are o acoperire
medie de 40% (Rodnei). Speciile
Scheuchzeria palustris, Lyco- podiella
inundata (= Lepidotis inundata),
Rhynchospora alba pot avea o acoperire
1100 (1580) m. Clima: T = 6,0–4,80C; P =
925–1100 mm;

Corespondenþe:
NATURA 2000: 7140 Transition mires and
quaking bogs
EMERALD: !54.5 Transition mires
CORINE: 54.54 Mud sedge swards
PAL.HAB 1999: 54.54 Mud sedge swards
EUNIS: D2.34 Mud sedge (Carex limosa)
swards
Asociaþii vegetale: Caricetum limosae
Br.-Bl. 1921 (Syn.: Carici limosae –
Sphagnetum Resmeriþã 1973).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

Gutâi, Munþii Maramureºului, Munþii
Rodnei (ªtiol), Harghita (Vlaschinez,
Mohoº, Bodoc). Carpaþii Occidentali:
Munþii Bihor (Izbuc), Izvoarele, Munþii
Gilãu; în regiunea montanã.

Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha.

Staþiuni: Habitat oligotrof, ocupând supra-

feþe mici în tinoave, iezere, în
porþiunile unde apa nu depãºeºte 15
cm, în zona molidului. Altitudini: 800–
de pânã la 5%. Stratul muºchilor este
domi- nant, uneori cu acoperiri mari.
Sphagnum cuspidatum este dominant, a
cãrei aco- perire variazã între 30–75 %.
Este pre- zentã în proporþie mare
specia Sphagnum magellanicum.

Valoare conservativã: foarte mare,

habitat prioritar EMERALD.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Carex limosa. Specii caracteristice: Carex
limosa, Rhynchospora alba. Alte specii
importante: Sphagnum cuspidatum,
Scheuchzeria palustris, Eriophorum vagi-
natum, Drosera rotundifolia, Carex pauci-
flora, Andromeda polifolia, Empetrum
nigrum, Oxycoccus microcarpus, Oxyco- ccus
palustris, Polytrichum strictum.

Literaturã selectivã: Pop E. 1960; Coldea

et Plãmadã 1970; Raþiu O. et Moldovan
1972; Sanda et al. 1977; Coldea et
Marchievici 1978; Pop I. et al. 1987;
Coldea 1990, 1991; Coldea et al. 1997;
Sanda et
al. 1997, 2001; Sanda 2002.

Redactat: Simona Mihãilescu.

 Mlaºtinã oligotrofã cu Carex limosa

R5409 Suprafeþe: de ordinul a 10–50 ha.

Mlaºtini sud-est carpatice,
oligotrofe cu Rhynchospora alba
ºi Sphagnum cuspidatum

Corespondenþe:
NATURA 2000: 7150 Depressions of peat
substrates of the Rhynchosporion
EMERALD: !54.6 White beak-sedge and
mud bottom communities
CORINE: 54.6 Beak-sedge quaking bogs
PAL.HAB 1999: 54.6 White beak-sedge
and mud bottom communities
EUNIS: D2.3H Wet, open, acid peat and
sands, with Rhynchospora alba and Drosera
Asociaþii vegetale: Sphagno cuspidati-
Rhynchosporetum albae Osvald 1923 em. Koch
1926.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali: bazinul

Fãgãraº (Mlaca Tãtarilor). Carpaþii
Occidentali: Munþii Bihor (Molhaºul
Mare de la Izbuc, Cãlãþele).
Staþiuni: Altitudini: 520–1050 m. Clima:
T = 7–50C; P = 700–1050 mm; Relief:
tere- nuri plane în depresiuni montane.
Substrat: acid. Soluri: histosoluri. Solul
acestor sta- þiuni este o turbã mezo-
oligotrofã, caracte- rizatã printr-un pH
puternic acid (4,2–5,2)
ºi conþinut ridicat în azot total.
Structura: Habitat tipic oligotrof, de pe
terenurile negative unde apa bãlteºte
în lunile ploioase. Compoziþia
floristicã a habitatului se remarcã
printr-o serie de specii ce prezintã o
ca specii diferenþiale pe Carex echinata,
Carex lepidocarpa, Carex fusca ºi
Agrostis canina.
Stratul muºchilor este dominant, uneori
cu acoperiri mari; menþionãm: Spagnum
cuspidatum, Sphagnum contortum,
Sphagnum magellanicum.
Valoare conservativã: foarte mare, habitat
prioritar.
acoperire ºi frecvenþã ridicatã. Stratul
ierbos este dezvoltat, înalt de 10–20 cm;
menþionãm: Drosera rotundi- folia, Carex
limosa, Rhynchospora alba. Au fost
menþionate douã subasociaþii:
 typicum (Osvald. 1923) Dierssen et
Reichelt 1988, care cuprinde
fitocenozele din Munþii Bihor sãrace în
specii caracte- ristice clasei
Scheuchzerio-Caricetea nigrae, dar care
sunt în acelaºi timp foarte bogate în
specii oligotrofe caracte- ristice
ordinului Sphagnetalia;
 caricetosum echinatae Coldea 1981,
semnalatã din bazinul Fãgãraº ºi având
NATURA 2000: –
EMERALD: 54.4 Acidic fens
CORINE: 54.4 Acidic fens
PAL.HAB 1999: 54.42 Black-white-star
sedge fens
EUNIS: D2.22 Carex nigra, Carex canescens,
Carex echinata fens Asociaþii vegetale:
Carici echinatae – Sphagnetum Soó (1934)
1954 (Syn.: Caricetum stellulatae Csürös et al.
1956; Carici echinatae – Sphagnetum (Balázs
1942) Soó 1955).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Rhynchospora alba, Sphagnum cuspi- datum.
Specii caracteristice: Rhyncho- spora
alba, Carex limosa, Carex diandra. Alte
specii importante: Carex nigra,
Scheuchzeria palustris, Juncus alpinus,
Eriophorum gracile, Menyanthes trifo- liata,
Carex lepidocarpa, Eriophorum vaginatum,
Andromeda polifolia, Empetrum nigrum,
Oxycoccus microcarpus, Polytri- chum
strictum. Specie relict glaciar:
Rhynchospora alba.

Literaturã selectivã: Coldea et Plãmadã

1970, 1980; Coldea 1981, 1991; Coldea
et al. 1997; Sanda et al. 1977; Sanda
et al. 2001; Sanda 2002.

Redactat: Simona Mihãilescu.

R5410
Mlaºtini sud-est carpatice,
mezotrofe cu Carex echinata ºi
Sphagnum recurvum

Corespondenþe:
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Gutâi, Munþii Cãlimani, Depresiunea
Dornelor, mlaºtina Blejoaia, Munþii
Bistriþei, Munþii Harghitei,
Depresiunea Giurgeului, Comandãu,
Lacul Negru (Jud. Vrancea). Carpaþii
Meridionali: Munþii Godeanu, Munþii
Þarcu. Carpaþii Occidentali: Munþii
Bihor (Valea Iadului, Izbucul Mare,
Valea Ieduþului), Valea Sebeºului,
Munþii Gilãu; în regiunea montanã ºi
subalpinã.
Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha.
Staþiuni: Altitudini: 700–1500 m.
Clima: T = 7,0–3,00C; P = 850–1200
mm. Relief:
terenuri plane sau slab înclinate,
depre- siuni montane. Substrat: acid.
Soluri: histo- soluri, ph-ul variind de la
foarte acid pânã la acid (pH = 5–5,2).
Conþinutul în materie organicã este
variabil (35,4–82,5%).
Structura: Habitat oligo-mezotrof
prezent în pâlcuri mici sau pe
suprafeþe mai mari din tinoavele ºi
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Carex echinata, Sphagnum recurvum. Specii
caracteristice: Carex echinata, Carex
rostrata, Carex nigra ssp. nigra,
Eriophorum scheuchzeri. Alte specii
importante: Drepanocladus exannulatus,
Drepanocladus fluitans, Pedicularis
limnogena, Valeriana simplicifolia, Carex
canescens, Agrostis canina, Aulacomnium palustre,
Sphagnum warnstorfii, Sphagnum
subsecundum, Carex magellanica,
Sphagnum teres, Menyanthes trifoliata,
Eriophorum angustifolium, Calliergon
stramineum, Ligularia sibirica, Pedicularis
palustris, Dactylorhiza maculata, Pedicu- laris
sceptrum-carolinum, Drepanocladus revolvens,
Drepanocladus vernicosus, Juncus alpinus.
Literaturã selectivã: Borza 1959; Raþiu
F. et Boºcaiu 1967; Coldea et Plãmadã
1970; Coldea 1973; Boºcaiu 1971; Lungu
1971; Raþiu F. 1972; Pop I. et al. 1986,
1987; Coldea et al. 1997; Sârbu et al.
1997; Danciu et Kovács 1979; Raþiu O.
et al. 1982.
Redactat: Simona Mihãilescu.
mlaºtinile de trecere din întreg lanþul
carpatic. Din cauza aciditãþii ridicate a
mediului, speciile sunt bine repre-
zentate de elementele oligotrofe tipice,
caracteristice ordinului Sphagnetalia fusci,
spre a cãror grupãri evolueazã. Se deose-
besc urmãtoarele subasociaþii:
 typicum Soó (1934) 1954 (Syn.: Caricetum
echinatae sphagnosum Balázs 1942);
 pedicularietosum limnogenae Coldea 1973,
având ca specii diferenþiale pe
Pedicularis limogena, Luzula sudetica
ºi Leontodon autumnalis;
 nardetosum strictae Lupºa 1971;
 carici stellulatae-sphagnetosum (recurvi)
palustris Coldea 1981;
 sphagnetosum (magellanici) Coldea 1981. Mai
sunt semnalate douã faciesuri:
sphagnosum nemoreum Raþiu et Gergely
1976 ºi festucosum rubrae Lungu 1971.
Menþionãm cã, în stratul ierbos,
speciile edificatoare realizeazã
acoperirea cea mai mare ºi în stratul
muºchilor, Sphagnum recurvum ajunge la o
acoperire de pânã la 60%.
Valoare conservativã: foarte mare în habi-
tatele unde este prezentã specia
Ligularia sibirica (DH2).
R5411
Mlaºtini sud-est carpatice,
eu-mezotrofe cu Carex nigra ssp.
nigra, Juncus glaucus ºi
Juncus effusus
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 54.4 Acidic fens
CORINE: 54.4 Acidic fens
PAL.HAB 1999: 54.42 Black-white-star
sedge fens
EUNIS: D2.22 Carex nigra, Carex canescens,
Carex echinata fens Asociaþii vegetale:
Junco-Caricetum fuscae Tx. (1937) 1952
(Syn.: Caricetum fuscae F. Raþiu 1972 non
Br.-Bl. 1915).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Maramureº, Munþii Rarãu, Munþii
Bistriþei
(Cristiºor), Munþii Gurghiu, Munþii
Harghitei, bazinul Gheorghieni,
Depresiunea Giurgeului, bazinul
Bistriþei Aurii, Depresiunea Ciucului,
Defileul Mureºului, Comandãu.
Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat,
Munþii Þarcu. Carpaþii Occidentali:
Vlãdeasa; în regiunea montanã.
Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha.
Staþiuni: Altitudini: 580–1200 m.
Clima: T = 7,5–4,50C; P= 750–1025
mm; Relief:
terenuri plane sau slab înclinate,
depre- siuni montane. Substrat: acid.
Soluri: histo- soluri ºi histosoluri gleice,
acide (pH = 6– 6,2), având o umiditate
ridicatã.
Structura: Pajiºtile higrofile, printr-un
proces continuu de înmlãºtinire,
creazã condiþiile prielnice dezvoltãrii
habitatului cu Carex nigra ssp. nigra (C.
fusca). Au fost separate urmãtoarele
subasociaþii:
 typicum Rybnicek 1974;
 subas. calamagrostetosum neglectae
filiformis, Sphagnum subsecundum,
Sphagnum warnstorfii, Stellaria palustris,
Veronica scutellata, Dicranum bonjeanii,
Camptothecium nitens, Comarum palustre,
Sphagnum recurvum, Sphagnum teres,
Menyanthes trifoliata, Eriophorum angusti-
folium, Calliergon stramineum, Ligularia
sibirica, Pedicularis palustris, Dactylorhiza
maculata, Trighlochin palustre, Juncus arti-
culatus, Pedicularis sceptrum-carolinum,
Carex dioica, Drepanocladus revolvens, Carex
serotina, Valeriana simplicifolia.
Literaturã selectivã: Resmeriþã 1969,
1970; Coldea et Plãmadã 1970; Coldea
et al. 1977; Raclaru 1970; Lungu 1971;
Raþiu F. 1972; Pascal 1973; Gergely et
Raþiu F. 1973, 1974; Kovacs A. et
Gergely 1979; Gergely et al. 1988; Oroian
S. 1998;
Danciu et Kovács 1979; Coldea 1990,
1991;
Coldea et al. 1997; Sanda et al. 1997,
2001;
Sanda 2002.
Coldea 1981 (Syn.: Calamagrostetum
neglectae Raþiu ºi Gergely 1971 non
Tengwall 1920), având ca specii dife-
renþiale pe Calamagrostis neglecta ºi
Thalictrum lucidum (au fost semnalate
faciesuri cu: Carex fusca, Carex stellulata,
Juncus effusus, Trifolium hybridum);
 subas. cariceto-sphagnosum Resmeriþã
1969, 1970.
Stratul ierbos, bine dezvoltat, este înalt
de 10–20 cm. Stratul muºchilor: datoritã
umiditãþii ridicate, este favorizatã
uneori dezvoltarea unui strat muscinal
bine înche- gat, în care predominã
Sphagnum apicu- latum ºi Sphagnum
nemorum (S. acuti- folium).
Valoare conservativã: foarte mare în habi-
tatele unde este prezentã Ligularia sibi-
rica (DH2).
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Carex nigra ssp. nigra (= C. fusca), Juncus
conglomeratus, Juncus effusus. Specii
caracteristice: Carex nigra ssp. nigra, Carex
rostrata, Carex echinata. Alte specii
importante: Carex canescens, Agrostis
canina, Aulacomnium palustre, Juncus
Redactat: Simona Mihãilescu.
R5412
Mlaºtini sud-est carpatice,
mezotrofe cu Carex diandra
Corespondenþe:
NATURA 2000: 7140 Transition mires and
quaking bogs
EMERALD: !54.5 Transition mires
CORINE: 54.5 Transition mires
PAL.HAB 1999: 54.52 Carex diandra
quaking mires
EUNIS: D2.32 Carex diandra quaking mires
Asociaþii vegetale: Caricetum diandrae Jon.
1932 em. Oberd. 1957 (Syn. Carici-
Menyanthetum caricetosum diandrae Raþiu
1972).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Depresiunea
Dornelor, Munþii Baraoltului ºi Munþii
Harghitei (Voºlobeni, Mlaºtina Joseni,
Remetea, Mlaºtina Racu, Bilbor, Ozunca,
Sâncrãieni); în regiunea montanã.
Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Staþiuni: Altitudini: 600–910 m. Clima:
T = 7,5–5,80C; P= 8250–1075 mm;
Relief:
depresiuni intramontane, terenuri cu
exces de umiditate. Substrat: bazic.
Soluri: histo- soluri, uneori cu un
conþinut ridicat de substanþe organice
(27%) ºi o prezenþã mare a ionilor de
calciu (160 mg/100 g sol). Reacþia
stratului turbos al orizontului de
suprafaþã este bazicã (pH = 7,1–7,9).

Structura: Habitat mezotrof. Stratul ierbos

este dezvoltat, înalt de 10-30 cm. Carex
diandra poate realiza o acoperire de
pânã la 35%. Menþionãm prezenþa unor
specii rare: Drosera anglica, Carex dioica,
Pedicu- laris sceptrum-carolinum ºi a relictului
gla- ciar Saxifraga hirculus. Stratul
muºchilor este dominant, uneori cu
acoperiri mari. Au fost separate douã
subasociaþii:
 typicum Gors1968 (syn.: Equisetetum
limosi Raþiu 1971 p.p. non Soó 1927)
ºi
 caricetosum nigrae Coldea 1981 (syn.:
Carici-Menyanthetum caricetosum
diandrae Raþiu 1972 p.p. non Soó
1963), având ca specii diferenþiale pe
Carex nigra, Campylium stellulatum ºi
Cratoneurum filicinum.

Valoare conservativã: foarte mare în habi-

tatele unde sunt prezente specii
endemice
ºi/sau Ligularia sibirica ºi Saxifraga hircu-
lus (DH2), habitat prioritar EMERALD.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Carex diandra. Specii caracteristice: Carex
diandra. Alte specii importante: Carex
nigra, Menyanthes trifoliata, Eriophorum
angustifolium, Ligularia sibirica, Pedicularis
palustris, Carex rostrata, Dactylorhiza
incarnata, Eriophorum latifolium, Bryum
pseudotriquetrum, Drepanocladus ventri- cosus,
Saxifraga hirculus, Comarum palustre,
Sphagnum angustifolium, Galium palustre,
Equisetum fluviatile, Valeriana simplicifolia.

Literaturã selectivã: Raþiu F. 1972;

Gergely et Raþiu F.1973; Coldea 1973,
1981, 1991; Coldea et al. 1977, 1997;
Danciu 1972; Sanda et al. 1977, 2001;
Sanda 2002.

Redactat: Simona Mihãilescu.

  molinietosum caeruleae (Morariu 1967)
R5413 Coldea 1977. Stratul muºchilor în care
Mlaºtini sud-est carpatice, se remarcã speciile Amblystegium saxa-
mezo-eutrofe cu Carex tile, Acrocladium cuspidatum.
davalliana
Valoare conservativã: foarte mare, habitat
prioritar EMERALD, în habitatele unde este
Corespondenþe:
prezentã specia Liparis loeselii (DH2).
NATURA 2000: 7230 Alcaline fens
EMERALD: !54.2 Rich fens
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
CORINE: 54.2 Rich fens
PAL.HAB 1999: 54.234 Carpathian Davall
Carex davalliana. Specii caracteristice:
sedge fens Carex davalliana, Schoenus nigricans, Sesleria
EUNIS: D4.134 Carpathian Davall sedge uliginosa, Eriophorum latifolium. Alte specii
fens importante: Carex flava, Carex panicea,
Asociaþii vegetale: Caricetum davallianae Parnassia palustris, Dactylorhiza incarnata,
Dutoit 1924. Epipactis palustris, Carex distans,
Dactylorhiza maculata, Carex hostiana,
Polygala amarella, Primula farinosa, Carex
Rãspândire: Carpaþii Orientali: judeþul dioica, Liparis loeselii, Eriophorum
angustifolium, Pedicularis sceptrum-
Harghita (Depresiunea Ciucului, carolinum, Pedicularis palustris.
Depresiunea Runcu, Sântimbru).
Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov
Literaturã selectivã: Ularu 1971; Gergely
(Noua, Codlea, Dumbrãviþa, Valea
et Raþiu F. 1974, 1977; Gergely et al.
Gârcinului). Carpaþii Occidentali: 1988; Coldea 1991; Coldea et al. 1997;
depresiunea Iara; în depresiuni Sanda et al. 1997, 2001; Sanda 2002.
intramontane.
Redactat: Simona Mihãilescu.
Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha.

Staþiuni: Altitudini: 500–650 m. Clima:

T = 7,3–6,70C; P = 825–850 mm. Relief:
terenuri plane consolidate, mici depre-
siuni. Soluri: mlãºtinoase, gleiosoluri, cu
un conþinut redus în materii organice,  typicum Smarda 1961 ºi
bogate în carbonat de calciu,
prezentând astfel o reacþie bazicã (pH
= 7,8–8,1).

Structura: Habitatul mezo-eutrof solicitã

condiþii staþionale particulare, în mlaºtini
din depresiuni intramontane ale
lanþului carpatic, pe suprafeþe periferice,
mai ridicate faþã de nivelul apelor de
izvoare ºi al pârâia-
ºelor de scurgere. Stratul ierbos este
înalt de 15–30 cm. În cadrul habitatului
se întâlnesc frecvent Sesleria uliginosa,
Pri- mula farinosa, Molinia caerulea, Valeriana
simplicifolia, precum ºi multe alte specii
mezofile provenite din pãºuni reavene,
ca: Briza media, Festuca pratensis, Agrostis
stolonifera, Trifolium pratense, Trifolium
repens, Lotus corniculatus, Lotus siliquosus,
Medicago lupulina. Au fost descrise sub-
asociaþiile:
R5414
Mlaºtini sud-est
carpatice, eu-mezotrofe
cu Schoenus nigricans

Corespondenþe:
NATURA 2000: 7230 Alkaline fens
EMERALD: !54.2 Rich fens
CORINE: 54.21 Black bog-rush
fens
PAL.HAB 1999: 54.216 Intra-Carpathian
black bogrush fens
EUNIS: D4.11 Schoenus nigricans fens
Asociaþii vegetale: Orchido – Schoenetum
nigricantis Oberd. 1957 (Syn.: Schoenetum
nigricantis Pop et al. 1962; Schoeneto-
Armerietum barcensis Morariu 1967).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

Gilãu: Valea Morii. Carpaþii
Meridionali: judeþul Braºov: (Stupini
unde, în prezent,
 Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Schoenus nigricans
biotopul a suferit modificãri profunde
care au alterat habitatul, Hãrman,
Prejmer). Carpaþii Occidentali:
Vâlcelele; în depre- siuni intramontane.
Suprafeþe: de ordinul a 10–100 ha.
Pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari
în tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din
întreg lanþul carpatic.
Staþiuni: Altitudini: 550–620 m. Clima:
T = 7,0–6,50C; P = 750–900 mm. Relief:
terenuri plane sau slab înclinate.
Substrat: bazic. Soluri: mlãºtinoase,
gleiosoluri cu un conþinut redus în
materii organice (13,1–31,4 %), bogate
în carbonat de calciu (1–42 %),
prezentând astfel o reacþie bazicã (pH =
7,5–8,1).
Structura: Din punct de vedere floristic,
acest habitat se caracterizeazã printr-
un numãr mare de specii de
diagnosticare pentru alianþã ºi ordin,
precum ºi prin apariþia unor
diferenþiale regionale, care le
diferenþiazã de habitatele din Germania.
Stratul ierbos este dominant, înalt de
15–30 cm, în care pe lângã speciile
caracteristice ºi edificatoare, se
remarcã un numãr semnificativ de
orhidee ºi specii rare: Dactylorhiza
maculata, Epipactys palustris, Gymnadenia
conopsea, Liparis
loeselii, Drosera anglica, Ligularia sibirica,
Primula farinosa, Swertia perennis, Tofieldia
calyculata, Valeriana simplicifolia. Stratul
muºchilor este bine reprezentat, uneori
cu acoperire foarte mare, cum sunt
Campy- lium stellatum, Bryum
pseudotriquetrum.
Valoare conservativã: foarte mare în habi-
tatele unde sunt prezente speciile
Liparis loeselii ºi Ligularia sibirica (DH2).
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Schoenus nigricans. Specii caracteristice:
Schoenus nigricans, Carex davalliana, Sesleria
uliginosa, Eriophorum latifolium. Alte specii
importante: Molinia caerulea, Euphrasia
hirtella, Salix rosmarinifolia, Carex
appropinquata, Carex flava, Carex panicea,
Parnassia palustris, Carex lepi- docarpa, Carex
hostiana, Polygala ama- rella, Pinguicula
vulgaris, Drepanocladus intermedium,
Eleocharis quinqueflora, Juncus articulatus,
Eriophorum angusti- folium, Triglochin
palustre. Specie ende- micã: Armeria
maritima ssp. barcensis.
Literaturã selectivã: Pop I. et al. 1962;
Csürös-Káptalan 1965; Parascan et
Danciu 1976; Morariu 1964; Ularu et
Danciu 1968; Coldea 1991; Coldea et
al.
 1997; Sanda et al. 1997, 2001; Sanda Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
2002; Mihãilescu S. 2003-2004 (ined.). Sesleria caerulea (= S. uliginosa). Specii

Redactat: Simona Mihãilescu.

R5415
Mlaºtini sud-est carpatice,
mezo-eutrofe cu Sesleria uliginosa

Corespondenþe:
NATURA 2000: 7120 Degraded raised
bogs still capable of natural
regeneration EMERALD: !54.2 Rich fens
CORINE: 54.2 Rich fens
PAL.HAB 1999: 54.2K Blue moorgrass fens
EUNIS: D4.1K Sesleria caerulea fens
Asociaþii vegetale: Seslerietum uliginosae
(Palmgren 1916) Soó 1941.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali: judeþul

Braºov (Prejmer, Hãrman, Bod, Stupini);
în depresiuni intramontane (în prezent
bio- topul a suferit modificãri profunde
care au alterat habitatul).

Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha.

Staþiuni: Altitudini: 500–510 m. Clima:

T = 70C; P= 700–750 mm. Relief:
terenuri plane. Substrat: molhaºe.
Soluri: mlãºti- noase, turboase, cu un
conþinut variat în materii organice (9,2–
64,9%), prezentând o reacþie neutrã
pânã la moderat bazicã (pH = 6,8–8,2).

Structura: Stratul ierbos este înalt de 15–

30 cm. În cadrul habitatului se
întâlneºte dominant Sesleria uliginosa,
specie caracteristicã care prezintã o
aco- perire între 35–65%. Stratul
muºchilor este prezent sub formã de
pâlcuri mai dense sau cu acoperire redusã
(Campylium stellatum).

Valoare conservativã: foarte mare,

habitat prioritar EMERALD.
caracteristice: Sesleria uliginosa, Carex
davalliana, Schoenus nigricans, Erio-
phorum latifolium. Alte specii importante:
Molinia caerulaea, Salix rosmarinifolia,
Gymnadenia conopsea, Valeriana simpli-
cifolia, Carex flava, Parnassia palustris,
Epipactis palustris, Carex distans, Carex
hostiana, Polygala amarella, Primula
farinosa, Pinguicula vulgaris, Phragmites
australis.
Literaturã selectivã: Morariu 1967;
Parascan et Danciu 1976; Coldea et
Plãmadã 1977; Ularu et Cardaºol
1979; Coldea 1991; Coldea et al.
1997; Sanda et al. 2001; Sanda 2002;
Mihãilescu S. 2003-2004 (ined.).
Redactat: Simona Mihãilescu.
R5416
Comunitãþi sud-est carpatice de
izvoare ºi pâraie cu Saxifraga
stellaris, Chrysosplenium
alpinum ºi Philonotis seriata
Suprafeþe: restrânse în jurul apelor
(< 100 ha).
Staþiuni: Altitudini: 1400–2200 m.
Clima: T = 3,6– -1,30C; P = 1100–
1450 mm.
Relief: vãi subalpine, pe versanþi slab
înclinaþi. Substrat: acid sau bazic.
Soluri: hidrisoluri acide pânã la slab
acide (pH = 5,0–6,8), jilav umede pânã
la ude.
Structura: Habitat fontinal (în lungul
izvoarelor ºi pâraielor), cu caracter
hidro- higrofil. Stratul ierbos este bine
dezvoltat, înalt de 12–15 cm, dominante
fiind Chry- sosplenium alpinum ºi Saxifraga
stellaris, care realizeazã o acoperire
medie de 35– 50%. Stratul muºchilor,
uneori cu acope- riri mari, pânã la 50%.
Prezenþa apreciabilã a speciei Philonotis
seriata în fitocenozele din Carpaþi a
condus la raportarea acestora la asociaþia
Philonotido-Saxifragetum Horv. 1949, însã
acest lucru nu se justificã din punct de
vedere floristic.
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 54.1 Springs
CORINE: 54.11 Soft water springs
PAL.HAB 1999: 54.11124 Alpine Philonotis-
Saxifraga stellaris springs
EUNIS: C2.11 Soft water springs
Asociaþii vegetale: Chrysosplenio alpini –
Saxifragetum stellaris Pawl. et Walas 1949
(Syn.: Philonotido-Saxifragetum stellaris
Boºcaiu 1971, Epilobio anagallidifolii-
Saxifragetum alpini Rejmánek et
Rejmánková 1979) Swertio punctate –
Saxifragetum stellaris Coldea (1995– 1996)
1997.
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-
Pãpuºa, Munþii Fãgãraº, Munþii
Cindrelului, Munþii Retezat, Munþii
Þarcu, Munþii Godeanu. Carpaþii
Occidentali: Munþii Bihor, Curcubãta
Mare; în etajele alpin inferior ºi
subalpin.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Saxifraga stellaris, Chrysosplenium alpi-
num. Specii caracteristice: Saxifraga ste-
llaris, Chrysosplenium alpinum. Alte specii
importante: Caltha laeta, Cardamine opizii,
Chrysosplenium alternifolium, Cardamine amara,
Saxifraga aizoides, Silene pusilla, Epilobium
nutans, Epilobium alsinifolium, Bryum
pseudotriquetrum, Brachythecium rivulare,
Saxifraga heucherifolia, Scapania undulata,
Deschampsia caespitosa, Chaerophyllum
hirsutum, Stellaria nemo- rum, Viola biflora,
Veratrum album, Aconi- tum tauricum, Juncus
triglumis, Swertia punctata.
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971;
Boºcaiu et al. 1972; Plãmadã 1974;
Voik 1976; Hulm et al. 1979; Puºcaru-
Soroceanu
1981; Coldea 1990, 1991, 1996; Coldea
et
al. 1997; Drãgulescu 1995; Alexiu 1998;
Sanda et al. 1998, 2001; Sanda 2002;
Mihãilescu S. 2005 (ined.).
Redactat: Simona Mihãilescu.
 Comunitãþi de izvoare ºi pâraie montane cu
Saxifraga stellaris

R5417
Comunitãþi sud-est carpatice
fontinale cu Cratoneuron
commutatum ºi
Cratoneuron filicinum

Corespondenþe:
NATURA 2000: *7220 Petrifying springs
with tufa formations (Cratoneurion)
EMERALD: !54.12 Hard water springs
CORINE: 54.12 Hard water springs
PAL.HAB 1999: 54.1221 Hard water
bryophyte springs; 54.12241 Cochlearia
pyrenaica calcareous springs
EUNIS: C2.12 Hard water springs
Asociaþii vegetale: Cratoneuretum filicino –
commutati (Kuhn 1937) Oberd. 1977 (Syn.:
Cratoneurum commutatum Puºcaru et al.
1967) Cochleario pyrenaicae – Cratoneuretum
commutati (Oberd. 1957) Th. Müller 1961
(Syn.: Carici flavae- Cratoneuretum
cochlearietosum pyrenaicae
ªtefureac 1972).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Silene pusilla, Pinguicula vulgaris, Saxi-
Maramureºului (Sâlhoi), Obcinile fraga stellaris, Caltha laeta, Chrysosple- nium
Mestecãniºului (Rãchitiºul Mare), Munþii alternifolium, Cardamine amara, Saxifraga
Rodnei (Piatra Rea, Vf. Rebra, Bãtrâna- aizoides, Epilobium nutans, Epilobium
Fundul Râpilor, Valea Gãºeþel-Valea Rebra, alsinifolium, Bryum pseudotri- quetrum,
Philonotis calcarea, Deschampsia caespitosa,
Izvorul Fântânii, Corongiºul Mare, Valea
Crepis paludosa, Chaero- phyllum hirsutum,
Lala), Munþii Bistriþei (Neagra
Stellaria nemorum, Viola biflora. Specii
Broºtenilor la Cristiºor). Carpaþii endemice: Achillea schurii.
Meridionali: Munþii Bucegi; în regiunea
montanã ºi etajul subalpin. Literaturã selectivã: Puºcaru D. et al.
1956; Beldie 1967; ªtefureac 1972;
Suprafeþe: restrânse în jurul apelor Sanda
(<100 ha). et al. 1977; Lungu 1981; Coldea 1990,
1991; Coldea et al. 1997; Sanda et al.
Staþiuni: Altitudini: 900–2100 m. 1997, 2001; Sanda 2002; Mihãilescu S.
Clima: T = 3,5– -1,50C; P = 950–1425 2005 (ined.).
mm;
Relief: vãi montane ºi subalpine. Redactat: Simona Mihãilescu.
Substrat: bazic, calcare. Soluri:
eutricambosoluri, hidrisoluri eu-
mezobazice, pH = 7–7,3.

Structura: Habitat hidrofil ºi pronunþat

heliofil, în lungul pâraielor ºi al
izvoarelor. Stratul ierbos este slab
dezvoltat, înalt de 12–30 cm. Dintre
speciile care contribuie la diferenþierea
geograficã a fitocenozelor din Carpaþii
româneºti menþionãm: Chrysoplenium
alpinum, Achillea schurii, Silene pusilla. În
grupãrile în care este prezentã specia
caracteristicã Cochlearia pyrenaica (var.
borzeana) realizeazã o acoperire medie
de 40–60%. Stratul muºchilor este
dominant, uneori cu aco- periri mari de
pânã la 80%, în care specia caracteristicã
ºi edificatoare Cratoneuron commutatum
realizeazã o acoperire medie de 40%,
Cratoneuron filicinum, Bryum
pseudotriquetrum.

Valoare conservativã: foarte mare, habitat

prioritar.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Cratoneuron commutatum, Cratoneuron
filicinum. Specii caracteristice: Cratoneuron Comunitãþi fontinale cu Cratoneuron sp.
commutatum, Chrysosplenium alpinum, Comunitãþi
Cochlearia pyrenaica. Alte specii importante: R5418 sud-est
311
 carpatice Substrat: acid,
Valoare phyllum hirsutum,
fontinale cu ºisturi cristaline.
conservativã: Stellaria nemorum,
Philonotis Soluri: hidrisoluri, Viola biflora, Veratrum
redusã.
seriata ºi cu profil scurt (15– album, Aconitum
Caltha laeta 25 cm), bine tauricum.
Compoziþie
aprovizionate în
floristicã: Specii
apã, pH = 4,3–5,1. edificatoare: Literaturã
Corespondenþe:
NATURA 2000: – Structura: Habitat
EMERALD: 54.1 Springs
fontinal. În
CORINE: 54.11 Soft water springs
fitocenoze,
PAL.HAB 1999: 54.1112
speciile
Saxifraga stellaris springs
EUNIS: C2.11 Soft water caracteristice
springs
Philonotis seriata
Asociaþii vegetale: Philonotido
ºi
laetae (Krajina 1933) Coldea Caltha
1991 laeta
realizeazã
Calthetum laetae Krajina 1933, o
palustris Borza 1963 acoperire de 50%.
Stratul ierbos este
înalt de 10–20 cm,
Rãspândire: în care prezenþa
Carpaþii câtorva specii
Orientali: Munþii turbicole precum:
Rodnei, Carpaþii Carex nigra ssp.
Meridionali: Munþii dacica, Carex
Bucegi, Munþii echinata, Juncus
Piatra Craiului, filiformis ºi
Munþii Fãgãraº, Valeriana
Munþii Retezat, simplicifolia, indicã
Munþii Cindrelului, evoluþia
Munþii Þarcu, sindinamicã a
Munþii Godeanu, acestora cãtre
Carpaþii grupãrile vegetale Caltha laeta, selectivã: Boºcaiu
Occidentali: ale ordinului Philonotis seriata. 1971; Puºcaru-
Munþii Apuseni Caricetalia nigrae Specii Soroceanu et al.
(Vlãdeasa, pe mãsura caracteristice: 1981; Resmeriþã
Cetãþile accentuãri Philonotis seriata, 1970; Boºcaiu et
procesului de Chry- sosplenium al. 1972;
Rãdesei); în
turbificare. Stratul alternifolium,
etajul subalpin. Drãgulescu 1995;
muºchilor prezintã Cardamine opizii.
Sanda et
uneori acoperiri Alte specii
Suprafeþe: importante: Popescu A. 1976;
mari, pânã la 70%; Coldea 1990,
restrânse în jurul Saxifraga stellaris,
menþionãm în 1991; Coldea et
apelor (circa 100 Cardamine amara,
special pe al. 1997; Sanda
ha). Glyceria nemoralis,
Philonotis seriata. Silene pusilla, et
Staþiuni: Epilobium nutans, al. 1977, 1997,
Altitudini: 1300– Epilobium 2001; Mihãilescu
2000 m. Clima: T alsinifolium, S. 2001;
Scapania undulata, Sanda 2002;
= 4,0–0,00C; P =
Stellaria uliginosa, Mihãilescu S. 2005
1100–1400 mm;
Philonotis fontana, (ined.).
Relief: Deschampsia
vãi subalpine, pe caespitosa, Crepis
terenuri Redactat: Simona
paludosa, Angelica
înclinate, slab Mihãilescu.
sylvestris, Veronica
accidentate. beccabunga, Chaero-
310
Comunitãþi
fontinale cu
Caltha laeta

311
 Stratul ierbos este dominant, înalt de 15–
R5419 30 cm. Speciile edificatoare ºi
Comunitãþi sud-est carpatice de caracteristice Saxi- fraga aizoides ºi
izvoare ºi pâraie cu Doronicum Doronicum carpaticum
carpaticum, Saxifraga aizoides,
Chrysosplenium alpinum ºi
Achillea schurii

Corespondenþe:
NATURA 2000: *7220 Petrifying springs
with tufa formations (Cratoneurion)
EMERALD: !54.12 Hard water springs
CORINE: 54.12 Hard water springs
PAL.HAB 1999: 54.1226 Carpathian oriental
leopardsbane communities
EUNIS: C2.12 Hard water springs
Asociaþii vegetale: Doronico carpatici –
Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990
(Syn.: Saxifragetum aizoidis auct. rom.
Saxifragetum aizoidis Boºcaiu 1971 non
Horvat 1935; Saxifragetum moschatae-
aizoidis Boºcaiu 1971).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

Rodnei (Piatra Rea, pârâul Pintu Mic-
Puzdrele, Cãldarea Anieºul Mare,
Cãldarea Galaþiul, Valea Cobãºel,
Corongiºul Mare, Vf. Cormaia, Cabana
Puzdrele, Muntele Cailor). Carpaþii
Meridionali: Munþii Fãgãraº, Munþii
Retezat, Munþii Þarcu (Vf. Sadoveanu,
Groapa Bistrei, Obârºia Hidegului),
Munþii Godeanu (Curmãtura Paltina); în
regiunea montanã.

Suprafeþe: restrânse, în jurul apelor

(circa 100 ha).

Staþiuni: Altitudini: 980–1900 m.

Clima: T = 5,5–1,00C; P = 1000–1350
mm; Relief:
vãi montane. Substrat: calcare. Soluri:
eutri- cambosoluri, umede, cu pH = 6,8–
7,1.

Structura: Habitat higro-heliofil situat pe

marginea pâraielor care se scurg prin
grohotiºurile ºi lespezile de calcar.
31
 Szafer et al. 1923. raport cu celelalte
realizeazã o acoperire între 35–55%. În aso- ciaþii din
Retezat, un rol important îl are specia alianþã. Ulterior a
carpato-balcanicã Saxifraga heucherifolia. Rãspândire: fost semnalatã de
Adeseori, se înfiripeazã stadii de Carpaþii Orientali: A. Borza (1934) din
tranziþie determinate de Munþii Rodnei. Retezat, unde are
intensificarea drenajului substratului Carpaþii o largã rãspândire.
acestor comunitãþi fontinale ºi cel al Meridionali: Întrepãtrunderea
asociaþiei Saxifragetum moschatae- aizoidis Munþii Fãgãraº, populaþiilor de
Boºcaiu 1971 de pe grohotiºuri. Extinsa Munþii Retezat, Cardamine opizii cu
Munþii Þarcu, cele de Cardamine
dijuncþie arcto-alpinã a arealului
Munþii Godeanu; amara ridicã
speciei Saxifraga aizoides constituie un în etajul subalpin. dificultãþii în
argument în favoarea originii privinþa distingerii
preglaciare a acestor grupãri vegetale. Suprafeþe: acestei asociaþii
Stratul muºchilor este destul de divers restrânse în jurul de Cardaminetum
fiind reprezentat prin: Cratoneuron apelor (circa 100 amarae (Rubel
commutatum, Cratoneuron filicinum, Bryum ha). 1913) Br.-Bl.1926
pseudotriquetrum, Philo- notis calcarea. descrisã din Alpi.
Staþiuni: în Stratul ierbos este
apropierea bine reprezentat,
Valoare conservativã: foarte mare,
izvoarelor din înalt de 10–30 cm,
habitat prioritar, endemic în Carpaþii
etajul subalpin, în prezente cel mai
sud-estici. frecvent fiind
locuri adãpostite
de vânturi, speciile:
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: ajungând uneori în Chrysosplenium
Saxifraga aizoides, Doronicum carpaticum. contact cu ceno- alpinum, Saxi- fraga
Specii caracteristice: Saxifraga aizoides, zele edificate de heucherifolia, Doronicum
Doronicum carpaticum. Alte specii Saxifraga stellaris. carpaticum. Stratul
importante: Saxifraga stellaris, Caltha Alti- tudini: 1440– muºchilor este
laeta, Chrysosplenium alternifolium, Carda- 1860 m. Clima: T = dominant, cu
mine amara, Epilobium nutans, Epilobium 3,0–1,50C; P =
alsinifolium, Deschampsia caespitosa, 1200–1350 mm;
Crepis paludosa, Silene pusilla, Pinguicula Relief: vãi
vulgaris, Chaerophyllum hirsutum, Stellaria montane.
nemorum, Viola biflora. Specii endemice: Substrat: acid,
Achillea schurii, Doronicum carpaticum, ºisturi cristaline
Chrysosplenium alpinum (subendemicã). sau bazic. Soluri:
hidrisoluri
mezobazice, cu
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971; profil scurt (15–25
Sanda et al. 1977; Olos 1982; Coldea cm), bine
1990, 1991, 1993; Sanda et al. aprovizionate în
2001; apã, pH = 5,5–7.
Sanda 2002; Mihãilescu S. 2004
(ined.). Structura: Habitat
neutrofil sau slab
Redactat: Simona Mihãilescu. acidofil.
Comunitatea
vegetalã higrofilã
R5420 Corespondenþe: a fost descrisã din
Comunitãþi NATURA 2000: – Tatra, studiatã
sud-est EMERALD: 54.1 Springs amãnunþit de
carpatice CORINE: 54.11 Soft water springs (1933),
Krajina
PAL.HAB 1999: 54.11124care i-a stabilit
fontinale cu Saxifraga stellaris springs
Cardamine poziþia
EUNIS: C2.11 Soft water springs
cenotaxonomicã în
opizii Asociaþii vegetale: Cardaminetum
31
 acoperire mare nutans, Epilobium Bistriþa Aurie, Valea Ieduþului,
de pânã la 60%, alsi- nifolium, Munþii Cãlimani Valea Sebiºelului),
menþio- nãm Deschampsia (Vârful Rãchitiº, Munþii Plopiº,
speciile: caespitosa, Silene
pusilla, Valea Gurghiului), Munþii Sebeºului
Philonotis seriata,
Brachy- thecium Chaerophyllum
rivulare. hirsutum, Stellaria
nemorum, Viola
Valoare biflora, Aconitum
conservativã: tauricum. Specie
endemicã:
redusã.
Doronicum
carpaticum.
Compoziþie
floristicã: Specii
Literaturã
edificatoare:
Cardamine opizii. selectivã: Boºcaiu
Specie 1971; Voik
caracteristicã: W. 1976; Sanda
Cardamine opizi, et al. 1977;
Philonotis Coldea 1990,
seriata, 1991; Coldea et
Chrysosplenium al. 1997; Sanda
alpinum, et al. 1997, 2001;
Chrysosplenium Sanda 2002;
alternifolium, Mihãilescu S.
Cratoneuron 2005 (ined.).
commutatum,
Doronicum
carpaticum. Alte Redactat: Simona
specii Mihãilescu.
importante:
Saxifraga Comunitãþi sud- Munþii Harghitei, (Valea Sebeºului,
stellaris, Caltha est carpatice
Muntele Govora, Valea Drãganului);
laeta, Epilobium fontinale
Defileul Mureºului în regiunea
Corespondenþe: (Valea Sãlardului). montanã.
R5421 NATURA 2000: – Carpaþii
Comunitãþi EMERALD: 54.1 Springs Meridionali: Suprafeþe:
sud-est CORINE: 54.11 Soft water springsZãnoaga,
Muntele restrânse în jurul
carpatice de PAL.HAB 1999: 54.11124 Alpine Philonotis- apelor (circa 10
Muntele
Saxifraga stellaris springs
Siriu,
izvoare ºi Muntele
EUNIS: C2.11 Soft water springs
ha).
pâraie cu Postãvaru,
Asociaþii vegetale: Chrysosplenio – Munþii
Chrysospleni Cardaminetum amarae Maas Piatra1959. Craiului, Staþiuni: frecventã
um Inclusiv subasociaþiile:Munþii Fãgãraº,
stellarietosum în jurul izvoarelor
uliginosae Sanda et al. Munþii
2001 (syn. Retezat, din cursul vãilor
alternifolium stellarietosum alsini Raþiu et Gergely
ºi Cardamine Munþii Þarcu, montane, atât din
1975), circaeetosum lutetianae Mass 1959,
amara Munþii
chrysosplenio-cardaminetosum Lungu 1971Godeanu, etajul fãge- telor
Lunca (Borza
ºi plantaginetosum gentianoides Berhinii, cât ºi în cel al
1959) Drãgulescu 1986 Munþii
(syn. var.Parângului,
geogr. molidiºurilor. Alti-
Munþii Borza
dacica- plantaginetosa gentianoidis Cibinului, tudini: 500–1550 m.
1959. Munþii Clima: T = 8,0–
Cindrelului. 3,10C; P = 800–1200
Carpaþii mm. Substrat: acid
Rãspândire: Occidentali: sau bazic.
Carpaþii Orientali: Munþii Meseºului,
Munþii Rodnei, Muntele Vlãdeasa,
Munþii Bistriþei, (Valea Iadului,

31
Soluri: hidrisoluri moderatã. Raþiu O., 1998; Popescu G.
moderat pânã la Gergely I. 1976; 1981; Sanda et
slab acide (pH = Compoziþie Resmeriþã 1970; al. 1998, 2001;
5,0–6,8), jilav floristicã: Specii Raþiu O. et al. Mihãilescu S.
umede pânã la edificatoare: 1983; 2001,
ude. Chrysosplenium Drãgulescu Sanda 2002;
alternifolium, 1995c; Raþiu O. Mihãilescu S. 2005
Structura: Cardamine amara. et Sãlãgeanu (ined.).
Habitat sciafil Specii 1971;
fontinal. Stratul caracteristice: Sãmãrghiþan M. Redactat: Simona
ierbos este bine Chrysosple- nium 2001; Oroian S. Mihãilescu.
dezvoltat, înalt alternifolium, montane, în
de 12–15 cm, Chrysosplenium
R5422 microdepresiuni.
dominat de alpi- num, Philonotis
seriata, Carex Comunitãþi sud- Substrat: acid,
Cardamine amara ºisturi cristaline.
ºi Chrysosplenium remota. Alte specii est carpatice de
importante: izvoare ºi pâraie Soluri: hidrisoluri,
alternifolium. În cu umiditate
etajul montan Saxifraga stellaris, cu Glyceria
Caltha laeta, ridicatã, pH = 6.
inferior se nemoralis
distinge o Glyceria nemoralis,
Epilobium nutans, Structura: Habitat
subasociaþie cu
Epilobium Corespondenþe: crio-hidrofil situat
specia diferenþialã
alsinifolium, NATURA 2000: – în etajul brãdeto-
Impatiens noli-
Stellaria uligi- EMERALD: 54.1 Springs fãgetelor, în
tangere iar în CORINE: 54.11 Soft water springs
nosa, Epilobium microdepre- siunile
etajul montan PAL.HAB 1999: 54.11 Soft
superior, specie
palustre, dewaterla springs
marginea
Deschampsia EUNIS: C2.11 Soft water springs
dife- renþialã drumurilor
caespitosa, Crepis Asociaþii vegetale: Alchemillo mollis –
este Glycerietum nemoralis
forestiere. Stratul
paludosa, Saxifraga
Chaerophyllum 1998 (Syn.: Glycerietumierbos
nemoralis este
heucherifolia, et al. 1994). dominant, 15–30
hirsutum. Odatã Chaerophyllum
cu creºterea cm înãlþime, în
hirsutum, Stellaria care abundã
altitudinii, nemorum, Impatiens
compoziþia Rãspândire: speciile de Alno-
noli-tangere, Tozzia Padion ºi Fagetalia
acestor alpina. Specie Carpaþii Orientali:
comunitãþi este Muntele Siriu precum: Carex
endemicã:
contaminatã, tot (Izvorul Bradului). remota, Cardamine
Barbarea
Carpaþii pratensis, Rumex
mai mult de lepuznica.
Meridionali: Munþii sanguineus, Carex
speciile
Bucegi (Buºteni, sylvatica. Cursul
provenite din Literaturã
Valea Azuga); în permanent al pâra-
ordinul selectivã: Borza
regiunea ielor montane
Adenostyletalia. 1959; Beldie,
Stratul muºchilor determinã
Dihoru 1967; montanã.
instalarea a nume-
este prezent Boºcaiu 1971;
uneori cu roase elemente
Sanda et al. Suprafeþe:
mezohigrofile
acoperiri mari, 1977; Coldea restrânse în jurul
pânã la 40%, dintre care: Veronica
1978, 1991; apelor (circa 1 beccabunga, Epilobium
menþionãm: Pascal, ha). palustre, Stellaria
Philonotis seriata, Mititelu 1971; nemorum, Mysotis
Philo- notis Dihoru 1975; Staþiuni: scorpioides,
fontana, Fink 1977; Altitudini: 900– Ranunculus repens,
Brachythecium Puºcaru- 1000 m. Clima: T
rivulare. Poa trivialis. Stratul
Soroceanu et al. = 6–5,50C; P = muºchilor mai
1981; Raþiu O., 950–1000 mm; puþin reprezentat.
Valoare Relief: vãi
Boºcaiu 1967;
conservativã:
31
 Valoare 1971) Resm. et Raþiu Carpaþii
Specii
conservativã: caracteristice: Occidentali:
redusã. Alchemilla mollis, Munþii Plopiº; în
Rãspândire: regiunea
Glyceria nemoralis.
Compoziþie Alte specii Carpaþii montanã.
floristicã: Specii importante: Orientali: Munþii
edifica- toare: Deschampsia Maramureºului,
Alchemilla mollis, Suprafeþe:
caespitosa, Silene Defileul
Glyceria nemoralis. pusilla, Epilobium restrânse în jurul
Mureºului, Valea apelor (circa 10
nutans, Crepis Gurghiului,
paludosa, Veronica ha).
Muntele Siriu.
beccabunga,
Epilobium palustre, Carpaþii
Staþiuni din etajul
Rumex Meridionali:
montan inferior ºi
obtusifolius, Valea Azuga,
mijlociu.
Stellaria nemorum. Cheile Altitudini: 500–
Dâmbovicioarei 950 m. Clima:
Literaturã – Brusturet.
selectivã: Dihoru
T = 8,0–5,60C; P = un proces de
1975; Sanda et 800–925 mm; gleizare a solului,
al. 1977; Coldea Relief: pe mãsurã ce
1991; Popescu vãi montane. procesul de
A. et Sanda solificare
Substrat: acid,
1993; Sanda et avanseazã. În
ºisturi crista- line
al. 1997, 2001; aceste staþiuni
sau slab bazic.
Sanda 2002. grupãrile cu Caltha
Soluri: hidrisoluri
mezo- bazice, cu laeta ºi Carex remota
Redactat: Simona profil scurt, bine evolueazã cãtre
Mihãilescu. alianþa Calthion.
aprovizionate cu
apã, pH = 5–6. Stratul muºchilor
este bine
R5423 reprezentat de
Comunitãþi Structura: Habitat Crato- neuron
sud-est commutatum,
din lungul
carpatice de Brachythecium
pâraielor, bine
izvoare ºi rivulare.
diferenþiat din
pâraie cu punct de vedere
Carex floristic. Stratul
remota ierbos este
ºi Caltha laeta dominant, înalt de
10–20 cm, sunt
prezente câteva
Corespondenþe:
specii higrofile
NATURA 2000: – ale alianþei
EMERALD: 54.1 Springs
Glycerio-
CORINE: 54.11 Soft water springs
Sparganion ºi
PAL.HAB 1999: 54.111
bryophyte springs ordinului
EUNIS: C2.31 Soft water Molinietalia.
springs
Asociaþii vegetale: CariciSpecia
remotae –
caracteristicã
Calthetum laetae Coldea (1972) 1978 ºi
Carici remotae – Cardaminetum amarae
de diagnosticare
1964, Calthetum palustris
Carex remota, indicã
Caltheto – Ranunculetum
31
Valoare Redactat: Simona
conservativã: Mihãilescu.
moderatã ºi
mare în
habitatele unde
este prezentã
specia
Lingularia
sibirica (DH2).

Compoziþie
floristicã: Specii
edificatoare:
Carex remota,
Caltha laeta. Specii
caracte- ristice:
Carex remota,
Cratoneuron commu-
tatum,
Chrysosplenium
alternifolium.
Alte specii
importante:
Ligularia sibirica,
Cardamine amara,
Glyceria
nemoralis,
Stellaria
uliginosa,
Epilobium
palustre, Crepis
paludosa,
Chaerophyllum
hirsutum,
Doronicum
austriacum.

Literaturã
selectivã:
Resmeriþã et
Raþiu O. 1974;
Dihoru 1975;
Sanda et al.
1977;
Coldea 1978,
1991; Coldea
et al.
1997; Oroian S.
1998; Lupaºcu
1999;
Sãmãrghiþan M.
2001; Sanda et
al. 1997, 2001;
Sanda 2002.

31
 2.6. GROHOTIºURI, STÂNCÃRII ºI NISIPURI
CONTINENTALE (6)
2.6.1. Grohotiºuri (61)
R6101
Comunitãþi sud-est carpatice de
pietriºuri silicioase cu Silene
acaulis ºi Minuartia sedoides
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB 1999: 61.11 Alpine siliceous
screes; 36.34 Alpigenous
acidophilous grasslands
EUNIS: H2.31 Alpine siliceous screes,
E4.425 Carpathian naked-rush swards
Asociaþii vegetale: Sileno acaulis –
Minuartietum sedoidis Puºcaru et al. 1956
(Syn.: Silene acaulis-Minuartia sedoides ass.
Puºcaru et al. 1956, Festuca glacialis –
Minuartia sedoides ass. Beldie 1967).
Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii
Bucegi (vârfurile Caraiman, Coºtila,
Morarul, Bucºoiu, Omu, Obârºia, Scara,
Þigãneºti), Munþii Fãgãraº; în etajul
alpin inferior.
Suprafeþe: mici (de ordinul a 100 ha).
Staþiuni: Altitudine: 2300–2500 m. Clima:
T = -2,00C; P = 800 mm. Relief: pietriºuri
ºi terenuri schelete, cu expoziþie nord-
esticã ºi nord-vesticã. Substrat: silicios,
gresii conglomeratice. Soluri: litosoluri
cu deficit de umiditate ºi sãrace în
humus.
Structura: Habitat particular, care se pre-
zintã sub forma unor „perniþe” sau
rozete, pe pietriºuri (încadrarea lui este
dificilã). Stratul ierbos: se
caracterizeazã printr-o
structurã floristicã alcãtuitã din plante
scunde (5–10 cm). Acoperirea vegetalã
este de 40–60%, plantele acoperind
neuniform substratul. Speciile
dominante sunt: Silene acaulis, Minuartia
sedoides, Androsace chamaejasme, Dianthus
gla- cialis, Campanula alpina, Festuca glacialis,
Primula minima. A fost menþionatã subaso-
ciaþia festucetosum glacialis Beldie
1967 (Syn.: Festucetum glacialis Prodan
1939; Puºcaru et al. 1956; Festucetum
glacialis carpaticum E.I. Nyár. et A.
Nyár1964), în care se remarcã dominanþa
speciei Festuca glacialis, în dauna altor
specii care lipsesc din cadrul
subasociaþiei sau au o constanþã micã.
Valoare conservativã: mare, habitat ende-
mic ºi în habitatele unde este prezentã
specia Poa grantica ssp. disparilis (DH2).
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Silene acaulis, Minuartia sedoides. Specii
caracteristice: Silene acaulis, Minuartia
sedoides. Alte specii importante: Poa grani-
tica ssp. disparilis, Cerastium alpinum ssp.
lanatum, Erigeron uniflorus, Elyna myosu-
roides, Dryas octopetala, Minuartia gerardii,
Potentilla crantzii, Luzula spicata, Armeria
alpina, Carex curvula, Arenaria ciliata, Vero- nica
bellidioides, Festuca supina, Hiera- cium
alpinum, Juncus trifidus, Euphrasia minima,
Potentilla ternata, Ligusticum mute- llinoides,
Carex fuliginosa. Specii ende- mice:
Festuca bucegiensis.
Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956;
Beldie 1967; Coldea 1991; Coldea et al.
1997; Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
31
 2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6)

Anieºul Mic, Gãrgãlãu, Galaþiul).

Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº
(Scara, Cãlþun, Capra), Munþii Retezat,
Munþii Buila- Vãnturariþa (Vf. Oslea, Vf.
Vioreanu, Vf. Vânturariþa); în etajele
subalpin ºi alpin.

Suprafeþe: mari (100–500 ha).

Staþiuni: Altitudine: 1750–2500 m;

Clima: T = 1,5– -2,50C; P = 1300–1450
mm. Relief:
versanþi cu înclinare diferitã,
grohotiºuri silicioase, semifixate de pe
versanþi umbriþi ai circurilor glaciare.
Soluri: litosoluri slab evoluate, bogate în
pietriº detritic, cu reacþie puternic
acidã, pH = 4,3–4,6.
Rodnei (Zãnoaga Mare-Pietrosul, vârfurile
Piatra Albã, Puzdra, Rebra, Pietrosul Mare,

Habitat de grohotiº silicios cu Silene acaulis

R6102
Comunitãþi sud-est carpatice de
grohotiºuri silicioase semifixate cu
Festuca picta ºi Senecio
carniolicus

Corespondenþe:
NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of
the montane to snow level (Androsacetalia
alpinae and Galeopsetalia ladani)
EMERALD: 61 Screes
CORINE: 61 Screes
PAL.HAB 1999: 61.116 Painted fescue
screes
EUNIS: H2.31 Alpine siliceous screes
Asociaþii vegetale: Festucetum pictae
Krajina 1933 (Syn.: Festuco pictae –
Senecionetum carniolicae Lungu et
Boºcaiu 1981).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6)

Structura: Habitat crio-nival în care

vege- taþia este în condiþii extreme.
Stratul ierbos este înalt de 25–30 cm.
Specia caracte- risticã ºi edificatoare
Festuca picta prezintã o acoperire generalã
de 35–60%. În compo- ziþia floristicã sunt
bine reprezentate speciile caracteristice
pentru Festucion picta ºi Androsacetalia
alpinae, dintre care menþio- nãm: Trisetum
fuscum, Hypericum richeri ssp. grisebachii,
Poa laxa. Speciile chiono- file prezente
indicã durata prelungitã de staþionare
a zãpezii, pe terenuri unde este
prezent habitatul.

Valoare conservativã: mare prin

speciile endemice.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Festuca picta, Senecio carniolicus. Specii
caracteristice: Festuca picta, Saxifraga
carpathica. Alte specii importante: Veronica
baumgarteni, Poa delyii, Leontodon cro-
ceus, Poa nyárádyana, Doronicum clusii,
Arabis alpina. Specii endemice: Achillea
schurii, Doronicum carpaticum, Silene
(Lychnis) nivalis.

Literaturã selectivã: Borza et al. 1934;

Buia et al. 1959; Csürös I. et al. 1964;
Puºcaru-Soroceanu et al. 1981; Coldea
1990, 1991; Coldea et al. 1997; Sanda
et
al. 2001; Sanda 2002.

Redactat: Simona Mihãilescu.


Silene nivalis în habitat de grohotiº silicios
semifixat cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus
R6103
Comunitãþi sud-est carpatice de
grohotiºuri silicioase semifixate
cu Saxifraga pedemontana ssp.
cymosa ºi Saxifraga
carpathica
Corespondenþe:
NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of
the montane to snow level (Androsacetalia
alpinae and Galeopsetalia ladani)
EMERALD: 61 Screes
CORINE: 61 Screes
PAL.HAB 1999: 61.11521 Eastern
Carpathian saxifrage-speedwell screes
EUNIS: H2.31 Alpine siliceous screes
Asociaþii vegetale: Saxifragetum carpathicae-
cymosae Coldea (1986)1990.
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (vârfurile: Pietrosul Mare, Piatra
Albã, Anieºul Mic, Puzdra, Anieºul
Mare); în etajul alpin.
Suprafeþe: foarte mici (circa 10 ha).
Staþiuni: Altitudine: 2050–2300 m.
Clima: T = -1,0– -20C; P = 1450 mm,
grohotiºuri ºi bolovãniºuri semifixate de
la baza stâncilor umbrite din etajul
alpin. Substrat: silicios.
Structura: Habitat sciafil. Stratul ierbos:
speciile edificatoare, Saxifraga pede-
montana ssp. cymosa ºi Saxifraga carpa-
thica, realizeazã o acoperire medie a
terenului de 20–25%. Prezenþa nucleului
de specii chionofile în alcãtuirea
grupãrii relevã condiþiile
microclimatice aparte în care vegeteazã
astfel de habitate. Numãrul ridicat de
specii din Androsacion alpinae
ºi Androsacetalia alpinae, justificã aparte-
nenþa acestor grupãri la habitatul
menþio- nat: Saxifraga bryoides, Doronicum
clusii, Poa laxa, Oxyria dygina.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Saxifraga pedemontana ssp. cymosa, Saxi- fraga
carpathica. Specii caracteristice: Saxifraga
carpathica, Veronica baumgarte- nii. Alte specii:
Saxifraga ascendens, Saxi- fraga oppositifolia,
Luzula spicata, Carda- mine resedifolia, Poa
deylii, Saxifraga moschata, Cardaminopsis
arenosa ssp. borbásii.
Literaturã selectivã: Coldea 1990, 1991;
Coldea et al. 1997; Sanda et al. 2001;
Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
 R6104 Structura: Habitat chionofil, rezultat al
Comunitãþi sud-est carpatice de colonizãrii primare. În stratul ierbos,
grohotiºuri silicioase mobile sau specia
slab fixate cu Oxyria dygina

Corespondenþe:
NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of
the montane to snow level (Androsacetalia
alpinae and Galeopsetalia ladani)
EMERALD: 61 Screes
CORINE: 61 Screes
PAL.HAB 1999: 61.111521 Eastern
Carpathian saxifrage mountain sorrel
screes; 61.111522 Southern Carpathian
meadowgrass mountain sorrel screes
EUNIS: H2.31 Alpine siliceous screes
Asociaþii vegetale: Saxifrago carpathicae –
Oxyrietum dyginae Pawl., Sokol. et Wall.
1928 (Syn.: Oxyrietum dyginae auct. rom.
non. Br.-Bl. 1926). Poo contractae – Oxy-
rietum dyginae Horv. et al. 1937 (Syn.:
Oxyria dygina – Geum (Sieversia) reptans
Puºcaru et al. 1956 Oxyria digyna – Poa
nyárádyana (Simon n.n.) Csürös 1957).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

Rodnei (Ineu, Pietrosul, Omul, Momaia,
Culmea Ciºa, Piatra Albã). Carpaþii
Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara,
Cãlþun, Capra), Munþii Retezat
(Muntele Custura), Munþii Þarcu, Munþii
Godeanu, Munþii Cernei; în etajele
subalpin ºi alpin.

Suprafeþe: restrânse, acoperã terenul

neuniform, în proporþie de 30–60% (de
ordinul 10–100 ha).

Staþiuni: Altitudine: 1830–2250 m.

Clima: T = -0,0– -0,50C; P= 1300–1450
mm. Relief:
versanþi înclinaþi, grohotiºurile mobile, sub
pereþii stâncoºi, în jgheaburi
alimentate permanent cu roci
dezagregate; groho- tiºuri silicioase, apoi
grohotiºurile mobile sau slab fixate, pe
versanþii circurilor gla- ciare. Substrat:
ºisturi cristaline. Soluri: litosoluri.
320
 carpathica, Poa cenisia ssp. contracta.
caracteristicã Oxyria digyna, populeazã, Specii caracte-
împreunã cu alte specii, grohotiºurile
mobile deosebit de sãrace ºi improprii ristice: Saxifraga carpatice de
pentru dezvoltarea plantelor. În carpathica, Poa grohotiºuri
Carpaþi, prezenþa speciei carpato- cenisia ssp. contracta, silicioase
balcanice Saxi- fraga carpathica precum Veronica baumgarteni.
semifixate cu
Alte specii
ºi a speciilor daco-balcanice: Saxifraga Saxifraga
importante: Poa
pedemontana ssp. cymosa, Veronica laxa, Saxifraga bryoides,
baumgarteni, Achi- llea schurii, separã ascendens, Saxifraga Silene acaulis
gruparea Saxifrago carpathicae-Oxyrietum hieraciifolia, Doro- ºi Veronica
Pawl., Sokol. Et Wall. 1928, de grupãrile nicum clusii, baumgarteni
vicariante din Alpi Cardamine
ºi Balcani. Varianta regionalã cu resedifolia, Poa Corespondenþe:
Doronicum carpaticum Voik et deylii, Saxifraga
NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of
Schneider-Binder 1978 este descrisã moschata,
the montane to snow level (Androsacetalia
din Munþii Fãgãraº ºi se caracterizeazã Cardaminopsis alpinae and Galeopsetalia ladani)
prin prezenþa mare a acestei specii, arenosa ssp. EMERALD: 61 Screes
care devine codominantã alãturi de borbásii, Arabis CORINE: 61 Screes
alpina, Saxifraga PAL.HAB 1999: 61.11522 Southern
Oxyria digyna. Pentru gruparea Poo
bryoides, Carpathian saxifrage-speedwell screes
contractae – Oxyrietum dyginae Horv. et al.
Cystopteris regia, EUNIS: H2.31 Alpine siliceous screes
1937, speciile caracteristice ºi edifica- Alchemilla hybrida, Asociaþii vegetale: Saxifrago bryoides –
toare realizeazã o acoperire medie de Trisetum fuscum, Silenetum acaulis Boºcaiu et al. 1977
25%. Sunt prezente specii chionofile Luzula alpino- Veronico baumgarteni – Saxifragetum bryoid
din clasa Salicetea herbaceae. În pilosa, Sedum Boºcaiu et al. 1977.
compoziþia floristicã se semnaleazã, cu alpestre, Soldanella
frecvenþã mare, speciile: Saxifraga pusilla, Gnaphalium
bryoides, Saxifraga oppositifolia, Saxifraga supinum, Ranunculus Rãspândire:
pedemontana ssp. cymosa, Arabis alpina, crenatus, Carpaþii
Alchemilla hybrida, Cerastium cerastioides. Chrysanthemum Meridionali: Munþii
alpinum. Specii Retezat (vârfurile:
Gruparea a fost descrisã din Peninsula
endemice: Achillea Custura, Gruiul,
Balcanicã (Munþii Rila) dar
schurii, Doronicum Judele, Muchia
fitocenozele din Retezat, cu toate cã Ascuþitã, Bucura,
carpaticum, Silene
le lipsesc unele specii balcanice, sunt (Lychnis) nivalis. Peleaga, Pãpuºa,
asemãnãtoare cu cele din locul clasic. Pietrele); în etajul
Aceastã afinitate floristicã este Literaturã selectivã: alpin.
expresia unor legãturi sinergetice ale Voik et Schneider-
vegetaþiei preglaciare din Carpaþii Binder E. 1978; Suprafeþe: foarte
Meridionali ºi masivele muntoase din Boºcaiu 1971; mici (aproximativ 10
Balcani. Poëto contractae – Oxyrietum Coldea ha).
digynae prezintã asemãnare din punct 1990, 1991, 1993;
de vedere floristic cu asociaþia Coldea et al.
Saxifrago carpathiacae – Oxyrietum 1997;
Pawl., Sokol., et Wall. 1928, precum ºi Sanda et al. 2001;
cu Geum reptans – Oxyria digyna Puºcaru Sanda 2002.
et al. 1956 cunoscutã din Bucegi.
Redactat: Simona
Mihãilescu.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.

R6105
Compoziþie floristicã: Specii Comunitãþi
edificatoare: Oxyria dygina, Saxifraga sud-est
321
 Staþiuni: în compoziþia lor Doronicum
Altitudine: apar uneori carpaticum.
2000–2200 m. numeroase specii
Clima: T = caracteristice Literaturã
-0,5– -1,50C; P cum sunt: Luzula selectivã: Boºcaiu
= 1350–1450 alpino-pilosa, et al. 1977,
mm. Festuca picta, 1978; Coldea
Relief: Taraxacum 1991, 1993;
grohotiºuri ºi alpinum, Soldanella Coldea et al.
sfãrâmãturi de pusilla, Chrysanthe- 1997; Sanda et al.
roci. Substrat: mum alpinum. 2001; Sanda 2002.
micaºisturi, Habitatul poate
granite. Soluri: prezenta Redactat: Simona
lito- soluri asemãnãri Mihãilescu.
scheletice, în floristice cu cel
locuri cu menþionat în
Munþii Bucegi,
acumulãri mari
sub denumirile
de zãpadã în
Silene acaulis –
timpul iernii.
Minuartia sedoides
ºi Geum reptans –
Structura: Oxyria digyna.
Habitat crio-
nival, ce vege- Valoare
teazã în condiþii conservativã:
extreme. Stratul mare, habitat
ierbos: speciile endemic.
edificatoare
Saxifraga bryoides
Compoziþie
ºi Silene acaulis
floristicã: Specii
realizeazã o
edificatoare:
acoperire medie
Saxifraga bryoides,
de 35%. Pe de
Silene acaulis,
altã parte, cele Vero- nica
douã specii baumgarteni. Specii
caracteristice: caracteristice:
Saxifraga bryoides Silene acaulis, Poa
ºi Vero- nica cenisia ssp.
baumgartenii contracta, Veronica
formeazã baumgarteni. Alte
fitocenoze specii
neîncheiate. importante:
Cele mai Saxifraga
frecvente specii pedemontana ssp.
însoþitoare sunt: cymosa, Geum
Saxifraga reptans, Oxyria
pedemontana ssp. dygina, Saxifraga
cymosa, Doronicum carpatica, Poa
carpaticum, Poa psychrophila,
laxa, taxoni Saxifraga
caracteristici androsacea,
ordinului Andro- Soldanella pusilla,
sacetalia alpinae. Luzula spicata,
Fiind la Gentiana frigida,
contactul cu Luzula spicata,
grupãrile alianþei Senecio carniolicus.
Salicion herbaceae, Specii ende- mice:
320
 Habitat de grohotiº silicios semifixat cu Saxifraga bryoides

Rodnei (vârfurile Ineu, Gãrgãlãu, Anieº,

R6106 Pietrosul). Carpaþii Meridionali: Munþii
Comunitãþi sud-est carpatice de Fãgãraº, Munþii Þarcu, Munþii Godeanu.
grohotiºuri ºi bolovãniºuri
calcaroase semi-fixate cu
Cerastium arvense ssp.
calcicolum, Saxifraga moschata
ºi
Saxifraga aizoides

Corespondenþe:
NATURA 2000: 8120 Calcareous and
calchist screes of the montane to
alpine levels (Thlaspietea rotundifolii)
EMERALD: 61 Screes
CORINE: 61 Screes
PAL.HAB 1999: 61.2425 East Carpathian
calcareous saxifrage screes
EUNIS: H2.44 Carpathian calcareous screes
Asociaþii vegetale: Cerastio calcicolae –
Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990;
Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu
1971.

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii

32
Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha).

Staþiuni: Altitudini: 2000–2200 m.

Clima: T = 0,0– -1,50C; P = 1300
mm. Relief:
bolovãniºuri ºi grohotiºuri semifixate
însorite din etajul alpin inferior.
Substrat: bazic, calcaros, conglomerate
calcaroase, alcãtuite din fragmente de
calcar jurasic, amfibolite ºi ºisturi
sericitoase. Soluri: sche- letice,
rendzine, pH = 5,8–7,2.

Structura: Habitat pionier, deschis, cu

un numãr redus de specii în
compoziþia floristicã. În stratul ierbos,
alãturi de Saxi- fraga moschata, apare
constant specia arenicolã alpinã
Cerastium arvense ssp. calcicolum, care
constituie o bunã dife- renþialã
ecologicã pentru asociaþie. Habi- tatul
grupeazã deopotrivã specii bazofile,
caracteristice ordinului Thlaspietalia
rotundifolii, precum ºi elemente
acidofile caracteristice ordinului
Androsacetalia alpinae. Habitatul din
Munþii Rodnei are un caracter mai
metofil, fapt relevat, pe deoparte de
lipsa speciei higrofile Saxi- fraga
aizoides, iar pe de altã parte de
numãrul mai redus al speciilor caracte-
ristice ordinului Salicetalia herbeceae.

32
 Habitat de grohotiº calcaros semifixat cu Saxifraga moschata
Habitatul din Munþii Þarcu-Godeanu
pre- zintã un numãr de specii higrofile:
Silene pusilla, Saxifraga stellaris, Parnassia
palustris, Viola biflora.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Cerastium arvense ssp. calcicolum,
Saxifraga moschata, Saxifraga aizoides. Specii
caracteristice: Cerastium arvense ssp.
calcicolum, Doronicum carpaticum. Alte specii
importante: Galium aniso- phyllon,
Rhodiola rosea, Saxifraga hiera- ciifolia, Poa
laxa (P. tremula), Saxifraga ascendens,
Oxyria dygina, Luzula spicata, Saxifraga bryoides,
Veronica baumgartenii, Saxifraga androsacea,
Arabis alpina, Cardaminopsiss arenosa,
Hutchinsia alpina ssp. brevicaulis, Saxifraga
carpatica. Specii endemice: Doronicum
carpaticum.
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971;
Coldea 1990,1991; Coldea et al. 1997;
Sanda et al. 1997, 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R6107
Comunitãþi sud-est carpatice de
grohotiºuri calcaroase mobile ºi
semi-mobile cu Cardaminopsis
neglecta, Papaver corona-sancti-
stephani ºi Doronicum
carpaticum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 8120 Calcareous and
calchist screes of the montane to
alpine levels (Thlaspietea rotundifolii)
EMERALD: 61 Screes
CORINE: 61 Screes
PAL.HAB 1999: 61.2422 East Carpathian
sciaphile poppy screes
EUNIS: H2.44 Carpathian calcareous screes
Asociaþii vegetale: Cardaminopsio neglectae
– Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986
(Syn.: Papaver pyrenaicum – Festuca violacea
ass. Beldie 1967, Papa- vero – Festucetum
violacea Beldie 1967).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (Vf. Ineu). Carpaþii Meridionali:
Munþii Bucegi, Munþii Fãgãraº; în etajul
subalpin ºi alpin.
Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha).
Staþiuni: Altitudini: 1900–2200 m.
Clima: T = 0,0– -1,50C; P = 1300–
1450 mm.
Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri de
calcar, uneori rezultate din
dezagregarea calca- relor
amfibolitelor, situate pe fundul
cãldãrilor glaciare precum ºi pe brânele
de la baza pereþilor stâncoºi, localizate
în circuri glaciare. Substrat: calcare
crista- line, amfibolite. Soluri: scheletice,
rendzine, pH = 6–7,5.
Structura: Habitat pionier, sciafil,
mezofil care prezintã o acoperire
redusã, realizatã de specii care s-au
adaptat acestor condiþii dificile. În
stratul ierbos, cele douã specii
edificatoare Papaver corona-santi-stephani
ºi Cardaminopsis neglecta realizeazã în
medie o acoperire de 15%. Compoziþie
floristicã, sãracã în specii, se remarcã
prin prezenþa, uneori abundentã, a
speciei saxicole sciafil- chinofilã Festuca
violacea. Se întâlnesc numeroase specii
caracteristice alianþei Papavero-Thymion
pulcherrimi printre care: Thymus
pulcherrimus, Saxifraga
moschata, Saxifraga aizoides, Doronicum
carpaticum.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
ºi Cardaminopsis neglecta, Papaver corona- sancti-
stephani. Specii caracteristice:
Cardaminopsis neglecta, Doronicum carpa- ticum.
Alte specii importante: Arabis alpina, Galium
anisophyllon, Oxyria dygina, Poa alpina,
Rhodiola rosea, Festuca nitida ssp. flaccida,
Poa laxa (P. tremula), Saxifraga ascendens,
Luzula spicata, Saxifraga bryoides, Veronica
baumagrtenii, Silene acaulis, Dianthus
glacialis, Artemisia eriantha. Specii
endemice: Achillea schurii, Doronicum
carpaticum, Papver corona- sancti-stephani,
Thymus pulcherrimus.
Literaturã selectivã: Beldie 1967; Coldea
et Pânzaru 1986; Coldea 1990, 1991;
Coldea et al.1997; Sanda et al. 1997,
2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.

Habitat de grohotiº calcaros mobil ºi semi-mobil cu Papaver corona-sancti-stephani

R6108
Comunitãþi sud-carpatice de
grohotiºuri calcaroase cu
mobilitate redusã ºi umiditate
ridicatã cu Rumex scutatus,
Saxifraga moschata, S.
aizoides
ºi Doronicum columnae
Corespondenþe:
NATURA 2000: 8120 Calcareous and
calchist screes of the montane to
alpine levels (Thlaspietea rotundifolii)
EMERALD: 61 Screes
CORINE: 61 Screes
PAL.HAB 1999: 61.242 East Carpathian
calcareous screes; 61.2424 East
Carpathian dock screes
EUNIS: H2.44 Carpathian calcareous screes
Asociaþii vegetale: Saxifragetum moscha- tae –
aizoidis Boºcaiu 1971 (incl. Saxifrageto
aizoidis – Rumicetum scutati Boºcaiu 1971)
Doronico columnae – Rumicetum scutati
Boºcaiu et al. 1977 (Syn.: Rumicetum
scutati auct. rom.).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (Negoiescu Mare). Carpaþii
Meridionali: Munþii Fãgãraº, Munþii
Cãpãþânei (Buila, Vânturariþa), Munþii
Retezat, Munþii Þarcu, Munþii Godeanu;
în etajul subalpin ºi alpin inferior.
Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha).
Staþiuni: Altitudini: 1850–2170 m.
Clima: T = 0,7– -1,50C; P = 1300–1450
mm. Relief:
grohotiºuri cu mobilitate redusã ºi cu un
spor de umiditate, rezultat din
acumulãrile mari de zãpadã. Substrat:
bazic pânã la slab acide, conglomerate,
alcãtuite din fragmente de calcar ºi din
ºisturi crista- line, precum ºi pe ºisturi
amfibolice ºi calcar cristalin. Soluri:
scheletice, litosoluri.
Structura: Habitat cu caracter mezo-
higrofil. În stratul ierbos, alãturi de
Saxi- fraga moschata ºi Saxifraga aizoides,
apar un numãr apreciabil de specii
higro-
 Habitat de grohotiº calcaros cu Saxifraga aizoides

file cum sunt: Silene pusilla, Saxifraga ste-

Dianthus glacialis, Epilobium anagalli-
llaris, Parnassia palustris, Viola biflora,
difolium, Chrysanthemum alpinum, Solda- nella
etc., iar dintre speciile chinofile Soldanella
pusilla, Poa cenisia ssp. contracta, Arabis
pusilla, Gnaphalium supinum. Cenozele de
alpina, Senecio rupestris, Polysti- chum
pe grohotiºuri, alãturi de speciile lonchitis, Hutchinsia alpina ssp. brevicaulis,
caracte- ristice alianþei Papavero-Thymion Saxifraga carpatica, Carda- minopsis halleri
pulche- rrimi, sunt prezente ºi speciile ce ssp. ovirensis., Poa moli- nerii, Poa laxa (=
aparþin alianþei Androsacion alpinae ca: P. tremula), Polysti- chum lonchitis, Galium
Oxyria digyna, Saxifraga bryoides, etc. Prin album, Ranunculus oreophilus, Myosotis
colu- vionarea grohotiºurilor, asociaþia alpestris. Specii endemice: Cerastium
evolueazã uneori spre asociaþii lerchenfeldianum, Doronicum carpaticum,
chionofile. Thymus pulche- rrimus.
Subasociaþia dianthetosum glacialis Voik et
Erika Schneider – Binder 1978, descrisã Literaturã selectivã:
din Munþii Fãgãraº pe baza prezenþei Boºcaiu 1971; Boºcaiu et al. 1977;
speciei Dianthus glacialis, apare în cadrul Voik 1976; Voik et Schneider E. 1979;
fitocenozelor de Saxifraga aizoides pe Pãun et Popescu G. 1978; Coldea G.
ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. În 1990, 1991, 1993; Coldea et al.1997;
cadrul acestei subasociaþii, Saxifraga Sanda et al. 1997, 2001; Sanda 2002.
moschata are prezenþa foarte micã. În
unele gru- pãri, în stratul ierbos, Redactat: Simona Mihãilescu.
speciile edificatoare Rumex scutatus ºi
Doronicum columnae au optimul de
dezvoltare. Doronicum columnae poate
avea ºi semnificaþia unei diferenþiale
regionale ce caracte- rizeazã aceste
fitocenoze. Speciile cu constanþã
ridicatã sunt: Arabis alpina, Senecio
rupestris, Cystopteris regia. Înfiriparea
unor specii, caracteristice clasei Elyno –
Seslerietea, indicã direcþia de evoluþie a
asociaþiei în urma coluvionãrii
ºi acumulãrii de material organic.

Valoare conservativã: mare, habitat

endemic.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Rumex scutatus. Specii caracteristice:
Saxifraga moschata, Saxifraga pani- culata,
Doronicum carpaticum, Cerastium
lerchenfeldianum. Alte specii importante:
Acinos alpinus, Galium anisophyllon,
Cerastium arvense ssp. calcicolum, Poa
alpina, Alyssum repens, Viola alpina, Saxi- fraga Rumex scutatus în comunitãþi de
ascendes, Oxyria dygina, Luzula spicata, grohotiºuri calcaroase
Saxifraga bryoides, Veronica baumgartenii,
Saxifraga androsacea,
R6109
Comunitãþi sud-est carpatice de
grohotiºuri calcaroase mobile ºi
semi-mobile cu Papaver
corona- sancti-stephani,
Cerastium lerchenfeldianum ºi
Cerastium transsilvanicum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 8120 Calcareous and
calchist screes of the montane to
alpine levels (Thlaspietea rotundifolii)
EMERALD: 61 Screes
CORINE: 61 Screes
PAL.HAB 1999: 61.2421 East Carpathian
xerophile poppy screes
EUNIS: H2.44 Carpathian calcareous screes
Asociaþii vegetale: Cerastio lerchenfeldiani –
Papaveretum Boºcaiu, Täuber et Coldea
1977 (Syn.: Papavereto-Cystopteridetum
Csürös et al. 1956, Papaver pyrenaicum –
Linaria alpina ass. Puºcaru et al. 1956,
Papavero – Linarietum alpinae Puºcaru et al.
1956, Papaver pyrenaicum – Viola alpina ass.
E. Puºcaru et al. 1981) Cerastio
transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu
M. et al. 1996.
Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii
Piatra Craiului (Vf. Ascuþit, Vf. Padina
Popii, La Zaplaz, Marele Grohotiº,
Umerii Pietrei Craiului, Padina Lãncii,
Piatra Craiului Micã), Munþii Fãgãraº
(Valea Doamnei, Valea Arpãºelului),
Munþii Retezat (Piule-Piatra
Iorgovanului); în etajul subalpin.
Suprafeþe: mici, de ordinul a 10–100
ha.
Staþiuni: Altitudini: 1820–2100 m.
Clima: T = 1,5– -0,80C; P = 1300–1400
mm. Relief:
grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-
mobile. Substrat: calcaros,
conglomerate calcaroase. Soluri
scheletice, rendzine, pH = 6–7,5.
Structura: Habitat pionier, cu o
acoperire slabã, dar cu un rol în
începutul de înþe- lenire ºi fixare al
grohotiºurilor calcaroase
mobile. În stratul ierbos, speciile
caracte- ristice Linaria alpina, Papaver
corona sancti- stephani (P. alpinum ssp.
corona sancti- stephani), Rumex scutatus
sunt strict adaptate grohotiºurilor
nefixate. Pe groho- tiºurile alcãtuite din
fragmente mai mãrunte
ºi cu acumulãri de material organic,
vege- taþia devine mai bogatã prin
apariþia altor specii cum sunt: Cerastium
lerchenfeldia- num, Anthemis carpatica, Senecio
rupester, Saxifraga oppositifolia, Galium album
etc. Asociaþia a fost descrisã de pe
groho- tiºurile calcaroase din
vecinãtatea sudicã a Munþilor Retezat,
cuprinzând specii adaptate acestor
condiþii. În afara celor douã
caracteristici, Cystopteris regia ºi Papaver
pyrenaicum ssp. corona sancti- stephani, cele
mai frecvente specii întâlnite în cadrul
asociaþiei sunt: Arabis alpina, Doronicum
columnae, Senecio rupestris, Aconitum
hosteanum, Saxifraga heuche- rifolia, Poa
alpina, Androsace lactea, Myosotis alpestris,
Galium anisophyllum, Ranunculus oreophylus.
Aceste specii pio- niere, prin resturile
organice descompuse, contribuie la
îmbogãþirea grohotiºului în substanþe
nutritive, pregãtind condiþiile pentru
instalarea speciilor mai pretenþioase faþã
de substrat cum sunt: Sesleria rigida,
Festuca saxatilis, Primula elatior, Polygo-
num viviparum etc. Pe mãsurã ce se
acumu- leazã substanþe organice în
substrat, vege- taþia evolueazã spre cea
de pajiºti cu Festuca rubra.
În Piatra Craiului Micã, a fost descrisã
gru- parea Cerastio transsilvanici –
Galietum lucidi Boºcaiu M. et al. 1996, fãrã
o întindere prea mare. Habitatul are o
acoperire micã, de pânã la 25 %, fiind
prezente în compo- ziþia lui floristicã
specii caracteristice pentru alianþa
Papavero-Thymion pulcherrimi, din care
menþionãm: Galium anisophyllon ºi
Thymus comosus.
Subasociaþia cystopteridetosum regiae Voik
et Erika Schneider-Binder 1978 descrisã
din Fãgãraº fitocenoze edificate de
Cystopteris regia pe care le încadreazã
într-o asociaþie nouã – Cystopteridetum
regiae – având ca specii diferenþiale pe:
Doronicum carpaticum, Ligusticum mute- llina,
Viola biflora, Myosotis alpestris, ce indicã
un caracter mai higrofil al fitoce-
nozelor acesteia faþã de cele de Rumex
scutatus. Deºi lipseºte specia Papaver
corona sancti-stephani, taxon caracteristic al
asociaþiei, compoziþia floristicã a celor
doi cenotaxoni este foarte
asemãnãtoare, fapt pentru care
considerãm cã fitocenozele de Cystopteria
regia se pot încadra ca subasociaþie la
Papavero-Cystopteridetum Csûrös 1956.

Valoare conservativã: mare, habitat

endemic.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Papaver corona-sancti-stephani. Specii
caracteristice: Cerastium lerchenfeldianum,
Acinos alpinus, Cerastium transsilvanicum. Alte
specii importante: Galium lucidum,
Alyssum repens, Galium anisophyllum,
Arabis alpina, Senecio rupestris, Poa moli- nerii,
Myosotis alpestris, Sedum atratum, Calamintha
alpina ssp. baumgarteni, Draba lasiocarpa,
Doronicum columnae, Saxi- graga moschata,
Saxifraga aizoides, Poa alpina, Viola alpina,
Linaria alpina, Saxifraga ascendens, Silene Saxifraga aizoides pe grohotiºuri calcaroase
acaulis, Hutchinsia alpina ssp. brevicaulis,
Andro- sace obtusifolia, Galium lucidum,
Rumex scutatus, Sedum alpestre. Specii
ende- mice: Aubrieta intermedia ssp. R6110
falcata, Cerastium lerchenfeldianum Comunitãþi sud-est carpatice de
(subende- micã), Doronicum carpaticum, grohotiºuri calcaroase mobile ºi
Papver corona-sancti-stephani, Thymus semi-mobile cu Acinos alpinus ºi
comosus, Cerastium transsilvanicum, Dianthus Galium anisophyllon
calli- zonus, Dianthus spiculifolius, Onobrychis
transsilvanica, Thymus pulcherrimus.

Literaturã selectivã: Csürös I. et al. 1956;

Boºcaiu et al. 1977; Puºcaru-Soroceanu
et al. 1981; Coldea 1991; Coldea et al.
1997; Boºcaiu M. et al. 1997-1998;
Mihãilescu S. 2001; Sanda et al. 1997,
2001;
Sanda 2002; Mihãilescu S. 2004
(ined.).

Redactat: Simona Mihãilescu.

 Corespondenþe:
NATURA 2000: 8120 Calcareous and
calchist screes of the montane to
alpine levels (Thlaspietea rotundifolii)
EMERALD: 61 Screes
CORINE: 61 Screes
PAL.HAB 1999: 61.2423 East Carpathian
calamint screes
EUNIS: H2.44 Carpathian calcareous screes
Asociaþii vegetale: Acino – Galietum
anisophylii Beldie 1967 (Syn.: Calamintha
baumgarteni – Galium anisophyllum Beldie
1967).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii endemic.

Rodnei, Munþii Hãºmaº, Cheile
Bicazului, Munþii Rarãu. Carpaþii Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Meridionali: Munþii Piatra Craiului, Acinos alpinus, Galium anisophyllon. Specii
Munþii Bucegi, Munþii Þarcu, Munþii caracteristice: Acinos alpinus, Cerastium
Godeanu; în regiunea montanã ºi etajul arvense ssp. calcicolum. Alte specii
subalpin. importante: Saxifraga moschata, Saxifraga
paniculata, Senecio rupestris, Poa alpina,
Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). Alyssum repens, Poa moli- nerii, Rhodiola
rosea, Poa laxa (P. tremula), Saxifraga ascendens,
Silene acaulis, Arabis alpina, Senecio rupestris,
Staþiuni: Altitudini: 1250–1900 m.
Cardaminopsis
Clima: T = 3,5–1,00C; P = 1100–1350
mm. Relief:
grohotiºuri mãrunte de la baza
stâncãriilor, dar ºi brânele acestora.
Relief: coaste înso- rite, cãldãri glaciare
bine luminate. Substrat: bazic, calcaros,
conglomerate calcaroase. Soluri
scheletice, rendzine.

Structura: Habitat reprezentativ al groho-

tiºurilor calcaroase. Fitocenozele evolueazã
cãtre edificarea asociaþiei Seslerietum
bielzii trassilvanicum. Acumulãrile de
zãpadã, ce se realizeazã în timpul
iernii, asigurã în sezonul de vegetaþie
un spor de umiditate. Persistenþa
zãpezii, pânã primãvara târziu, creeazã
condiþii pentru instalarea unor specii
chionofile cum sunt: Hutchinsia
brevicaulis, Cerastium cerastoides. În stratul
ierbos, în afara celor douã specii
caracteristice Acinos alpinus (Calamintha
baumgarteni) ºi Galium aniso- phyllon sunt
aproape nelipsite speciile endemice.

Valoare conservativã: mare, habitat

arenosa, Polystichum lonchitis, Galium luci-
dum, Moehringia pendula, Rhodiola rosea, Poa
tremula, Ranunculus oreophilus, Poa alpina.
Specii endemice: Achillea schurii, Papaver
corona-sancti-stephani, Thymus pulcherrimus.

Literaturã selectivã: Beldie 1967;

Boºcaiu 1971; Coldea 1990, 1991;
Nechita
et Mititelu 1996; Mihãilescu S. 2001;
Mititelu et al. 1987; Coldea et al.1997;
Sanda et al. 1997, 2001; Sanda 2002.

Redactat: Simona Mihãilescu.

Comunitãþi calcaroase
pe grohotiºuri
semimobile

R6111
Comunitãþi sud-est carpatice de
bolovãniºuri fixate cu Geranium
macrrorhizum, Sedum fabaria
ºi Geranium lucidum
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 61 Screes
CORINE: 61 Screes
PAL.HAB 1999: 61 Screes
EUNIS: H2 Screes
Asociaþii vegetale: Sedo fabariae – Gera-
nietum macrorrhizi Boºcaiu et Täber 1977
(incl. Geranietum macrorrhizi Boºcaiu 1971).
Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii
Piatra Craiului (Valea Crãpãturii, Valea
Seacã), Munþii Þarcu, Munþii Godeanu,
Munþii Cernei.
Suprafeþe: restrânse (de ordinul 10–
100 ha).
Staþiuni: Altitudine: 380–1650 m.
Clima: T = 9–2,50C; P = 750–1200 mm.
Relief:
fundul vãilor intramontane, pe pante
abrupte semi-umbrite. Substrat:
calcaros, bolovã- niºuri masive, vechi,
fixate. Optimul ecologic este pe
bolovãniºurile de calcar, dar poate
exista ºi pe substrat cristalin sau pe
granite. Soluri: scheletice, foarte
bogate în humus, pH = 5,8–7.
Structura: Habitat saxicol. În stratul ierbos,
speciile edificatoare ºi caracteristice
sunt Geranium macrorrhizum ºi Sedum fabaria.
Speciile ce au o semnificaþie
diferenþialã sunt: Moehringia pendula ºi
Arabis procu- rrens. Pe mãsurã ce
bolovãniºurile sunt populate cu specii
forestiere, asociaþia evolueazã spre
Geranio macrorrhizo – Fagetum (Borza
1933) Soó 1964. Ceno- zele descrise din
Piatra Craiului, popu- leazã abundent
bolovãniºurile acumulate în Crãpãtura
Pietrii Craiului. Aceste fitocenoze au
suferit unele modificãri în compoziþia
floristicã, în ultimii 20 de ani, mai ales
datoritã factorului antropic.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Geranium macrrorhizum, Sedum fabaria. Specii
caracteristice: Geranium macrrorhi- zum,
Geranium lucidum, Sedum fabaria. Alte
specii importante: Senecio rupestris,
Polystichum lonchitis, Galium album (= G.
erectum), Arabis alpina, Galium lucidum,
Gymnocarpium robertianum, Parietaria
officinalis, Cardaminopsis arenosa ssp.
borbásii, Galium album, Melica ciliata,
Origanum vulgare, Geranium robertianum,
Moehringia muscosa, Vincetoxicum hirundi-
naria, Lamium garganicum, Moehringia
pendula, Asplenium trichomanes, Poa
nemoralis, Asplenium ruta-muraria, Asple- nium
viride, Saxifraga paniculata, Cystopte- ris
fragilis.
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971;
Sanda et al. 1977; Boºcaiu et Täuber
F. 1977; Mihãilescu S. 2001; Coldea G.
1991; Coldea et al.1997; Sanda et al.
2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R6112
Comunitãþi montane sud-est
carpatice pioniere de grohotiºuri
mobile sau semifixate cu Thymus
comosus, Galium album ºi
Teucrium montanum
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 61 Screes
CORINE: 61 Screes
PAL.HAB: 61 Screes
EUNIS: H2 Screes
Asociaþii vegetale: Thymo comosi – Galietum
albi Sanda, Popescu 1999 (Syn. Thymetum
comosi Pop et Hodiºan 1963 Galietum erecti
Pop et Hodiºan 1964 Teucrietum montani
Csürös 1958) Galio- Hirundarietum Dihoru
1975 (Syn. Viceto- xicetum officinalis
Schwick 1944 p.p.).
Rãspândire: Carpaþii
Carpaþii Orientali: Meridionali: Munþii
Muntele Siriu. Bucegi; Tãlmaciu-
331
 Podul Olt; Masivul stâncilor, la (3) Galietum erecti
acoperirea
Leaota (Cheile altitudine de Pop et Hodiºan
realizatã de
Rudãriþei, Cheile peste 1000 m (4). 1964. Habitat
Galium album este
Cheii, Cheile Soluri: litosoluri, pionier. Stratul
relativ mare (60–
Dâmboviþei); pH = 5,8–7,5. ierbos – în care
70%) deºi compo-
Masivul Grohot.
ziþia floristicã nu
Carpaþii Structura: (1)
este bine
Occidentali: Munþii Thymetum comosi
conturatã, fiind o
Apuseni (Cheile Pop et Hodiºan
grupare pionierã.
Bulzeºti, Cheile 1963. Habitat
În afarã de specia
Runcului), Valea termofil. Stratul
caracteristicã, din
Iadului, Râmeþ, ierbos cuprinde
alianþa Teucrion
Valea un numãr mare de
montani mai
Sighiºtelului, specii, dintre cele
cresc: Acinos
Muntele Scãriþa- mai frecvente
alpinus ssp.
Belioara, amintim: Teucrium
majora- nifolius,
Crãciuneºti, Vadu chamaedrys, Viola
Cardaminopsis
Criºului, Valea jóoi, Sedum
arenosa, Silene
Ascunsã. hispanicum, Geranium
heuffelii, Minuartia
robertianum, Hiera-
verna, Cytisus
Suprafeþe: cium pilosella,
nigricans, iar dintre
restrânse (de Festuca cinerea.
speciile
ordinul 100– 500 Aceasta din urmã
caracteristice
ha). indicã evoluþia
clasei notãm:
asociaþiei spre
Scutellaria
Staþiuni: pajiºti xerofile.
altissima, Lamium
Altitudine: 310– Gruparea a fost
1400 m Clima: T maculatum, Phyllitis
descrisã din
= 9,0–3,50C; P = scolopendrium, etc.
Munþii Apuseni
700–1100 mm. Prezenþa, în
(Cheile Bulzeºti ºi
Relief: fitocenozele de
Cheile Runcului).
versanþi cu Galium album, a
(2) Teucrietum
înclinãri mari spre unor specii
montani Csûrös
medii. Substrat: caracteristice
1958. Habi- tat
grohotiºuri pajiºtilor uscate
termofil, prezintã
mãrunte, cu (Festuco-Brometea)
elemente sudice
procent avansat ºi pãdurilor
printre care mai
de solificare (1), (Querco-Fagetea)
reprezentetive
pe grohotiºurile este explicatã
sunt: Achillea
mãrunte, crithmifolia, Orlaya prin vecinãtatea
semifixate, de la grandiflora, acestora ºi care,
poalele stânci- lor Sanguisorba minor, pe mãsurã ce
(2), se instaleazã Salvia verticillata, substratul se
primele pe Cnidium silaifolium, îmbogãþeºte în
grohoti- Stachys recta ºi în material organic,
ºurile mobile, mai unele staþiuni creeazã condiþii
rar fiind întâlnite Ceterach pentru insta- larea
pe cele fixate (3) officinarum. Este speciilor cu
sau se dezvoltã cunoscutã din cerinþe ecologice
pe acumu- lãrile vestul Carpaþilor mai mari.
de pietriº rezultat Meridionali (4) Galio –
din sfãrâmarea ºi din Munþii Hirundinarietum
rocilor, la baza Apuseni. Dihoru 1975.
330
În grupãrile de Moehringia muscosa,
Vicetoxicum Vincetoxicum
officinale ºi hirundi- naria,
Galium album mai Acinos alpinus,
participã: Asplenium tricho-
Geranium manes, Poa
robertianum, nemoralis,
Festuca rupicola Cystopteris fragilis,
var. saxa- tilis, Sedum album.
Verbascum Specii endemice:
lychnitis, Fragaria Campa- nula
vesca, Sedum carpatica, Silene
telephium ssp. nutans ssp. dubia,
maximum, Poa Thymus comosus,
nemoralis, Viola jóoi.
Origanum vulgare,
Luzula luzu- loides.
Speciile ce intrã
în componenþa
fitocenozelor
sunt foarte
heterogene,
cuprinzând
plante de
stâncãrii, de
pãdure
ºi chiar de pajiºti.

Valoare
conservativã:
mare, habitat
endemic.

Compoziþie
floristicã: Specii
edificatoare:
Thymus comosus,
Galium album,
Teucrium
montanum. Specii
caracteristice:
Thymus comosus,
Gymnocarpium
robertianum. Alte
specii
importante:
Erysimum odora-
tum, Cardaminopsis
arenosa ssp.
borbásii, Melica
ciliata, Origanum
vulgare, Gera-
nium robertianum,
Senecio rupestris,
331
 Literaturã selectivã: Csürös 1958; Pop
I. et Hodiºan 1963, 1964, 1967, 1969;
Pop
I. et al. 1964; Boºcaiu et al. 1966; ªuteu
ªt. 1968; Schneider-Binder E. 1970;
Dihoru 1975; ªuteu et Faur 1977; Raþiu
O. et al. 1984; Pop I. 1971; Diaconescu
F. 1973; Sanda et al. 1996; Alexiu 1998;
Coldea 1991; Coldea et al.1997; Sanda et
al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
Structura: Habitat heterogen. Stratul
ierbos, în a cãrui compoziþie floristicã
sunt semnalate specii de nuanþã
nitrofilã, cum sunt: Urtica dioica,
Sambucus nigra, Circaea lutetiana, Mycelis
muralis, Cucuba- lus baccifer, Lamium
maculatum, Geum urbanum, dar ºi specii de
pãdure: Asarum europaeum, Phyllitis
scolopendrium, Lunaria rediviva, Cardamine
bulbifera, Milium effusum etc. Specia
caracteristicã, Parietaria officinalis,
realizeazã grupãri compacte cu acoperire
de 60–90%. În unele

grupãri, specia dominantã Geranium luci-

R6113 Iadului, Valea
Comunitãþi sud- Ascunsã.
est carpatice de
grohotiºuri Suprafeþe:
fixate cu restrânse (de
Parietaria ordinul 100– 500
officinalis, ha).
Galium
lucidum ºi Staþiuni:
Geranium Altitudine: 300–
lucidum 1300 m. Clima: T
= 9,0–4,00C; P =
750–1100 mm.
Corespondenþe:
Relief:
NATURA 2000: – versanþi înclinaþi.
EMERALD: 61 Screes
Substrat:
CORINE: 61 Screes
PAL.HAB 1999: 61 Screes grohotiºuri gro-
EUNIS: H2 Screes siere fixate,
precum ºiofficinalis
Asociaþii vegetale: Parietarietum terenuri
Csürös 1958 (Syn. Parietarieto
cu roca la zi sau
lucidi Gergely et al. 1966
terenuri schelete
Galietum lucidi Boºcaiu et al. 1966).
cu acumulãri de sol
reavãn sau pe
grohotiºurile
Rãspândire: Carpaþii
mobile, grosiere ºi,
Occidentali: mai rar, fixate din
Cazanele Dunãrii, locurile umbrite.
Munþii Apuseni Soluri: litosoluri.
(Defileul Criºului
Repede), Munþii
Gilãului, Muntele
Scãriþa- Belioara;
Vadu Criºului,
Râmeþ, Feneº,
Masivul Grohot,
Munþii Bihor, Valea
33
dum are o caracteristice: CORINE: 61 Screes au o canti- tate
perioadã scurtã Parietaria PAL.HAB 1999: 61.312 Sub-montane
apreciabilã de
de vegetaþie calcareous screes
officinalis, material organic,
EUNIS: H2.61 Peri-Alpine
ºi în Gymnocarpium screes; H2. 6123 Limestoneprovenit
fern sceees din
fitocenozele robertianum. Alte resturile vegetale
Asociaþii vegetale: Gymnocarpietum
sale, slab specii importante: robertianae Kuhn 1937, ce Tx. 1937 (Syn.:
se acumuleazã
închegate, Carda- minopsis Dryopteridetum robertianae
de pe terenurile
1937, Phegopteridetum robertianae
rãmâne în restul arenosa ssp.
1937) Tx. 1937, incl. învecinate precum
sezonului borbásii, Galium Phegoteridetum robertianaeºi de la plantele ce
vegetal numai album, Melica Káptalan 1966). cresc pe acest
Parietaria ciliata, Geranium
substrat.
officinalis. De robertia- num,
remarcat în Origanum vulgare, Rãspândire:
Senecio rupestris, Structura: Habitat
compo- ziþia Carpaþii
floristicã, Moehringia muscosa, cu compoziþie
Meridionali:
speciile sciafile Vincetoxicum floristicã
Masivul Leaota
ce aparþin hirundi- naria, heterogenã. Stratul
(Cheile
alianþelor Asplenium ierbos: speciile
Ghimbavului,
Parietarion trichomanes, Poa caracte- ristice pot
Cheile
officinalis ºi nemo- ralis. realiza o acoperire
Dâmboviþei,
Seslerio – de la 15% pânã la
Cheile Cheii),
Festucion Literaturã 60%. Pe lângã
Munþii Þarcu,
pallentis. În sens selectivã: Csürös speciile caracte-
Munþii Godeanu,
evolutiv, ªt. 1958; Boºcaiu
Munþii Cernei.
Parietarieto – et al. 1966;
Carpaþii
Geranietum lucidi ªuteu ªt. 1968;
precede pe Occidentali:
Hodiºan I. 1971;
Parietarietum Vidra-Avram
ªuteu ªt. et Faur
officinalis. Iancu, Munþii
N. 1977; Raþiu
Scãriþa-Belioara,
O. et al. 1984;
Valoare Valea Iadului; în
Pop I. et
conservativã: regiunea montanã.
Hodiºan I. 1969;
mare, habitat Pop I. 1971;
endemic. Dihoru et al. Suprafeþe: mici
(10–100 ha).
1973; Coldea G.
Compoziþie 1991; Coldea et
floristicã: Specii Staþiuni:
al. 1997; Sanda
edificatoare: Altitudine: 800–
et al. 2001;
Parietaria 1000 m. Clima: T
Sanda 2002.
officinalis, Galium = 7–50C; P =
lucidum, 850–1100 mm.
Redactat: Simona Relief:
Geranium lucidum.
Mihãilescu.
Specii versanþi însoriþi
Gymnocarpium cu înclinare mare
R6114 robertianum ºi spre medie.
Comunitãþi Thymus Substrat:
sud-est comosus grohotiºuri
carpatice de mãrunte sau
grohotiºuri Corespondenþe: grosiere nefixate,
mãrunte sau pe terenurile
NATURA 2000: 8160*Medio-European
grosiere calcareous scree of puternic luminate,
nefixate cu levels EMERALD: 61 Screes
dar umede ºi care
33
 ristice Compoziþie pioniere pe terenurile foarte
grohotiºurilor, floristicã: Specii grohotiºuri uscate din aceastã
apar unele edificatoare: mobile cu parte a þãrii ºi
mezofile cum Gymnocarpium Achnatherum prezintã asemãnãri
sunt: Eupatorium robertianum. calamagrostis cu cele din
cannabinum, Specii
Valeriana caracteristice:
Corespondenþe:
officinalis, Silene Gymnocarpium
NATURA 2000: 8160*Medio-European
vulgaris, robertianum,
calcareous screes of
Galeopsis Achnatherum levels
ladanum, Salvia calamagrostis, EMERALD: 61 Screes
glutinosa, Parietria CORINE: 61 Screes
Tussilago farfara officinalis, Thymus PAL.HAB 1999: 61.311
comosus. Alte EUNIS: H2.61 Peri-Alpine
etc. Pe mãsurã screes
ce se specii importante:
Asociaþii vegetale: Achnatheretum
acumuleazã Geranium calamagrostis Br.-Bl. 1918.
substanþe robertianum, Sene-
cio rupestris,
organice în
Melica ciliata,
substrat ºi Rãspândire:
Origanum vulgare,
grohotiºul Carpaþii
Galium album, Meridionali:
devine mai
Arabis alpina, Munþii Cernei
stabil, apar un
Teucrium (Valea Cernei); în
numãr însemnat montanum,
de specii de regiunea colinarã.
Cardaminopsis are-
pajiºti cum sunt: nosa ssp. borbasii,
Agrostis tenuis, Suprafeþe: foarte
Moehringia
Festuca rubra. mici (circa 1 ha).
muscosa,
Thymus bihorensis Vincetoxicum
(marginatus) apar Staþiuni:
hirundinaria. Specii
uneori în Altitudine: 300–
ende- mice:
cantitate mai 450 m. Clima: T =
Thymus comosus.
mare putând 7,80C; P = 800
alcãtui o mm. Relief:
Literaturã
subasociaþie grohotiºuri
selectivã:
aparte, calcaroase de pe
Diaconescu
thymetosum biho- versanþii abrupþi,
1973; Boºcaiu
cu încli- nare de
rensis 1971; Csürös et
35–400. Substrat:
(marginatae) Csürös-Káptalan
calcaros. Soluri:
Popescu et M. 1966; Csürös
litosoluri.
Sanda 1990, 1958; Raþiu O. et
aceasta indicând al. 1984; Alexiu Structura: Habitat
sensul de 1998; Coldea termofil, descris
evoluþie al 1991; Coldea et din Alpi, a fost
cenozelor. al.1997; Sanda et identificat ºi
al. 2001; Sanda menþionat în
Valoare 2002. partea de sud-vest
conservativã:
a þãrii.
redusã. Redactat: Simona Fitocenozele
Mihãilescu. asociaþiei se
Comunitãþi dezvoltã
R6115 daco-balcanice fragmentar pe
33
Balcani unde au Geranium
un areal optim. robertianum,
Varianta Lamium
regionalã garganicum,
banaticum Asplenium tricho-
Boºcaiu 1971 a manes, Poa
fost diferenþiatã nemoralis, Alyssum
pe baza petraeum, Galium
constanþei lui purpureum, Arabis
Alyssum petraeum procurrens,
în fitocenozele de Cardaminopsis
Achnatherum arenosa, Parietaria
calamagrostis. Pe erecta, Melica
mãsurã ce ciliata var.
substratul se flavescens, Festuca
fixeazã ºi se xanthina, Lamium
îmbogãþeºte în bithynicum. Specii
substanþe ende- mice: Silene
organice, nutans ssp. dubia,
asociaþia Thymus comosus.
evolueazã în
direcþia Literaturã
edificãrii unor selectivã: Boºcaiu
grupãri din 1971; Coldea
alianþa Alysso- 1991; Coldea et
Sedion. al.1997; Sanda
et al. 2001;
Valoare Sanda 2002.
conservativã:
redusã. Redactat: Simona
Mihãilescu.
Compoziþie
floristicã: Specii
edificatoare:
Achnatherum
calamagrostis.
Specii
caracteristice:
Achnatherum
calamagrostis,
Parietaria
officinalis,
Thymus comosus.
Alte specii
importante:
Cardaminopsis
arenosa ssp.
borbásii, Teucrium
monta- num,
Galium album,
Melica ciliata,
Origa- num
vulgare,

33
 2.6.2. Stânci continentale ºi roci la zi (62)
R6201
Comunitãþi sud-est carpatice pe
stânci silicioase cu Silene
dinarica
Corespondenþe:
NATURA 2000: 8220 Siliceous rocky
slope with chasmophytic vegetation
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and
sands CORINE: 62.2 Vegetated siliceous
inland cliffs
PAL.HAB 1999: 62.2511 Fãgãraº campion
siliceous cliffs
EUNIS: H3.151 Southern Carpathian
campion siliceous cliffs
Asociaþii vegetale: Silenetum dinaricae
Schneider-Binder et Voik 1976.
Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii
Fãgãraº (Valea ªerbota); în etajele
subalpin
ºi alpin.
Suprafeþe: (aproximativ 10 ha).
Staþiuni: Altitudine: 1520–2350 m.
Clima: T = 3,5– -2,00C; P = 800 mm.
Relief: fisuri de stânci, moderat umede,
cu pereþi aproape verticali (80–900).
Substrat: silicios. Soluri: superficiale cu
pH = 5,5–5,8.
Structura: Habitatul rupicol. Stratul ierbos
este bine dezvoltat, unde Silene dinarica
alcãtuieºte de regulã grupãri vegetale
monodominante sau împreunã cu Silene
lerchenfeldiana. Speciile însoþitoare mai
frecvent sunt: Huperzia selago, Festuca
supina, Juncus trifidus, Campanula alpina.
Stratul muºchilor ºi lichenilor este
repre- zentat de: Polytrichum formosum,
Grimmnia apocarpa, Alectoria ochroleuca ºi
Thamnolia vermiculari.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic carpatic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Silene dinarica. Specii caracteristice: Silene
lerchenfeldiana. Alte specii importante:
Veronica baumgartenii, Valeriana tripteris,
Festuca supina, Juncus trifidus, Primula
minima. Specie endemicã: Silene dinarica.
Literaturã selectivã: Schneider E. et Voik
1976; Voik 1976; Coldea 1991; Coldea
et
al. 1997; Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R6202
Comunitãþi sud-est carpatice pe
stânci calcaroase cu Artemisia
eriantha ºi Gypsophila petraea
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 62.15 Alpine and sub-
Mediterranean calcareous cliffs
PAL.HAB 1999: 62.15322 Eastern
Carpathian wormwood-gypsophila cliff
communities
EUNIS: H3.25 Alpine and sub-
Mediterranean calcareous cliffs
Asociaþii vegetale: Artemisio petrosae –
Gypsophiletum petraeae Puºcaru et al. 1956
(Syn.: Artemisia petrosa – Trisetum alpestre
Beldie 1967).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei, Munþii Hãºmaº, Masivul Ceahlãu.
Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi,
Munþii Piatra Craiului; în etajele
subalpin ºi alpin inferior.
Suprafeþe: mici (circa 10 ha).
Staþiuni: Altitudine: 1650–2130 m.
Soluri: Clima: T = 2,0– -1,00C; P = 1350–
1450 mm.
Relief: stâncãrii abrupte, cu expoziþie
sudicã sau esticã. Substrat: conglomerate,
calcare jurasice.

Structura: Habitat xero-heliofil. În

stratul ierbos, se remarcã prezenþa
constantã a unor specii saxicole
heliofile ºi a câtorva ierburi din pajiºtele
de pe brâne. Pe culmile mai înalte,
grupãrile sunt sãrãcite, lipsind speciile
saxicole mezoterme. În schimb, în etajul
alpin superior, intervin oligotermele
Saxifraga moschata, Eritrichium nanum ssp.
jankae ºi Viola alpina. În porþiunea infe-
rioarã a zonei alpine ºi în staþiuni adã-
postite, habitatul se îmbogãþeºte uneori
cu specii din Seslerieto-Festucetum saxa-
tilis ca: Dianthus spiculifolius, Laserpi-
tium latifolium, Erysimum witmannii ssp.
transsilvanicum, Galium album de pe
stâncile înierbate subalpine, pe lângã
mai apar ºi Jurinea mollis, numai în
abruptul Jepilor Mici. Habitatul prezintã
un numãr remarcabil de specii
endemice.

Valoare conservativã: mare, habitat

endemic.
Comunitãþi sud-est carpatice
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pe stânci calcaroase
Artemisia eriantha, Gypsophila petraea. Specii
caracteristice: Artemisia eriantha, Silene R6203
zawadzkii. Alte specii importante:
Saxifraga luteoviridis, Saxifraga moschata,
Campanula cochleariifolia, Trisetum
alpestre, Saxifraga paniculata, Lloydia Comunitãþi sud-est carpatice pe
serotina, Alyssum repens, Androsace lactaea,
stânci silicioase cu Silene
Asplenium ruta-muraria, Kernera saxtilis,
Campanula kladniana, Asplenium trichomanes, lerchenfeldiana ºi Senecio
Cardaminopsis arenosa, Cystopteris regia, glaberrimus
Poa nemoralis. Specii endemice: Androsace
villosa ssp. arachnoi- dea, Campanula carpatica,
Dianthus spicu- lifolius, Draba kotschyi,
Eritrichium nanum ssp. jankae, Erysimum
witmannii ssp. transsilvanicum, Saxifraga
mutata ssp. demissa, Silene nutans ssp.
dubia.

Literaturã selectivã: Borhidi 1958; Beldie

1967; Nechita et Mititelu 1996;
Mihãilescu
S. 2001; Coldea 1990, 1991; Coldea et al.
1997; Sanda et al. 2001; Sanda 2002.

Redactat: Simona Mihãilescu.

 Corespondenþe:
NATURA 2000: 8220 Silicious rocky
slopes with chasmophytic vegetation
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and
sands CORINE: 62.2 Vegetated siliceous
inland cliffs
PAL.HAB 1999: 62.2512 Retezat campion
siliceous cliffs
EUNIS: H3.151 Southern Carpathian
campion siliceous cliffs
Asociaþii vegetale: Senecio glaberrimi –
Silenetum lerchenfeldianae Boºcaiu, Täuber,
Coldea 1977.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Retezat (Gemenele, Lacul Ana, Valea Silene lerchenfeldiana. Specii caracte-
Judelui, Muchia Ascuþitã, Faþa ristice: Senecio glaberrimus. Alte specii
Retezatului); în etajul subalpin. importante: Campanula kladniana, Agrostis
rupestris, Solidago virgaurea ssp. minuta,
Juncus trifidus, Festuca supina.
Suprafeþe: mici (circa 10 ha).

Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. 1977;

Staþiuni: Altitudine: 1850–2050 m. Coldea 1991; Coldea et al. 1997; Sanda
Clima: T = 1,0– -0,00C; P = 1300–1400 et al. 2001; Sanda 2002.
mm. Relief:
pereþii abrupþi ai unui substrat
petrografic rezistent la acþiunea Redactat: Simona Mihãilescu.
agenþilor externi, unde condiþiile
vitrege au împiedicat instalarea ºi
concurenþa altor casmofile. Substrat:
granite. Soluri: superficiale cu pH = 5,5–
5,8.

Structura: Habitat casmofit, relictar. Se

considerã cã acest habitat reprezintã un
omolog de altitudini mai mari al aso-
ciaþiei Asplenio septentrionalis-Silenetum
lerchenfeldianae Horv., Pawl. et Wal. 1935.
Stratul ierbos este caracterizat printr-
un numãr restrâns de specii. Specia
edifi- catoare este Silene lerchenfeldiana
cu o acoperire medie de 5% ºi o
prezenþã maximã, apoi specia carpato-
balcanicã Senecio glaberrimus,
caracteristicã ºi Juncus trifidus,
diferenþialã, care deþin o constanþã
ridicatã.

Valoare conservativã: mare, habitat

endemic carpatic.

R6204
Comunitãþi sud-est carpatice
pe stânci calcaroase cu
Saxifraga moschata ºi Draba
kotschyi
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 62.15 Alpine and sub-
Mediterranean calcareous cliffs
PAL.HAB 1999: 62.15323 Eastern
Carpathian saxifrage-whitlowgrass cliff
communities
EUNIS: H3.25 Alpine and sub-Mediterranean
calcareous cliffs
Asociaþii vegetale: Saxifrago moschatae –
Drabetum kotschyi Puºcaru et al. 1956 (Syn.:
Draba kotschyi – Lloydia serotina Beldie 1967).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Masivul
Ceahlãu. Carpaþii Meridionali: Munþii
Bucegi; în etajul subalpin.
kotschyi. Alte specii importante: Asplenium
ruta-muraria, Saxifraga paniculata, Saxi- fraga
luteoviridis, Gypsophila petraea, Kernera
saxatilis, Androsace lactaea, Alyssum repens
Trisetum alpestre. Specii endemice: Achillea
schurii, Campanula carpatica, Dianthus
tenuifolius, Doronicum carpaticum, Saxifraga
mutata ssp. demissa.
Literaturã selectivã: Borhidi 1958; Beldie
1967; Coldea 1991; Coldea et al.
1997;
Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R6205
Comunitãþi daco-balcanice pe
stânci silicioase cu Silene
lerchenfeldiana ºi Potentilla
haynaldiana
Corespondenþe:
Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha).
Staþiuni: Altitudine: 1750–2000 m.
Clima: T = 1,5– -0,00C; P = 1300–1425
mm. Relief:
stâncãrii umbrite sau semiumbrite ºi
rela- tiv umede, cu expoziþii nordice.
Soluri: proto-rendzine.
Structura: Habitat rupicol, xero-heliofil.
Este o grupare deschisã; în stratul
ierbos se menþioneazã prezenþa
casmofitelor sciafile Draba kotschyi ºi
Lloydia sero- tina, la care se adaugã de
regulã Saxi- fraga oppositifolia. Dintre
însoþitoarele mai frecvente, amintim pe
Achillea schurii
ºi Saxifraga moschata.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Saxifraga moschata, Draba kotschyi. Specii
caracteristice: Silene zawadzkii, Draba
NATURA 2000: 8220 Silicious rocky
slopes with chasmophytic vegetation
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and
sands CORINE: 62.2 Vegetated siliceous
inland cliffs
PAL.HAB 1999: 62.252 Carpatho-Balkano-
Rhodopide campion siliceous cliffs
EUNIS: H3.152 Carpatho-Balkano-
Rhodopide campion siliceous cliffs
Asociaþii vegetale: Sileno lerchenfeldianae –
Potentilletum haynaldianae (Horvat, Pawl. et
Walas 1937) Simon 1958.
Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii
Parâng, Munþii Þarcu-Godeanu (Muntele
Zeicu la Obârºia Corciovei, Vf. Piga din
Baicu, Custura Mãtaniei, Bisericile din
Bulz); în etajul subalpin.
Suprafeþe: mici (circa 10 ha).
Staþiuni: Altitudine: 1750–1950 m.
Clima: T = 2,0–0,50C; P = 1250–1350 mm.
Relief:
stâncãrii abrupte, pe roci dure. Substrat:
acid, pH = 5,5–5,8.
Structura: În Parâng, în stratul
ierbos, Potentilla haynaldiana se gãseºte
cu totul sporadic. Silenion
lerchenfeldianae este o alianþã daco-
balcanicã cu exigenþe intens acidofile,
în compoziþia cãreia se remarcã
prezenþa speciilor caracte- ristice:
Symphyandra wanneri, Saxifraga
pedemontana ssp. cymosa ºi Silene
lerchenfeldiana. Fragmente disparate au
fost menþionate în Munþii Þarcu-
Godeanu, de unde lipseºte specia
caracteristicã Potentilla haynaldiana.
Cea mai repre- zentativã staþiune
pentru aceastã alianþã rãmâne cea din
Masivul Parâng, unde se aflã o enclavã
a arealului disjunct al aso- ciaþiei,
descrisã din Rila Planina ºi identifi- catã
ulterior ºi în Munþii Pirin. Stratul musci-
nal – au fost semnalate speciile:
R6206
Comunitãþi sud-est carpatice ale
fisurilor pereþilor stâncoºi,
calcaroºi cu Cystopteris fragilis,
Campanula carpatica, Saxifraga
cuneifolia ºi Valeriana
sambucifolia
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and
sands CORINE: 62 Inland cliffs and
exposed rocks PAL.HAB 1999: 62 Inland
cliffs and exposed rocks
EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks
habitats
Asociaþii vegetale: Asplenio-Cystopte- ridetum
fragilis Oberd. (1936) 1949 (Syn.: Valeriana
sambucifolia – Poa nemoralis ass. Beldie
1967, Saxifraga cuneifolia – Campanula
carpatica Soz. Zólyomi 1931, Valeriano
montanae – Cortusetum matthioli Boºcaiu et
Täber 1978).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Hãºmaºu Mare, Munþii Hãºmaºul Mic,
Didymo- don ferrugineus, Grimmia ovalis,
Rhabdo- weisia fugas, care prezintã o
constanþã ridicatã.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Silene lerchenfeldiana. Specii caracte-
ristice: Potentilla haynaldiana. Alte specii
importante: Symphyandra wanneri,
Dianthus henteri, Saxifraga pedemontana ssp.
cymosa, Poa nemoralis, Polypodium vulgare,
Juncus trifidus, Festuca supina.
Literaturã selectivã: Simon 1958; Boºcaiu
et al. 1977; Coldea 1991; Coldea et
al. 1997; Sanda et al. 2001; Sanda
2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
Munþii Suhard, Munþii Rarãu. Carpaþii
Meridionali: Munþii Leaota, Munþii
Þarcu, Munþii Godeanu, Munþii Cernei,
Munþii Piatra Craiului, Munþii Iezer-
Pãpuºa; în regiunea montanã.
Suprafeþe: mici (circa 100 ha).
Staþiuni: Altitudini: 600–1890 m.
Clima: T = 7,5–0,50C; P = 800–1300
mm. Relief:
pereþi abrupþi cu fisuri ºi poliþe cu un
grad accentuat de umiditate, datoritã
apelor de infiltraþie. Substrat: calcare.
Soluri: superficiale.
Structura: Habitat sciafil. Structura aso-
ciaþiei este minuþios analizatã pe baza
speciilor caracteristice, astfel s-a înca-
drat în alianþa Cystopteridion. În stratul
ierbos, speciile diferenþiale pentru
aceastã alianþã au un caracter mezo-
higrofil sau higrofil. A fost menþionatã
subasociaþia campanuletosum carpaticae
Sanda, Popescu et Doltu 1977, în care
se remarcã prezenþa unor specii
diferenþiale: Campanula carpatica,
Saxifraga cunei- folia, Cortusa matthioli, Valeriana
montana.
Campanula carpatica pe pereþi stâncoºi
 Stratul muºchilor este reprezentat de Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
diferite specii, menþionãm Ctenidium Rodnei (Piatra Rea, Pietrosul, Corongiº);
molluscum. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Asplenium viride, Cystopteris fragilis. Specii
caracteristice: Asplenium viride, Cteni-
dium molluscum. Alte specii importante:
Saxifraga cuneifolia, Valeriana montana,
Cortusa matthioli, Asplenium ruta-muraria,
Cystopteris regia, Carex brachysta- chys,
Moehringia muscosa, Gypsophila petraea,
Moehringia muscosa, Saxifraga corymbosa,
Saxifraga paniculata, Sedum hispanicum,
Asplenium trichomanes, Cardaminopsis
arenosa, Poa nemoralis, Polypodium vulgare,
Sedum maximum, Valeriana tripteris,
Gymnocarpium robertia- num. Specii endemice:
Aconitum molda- vicum, Campanula carpatica,
Hepatica transsilvanica, Thymus comosus.
Literaturã selectivã: Diaconescu F. 1973;
Boºcaiu 1971; Sanda et al. 1977;
Alexiu 1998; Nechita et Mititelu 1996;
Coldea
1991, 1997; Mihãilescu S. 2001; Sanda
et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R6207
Comunitãþi sud-est carpatice pe
stânci calcaroase cu Thymus
pulcherrimus ºi Poa rehmanii
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and sands
CORINE: 62 Inland cliffs and exposed
rocks PAL.HAB 1999: 62 Inland cliffs and
exposed rocks
EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks
habitats
Asociaþii vegetale: Thymo pulcherrimi –
Poëtum rehmanii Coldea (1986) 1990.
Suprafeþe: mici (circa 10 ha).
Staþiuni: Altitudini: 1200–1850. Clima:
T = 4,5–0,70C; P = 1250–1350 mm.
Relief:
creste, brâne, stânci calcaroase, mai
slab înclinate dar însorite. Substrat:
calcaros. Soluri: rendzine.
Structura: Habitat rupicol din Masivului
Rodnei. În stratul ierbos, speciile
caracte- ristice ºi edificatoare pentru
asociaþie sunt: Poa rehmannii ºi Thymus
pulcherrimus. Prezenþa unor specii
caracteristice ordinului Seslerietalia se
datoreazã contactului cu unele grupãri
din acest ordin. Pe mãsura dezvoltãrii ºi
acumulãrii solului din aceste biotopuri,
speciile de pajiºti de stâncãrie vor
deveni dominante.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Thymus pulcherrimus, Poa rehmanii. Specii
caracteristice: Thymus pulcherrimus, Poa
rehmanii. Alte specii importante: Asple-
nium viride, Cystopteris fragilis, Sedum
maximum, Saxifraga paniculata, Campa- nula
kladniana, Asplenium ruta-muraria, Asplenium
trichomanes, Silene dubia, Vale- riana tripteris,
Polypodium vulgare. Specii endemice:
Silene nutans ssp. dubia.
Literaturã selectivã: Coldea 1990, 1991;
Coldea et al. 1997; Sanda et al. 1997,
2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
ºi Campanula
R6208 cochleariifolia
Comunitãþi
sud-est
Corespondenþe:
carpatice pe NATURA 2000: –
stânci EMERALD: 6 Inland rocks, screes and
calcaroase cu sands CORINE: 62.15 Alpine and sub-
Mediterranean calcareous cliffs
Achillea
PAL.HAB 1999: 62.1532 Eastern
schurii
341
340
341
340
341
340
341
340
 Carpathian calcareous cliff xero-
heliophile communities abrupte, înclinate
EUNIS: H3.25 Alpine and (75–85
sub- ),
0

Mediterranean calcareous cliffs

ombrogene ºi
Asociaþii vegetale: Achilleo schurii –
umede. Substrat:
Campanuletum cochleariifoliae
calcaros. Soluri:
rendzine.
Rãspândire:
Carpaþii Structura: Habitat
Meridionali: rupicol, higro-
Muntele ombrogen care se
Postãvaru, Munþii întinde pe
Piatra Craiului. suprafeþe foarte
mici de 2–4 m2.
Suprafeþe: mici Habitatul este în
(circa 10 ha). directã legã- turã
cu grupãri
Staþiuni: vegetale din
Altitudine: 1700– Seslerietalia. În
1800 m. Clima: T stratul ierbos,
= 1,5–0,70C; P = speciile
1375 mm. Relief: caracteristice
stânci Achillea schurii ºi
Campanula
cocheariifolia au o
acoperire de 20–
30%. În
compoziþia
floristicã sunt
prezente
numeroase specii
endemice.

Valoare
conservativã:
mare, habitat
endemic.

Compoziþie
floristicã: Specii
edificatoare:
Achillea schurii,
Campanula
cochleriifolia. Specii
caracteristice:
Campanula cochle-
riifolia, Saxifraga
mutata ssp. demissa.
Alte specii
importante:
Saxifraga
paniculata,
Androsace lactaea,
Kernera saxatilis,
341
 Gypsophila petraea, Cystopteris fragilis,
Saxifraga Poa nemoralis,
luteoviridis, Andro- sace lactaea,
Asplenium viride, Carex sempervirens,
Asplenium Galium
trichomanes,

Campanula cochleariifolia pe
stânci calcaroase

340
 anisophyllon, Festuca versicolor, Sesleria rigida
ssp. Haynaldiana, Asperula capitata, Phyteuma
orbiculare, Leontopodium alpi- num, Aster
alpinus, Biscutella laevigata. Specii
endemice: Dianthus spiculifolius,
Erysimum witmannii ssp. transsilvanicum,
Saxifraga mutata ssp. demissa Silene nutans
ssp. dubia, Thymus pulcherrimus.
Literaturã selectivã: Fink 1977; Coldea
1991; Coldea et al. 1997; Mihãilescu
S. 2001; Sanda et al. 2001; Sanda
2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R6209
Comunitãþi sud-est carpatice pe
stânci calcaroase cu Asplenium
trichomanes ssp. quadrivalens ºi
Poa nemoralis
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and sands
CORINE: 62 Inland cliffs and exposed
rocks PAL.HAB 1999: 62 Inland cliffs and
exposed rocks
EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks
habitats
Asociaþii vegetale: Asplenio quadrivalenti –
Poëtum nemoralis Soó ex Gergely et al.
1966 (Syn.: Poëtum nemoralis calcicolum
Csürös 1958, Asplenio – Poëtum nemoralis
Soó 1944, Sedo hispanici – Poëtum nemo-
ralis (Soó 1944) Pop et Hodiºan 1985).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile
Tiºiþei. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-
Pãpuºa, Munþii Leaota, Munþii Piatra
Craiului, Munþii Cãpãþâniei (Buila,
Vânturariþa). Carpaþii Occidentali:
Masivul Scãriºoara-Belioara, Munþii
Bihor, Valea Iadului, Vadu Criºului,
Cheile Ordâncuºei, Sighiºtel, Cheile
Feneºului, Bãcâia, Cheile Cibului, Masivul
Cetãþuia (Cheile Mada), Masivul
Curãturi; în regiunea colinarã pânã în
montan superioarã.
34
Suprafeþe: mici (circa 100 ha).
Staþiuni: Altitudini: 280–1800 m.
Clima: T = 9,0–1,00C; P = 700–1300
mm. Relief:
stânci, versanþi cu pietriºuri. Substrat:
calcare. Soluri: rendzine.
Structura: Stratul ierbos: specia Poa nemo-
ralis (var. coarctata) vegeteazã alãturi de
numeroase specii calcofile. N. Boºcaiu
(1970) adoptã denumirea de Asplenio-
Poaetum nemoralis ºi pentru asociaþiile
de pe substrat silicios, în mod analog cu
grupãrile de Asplenio-Poaetum nemoralis Soó
1944, proprii substratului calcaros,
departajând cenozele pe criteriul
biosiste- matic al subspeciei diploide
(ssp. tricho- manes (bivalens)) ºi a celei
tetraploide (ssp. quadrivalens), cea
diploidã fiind proprie substratului
silicios. Gradul de acoperire al speciilor
este variabil, fiind cuprins între 50–90%.
Speciile domi- nante ale grupãrii sunt:
Poa nemoralis (var. coarctata), Melica ciliata,
Teucrium chamaedrys, Teucrium montanum,
Are- naria serpyllifolia, Erysimum odoratum care
uneori întocmeºte un facies
caracteristic cu Galium album, Galium
purpureum, Achillea crithmifolia ºi Carduus
candicans. Din Cheile Feneºului a fost
descrisã sub- asociaþia cu Secale
montana-secali- netosum montani ºi un
facies cu Galium album Hodiºan 1967.
Stratul muscinal este bine reprezentat,
Ctenidium molluscum prezintã o acoperire
de pânã la 20%.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Asplenium quadrivalens, Poa nemoralis.
Specii caracteristice: Asplenium quadri-
valens, Ctenidium molluscum, Ceterach
officinarum. Alte specii importante: Asple-
nium trichomanes, Melica ciliata, Saxifraga
cuneifolia, Asplenium ruta-muraria, Asple-
nium viride, Moehringia muscosa, Saxi-
fraga paniculata, Sedum hispanicum,
Cardaminopsis arenosa, Cystopteris
fragilis, Polypodium tripteris,
vulgare, Valeriana Sempervivum
zeleborii, Sedum EMERALD: –
maximum, Sebiºelului, Valea (bivalens)) ºi a
CORINE: 62.2 Vegetated siliceous inland
Epilobium cliffs Râmeþului, Valea celei tetraploide
PAL.HAB 1999: 62.2141Sebeºului);
Carpathian fernîn (ssp.
collinum. Specii
siliceous cliffs regiunea quadrivalens), cea
endemice:
EUNIS: H3.1 Acid siliceousmontanã.
inland cliffs diploidã fiind
Campanula
Asociaþii vegetale: Asplenio trichomani – proprie
carpatica, Silene Poëtum nemoralis Boºcaiu 1971 (Syn.:
Suprafeþe: substratului
nutans ssp. dubia, Asplenio (trichomanes-bivalens
restrânse (circa 10 silicios.
Thymus comosus. nemoralis Boºcaiu (1970) 1971
nemoralis semenicensis ha). Pentru subasociaþia
– Poëtum nemoralis veronicetosum veronicetosum bacho-
Literaturã (Borza 1959) Boºcaiu Staþiuni: fenii speciile
selectivã: Csürös Altitudine: 1640– diferenþiale sunt:
1958; Hodiºan 1680 m. Clima: T Arabis procu- rrens,
1965; Boºcaiu et Rãspândire: Geranium
= 2,50C; P = 1250
al. 1966; Pop I. Carpaþii Orientali: macrorrhizum,
mm. Relief:
et Hodiºan 1959, Cheile Nãrujei Galium
stânci supuse unei
1963, 1967; (Jud. Vrancea). alterãri mai kitaibelianum,
Boºcaiu Carpaþii puternice. Dianthus
1970; Alexiu Meridionali: Substrat: ºisturi trifasciculatus ºi
1998; Mihãilescu Muntele Leaota, cristaline, pH = Dianthus henteri. Din
S. 2001; Valea Oltului- 5,8–7,5. Defileul Oltului
Turnu Roºu, Valea (Valea
ªtefan et al.
Cãlimãneºti, Valea Structura: Habitat Cãlimãneºti), a
1997; Diaconescu
rupicol, fost descrisã o
1973; Raþiu Sadului,
fragmentat. În variantã regionalã
O. et al. 1984; Cisnãdioara,
stratul ierbos, cu urmãtoarele
Coldea 1991; Munþii Retezat. diferenþiale
speciile Poa
Coldea et al. Carpaþii locale: Galium
nemoralis
1997; Sanda et al. Occidentali: ºi Asplenium valantioides (var.
1997, 2001; Sanda Munþii Aninei trichomanes (ssp. bailloni), Jovibarba
2002. (Beuºniþa-Cheile bivalens) au un rol heuffelii, Silene
Nerei, Cheile preponderent. N. flavescens, Knautia
Redactat: Simona Miniºului), Munþii Boºcaiu (1970) dumetorum,
Mihãilescu. Apuseni (Defileul adoptã Hieracium pavichii,
Criºului Repede, denumirea de Symphyandra
Valea Iadului, Asplenio- Poëtum wanneri, Festuca
nemoralis ºi rupicola (var.
R6210 Valea Drãganului, pentru coziane), Seseli
Comunitãþi Valea asociaþiile de pe rigidum, Campanula
substrat silicios, grossekii ºi
sud-est
în mod analog cu Achillea
carpatice pe crithmifolia.
grupãrile de
stânci Stratul muscinal:
Asplenio-Poëtum
silicioase cu nemoralis Soó în care sunt
Asplenium 1944 proprii prezente speciile
trichomanes substratului Rhytidium rugosum
ssp. calcaros, ºi Rhytidia- delphus
trichomanes departajând triquetrus.
ºi Poa cenozele pe
Valoare
nemoralis criteriul biosiste-
matic al conservativã: mare,
subspeciei prin speciile
Corespondenþe: diploide (ssp. endemice ºi în
NATURA 2000: – tricho- manes habitatele unde

34
 este pre- zentã
specia Asplenium
adulterinum (DH2).

Compoziþie
floristicã: Specii
edificatoare: Poa
nemoralis,
Asplenium
trichomanes ssp.
trichomanes.
Specii
caracteristice:
Jovibarba heuffelii,
Saxifraga
cuneifolia, Poa
nemoralis. Alte
specii
importante:

34
 Draba dorneri în comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase, în unica staþiune
în Munþii Retezat la Piciorul Colþului
Asplenium adulterinum, Veronica bacho- fenii,
Dianthus henteri, Galium kitaibe- lianum,
Asplenium viride, Asplenium ruta-muraria,
Saxifraga paniculata, Sedum hispanicum,
Moehringia muscosa, Poly- podium vulgare,
Cystopteris fragilis, Valeriana tripteris,
Asplenium septentrio- nale, Sedum maximum,
Epilobium collinum. Specii endemice:
Campanula carpatica, Silene nutans ssp.
dubia, Thymus comosus.
Literaturã selectivã: Borza 1959; Borza
et Boºcaiu 1967; ªuteu 1968; Boºcaiu
1970; Ciurchea 1970; Schneider-Binder
E. 1972; Diaconescu 1973; Sanda et
Popescu A. 1976; Sanda et al. 1977;
Raþiu O. et al. 1976, 1984; Sârbu et
al. 1999; Drãgulescu 1988, 1995;
Coldea 1991; Coldea et al. 1997;
Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R6211
Comunitãþi daco-balcanice pe
stânci silicioase cu Polypodium
vulgare, Ctenidium molluscum ºi
Hypnum cupressiforme
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 62.2 Vegetated siliceous inland
cliffs
PAL.HAB 1999: 62.2 Vegetated siliceous
inland cliffs
EUNIS: H3.1 Acid siliceous inland cliffs
Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum
Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum
vulgare Jurko et Peciar 1963.
Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia,
Eºelniþa, Defileul Criºului Repede,
Cheile Miniºului; în regiunea montanã ºi
etajul subalpin.
Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha).
Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m.
Clima: T = 2,50C; P = 800 mm. Relief:
crãpãturile
ºi poliþele stâncilor umbrite pânã la
groho- tiºuri semifixate, stâncile cu
expoziþie nordicã sau vesticã. Substrat:
ºisturi cristaline. Soluri: superficiale cu
pH = 5,8–7,5.
Structura: Habitat rupicol, sciafil,
pionier, fragmentat. În stratul ierbos
sunt prezente numeroase specii de ferigi
de talie micã: Polypodium vulgare, Ceterach
officinarum, Cystopteris fragilis, Asplenium viride,
Asple- nium ruta-muraria, Asplenium
trichomanes. În Defileul Criºului Repede,
prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi
Hedera helix conferã habitatului un
pronunþat caracter atlantico-
mediteranean. Stratul muscinal: În
general, în acest habitat sunt
semnalate: Ctenidium molluscum, Neckera
besseri, Neckera complanata, Dicranum
scoparium, Mnium longirostre Isothecium
myurum var. scabridum. În Cheile
Miniºului, datoritã unui microto-
poclimat cu umiditatea aerului mai
ridicatã, tot timpul anului, iar
temperatura în timpul verii mai scãzutã,
sunt prezente numeroase briofite.
În Cazanele Dunãrii se remarcã faptul cã
Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressi-
forme se asociazã frecvent cu Mnium longi-
rostre, Isothecium myurum var. scabridum
ºi Asplenium trichomanes.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Polypodium vulgare, Ctenidium molluscum,
Hypnum cupressiforme. Specii caracte-
ristice: Polypodium vulgare. Alte specii
importante: Poa nemoralis, Moehringia
muscosa, Sempervivum schlehanii, Gera- nium
robertianum, Geranium lucidum, Vale- riana
tripteris, Sedum maximum. Specii
endemice: Silene nutans ssp. dubia.
Literaturã selectivã: Raþiu O. et al. 1966;
Peia P. 1978; Schneider-Binder E. 1970;
Sârbu et al. 1997; Sanda et al. 2001;
Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
 Asplenium viride pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare, Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme

1977.
R6212
Comunitãþi sud-est carpatice pe
stânci calcaroase cu Saxifraga
mutata spp. demissa ºi
Gypsophila petraea

Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and
sands CORINE: 62.15 Alpine and sub-
Mediterranean calcareous cliffs
PAL.HAB 1999: 62.15325 Eastern
Carpathian orange saxifrage cliff
communities
EUNIS: H3.25 Alpine and sub-Mediterranean
calcareous cliffs
Asociaþii vegetale: Saxifrago demissae –
Gypsophiletum petraeae Boºcaiu et Täber
Rãspândire: Carpaþii Meridionali:
Munþii Piatra Craiului (Piatra Craiului
Micã, ªaua Crãpãturii); în etajul
subalpin.

Suprafeþe: mici (circa 10 ha).

Staþiuni: Altitudine: 1580–1780 m.

Clima: T = 3,0–1,50C; P = 1200–
1300 mm.
Relief: stânci cu pereþi verticali.
Substrat: calcare moderat umede,
pH = 6,8–7,5.

Structura: Habitat rupicol deschis.

Prin specia edificatoare Gypsophila
petraea, gruparea reprezintã un
omolog al asociaþiei Artemisio
baumgarteni-Gypso- philetum descrisã de
Puºcaru et al. 1956 din Munþii
Bucegi. În stratul ierbos, subli- niem
prezenþa, în numãr mare, a
speciilor endemice; de asemenea se
remarcã un numãr apreciabil de
specii transgresive
din ordinul Seslerietalia, dintre care
menþio- nãm: Sesleria rigida ssp. haynaldiana,
Carex sempervirens, Helianthemum alpestre.

Valoare conservativã: mare, habitat

endemic carpatic.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Saxifraga mutata ssp. demissa, Gypsophila
petraea. Specii caracteristice: Saxifraga
mutata ssp. demissa. Alte specii: Saxifraga
luteoviridis, Androsace lactaea, Saxifraga
paniculata, Asplenium ruta-muraria, Campa- nula
kladniana, Poa nemoralis. Specii ende- mice:
Achillea schurii, Androsace villosa ssp.
arachnoidea, Draba haynaldii, Eritri- chium
nanum ssp. jankae, Saxifraga mutata ssp.
demissa.

Literaturã selectivã: Boºcaiu et Täuber

F. 1977; Coldea 1991; Coldea et al. Kernera saxatilis pe stânci calcaroase

1997; Mihãilescu S. 2001; Sanda et al.

2001; Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Maramureºului, Munþii Rodnei, Munþii
Redactat: Simona Mihãilescu. Hãºmaº, Munþii Rarãu, Masivul Ceahlãu
(?). Carpaþii Meridionali: Munþii
Fãgãraº; în regiunea montanã.

Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha).

R6213
Comunitãþi sud-est carpatice pe
stânci cu Saxifraga luteoviridis
ºi Silene zawadzkii
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and
sands CORINE: 62.15 Alpine and sub-
Mediterranean calcareous cliffs
PAL.HAB 1999: 62.15321 Eastern
Carpathian saxifrage-campion cliff
communities
EUNIS: H3.25 Alpine and sub-
Mediterranean calcareous cliffs
Asociaþii vegetale: Saxifrago luteoviridis –
Silenetum zawadzkii Pawl. et Walas 1949
(Syn.: Lino extraaxilaris – Silenetum
zawadzkii Olos 1982; Saxifragetum luteo-
viridis (Pawl. 1937) Pawl. et Walas 1949)
Sileno zawadzkii – Caricetum rupestris
Täuber 1987.
Staþiuni: Altitudine: 1120–1750 m.
Clima: T = 5,0–2,00C; P = 1000–1250
mm. Relief:
stânci însorite. Substrat: calcare. Soluri:
proto-rendzinic.
Structura: Habitat rupicol, xero-heliofil.
Grupãrile Saxifragetum luteo-viridis au fost
semnalate pentru prima datã la noi de
A. Borhidi (1958) din Masivul Ceahlãu.
Este amintitã, ulterior, pentru Masivul
Fãgãraº
ºi apoi în lucrarea de sintezã (1977)
asupra vegetaþiei de pe stâncãrii din
Carpaþii României. O cercetare mai
atentã a grupãrilor din Carpaþii
României ar duce la identificarea unei
variante geografice, diferitã de
asociaþia descrisã de B. Pawlowschi
1937 din Tatra. Cu certitudine, este
prezentã în celelalte masive muntoase:
Maramureº, Rodnei, Hãºmaº, Rarãu. În
stratul ierbos, specia caracteristicã ºi
uneori edificatoare, Silene zawadzkii,
acoperiri de 5–15%. Pe mãsurã ce solul
se dezvoltã, habitatul evolueazã spre
pajiºti bazifile de pe corniºe.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Saxifraga luteoviridis, Silene zawadzkii.
Specii caracteristice: Silene zawadzkii,
Artemisia eriantha. Alte specii importante:
Gypsophila petraea, Trisetum alpestre,
Saxifraga paniculata, Asplenium ruta-
muraria, Kernera saxatilis, Asplenium viride,
Campanula kladniana, Cystopteris fragilis, Poa
nemoralis, Asplenium tricho- manes,
Cardaminopsis arenosa, Poa laxa, Erigeron
uniflorus, Alyssum repens, Crepis jacquinii.
Specii endemice: Campanula carpatica,
Eritrichium nanum ssp. jankae, Silene nutans
ssp. dubia, Thymus como- sus, Thymus
pulcherrimus.
Literaturã selectivã: Borhidi 1958;
Puºcaru-Soroceanu et al. 1977; Schneider-
Binder E. et Voik 1977; Coldea et Pânzaru
1987; Coldea 1990; Nechita et Mititelu
1996; Mititelu et al. 1987; Coldea 1991;
Coldea et al. 1997; Sanda et al. 2001;
Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
Gypsophila petraea pe stânci calcaroase cu
Saxifraga luteoviridis
realizeazã
R6214
Comunitãþi sud-est carpatice pe
stânci calcaroase cu Saxifraga
marginata ssp. rocheliana ºi
Gypsophila petraea
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and
sands CORINE: 62.15 Alpine and sub-
Mediterranean calcareous cliffs
PAL.HAB 1999: 62.15324 Eastern
Carpathian musky saxifrage cliff
communities
EUNIS: H3.25 Alpine and sub-
Mediterranean calcareous cliffs
Asociaþii vegetale: Saxifrago roche-
lianae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu,
Täuber, Coldea 1977.
Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii
Retezat (Piatra Iorgovanului).
Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha).
Staþiuni: Altitudine: 1640–1720 m. Clima:
T = 3,0–2,50C; P = 1325 mm. Relief:
pereþii abrupþi ai hornurilor, stâncãrii.
Substrat: calcaros. Soluri: superficiale.
Structura: Habitat saxicol, xero-heliofil.
Reprezintã un omolog, considerat balca-
nic, al asociaþiei Artemiso baumgarteni-
Gypsophiletum petraeae Puºcaru et al.
1956 descrisã din Munþii Bucegi. În
stratul ierbos, pe lângã speciile
edificatoare Saxi- fraga marginata ssp.
rocheliana ºi Gypso- phila petraea,
menþionãm prezenþa spe- ciilor daco-
balcanice Edraianthus gramini- folium ºi
Asperula capitata. În compoziþia floristicã
sunt numeroase specii transgre- sive din
ordinul Seslerietalia dintre care se
remarcã Sesleria rigida ssp. haynaldiana,
Leontopodium alpinum, Carex sempervi- rens ºi
Helianthemum alpestre.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Saxifraga marginata ssp. rocheliana, Gypso-
phila petraea. Specii caracteristice: Saxi-
fraga marginata ssp. rocheliana. Alte specii
importante: Asplenium ruta-muraria, Saxi-
fraga paniculata, Androsace lactea, Kernera
saxatilis, Asplenium viride, Campanula
kladniana, Cystopteris fragilis. Specii ende-
mice: Androsace villosa ssp. arachnoidea,
Eritrichium nanum ssp. jankae.
Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. 1977;
Coldea 1991, 1993; Coldea et al. 1997;
Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R6215
Comunitãþi sud-est carpatice pe
stânci silicioase cu Asplenium
septentrionale ºi Woodsia ilvense
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: 62.2 Vegetated siliceous inland
cliffs
PAL.HAB 1999: 62.2141 Carpathian fern
siliceous cliffs
EUNIS: H3.1 Acid siliceous inland cliffs
Asociaþii vegetale: Woodsio ilvensis-
Asplenietum septentrionalis T. Tx. 1937
Woodsio ilvensis-Asplenietum dianthetosum henteri
(Schneider-Binder 1972)
Drãgulescu 1988.
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Gutâi, Munþii Cãlimani, Munþii
Cibinului. Carpaþii Occidentali:
Detunata Goalã. Carpaþii Meridionali:
Valea Sadului; în regiunea montanã.
Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha).
Staþiuni: Altitudine: 650–750 m ºi 1250–
1400 m. Clima: T = 6,5–3,00C; P = 850–
1250 mm. Relief: fisuri de stânci acide,
cu pereþi aproape verticali (50–900), cu
expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Substrat:
ºisturi cristaline, granite, andezite, bazalte.
Soluri: litosoluri, cu pH = 4,5–5,8.
Structura: Habitat sciafil. În stratul
ierbos, speciile caracteristice Woodsia
ilvensis
ºi Asplenium septentrionale realizeazã
împreunã o acoperire de pânã la 20%.
Menþionãm prezenþa speciilor: Dianthus
henteri ºi Veronica bachofenii care dau
caracterul regional al habitatului, dife-
renþiindu-l de cel similar, prezent în
Europa Centralã. Specia Woodsia ilvensis
este rarã în flora României. Stratul
muscinal – în care sunt prezente
speciile: Rhytidium rugosum, Hedwigia
ciliata, Oligotrichum hercynicum, Schistidium
apocarpum ºi Madotheca platyphylla.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Woodsia ilvensis, Asplenium septentrio- nale.
Specii caracteristice: Woodsia ilvensis,
Jovibarba heuffelii. Alte specii importante:
Sedum maximum, Asplenium trichomanes, Poa
nemoralis, Polypodium vulgare,
Cardaminopsis arenosa, Saxi- fraga
paniculata. Specii endemice: Silene nutans
ssp. dubia, Thymus comosus.
Literaturã selectivã: Schenider-Binder
E. 1975; Drãgulescu 1988; Coldea
1991; Coldea et al. 1997; Sanda et al.
2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.

R6216
Comunitãþi daco-balcanice pe
stânci calcaroase cu Ceterach
officinarum ºi Draba
lasiocarpa
Corespondenþe:
NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky
slopes with chasmophytic vegetation
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and
sands
CORINE: 62 Inland cliffs and exposed
rocks PAL.HAB 1999: 62.1A22 Banat
collinar calcareous cliffs
EUNIS: H3.2 Basic and ultra-basic inland cliffs
Asociaþii vegetale: Asplenio – Cetera- chetum
Vives 1964; Drabo lasiocarpae –
Ceterachetum (Schneider-Binder 1969)
Peia 1978.
350
Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea
Cernei, Cleanþul Ilovei, Valea Þesnei,
Cazanele Dunãrii, Piatra Cloºani; în
etajul colinar.
Suprafeþe: mici (circa 1 ha).
Staþiuni: Altitudini: 200–1200 m.
Clima: T = 11,0–4,90C; P = 750–1200
mm. Relief:
pereþii stâncoºi, abrubþi ºi umbriþi,
stânci calcaroase. Substrat: calcaros.
Soluri: rendzine superficiale.
Structura: Habitat calcifil, termofil.
Stratul ierbos: Fitocenozele cu Ceterach
offici- narum sunt localizate în sudul
Banatului
ºi sunt bogate în specii cu origine dacicã
ºi carpato-balcanicã: Draba lasiocarpa,
Achillea schurii pe stânci
calcaroase cu Ceterach
 officinarum
Ciucevelor (Cheia numãr apreciabil
Alyssum Schneider- Bedinei, Cheia de ele- mente de
petraeum, Binder E. et al. legãturã cu
Prisãcinei,
Dianthus 1970; Maloº 1973; cenotaxonii
kitaibelii, Ciuceava
Coldea 1991; alianþei Seslerion
Micromeria Frasinului); în
Coldea et al. rigidae Zóly.
pulegium, care 1997; Sanda et etajul montan.
1939. Stratul
conferã caracte- al. 2001; Sanda arbuºtilor:
rul regional al 2002. Suprafeþe: mici (1
colonizãrile cu
habitatului. Este ha).
Syringa vulgaris
consideratã o Redactat: ºi Cotinus coggygria
grupare Simona Staþiuni: care apar frecvent
vicariantã celei Mihãilescu. Altitudini: 340– pe
din Serbia (Cete- 1050 m. Clima:
rachi-Ramondetum stâncãriile supuse
T = 9,5–4,50C; P eroziunii, denotã
= 800–1150 mm. tendinþe de
serbicae Javanovic- R6217 Relief:
Dunjic 1952). evoluþie a
Comunitãþi stânci verticale cu asociaþiei spre
daco-balcanice expoziþii sudice. Asplenio-
Valoare
pe stânci Substrat: Syringetum vulgaris
conservativã:
calcaroase cu calcaros. Soluri: Jakucs et Vida
mare, habitat
Silene superficiale. 1959.
endemic.
saxifraga ssp.
Compoziþie petraea, Structura: Valoare
floristicã: Specii Asplenium Reprezintã un conservativã:
edificatoare: ruta-muraria omolog al mare, habitat
Ceterach ºi Asplenium habitatului endemic.
officinarum, trichomanes descris din
Asplenium tricho- ssp. Munþii Croaþiei, Compoziþie
manes, Draba quadrivalens respectiv Asplenio- floristicã: Specii
lasiocarpa. Specii Silenetum edificatoare:
caracte- ristice: hayekianae Horv. Silene saxifraga ssp.
Corespondenþe:
Ceterach 1931. Deºi petraea, Asplenium
officinarum. Alte NATURA 2000: 8210 Calcareous
separarearocky
ruta-muraria,
slopes with chasmophytic vegetation
specii taxonomicã între Asplenium
EMERALD: 6 Inland rocks, screes
importante: CORINE: 62 Inland cliffs
Silene hayekiana ºi trichomanes ssp.
Asplenium ruta- rocks PAL.HAB 1999: Silene petraea este quadrivalens.
muraria, Saxi- collinar calcareous cliffs anevoioasã, Specii
fraga paniculata, EUNIS: H3.2 Basic and ambele fiind caracteristice:
Cystopteris fragilis, considerate,
Asociaþii vegetale: Asplenio-Silenetum Silene saxifraga
Sedum hispanicum, petraeae Boºcaiu 1971. adeseori, ca ssp. petraea. Alte
Moehringia unitãþii specii importante:
muscosa, Polypo- intraspecifice ale Micromeria
dium vulgare, Poa Rãspândire: speciei Silene pulegium, Atha-
nemoralis, Sedum Carpaþii saxifraga, totuºi mantha turbith ssp.
maxi- mum, Occidentali: deosebirea dintre hungarica, Dianthus
Cardaminopsis Valea Cernei, alcãtuirea petraeus, Edraianthus
arenosa. între Bãile graminifolius, Cete-
floristicã a celor
Herculane ºi douã asociaþii rach officinarum,
Literaturã Crestele Saxifraga
este evidentã.
selectivã:
Stratul ierbos: se paniculata, Sedum
Boºcaiu 1971; maximum, Sedum
remarcã
Schneider- album, Poa
prezenþa unui
Binder E. 1969; nemoralis.
351
 Literaturã
selectivã:
Boºcaiu 1971;
Coldea 1991;
Coldea et al.
1997; Sanda
et al. 2001;
Sanda 2002.

Redactat:
Simona
Mihãilescu.

350
 bine reprezentat, Tortula muralis poate
R6218 avea o acoperire între 15–20%.
Comunitãþi sud-est carpatice din
fisuri de stânci calcaroase cu
Asplenium trichomanes ºi
Asplenium ruta-muraria

Corespondenþe:
NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky
slopes with chasmophytic vegetation
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and sands
CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks
PAL.HAB 1999: 62.153 Carpathian
calcareous cliff heliophile communities
EUNIS: H3.2 Basic and ultra-basic inland
cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum tricho-
mano-rutae-murariae Kuhn 1937, Tx. 1937
(Syn.: Tortulo-Asplenietum Tx. 1937).

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Valea

Bistriþa Aurie, Bicãjel. Carpaþii
Meridionali: Cisnãdioara-Sibiu, Munþii
Piatra Craiului. Carpaþii Occidentali:
Munþii Codru-Moma, Munþii Trascãu,
Piatra Bulzului, Piatra Singuraticã; în
regiunea montanã.

Suprafeþe: mici (circa 50 ha).

Staþiuni: Altitudini: 380–700 m. Clima:

T = 8,5–6,50C; P = 900 mm. Relief:
pereþi abrupþi cu fisuril. Apar frecvent ºi
în staþiuni secundare, unde sunt legate
de crãpãturi de ziduri cu mortar
(Transilvania) ºi în sudul þãrii, în
condiþiile climatului de influenþã sub-
mediteraneeanã. Substrat: calcare.
Soluri: superficiale.

Structura: Habitat heliofil. Fitocenoze

fragmentare ale acestei asociaþii au
fost semnalate din Munþii Codru-Moma.
În cadrul asociaþiei, mai sunt semnalate
urmã- toarele faciesuri cu: Asplenium
tricho- manes, Asplenium septentrionale ºi
Cystopteris fragilis. În sudul þãrii, a fost
semnalatã varianta nitrofilã cu Cymba-
laria muralis, înruditã cu Cymbalarietum
muralis Görs 1966. Stratul muºchilor este
35
 Roºu. În aceste
Valoare conservativã: redusã.
Staþiuni: locuri s-a observat
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Altitudine: 280– stadii cu Genista
Asplenium ruta-muraria, Asplenium tricho- 700 m. Clima: T = janensis ºi Thymus
manes. Specii caracteristice: Tortula mura- 8,4–6,20C; P = comosus.
lis, Ctenidium molluscum. Alte specii 750–850 mm.
importante: Poa nemoralis, Polypodium Relief: Valoare
vulgare, Sedum maximum, Saxifraga zone piemontane, conservativã:
paniculata, Valeriana tripteris, Cardami-
în fisuri de stânci mare, habitat
nopsis arenosa, Asplenium x adulterinum,
Alyssum saxatile, Moehringia muscosa, cu expoziþie endemic.
Cystopteris fragilis, Sedum hispanicum, sudicã ºi sud-
Festuca rupicola ssp. saxatilis. Specii esticã, pereþi Compoziþie floristicã:
endemice: Campanula carpatica, Silene stâncoºi foarte Specii edificatoare:
nutans ssp. dubia. înclinaþi (60–900). Asplenium adiantum-
Substrat: acid. nigrum, Asplenium
Literaturã selectivã: Pascal et Mititelu septentrionale. Specii
1971; Schneider-Binder E. 1969; Solul: litosol
superficial cu pH = caracteristice: Asple-
Resmeriþã
4,75–5. nium adiantum-nigrum,
(1969) 1970; Paucã A. 1941; Mihãilescu
Jovibarba heuffelii. Alte
S. 2001; Nechita et Mititelu 1996;
specii: Veronica
Coldea 1991, 1997; Sanda et al. 2001; Structura: Habitat
bachofenii, Sedum
Sanda 2002. sciafil,
maximum, Epilobium
fragmentat.
Redactat: Simona Mihãilescu. collinum, Asple-
Stratul ierbos. nium cuneifolium,
Speciile care Asplenium x adulte-

R6219 disting habi- tatul rinum, Asplenium

Comunitãþi dacice din fisuri de dându-i caracterul trichomanes, Poa
stânci silicioase cu Asplenium regional, specific nemoralis,
adiantum-nigrum, Carpaþilor Polypodium vulagre,
Asplenium septentrionale ºi româneºti, sunt Carda- minopsis
Silene nutans ssp. dubia speciile dacice: arenosa, Cystopteris
Silene dubia, Thymus fragilis, Asplenium
Corespondenþe: comosus ºi speciile ruta-muraria. Specii
daco-balcanice: endemice: Silene
NATURA 2000: 8220 Silicious rocky
slopes with chasmophytic Genista janensis, nutans ssp. dubia,
vegetation EMERALD: – Jovi- barba heuffelii. Thymus comosus.
CORINE: 62.2 Vegetated siliceous inland În locuri cu
cliffs PAL.HAB 1999: 62.2141 Carpathian Literaturã selectivã:
înclinaþie mai
fern siliceous cliffs Paucã A. 1941;
EUNIS: H3.1 Acid siliceous inland cliffs micã, unde
procesele de Schneider-Binder
Asociaþii vegetale: Asplenietum septentrionali
– adianti-nigri Oberd. 1938; Asplenietum bioacumulare E. 1968, 1972;
septemtrionalis Schwick 1944. organogenã sunt Mititelu et Barabaº
mai active a fost 1972; Coldea 1991;
semna- latã Coldea et al. 1997;
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Sanda et al. 2001;
legãtura spre Poëtum
Nemira, Munþii Cibinului, Mãgura-Tg. Sanda 2002.
Ocna. Carpaþii Meridionali: Munþii nemoralis veroni-
Þarcu- Godeanu. Carpaþii Occidentali: cetosum bachofeni
Borza 1959, Redactat: Simona
Munþii Codru-Moma, Munþii Gilãu.
rãspânditã pe Mihãilescu.
Transilvania; în regiunea montanã.
brânele stâncoase
Suprafeþe: mici (circa 10 ha). din Defileul Turnu
35
 Substrat: roci
R6220 silicioase. Solul:
Comunitãþi litosol
sud-est superficial, cu pH
carpatice pe = 4,75–5.
stânci silicioase
cu Jovibarba Structura:
heuffelii ºi Habitat rupicol,
Veronica fragmentat.
bachofenii Stratul ierbos:
sunt prezente
Corespondenþe: speciile balca-
NATURA 2000: 8220 Silicious rocky
nice, considerate
slopes with diferenþiale
vegetation EMERALD:
CORINE: 62.2 Vegetated geografice:
siliceous inland
cliffs Thymus comosus,
PAL.HAB 1999: 62.2142 nutans ssp.
Southern
Silene
Carpathian Jovibarba heuffelii
dubia, Genista
communities
janensis
EUNIS: H3.1 Acid siliceous
ºi Veronica
bacho-
cliffs Asociaþii vegetale: fenii.
Sempervivetum heuffeliiFitocenozele, de
Binder 1969.
dimensiuni mai
mult sau mai
Rãspândire: puþin variabile,
Carpaþii identificate de
Meridionali: noi în (Sanda,
Munþii Cibinului, Popescu, Doltu,
Munþii Piatra 1977), Cazanele
Craiului (Cheile Dunãrii (Sanda et
Dâmbovicioarei, al. 1980) precum
Cheile ºi cele din
Prãpãstiile Defileul Oltului
Zãrneºtiului), (Valea Cãlineºti,
Valea Sadului; în Maria Ciuchea,
regiunea 1970 comple-
colinarã. teazã structura
floristicã a
Suprafeþe: mici acestor cenoze
(circa 10 ha). rupicole. Stratul
muscinal – în
Staþiuni: care este prezent
Altitudine: 450– Ctenidium
650 m. Clima: T molluscum cu o
= 8,0–6,5 C; P =
0 aco-
770 mm. Relief:
fisuri de stânci
din vãi
intramontane.

35
 Jovibarba heuffelii pe stânci silicioase

perire de pânã la 10%, apoi, Rhytidium Redactat: Simona Mihãilescu.

rugosum ºi Hedwigia ciliata.

Valoare conservativã: mare, habitat

endemic.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Jovibarba heuffelii, Veronica bachofenii. Specii
caracteristice: Jovibarba heuffelii. Alte
specii importante: Asplenium septentrio- nale,
Sedum maximum, Asplenium tricho- manes,
Poa nemoralis, Asplenium ruta- muraria,
Sedum hispanicum. Specii ende- mice: Silene
nutans ssp. dubia, Thymus comosus.

Literaturã selectivã: Schneider-Binder E.

1969; Sanda et al. 1977; Drãgulescu
1988,
1995; Coldea 1991; Coldea et al.
1997; Mihãilescu S. 2001; Sanda et al.
2001; Sanda 2002.
 EUNIS: H3.1 Acid siliceous inland cliffs
R6221 Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypo- dietum
Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum
Comunitãþi dacice din fisuri de vulgare Jurko et Peciar 1963.
stânci silicioase cu Polypodium
vulgare, Ctenidium molluscum ºi
Hypnum cupressiforme Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia,
Eºelniþa, Defileul Criºului Repede,
Corespondenþe: Cheile Miniºului; în regiunea colinarã.
NATURA 2000: –
EMERALD: – Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 1 ha).
CORINE: 62.2 Vegetated siliceous inland
cliffs Staþiuni: Altitudine: 150–680 m. Clima:
PAL.HAB 1999: 62.2 Vegetated siliceous T = 10,9–6,70C; P = 600–770 mm.
inland cliffs Relief:
R6222
Comunitãþi daco-balcanice pe
stânci calcaroase cu
Campanula crassipes

Corespondenþe:
NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky
slopes with chasmophytic vegetation
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and
sands
CORINE: 62 Inland cliffs and exposed
rocks PAL.HAB 1999: 62.1A22 Banat
collinar calcareous cliffs
EUNIS: H3.2 Basic and ultra-basic inland
cliffs
Asociaþii vegetale: Campanuletum crassi- pedis
Borza ex Schneider-Binder et al. 1970.

Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele

Dunãrii, în zona premontanã a Munþilor
Almãjului.

Suprafeþe: mici (aproximativ 1 ha).

Staþiuni: Altitudini: 200–250 m. Clima:

T = 11,00C; P = 750 mm. Relief: pereþii
stâncoºi, abrupþi ºi însoriþi, sub bolþile
sãpate în stâncã. Substrat: calcaros,
condi- þii pedo-ecologice precare.

Structura: Habitatul are aspectul de
tufe rãzleþe, pendente, cu puþine specii
în compo- ziþia floristicã. Stratul
ierbos. Specia edificatoare ºi
caracteristicã Campanula crassipes
realizeazã o acoperire de 5–15%. Alte
specii cu prezenþã ridicatã: Asplenium
trichomanes, Asplenium ruta- muraria ºi
Sedum hispanicum. Gruparea se
Campanula crassipes (subendemicã),
Linum uninerve, Silene nutans ssp. dubia.
Literaturã selectivã: Schneider-Binder E.
et al. 1969, 1972; Coldea 1991; Coldea
et
al. 1997; Sanda et al. 1997, 2001; Sanda
2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R6223
Comunitãþi sarmatice pe stânci
calcaroase cu Asplenium ruta-
muraria ºi Schivereckia podolica
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: 6 Inland rocks, screes and
sands CORINE: 62 Inland cliffs and
exposed rocks PAL.HAB 1999: 62 Inland
cliffs and exposed rocks
EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks
habitats
Asociaþii vegetale: Asplenio – Schivere-
ckietum Mititelu et al. 1971.
Rãspândire: Moldova: Stânca-ªtefãneºti
(jud. Botoºani), Valea Prutului.
Suprafeþe: mici, 1–12 m2 (circa 1 ha).
Staþiuni: Altitudini: 50–100 m. Clima: T
= 9,50C; P = 500 mm. Relief: versanþi cu
înclinare mare. Formeazã pâlcuri
disconti- nue pe versantul nord-estic al
stâncãriei Casa Doamnei (Stânca-
ªtefãneºti). Substrat: calcaros. Soluri:
litosoluri.
învecineazã cu Seslerietum filiforme.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specie edificatoare:
Campanula crassipes. Specii caracte-
ristice: Campanula crassipes, Ceterach
officinarum. Alte specii importante: Alyssym
petraeum, Seseli rigidum, Sesleria filifolia,
Erysimum comatum. Specii endemice:
Structura: Habitat pionier, xerofil, care
colonizeazã roci calcaroase, recifale.
Stratul ierbos. Speciile componente ale
habitatului îl situeazã lângã cenotaxoni
Asplenietum trichomano rutae-murariae Tx. 1937 ºi
Asplenio septentrionali-Milicetum ciliatae Soó
1940, dar constanþa mai mare a unor
plante xero-calcifile stepice îi conferã o
poziþie foarte apropiatã de ordinul
Festucetalia valesiacae. Schive-
reckia podolica ºi Sempervivum zelebori,
ca specii edificatoare, au o acoperire de
25–45%. Schiverekia podolica (Bess.)
Andrz. este cunoscutã de la Stânca-
ªtefãneºti ºi, ca mãsuri de salvare, s-a
propus, în 1978, transplantarea în
staþiunea Ripiceni. În ultimii ani a fost
semnalatã ºi pe Valea Prutului.
Valoare conservativã: mare, habitat
endemic.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Schivereckia podolica, Asplenium ruta-
muraria. Specii caracteristice: Schivereckia
podolica, Sempervivum zelebori. Alte specii
importante: Alyssum saxatile, Asple- nium
trichomanes, Poa nemoralis, Cystopte- ris
fragilis, Polypodium vulgare, Sedum
maximum, Valeriana tripteris, Cardami-
nopsis arenosa.
Literaturã selectivã: Mititelu et al.
1971; Horeanu 1978; Pânzaru 1997;
Coldea et
al. 1997; Sanda et al. 1997; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
 2.6.3. Vegetaþie chionofilã (63)*

R6301 supini Bartsch 1940. Stratul muscinal –

Comunitãþi sud-est carpatice în cenozele de altitudini mai mici de pe
chionofile cu Arenaria substrat argilo-nisipos, se observã
biflora prezenþa briofitelor cu o acoperire mare:
Polytrichum sexangulare.
Corespondenþe:
Valoare conservativã: redusã.
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: – Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
PAL.HAB 1999: 36.1113 Alpic acid cudweed Arenaria biflora. Specii caracteristice:
snow-patch communities Arenaria biflora, Soldanella pusilla. Alte
EUNIS: E4.11 Boreo-alpine acidocline specii importante: Gnaphalium supinum,
snow-patch grassland and herb habitats Luzula alpino-pilosa, Saxifraga stellaris,
Asociaþii vegetale: Arenarietum biflorae Ranunculus crenatus, Sedum alpestre,
Voik 1976. Veronica alpina, Poa alpina, Nardus stricta.
Specii endemice: Achillea schurii.
Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Literaturã selectivã: Voik 1976; Coldea
Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei, Suru, 1991; Coldea et al. 1997; Sanda et al.
Cãldarea Sãratã, Ciortea ºi Negoiu), 2001;
Munþii Þarcu – Godeanu; în etajele
Sanda 2002.
subalpin ºi alpin.
Redactat: Simona Mihãilescu.
Suprafeþe: mici (1–4 m2), de ordinul a 1
ha.

Staþiuni: Altitudine: 1650–2500 m. Clima:

T = 3– -2,50C; P = 1200–1450 mm. Relief:
bolovãniºuri, pe suprefeþe puternic * Încadrarea tipurilor de habitate nu este conformã
cu semnificaþia clasei 63 din Clasificarea
încli- nate (25–600). Substrat: silicios, Palearcticã a Habitatelor.
provenit din dezagregarea ºisturilor
cristaline, argilo- nisipos. Soluri:
litosoluri superficiale (0–5 cm), acide
(pH = 5,3).

Structura: Habitat pionier, care se

dezvoltã în locuri unde zãpada persistã
timp mai îndelungat. În stratul ierbos,
pe lângã Arenaria biflora, ca edificatori
princi- pali ai acestor cenoze, se remarcã:
Gnapha- lium supinum, Luzula alpino-pilosa,
Poa alpina. Prezenþa speciei Nardus
stricta în grupãrile cu Arenaria biflora, denotã
tendinþa de evoluþie cãtre Nardo –
Gnapahalietum
R6302 CORINE: –
Comunitãþi sud-est carpatice PAL.HAB 1999: 36.1111 Alpic acid moss
snow-patch communities
chionofile cu Polytricum
EUNIS: E4.111 Alpic acid moss snow-
sexangularis patch communities
Asociaþii vegetale: Polytrichetum sexangularis
Br.-Bl. 1926.
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: – Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (Vârful Gãrgãlãu, ªaua Ciºa-Omul,
Piatra Albã, Cãldarea Bila). Carpaþii Oligotrichum hercynicum, Anthelia juratzkana.
Meridionali: Munþii Bucegi, Munþii
Fãgãraº, Valea Sadului; în etajul alpin. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956;
Puºcaru-Soroceanu et al. 1981; Coldea
Suprafeþe: mici (1–4 m2), de ordinul la 1 1990, 1991; Drãgulescu 1995; Coldea et
ha. al.
1997; Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Staþiuni: Altitudine: 2150–2350 m.
Clima: T = -0,6– -2,00C; P = 1450 mm. Redactat: Simona Mihãilescu.
Relief: vãi glaciare umede ºi
umbroase. Substrat: silicios. Soluri:
litosoluri superficiale (0–5 cm), acide
(pH = 4,8).

Structura: Habitat pionier, care se

dezvoltã pe pietriºuri, din locuri
continuu erodate de ºiroirea apelor ºi
îndelungat acoperite de zãpadã. Stratul
ierbos: aso- ciaþia reprezintã una din
grupãrile alpine sãrace în specii,
menþionãm: Salix herba- cea, Gnaphalium
supinum ºi Arenaria biflora. Stratul
muscinal se caracterizeazã prin specia
silicicolã Polytrichum sexangu- lare, care,
în Bucegi, creºte în exemplare mici ºi
rãzleþe, lipsite de sporogoane. Se
asociazã, frecvent, cu urmãtoarele
briofite: Kiaeria starkei, Kiaeria falcata,
Pholia commutata, Pholia cuccullata, Polytrichum
juniperinum. Specia Polytrichum sexangu- lare
alcãtuieºte o grupare pionierã ºi care cu
greu evolueazã spre pâlcurile cu Salix
herbacea, Primula minima sau Carex
curvula.

Valoare conservativã: redusã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Polytrichum sexangulare. Specii caracte-
ristice: Polytrichum sexangulare. Alte specii
importante: Salix herbacea, Soldanella
pusilla, Soldanella hungarica ssp. hunga- rica,
Luzula alpino-pilosa, Gnaphalium supinum,
Ranunculus crenatus, Plantago gentianoides,
Carex pyrenaica, Poa deylii, Sedum alpestre,
Cerastium cerastoides, Veronica alpine,

R6303
Comunitãþi sud-est carpatice
chionofile cu Luzula alpino-
pilosa
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB 1999: 36.1114 Luzula spadicea
snow patch communities
EUNIS: E4.113 Luzula spadicea snow patch
communities
Asociaþii vegetale: Luzuletum alpino-pilosae Br.-
Bl. 1926 (Syn.: Luzuletum spadicae Br.-Bl. 1926
retezaticum Borza 1934).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare,
Buhãescu Mic, Momaia, Piatra Albã).
Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat
(vârfurile Custura, Peleaga, Gruniu,
Pãpuºa, Bucura), Munþii Þarcu –
Godeanu. Valea Sadului; în etajul
subalpin.
Festuca supina. Stratul muscinal: menþio-
nãm prezenþa speciilor: Polytrichum
sexangulare, Kiaeria starkei, Kiaeria
falcata.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Luzula alpino-pilosa (L. spadicea). Specii
caracteristice: Luzula alpino-pilosa. Alte
specii importante: Salix herbacea,
Soldanella pusilla, Soldanella hungarica ssp.
hungarica, Epilobium anagallidi- folium,
Gnaphalium supinum, Ranunculus crenatus,
Plantago gentianoides, Carex pyrenaica,
Chrysanthemum alpinum, Nardus stricta,
Saxifraga stellaris, Sedum alpestre, Veronica
alpina, Poa deylii, Sedum alpestre, Cerastium
cerastoides, Veronica alpina. Specii
endemice: Lychnis nivalis.
Literaturã selectivã: Borza 1934;
Resmeriþã 1976; Coldea 1990;
Drãgulescu 1995; Coldea et al. 1997;
Suprafeþe: mici, de ordinul a 1 ha.
Staþiuni: în care zãpada stagneazã
timp îndelungat. Altitudine: 1900–2270 m.
Clima: T = 0,0– -2,00C; P = 1300–1450
mm. Relief:
pante moderate, grohotiºuri silicioase
înclinate, grohotiºuri semifixate. Substrat:
silicios. Soluri: litosoluri superficiale,
acide.
Structura: Habitat pionier chiono-
petrofil, instalat pe terenuri unde
staþioneazã mai mult timp zãpada
(zãcãtori de zãpadã). Stratul ierbos:
prezenþa speciilor caracte- ristice:
Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla, au
condus la desemnarea variantei regionale
retezaticum. Cercetãrile, efectuate în alte
masive muntoase ale lanþului carpatic,
au scos în evidenþã cã grupãrile
asemãnãtoare sunt rãspândite în etajul
alpin, în majoritatea masivelor. Pe
unele suprafeþe se dezvoltã pajiºti
încheiate, datoritã solului care, deºi
este superficial, are totuºi un conþinut
humic bogat, fapt ce permite existenþa
speciilor de poacee: Poa alpina, Festuca
picta, Poa deylii ºi
Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R6304
Comunitãþi sud-est carpatice
chionofile cu Ranunculus
crenatus ºi Soldanella pusilla
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB 1999: 36.1113 Alpic acid
cudweed snow-patch communities
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae –
Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boºcaiu
1971 (Syn.: Soldanello pusillae –
Plantaginetum gentianoides Resmeriþã 1976;
Agrostetum alpinae – Gnaphalietum supini
Resmeriþã 1975) Soldanello hungaricae –
Ranunculetum crenati Coldea 1985; (Syn.:
Agrosteto alpinae – Ranunculetum crenati
Resmeriþã 1975).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (vârfurile Pietrosul, Ineu,
Rebra, Anieº, Gãrgãlãu). Carpaþii
Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa,
Munþii Retezat (Lacul Galeº, Bucura,
Valea Slãveiului, Lacul Zãnoaga, Valea
Pietrele, Obârºia Radeºului, Mt. Buta,
Zãnoaga), Munþii Fãgãraº (Valea
ªerbotei), Munþii Þarcu – Godeanu; în
etajele subalpin ºi alpin.
Suprafeþe: de ordinul a 1–10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 1850–2250 m.
Clima: T = 0,7– -1,50C; P = 1300–1450
mm. Relief:
terenuri microdepresionare, înzãpezite
timp îndelungat, versanþii adãpostiþi de
vânturi, circuri glaciare. Substrat: acid.
Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm),
acide (pH = 5,3), bogate în pietriº fin ºi
cu un conþinut redus de materie
organicã.
Structura: Habitat pionier, chiono-petrofil,
ce se dezvoltã pe suprafeþe nu foarte
întinse (1–4 m2), fiind reprezentat de
cenoze cu caracter mezofil, care
formeazã mozaicuri ºi complexe cu
cenozele petro- file din ordinul
Androsacetalia alpinae. În stratul ierbos,
specia Ranunculus crena- tus este
dominantã, având o acoperire de pânã
la 40%. Dintre speciile diferenþiate,
prezente în unele grupãri, menþionãm:
Geum montanum, Ligusticum mutellina,
Plantago gentianoides. În Munþii Rodnei,
Soldanella pusilla este absentã, grupãrile
au un caracter local dat de prezenþa
speciei Soldanella hungarica ssp. hungarica,
în timp ce în Carpaþii Meridionali,
dominã Soldanella pusilla ºi Plantago
gentianoides. În stratul muscinal
menþionãm prezenþa speciilor:
Polytrichum sexangulare, Kiaeria falcata,
Anthelia juratzkana.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii
edificatoare:
Ranunculus crenatus, Soldanella pusilla,
Soldanella hungarica ssp. hungarica. Specii
caracteristice: Soldanella pusilla,
Soldanella hungarica ssp. hungarica,
Polytrichum sexangulare. Alte specii
importante: Salix herbacea, Arenaria
biflora, Luzula alpino-pilosa, Gnaphalium
supinum, Primula minima, Nardus stricta,
Chrysosplenium alpinum, Carex pyre- naica,
Chrysanthemum alpinum, Geum montanum,
Sedum alpestre, Cerastium cerastoides.

Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971;

Resmeriþã 1976; Voik 1976; Alexiu
1998; Coldea et al. 1997; Sanda et al.
2001; Sanda 2002; Mihãilescu S. 2005
(ined.).
Comunitate chionofilã cu Ranunculus crenatus ºi
Redactat: Simona Mihãilescu. Primula minima

Vegetaþie chionofilã carpaticã cu Ranunculus crenatus

supinum ºi Nardus stricta
R6305
Comunitãþi sud-est carpatice Corespondenþe:
chionofile cu Gnaphalium NATURA 2000: –
361
 EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB 1999: 36.1113 Alpic acid cudweed
snow-patch communities
EUNIS: E4.112 Alpic acid cudweed snow-
patch communities
Asociaþii vegetale: Nardo – Gnaphalietum
supini Bartsch 1940 (Syn.: Nardo-Geetum
montani Boºcaiu 1970).
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (Piciorul Galaþiului, Cãldarea
Gãrgãlãului, vârfurile Anieº, Corongiº).
Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat
(Zãnoaga, Bucura, Tãul Negru); în
etajele subalpin ºi alpin inferior.
Suprafeþe: mici, de ordinul 1–10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 1660–2100 m.
Clima: T = 1,5– -0,60C; P = 1200–1400
mm. Relief:
cãldãri glaciare. Substrat: silicios,
argilo- nisipos. Soluri: litosoluri
superficiale.
Structura: Habitat chionofil. În stratul
ierbos, menþionãm prezenþa speciei
diferenþiale daco-balcanice Potentilla
ternata care duce la deosebirea dintre
cenozele din Alpi ºi a celor din Carpaþii
româneºti (Munþii Rodnei, Munþii
Retezat). Deºi, în primele faze ale
colonizãrii, rolul principal îl deþine
Gnaphalium supinum, specia Nardus stricta
se înmulþeºte verti- ginos ºi reconstituie
nardetele iniþiale, îndepãrtate prin
denudarea solului. În stratul muscinal
menþionãm prezenþa speciilor:
Polytrichum sexangulare, Anthelia juratzkana,
Kiaeria starkei.
Valoare conservativã: redusã.
360
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Nardus stricta, Gnaphalium supinum. Specii
caracteristice: Nardus stricta, Gnaphalium
supinum. Alte specii importante: Solda-
nella pusilla, Soldanella hungarica ssp.
hungarica, Poa supina, Luzula alpino-
pilosa, Ranunculus crenatus, Plantago
gentianoides, Sedum alpestre, Cerastium
cerastoides, Veronica alpina.
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1970;
Resmeriþã 1976; Coldea 1990; Coldea
et
al. 1997; Sanda et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
R6306
Comunitãþi sud-est carpatice
chionofile cu Poa supina ºi
Cerastium cerastoides
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB 1999: 36.1113 Alpic acid
cudweed snow-patch communities
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Poo supinae – Cerastie- tum
cerastoides (Söry 1954) Oberd. 1957; Poo
supinae – Cerastietum cerastoides
chrysosplenietosum alpinae Coldea 1985.
Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii
Rodnei (ªaua Anieºului, Cãldarea Bila,
vârfurile Ineu, Galaþiul, Corongiº,
Rebra). Carpaþii Meridionali: Munþii
Iezer-Pãpuºa, Munþii Retezat (Albele,
Drãgãºanu, Piule), Munþii Þarcu-Godeanu;
în etajul subalpin.
Suprafeþe: mici, de ordinul a 10 ha.
Staþiuni: Altitudine: 1730–2050 m.
Clima: T = 2,0– -0,50C; P = 1250–
1425 mm.
Relief: microdepresiuni, niºe de nivaþie
cu mãciniºuri de roci. Substrat: diferit.
Soluri: litosoluri superficiale.
 Structura: Habitat pionier chiono-petrofil,
cu caracter mezo-higrofil. În stratul
ierbos, speciile caracteristice ºi edifica-
toare Cerastium cerastoides ºi Poa supina,
pot realiza acoperiri de la 30 pânã la
75%. Sunt bine reprezentate speciile
caracteristice pentru Salicion ºi Salicetea
herbacea, respectiv: Gnapha- lium supinum,
Sedum alpestre, Veronica alpina. În stratul
muscinal, menþionãm prezenþa
speciilor: Polytrichum sexangu- lare, Kiaeria
starkei, Oligotrichum hercy- nicum.
Valoare conservativã: moderatã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Poa supina, Cerastium cerastoides. Specii
caracteristice: Poa supina, Cerastium
36
cerastoides. Alte specii importante: Chry-
sosplenium alpinum, Saxifraga stellaris,
Epilobium anagallidifolium, Soldanella
pusilla, Luzula alpino-pilosa, Nardus
stricta, Gnaphalium supinum, Plantago
gentianoides, Salix herbacea, Carex
pyrenaica, Chrysanthemum alpinum, Primula
minima, Soldanella hungarica ssp.
hungarica, Geum montanum, Sedum
alpestre, Taraxacum alpinum, Alchemilla
glaucescens, Nardus stricta. Specii
endemice: Silene nivalis.
Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971;
Resmeriþã 1976; Coldea 1985; 1993;
Alexiu 1998; Coldea et al. 1997; Sanda
et al. 2001; Sanda 2002.
Redactat: Simona Mihãilescu.
 2.6.4. Dune de nisip continentale (64)

R6401 supina, Mollugo cerviana, Dianthus ponte-

Pajiºti panonice de
Corynephorum canescens ºi
Festuca vaginata
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6260*Pannonic sand
steppes
EMERALD: –
CORINE: 64.11 Inland dune pioneer
grassland
PAL.HAB: 64.715 Pannonic dune
closed grosslands
EUNIS: E1.2F22 Pannonic acidophile
sand fescue steppes
Asociaþii vegetale: Festuco vaginatae –
Corynephoretum Soó 1935.
Rãspândire: Nisipurile continentale din
vestul þãrii: Criºana, Banat.
Suprafeþe: 15–50 ha în împrejurimile
localitãþii Carei. Din Banat a fost
semna- latã de pe Ostrovul Moldova
Veche (Morariu et Danciu 1973).
derae, Alyssum montanum.
Valoare conservativã: foarte mare, fito-
cenozele, din Banat (Ostrovul Moldova
Veche) ºi Oltenia, au în structura lor
specia Colchicum arenarium (DH2).
Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Festuca vaginata, Corynephorus
canescens, Koeleria glauca. Specii
caracteristice: Festuca vaginata, Coryne-
phorus canescens, Koeleria glauca. Alte
specii importante: Colchicum arenarium,
Onosma arenarium, Scabiosa argentea,
Dianthus pontederae, Carex supina,
Euphorbia seguerana, Hieracium echioi- des,
Alyssum montanum ssp. gmelini. Specii
rare: Pulsatilla pratensis ssp. hungarica,
Spergula pentandra.
Literaturã selectivã: Karacsonyi 1979;
Popescu, Sanda, Doltu 1980; Sanda,
Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.

Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Clima:

T = 11–9,50C; P = 600–700 mm; Relief: R6402
teren plan sau cu denivelãri, dune nisi- Pajiºti ponto-sarmatice de Festuca
poase. Roci: nisipuri continentale, iar
beckeri ºi Dianthus
pe Ostrovul Moldova Veche nisipuri
polymorphus
aluviale. Solul: nisipuri nefixate sau în
curs de fixare, cu slabe acumulãri de
material organic ºi neutre pânã la slab
acide, din punct de vedere chimic.

Structura: Vegetaþia este slab încheiatã

datoritã faptului cã nisipurile sunt,
periodic, spulberate de vânt. Speciile
cele mai frecvente sunt: Corynephorus
canescens, Festuca vaginata, Koeleria glauca,
Onosma arenarium, Anthemis ruthenica, Scabiosa
argentea, Erysimum diffusum, Carex
 Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 64.725 Pontic dune closed
grasslands
EUNIS: E1.2G Ponto-sarmatic sand steppes
Asociaþii vegetale: Festucetum beckeri
Popescu et Sanda (1976) 1997 (Syn.:
Festucetum vaginatae subas. arenicolum Popescu
et Sanda (1976) 1979).

Rãspândire: Judeþul Galaþi (Hanu floccosus, Syrenia montana, Onobrychis arenaria,

Conachi), Delta Dunãrii (Letea). Fumana procumbens. Specii rare: Ephedra
distachya, Fumana procumbens, Syrenia
Suprafeþe: Judeþul Galaþi 5–6 ha, montana.
Delta Dunãrii 10–15 ha.
Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1973;
Staþiuni: Altitudine: 10–250 m; Clima: Popescu, Sanda 1976.
T = 11,5–90C; P = 350–600 mm. Relief:
teren plan, cu mici denivelãri realizate Redactat: A. Popescu.
de dunele de nisip. Roci: nisipuri pe
substrat de pietriº ºi de terenuri
aluviale. Soluri: nisipuri nefixate, pânã
la nisipuri fixate, cu acumulãri de
material organic.

Structura: Densitatea micã a plantelor

face ca acoperirea pe dunele în curs de
fixare sã fie de circa 50%. Specii mai
repre- zentative sunt: Secale sylvestris,
Stipa botrysthenica, Scabiosa argentea, Festuca
beckeri, Euphorbia seguierana, Achillea
ochroleuca, Bromus tectorum, Apera
maritima, Medicago falcata, Gypsophila
perfoliata, Polygonum arenarium. Toate
aceste specii realizeazã etajul superior
care atinge 30–35 cm. Speciile mai
scunde, ce alcãtuiesc al doilea etaj, sunt
reprezentate prin: Kochia laniflora,
Mollugo cerviana, Viola hymetia, Plantago
arenaria, Silene conica.

Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:

Festuca beckeri ssp. arenicola. Speciile
caracteristice: Festuca beckeri ssp. areni-
cola, Carex colchica. Alte specii importante:
Gypsophila paniculata, Ephedra dista- chya,
Silene thymifolia, Thymelaea passe- rina,
Dianthus polymorphus, Medicago falcata,
Stachys patula, Centaurea are- naria,
Astragalus virgatus, Koeleria glauca, Asperula
setulosa, Scabiosa argentea, Tragopogon
 T = 11–9,50C; P = 600–700 mm; Relief:
R6403 teren plan sau cu denivelãri, dune nisi-
Pajiºti ponto-sarmatice pe poase. Roci: dune nisipoase continentale.
dune continentale nefixate Solul: nisipuri nefixate sau în curs de
cu Mollugo cerviana fixare, cu slabe acumulãri de material
organic ºi neutre pânã la slab acide, din
punct de vedere chimic.
Corespondenþe:
NATURA 2000: – Structura: Vegetaþia este slab încheiatã,
EMERALD: – datoritã faptului cã nisipurile sunt
CORINE: 64.12 Inland dune siliceous periodic spulberate de vânt. Speciile
grassland
cele mai frecvente sunt: Silene conica,
PAL.HAB: 64.723 Pontic dune pioneer
grasslands Veronica praecox, Helichrysum arenarium,
EUNIS: E1.2G Ponto-sarmatic sand Kochia laniflora, Astragalus virgatus,
steppes Asociaþii vegetale: Mollugietum Polygonum arenarium, Tribulus terrestis,
cervianae Borza 1963. Syrenia cana.

Valoare conservativã: mare.

Rãspândire: Nisipurile continentale, din
sudul ºi estul þãrii: Din Oltenia: Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Pisculeþ, Izvoarele, Balta Verde; Hanu Mollugo cerviana. Specii caracteristice:
Conachi (jud. Galaþi). Mollugo cerviana, Koeleria glauca. Alte specii
importante: Silene conica, Helichry- sum
Suprafeþe: 15–50 ha. arenarium, Kochia laniflora, Astra- galus
virgatus, Polygonum arenarium, Syrenia
cana, Anthemis ruthenica. În
Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Clima:
curbura Dunãrii (Calafat) sunt grasslands; 34.A2112 Western Pontic
semnalate speciile: Corispermum sand pioneer forb swards
nitidum, Viola kitaibeliana, Centaurea EUNIS: E1.2G Ponto-sarmatic sand steppes
arenaria, Trago- pogon floccosus, Carex Asociaþii vegetale: Plantaginetum arenariae
(Buia et al. 1960) Popescu, Sanda 1987.
liparocarpos, Astragalus onobrychis, Achillea
ochro- leuca, Secale sylvestre, Bromus tectorum,
Plantago arenaria.
Rãspândire: Pe toate nisipurile conti-
Literaturã selectivã: Borza 1963; Popescu, nentale (Oltenia, Moldova de sud –
Sanda, Doltu 1980; Sanda, Popescu, Hanul Conachi) ºi maritime.
Stancu 2001.
Suprafeþe: 30-40 ha.
Redactat: A. Popescu.
Staþiuni: Altitudine: 5–80 m. Clima: T
= 110C; P = 450–600 mm. Relief: teren
R6404 plan cu dune nisipoase. Substrat: nisipuri
Pajiºti ponto-sarmatice pe continentale ºi maritime. Solul: nisipuri
dune continentale nefixate cu nefi- xate sau în curs de fixare, neutre
Plantago arenaria pânã la slab acide.

Corespondenþe:
Structura: Vegetaþia este slab încheiatã,
datoritã faptului cã nisipurile sunt, periodic,
NATURA 2000: 6260*Pannonic sand
steppes
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 64.715 Pannonic dune closed
spulberate de vânt. Habitatul este
prezent la partea inferioarã a dunelor ºi
în interdu- nele semifixate. Speciile cele
mai frecvente sunt: Plantago arenaria,
Kochia laniflora, Bromus tectorum, Viola
kitaibeliana, Poly- gonum arenarium, Achillea
ochroleuca.
Valoare conservativã: foarte mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Plantago arenaria. Specii caracteristice:
Plantago arenaria, Achillea ochroleuca. Alte
specii importante: Tragus racemosus,
Apera maritima, Polygonum arenarium,
Gypsophila perfoliata, Corispermum
marschallii, Corispermum nitidum, Erigeron
canadensis, Euphorbia seguierana,
Centaurea arenaria, Scabiosa argentea,
Chondrilla juncea, Tribulus terrestris,
Peucedanum arenarium, Silene otites ssp.
parviflora, Erysimum diffusum, Silene
borysthenica.
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda,
Doltu 1980; Sanda, Popescu, Stancu
Moldova (Hanul Conachi) ºi Dobrogea
(Delta Dunãrii).
Suprafeþe: aproximativ 40–50 ha.
Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Clima:
T = 9,5–110C; P = 400–550 mm; Relief:
teren plan cu dune nisipoase. Substrat:
nisipuri continentale. Solul: nisipuri
nefi- xate sau în curs de fixare, neutre
pânã la slab acide.
Structura: Fitocenoze alcãtuite, în cea mai
mare parte, din specii anuale, vernale,
care folosesc umiditatea nisipului din
timpul primãverii. Principalele specii
compo- nente sunt: Bromus tectorum,
Kochia laniflora, Tragus racemosus,
Plantago arenaria, Polygonum arenarium,
Silene
2001.
Redactat: A. Popescu.
R6405
Pajiºti ponto-panonice pe
dune continentale nefixate cu
Bromus tectorum
Corespondenþe:
NATURA 2000: 6260*Pannonic sand
steppes
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 64.715 Pannonic dune closed
grasslands; 34.A2111 Western Pontic
sand pioneer grass swards
EUNIS: E1.2F22 Pannonic acidophile
sand fescue steppes
Asociaþii vegetale: Brometum tectorum
Bojko 1934.
Rãspândire: Pe toate nisipurile conti-
nentale: Oltenia (Dãbuleni, Calafat),
conica, Secale sylvestre, Corispermum
nitidum, Scabiosa ochroleuca.
Valoare conservativã: mare.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Bromus tectorum, Secale sylvestre. Specii
caracteristice: Bromus tectorum Secale
sylvestre. Alte specii importante:
Gypsophila paniculata, Tragus racemosus,
Polygonum arenarium, Corispermum
marschallii, Silene conica, Corispermum niti- dum,
Viola hymettia, Scabiosa ochroleuca.
Literaturã selectivã: Popescu, Sanda,
Doltu 1980; Popescu et al. 1997;
Sanda, Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.
Peºteri efectuate, a fost

Corespondenþe:
NATURA 2000: 8310 Caves not open to
the public
EMERALD: !65 Caves
CORINE: 65 Caves
PAL.HAB 1999: 65 Caves (inclusiv 65.4411
Dobrogean hydro-thermal sulphur caves)
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: –

Rãspândire: Carpaþii Orientali, Carpaþii

Meridionali, Carpaþii Occidentale,
Dobrogea (Movile).

Staþiuni: Altitudini: diferite, de la 5–1500

m. Substrat: predominant calcaros.

Structura: „Flora” subteranã, datoritã

absenþei luminii, procariotele din
regnul Monera (reprezentat de bacterii)
ºi euca- riotele din regnurile: Fungi
(reprezentat de ciuperci), Protista
(reprezentat de alge)
ºi Plantae (reprezentat de muºchi) sunt
incomparabil mai puþin diversificate
decât eucariotele din regnul Animalia.

Valoare conservativã: foarte mare, în

special prin speciile de lilieci
menþionate în DH2.

Compoziþie floristicã ºi faunisticã:

Bacterii: existã puþine lucrãri
publicate. Menþionãm: studiul
microbiologic al Peºterii Topolniþa,
bacteriile nitrificante din Gheþarul de la
Scãriºoara, tiobacteriile chemosinte-
tizante din Peºtera de la Movile.
Ciupercile: existã puþine studii
 2.6.5. Peºteri (65)

din peºterile din România. Algele: au studiatã flora Laboulbeniale (Ascomycete)

R6501
fost menþionate 50 de specii de alge
caverni- cole, în special din Banat ºi
specii de alge cavernicole din Oltenia.
Muºchii: prezenþi la intrarea în mai
multe peºteri. Fauna subteranã. Se
cunosc circa 250 de specii
troglobionte, majoritatea endemice,
cu arealul redus la câteva peºteri,
uneori la una singurã.

Literaturã selectivã: Cristea et Nagy-

Toth 1983; Cristea 1983; Lascu,
1989; Sârbu et Popa, 1992; Lascu &,
1993; Decu and Juberthie, 1994;
Negrea et al. 2004.

Portal de intrare în peºterã

 2.7. TERENURI AGRICOLE ºI PEISAJE
ARTIFICIALE (8)

2.7.1. Comunitãþi ruderale (87)

peste 50–60 cm ºi realizeazã o acoperire

R8701
Comunitãþi antropice din lungul
cãilor de comunicaþie cu
Cephalaria transsilvanica,
Leonurus marrubiastrum,
Nepeta cataria ºi Marrubium
vulgare
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Dauco – Cephalarietum
transsilvanicae M. et Ana; Maria Coroi 1998,
Convolvulo – Agropyretum repentis Felföldy
1943.
Rãspândire: În lungul drumurilor ºi al
cãilor ferate din toatã þara, dar mai
ales în sudul ºi estul þãrii (Banat,
Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova).
Suprafeþe: Ocupã fâºii relativ înguste
dar pe lungimi de zeci sau sute de km,
în lungul cãilor de comunicaþii.
de 70–80%. Speciile mai frecvent
întâlnite sunt: Artemisia vulgaris, Agropyron
repens, Carduus acanthoides, Cirsium arvense,
Conium maculatum, Leonurus cardiaca, Verbena
officinalis, Ballota nigra. Etajul inferior este
mai slab reprezentat, fiind alcãtuit din
speciile, Eragrostis minor, E. pilosa, Cynodon
dactylon, Taraxacum offici- nale, Geum urbanum,
Glechoma hede- racea, Capsella bursa
pastoris, Cardaria draba.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Cephalaria transsilvanica, Agropyron repens,
Conium maculatum. Specii caracte- ristice:
Cephalaria transsilvanica, Cynodon dactylon
Leonurus cardiaca, Nepeta cata- ria. Alte specii
importante: Convolvulus arvensis, Cardaria
draba, Verbena offici- nalis, Daucus carota.
Literaturã selectivã: Coroi et Coroi 1998;
Sanda, Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.

Staþiuni: Altitudine: de la nivelul mãrii

pânã în zona montanã; Clima: T = 11,0–
5,00C; P = 450–1000 mm. Relief: teren
plan, talu- zurile din lungul cãilor de
comunicaþii. Roci: pietriºuri, nisipuri,
materiale care au servit la construcþia
drumurilor ºi terasamentului cãilor
ferate.

Structura: Majoritatea plantelor caracte-

ristice acestor fitocenoze sunt înalte de

36
2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)
R8702
Comunitãþi antropice cu
Onopordum acanthium, Carduus
nutans ºi Centaurea calcitrapa
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Onopordetum acanthii
Br.Bl. et al. 1936; Carduetum nutantis Sãvul.
1927, Morariu 1943, Carduetum hamulosi
Floriþa Diaconescu 1978.
Rãspândire: Islazurile din toatã þara dar,
cu precãdere, în Oltenia, Muntenia,
Dobrogea ºi Moldova.
Suprafeþe: de la 0,5–4 ha.
Staþiuni: terenuri plane, pante uºor încli-
nate la altitudine de la 50–350 (450) m;
Clima: T = 10,5–90C; P = 450–600 mm.
Roci: depozite loessoide. Soluri: cerno-
ziomuri, uneori slab sãrãturate, cu
acumu- lãri de materiale organice în
descompunere.
Structura: Onopordon acanthium, O. tauri- cum,
Carduus nutans, C. hamulosus, Cirsium
lanceolatum, Verbascum thapsus, realizeazã
etajul superior ce depãºeºte 1,5 m
înãlþime ºi acoperirea de 70–80%.
Densitatea mare a acestor plante face
dificilã instalarea speciilor de talie
micã, de aceea sunt puþine specii în
stratul infe- rior dintre care mai
reprezentative sunt: Malva sylvestris,
Verbena officinalis, Marrubium praecox,
Ballota nigra, Artemisia absinthium,
Arctium lappa.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edifica-
toare: Carduus nutans, Onopordum
acanthium, O. tauricum. Specii caracte-
ristice: Onopordum acanthium, O. tauri-
cum, Carduus nutans, C. acanthoides. Alte
specii importante: Arctium lappa,
Chamomilla recutita, Descurania sophia,
Stellaria media, Chenopodium album,
Agropyron repens, Lolium perenne,
Centaurea calcitrapa, C. solstitialis,
Artemisia vulgaris, Verbascum thapsus,
Cirsium lanceolatum.
Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995;
Morariu 1967; Sanda, Popescu, Stancu
2001.
Redactat: A. Popescu.
R8703
Comunitãþi antropice cu Agropyron
repens, Arctium lappa, Artemisia
annua ºi Ballota nigra
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 87.2. Ruderal communities
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Arctio – Ballotetum
nigrae (Felföldy 1942) Morariu 1943,
Balloto – Malvetum sylvestris Gutté 1966,
Artemisietum annuae Morariu 1943.
Rãspândire: Pe terenurile nelucrate din
toatã þara dar mai ales în regiunile din
sud ºi est.
Suprafeþe: Toate terenurile rãmase
nelu- crate (zeci de ha).
Staþiuni: Altitudine: 80–350 m; Clima:
T = 10,5–9,50C; P = 450–650 mm; Roci:
depozite lutoase, loessuri, nisipuri
aluviale. Soluri: cernoziomuri, soluri
nisipo-lutoase, deficitare în umiditate.
Structura: Speciile nitrofile mai frecvent
întâlnite sunt: Sisymbrium loeselii, Descu-
rania sophia, Agropyron repens, Datura
stramonium, Artemisia annua, Capsella bursa
pastoris, Malva sylvestris, Ballota nigra,
Geum urbanum, Cirsium lanceola- tum, C.
arvense, Conium maculatum, Leonurus
cardiaca, Chelidonium majus. Aceste plante
de 30–40 cm înãlþime reali- zeazã o
acoperire de 75–80% împiedicând
instalarea plantelor mai scunde cum
sunt: Poa annua, Lepidium ruderale,
Polygonum aviculare, Atriplex tatrica,
Amaranthus crispus, Geranium pusillum.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Malva sylvestris, Artemisia annua, Ballota nigra,
Arctium lappa, Conium maculatum. Specii
caracteristice: Malva sylvestris, Ballota
nigra, Artemisia annua, Arctium lappa. Alte
specii importante: Descurainia sophia,
Datura stramonium, Solanum nigrum,
Chenopodium album, Solidago canadensis,
Amaranthus retroflexus, Agropyron repens,
Leonurus cardiaca, Verbena officinalis.
Literaturã selectivã: Morariu 1943.
Redactat: A. Popescu.
R8704
Comunitãþi antropice cu
Polygonum aviculare,
Lolium perenne,
Sclerochloa dura ºi
Plantago major
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
EMERALD: –
CORINE: –
PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities
EUNIS: –
Asociaþii vegetale: Lolio – Plantaginetum
najoris (Linkola 1921) Berger 1950,
Sclerochloo – Polygonetum avicularis (Gams
1927) Soó 1940.
Rãspândire: Terenuri virane, margini de
drum, cãrãri, curþi, în toatã þara.
Suprafeþe: 500–600 ha.
Staþiuni: Altitudine de la nivelul mãrii
pânã la 500–600 m, în zona colinarã;
Clima: T = 11–8,50C; P = 500–800 mm;
Relief:
terenuri plane, pante uºor înclinate cu
expoziþie sudicã, esticã ºi vesticã.
Soluri: nisipoase ºi luto-nisipoase bogate
în substanþe organice în descompunere,
deficitare în umiditate în timpul verii.
Structura: Majoritatea plantelor compo-
nente sunt de talie micã, dar se pot
separa douã straturi: cel superior este
realizat de speciile: Lolium perenne,
Lepidium ruderale, Matricaria perforata,
Chamomilla recutita, Hordeum murinum, Malva
pusilla, Centaurea calcitrapa, Eragrostis
minor. Etajul inferior este alcãtuit din
specii repente sau cu tulpina foarte
redusã cum sunt: Amaranthus crispus,
Euclidium syria- cum, Poa annua, Polygonum
aviculare, Sagina procumbens. În cadrul
acestor fitocenoze pot fi semnalate ºi
specii de briofite ruderale ca: Bryum
argenteum ºi Syntrichia ruralis.
Valoare conservativã: redusã.
Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:
Poa annua, Polygonum aviculare, Plantago major,
Sclerochloa dura, Lolium perenne. Specii
caracteristice: Plantago major, Poly- gonum
aviculare, Euclidium syriacum, Sclerochloa
dura. Alte specii importante: Trifolium
repens, Taraxacum officinale, Hordeum
murinum, Matricaria perforata, Chamomilla
recutita, Malva pusilla, Eragrostis minor.
Literaturã selectivã: Morariu 1967;
Sanda, Popescu, Stancu 2001.
Redactat: A. Popescu.
vest-pontice cu
R8705 Petunia
Comunitãþi parviflora ºi
371
 Solanum ºi este compusã Comunitãþi
(neofite) cu
retroflexus din: Heliotropium sud-est
rãspândire micã curassa- vicum,
în flora þãrii, carpatice cu
Petunia parviflora, Calamagrost
Corespondenþe: care dau nota Polygonum ruri-
NATURA 2000: – caracteristicã is
vagum, Amaranthus
EMERALD: – acestui tip de arundinacea
deflexus, Amaranthus
CORINE: – vegetaþie, sunt: , Epilobium
PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities crispus,
Heliotropium angustifoliu
EUNIS: – Chenopodium
curassa-
Asociaþii vegetale: Heliotropio vicum, ambrosioides, m ºi Atropa
– Petunietum parviflorae Petunia parviflora, Solanum retroflexus, belladonna
1975 emend. Solanum triflo- rum, Atriplex hastata,
Popescu et Sanda 2001; Coronopus
latifolii Floriþa Diaconescu
Lepidium latifolium, Corespondenþe:
didymus. Alte Chamomilla recutita. NATURA 2000: –
specii importante: EMERALD: –
Chenopodium CORINE: –
Valoare PAL.HAB: –
Rãspândire: glaucum, Atriplex
conservativã: EUNIS: –
hastata, Cynodon
mare. Asociaþii vegetale: Digitalo-Calama-
Delta dactylon, Artemisia grostietum arundinaceae Oberd. 1957,
annua, Trifolium Epilobietum angustifolii Rübel 1930 emend.
Dunãrii fragiferum. Compoziþie Oberd. 1973, Atropetum bella-donnae (Br.-
floristicã: Specii Bl. 1930) Tx. 1950.
(Letea, edificatoare:
Literaturã
Petunia parviflora,
selectivã: Dihoru, Heliotropium Rãspândire:
Negrean 1975; curassa- vicum,
Dihoru, Negrean Carpaþii
Coronopus didymus,
1976; Popescu, Lepidium latifolium. Meridionali
Sanda 1976; Specii (Bucegi, Bârsei,
Sanda, Popescu, caracteristice Piatra Craiului,
Stancu 2001. adventive Sebeºului, Siriu),
Munþii Apuseni,
Carpaþii Orientali
Redactat: A. (Cãlimani,
Popescu. Hãºmaº).
Caraorman, Sf. Gheorghe).
R8706
Suprafeþe: Zeci de
Suprafeþe: Între însorite. Roci:
ha, în parchete.
500 m2 ºi 4–5 ha. nisipuri maritime.
Soluri: nisipuri
Staþiuni: fixate sau în curs Staþiuni:
Altitudine: 2–5 de fixare, Altitudine: 650–
m; Clima: T = 11– bãtãtorite, ºi 850 m; Clima: T
10,50C; P = 400– sãrãturate, = 7–60C; P = 800–
500 mm. Relief: periodic bãltite 900 mm. Relief:
teren plan, cu dar uscate în
foarte mici timpul verii.
denivelãri
(microdepresiuni Structura:
ºi ridicãturi de Vegetaþia este
teren), puternic unistratificatã
370
versanþi slab pânã la mediu înclinaþi,
R8707
cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci:
Comunitãþi sud-est carpatice cu
ºisturi cristaline, roci vulcanice (în
Poa supina
Cãlimani). Soluri: districambosoluri,
superficiale ºi cu reacþie acidã.
Corespondenþe:
NATURA 2000: –
Structura: Speciile edificatoare sunt EMERALD: –
plante de talie mare, care ocupã rapid CORINE: –
terenurile despãdurite. Dintre cele mai PAL.HAB: –
EUNIS: –
reprezentative, menþionãm: Calamagrostis
Asociaþii vegetale: Poëtum supinae
arundinacea, Epilobium angustifolium, (Oberd. 1957) Brun-Holl 1962 emend.
Epilobium collinum, Aruncus dioicus, Gutte 1969.
Snecio fuchsii, Digitalis grandiflora, Doro-
nicum austriacum. De asemenea, sunt
prezente speciile de talie micã ºi Rãspândire: Etajele montan inferior ºi
mijlocie, dintre care cele mai frecvente mijlociu al Carpaþilor Orientali,
sunt: Leucanthemum waldsteinii, Silene heu- Meridionali
ffelii, Luzula sylvatica, L. forsteri, Gnapha- ºi Munþii Apuseni.
lium sylvaticum.

Suprafeþe: Sub formã de vetre, de la

Valoare conservativã: redusã.
500–1000 m² pânã la 2–3 ha.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Climã:

Calamagrostis arundinacea, Epilobium
T = 7–50C; P = 800–1000 mm. Relief: vãi
angustifolium, Atropa belladonna, Digi- talis
montane, versanþi moderat înclinaþi,
grandiflora, Senecio fuchsii. Specii
pla- touri. Roci: grohotiºuri, bolovãniºuri.
caracteristice: Calamagrostis arundimacea,
Soluri: coluvionale în formare, umede ºi
Epilobium angustifolium, Atropa bella- donna,
Digitalis grandiflora. Alte specii fertile, foarte bogate în substanþe
importante: Gnaphalium sylvaticum, Viola organice, în descompunere.
canina ssp. montana, Hypericum hirsutum,
Stachys sylvatica, Eupatorium canna- binum, Structura: Etajul superior este alcãtuit
Solidago virgaurea, Fragaria vesca, Luzula din specii înalte de peste 1 m, dintre
luzuloides, Achillea distans, Campanula care menþionãm: Veratrum album, Urtica
persicifolia, Galeopsis speciosa. dioica, Rumesx alpinus, R. arifolius, Chaero-
phyllum aromaticum, Aconitum toxicum,
Literaturã selectivã: Morariu, Spiridon Heracleum palmatum, Scrophularia
1975; Oroian 1998; Sanda, Popescu, nodosa, Polygonum bistorta, Doronicum
Stancu 2001. austriacum. Etajul inferior este realizat
de plante scunde, cum sunt: Poa supina,
Stellaria nemorum, S. media, Alchemilla
Redactat: A. Popescu. hybrida, Trifolium pratense, T. repens,
Geranium sylvaticum. În locurile mai
uscate apar: Capsella bursa-pastoris,
Sagina procumbens precum ºi plante
caracteristice pajiºtilor din
373
 împrejurimi cu:
Astrantia major,
Festuca rubra,
Chaerophyllum
Taraxacum
hirsutum,
officinale, Phleum
alpinum, Deschampsia Doronicum
caespitosa. austriacum,
Achillea distans,
Solidago virgaurea,
Valoare Prunella vulgaris,
conservativã: Vero- nica
redusã. serpyllifolia, Rumex
acetosa, Capsella
Compoziþie bursa-pastoris,
floristicã: Specii Geum montanum.
edifica- toare:
Rumex alpinus, Poa Literaturã
supina, Veratrum
selectivã: Buia et
album. Speciile
al. 1962; Beldie
caracteristice:
Poa supina, 1967; Drãgulescu
Polygonum 1995; Morariu
bistorta. Alte specii 1967; Puºcaru-
importante: Soroceanu et al.
Geranium 1963; Sanda,
sylvaticum, Stellaria Popescu, Barabaº
media, Heracleum 1997.
palmatum,
Redactat: A.
Popescu.

Rumex alpinus în comunitãþi

antropice

372
 Bibliografie generalã
ALEXIU V., 1996, Aconitetum taurici Borza 1934
în Masivul Iezer-Pãpuºa. Naturalia. Stud. ºi
Cerc. Piteºti, 1: 115–118.
ALEXIU V., 1998, Vegetaþia Masivului Iezer- Pãpuºa.
Studiu fitocenologic. Ed. Cultura, Piteºti, 362
p.
ANDREI M., 1963, Asociaþia de Festuca amethystina
din Munþii Ciucului. Comunic. Acad. R.P.R.
13(6): 541–550.
ANDREI M., POPESCU A., 1967, Aspecte din
vegetaþia Culmii Pricopan ºi împrejurimi.
Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 19
(3): 247–263.
ANDREI M., ªERBÃNESCU G., 1965, Contribuþii
la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de la Lacul
Sãrat-Brãila. Analele Univ. Bucureºti, Seria
ªti. Nat. 14: 65-80.
ANIÞEI L., 2001, Flora ºi vegetaþia bazinului Bahlui
(Jud. Iaºi). Tezã de doctorat. Universitatea
„Al.I. Cuza” Iaºi.
ARCUº M. 1998, Flora vascularã ºi vegetaþia
rezervaþiilor forestiere din sudul Dobrogei:
Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrãveni ºi Hagieni.
Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea
„Al.I. Cuza” Iaºi.
ARDELEAN A., 1981, Myricario-Epilobietum Aich.
33 în valea Criºului Alb. Contrib. Bot., Cluj-
Napoca, 111–115.
BELDIE A., DIHORU G., 1967, Asociaþiile
vegetale din Carpaþii României. Comunic. de
Bot., Soc. ªti. Nat. Geogr. 6: 133–238.
BELDIE A.. 1956, Rezervaþia naturalã „Bucegi”.
Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 2: 31–63. BELDIE
A.., 1967, Flora ºi vegetaþia munþilor Bucegi,
Ed. Acad. R.S.R. Bucureºti.
BORHIDI A., 1958, Gypsophilion petraeae Foed.
nova et contribution á la végétation du mont
Ceahlãu (Carpathes Orientales). Acta Bot.
Hung., Budapest, 4 (3–4): 211–231.
BORHIDI A., 1971, Die Zönologie der
Fichtenwälder von Ost-und Südcarpaten.
Acta Bot. Hung., Budapest, 17 (3–4): 287–
319.
BORZA A., 1934, Studii fitosociologice în
Munþii Retezatului. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz.
Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 14 (1–2): 1–84.
BORZA A., 1959, Flora ºi vegetaþia vãii Sebeºului.
Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti, 326 p.
BORZA A., 1966, Cercetãri asupra florei ºi vege-
taþiei din Câmpia Românã. I. Contrib. Bot.,
Cluj-Napoca, 2: 141–162.
BORZA A., 1946, Vegetaþia muntelui Semenic
din Banat. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj,
Cluj-Napoca, 26 (1–2): 24–53.
BORZA A., 1958, Contribuþii la flora ºi vegetaþia
din rãsãritul României. Contrib. Bot., Cluj-
Napoca, 127–158.
BORZA A., 1963, Fitocenoze specifice pentru
þara noastrã. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti,
1961–1962, Fasc. 2, 779–784.
BORZA A., RAÞIU F., 1974, Zönosen mit Betula
humilis Schrank. Acta Bot. Horti Buc.,
Bucureºti, 289–293.
BOªCAIU M., BOªCAIU N., EHRENDORFER F.,
1997–1998, The Cerastium alpinum group
(Caryophyllaceae) in the SouthEastern
Carpathians. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 1–37.
BOªCAIU N., 1965, Cercetãri fitocenologice asupra
asociaþiei Peucedano (rocheliani) – Moli- nietum
coerulae din Banat ºi Þara Haþegului.
Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 164–251.
BOªCAIU N., 1966, Vegetaþia acvaticã ºi
palustrã din împrejurimile oraºului Lugoj.
Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 69–80.
BOªCAIU N., 1970, Pajiºti din alianþa Cynosurion
din munþii Banatului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria
Bot. Bucureºti, 22 (5): 363–370.
BOªCAIU N., 1971, Flora ºi vegetaþia munþilor
Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Ed. Acad.R.S.R.
Bucureºti, 494 p.
BOªCAIU N., 1971, Vegetaþia fontinalã din
munþii Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Stud. ºi
Comunic.
ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 123–133.
BOªCAIU N., 1972, Pajiºti xerice (Festuco-
Brometea Br.-Bl. 1943) din depresiunea
Caransebeº-Mehadia. Acta Bot. Horti Buc.,
Bucureºti, 1970–1971: 449–468.
BOªCAIU N., 1975, Aspecte de vegetaþie din
rezervaþia dunelor maritime de la Agigea.
Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal,
Sibiu, 18: 81–93.
BOªCAIU N., GERGELY I., CODREANU V.,
RAÞIU O., MICLE F., 1966, Flora ºi vegetaþia
rezervaþiei naturale Defileul Criºului Repede.
Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 1: 167–258.
BOªCAIU N., LUNGU L., SEGHEDIN T., 1978,
Cercetãri sintaxonomice în rezervaþia
botanicã Ponoare-Bosani (jud. Suceava).
Variaþiile ariei minime ºi indicatori informa-
þionali într-o serie de asociaþii imbricate.
Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4:
375–393.
BOªCAIU N., LUPªA V., RESMERIÞÃ I., COLDEA
G., SCHNEIDER-BINDER E. 1971,
Vegetaþia
lemnoasã mezo-xerotermã (Orno-Cotinetalia)
din Defileul Dunãrii. Ocrot. Nat. Med. Înconj.,
Bucureºti, 15 (1): 49–55.
BOªCAIU N., MIHÃILESCU S., 1997, Reconsi-
deration of sintaxonomical position for
Delphinion elati alliance in the Romanian
Vegetation. Proceeding of the Institute of
Biology, Bucharest, I:37–40.
47
Bibliografie
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., 1974, Aspecte de
vegetaþie din Cheile Crivadiei (jud.
Hunedoara). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria
ªti. Nat. Deva, 10: 223–229.
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E.,
1974, Vegetaþia stâncãriilor de la Vârful
Poienii de lângã Ohaba de sub Piatrã (valea
Streiului). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria
ªti. Nat. Deva, 10: 239–241.
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E.,
1975–1976, Pajiºti higrofile ºi mezohigrofile
din depresiunea Haþegului. Sargetia. Acta
Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 11–12:
201–219.
BOªCAIU N., PLÃMADÃ E., PÉTERFI L., 1972,
Studii fitocenologice asupra complexului de
mlaºtini alpine ºi subalpine din Valea Judele
– Parcul Naþional Retezat. Ocrot. Nat. Med.
Înconj., Bucureºti, 15 (2): 175–185.
BOªCAIU N., RESMERIÞÃ I., 1969, Vegetaþia
ierboasã xerofilã de aluviuni din sectorul
valea Eºelniþa-valea Mraconiei al Defileului
Dunãrii. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot.
Bucureºti, 21 (3): 209–216.
BOªCAIU N., SORAN V., DIACONEASA B.,
1964, Contribuþii la cunoaºterea molinietelor
din regiunea Oaº-Maramureº. Contrib. Bot.,
Cluj-Napoca, 241–248.
BOªCAIU N., TÄUBER F., 1980, Die Zönoge-
netische Rolle der Hochstandenflusen in
den Rumänischen Karpaten. Phytocoenologia,
7: 166–173.
BOªCAIU N., TÄUBER F., COLDEA G., 1978,
Asociaþii vegetale rupicole ºi petrofile din
munþii Retezatului. Stud. ºi Comunic. de Ocrot.
Nat., Suceava, 4: 253–264.
BUCUR N., DOBRESCU C., 1957, Sur les
complexes stationaux á Bassia sedoides (Pall.)
Aschers. de la dépresion Jijia-Bahlui. Analele
ªti. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iaºi, 3(1–2): 326–335.
BUCUR N., TURCU G., 1966, Asociaþia de
Puccinellia distans din depresiunea Jijia-
Bahlui. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot.
Bucureºti, 18(2): 137–142.
BUIA A., 1943, Contribuþiuni la studiul fitoce-
nologic al pãºinilor din munþii Carpaþi. Bul.
Fac. de Agron. Cluj, 10: 143–168.
BUIA A., 1963, Les associations a Nardus stricta
L. de la R.P.R. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol.
végét., Bucureºti, 8 (2): 119–137.
BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile
naturale din regiunea Craiova ºi îmbunã-
tãþirea lor (I). Probleme agricole, XII, 11:
46–53.
BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile natu-
rale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea
lor (II). Probleme agricole, XII, 12: 31–40.
BUIA A., PÃUN M., PAVEL C., 1962, Cap. VIII.
Studiu geobotanic al pajiºtilor. În „Pajiºtile
din masivul Parâng ºi îmbunãtãþirea lor” Inst.
Agron. „T. Vladimirescu”, Craiova, Ed. Agro-
Silvicã, Bucureºti, 143–274.
BUICULESCU I., 1972, Asociaþii de tufãriºuri
subalpine din masivul Piatra Mare. Stud.
ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(6):
483–506.
BUICULESCU I., 1972, Nardeto-Festucetum
tenuifoliae (Klika et Smarda 1943) com. nov.
o nouã asociaþie în vegetaþia tãrii noastre.
Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti,
24(4): 261–272.
BUICULESCU I., 1975, Asociaþiile de pãdure
din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Comunic. ªti.
Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 19: 145–177.
BURDUJA C., 1968, Observation sur l’asso-
ciation á Convolvulus persicus et sur celle a
Alyssum borzaeanum de la réserve du dunes
d’Agigea et du Delta du Danube. Lucr. Ses.
ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”,
Agigea (1969), 151–157.
BURDUJA C., DOBRESCU C., GRÂNEANU A.,
RÃVÃRUÞ M., CÃZÃCEANU I., BÂRCÃ C.,
RACLARU P., TURENSCHI E., 1956,
Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor naturale
din Moldova sub raport geobotanic ºi
agroproductiv. Stud. ºi Cerc. de Biol. ºi ªti.
Agric., Iaºi, 7(1): 83–119.
BURDUJA C., HOREANU C., 1969, Observation
sur les associations: a) Cynodon dactylon- Stipa
capillata-Festuca valesiaca et b) Pruno spinosae-
Crataegetum Huck de Dobrogea. Lucr. Ses. ªti. a
Staþ. de Cerc. marine „Prof.
I. Borcea”, Agigea, 3: 175–185.
BURDUJA C., MIHAI G., SÂRBU I., 1973, Flora
ºi vegetaþia masivului Mãrgineni (jud.
Neamþ). Lucr. Staþ. Stejarul, Pângãraþi,
Ecologie terestrã ºi geneticã, 53–56.
BURESCU P., DONIÞÃ N., 1999, Vegetaþia
lemnoasã palustrã din nord-vestul României:
ariniºurile de mlaºtinã, asociaþia Carici
paniculatae – Alnetum glutinosae ass. nova. Analele
Univ. Oradea, fasc. Silvic., 4: 91–106. CÂRÞU D.,
1971, Aspecte din vegetaþia ierboasã de luncã ºi
locuri depresionare dintre Craiova-Jiu-
Desnãþui-Dunãre. Subcomisia OMN, filiala
Olteniei, Studii ºi Cerc., Craiova,
99–108.
CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia lemnoasã dintre
Jiu- Desnãþui-Craiova ºi Dunãre. Univ.
Craiova. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN,
filiala Olteniei, Gorj, 2: 213–222.
CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia ruderalã de pajiºti,
cãi de comunicaþie ºi terenuri bãtãtorite din
interfluviu Jiu-Desnãþui. Studii ºi Cerc.
Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2:
223–228.
CÂRÞU D., 1972, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã
dintre Jiu ºi Desnãþui. Stud. ºi Comunic. Muz.
ªti. Nat. Bacãu, 177–184.
CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia ruderalã de locuri
bogate în materie organicã din interfluviu
Jiu- Desnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria
III.a, 5(15): 44–50.
CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia terenurilor nisipoase
din interfluviul Jiu-Desnãþui. Analele Univ.
Craiova, Seria III.a, 5: 36–43.
CÂRÞU M. 1973, Amaradiei. Analele
Vegetaþia Univ. Craiova, Seria
pajiºtilor de deal III-a, 5(15): 51–58.
din bazinul CÃLIN G., MITITELU
 Bibliografie

D., GURÃU M., pãdurile de limitã 265–277.

1994, ºi tufãriºurile CIURCHEA M., 1966, COLDEA G., 1971,
Contribuþii la subalpine din Aspecte de Cercetãri
cunoaºterea munþii Cãlimani. vegetaþie de pe fitocenologice
vegetaþiei din Analele ªti. Univ. valea Oltului asupra pãdurilor
depresiunea „Al.I. Cuza” Iaºi, din munþii Plopiº
între Gura Vãii ºi
Oneºti. Stud. ºi Seria II.a. (II). Stud. ºi Cerc.
Cornetu (raionul
Comunic. Muz. Supliment, 65– Biol., Seria Bot.
Râmnicu-Vâlcea).
ªti. Nat. Bacãu, 112. Bucureºti, 23(4):
Contrib. Bot., Cluj-
1980–1993, CHIFU T., ªTEFAN N., 337–345.
13: Napoca, 2: 127–
1992, Contribution COLDEA G., 1973,
49–54. 140.
to the spruce fir Contribuþii la
CÃZÃCEANU I., CIURCHEA M., 1970,
forest study in studiul clasei
Vegetaþia de
the Cãlimani Scheuchzerio-
TURENSCHI E., stâncãrii de pe
mountains. Analele Caricetea fuscae
valea Cãlineºti
ªti. Univ. „Al.I. Nordh. 36 din
(jud. Vâlcea).
1959, Cuza” Iaºi, Seria România (II).
Contrib. Bot., Cluj-
Contribuþii la II.a. Biol. veget. 38: Napoca, 145–165. Hidrobiologia, 14:
studiul pãºunilor 45–51. COLDEA G., 1970, 161–175.
ºi fâneþelor CHYTRY M., Cercetãri COLDEA G., 1973,
naturale din KUCERA T., KOCI M., fitocenologice Pajiºtile mezo-
platforma 2004, asupra pãdurilor xerofile din
Covurluiului. Katalog biotopu din munþii Plopiº. munþii Plopiº.
Lucr. ªti. Inst. Ceské republiky. (I). Stud. ºi Cerc. Stud. ºi Cerc.
Agron. „Ion CIOCÂRLAN V., 1968, Biol., Seria Bot. Biol., Seria Bot.
Ionescu de la Flora ºi vegetaþia Bucureºti, 22(1): Bucureºti, 25(6):
Brad”, Iaºi, 209– bazinului 17–22. 487–496.
224. subcarpatic al COLDEA G., 1974,
CHIFU T., 1995, Slãnicului de Aspecte din
Contribuþii la Buzãu. Rezumatul vegetaþia masi-
sintaxonomia velor calcaroase
tezei de doctorat.
vegetaþiei situate în bazinul
pajiºtilor din Bucureºti.
CIOCÂRLAN V., 2000, superior al vãii
clasele Montio- Geoagiului. Acta
Arrhenatheretea Flora Ilustratã a
României. Musei Devensis.
Tx. 37 ºi
Pteridophyta et Sargetia. Seria ªti.
Agrostietea
stoloniferae Oberd. Spermatophyta. Nat., 231–237.
et al. 67 de pe Ed. Ceres, COLDEA G., 1975,
teritoriul Bucureºti, 1138 p. Étude
Moldovei. Bul. CIUCÃ M., 1973, phytosociologique
Grãd. Bot. Iaºi, 5: Observaþii asupra concernant les
125–132. vegetaþiei ºi hêtraies des
CHIFU T., ANTOHE ecologiei monts Plopiº.
A., BORCEA M., asociaþiei de Poa Revue Roum. de
BULIMAR F., violacea din munþii Biol. Sér. Biol.
CÃLUGÃR M., Ciucaº. Acta Bot. végét., Bucureºti,
DAVIDESCU G., Horti Buc., 20(1): 33–41.
FILIPESCU G., Bucureºti, 1972– COLDEA G., 1975,
HOREANU C., 1973: 501–510. Geobotanisches
HUÞU M., ION I., CIUCÃ M., BOªCAIU studium der
LUPAªCU A., N., SCHNEIDER- hainbuchenwäld
MANOLIU A., BINDER er des
MIHAI G., E., 1977, rumänischen
MITITELU D., Vegetaþia Westgebirges.
pietriºurilor, Feddes Repert.
MOÞIU T.,
bolovã- niºurilor ºi 86(1–2): 99–112.
MURARIU A.,
NIÞÃ M., PISICÃ- grohotiºurilor din COLDEA G., 1977,
Carpaþii R.S.R. Untersuchungen
DONOSE A.,
Comunic. de Bot., der basiphilen
RUSAN M.,
199–204. Flachmoorgessel
SIMIONESCU V.,
CIURCHEA M., 1965, schaften aus
SOLOMON L.,
Aspecte de Rumänien
ªTEFAN N., vegetaþie din (Tofieldietalia
TOMA C., împrejurimile Prsg. apud
VIÞALARIU C., oraºului Râmnicu- Oberd. 1949).
VIÞALARIU G., Vâlcea. Contrib. Phytocoenologia,
1989, Cercetãri Bot., Cluj-Napoca, Stuttgart, 4(3):
ecologice în
Bibliografie

219–241. Studiu geobo-

COLDEA G., 1978, tanic. Ed. Acad.
Vegetaþia Bucureºti. 183 p.
fontinalã ºi COLDEA G., 1991,
palustrã din Prodrome des
munþii Plopiº. associations
Stud. ºi Cerc. de vegetales des
Biol., Seria Biol. Carpates du
veget., sud-est
Bucureºti, (Carpates
30(2): 125–134. Roumaines).
COLDEA G., 1981, Documents
Pajiºtile Phytosociologiques,
mezofile din Camerino, 13:
munþii Plopiº. 317–359.
Stud. ºi Cerc. de COLDEA G., 1993,
Biol., Seria Biol.
Cormofite.
veget.,
Bucureºti, Sintaxonomia ºi
23(1): 45–54. descrierea
COLDEA G., 1981, asociaþiilor
Untersuchngen vegetale. In:
der azidophilen Parcul Naþional
Flachmoorgesse Retezat. Studii
llschaften aus ecologice.
Rumänien Editor: I.
(Scheuchzeretalia Popovici,
palustris Nordh. Braºov, 1992:
1937 und 31–48.
Caricetalia COLDEA G., 1995–
fuscae Koch 1996, Contribuþii
1926 em. la studiul
Nordh. 1937). vegetaþiei
Phytocoenologia, României (I).
9(4): 499–531. Contrib. Bot.,
COLDEA G., 1983, Cluj- Napoca, 1–
Precizãri 8.
sintaxonomice
asupra cenozelor
cu Deschampsia
caespitosa. Stud.
ºi Cerc. de Biol.,
Seria Biol. veget.,
Bucureºti,
35(2): 96–100.
COLDEA G., 1984,
L’étude des
pâturages
basiphyles
sousalpins des
monts Rodnei
(Les Carpates
Orientales).
Contrib. Bot.,
Cluj-Napoca,
137–154.
COLDEA G., 1985,
Phytözonologisc
hes Studium der
Krummholzgebü
sche in den
Südostkarpaten.
Feddes Repert.
96(5–6): 397–
405.
COLDEA G., 1990,
Munþii Rodnei.
COLDEA G., BÃDÃRÃU A., PENDEA F., 1998,
Centaurea ruthenica Lam. has not disappeard
from the transylvanian flora. Contrib. Bot.,
Cluj-Napoca, II: 51–62.
COLDEA G., BOªCAIU N., LUPªA V.,
PLÃMADÃ E., RESMERIÞÃ I., 1970,
Vegetaþia fãgetelor din sectorul Valea
Eºelniþa – Valea Mraconiei al Defileului
Dunãrii. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol.
veget., Bucureºti, 22(6): 467–474.
COLDEA G., CHIFU T., 1994, Étude phytoceno-
logique sur les forêts de charme (Carpinus
betulus L.) de Roumanie. Phytocoenologia, 24:
311–336.
COLDEA G., CRISTEA V., 1998, Floristic and
community diversity of sub-alpine and
alpine grasslands and grazed dwarf-shrub
heaths in the Romanian Carpathians.
Pirineos, 151–152: 73–82.
COLDEA G., KOVÁCS A., 1969, Cercetãri
fitocenologice în munþii Nemirei. Stud. ºi
Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti,
21(2): 94–104.
COLDEA G., MARCHIEVICI F., 1978, Chemical
composition of three raised peat bog waters
from Romania, Revue Roum. de Biol. Sér. Biol.
végét., Bucureºti, 23(1): 95–99.
COLDEA G., PÂNZARU G., 1986, La végétation
de la réserve Bila-Lala des Monts Rodnei.
Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169.
COLDEA G., PÂNZARU G., 1987, Aspecte flo-
ristice ºi fitocenologice din rezervaþiile bota-
nice Piatra Þibãului ºi stâncãriile Sâlhoi-
Zimbroslavele (munþii Maramureºului). Ocrot. Nat.
Med. Înconj., Bucureºti, 31(2): 141–145. COLDEA
G., PLÃMADÃ E., 1970, Contribuþii la studiul
clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936,
din România. Hidrobiologia,
11: 105–116.
COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1977, Conspectul
principalelor asociaþii fontinale ºi turficole
din Carpaþii României. Comunic. Bot. Univ.
Buc., 189–197.
COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1980, Contribuþii la
studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae
Nordh. 1936 din România (III). Hidrobiologia,
16: 109–117.
COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1989, Vegetaþia
mlaºtinilor oligotrofe din Carpaþii româneºti
(Cl. Oxycocco-Sphagnetea Br.-Bl. et Tx. 1943).
Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 37–43.
COLDEA G., PLÃMADÃ E., BARTÓK E., 1977,
Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-
Caricetea fuscae Nordh. 1936, din România
(IV). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 69–78.
COLDEA G., PLÃMADÃ E., WAGNER I., 1997a,
Contribuþii la studiul vegetaþiei României
(II). Marisia, Studia Scientiarum Naturae, Tg.
Mureº, XXV: 83–100.
COLDEA G., POP A., 1988, Cercetãri fitoceno-
logice în muntele Cozia. Contrib. Bot., Cluj-
Napoca, 51–65.
COLDEA G., POP A., 1992, New data on the
vegetation in the class Trifolio-Geranietea
from Transylvania. Contrib. Bot., Cluj-
Napoca, 1991–1992: 3–14.
COLDEA G., SANDA V., POPESCU A., ªTEFAN
N., 1997b, Les associations végétales de
Roumanie. Tome 1. Les associations herba-
cées naturalles. Presses Universitaires de
Cluj, 261 p.
COLDEA G., TÄUBER F., PÂNZARU G., 1981,
Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã
Pietrosul Mare. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat.
Suceava, 5: 424–452.
COLDEA G., WAGNER I., 1994, Cercetãri simfe-
nologice asupra vegetaþiei din bazinul superior
al vãii Huzii (muntele Sãcel). Contrib. Bot.,
Cluj-Napoca, 23–28.
COLDEA G., WAGNER I., 1998, Beiträge zum
Stadium der Vegetation Rumäniens (III).
Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 81–87.
COLDEA, G., PÂNZARU, G., 1986, La végétation
de la réserve Bila – Lala des Monts Rodnei.
Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169.
COROI A. 1999, Vegetaþia palustrã din bazinul
râului Milcov. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 115–122.
COROI A., 1995, Contribuþii la studiul vegetaþiei
mezo-higrofile ºi higrofile de la limita esticã a
subcarpaþilor Neamþului. Bul. Grãd. Bot. Iaºi,
5: 241–250.
COROI M., 1999, Vegetaþia clasei Stellarietea
mediae Tx. et al. ex von Rochow 51 din bazinul
râului ºuºiþa. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 103–114.
COROI M., COROI A., 1998, Associations messi-
coles et rudérales à caractére thermophile du
sud de la Moldavie (Roumanie). Colloques
Phytosociologiques, Camerino, 28, (apãrut
2004).
COSTE I., 1975, Contribution à l’étude de la
végétation antropogene dans les monts de
Locva. Documents Phytosociologiques, Lille, 9–
14: 63–73.
COSTE I., 1975, Flora ºi vegetaþia munþilor Locvei.
Rezumatul tezei de doctorat. Cluj-Napoca.
COSTE I., 1976, Cercetãri asupra clasei Sedo-
Scleranthetea (Br.-Bl. 1955) Th. Müller 1961 în
munþii Locvei (Banat). Tibiscus, Muz. Banatului,
ªti. Nat., Timiºoara, 27–47.
COSTE I., 1979, Beiträge zum Studium der
Molinio-Arrhenatheretea Tx. (1937) 1970 im
Locva-Gebirge (Südvesten Rumäniens). Revue
Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti,
24(1): 17–26.
COSTE I., 1980, Contribution à l’étude de l’asso-
ciation Stellario nemori-Alnetum glutinosae
(Kästner 1938) Lohm. 1957 en Roumanie.
Les forets alluviales. Colloques Phytosociolo-
giques, Strassburg, IX: 65–74.
COSTE I., 1984, Vorschläge zur Schaaffung
eines Naturschulz-gebietes bei Baziaº-Divici
im Donau-Engpass (Defileul Dunãrii). Acta
Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1983–1984: 323–
327.
COSTE I., ARSENE Cercetãri privind
G.G., AVRÃMUÞ O., fitocenologia
1995, speciei
481
 Chrysopogon Suatu haldelor de steril
gryllus (L.) Trin. (Departement de minier. I. CRISTUREAN I., 1968,
în sud-vestul Cluj, Roumanie). Dezvoltarea Aspecte de vegetaþie
României. Stud. ºi vegetaþiei din tãieturile de
Universitá degli
Cerc. de Biol., spontane. Contrib. pãduri de gorun de pe
studi di Camerino.
Seria Biol. veget., Bot., Cluj-Napoca, dealul Hederiº
CRISTEA V., CSÜRÖS (Bistriþa-Nãsãud).
Bucureºti, 47(2): 33–37.
ª., 1976, Aspecte Analele Univ. Bucureºti.
119–135. CRISTEA V., NAGY-
COSTE I., COSTE L., din vege- taþia Seria ªti. Nat. Biol.,
pantelor erodate TOTH F., 1983,
1972, XVII: 203–212.
ale Podiºului Consideraþii
Consideraþii CRISTUREAN I., 1976,
Seca- asupra algelor din
geobota- nice Starea actualã a
ºelor. Contrib. Bot., ecosistemele
asupra asocierii florei ºi vegetaþiei
Cluj-Napoca, 79– subterane.
speciei Prunus din rezervaþia
80. Contrib. Bot., Cluj- „Pãdurea Hagieni”.
spinosa în douã
tipuri de staþiuni CRISTEA V., CSÜRÖS Napoca, 17–23. Ocrot. Nat.
din vestul ª., 1979, Studiul CRISTEA V., PREDA M. dobrogene.
României. fitoce- nologic al 1981, Contribuþii Contrib. Bot., Cluj-
Centenar Muzeal pajiºtilor din la cunoaºterea Napoca, 133–157.
Orãdean. Oradea: partea superioarã productivitãþii CRISTUREAN I., 1976,
727–733. a interfluviului pajiºtilor din Vegetaþia
COSTE I., POP A., Secaºelor (jud. Podiºul Secaºelor. pãºunilor ºi
RUSU I., AVRÃMUÞ Sibiu). Stud. ºi Contrib. Bot., Cluj- fânaþelor din
O., Comunic. ªti. Nat. Napoca, 117–123. bazinul inferior al
1993, Vegetaþia Muz. Brukenthal, Bistriþei (jud.
mezoxerofilã de Sibiu, 23: 161– Bistriþa-Nãsãud).
pe solurile 187. Acta Bot. Horti
sãrãturate din CRISTEA V., Buc., Bucureºti,
sud-vestul DRÃGULESCU C., 1975–1976: 289–
României (Banat). 1976, Contri- 296.
Stud. ºi Cerc. de buþii la studiul CRISTUREAN I., 2000,
Biol., Seria Biol. ecologic al unor Fitocenoze cu
veget., Bucureºti, fitocenoze din Juncus trifidus din
45(2): 207–217. Transilvania. vegetaþia
COSTICÃ M., Contrib. Bot., Cluj- muntelui
MITITELU D., Napoca, 133–140. Giumalãu
1994, Contribuþii CRISTEA V., GOIA I., (Carpaþii
1992, Vegetaþia Orientali). Acta
la cunoaºterea
din împre- Bot. Horti Buc.,
florei ºi
jurimile localitãþii Bucureºti, 1999,
vegetaþiei de pe
Spring (jud. Alba). 28: 171–176.
culmea Pietricica
Contrib. Bot., Cluj- CRISTUREAN I.,
(jud. Bacãu).
Napoca, 1991– IONESCU-ÞECULESCU
Stud. ºi Comunic.
1992: 31–36. V.,
Muz. ªti. Nat.
Bacãu, 1980– CRISTEA V., GROZA G., 1970, Asociaþii
1983, Contribuþii vegetale din
1993, 13: 55–60.
la cunoaºterea rezervaþia natu-
CRISTEA V., 1977,
pajiºtilor de pe ralã „Pãdurea
Contribuþii la
dealul „Bãtrânu” Hagieni”. Acta
studiul fitoce-
– comuna Vadu Bot. Horti Buc.,
nologic al
Criºului (jud. Bucureºti, 1968:
pãdurilor din 245–279.
Podiºul Secaºelor. Bihor). Contrib.
Bot., Cluj- CSÜRÖ-KÁPTALAN M.,
Contrib. Bot., Cluj-
Napoca, 137– FURDUI E. 1974,
Napoca, 79–80.
143. Studii
CRISTEA V., 1983, La
CRISTEA V., GROZA comparative
croissance et la
G., GOIA I., 1998, La asupra unor
multiplication
Réserve „Fânaþele pajiºti montane ºi
des algues
Clujului” subalpine din
Nostoc sp. Et
(Département de munþii Apuseni.
Scenedesmus
Contrib. Bot., Cluj-
acutus meyen Cluj, Roumanie),
Napoca, 105–114.
dans la milieu Universitá degli
CSÜRÖS ª. 1953,
cavernicole. studi di Camerino. Contribuþii la
Revue Roum. de CRISTEA V., HODIªAN studiul
Biol. Sér. Biol. I., POP I., BECHIª vegetaþiei alpine
végét., Bucureºti, EMILIA, GROZA din munþii
28(2): 87–91. G., GÃLAN P., Fãgãraºului. Bul.
CRISTEA V., 1994, La 1990, ªti. Secþ. de ªti.
Réserve Reconstrucþia Biol., Agron.,
botanique de ecologicã a Geol. ºi Geograf.,
480
 5(2): 219–235. CSÜRÖS ª., 1964,
CSÜRÖS ª. 1958, Über die „Nardo-
Cercetãri de Callunetum” aus
vegetaþie pe Siebenbürgen
masivul Scãriºoara- (Rumänien).
Belioara. Studia Archiv für
Univ. Babaº- Bolyai, Naturschultz,
Seria Biol., Cluj- Berlin, 4(3): 145–
Napoca, 2: 105–128. 151.
CSÜRÖS ª., CSÜRÖS ª.,
CSÜRÖS-KÁPTALAN CSÜRÖS-KÁPTALAN
M., 1968, M., NAGY
Cercetãri de F., 1956,
vegetaþie în Contribuþii la
împrejurimile studiul vegetaþiei
Cabanei alpine a regiunii
Bãiºoara. centrale a
Contrib. Bot., munþilor
Cluj- Napoca, Retezat. Stud.
313–325. ºi Cerc. de Biol.,
CSÜRÖS ª., 1947, Cluj-Napoca, 7(1–4):
Contributions a 57–77. CSÜRÖS ª.,
l’étude du CSÜRÖS-KÁPTALAN
complex- M., PAP S.,
mosaiques de 1956, Contribuþii
l’Arrhenatheretum la studiul
ela- tioris et vegetaþiei zonei
Festucetum de calcar din
pseudovinae dans vecinãtatea
la vallée du sudicã a munþilor
Somes. Acta Retezat. Stud. ºi
Bolyaiana, 1(2): Cerc. de Biol.,
138–146. Cluj-Napoca, 7(1–
CSÜRÖS ª., 1951, 4): 33–56.
Cercetãri
floristice ºi de
vege- taþie în
munþii
Cãlimani. Stud.
ºi Cerc. ªti. Cluj,
2(1–2): 127–143.
CSÜRÖS ª., 1956,
Trifolium
lupinaster L. var.
albiflorum Ser.
în a doua
staþiune din
þarã. Stud. ºi
Cerc. de Biol.
Cluj, 7(1–4): 29–
32.
CSÜRÖS ª., 1957,
Adatok a Fogarasi
havasok kõzponti
része alpin
vegetacio-janak
isme- retéhez. K.
-var Babes és
Bolyai. Egyet.
Kozl., Termeszéttud.,
Cluj-Napoca, II(1–
2): 303–328.
CSÜRÖS ª., 1963,
Cercetãri
geobotanice pe
muntele Pietrele
Albe (masivul
Vlãdeasa).
Stud. ºi Cerc. de
Biol., Seria Biol.
veget., Bucureºti,
15(1): 71–90.
481
 CSÜRÖS ª., GERGELY I., CSÜRÖS-KÁPTALAN
M., 1985, Studii fitocenologice asupra pajiºtilor
de Deschampsia caespitosa (L.) P. Beauv., din
R.S.R. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 141–159.
CSÜRÖS ª., GERGELY I., PAP S., 1962,
Materiale pentru flora munþilor Piule –
Piatra Iorgovanului, Contrib. Bot., Cluj-
Napoca, 131–150.
CSÜRÖS ª., NIEDERMAIER K., 1966, Phyto-
zönologische Unterschungen über die
Târnava-Hochlandes (R.S.R.). Vegetatio,
13(6): 301–318.
CSÜRÖS ª., POP I., HODIªAN I., CSÜRÖS-
KÁPTALAN-M., 1968, Cercetãri floristice ºi
de vegetaþie între Orºova ºi Eºelniþa.
Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 277–312.
CSÜRÖS ª., RESMERIÞÃ I., 1960, Studii asupra
pajiºtilor de Festuca rubra L. din
Transilvania. Contrib. Bot., Cluj-Napoca,
149–173.
CSÜRÖS ª., SPÂRCHEZ Z., 1963, Cercetãri
fitocenologice în pãdurile de pe muntele
Scãriºoara-Belioara (munþii Apuseni).
Studia Univ. Babeº-Bolyai, Ser. Biol., Cluj-
Napoca, 2: 7–15.
CSÜRÖS-KÁPTALAN M., 1962, Contribuþii la studiul
fitocenologic al pãdurilor din bazinul Vãii
Turului. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 249–262.
CSÜRÖS-KÁPTALAN M., 1971, Despre Agrosteto-
Festucetum sulcatae ºi încadrarea ei taxo- nomicã.
Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 193–201.
CSÜRÖS-KÁPTALAN M., ODANGIU A., 1969,
Vegetaþia din valea Arieºului între comuna
Cheia ºi pârâul Hãºdate. Contrib. Bot., Cluj-
Napoca, 223–232.
DAMIAN I., 1957, Contribuþii la studiul vegetaþiei
forestiere din jurul oraºului Sighiºoara. Inst.
Polit. Braºov, Lucr. ªti. 3: 19–55.
DANCIU M., 1970, Amygdaletum nanae Soó 1947 în
sudul munþilor Baraolt. Bul. Inst. Polit.
Braºov. Ser. B. Econ.-Forest. 12: 117–120.
DANCIU M., 1972, Asociaþiile de rogoz din
mlaºtina de la Ozunca. Stud. ºi Cerc. Biol.,
Seria Bot. Bucureºti, 24(2): 83–94.
DANCIU M., 1972, Aspecte floristice din goru-
netele munþilor Baraolt. Bul. Inst. Polit. Braºov.
Seria B. 14: 129–134.
DANCIU M., 1973, Contribuþii la studiul asociaþiilor
alianþei Filipendulo-Petasition din sudul
munþilor Baraolt. Bul. Univ. Braºov. Seria C.
Matematicã-Fizicã-Chimie-ªti. Nat., Braºov, 15:
123–131.
DANCIU M., KOVÁCS A., 1979, Flora ºi
vegetaþia mlaºtinilor de la Comandãu (jud.
Covasna). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 175–
189.
DEVILLERS P., DEVILLERS-TERSCHUREN, J.
1997, A classification of Palearctic habitats.
Nature and Environment, no. 78. Strasbourg,
Council of Europe.
DIACONESCU F., 1973, Aspecte din vegetaþia
masivului Leaota. I. Analele ªti. Univ. „Al.I.
Cuza” Iaºi, Serie nouã, Secþ. II.a. Biol., Iaºi,
19(2): 465–474.
48
DIHORU G., 1963, Contribuþii la studiul florei ºi
vegetaþie Lacului Sec din masivul Siriu. Acta
Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1961–1962 (2):
949–961.
DIHORU G., 1965, Vegetaþia „Lacului dintre
pietre” din munþii Buzãului, cu privire
specialã asupra asociaþiei de Calamagrostis
lanceolata. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot.
Bucureºti, 17(1): 35–44.
DIHORU G., 1975, Înveliºul vegetal din muntele
Siriu. Ed. Acad. R.S.R. Bucureºti.
DIHORU G., 2000, Tipificaþia sintaxonilor din
alianþa Pimpinello-Thymion zygoidi. Acta Bot.
Horti Buc., Bucureºti, 1999, 28: 161–163.
DIHORU G., ANDREI M., CRISTUREAN I., 1970,
Date preliminare despre flora ºi vegetaþia
ierboasã dintre valea Mraconiei ºi Cazanele
Mari ale Dunãrii. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti,
1968: 207–214.
DIHORU G., CRISTUREAN I., ANDREI M., 1973,
Vegetaþia din valea Mraconiei –
depresiunea Dubova din Defileul Dunãrii.
Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1972–1973:
353–423.
DIHORU G., DONIÞÃ N., 1970, Flora ºi
vegetaþia Podiºului Babadag. Ed. Acad.
R.S.R. Bucureºti.
DIHORU G., NEGREAN G., 1969, Dealurile Tohani,
o insulã de vegetaþie pontic-balcanicã.
Stud.
ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 21(3):
197–203.
DIHORU G., NEGREAN G., 1975, Cenotaxoni noi
pentru alianþa Polygonion avicularis. Stud. ºi Cerc.
Biol., Seria Bot. Bucureºti, 27(1): 3–8. DIHORU
G., NEGREAN G., 1976, Sintaxoni spe-
cifici Deltei Dunãrii. Peuce. Muz. Deltei Dunãrii.
Tulcea, 5: 101–118.
DIHORU G., ÞUCRA I., BAVARU A., 1965, Flora ºi
vegetaþia rezervaþiei „Fântâniþa” din
Dobrogea. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti,
9(2): 167–184.
DOBRESCU C., 1968, Contribuþii floristice ºi
geobotanice referitoare la pãdurea Bãlteni
(Vaslui). Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi,
Serie nouã, Secþ. II-a. Biol., Iaºi, 14(1): 147–
158.
DOBRESCU C., 1969, Cercetãri floristice ºi
geobotanice în Rezervaþia naturalã Pãdurea
Hârboanca-Brãhãºoaia (jud. Vaslui). Ocrot.
Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 13(1): 19–30.
DOBRESCU C., 1970, Contribuþii la cunoaºterea
asociaþiilor vegetale ierboase din lunca
Bârladului superior ºi a afluenþilor sãi Analele
ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Serie nouã, Secþ.
II.a. Biol., Iaºi, 16(2): 333–345.
DOBRESCU C., 1971, Contribuþii la studiul
pajiºtilor xerofile din bazinul superior al
Bârladului. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Serie
nouã, Secþ. II.a. Biol., Iaºi, 2: 423–424.
DOBRESCU C., 1973, Asociaþia Typhetum
laxmanii (Ubriszy 1961) Nedelcu 1968 în
vegetaþia Moldovei. Analele ªti. Univ. „Al.I.
Cuza” Iaºi, Serie nouã, Secþ. II.a. Biol., Iaºi,
19(2): 407–410.
DOBRESCU C., 1981, ºi fitoce- nologice
Aspecte floristice din complexele
 lacustre de Moldave. Analele ºi Comunic. ªti.
interfluviu ªti. Univ. Nat. Muz. DONIÞÃ N., CHIRIÞÃ
Poeniþa ºi Georza „Al.I. Cuza” Iaºi, Brukenthal, Sibiu, C., STÃNESCU V.
(Dobrovãþ) din Serie nouã, Secþ. 23: 197–219. (coordo-
judeþul Iaºi. II.a. Biol., DOLTU M.I., SANDA nator), 1990,
Obiective de Iaºi, 20(1):145– V., POPESCU A., 1983, Tipuri de
ocrotirea naturii. 154. Caracterizarea ecosisteme
Stud. ºi Comunic. de DOBRESCU C., ÞOPA ecologicã ºi forestiere din
Ocrot. Nat. fitocenologicã a România.
E., LAZÃR M., 1989,
Suceava, V: 383– florei terenurilor Ministerul Apelor,
Phytocenological
393. nisipoase din Pãd. ºi Med.
contributions
DOBRESCU C., România. Stud. ºi Înconj., Inst. de
refering to the
EFTIMIE E., Comunic. ªti. Nat. Cerc. ºi Amenajãri
Giumalãu massive
MITITELU D., Muz. Brukenthal, Silvice, Bucureºti,
(Suceava district).
PASCAL P., 1969, Sibiu, 25: 87–151. 390 p.
Wooden
Aspecte floristice DONIÞÃ N., 1969, DONIÞÃ N., DIHORU
Vegetation. Analele G., 1961,
ºi geobotanice cu ªti. Univ. „Al.I. Vegetaþia alpinã
privire la pãdurea Sravnitelnâe
Cuza” Iaºi, Serie (98–108 p.), dannâe po dvum
ºi pajiºtile de la nouã, Secþ. II.a. Vegetaþia associatiam
Mârzeºti-Iaºi. Biol., Iaºi, 24–26. pãdurilor de betlâ v poime
Analele ªti. Univ. DOBRESCU C., munte (114– Dunaia. Revue
„Al.I. Cuza” Iaºi, VIÞALARIU G., 1979, 135p.), Vegetaþia Roum. de Biol.
Serie nouã, Secþ. O nouã dealurilor ºi Sér. Biol. végét.,
II.a. Biol., Iaºi, contribuþie podiºurilor, (145– Bucureºti, 6(4):
15(1): 165–179. fitocenologicã din 165 p.), în R. 383–390.
DOBRESCU C., Podiºul Central DONIÞÃ N., DIHORU
Cãlinescu,
GHENCIU V., 1970, Moldovenesc. G., BÂNDIU C., 1966,
Aspecte din Biogeografia
Analele ªti. Univ. României. Ed. Aso-
vegetaþia Lacului „Al.I. Cuza” Iaºi, ciaþii de salcie
Roºu (Carpaþii ºtiinþificã,
Serie nouã, Secþ. (Salix alba L.) din
Orientali). Stud. II.a. Biol., Iaºi, 27: Bucureºti.
luncile Câmpiei
ºi Comunic. Muz. 12–18. Române. Stud. ºi
ªti. Nat. Bacãu, DOBRESCU C., Cerc. Biol., Seria
129–136. VIÞALARIU G., 1981, Bot. Bucureºti,
DOBRESCU C., Contribuþii 18(4): 341–353.
KOVÁCS ATT., 1972, fitocenologice din DONIÞÃ N., IVAN D.,
Übersicht Moldova. Analele 1985, Vegetaþia
der höheren ªti. Univ. Carpaþilor. Vol.
Pflanzenge- „Al.I. Cuza” Iaºi, X. Pajiºtile din
sellschaften Serie nouã, Secþ. Carpaþii României.
Ostru- mäniens II.a. Biol., Lucr. ªti. ale Inst. de
(Moldau-Gebit). Iaºi, 30: 52–54. Cerc. ºi producþie
Analele ªti. Univ. DOBRESCU C., pentru cultura
„Al.I. Cuza” Iaºi, VIÞALARIU G., 1987, Pajiºtilor
Serie nouã, Secþ. Noi contri- Mãgurele-Braºov.
Bucureºti, 1985:
II.a. Biol., buþii la studiul
109–140.
Iaºi, 18(1): 127– vegetaþiei din
DONIÞÃ N., IVAN D.,
144. Moldova. Analele
COLDEA G.,
DOBRESCU C., ªti. Univ. „Al.I. SANDA V.,
KOVÁCS ATT., 1973, Cuza” Iaºi, Serie POPESCU A.,
Contri- nouã, Secþ. CHIFU T.,
buþii la II.a. Biol., Iaºi, 33:
fitocenologia PAUCÃ-
25–28. COMÃNESCU M.,
pãdurilor de DOLTU M.I., POPESCU
„Fagion” din MITITELU D.,
A., SANDA V., 1980, BOªCAIU
Podiºul Central Conspectul
Moldovenesc. N., 1992,
asociaþiilor Vegetaþia
Rev. Pãd., vegetale
Bucureºti, 88(11): României. Ed.
lemnoase din Tehnicã Agricolã,
592–599. România. Stud. ºi
DOBRESCU C., Bucureºti, 407 p.
Comunic. ªti. Nat.
KOVÁCS ATT., DONIÞÃ, N., et al,
Muz. Brukenthal,
1974, Contri- 1990, Tipuri de
Sibiu, 24: 315–
butions à la 362. ecosisteme
connaisance de DOLTU M.I., SANDA forestiere din
l’alliance V., POPESCU A., 1979, România, Ed.
„Agrostion Vegetaþia Tehnicã
stoloniferae” Soó solurilor saline ºi Agricolã,
(33) 71 du alcaline din Bucureºti
Plateau Central România. . Stud. DRÃGHICI B., 1994,
48
 Vegetaþia Vegetation of Napoca, Cluj-Napoca, 25–
saxicolã din the Mureº 225–228. 36.
valea (Maros) Valley. GERGELY I. 1966, GERGELY I., HODIªAN I.,
Dâmbovicioara Tiscia monograph Vegetaþia helofilã GROZA G., 1988,
ºi a versantului series, Szolnok- (palustrã) din Contri-
estic al Pietrii Szeged-Târgu depresiunea buþii la cunoaºterea
Craiului. Bul. ªti. Mureº, 47–111. Trãscãului. vegetaþiei perturbate
Fac. ªti. Seria DRÃGULESCU C., Contrib. Bot., Cluj- din depresiunea
Biol. ºi ed. fizicã, 1995b, Flora ºi Napoca, 2: 57–67. inferioarã a Ciucului
Univ. Piteºti, 37– vegetaþia din GERGELY I., 1957,
88. (Jud. Harghita). Contrib.
bazinul vãii Studii de Bot., Cluj-Napoca, 25–
DRÃGULESCU C., Sadului. Ed. vegetaþie pe
1985, Pãºunile 51. GERGELY I., RAÞIU
Constant, Sibiu. „Colþii F., 1973, Vegetaþia
alpine din Trascãului”. Stud.
DRÃGULESCU C., mlaºti- nilor eutrofe din
bazinul vãii 1995c, Flora ºi ºi Cerc. de Biol.,
Sadului (jud. bazinul superior al
vegetaþia Cluj- Napoca, Ciucului.
Sibiu). Contrib. Cheilor 8(1–2): 95–131.
Bot., Cluj- Contrib. Bot., Cluj-
Cibinului. GERGELY I., 1960,
Napoca, 111– Napoca, 143–165.
Argessis. Studii ºi Relaþii cenologice
120. Comunic. Muz. GERGELY I., RAÞIU F.,
ºi date noi asupra
DRÃGULESCU C., ªti. Nat., Piteºti, 7: rãspândirii 1974, Asociaþii
1986, stejarului pufos vegetale de
73–80.
Molinietele cu (Quercus pubescens mlaºtini eutrofe
DRÃGULESCU C.,
Peuce- danum Willd.) în regiunea rare pentru R.S.
1997, Flora ºi
rochelianum Cluj. Contrib. Bot., România. Contrib.
vegetaþia
Heuff. în sudul Cluj-Napoca, 221– Bot., Cluj-Napoca,
grindului Saele-
Transilvaniei. 229. 130–144.
Istria (jud.
Stud. ºi Cerc. de GERGELY I., RAÞIU O.,
Constanþa). GERGELY I., 1962,
Biol., Seria Biol. 1980, Asociaþiile
Anal. ªti. ale Inst. Contribuþii la
veget., ierboase din „Þara
Delta Dunãrii, studiul
Bucureºti, Oaºului” ºi
ICPDD Tulcea, fitocenologic al
38(1): 28–37. importanþa lor
6(1): 11–20. pãdurilor din
DRÃGULESCU C., econo- micã.
1990, Vegetaþia FINK H., 1977, partea nordicã a
Pflangensellschaf munþilor Contrib. Bot., Cluj-
rezervaþiei natu-
ten der Trãscãului. Napoca, 89–142.
rale „Iezerele
Cindrelului” (Jud. Schulerge- birges Contrib. Bot., Cluj- GERGELY I., RAÞIU
Sibiu). Ocrot. Nat. (Sudostkarpaten) Napoca, 263–298. O., MOLDOVAN I.,
Med. Înconj., . Stapfia. GERGELY I., 1967, 1977,
Bucureºti, 34(1–2): Publikation der Pajiºti de stâncãrii Vegetaþia
39–43. DRÃGULESCU Botanischen din partea nordicã helohidrofitã ºi
C., 1994, The Arbetsgeminsch a munþiilor higrofitã din
vegetation from aft am O.O. Trãscãului. împre- jurimile
the Someº (Szamos) Landsmuseum Contrib. Bot., Cluj- comunei Livada
valley. Contrib. Bot., Linz, 2, 370 p. Napoca, 131–143. (jud. Satu Mare).
Cluj-Napoca, 13– GÉHU J.-M., ROMAN GERGELY I., 1970, Contrib. Bot., Cluj-
21. N., BOULLET V., Asociaþii stepice Napoca, 20–30.
DRÃGULESCU C., 1994, montane din GHIªA E., 1940,
1995a, The Observations partea nordicã a Contribuþiuni la
Maros/Mureº nouvelles sur la munþilor studiul fitoce-
River Valley. A vegetation des Trãscãului. nologic al
study of the côtes de Contrib. Bot., Cluj- munþilor Fãgãraº.
geography, Roumanie au Napoca, 167–181. Bul. Grãd. Bot. ºi al
hydrobiology and Sud du Delta du GERGELY I., 1972, Muz. Bot. Cluj-
ecology of the Danube. Asociaþii de Napoca, la Timiºoara,
river ant its Fitosociologia, Helictotrichon 20(3–4): 127–141.
environment. 24: 73–89. decorum din R.S. GHIªA E., 1941,
The flora and România. Contrib. Cercetãri asupra
Bot., Cluj-Napoca, as. Stipetum
GEORGESCU C.C., 53(10–1)1: 505– 207–221. stenophyllae cu
1941, Ceretele 518. GERGELY I., GROZA Danthonia calycina
ca tip de pãdure. GEORGESCU C.C., G., KISGYÖRGY în Transilvania.
I. Ceretele 1941, Consideraþii Bul. Grãd. Bot. ºi al
BLANCA,
poienite. Rev. asupra rãspândirii Muz. Bot. Cluj-
1989, Flora ºI Napoca, la
Pãd., Bucureºti, cerului ºi efectele vegetaþia Timiºoara, 21(1–2):
53(8–9): 444–457. gerului în cerete. Rev. mlaºtinii 56–67.
GEORGESCU C.C., Pãd., Bucureºti, 53(4): „Rãbufni-
1941, Ceretele 192–204. GERGELY I. toarea” (munþii
ca tip de pãdure. 1964, Pajiºtile Turiei – Judeþul
II. Ceretele mezofile din depre- Covasna).
încheiate. Rev. siunea Trãscãului. Contrib. Bot.,
Pãd., Bucureºti, Contrib. Bot., Cluj-
48
GHIªA E., KOVÁCS Dognecei. Teza Cluj-Napoca, 95–104. HODIªAN V., 1973,
A., 1963, de doctorat, HODIªAN I., POP I., Contribuþii la
Cercetãri Univ. Babeº – 1970, Aspecte de cunoaºterea
fitoce- nologice Bolyai. Cluj – vegetaþie de pe fãgetelor din
în Munþii Napoca. valea Someºului bazinul Runcu
Zarandului. Acta HODIªAN I., 1965, Rece (munþii Gilãu). (jud. Alba).
Bot. Horti Buc., Vegetaþia Contrib. Bot., Cluj- Contrib. Bot.,
Bucureºti, 1961– saxicolã de la Napoca, 207–219. Cluj-Napoca:
1962, 2: 785– Cheile Feneºului 195–202.
HODIªAN I., ªUTEU ª.,
796. (raion Alba, reg. HOREANU C., 1976,
HODIªAN V., FAUR N.,
GHIªA E., POP I., Hunedoara). Vegetaþia
1976, Cercetãri
HODIªAN I., Studia Univ. pajiºtilor xerofile
de vegetaþie pe
CIURCHEA M., Babeº-Bolyai, Ser. din Podiºul
valea Ribiþei
1960, Vegetaþia Biol., Cluj- Casimcea
(jud.
muntelui Napoca, 2: 9–22. (Dobrogea).
Hunedoara).
Vulcan-Abrud. HODIªAN I., 1966, Peuce. Muz. Deltei
Contrib. Bot.,
Stud. ºi Cerc. de Pãdurile de Dunãrii, Tulcea,
Biol., Cluj- Cluj-
rãºinoase de pe 5: 335–346.
Napoca,111–121.
Napoca, 11(2): Valea Feneºului
255–267. (raion Alba, reg. HOREANU C., 1980, Kenntnis der
GHIªA E., Hunedoara). Flora ºi vegetaþia Quelflusen
RESMERIÞÃ I., Studia Univ. rezervaþiei alpinen
SPÂRCHEZ Z., 1970, Babeº-Bolyai, Ser. forestiere Cenaru Hoschstadenfluse
Contribuþii la Biol., Cluj- (jud. Vrancea). n und Gebüsche
studiul Callunetelor Napoca, 1: 25– Ocrot. Nat. Med. des Fãgãraº-
din munþii Apuseni. 31. Înconj., Bucureºti, Gebirges in den
Contrib. Bot., Cluj- HODIªAN I., 1967, 24(1): 21–28. Sudcarpaten.
Napoca, 185–190. Aspecte privind HOREANU C., 1981, Preslia, Praha,
GRIGORE S. 1968, vegetaþia Flora ºi vegetaþia
51(1): 35–45.
Vegetaþia nitrofilã ruderalã din rezervaþiei
naturale Tudora IONESCU-Þeculescu
din zona de bazinul Venera, 1971,
interfluviu Timiº- Feneºului (raion (jud. Botoºani).
Ocrot. Nat. Med. Cercetãri asupra
Bega. Lucr. ªti. Inst. Alba, reg. Characeelor din zona
Înconj., Bucureºti,
Agron. Timiºoara, Hunedoara). inundabilã a Dunãrii.
25(1): 37–47.
11: 471–491. Contrib. Bot., Rezumatul tezei de
HOREANU C.,
GRIGORE S., 1969, Cluj-Napoca, doctorat. Bucureºti.
HOREANU G., 1981,
Vegetaþia 145–150. IONESCU A., POPESCU
Flora ºi
halofilã din HODIªAN I., 1968, A., SANDA V., 1974,
Câmpia de vegetaþia
Cercetãri Fenomenul de
divagare Timiº- rezervaþiei
fitocenologice poluare ºi
Bega. Lucr. ªti. forestiere
asupra pajiºtilor Cernohal (jud. vegetaþia în zona
Inst. Agron. din bazinul Slatina. Stud. ºi
Botoºani). Ocrot.
Timiºoara, 12: Fenesului (Jud. Cerc., Slatina, 19–
Nat. Med. Înconj.,
193–209. Alba). Contrib. 29.
Bucureºti, 25(2):
GRIGORE S., 1970, Bot., Cluj- IVAN, D. et.al. 1992, La
211–220.
Asociaþii Napoca, 209–230. végétation
HOREANU C., POPA
praticole de HODIªAN I., 1969, potentielle de la
A., 1972,
luncã din Flora ºi Roumanie. Braun –
Contribuþii la
interfluviu vegetaþia Blanquetia.
cunoaºterea
Timiº-Bega. masivului Jidovu JAKUCS, P., 1961,
rezervaþiei
Lucr. ªti. Inst. (jud. Alba). Die
Tudora, jud.
Agron. Studia Univ. phylozönologisch
Botoºani. Stud. ºi
Timiºoara, 13: Babeº-Bolyai, Ser. e Verträltnisse der
Comunic. Muz.
221–229. Biol., Cluj– Flaumeichen –
Dorohoi, Botoºani,
GRIGORE S., 1971, Napoca, 2: 9–20. Buschwälder
119–124.
Vegetaþia HODIªAN I., 1979, Südostmittel –
HOREANU C.,
acvaticã ºi Aspecte de europas, Acad.
vegetaþie din VIÞALARIU G.,
palustrã din Kiad,m Budapest,
masivul Mãgura 1991, Noi
zona de 314 p.
Rodnei (jud. contribuþii la
interfluviu KARÁCSONYI C., 1975,
Bistriþa-Nãsãud). cunoaºterea
Timiº-Bega. Contribuþii la
Contrib. Bot., Cluj- vegetaþiei din
Stud. ºi Cerc. studiul florei ºi
Napoca, 125–131. munþii Cãlimani
Biol., Seria Bot. vegetaþiei
HODIªAN I., HODIªAN (I). Anuarul Muz.
Bucureºti, terenurilor de
V., 1974, Cercetãri Bucovinei, ªti. Nat.,
23(1): 13–45. interdune din
de vege- taþie în Suceava, 23–32.
HOBORKA, I., 1980, Câmpia Nirului.
masivul Vãii Caselor HULM O., LEPS J.,
Flora ºi Stud. ºi
(jud. Bistriþa- PRACH K., REJMANEK
vegetaþia Comunic.Muz., Satu
Munþilor Nãsãud). Contrib. Bot., M.,
Mare, 3: 231–246.
1979, Zur
48
 KARÁCSONYI C., 1979, 155–161. KOVACS judeþelor Suceava ºi
Asociaþia Festuco KOVÁCS A., 1978, AL., 1979, Flora ºi Neamþ. Teza de
vaginatae- Fãgetele din vegetaþia munþilor doctorat (Publicatã la
Corynephoretum în Munþii Bodoc. Bodoc (jud. Ed. Corson). Iaºi.
România. Stud. ºi Aluta. Muz. Sf. Covasna). Studiu LUPU A.I., 1979,
Cerc. de Biol., Gheorghe, Stud. ºi
taxonomic, Contribuþii la studiul
Seria Biol. veget., Comunic., 1976–
geobotanic ºi pãdurilor de luncã
Bucureºti, 31(1): 1977, 8–9: 227–
economic. Cluj- dintre Siret,
3–12. 253.
Napoca, Rezu- Moldova ºi ºomuzul
KARÁCSONYI C., KOVÁCS A., 1981,
matul tezei de Mare. Culegere de
1980, Cercetãri Flora ºi vegetaþia
asupra florei Munþilor Bodoc. doctorat. Studii ºi articole de
ºi vegetaþiei Aluta. Muz. Sf. KOVÁCS ATT., 1973, Biol.,
terenurilor Gheorghe, Stud. ºi Contribuþii Iaºi, 1: 163–171.
mlãºtinoase din Comunic., 11–13: fitocenologice MALOª C., 1972,
Câmpia Nirului. 363–405. din Masivul Rez Cercetãri asupra
Stud. ºi Comunic. KOVÁCS A., BECHET (jud. Harghita) unor fitocenoze
Muz., Satu Mare, M., COLDEA G., (I). Asociaþii cu liliac (Syringa
4: 415–434. KORODI GÁL I., forestiere. Stud. vulgaris L.) din
KARÁCSONYI C., 1981– ºi Cerc. Biol., Oltenia. Stud.
TÖVISSI I.,
1982, Cercetãri Seria Bot. ºi Cerc. Biol.,
DRÃGAN-
asupra asociaþiei Bucureºti, 25(1): Seria Bot.
Peucedano- BULARDA M., Bucureºti, 24(3):
TEODOREANU 33–42.
Festucetum KRAUSCH H.D., 1965, 189–198.
pseudovinae în M., 1970, MALOª C., 1972,
Cercetãri Vegetationskundl
staþiunile din iche Cercetãri asupra
nord-vestul bioceno- logice unor fito- cenoze
în pãdurea Beobachtungen
României. Stud. cu Sesleria din
Mãnãºtur-Cluj. im Donau-Delta.
ºi Comunic. Muz., Oltenia. Analele
Contrib. Bot., Limnologica,
Satu Mare, 5–6: 597– Univ. din Craiova,
608. KARÁCSONYI C., Cluj-Napoca, Berlin, 3(3); 271–
313. 3(13): 43–54.
1992, O staþiune cu 271–304.
LUNGU L. 1981, MÃGÃLIE E., 1970,
Sphagnum pe KOVÁCS A., COLDEA Pãdurea de liliac
nisipurile G., 1967, Cercetãri Vegetaþia
fontinalã din de la Ponoare
continentale din fitoce- nologice în (Podiºul
câmpia Nirului. împrejurimile lunca Negrei
Mehedinþi). Ocrot.
Ocrot. Nat. Med. comunei Mânãstireni Broºtenilor de la
Nat. Med. Înconj.,
Înconj., Bucureºti, (reg. Cluj). Contrib. Cristiºor (jud.
Bucureºti, 14(2):
36(2): 113–119. Bot., Cluj-Napoca, 177– Suceava). Stud. ºi
181–186.
KOVÁCS A., 1965, 189. KOVÁCS A., Comunic. de
MIHAI G., 1971,
Vegetaþia COLDEA G., BECHET Ocrot. Nat.,
Cercetãri asupra
fâneþelor ºi pãºu- M., KORODI GÁL I., Suceava, 5: 423–
vegetaþiei
nilor din DRÃGAN-BULARDA 419. pajiºtilor de
împrejurimile M., 1969, Cerce- LUPAªCU A., 1999, luncã din bazinul
oraºului Tg. tãri Studiu sinecologic Baºeului (jud.
Secuiesc (reg. biogeocenologic compa- rativ în unele Botoºani). Stud. ºi
Braºov). Contrib. e în pãdurea grupãri vegetale Comunic. Muz. ªti.
Bot., Cluj-Napoca, Dezmir- Cluj. higrofile din zona Nat. Suceava,
237–250. Contrib. Bot., submontanã a 2(1): 127–140.
KOVÁCS A., 1970, Cluj-Napoca,
Mestecãniºul de 245–274. MIHAI G., 1971, Secþ. II.a. Biol., Iaºi,
la Reci ºi KOVÁCS A., COLDEA Vegetaþia 17(1): 217–224.
vegetaþia G., KORODI GÁL I., lemnoasã din MIHÃILESCU S., 2001,
acestuia (raion KISS zona forestierã a Flora ºi vegetaþia
Sf. Gheorghe, bazinului Baºeu masi- vului Piatra
º., DRÃGAN-
reg. Braºov). (jud. Botoºani). Craiului. Ed.
BULARDA M., 1968,
Natura. Ser. Biol., Stud. ºi Comunic. Vergiliu,
15(4): 71–76. Cercetãri Bucureºti,
Muz. ªti. Nat.
KOVÁCS A., 1971, biogeocenologice 400 p.
Bacãu, 699–722.
Vegetaþia de în pãdurea MIHÃILESCU S.,
MIHAI G., 1971,
luncã din Pasul Lomb-Cluj. SANDA V., 2004,
Vegetaþia pajiºtilor
Oituzului. Contrib. Contrib. Bot., Cluj- xerofile din bazinul Characte-
Bot., Cluj-Napoca, Napoca, 361–383. Baºeului (jud. rization of priority
295–313. KOVÁCS A., GERGELY Botoºani). Stud. ºi natural habitats in
I., 1979, Sesleria Comunic. Muz. ªti. Nat. the Romanian
uligi- nosa Opiz în Suceava, 2(1): 95–110. Carpathians,
bazinul inferior al MIHAI G., 1971, Proceedings of the
Ciucului (jud. Vegetaþia palustrã Institute of Biology,
Harghita). Contrib. din bazinul Baºeului. Bucharest, V: 81–
Bot., Cluj-Napoca, Analele ªti. Univ. „Al.I. 86.
Cuza” Iaºi, Serie nouã, MIHÃILESCU S.,
48
 noi în vegetaþia
Moldovei. MITITELU D., 143–160.
ªTEFÃNUÞ S.,
Comunic. ªti. Inst. BARABAª N., HAJA MITITELU D., MOÞIU
Pedagog., Iaºi, S., 1971, Flora T., BARABAª N.,
2004, 365–368. ºi vegetaþia 1973,
Peatlands – MITITELU D., rezervaþiei Vegetaþia
Romania’s BARABAª N., 1972, „Stânca rezervaþiei de
priority habitats, Rãspândirea ªtefãneºti” (Jud. nisipuri de la
Proceedings of the unor asociaþii ierboase Botoºani). Stud. Hanu Conachi
Institute of în lunca Prutului. Stud. ºi Comunic. Muz. (jud. GalaþI).
Biology, ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, Stud. ºi Comunic.
Bucharest, V: 87– ªti. Nat. Bacãu, 5: 189– 731–750. Muz.
91. 196. MITITELU D., MITITELU D., ªti. Nat. Bacãu, 6:
MITITELU D., 1970, BARABAª N., 1973, BARABAª N., HAJA 459–376.
Contribuþie la Trei asociaþii noi de S., 1974, MITITELU D.,
studiul geobo- buruieni în vegetaþia Vegetaþia NECHITA N.,
tanic al pãdurilor Moldovei. Analele mlaºtinei de la 1993, Contribuþii
ºi zãvoiaielor din ªti. Univ. „Al.I. Lozna-Dersca, la studiul
depresiunea Cuza” Iaºi, Serie judeþul Botoºani. vegetaþiei din
ºi colinele nouã, Secþ. II.a. Stud. ºi Comunic. masivul Hãºmaº
Elanului (jud. Biol., Iaºi, 19(2): Muz. ªti. Nat. ºi Cheile
Vaslui). Analele ªti. 427–431. Bacãu, 183–196. Bicazului. Stud. ºi
Univ. „Al.I. Cuza” MITITELU D., MITITELU D., Cerc. Muz. Piatra
Iaºi, Serie nouã, BARABAª N., CHIFU T., Neamþ, 7: 16–24.
Secþ. II.a. Biol., 1975, Vegetaþia VIÞALARIU G., MITITELU D.,
Iaºi,16, fasc. 2, din lunca ªTEFAN N., SACARLAT A., PETRAª
323–331. Prutului. Stud. ºi DÃSCÃLESCU D., E., MATEI
MITITELU D., 1971, Comunic. Muz. ªti. HOREANU M., 1992, Flora ºi
Douã asociaþii Nat. Bacãu, 8: C., 1986, vegetaþia din
noi de buruieni în 163–218. Contribuþie la împrejurimile
vegetaþia MITITELU D., studiul oraºului Hârlãu
Moldovei. Lucr. BARABAª N., 1976– vegetaþiei (jud. Iaºi).
ªti. Inst. Agron. 1977, Flora ºi lemnoase din Anuarul Muz.
„I.Ionescu de la vegetaþia jud. munþii Cãlimani, Piatra Neamþ, 82–
Brad” Iaºi, I. Bacãu Stud. ºi Analele ªti. Univ. 103.
Agron.- Hortic. Comunic. Muz. „Al.I. Cuza” Iaºi, MITITELU D.,
Iaºi, 421–427. ªti. Nat. Bacãu,193– Serie nouã, Secþ. SÁNTHA-ELÉKÉS E.,
MITITELU D., 1972, 272. II.a. Biol., Iaºi, 1984, Vege-
Asociaþii noi de XXXII: 31–32. taþia
MITITELU D.,
buruieni din Moldova. MITITELU D., rezervaþiilor
BARABAª N., 1978,
Analele ªti. Univ. „Al.I. COSTICÃ M., botanice de la
Cuza” Iaºi, Serie nouã, Flora ºi vege-
taþia judeþului PARINCU M., 1994, Sâncrãieni,
Secþ. II.a. Biol., Iaºi, judeþul Harghita.
Bacãu. Stud. ºi Flore et
17(1): 119–126. végétation de la Volum festiv. Muz.
MITITELU D., 1975, Comunic. Muz.
ªti. Nat. Bacãu, reserve Inst. Nat., Iaºi,
Flora ºi vegetaþia botanique 123–128.
judeþului Vaslui. Stud. 1976–1977, 9–10:
193–272. MITITELU d’Agigea (départ. MITITELU D., ªTEFAN
ºi Comunic. Muz. ªti. Constanþa). N., 1988, Two
Nat. D., BARABAª N.,
1994, Flora ºi Analele ªti. Univ. new plant
Bacãu, 8: 67–162. „Al.I. Cuza” Iaºi, associations.
MITITELU D., vegetaþia
Munþilor Nemira. Serie nouã, Secþ. Revue Roum. de
DESCÃLESCU D., II.a. Biol., Iaºi, 35– Biol. Sér. Biol.
ªTEFAN N., Stud. ºi Comunic.
Muz. ªti. Nat. 40. végét., Bucureºti,
VIÞALARIU G., MITITELU D., DORCA 33(2): 71–74.
Bacãu, 1980–1993,
BARABAª N., 13: 29–48. M., 1983, Flora MITITELU D., ªTEFAN
DAVIDESCU G., ºi vegetaþia din N., CIUPERCÃ G.,
LUPAªCU G., douã rezervaþii 1982,
TODERIÞÃ M., botanice din Flora ºi vegetaþia
1982, Maramureº. rezervaþiei
Cercetãri Analele ªti. Univ. „Pâclele” cu
sinecologice în „Al.I. Cuza” Iaºi, vulcani noroioºi
rezervaþia Serie nouã, Secþ. (jud. Buzãu).
„Codrul Secular II.a. Biol., Iaºi, Stud. ºi Comunic.
Slãtioara” – jud. 27–28. Muz.
Suceava. Stud. ºi MITITELU D., DORCA ªti. Nat. Bacãu,
Comunic. Muz. ªti. M., 1987, Flora 1979–1980: 99–
Nat. Bacãu,1979– ºi vegetaþia din 120.
1980, 13:135– împrejurimile MOHAN F., ANIÞEI L.,
182. municipiului 1997,
MITITELU D., Baia Mare. Contribution
BARABAª N., Contrib. Bot., floristi- ques et
1971, Asociaþii Cluj-Napoca, phytocenologiques
48
 . Anuarul Muz. Asupra ecologiei Neamþ, 213–287.
Naþ. al Bucovinei, ºi socio- logiei NEDELCU A.G., 1968, NEDELCU A.G.,
99–110. lui Quercus Notã floristicã ºi geo- PÂRVU C.,
MOLDOVAN I., 1971, pedunculiflora. C. botanicã a bãlþii Dudu. CONSTANTINESCU
Contribuþii la Koch, Rev. Pãd., Comunic. de Bot., Soc. R., 1979, Typhetum
cunoaºterea Bucureºti, 56(10– ªti. Biol. Rom., 7: shuttleworthii, o
vegetaþiei lemnoase 12): 257–267 65–72. nouã aso- ciaþie
din muntele Gutâi. MORARIU I., 1957, NEDELCU A.G., 1969, palustrã. Acta Bot.
Bul. ªti. Inst. Pedagog. Contribuþii la Contribuþie la Horti Buc.,
Baia Mare, Seria B, 3: cunoaºterea studiul vegetaþiei Bucureºti, 1977–
21–45. MONAH F., vegetaþiei acvatice ºi 1978: 209–216.
2001, Flora ºi litoralului Mãrii palustre a
vegetaþia cormofitelor Negre. Bul. ªti. NEDELCU A.G.,
bazinelor acvatice SANDA V., POPESCU
din lunca Siretului. Ed. Secþ. de Biol. ºi Dudu ºi Mogoºoaia.
Constantin Matasã, ªti. Agricole, Seria A., RÃDOI
Analele Univ. Buc.,
Piatra Neamþ. Bot., 9(4): 361– Biol. Veget., T., 1986,
MORARIU I., 1944, 378. Bucureºti, 18: Vegetaþia
235–255. higrofilã ºi
MORARIU I., 1959, Cumidava Studii ºi heliofilã a lacului
NEDELCU A.G., 1972,
Contribuþii la studiul Cerc. Muz. Jud. Cochirleni.
vegetaþiei litoralului Braºov, Braºov, 2: Contribuþii la
studiul Hidrobiologia, 19:
Mãrii Negre. II. Stud. ºi 383–390. 83–95.
Cerc. de Biol., Seria vegetaþiei
MORARIU I., ULARU P., NEDELCU A.G.,1967,
Biol. veget., Bucureºti, 1981, Corologia ºi acvatice ºi
palustre a lacului Beiträge zum
11(4): 355–378. fitoce- nologia
MORARIU I., 1964, Cãldãruºani. Acta phyto-
speciei Spiraea
Aspecte din vegetaþia crenata L. cu Bot. Horti Buc., soziologischen
de mlaºtinã de la privire specialã în Bucureºti, 1970– Studium des
Hãrman, Ocrot. Nat. România. Stud. ºi 1971: 535–568. Cernica-Sees.
Med. Comunic. de Ocrot. NEDELCU A.G., 1973, Vegetatio. Acta.
Înconj., Bucureºti, Nat. Suceava, 5: Vegetaþia acvaticã Geobot., 15(1): 33–
8(1): 9–20. 287–296. ºi palustrã din 50.
MORARIU I., 1967, Zur MORARIU I., ULARU Valea Flosecului NEGREA º., NEGREA
Kenntnis des P., DANCIU M., (jud. Ilfov). A., ARDELEAN A.,
Juncelletum LUNGESCU Analele Univ. Buc.,
2004,
serotini Krausch E., 1968, Biol. Veget.,
Biodiversitatea în
1965. Fãgetele de pe Bucureºti, 22:
mediile subterane
Limnologica, Mãgura Codlei. 133–146.
NEDELCU A.G., 1976, din România, Ed.
Berlin, 5(2): 209– Bul. Inst. Politehnic Vasile Goldiº,
Braºov, Seria B. Studien über
211. Arad, 248 p.
Econ. Forest., Wasser-und
MORARIU I., 1970, Un NIEDERMAIER K.,
Braºov, 9: 43–47. Sumpflanzen-
aspect de 1965, Vegetaþia
MORARIU I., ULARU Assoziationen in
vegetaþie naturalã cãldãrilor
P., DANCIU M., Snagov-See. Acta
din Dobrogea. glaciare din
LUNGESCU Bot. Horti Buc.,
Acta Bot. Horti munþii Cibinului.
E., 1969, Bucureºti, 1975–
Buc., Bucureºti, Ocrot. Nat. Med.
Vegetaþia 1976, 321–332.
1968, 193–199. Înconj.,
stâncãriilor de pe NEDELCU A.G., DAN
MORARIU I., DANCIU Bucureºti, 9(1):
M., 1970, In der Mãgura Codlei- M., 1992, Lemnetum
Braºov. Bul. Inst. minoris (Oberd. 41–50.
Gegend des Eiseren NYÁRÁDY A., 1967,
Tores (Porþile de Politehnic Braºov, 1957) Müller et
Seria B. Econ. Görs 1960, în Contribuþii la
Fier) gemeldete
Pflanzenassotionen. Forest., Braºov, România. Acta Bot. clasificarea unor
Revue Roum. de Biol. 10: 15–24. Horti Buc., asociaþii ale
Sér. Biol. végét., MORARIU I., ULARU Bucureºti, 1991– ordinului
Bucureºti, 15(6): P., DANCIU M., 1992: 91–95. Seslerietalia
419–429. MORARIU I., LUNGESCU coerulae Br.-Bl.
DANCIU M., 1977, E., 1970, 1926 din
Thymo(comosi)- Gorunetele de pe România. I.
Caricetum humilis Mãgura Codlei. Contrib. Bot., Cluj-
în Þara Bârsei ºi Bul. Inst. Politehnic Napoca, 263–269.
în zonele Braºov, Seria B. NYÁRÁDY A., 1969,
limitrofe. Stud. ºi Econ. Forest., Date
Cerc. de Biol., Braºov, 12: 97– fitocenologice din
Seria Biol. veget., 101. România. I.
Bucureºti, 29(2): NECHITA N., MITITELU Petasitetum
151–158. D., 1996, Vegetaþia kablikianii Pawl.
MORARIU I., ULARU din 1936. Notulae Bot.
P., 1968, munþii Hãºmaº, Horti Agrobot.
Vegetaþia halofilã Cheile Bicazului ºi
de la Bãile Perºani Clujensis, Cluj-
Lacul Roºu. Stud. ºi
(Munþii Perºani). Cerc. ºt. Nat., Piatra Napoca, 61–66.
OLTEAN M.,
48
 NEGREAN G., referitoare la Bistriþei Aurii (Jud. Delta. Revue Roum.
POPESCU A., Prunus tenella Suceava). de Biol. Sér. Biol.
ROMAN N., Batsch. Stud. ºi Comunic. ªt. Inst. végét., Bucureºti,
DIHORU G., Cerc. de Biol., Pedagog., Iaºi, 43(2):121–142.
SANDA V., Seria Biol. veget., 331–363. PAUCÃ-COMÃNESCU
MIHÃILESCU Bucureºti, 36(2): PAUCÃ A., M., TÃCINÃ A.,
S., 97–102. PUªCARU- VASILIU-
1994: Lista OROIAN S., 1997, SOROCEANU E., OROMULU L.,
Roºie a plantelor Vegetaþia CIUCÃ HONCIUC V.,
superioare din saxicolã din M., 1960, FALCÃ M., ONETE
România. Inst. de defileul Mureºului Contribuþii la studiul M., PURICE D.,
Biologie – Studii, între Topliþa ºi pajiºtilor din Masivul STÃNESCU M.,
Sinteze, documentaþii Deda. Marisia, Ciucaº. Comunic. de BLUJDEA V.,
de ecologie, 1: 1–52, Studia Scietiarum Bot., Soc. ªti. Nat. IONESCU M.,
Bucureºti. OPREA A., Naturae, Tg. Geogr., Bucureºti, 2000, Structure
1997, Flora ºi Mureº, XXV(2): 1957–1959: 113–136. of the main
vegetaþia pãdurii 101–119. PAUCÃ A., biocenotic
Balta (jud. Galaþi). OROIAN S., 1998, RÃDULESCU-IVAN componens in
Bul. Grãd. Bot. Iaºi, Flora ºi vegetaþia D., 1961, Tamarix shrublands
6(2): 413–431. defileului Observaþii asupra of Prahova and
OPREA A., 1997, Mureºului între raporturilor Teleajen low
Topliþa ºi Deda. fitocenotice din floodplains. Revue
Contribuþii
Ed. Casa de vegetaþia iniþialã Roum. de Biol. Sér.
cenotaxonomice
Editurã Mureº, instalatã în jurul Biol. végét.,
din Câmpia
426 p. lacurilor glaciare Bucureºti, 45(2):
Tecuciului. Bul.
PÁLL ª., 1960, „Bâlea” ºi 155–179.
Grãd. Bot. Iaºi,
Contribuþii la „Podragu” din PAUCÃ-COMÃNESCU
6(2): 433–440.
studiul Masivul Fãgãraº. M., VASILIU-
OPREA I.V., OPREA
fitocenologic al Acta Bot. Horti OROMULU L.,
V., 1995,
pãdurilor din Buc., Bucureºti, VASU A., ARION
Analiza
vegetaþiei raionul Odorhei. 1960: 323–332. C., ªERBÃNESCU
xerofile din Contrib. Bot., Cluj- PAUCÃ, A., 1941, G., TÃCINÃ A.,
alianþa Napoca, 175–193. Studiu fitosociologic FALCÃ M.,
Festucion PÁLL ª., 1965, în Munþii Codru ºi HONCIUC V.,
rupicolae Vegetaþia Muma. Ed. Acad. PURICE D.,
caracteristicã higrofilã din Rom. St. Cer. 51, STERGHIU C.,
Câmpiei Banato- Valea Târnavei 119 p. COCIU M.,
Criºane. Stud. Mari. Contrib. PAUCÃ-COMÃNESCU TATOLE V.,
ºi Cerc. Biol., Seria Bot., Cluj- M., DIHORU G., DUMITRU L.,
Biol. veget., Napoca, 207– ONETE M., FAGHI M.,
Bucureºti, 219. VASILIU- GOMOIU I.,
47(1): 33–37. PÁLL ª., 1969, OROMULU L., CEIANU I.,
OPREA I.V., OPREA Contribuþii la FALCÃ M., POPOVICI R.,
V., 2000, cunoaºterea HONCIUC V., VICOL C., 1997,
Grupãri vege- taþiei STÃNESCU M., Ecosystemic
fitosocio- logice ruderale din PURICE D., characterisation of
ierboase din câmpii valea Târnavei MATEI B., the shrubland of
ºi dealuri. Ed. Mari (între 2004, The Tamarix ramosissima
Platoul Vâºag ºi diversity of from Insula Micã a
Mirton,
Depresiunea alluvial shrubland Brãilei (Danube
Timiºoara.
Odorheiului). flora and fauna in flood plain),
OPREA I.V., Proceedings of the
PURDELEA L., Comunic. de Bot., the Neajlov
floodplain. Procee- Institute of Biology,
1984, Contribuþii Soc. ªti. Biol.
dings of the Institute Bucharest, 1: 147–
geo- botanice Rom., 8: 51–65.
of Biology, 177.
PARASCAN D., PARASCAN D., Bucharest, VI: PÁZMÁNY D., 1966,
DANCIU M., 1975, DANCIU M., 1976, 105–118. Asociaþia Salicetum
Vegetaþia PAUCÃ-COMÃNESCU triandrae în lunca
Studii fito-
mlaºtinii de la Someºului. Notulae
cenologice în M., ªERBÃNESCU G.,
Stupini (Jud. Bot. Horti Agrobot.
tãieturile de 1998, Spatial and
Braºov). Ocrot. Nat. Clujensis, Cluj-
pãdure din munþii temporal dynamic
Med. Înconj., Napoca, 99–107.
Bârsei. Noutãþi în of the plant
Bucureºti, 20(2): PÁZMÁNY D., 1968–
economia species presence
113–121. 1969, Despre
forestierã. Bul. of Tamarix
PASCAL P., MITITELU prezenþa
Inst. Politehnic ramosissima asociaþiei Salici-
Braºov, Seria B. D., 1971, shrubland growing Myricarietum Moor
Econ. Forest., Contribuþie la in the Danube în nordul
Braºov, 17: 31–40. studiul vegetaþiei flood plain and Transilvaniei.
din bazinul
48
 Notulae Bot. Horti Biol.-St-.Agri., Caraº-Severin).
Agrobot. Clujensis, PÁZMÁNY D., 1971, Craiova, 3(13), Contrib. Bot.,
Cluj-Napoca, 71– Flora ºi vegetaþia 21–30. Cluj-Napoca,
76. bazinului vãii PÃUN M., POPESCU 1991–1992: 49–
Sãlãtrucului (jud. G.,1975, Date 50.
Cluj). Rezumatul asupra vege- PLÃMADÃ E., 1974,
tezei de taþiei din cursul Studii asupra
doctorat. Cluj- superior al vegetaþiei
Napoca. Olteþului, Lucr. briologice higro-
PÃUN M., 1966, ªt., Univ., Craiova, hidrofile fontinale
Vegetaþia 138–143. din Parcul
lemnoasã a PÃUN M., POPESCU Naþional Retezat.
raionului Balº, G., 1978, Date Sargetia, Acta
regiunea despre Musei Devensis.
Oltenia. Bul. ªti. vegetaþia Ser. ªt. Nat., Deva,
Inst. Agron. ierboasã a catenei 10: 95–111.
„T. Vladimirescu”, calcaroase Buila- PLÃMADÃ E., COLDEA
Craiova, 7: 61–97. Vânturaþi din munþii G., 1990,
PÃUN M., 1969, Cãpãþânii jud. Cercetãri fito-
Vegetaþia Vâlcea. Analele Univ. cenotice asupra
pajiºtilor de Craiova, 9(19), 67–73. unor fãgete din
locuri uscate din PEIA P., 1978, Transilvania.
împrejurimile Aspecte de
Balºului. Stud. ºi Stud. ºi Cerc. de
vegetaþie din Cheile Biol., Seria Biol.
Cerc. Biol., Seria Miniºului. Contrib. Bot.,
Bot. Bucureºti, veget., Bucureºti,
Cluj-Napoca, 235–250. 42(1): 43–49.
21(1): 34–44. PEIA P., 1981,
PÃUN M., POPESCU POP A., 1984, The
Asociaþii vegetale Artemisio-
G., 1969, noi în munþii Festucetum pseudo-
Vegetaþia Banatului. Contrib. Bot., vinae (Magyar
bãlþilor din lunca Cluj-Napoca, 103–109. 1928) Soó 1933
Dunãrii dintre PEIA P., 1982, association in the
Calafat ºi Nebuna Fãgetele din Timiº filed. Acta
(jud. Dolj). depresiunea Almãjului Bot. Horti Buc.,
Analele Univ. (Jud. Caraº-Severin), Bucureºti,
Craiova, Seria III- în: Fãgetele carpatine. 1983–1984: 197–
a, Craiova, 1(11): Semnificaþia lor 200.
21–28. bioistoricã ºi POP A., COLDEA G.,
PÃUN M., POPESCU ecoprotectivã. 1987, Contribuþii
G., 1972, La Cluj-Napoca, la studiul botanic
végétation des 217–227. al cvercetelor din
sables de la PEIA P., 1992, dealurile Clujului.
curbure du Pulmonario Contrib. Bot., Cluj-
Danube rubrae-Abieti- Napoca, 169–177.
(Oltenie). Acta Fagetum (Knapp POP E., 1960, Mlaºtinile
Bot. Horti Buc., 1942) Soó 1964 – de turbã din R.P.
Bucureºti, 1970– taxetosum baccatae România, Ed.
1971: 569–587. Comes et Täuber Acad. Românã,
PÃUN M., POPESCU 1977 în Cheile Bucureºti, 519 p.
G., CÂRÞU M., Miniºului (jud.
CÂRÞU D.,
1970, Aspecte POP I., 1962, 305–313.
din vegetaþia Vegetaþia POP I., 1968, Flora ºi
teritoriului dintre acvaticã ºi vegetaþia Câmpiei
Berzasca ºi palustrã de la Criºurilor.
Pescarii (jud. Salonta (reg. Interfluviul Criºul
Caraº-Severin). Criºana). Stud. ºi Negru-Criºul
Analele Univ. Cerc. de Biol., Repede. Ed. Acad.
Craiova. Seria II- Cluj-Napoca, R.S.R., Bucureºti.
a, Craiova, 2(12), 13(2): 191–216. POP I., 1969,
61–70. POP I., 1967, Studiu Contribuþii la
PÃUN M., POPESCU comparativ asupra cunoaºterea vege-
G.,1971, ceretelor din taþiei litoralului
Cercetãri asupra câmpia înaltã a Mãrii Negre din
vegetaþiei de Miersigului ºi de împrejurimile
pãdure din pe dealurile localitãþii Vama
munþii Buila. piemontane Veche (Dobrogea).
Analele Univ. Criºene. Contrib. Studia Univ. Babeº-
Craiova. Seria III-a, Bot., Cluj-Napoca, Bolyai, Ser. Biol.,

49
 Cluj-Napoca, District), în:
14(1): 9–19. Evoluþie ºi POP I., CRISTEA V., POP I., HODIªAN I.,
POP I., 1970, adaptare, Cluj- HODIªAN I., RAÞIU O., 1970, Studiu
Adnotaþiuni la Napoca, 2: 205– 1986, fitocenologic
studiul 207. Vegetaþia asupra unei
comparativ POP I., 1991, tinoavelor de la asociaþii
asupra vegetaþiei Consideraþii Blãjoaia ºi Dorna nitrofile nouã
litoralului Mãrii generale asupra (cursul superior al pentru România.
Negre din ordi- nului Stipo vãii Someºului Studia Univ.
împrejurilile eriocaulis – Rece, judeþul Babeº-Bolyai, Ser.
localitãþii Vama- Festucetalia Cluj). Contrib. Biol., Cluj-
Veche (Dobrogea). pallentis. Pop Bot., Cluj- Napoca, 1: 5–8.
Contrib. Bot., Cluj- (1968) amend. Napoca, 123–129. POP I., HODIªAN I.,
Napoca, 99–110. Pop 1989. Studia POP I., CSÜRÖS ª., CRISTEA V., 1986,
POP I., 1974, Noi Univ. Babeº-Bolyai, KOVÁCS A., HODIªAN Contri-
Ser. Biol., Cluj- I., bution a la
contribuþii la
Napoca 36(2): 3– MOLDOVAN I., connaisance de la
cunoaºterea vegetaþie
33. 1964, Flora ºi chorologie,
nitrofile. Contrib. Bot.,
POP I., 2002, vegetaþia Cheilor l’écologie et
Cluj-Napoca, 145–148.
Vegetaþia Runc (reg. Cluj, évolution de
POP I., 1976, l’association
solurilor raion Turda).
Contribuþii la Cala- magrostietum
sãrãturoase din Contrib. Bot.,
cunoaºterea pseudophragmitis
România. Contrib. Cluj-Napoca,
vegetaþiei munceilor Kopécký 1968, en
Bot., Cluj-Napoca, 205–224.
din împrejurimile Roumanie. Studia
XXXV(2), 1999– POP I., HODIªAN I.,
Abrudului (Jud. Univ. Babeº-Bolyai,
2000: 285–332. 1959, Flora ºi
Alba). Contrib. Ser. Biol., Cluj-
POP I., ARDELEAN M., vegetaþia masi-
Bot., Cluj-Napoca, Napoca, 31(2):
CODOREANU V., velor calcaroase
123–132. 30–34.
CRIªAN AURELIA, de la Bãcâia ºi
POP I., 1977, Studiu POP I., HODIªAN I.,
CRISTEA V., Cheile Cibului.
comparativ CRISTEA V., 1987, La
CSÜRÖS M., Stud. ºi Cerc. de
asupra pajiºtilor végé-
de Botriochloa CSÜRÖS ª., Biol., Cluj- tation de certaines
ischaemum din GHIªA E., Napoca, 10(2): tourbieres de la
România. Contrib. HODIªAN I., 217–239. Valleé Izbuc
Bot., Cluj-Napoca, RAÞIU POP I., HODIªAN I., (Depart. Cluj).
111–120. O., SZÁSZ E., 1963, Aspecte Contrib. Bot., Cluj-
POP I., 1979, 1978, Flora ºi din flora ºi Napoca, 111–120.
Consideraþii vegetaþia vegetaþia
munþilor Zarand. POP I., HODIªAN I.,
fitocenologice Cheilor Bulzeºti CSÜRÖS ª., 1969,
asupra asociaþiei Contrib. Bot., Cluj- (reg.
Napoca, 1–215. Aspecte
nitrofile Hunedoara, de vegetaþie de
Potentilletum POP I., CRISTEA V., raion Brad).
HODIªAN I., 2002, pe valea Eºelniþa
repentis. Studia Studia Univ.
Studiul (munþii
Univ. Babeº-Bolyai, Babeº-Bolyai, Ser.
fitocenologic, Almãjului,
Ser. Biol., Cluj- Biol., Cluj-
ecologic, Banat). Contrib.
Napoca, 1: 3–7. Napoca, 2: 47–
bioeconomic ºi Bot., Cluj-Napoca,
POP I., 1985, 54.
eco- productiv. 233–243.
Contribuþii la POP I., HODIªAN I.,
Contrib. Bot., Cluj- POP I., HODIªAN I.,
cunoaºterea vege- 1964, Studii
Napoca, XXXV(2), RAÞIU O., CRISTEA
taþiei arenicole ºi floristice ºi de
ruderale de la 1999–2000: 5– V.,
vegetaþie de la
Vama-Veche 254. MARCU A., 1984,
Cheile
(Jud. Constanþa). POP I., CRISTEA V., Studiul molidiºo-
Crãciuneºti (reg.
Contrib. Bot., Cluj- HODIªAN I., RAÞIU fãgetelor
Hunedoara,
Napoca, 131–139. O., ºi molidiºelor
raionul Brad).
POP I., 1985, 1983, Studii montane de pe
Studia Univ.
Phytocoenogenesi biologice asupra Babeº- Bolyai, cuprinsul vãii
s and evolution florei ºi vege- Ser. Biol., Cluj- Someºului Rece
of the psamofilic taþiei din zona (jud. Cluj).
Napoca, 1: 7–24.
association Salso- lacurilor de la Contrib. Bot., Cluj-
POP I., HODIªAN I.,
Euphorbietum Ocna Dej ºi Sic Napoca, 75–83.
1967, Aspecte de
paralias Pignatti (jud. Cluj). POP I., TRETIU T.,
vegetaþie din
1952, subas. Contrib. Bot., Cluj- 1958, Contribuþii
Cheile Ordâncuºii
salsoletum Napoca, 45–63. la cunoaºterea
(Munþii
ruthenicae Pop vegetaþiei de la
Bihorului). Studia
1985 in the south- ªinca Nouã
Univ. Babeº-
easter part of Bolyai, Ser. Biol., (munþii Fãgãraº).
Dobrudja I. Stud. ºi Cerc. de
Cluj- Napoca, 2:
(Constanþa Biol., Cluj-
7–12.
49
 Napoca, 9(2):
209–235.
POP., I., CRISTEA,
V., 2000, Studiu
comparativ
asupra
comunitãþilor
silvice din
România, edi-
ficate de Quercus
cerris ºi Q.
farnetto. Contrib.
Bot., Cluj-
Napoca, 35(2):
255–284.
POPESCU A., SANDA
V., 1972,
Investigations
on the
vegetation of
maritime sands
between
Mamaia and
Nãvodari. Revue
Roum. de Biol.
Sér. Biol. Végét.,
Bucureºti,
17(2): 99–111.
POPESCU A., SANDA
V., 1973,
Cercetãri
asupra
vegetaþiei
litoralului
dintre Mamaia
ºi Nãvodari.
Stud. ºi Cerc.
Biol., Seria Bot.
Bucureºti,
25(2): 113–130.

49
POPESCU A., SANDA V., 1974, Contribuþii la
cunoaºterea vegetaþiei dintre Comana ºi
Dunãre. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot.
Bucureºti, 26(1): 9–23.
POPESCU A., SANDA V., 1975, Études sur la
végétation du littoral de la Mer Noire entre
Maiama et le Cap Midia. Revue Roum. de Biol.
Sér. Biol. Végét., Bucureºti, 20(1): 7–17.
POPESCU A., SANDA V., 1976, Contribuþii la
cunoaºterea vegetaþiei psamofile din Delta
Dunãrii. Peuce. Studii ªti. Nat., Tulcea, 5:
193–216.
POPESCU A., SANDA V., 1977, Contribuþii noi
la cunoaºterea vegetaþiei litoralului
românesc al Mãrii Negre. Stud. ºi Cerc. de
Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 29(2);
161–167.
POPESCU A., SANDA V., 1978, Caracterizarea
vegetaþiei litoralului românesc al Mãrii
Negre. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 9–
10: 317–342.
POPESCU A., SANDA V., 1981, Aspecte din vege-
taþia împrejurimilor localitãþii Chilia Veche
(Delta Dunãrii). Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria
Biol. veget., Bucureºti, 33(1): 21–28.
POPESCU A., SANDA V., 1983, Contribuþii la
studiul asociaþiilor de Quercus pedunculiflora
C. Koch din România. Contrib. Bot., Cluj-
Napoca, 117–127.
POPESCU A., SANDA V., 1987, Structura vege-
taþiei din clasa Festucetea vaginatae Soó 1968
de pe teritoriul României. Culegere de Studii ºi
Artic. de Biol., Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Iaºi, 3:
225–235.
POPESCU A., SANDA V., 1988, Analiza pajiºtilor
xeroterme ale alianþei Festucion rupicolae Soó
1964 din România. Stud. ºi Cerc. de Biol.,
Seria Biol. veget., Bucureºti, 40(1): 17–28.
POPESCU A., SANDA V., 1991, Analiza vege-
taþiei lemnoase xeroterme (ord. Quercetalia
pubescentis) ºi de tufãriºuri (ord. Prunetalia)
din România. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol.
veget., Bucureºti, 43(1–2): 23–37.
POPESCU A., SANDA V., 1992, Coeno-
taxonomy decidous forests belongin to the
Querco-Fagetea Br.-Bl. et Vlieger 1937 class in
Romania. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét.,
Bucureºti, 37(1): 15–26.
POPESCU A., SANDA V., 1992, Structura pajiºti-
lor xeroterme ale clasei Festuce-Brometea
Br. Bl. et Tx. 1943 din România. Contrib.
Bot., Cluj-Napoca, 1991–1992: 37–47.
POPESCU A., SANDA V., 1992, Vegetaþia
lemnoasã a zãvoaielor din România. Stud. ºi
Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti,
44(2): 153–165.
POPESCU A., SANDA V., 1993, Caracterizarea
unitãþilor de vegetaþie din masivele
Bucegi ºi Leaota (I). Stud. ºi Cerc. de Biol.,
Seria Biol. veget., Bucureºti, 45(2): 193–206.
POPESCU A., SANDA V., 1993, L’étude des
prairies meso-hygrophyles de l’alliance
Agrostion stoloniferae Soó (1933) 1971 de
Roumanie. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol.
végét., Bucureºti, 38(1); 3–13.
POPESCU A., SANDA V., DOLTU M.I., 1980,
Conspectul asociaþiilor vegetale de pe
nisipurile din România. Stud. ºi Comunic. ªti.
Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 24: 147–314.
POPESCU A., SANDA V., DOLTU M.I., NEDELCU
A.G., 1984, Vegetaþia Câmpiei Munteniei.
Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal,
Sibiu, 26: 173–241, 369–511.
POPESCU A., SANDA V., DRÃGULESCU C.,
PEICEA I.M., 1986, Contribuþii la cunoaºterea
vegetaþiei mlaºtinilor mezo-oligotrofe din
Vãile Frumoasa ºi Prigoana (bazinul superior
al Vãii Sebeºului). Ocrot. Nat. Med. Înconj.,
Bucureºti, 31(2): 110–116.
POPESCU A., SANDA V., IONESCU A., 1971,
Cercetãri asupra vegetaþiei ierboase din
jurul Bucureºtiului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria
Bot. Bucureºti, 23(1): 47–55.
POPESCU A., SANDA V., NEDELCU G.A.,
1981, Allgemeime über die Vegetation des
Donaudeltas. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti,
1979–1980: 175–192.
POPESCU A., SANDA V., NEDELCU G.A., 1992,
Structura fitocenozelor deltaice ºi modificãri
provocate acestora în urma impactului
antropic. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1991–
1992: 59–81.
POPESCU A., SANDA V., OROIAN S., 1997, Vege-
taþia Deltei Dunãrii. Marisia. Studia Scientiarum
Naturae, Tg. Mureº, XXV(3): 119–241.
POPESCU A., SANDA V., TACINÃ A., BIÞÃ C.,
2000, Aspects of flora and vegetation bio-
diversity in the natural reservation Dealul
Cetatii-Lempes (Brasov county). Proceedings of
the Institute of Biology, Bucharest, III: 153–160.
POPESCU A., ªTEFUREAC T., 1976, Vegetation-
forschungen aus dem Sektor Sviniþa-
Tricule- Eisernes – Tor-Rumäniens. Acta
Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1975–1976: 341–
368.
POPESCU G., 1975, Asociaþii vegetale din bazinul
Bistriþei Vâlcii. Lucr. ªti. Univ. Craiova, 144–150.
POPESCU G., 1978, Studii fitocenologice asupra
fãgetelor din bazinul hidrografic al Bistriþei-
Vâlcii. Analele Univ. Craiova, 9(19): 75–79.
POPESCU G., 1979, Asociaþii vegetale de
pajiºti mezofile din bazinul hidrografic al
Bistriþei- Vâlcii. Analele Univ. Craiova, Biol.,
Agron., Hortic., Craiova, 10(20): 27–32.
POPESCU G., 1979, Consideraþii asupra
pajiºtilor de Agrostis tenuis Sibth. ºi Festuca rubra L.
din Oltenia. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 199–206.
POPESCU G., 1981, Contribuþii la studiul
fitoce- nologic al pãdurilor de fag din bazinul
hidrografic
al Bistriþei-Vâlcii. Analele Univ. Craiova, Biol.,
Agron., Hortic., Craiova, 12(22): 9–17.
POPESCU G., 1988, Phytocoenological conside-
rations of the Quercus cerris L. and Q. frai- netto
Ten. forets of Oltenia. Revue Roum. de Biol. Sér.
Biol. végét., Bucureºti, 33(2): 75–91. POPESCU
G., 1996, Contribuþii la cunoaºterea
vegetaþiei din Câmpia Olteniei. Acta Bot.
Horti Buc., Bucureºti, 1994–1995: 189–1997.
POPESCU G., GÃMÃNECI G.,
COSTACHE I., 2001, Vegetaþia
RÃDUÞOIU D., pajiºtilor. În: Pajiºti
491
 permanente din PAUCÃ A., Vegetaþia
nordul Olteniei. ªERBÃNESCU I., lemnoasã din RAÞIU F., GERGELY I.,
Ed. Universitaria, complexul 1971, O nouã
BELDIE A.,
Craiova, 116–215. mlãºtinos asociaþie vegetalã
ªTEFUREAC T., pentru þara
POPESCU G., CERNESCU N., Voºlobeni (jud.
Harghita). Contrib. noastrã:
POPESCU E., SAGHIN F., Calamagrostetum
1974, Asociaþii CREÞU V., Bot., Cluj-Napoca,
neglectae Tengwal
vege- tale noi de LUPAN L., 327–335.
20. Studia Univ.
stâncãrii TASCENCO V., RAÞIU F., 1971, Babeº- Bolyai, Ser.
calcaroase din Asociaþii de Biol., Cluj-
1956, Pãºunile
Oltenia. Stud. ºi rogozuri înalte din Napoca, 2: 5–10.
alpine din Munþii
Cerc., Slatina, mlaºtinile eutrofe RAÞIU F., GERGELY I.,
Bucegi. Ed. Acad.
131–139. ale Depresiunii 1974, Asociaþii
R.P.R., Bucureºti,
POPESCU P. C., Giurgeului. vegetale noi ºi rare
511 p.
SAMOILÃ, Z. 1962, Contrib. Bot., Cluj- pentru þara noastrã.
PUªCARU-SOROCEANU
Ghid geobo- Napoca, 263–293. Studia Univ. Babeº-
E. et. al. 1963, Pãºu- Bolyai, Ser. Biol., Cluj-
tanic pentru Banat. RAÞIU F., 1972,
nile ºi fâneþele din Napoca, 2: 7–15.
SSNG Bucureºti. Asociaþii de
Republica Popularã RAÞIU O. et. al. 1969,
POPESCU V., 1969, rogozuri scunde
România. Studiu Fitocenoze
Contribuþii la din mlaºtinile
geobotanic ºi caracteristice
cunoaºterea eutrofe ale
agroproductiv. Ed. împrejurimilor
florei ºi Depresiunii
Acad. R.P.R., Blajului. Contrib. Bot.,
vegetaþiei Giurgeului.
Bucureºti. Cluj-
Capului Midia Contrib. Bot., Cluj-
PUªCARU- Napoca, 169–189.
(Constanþa). Napoca, 161–186.
SOROCEANU E., RAÞIU O., 1966,
Notulae Bot. Horti CSÜRÖS ª., Associations des
Agrobot. Clujensis, PUªCARU D., plantes
Cluj- Napoca, 77– POPOVA-CUCU nouvelles du
80. ANA, 1981, bassin de Stâna
POPESCU, A. et al., Die Vegetation de Vale. Studia
1989, der Wiesen und Univ. Babeº-
Cenotaxonomia Weiden des Bolyai, Ser. Biol.,
fãge- telor din Fãgãraº-Gebirges Cluj-Napoca, 2:
România. Cercetãri 15–21.
in den
ecologice. Ed. RAÞIU O., BOªCAIU
Südkarpaten.
Acad. Românã, N., 1967,
Phytocoenologia, Vegetaþia
Bucureºti. 9(2): 257–309. mlaºti- nilor de
POPOVICI D., CHIFU PUªCARU- pe valea
T., CIUBOTARIU SOROCEANU E., Ieduþului. Studia
C., MITITELU ÞURCA I., 1960, Univ. Babeº-
D., LUPAªCU G., Succesiunea Bolyai, Ser. Biol.,
DAVIDESCU vegetaþiei Cluj-Napoca,
G., PASCAL P., pajiºtilor stepice 2:33–38.
1996, Pajiºtile din din Dobrogea sub RAÞIU O., CRISTEA V.,
Bucovina. Ed. influenþa 1980, Fitocenoze
Helios, 340 p. pãºunatului. ierboase specifice
PRODAN I., 1939, SSNG. Comunic. de bazinului
Flora pentru Bot., 143–164. Someºului Cald ºi
determinarea ºi RACLARU P., 1967, acþiunea lor
descrierea Vegetaþia antierozionalã.
plantelor ce cresc pajiºtilor din Contrib. Bot., Cluj-
îm România. II. masivul Rarãu. Napoca, 143–159.
Fitogeografia Comunic. de Bot., RAÞIU O., GERGELY I.,
României. Cluj- SSNG. A V-a 1970, Fitocenoze
Napoca. Consfãtuire de caracte- ristice
PUºCARIU V., geobotanicã. vegetaþiei
BOªCAIU N., TÄUBER Bucureºti, 143– lemnoase din
F., 1978, 178. bazinul vãii
Aspecte de RACLARU P., ALEXAN Zârnei (masivul
vegetaþie de pe M., 1973, Vlãdeasa). III.
insula Popina din Asociaþii vege- Contrib. Bot., Cluj-
Lacul Razelm tale palustre din Napoca, 229–245.
(jud. Tulcea). Defileul Dunãrii, RAÞIU O., GERGELY I.,
Ocrot. Nat. Med. Baziaº- Pojejena. 1972, Asociaþii de
Înconj., Bucureºti, Stud. ºi Cerc. Biol., pajiºti
22(2): 107–112. Seria Bot. ºi de tãieturi de
PUªCARU D., Bucureºti, 25(2): pãdure din
PUªCARU- 131–139. bazinul de
SOROCEANU E., RAÞIU F., 1968, recepþie al Vãii
490
 Zârnei (munþii Caracterizarea lor
Vlãdeasa) (II). ecologicã (III).
Acta Bot. Horti Contrib. Bot., Cluj-
Buc., Bucureºti, Napoca, 85–135.
627–640. RAÞIU O., MOLDOVAN
RAÞIU O., GERGELY I., 1972,
I., 1976, Structura Consideraþii ceno-
ecologicã logice asupra
ºi vegetaþiei
sintaxonomicã a mlaºtinei
vegetaþiei Vãii „Izvoarele”
Sebiºelului (Platoul vulcanic
(bazinul Vãii Gutâi-Oaº).
Drãganului). Contrib. Bot., Cluj-
Contrib. Bot., Napoca, 149–159.
Cluj- Napoca, RAÞIU O.,
73–102. MOLDOVAN
RAÞIU O., GERGELY I.,1974,
I., 1979, Consideraþii
Caracterizarea cenologice
sinecologicã a asupra
principalelor vegetaþiei
fitocenoze muntelui Ignis.
lemnoase din Contrib. Bot.,
„Þara Oaºului” Cluj-Napoca,
(jud. Satu 85–94.
Mare). Contrib. RAÞIU O.,
Bot., Cluj- SÃLÃGEANU N.,
Napoca, 85–118. 1971, Cenoze
RAÞIU O., caracteristice
GERGELY I., vegetaþiei
DIACONEASA cursului superior
B., LÖRINCZI al vãii Drãganului
F., ªUTEU ª., (munþii
CRIªAN S., Apuseni).
1982, Contrib. Bot.,
Flora ºi unitãþile Cluj-Napoca,
fitosintaxonomic 131–152.
e de pe Valea RAÞIU O.,1965,
Iadului (jud. Contribuþii la
Bihor). cunoaºterea
Importanþa eco- vege- taþiei din
nomicã ºi bazinul Stâna de
ºtiinþificã. Vale. Contrib.
Caracterizarea Bot., Cluj-Napoca,
lor eco- logicã 151–175.
(I). Contrib. Bot.,
Cluj-Napoca, 3–
57.
RAÞIU O., GERGELY
I., MOLDOVAN I.,
1977,
Contribuþii
fitocenologice
asupra pãdurilor
din
„Þara Oaºului”.
Contrib. Bot., Cluj-
Napoca, 9–18. RAÞIU
O., GERGELY I.,
ªUTEU ª., 1984,
Flora
ºi unitãþile
fitosintaxonomice
de pe Valea
Iadului (jud.
Bihor).
Importanþa
economicã ºi
ºtiinþificã.
491
 RAÞIU O.,1970, Consideraþii cenologice asupra
principalelor grupãri de plante din bazinul
hidrografic al vãii Colibiþa (munþii
Cãlimani). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 191–
206.
RAÞIU O., 1967, Cercetãri fitocenologice
asupra pãdurilor din bazinul Stâna de Vale.
Contrib. Bot. Cluj-Napoca, 323–347.
RÃVÃRUÞ M., CÃZÃCEANU I., TURENSCHI E.,
1956, Contribuþiuni la studiul pãºunilor ºi
fâneþelor din depresiunea Jijiei superioare ºi
a Baºãului ºi dealurile Copãlãu-Cozancea.
Stud. ºi Cerc. ºt. Biol. ºi Agric, Iaºi, 7(2): 93–132.
RESMERIÞÃ I., 1969, Contribuþii la studiul moli-
nietelor din Transilvania. Stud. ºi Cerc. Biol.,
Seria Bot. Bucureºti, 21(1): 45–51.
RESMERIÞÃ I., 1970, Flora, vegetaþia ºi potenþialul
productiv pe Masivul Vlãdeasa. Ed. Acad.
Românã, Bucureºti.
RESMERIÞÃ I., 1972, Vegetaþia lemnoasã din
Valea Þeºnei (jud. Mehedinþi). Stud. ºi Cerc.
Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(4): 277–293.
RESMERIÞÃ I., 1974, Clasa Juncetea trifidi
Hadac in Klika et Hadac, din Parcul Naþional
Retezat. Pajiºti ºi tufãriºuri scunde din alpin
de pe soluri puternic acide. Sargetia.Acta
Musei Devensis. Seria ªt. Nat., Deva, 10: 112–
127.
RESMERIÞÃ I., 1976, Alianþa Cetrario-Loiseleurion
Br.-Bl. et Siss. 1939 în Munþii
Maramureºului. Contrib. Bot., Cluj-Napoca,
161–164.
RESMERIÞÃ I., 1978, La classe Vaccinio-
Juniperetea Pass. et Hoffm. des montagnes
de Maramureº (Roumanie). Documents
Phytosociologique, Lille, 2: 365–376.
RESMERIÞÃ I., 1981, Aspecte de florã ºi
vegetaþie din împrejurimile staþiunii
balneare Vatra Dornei (Suceava). Stud. ºi
Comunic. de Ocrot. Nat. Suceava, 5: 420–423.
RESMERIÞÃ I., 1982, Vegetaþia clasei Vaccino-
Juniperetalia Pass. et Hoffm. 1968 din
Carpaþii României. Stud. ºi Comunic. Muz.
ªti. Nat. Bacãu, 1979–1980, 13: 217–236.
RESMERIÞÃ I., 1985, Cercetãri floristice, cenotice-
ecologice, pe Muntele Cearcãnu (Maramureº).
Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 101–110.
RESMERIÞÃ I., CSÜRÖS ª., 1966, Cartarea
geobotanicã ºi agrotehnicã a corpului de
pãºune Cionca-Huedin. Contrib. Bot., Cluj-
Napoca, 2: 91–102.
RESMERIÞÃ I., POP I., 1972, Consideraþii fito-
cenologice asupra pajiºtilor de Trifolio-Lolietum
perennis Krippelova 1967; Resmeriþã et al.
1967 din România. Contrib. Bot., Cluj-Napoca,
187–195.
RESMERIÞÃ I., RAÞIU O., 1974, Vegetaþia higro-
ºi hidrofilã din Maramureº. Contrib. Bot.,
Cluj-Napoca, 115–129.
RESMERIÞÃ I., RAÞIU O., 1983, Contribuþii la
cunoaºterea vegetaþiei alpine din Munþii
Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 99–110.
RESMERIÞÃ I., ROMAN I., 1975, Cercetãri privind
vegetaþia nitrofilã din Câmpia Transilvaniei.
Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget.,
Bucureºti, 27(3): 193–198.
49
RESMERIÞÃ I., SPÂRCHEZ Z., 1984, Cercetãri
privind asociaþia Brometum erecti Resmeriþã
et Spârchez 1963. Contrib. Bot., Cluj-Napoca,
169–174.
RESMERIÞÃ, I., 1972, Vegetaþia lemnoasã din
Valea Þesnei (jud. Mehedinþi). Stud. ºi Cerc.
Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(4): 277–293.
RESMERIÞÃ, I., 1977, Clasa Carpino – Fagetea
(Br. Bl. et Vlieg 37) Jakus 60 din Maramureº.
Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 91–110.
ROMAN N., 1974, Flora ºi vegetaþia din sudul
podiºului Mehedinþi. Ed. Acad. Românã,
Bucureºti.
ROMAN N., 1994, Floristich-
Vegetationskundliche Untersuchungen in
der Umgebung von Fogorasch.
Naturwissenschaftliche Forschungen über
Siebenbürgen, Böhlan Verlag Köln – Weimar
– Wien, 5: 51–62.
SAFTA I., 1943, Cercetãri geobotanice asupra
pãºunilor din Transilvania. Bul. Fac. Agron.
Cluj, la Timiºoara, 10: 3–107.
SAMOILÃ Z., 1960, Contribuþii la studiul geo-
botanic ºi al stãrii de producþie al
pajiºtilor naturale din regiunea Hunedoara.
Stud. ºi Cerc. de Biol. ºi ªti. Agric., Timiºoara,
7(1–2): 167–211.
SANDA V., 1970, Cercetãri botanice asupra
pãdurilor Frasinu ºi Spãtaru (jud. Buzãu).
Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti,
22(3): 179–193.
SANDA V., 2002, Vademecum ceno-structural privind
covorul vegetal din România. Ed.
Vergiliu, Bucureºti, 331 p.
SANDA V., BARABAª N., ªTEFÃNUÞ S., 2004,
Atlas Florae Romaniae. II. Betulaceae. Ed.
„Ion Borcea”, Bacãu.
SANDA V., COLDEA G., POPESCU A., 1994,
Asociaþiile vegetale din clasa Lemnetea
minoris R. Tx. 1955 din România. Contrib.
Bot., Cluj-Napoca, 1993–1994: 5–11.
SANDA V., DOLTU M.I., 1978, Contribuþii la
cunoaºterea vegetaþiei Bãilor Olãneºti. Stud.
ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu,
22: 173–188.
SANDA V., NEDELCU A.G., 2000, Sintaxonomia
grupãrilor saxicole ale alianþei Gypsophilion
petraeae din Carpaþii României. Acta Bot.
Horti Buc., Bucureºti, 1999, 28: 165–169.
SANDA V., POPESCU A., 1971, Cercetãri fito-
cenologice în pãdurile din jurul
Bucureºtiului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot.,
Bucureºti, 23(2): 125–142.
SANDA V., POPESCU A., 1972, Contribuþii la
cunoaºterea vegetaþiei lemnoase din
Câmpia Românã. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria
Bot., Bucureºti, 24(5): 381–390.
SANDA V., POPESCU A., 1973, Cercetãri privind
flora ºi vegetaþia din Delta Dunãrii. Stud. ºi
Cerc. Biol., Seria Bot., Bucureºti, 25(5): 399–
424.
SANDA V., POPESCU A., 1976, Contribuþii la
cunoaºterea vegetaþiei de stâncãrii din
Masivul Piatra Craiului. Contrib. Bot., Cluj-
Napoca, 149–160.
SANDA V., POPESCU contribuþii la
A., 1979, Noi cunoaºterea
 vegetaþiei de association from 123–149.
buruieni a lito- the Bucegi and SANDA V., POPESCU SANDA V., POPESCU
ralului românesc Gârbova montain A., NEDELCU G.A., A., NEDELCU G.A.,
al Mãrii Negre. chains. Revue 1997, 1997,
Culegere de Studii Roum. de Biol. Sér. Structura Structura
ºi Artic. de Biol., Biol. végét., fitocenozelor fitocenozelor
Univ. „A.I. Cuza” Bucureºti, 38(2): halofile ale clasei halofite ale clasei
Iaºi, 1: 149–158. 79–93. Puccinellio- Puccinelio –
SANDA V., POPESCU SANDA V., POPESCU Salicornietea Þopa Salicornietea Þopa
A., 1981, A., BARABAª N., 1939 din România. 1939 din
Contributions à 1998, Acta Bot. Horti România. Acta
la végétation du Cenotaxonomia ºi Buc., Bucureºti, Bot. Horti Buc.,
bassin moyen de caracterizarea 1995–1996: 153– Bucureºti, 1995–
Jiu. Revue Roum. grupãrilor vegetale 1996, 153–204.
204.
de Biol. Sér. Biol. din România. Ed. SANDA V., POPESCU
végét., Bucureºti, „I. Borcea” Bacãu, A., PEICEA I.M.,
26(2): 103–115. 359 p. 1987,
SANDA V., POPESCU SANDA V., POPESCU Cenotaxonomy of
A., 1983, A., CERCHEZ L., vegetal groups in
Contribuþii la PAUCÃ- class Lemnetea W.
cunoaºterea COMÃNESCU M., Koch et Tx. 1954
vegetaþiei din TÃCINÃ A., 1978, in Romania.
Delta Dunãrii. Feddes Repert.,
Contribuþii la
Hidrobiologia, 98(7–8): 141–146.
cunoaºterea
18: 61–69. SANDA V., POPESCU
vegetaþiei de pe
SANDA V., POPESCU A., PEICEA I.M.,
terenurile
A., 1984, Structura 1988,
sãrãruroase din
unor fitocenoze de pe L’étude
bazinul superior al
terenurile halofile din cenotaxonomique
Cãlmãþuiului (jud.
Câmpia Brãilei. s des forets de
Buzãu). Contrib.
Contrib. Bot., Cluj- résineaux (la
Bot., Cluj- Napoca, classe de
Napoca, 155–167. 251–263.
SANDA V., POPESCU Vaccinio-Piceetea
SANDA V., POPESCU Br.-Bl. 1939) des
A., 1988, La A., DOLTU M.I., 1976,
végétation du massif Carpates de la
Contribuþii la Roumanie. Feddes
du Semenic. Analele cunoaºterea
Univ. Bucureºti, Repert., 99(9–10):
vegetaþiei din 467–476.
Seria Biol., bazinul mijlociu
Bucureºti, 97–105. SANDA V., POPESCU
al Târnavei Mari. A., STANCU D. I.,
SANDA V., POPESCU Stud. ºi Comunic.
A., 1990, L’étude 2001,
ªti. Nat. Muz. Structura cenoticã ºi
des phyto- Brukenthal, Sibiu,
cénoses caracterizarea
20: 65–93. ecologicã a
spécifiques des SANDA V., POPESCU
mauvaises herbes fitocenozelor din
A., DOLTU M.I., 1977, România. Ed.
des plages, des Vegetaþia
soils salines Conphis, 359 p.
masivului Piatra SANDA V., POPESCU
maritimes et des Craiului. Stud. ºi
dunes littorales A., ªERBÃNESCU G.,
Comunic. ªti. Nat.
de la Roumanie. DONIÞÃ N.,
Muz. Brukenthal,
Revue Roum. de ROMAN N.,
Sibiu, 21: 115–
Biol. Sér. Biol. 1970,
212.
végét., Bucureºti, Contribution a
SANDA V., POPESCU
35(1): 7–15. l’étude
A., DOLTU M.I.,
SANDA V., POPESCU phytocénologique
1980,
A., 1992, des forêts de la
Cenotaxonomia ºi
Contribuþii la plaine alluviale et
corologia grupãrilor
cunoaºterea vege- tale din des hêtraies de
structurii România. Stud. ºi défilé de l’Olt.
fitocenozelor de Comunic. ªti. Nat. Muz. Revue Roum. de
pe grindurile din Brukenthal, Sibiu, Biol. Sér. Biol.
Delta Dunãrii. supliment, 24: 1–171. Végét., Bucureºti,
Ocrot. Nat. Med. SANDA V., POPESCU 15(3): 159–172.
Înconj., A., NEDELCU G.A., SANDA V.,
Bucureºti, 36(2): 1977, ªERBÃNESCU G.,
129–135. Vegetaþia 1969, Câteva uni-
SANDA V., POPESCU microdepresiunilor tãþi
A., 1993, The cenotic din Câmpia fitosociologice
structure of some Românã. hirofile ºi higrofile
wooden Hidrobiologia, 15: semnalate între
49
 grindurile Criºan 1997, Rezervaþia taþia xerofilã de pe Hecken (Prunion
ºi Caraorman naturalã cheile pantele din dreapta fruticosae) Tx.
(Delta Dunãrii). Nãrujei-Lacul pârâului 1952 und Prunion
Hidrobiologia, Negru (jud. ªerbuþa (raionul spinosae Soó (1930
10: 97–107. Vrancea). Bul. Sibiu). Studia Univ. n.n.) 1940, im
SANDA V., Grãd. Bot. Iaºi, Babeº- Bolyai, Ser. Hügelgebiet um
ªERBÃNESCU G., 6(1): 235–250. Biol., 1: 29–38. die Zibinssenke in
RACLARU P., SÂRBU I., ªTEFAN N., SCHNEIDER-BINDER E., Siebenbürgen.
ALEXAN M., HANGANU J., COROI 1969, Contribuþii Muz. Brukenthal.
1970, M., la studiul clasei Studii ºi Comunic.
Contribuþii la GRIDIN M., 1995, Asplenietea rupestris ªti. Nat. Sibiu, 17:
cunoaºterea Vegetaþia de pe H. Meier et Br.-Bl. 183–207.
staþiunilor cu grindul Chituc 1934. Contrib. SCHNEIDER-BINDER E.,
Acorus calamus L. (Rezervaþia Bot., Cluj-Napoca, 1973, Pãdurile din
ºi însoþitoarele biosferei Delta 145–155. depre- siunea
acesteia în Dunãrii). Bul. SCHNEIDER-BINDER E.,
România. Stud. Sibiului ºi a
Grãd. Bot. Iaºi, 5: 1970, Aspecte din
ºi Cerc. Biol., dealurilor
213–230. flora
Seria Bot. SÂRBU I., ªTEFAN N., marginale. I.
Bucureºti, ºi vegetaþia Stud. ºi Comunic.
HANGANU J., GRIDIN Contribuþii la
22(6): 481–489. M., COROI M., ªti. Nat. Muz.
SÂRBU A. (coord.), studiul asociaþiilor Brukenthal, Sibiu,
1995, Vegetaþia din alianþa
2003, Ghid pentru de pe grindul 18: 71–100.
identificarea Asplenion SCHNEIDER-BINDER E.,
Chituc în septentrionalis
importantelor arii corelaþie cu 1975, Pajiºtile
de protecþie ºi Gams 1927 în
tipul de xeroterme din
conservare a Carpaþii
substrat. ICPDD, ord. Festucetalia
plantelor din României. Stud. ºi
Analele ªti. ale valesiacae Br.-Bl. et
România., Ed. Comunic.
Inst. Delta Tx. 1943 în zona
Alo, Bucureºti, ªti. Nat. Muz.
Dunãrii, Tulcea, colinelor marginale
113 p. Brukenthal, Sibiu, 17:
4(1): 201–203. ale depresiunii
SÂRBU A., COLDEA 167–181. SCHNEIDER-
SÂRBU I., ªTEFAN N., Sibiului. Stud. ºi
G., NEGREAN BINDER E., 1970,
HANGANU J., Comunic. ªti. Nat.
G., CRISTEA V., Vegetaþia acvaticã
TEODORESCU Muz. Brukenthal,
HANGANU J., ºi palustrã dintre
VEEN P., 2004, G., 1997, Sibiu, 19: 95–120.
pârâul Strâmb
Grasslands Contributions à SCHNEIDER-BINDER E.,
l’étude de la (Râsloavele) 1977, Consideraþii
of Romania., Ed. ºi Rusciorul. Stud.
végétation de asupra asociaþiilor
Alo, Bucureºti, 67 ºi Comunic. ªti.
l’Ile de Popina din alianþa Stipion
p. Nat. Muz.
(Lac de Razim) lessingianae Soó
SÂRBU I., 1979, Dep.de Tulcea. Brukenthal, Sibiu, 1947, în
Contribuþii la Bul. Grãd. Bot. 15: 187–214. România. Stud. ºi
fitocenologia SCHNEIDER-BINDER
Iaºi, 6(1): 217– Comunic. ªti. Nat.
pãdurilor din E., 1971,
234. Muz. Brukenthal,
bazinul Chinejii Pajiºtile xero-
(jud. GalaþI). SÂRBU I., ªTEFAN N., Sibiu, 21: 91–113.
OPREA A., 1999, mezofile din SCHNEIDER-BINDER
Culegere de Studii depresiunea
ºi Artic. de Biol. Rezerva- E., 1978, Zur
þia naturalã Sibiului ºi Verbreitung,
Iaºi, 1: 173–176.
Lãcãuþi – colinele ei
SÂRBU I., ªTEFAN Ökologie und
Izvoarele Putnei marginale. Stud.
N., COROI M., Zönologie des
(jud. Vrancea). ºi Comunic. ªti.
TÃNASE C., Riesenwegerischs
Bul. Grãd. Bot. Nat. Muz.
CIURÃSCU ª., (Plantago maxima
Iaºi, 8: 83–92. Brukenthal, Sibiu,
Juss.). Stud. ºi
16: 135–172.
SÂRBU I., ªTEFAN N., Gurghiului. Teza Comunic.
SCHNEIDER-BINDER E.,
OPREA A., de doctorat. ªti. Nat. Muz.
1972, Contribuþii
ZAMFIRESCU Bucureºti. la studiul Brukenthal, Sibiu, 22:
O., 2000, Flora ºi SCAMONI A., asociaþiilor din 137–172. SCHNEIDER-
vegetaþia PASSARGE H., 1959, alianþa Asplenion BINDER E., 1980,
rezervaþiei Gedanken septentrio- nalis Importanþa fito-
naturale Grindul zueiner Gams 1927 în geograficã a populaþiilor
Lupilor natürechin Carpaþii de Plantago maxima Juss.
(Rezervaþia Ordnung der României. Stud. din lunca Ruºciorului
Biosferei Delta Waldge- ºi Comunic. ªti. Nat. (depresiunea Sibiu).
Dunãrii). Bul. sellschaften. Muz. Brukenthal, Ocrot. Nat. Med.
Archiv. Forestw. 8: Înconj., Bucureºti,
Grãd. Bot. Iaºi, 9: Sibiu,
386–426 24(1): 29–34.
91–124. 17: 167–181.
SÃMÃRGHIÞAN M., SCHNEIDER-BINDER SCHNEIDER-BINDER
2001, Flora ºi E., 1967, Flora ºi E., 1972, Gebüsche
vegetaþia Vãii vege- und
49
 SCHNEIDER-BINDER Flora ºi vegetaþia Budapestiensis de groupements
E., 1984, Die rezervaþiei Rölando Eötvös végé- taux dans
Waldreben- naturale Beuºniþa – nominatae. Sect. Biol., le basin
Laserkrant- Cheile Nerei (Munþii Budapest, 8: 253–273. carphathique.
Standenflur Aninei). SIMON T., DIHORU Acta Bot. Hung.,
(Clematido recti- Tezã de doctorat. G., 1963, Die Budapest, 2: 43–
Laserpitetum SCHRO´´TT L., Tamarix-auen 64
latifolii ass. PURDELEA L., am Flusse Buzãu SOÓ R., 1962,
Nova) im 1993, in Roumanien. Systematische
südsiebenbürgisc Annales Univ. Sci. Übersicht der
Consideraþii
hen Hugelland. Budapestiensis de panno- nischen
asupra florei ºi Rölando Eötvös
Stud. ºi Comunic. vegetaþiei Pflanzengesellsc
ªti. Nat. Muz. nominatae. Sect. haften IV. Die
rezervaþiei Biol., Budapest,
Brukenthal, Sibiu, Gebirgswälder.
naturale valea 159–173.
26: 143–159. Acta Bot. Hung.,
Ciclovei (jud. SOÓ R., 1957,
SCHNEIDER-BINDER Budapest, 8:
Caraº-Severin). Conspectus des
E., BOªCAIU N., 335–366.
Ocrot. Nat. Med.
COLDEA G.,
Înconj., Bucureºti, SOÓ R., 1964, Dié Anuarul Comit.
LUPªA V.,
37(1): 25–31. regionalen Fagion Geol. Bucureºti,
PLÃMADÃ E.,
SEGHEDIN T., G., – Verbände und 34(2): 311–380.
RESMERIÞÃ I.,
FILIPAªCU A., gesellschaften ªERBÃNESCU I., 1965,
STOICOVICI L.,
BOªCAIU N., Süd-ost europas. Asociaþii halofile
1970, Zur Studia. Biol. Acad.
1977, Cercetãri din Câmpia
Felsen-Vege- Sci. Hung., 1–104.
biocenologice în Românã. Comit.
tation der rezervaþia natu- ralã SORAN V., 1956, Geol. Studii tehnice
Sektoren Lunca Zamostei Câteva asociaþii ºi econ. Seria C.
Eºelniþa- (jud. Suceava). Stud. de plante Pedol., Bucureºti,
Mraconia und ºi Comunic. de Ocrot. acvatice ºi 15: 1–149.
Kazan pass- Nat. Suceava, 4: 79– palustre din ªERBÃNESCU I., 1970,
Tricule 86. SEGHEDIN T.G., Banat, Stud. ºi La végétation du
(Durchbruchtal 1989, Noi asociaþii Cerc. de Biol., littoral de la Mer
der Donau). vegetale din Munþii Cluj-Napoca, 7(1– Noir (de Nãvodari à
I. Revue Roum. de Bistriþei. Anuarul 4): 107–124. Eforie). Studii
Biol. Sér. Biol. Stud. ºi Comunic. SORAN V., 1962, tehnice ºi econ. Seria
végét., Bucureºti, Muz. Suceava. Cercetãri asupra C. Pedol.,
15(5): 311–322. SEGHEDIN T.G., buruienilor ºi Bucureºti, 18: 365–
SCHNEIDER-BINDER BOªCAIU N., 1981, asocierii lor în 400.
E., BOªCAIU Fâneþele munþii Apuseni.
ªTEFAN N., 1987,
cu Ligularia Probleme de
N., COLDEA G., Cercetãri
glauca (L.) O. Biologie. Ed. Acad.
LUPªA VIORICA, fitocenotice
Hoffm. de la Românã,
RESMERIÞÃ I., asupra pãdurilor
Cala- findeºti Bucureºti, 299–
1971, din bazinul
(jud. Suceava). 345. mijlociu al
Zwei neue
xerotherme Stud. ºi Comunic. STANOVA V., Râmnicului Sãrat.
Felsengesellsch de Ocrot. Nat. VALACHOVIC M. Culegere de Studii
aften aus dem Suceava, 5: 396– (eds.), 2002, ºi Artic. de Biol.,
Durchbruchtal 403. Katalog biotopov Iaºi, 3: 236–243.
der Donau. SIMON T., 1958, Uber Slovenska. Ed. ªTEFAN N., 1991,
Revue Roum. de die alpinen Daphne, Contribuþii noi la
Biol. Sér. Biol. Pflanzenge- Bratislava, 225 p. studiul vege-
végét., sellschaften des ªERBÃNESCU G., taþiei segetale
Bucureºti, Pirin-Gebirges, SANDA V., 1970, din judeþul
16(2): 97–103. Acta Bot. Hung., Cercetãri Neamþ. Stud. ºi
SCHNEIDER-BINDER Budapest, 4(1–2): asupra vegetaþiei Comunic. ªti. Nat.
E., VOIK W., 1979, 159–189. de luncã ºi Piatra Neamþ, VI:
Aso- SIMON T., 1960, dealuri între 104–109.
ciaþiile din clasa Contribution á la Cazanele Mari ºi ªTEFAN N., 1993,
Salicetea connaissance de la Plaviºeviþa. Stud. Deux nouvelles
végétation du Delta ºi Cerc. Biol., Seria associations
herbaceae Br.-Bl.
de Danube. Annales Bot. Bucureºti, mouvaises
1947 în Carpaþii
Univ. Sci. 22(3): 171–178. herbes. Analele
Meridionali cu Budapestiensis de
privire specialã ªERBÃNESCU I., 1939, ªti. ale Univ.
Rölando Eötvös Flora ºi vegetaþia
asupra celor din „Al.I. Cuza” Iaºi.
nominatae. Sect. Biol., masi- vului
munþii Budapest, 3: 307–333. Seria II-a, Biol., Iaºi,
Fãgãraºului. Penteleu. 77–80.
SIMON T., 1966, Bucureºti.
Stud. ºi Comunic. Beiträge zur Kentnis ªTEFAN N., CHIFU T.,
ªti. Nat. Muz. ªERBÃNESCU I., 1964, HANGANU J., COROI
der Vege- tation des Cercetãri
Brukenthal, Bihar (Bihor). M.,
Sibiu, 23: 221– geobotanice în 1995, Cercetãri
Gebirges. Annales Câmpia
237. Univ. Sci. fitocenologice
SCHRO´´TT L., 1972, Fãgãraºului. asupra vegetaþiei
49
 acvatice ºi 133–142. þãrii. Bul. Fac. ºti.,
palustre din balta ªUTEU ª., 1970, TODOR I., 1947–1948, Cernãuþi, 13: 1–
Somovei (jud. Aspecte ale Flora ºi 79.
Tulcea). Bul. vegetaþiei vegetaþia de la ÞUCRA I., KOVACS
Grãd. Bot. Iaºi, 5: lemnoase de Bãile Sãrate – J., ROªU C.,
133–153. stâncãrie din Turda. Bul. Grãd.
Cheile CIUBOTARU C.,
ªTEFAN N., SÂRBU Bot. ºi al Muz. CHIFU T.,
Râmeþului.
I., COROI M., Bot., Cluj- NEACºU M.,
Contrib. Bot.,
OPREA A., Cluj-Napoca, Napoca, 27(1–2): BÃRBULESCU C.,
TÃNASE C., 221–228. 1–64; 28(1–2): CARDAºOL V.,
CIURÃSCU ª., ªUTEU ª., 1972, 21–175. POPOVICI D.,
1997, Pajiºti mezofile TODOR I., CULICÃ S., SIMTEA N.,
Rezervaþia din bazinul 1967, Contribuþii MOTCÃ G.,
naturalã Cheile superior al vãii la studiul DRAGU I.,
Tiºiþei (jud. Râmeþului. pãºunilor din SPIRESCU M.,
Vrancea). Bul. masivul Gârbova 1987,
Contrib. Bot., Cluj-
Grãd. Bot. Iaºi, (Studiu geo-
Napoca, 197– Principalele tipuri
6(1): 251–274. botanic ºi de
206. de pajiºti din
ªTEFAN N., SÂRBU I., producþie).
ªUTEU ª., 1973, Comunic. de Bot., R.S.România.
OPREA A., 1997, Vegetaþia Redacþia de
Contri- Soc. ªti. Nat.
mlaºtinilor de pe propagandã
bution to the Geogr. Rom., 4:
valea Mogoºului. tehnicã agricolã.
study Romania’s 23–55.
Contrib. Bot., ULARU P., 1971, Specii
vegetation (II). Cluj-Napoca, TODOR I., GERGELY
I., BÂRCÃ C., 1971, relicte din
Bul. Grãd. Bot. 167–171. mlaºtina eutrofã
Iaºi, 6(1): 275– ªUTEU ª., 1975, Contri-
de la Dumbrãviþa
286. Vegetaþia buþii la
(jud. Braºov).
xerofilã de pe cunoaºterea
ªTEFAN N., SÂRBU I., Ocrot. Nat. Med.
pantele din florei ºi Înconj., Bucureºti,
OPREA A., 1999,
dreapta vãii vegetaþiei din 15(2): 165–169.
Rezervaþia
naturalã Vârful Vaidacutei (jud. zona Defileului ULARU P., 1972,
Goru (judeþul Mureº). Contrib. Dunãrii între Cercetãri
Vrancea). Bul. Bot., Cluj- oraºul Moldova fitocenologice în
Grãd. Bot. Iaºi, 8: Napoca, 95–104. Veche ºi comuna goru- netele din
93–101. ªUTEU ª., FAUR N., Pojejena (jud. munþii Perºani.
ªTEFAN N.,1993, 1976, Cercetãri Caraº-Severin). Bul. Inst. Politehnic
Sindinamica fitocenologice Contrib. Bot., Braºov, Seria B.
asociaþiei asupra pãdurilor Cluj-Napoca, Econ. Forest.,
Hippophaëtum de pe valea 203–256. Braºov, 14: 173–
rhamnoides în Bulzeºtilor (Jud. TURENSCHI E., 182.
Subcarpaþii de Hunedoara). ZANOSCHI V., ULARU P., 1979,
curburã. Analele Contrib. Bot., VIÞALARIU G., Erioforetele din
ªti. ale Univ. „Al.I. Cluj-Napoca, 1974, Câteva munþii Perºani.
Cuza” Iaºi. Seria 141–147. asociaþii nitrofile Cumidava Studii ºi
II-a, Biol., Iaºi, TARNAVSCHI I.T., din împrejurimile Cerc. Muz. Jud.
Supliment. oraºului Mãrãºeºti Braºov, Braºov,
SANDA V., POPESCU
ªTEFAN., OPREA A., (jud. Vrancea). 12(3): 133–139.
1998, A.,
Analele ªti. ale ULARU P., CARDAªOL
Contribution to HURGHIªIU I., Univ. „Al.I. Cuza”
1979, Cercetãri V., 1979,
the study of Iaºi. Secþ. II. A. Contribuþii la
Romania’s asupra
Biol., Iaºi, 20(2): cunoaºterea
vegetation (III). macrofitelor din
375–386. vegetaþiei din
Bul. Grãd. Bot. avandelta
Dunãrii. Acta Bot. ÞOPA E., 1939, zonele umede
Iaºi, 7: 111–118. Vegetaþia ale Þãrii Bârsei.
ªTEFUREAC T., 1972, Horti Buc.,
Bucureºti, 1977– halofitelor din Cumidava Studii ºi
Cercetãri asupra nordul României Cerc. Muz. Jud.
ecologiei, 1978: 157–172.
TÄUBER F., 1985, în legãtura cu Braºov, Braºov,
biologiei ºi cea din restul 12(3): 149–161.
corologiei speciei Endemische
Phytoassoziatione
Cochlearia ULARU P., DANCIU M., buþii la studiul
pyrenaica DC. de n aus den
1968, Liparis loeselii vegetaþiei higrofile
la Rãchitiºul Mare Rümänischen
(L.) din sud-vestul
din Bucovina. Karpaten. Folia
L.C. Rich. în munþilor Perºani.
Geobot. et
Studii ºi Comunic. mlaºtina eutrofã de Comunic. de Bot.,
Phytotax., Praha,
de Ocrot. Nat., Hãrman. Ocrot. Nat. Soc. ªti. Biol., 10:
20(1): 1–16.
Suceava, 2: 179– Med. Înconj., 231–237.
190. TÄUBER, F., 1987,
Bucureºti, 12(1): ULARU P., NEGRUª N.,
Vegetations
65–67. 1972, Contribuþii
Beiträge zu den
ULARU P., DANCIU la cunoaºterea
Südostkarpaten.
M., BÂRSAN M., 1969, vegetaþiei
(I) Contrib. Bot.
Contri- acvatice ºi
Cluj-Napoca,
49
 palustre din Brukenthal, Sibiu,
lunca Oltului 20: 47–64. ZANOSCHI V., 1971, ZOLYOMI, B., 1957,
dintre Feldioara VIÞALARIU G., Contribuþii la Der Tatarenahorn
ºi Augustin. Bul. HOREANU C., 1987, cunoaºterea – Eichen –
Univ. Braºov. Contribuþii fito- vegetaþiei Lösswald der
Seria C, 14: 183– cenologice din masivului zonalen
195. Moldova. Anuarul Muz. Ceahlãu. Stud. ºi Walsteppe
ULARU P., Jud. Suceava. Fascicola ªti. Cerc. Biol., Seria (Acereto tatarici –
PARASCAN D., 1970, Nat., Suceava, 9: 61–79. Bot. Bucureºti, Quercetum). Acta
Câteva date WOOD, M. & RIPTON
23(4): 221–226. Bot. Hung.,
fitocenologice A., 1998, EUNIS habitat
classification, final ZANOSCHI V., 1972, Budapest, 4: 367–
asupra lalelei Asociaþia 413.
pestriþe draft with further
revisions to marine Dryadetum octo- *** 1978, Atlasul
(Fritillaria
habitats. Institute petalae Csürös et Republicii
meleagris L.) în
of Terrestial al. 1956 în Socialiste
depresiunea
Braºovului ºi Ecology, United masivul Ceahlãu. Române, Ed.
împrejurimi. Ocrot. Kingdom. Stud. ºi Cerc. Biol., Acad. R.S.R.
Nat. Med. Înconj., WRABER. M., 1962, Seria Bot. Bucureºti.
Bucureºti, 14(1): Das Luzulo Bucureºti, 24(3): *** 1979, Bern
69–72. sylvaticae – 221–226. Convention on
VICOL E.C., Piceetum Wraber ZANOSCHI V., 1974,
1953 eine the Conservation
SCHNEIDER-BINDER Contribuþii la
Fichten of European
E., COLDEA G., cunoaºterea
1967, waldgesellschaft Wildlife and
vegetaþiei
Consideraþii in den Natural Habitats;
nitrofile din
asupra asociaþiei slowenischen masivul Ceahlãu. and all further
Empetro- Ostalpen Mutt. recommendations
Stud.
Vaccinietum Br.-Bl. Ostalpin – Dinar. and resolutions.
ºi Cerc. de Geol.-
1926 din Carpaþii Pflanzensoz. *** 1983, Geografia
României. Contrib. Geogr.-Biol., Seria
Arbeitsgm. 2: 33– României. Vol. I
Bot., Cluj-Napoca, Bot.- Zool., Piatra
38. Geografia fizicã.
455–463. Neamþ, 2: 109–
VICOL E.C., 129. Ed. Acad. R.S.R.
SCHNEIDER-BINDER ZANOSCHI V., Bucureºti.
E., COLDEA G., TURENSCHI E., *** 1991, CORINE
1971, Contribuþii VIÞALARIU G., Biotopes Manual
la vegetaþia munþilor 1977, – Habitats of
Vrancei. Comunic. de Brassicaetum the European
Bot., Soc. ªti. Biol., 12: nigrae nova ass. Community.
349–358. VIDA, G., Lucr. *** Birds Directive
1963, Die zonalen ºti., Inst. Agron. 79/409/EEC –
Buchenwälder des „Ion Ionescu de la Council Directive
ostkarpatischen Brad” Iaºi, Seria
Florenbezirkes 92/43/EEC on
Agronomie, Iaºi, the conservation
(Transilvanicum) auf
81–82. of wild birds.
grund von
Untersuchuingen in ZANOSCHI V., *** EUNIS –
Parang – Gabirge. VIÞALARIU G., 1972, EUROPEAN NATURE
Acta Bot. Hung., Contribuþie INFORMATION
Budapest, 9(1–2): la cunoaºterea SYSTEM,
177–196. vegetaþiei http://eunis.eea.
VIÞALARIU G., nitrofile din eu.int
ZANOSCHI V., judeþul Botoºani. *** Habitats
TURENSCHI E., Muz. ªti. Nat. Directive
1979, Noi Dorohoi. Studii ºi
92/43/EEC –
contribuþii la Comunic.,
Council Directive
cunoaºterea Botoºani, 67–74.
vegetaþiei 92/43/EEC on
ZOLYOMI, B., 1939,
nitrofile. Anuarul the conservation
Felsenvegetation
Muz. ªti. Nat. Seria studien in of natural
Bot.- Zool., Piatra habitats and of
Siebenbürgen
Neamþ, 4: 109– wild fauna and
und im Banat.
115. flora (OJ L 206,
VOIK W., 1976, Annales Univ. Sci.
Budapestiensis de 22.7.92).
Vegetaþia alpinã
din valea ªerbotei Rölando Eötvös
(Munþii nomi- natae. Sect.
Fãgãraºului). Biol., Budapest,
Stud. ºi Comunic. 32: 63–145.
ªti. Nat. Muz.

49
 HABITATELE DIN ROMÂNIA

Modificări conform amendamentelor propuse de România şi

Bulgaria la Directiva Habitate (92/43/EEC)

-2006-

Ca urmare a amendamentelor propuse de România şi Bulgaria la Directiva Habitate

(92/43/EEC) şi acceptate de către Comisia Europeană, a recomandărilor Habitats Scientific
Working Group (European Commission, DG Environment) şi a discuţiilor cu specialiştii
români, au intervenit unele modificări în ceea ce priveşte corelaţia între diferitele sisteme de
clasificare a habitatelor, prezentate în lucrarea Habitatele din România (2005).

Modificările survenite se referă la echivalarea tipurilor de habitate descrise în lucrare cu

cele din alte sisteme de clasificare, aşa cum apar în casetele de “ Corespondenţă” din
descrierea fiecărui habitat şi în Anexele 2 şi 3.

Menţionăm că mai există unele habitate pentru care nu s-a beneficiat de o informaţie
corespunzătoare pentru a fi descrise în lucrarea Habitatele din România (2005) şi care, în
baza unor cercetări mai detaliate în teren, pot să fie echivalate unor coduri din Directiva
Habitate (92/43/EEC), în versiunea EUR 27 a manualului de interpretare care este în curs
de finalizare.

Autorii

1
 Modificări în casetele de “Corespondenţă”

Pagina Codul În loc de: Se înlocuieşte cu:

habitatului
32 R1201 NATURA 2000: - NATURA 2000: 1240 Vegetated
sea cliffs of the Mediterranean
coasts with endemic Limonium spp.
PAL.HAB: 12 Sea inlets and costal features PAL.HAB: 18.22213 Western
Pontic low cliff communities
33 R1501 PAL.HAB: 15.55 Mediterranean salt marsh PAL.HAB: 15.51 Mediterranean
grass swards tall rush saltmarshes
34 R1502 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
34 R1503 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
35 R1504 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
36 R1505 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
36 R1506 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
36 R1507 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
38 R1508 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
39 R1509 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
39 R1510 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
40 R1511 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1310
Salicornia and other annuals
colonising mud and sand
41 R1512 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
41 R1513 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
42 R1514 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
43 R1515 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1310
Salicornia and other annuals
colonising mud and sand
43 R1516 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
44 R1517 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
46 R1519 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
47 R1520 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
48 R1521 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
48 R1522 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
49 R1523 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
49 R1524 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
50 R1525 NATURA 2000: 1340 * Inland salt meadows NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
51 R1526 NATURA 2000: 1340 * Inland salt meadows NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
52 R1527 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1310 Salicornia
and other annuals colonising mud
and sand
52 R1528 NATURA 2000:- NATURA 2000: 1310 Salicornia
and other annuals colonising mud
and sand
53 R1529 NATURA 2000: - NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
55 R1532 NATURA 2000: - NATURA 2000: 1530 * Pannonic
salt steppes and salt marshes
58 R1603 NATURA 2000: - NATURA 2000: 2130 *Fixed
coastal dunes with herbaceous
vegetation (grey dunes)
(modificarea nu mai este valabilă în
cazul acceptării unui nou tip de
habitat corespunzător codului PAL.
HAB. 16.22B Pontic fixed dunes).
59 R1604 NATURA 2000: - NATURA 2000: 2130 *Fixed
coastal dunes with herbaceous
vegetation (grey dunes)
(modificarea nu mai este valabilă în
cazul acceptării unui nou tip de
habitat corespunzător codului PAL.
HAB. 16.22B Pontic fixed dunes).
60 R1605 NATURA 2000: - NATURA 2000: 2110 Embryonic
shifting dunes
PAL.HAB: 16.1232 Pontic sand beach annual PAL.HAB: 16.2113 Pontic
communities embryonic dunes
61 R1606 CORINE: 16.25 Dune thichets CORINE: 16.34 Dune-slack
grasslands
PAL.HAB: 16.25 Dune thichets PAL.HAB: 16.34 Dune-slack
grasslands and heaths
62 R1607 PAL.HAB: 16.22B1 Western Pontic fixed PAL.HAB: 37.4 Mediterranean tall
dunes humid grasslands
EUNIS: B1.4B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: -
62 R1608 NATURA 2000: - NATURA 2000: 2120 Shifting
dunes along the shoreline with
Ammophila arenaria (white dunes)
63 R1609 NATURA 2000: - NATURA 2000: 2130 *Fixed
coastal dunes with herbaceous
vegetation (grey dunes)
(modificarea nu mai este valabilă în
cazul acceptării unui nou tip de
habitat corespunzător codului PAL.
HAB. 16.22B Pontic fixed dunes).
64 R1610 NATURA 2000: - NATURA 2000: 2130 *Fixed
coastal dunes with herbaceous
vegetation (grey dunes)
(modificarea nu mai este valabilă în
cazul acceptării unui nou tip de
habitat corespunzător codului PAL.
HAB. 16.22B Pontic fixed dunes).
64 R1611 NATURA 2000: - NATURA 2000: 1210 Annual
vegetation of drift lines
PAL.HAB: 16.12334 Pontic sand beach PAL.HAB: 16.1233 Pontic sand
Petasites communities beach perennial communities;
16.12334 Pontic sand beach
Petasites communities

3
68 R2204 PAL.HAB: 22.35 Central Eurasian amphibious PAL.HAB: 22.13 Eutrophic
communities waterbodies
77 R2301 PAL.HAB: - PAL.HAB: 23.113 Ponto-Pannonic
salt lakes; 11.4122 Pontic marine
tasselweed communities
84 R3106 NATURA 2000:- NATURA 2000: 91D0 * Bog
woodland
PAL.HAB: 31.562 Sphagnetum mountain pine PAL.HAB: 44.A3 Mountain pine
scrub bog woods
89 R3110 NATURA 2000:- NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic
Salix spp. scrub
92 R3113 PAL.HAB: 31.8B131 Peri-Pannonic hawthorn- PAL.HAB: 31.872 Shrubby
blackthorn scrub clearings
93 R3114 PAL.HAB: - PAL.HAB: 31.872 Shrubby
clearings
94 R3115 NATURA 2000:- NATURA 2000: 4060 Alpine and
Boreal heaths
95 R3116 NATURA 2000: - NATURA 2000: 40A0*
Subcontinental peri-Pannonic scrub
96 R3118 NATURA 2000: - NATURA 2000: 40A0*
Subcontinental peri-Pannonic scrub
99 R3120 PAL.HAB: 31.8B131 Peri-Pannonic hawthorn- PAL.HAB: 31.872 Shrubby
blackthorn scrub clearings
102 R3123 NATURA 2000: - NATURA 2000: 40A0*
Subcontinental peri-Pannonic scrub
103 R3124 NATURA 2000: - NATURA 2000: 40A0*
Subcontinental peri-Pannonic scrub
104 R3125 NATURA 2000: - NATURA 2000: 40A0*
Subcontinental peri-Pannonic scrub
105 R3126 NATURA 2000: - NATURA 2000: 40A0*
Subcontinental peri-Pannonic scrub
106 R3127 NATURA 2000: - NATURA 2000: 40A0*
Subcontinental peri-Pannonic scrub
107 R3128 NATURA 2000: - NATURA 2000:40C0* Ponto-
Sarmatic deciduous thickets (p.)
40D0 Ponto-Sarmatic wooded
steppes (p.)
CORINE: 31.8B3 Greek sub- CORINE: 31.8B South-eastern sub-
Mediterranean deciduous thickets mediterranean deciduous thickets
(schibljak)
PAL.HAB: 31.8B33 Moesian Christ's thorn PAL.HAB: 93.2 Ponto-Sarmatic
brush; 31.8B732 Thracian christ's thorn scrub wooded steppes; 31.8B732
Thracian christ's thorn scrub
107 R3129 NATURA 2000: - NATURA 2000: 40C0* Ponto-
Sarmatic deciduous thickets (p.)
40D0 Ponto-Sarmatic wooded
steppes (p.)
CORINE: 31.8B3 Greek sub- CORINE: 31.8B South-eastern sub-
Mediterranean deciduous thickets mediterranean deciduous thickets
(schibljak)
PAL.HAB: 31.8B3 Balkano-Hellenic PAL.HAB: 93.2 Ponto-Sarmatic
deciduous thickets; 31.8B731 Western Pontic wooded steppes; 31.8B731
jasmine christ's thorn scrub Western Pontic jasmine christ's
thorn scrub
110 R3132 NATURA 2000: - NATURA 2000: 40C0 Ponto-
Sarmatic deciduous thickets
111 R3133 NATURA 2000: - NATURA 2000: 40C0 Ponto-
Sarmatic deciduous thickets
117 R3406 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6290* Ponto-
 Sarmatic steppes
EMERALD: 34.9 Continental steppes EMERALD: -
118 R3407 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6290* Ponto-
Sarmatic steppes
118 R3408 EMERALD: 34.9 Continental steppes EMERALD: -
119 R3409 NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes NATURA 2000: 6290* Ponto-
Sarmatic steppes
EMERALD: 34.9 Continental steppes EMERALD: -
120 R3410 NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes NATURA 2000: 6170 Alpine and
with chasmophytic vegetation subalpine calcareous grassland
121 R3411 NATURA 2000: - NATURA 2000: 62A0 Eastern sub-
mediteranean dry grasslands
(Scorzoneratalia villosae)
CORINE: 34.5 Mediterranian seric grasslands CORINE: -
122 R3412 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6190 Rupicolous
pannonic grasslands (Stipo-
Festucetalia pallentis)
123 R3413 NATURA 2000: 6240 * Sub-pannonic steppic NATURA 2000: 6210 Semi-
grasslands natural dry grasslands and
scrubland facies on calcareous
substrates (Festuco-
Brometalia) ( * important
orchid sites)
123 R3414 NATURA 2000: 6240 * Sub-pannonic steppic NATURA 2000: 6250* Pannonic
grasslands loess steppic grasslands
PAL.HAB: 34.9211 Western Pontic thyme PAL.HAB: 34.911 Pannonic loess
steppes steppes
127 R3418 PAL.HAB: 34.911 Pannonic loess steppes; PAL.HAB: 34.911 Pannonic loess
34.9211 Western Pontic thyme steppes steppes
128 R3419 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6290* Ponto-
Sarmatic steppes
128 R3420 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6290* Ponto-
Sarmatic steppes
129 R3421 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6290* Ponto-
Sarmatic steppes
131 R3501 NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic NATURA 2000: 62A0 Eastern sub-
grasslands (Stipo-Festucetalia pallentis) mediteranean dry grasslands
(Scorzoneratalia villosae)
CORINE: 34.5 Mediterranian seric grasslands CORINE:-
132 R3502 NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with NATURA 2000: 6110 * Rupicolous
pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or calcareous or basophilic grasslands
of the Sedo albi-Veronicion dillenii of the Alysso-Sedion albi
132 R3503 PAL. HAB: 34.1 Middle European pioneer PAL.HAB: 62.424 Nemoral low
swards altitude siliceous cliffs
135 R3602 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6150 Siliceous
alpine and boreal grasslands
138 R3604 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6150 Siliceous
alpine and boreal grasslands
146 R3610 CORINE: 36.31 Alpic mat-grass swards and CORINE:-
related communities
PAL. HAB: 36.3172 Eastern Carpathian mat- PAL. HAB: -
grass swards
EUNIS: E4.31 Alpic Nardus stricta swards and EUNIS: -
related communities
150 R3613 NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine NATURA 2000: 6430
calcareous grasslands Hydrophilous tall herb fringe
communities of plains and
of the montane to alpine levels
151 R3614 NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine NATURA 2000: 6190 Rupicolous
calcareous grasslands pannonic grasslands (Stipo-

5
 Festucetalia pallentis)
151 R3615 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6150 Siliceous
alpine and boreal grasslands
152 R3616 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6170 Alpine and
subalpine calcareous grasslands
156 R3618 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6170 Alpine and
subalpine calcareous grasslands
156 R3619 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6170 Alpine and
subalpine calcareous grasslands
165 R3708 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6430
Hydrophilous tall herb fringe
communities of plains and
of the montane to alpine levels
172 R3716 NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows NATURA 2000: 6440 Alluvial
(Alopecurus pratensis, meadows of river valleys of the
Sanguisorba officinalis) Cnidion dubii
174 R3801 EMERALD: !38.25 Continental meadows EMERALD: -
PAL.HAB: 38.2333 Eastern Carpathian PAL.HAB: 38.3 Mountain hay
yellow oatgrass meadows meadows
EUNIS: E2.2333 Eastern Carpathian EUNIS:-
yellow oatgrass meadows
175 R3803 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6510 Lowland hay
meadows (Alopecurus pratensis,
Sanguisorba officinalis)
176 R3804 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6510 Lowland hay
meadows (Alopecurus pratensis,
Sanguisorba officinalis)
177 R4101 PAL.HAB: 41.1123 Dacian neutrophile beech PAL.HAB: 41.1D212 Dacian
fir forests Pulmonaria rubra fir-beech forests
178 R4102 PAL.HAB: 42.1323 Dacian acidophile beech-fir PAL.HAB: 42.1323 Dacian
forest acidophile beech-fir forest (cu toate
că în NATURA 2000 tipului 9110 îi
corespunde PAL.HAB 41.1121
Hercyno-Alpine montane woodrush
beech forests, care se referă în
special la Vestul şi Centrul Europei)
182 R4105 PAL.HAB: 41.1D54 South Carpathian Festuca PAL.HAB: 41.1D54 South
drymeia beech forest Carpathian Festuca drymeia beech
forest (cu toate că în NATURA
2000 tipului 9110 îi corespunde
PAL.HAB: 41.1121 Hercyno-
Alpine montane woodrush beech
forests, care se referă în special la
Vestul şi Centrul Europei)
182 R4106 PAL.HAB: 41.1D11 Dacian woodrush-beech PAL.HAB: 41.1D11 Dacian
forest woodrush-beech forest (cu toate că
în NATURA 2000 tipului 9110 îi
corespunde PAL.HAB 41.1121
Hercyno-Alpine montane
woodrush
beech forests, care se referă în
special la Vestul şi Centrul
Europei)
183 R4107 PAL.HAB: 41.1D14 Dacian bilberry – beech PAL.HAB: 41.1D14 Dacian
forest bilberry – beech forest (cu toate că
în NATURA 2000 tipului 9110 îi
corespunde PAL.HAB 41.1121
Hercyno-Alpine montane
woodrush
beech forests, care se referă în
special la Vestul şi Centrul
Europei)
186 R4110 PAL.HAB: 41.1D54 South Carpathian Festuca PAL.HAB: 41.1D54 South
drymeia beech forest Carpathian Festuca drymeia beech
 forest (cu toate că în NATURA
2000 tipului 9110 îi corespunde
PAL.HAB 41.1121 Hercyno-Alpine
montane woodrush beech forests,
care se referă în special la Vestul şi
Centrul Europei)
188 R4111 PAL.HAB: 41.1D41 Dacian Epipactis beech PAL.HAB: 41.1D41 Dacian
forest Epipactis beech forest (cu toate că
în NATURA 2000 tipului 9150 îi
corespunde PAL.HAB 41.161
Middle European dry-slope
limestone beech forests , care se
referă în special la Europa Centrală)
189 R4112 PAL.HAB: 41.1D51 South Carpathian PAL.HAB: 41.1D51 South
Aremonia beech forest Carpathian Aremonia beech
forest (cu toate că în NATURA
2000 tipului 91K0 îi corespunde
PAL.HAB 41.1C2 Illyrian beech
forests)
190 R4113 PAL.HAB: 41.1D53 South Carpathian PAL.HAB: 41.1D53 South
Helleborus odorus beech forest Carpathian Helleborus odorus
beech forest (cu toate că în
NATURA 2000 tipului 91K0 îi
corespunde PAL.HAB 41.1C2
Illyrian beech forests)
191 R4114 PAL.HAB: 41.1D55 South Carpathian Ruscus PAL.HAB: 41.1D55 South
beech forest Carpathian Ruscus beech forest (cu
toate că în NATURA 2000 tipului
91K0 îi corespunde PAL.HAB
41.1C2 Illyrian beech forests)
191 R4115 PAL.HAB: 41.4643 Dacian Geranium PAL.HAB: 41.4643 Dacian
macrorrhizum beech forest Geranium macrorrhizum beech
forest (cu toate că în NATURA
2000 tipului 91K0 îi corespunde
PAL.HAB 41.1C2 Illyrian beech
forests)
192 R4116 PAL.HAB: 41.4641 Dacian Phyllitis beech PAL.HAB: 41.4641 Dacian
ravine forest Phyllitis beech ravine forest (cu
toate că în NATURA 2000 tipului
91V0 îi corespunde PAL.HAB
41.1D2 East Carpathian neutrophile
beech forests)
194 R4118 PAL.HAB: 41.1D224 Dacian Dentaria PAL.HAB: 41.1D224 Dacian
bulbifera beech forest Dentaria bulbifera beech forest (cu
toate că în NATURA 2000 tipului
9130 îi corespunde PAL.HAB
41.131 Medio-European collinar
neutrophile beech forests)
195 R4119 NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests NATURA 2000: 9130 Asperulo-
(Symphyto- Fagion) Fagetum beech forests
PAL.HAB: 41.1D221 Dacian Galium schultesii PAL.HAB: 41.1D22 Dacian
beech-hornbeam forest hairy sedge beech-hornbeam
forests (cu toate că în NATURA
2000 tipului 9130 îi corespunde
PAL.HAB
41.131 Medio-European collinar
neutrophile beech forests)
196 R4120 NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests NATURA 2000: 9130 Asperulo-
(Symphyto- Fagion) Fagetum beech forests
PAL.HAB: 41.1D61 Moldavian Tilia – PAL.HAB: 41.1D222 Dacian
Corydalis beech forest Lathyrus hallersteinii beech-

7
 hornbeam forests (cu toate că în
NATURA 2000 tipului 9130 îi
corespunde PAL.HAB 41.131
Medio-European collinar
neutrophile beech forests)
197 R4121 PAL.HAB: 41.1D52 South Carpathian Corylus PAL.HAB: 41.1D52 South
colurna beech forest Carpathian Corylus colurna beech
forest (cu toate că în NATURA
2000 tipului 91K0 îi corespunde
PAL.HAB 41.1C2 Illyrian beech
forests)
198 R4123 PAL.HAB: 41.2C14 Dacian Carex pilosa-oak- PAL.HAB: 41.266 Carpathian hairy
hornbeam forest sedge oak-hornbeam forests (cu
toate că în NATURA 2000 tipului
9170 îi corespunde PAL.HAB
41.261 Wood bedstraw oak-
hornbeam forests şi 41.262 Mixed
lime-oak-hornbeam forests)
199 R4124 NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-
Quercus petraea and Carpinus betulus hornbeam forests
202 R4127 PAL.HAB: 41.2C24 Dacic sesille oak – lime – PAL.HAB: 41.2A12 Illyrian
hormbeam forest neutrocline sessile oak-hornbeam
forests
203 R4128 PAL.HAB:- PAL.HAB: 41.2C1 Dacian oak-
hornbeam forests
204 R4129 NATURA 2000:- NATURA 2000: (fără
corespondenţă NATURA 2000
deoarece tipul PAL.HAB. 41.7A,
care corespunde tipului NATURA
2000, 91I0 este greşit încadrat la
păduri stepice euro-siberiene)
208 R4133 PAL.HAB: 41.7H152 Getic-pre-Carpathic PAL.HAB: 41.7696 Pre- Carpathian
Aremonia oak forest Quercus cerris – Q. petraea s.l.
forest
209 R4134 NATURA 2000:- NATURA 2000: 91DA Dobrogean
oriental hornbeam-lime-oak forests
209 R4135 NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-
woods hornbeam forests
210 R4136 NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime NATURA 2000: 91DA Dobrogean
woods oriental hornbeam-lime-oak forests
211 R4137 NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime NATURA 2000: 91DA Dobrogean
woods oriental hornbeam-lime-oak forests
212 R4138 NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and NATURA 2000: 91I0* Euro-
medio- European oak or oak-hornbeam forests Siberian steppic woods with
of the Carpinian betuli Quercus sp.
PAL.HAB: 41.2C13 Dacian tatar maple PAL.HAB: 41.7A225 Sarmatic
oak- hornbeam forest Acer tataricum-Q. robur-Q. petraea
steppe woods
215 R4141 PAL.HAB: 41.57331 Pre-Carpathian chestnut- PAL.HAB: 41.57331 Pre-
sessile oak forest Carpathian chestnut-sessile oak
forest (cu toate că în NATURA
2000 tipului 9260 îi
corespunde
PAL.HAB 41.9 Chestnut woods)
215 R4142 NATURA 2000:- NATURA 2000: 91I0* Euro-
Siberian steppic woods with
Quercus spp.
216 R4143 NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio- NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-
European oak or oak-hornbeam forests of the hornbeam forests
Carpinian betuli
217 R4144 PAL.HAB:- PAL.HAB: 41.57143 Pre- Carpathic
 purple moorgrass – pedunculate oak
forest (cu toate că în NATURA
2000 tipului 9160 îi corespunde
PAL.HAB: 41.24 Sub-Atlantic
stitchwort oak-hornbeam forests)
EUNIS: 41.57143. Pre- Carpathic purple EUNIS:-
moorgrass – pedunculate oak forest
218 R4145 NATURA 2000:- NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic
and medio-European oak or oak-
hornbeam forests of the Carpinion
betuli
PAL.HAB: 41.57142 Pre- Carpathian quaking PAL.HAB: 41.57142 Pre-
sedge – pedunculate oak forest Carpathian quaking sedge –
pedunculate oak forest (cu toate că
în NATURA 2000 tipului 9160 îi
corespunde PAL.HAB: 41.24 Sub-
Atlantic stitchwort oak-hornbeam
forests)
219 R4147 NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-
woods hornbeam forests
221 R4148 NATURA 2000: 9190 Old acidophilous oak NATURA 2000: 91I0* Euro-
woods with Quercus robur on sandy plains Siberian steppic woods with
Quercus sp.
224 R4152 PAL.HAB: 41.2C322 Moesian Quercus cerris PAL.HAB: 41.769 Getic sub-
oak – hornbeam forest continental thermophilous oak
woods
225 R4153 NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods NATURA 2000: 91M0 Pannonian-
Balkanic turkey oak-sessile oak
forests
226 R4154 NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods NATURA 2000: 91M0 Pannonian-
Balkanic turkey oak-sessile oak
forests
227 R4155 NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods NATURA 2000: 91M0 Pannonian-
Balkanic turkey oak-sessile oak
forests
228 R4156 PAL.HAB: 41.76223 Pontic Acer tataricum – PAL.HAB: 41.7A223 Pontic Acer
Quercus pedunculiflora – Q. cerris steppe tataricum – Quercus pedunculiflora
woods – Q. cerris steppe woods
229 R4157 PAL.HAB: 41.76221 Pontic Acer tataricum – PAL.HAB: 41.7A221 Pontic Acer
Quercus pedunculiflora steppe woods tataricum – Quercus pedunculiflora
steppe woods
230 R4158 NATURA 2000: 91I0 *Euro-Siberian steppic NATURA 2000: 91DA Dobrogean
woods with Quercus spp. oriental hornbeam-lime-oak forests
233 R4161 NATURA 2000: 91AA Eastern white oak NATURA 2000: 91AA Eastern
woods white oak woods; 40D0
Ponto- Sarmatic wooded
PAL.HAB: 41.73724 Moesian Galium steppes (p.) PAL.HAB:
dasypodium white oak woods 41.73724 Moesian
Galium dasypodium white oak
woods; 93.2 Ponto-Sarmatic
wooded steppes
234 R4163 NATURA 2000:- NATURA 2000: 91AA Eastern
white oak woods
238 R4201 PAL.HAB: 42.21622 Carpathian subalpine PAL.HAB: 42.3532 Eastern
Bruckenthalia spruce forest Carpathian arolla forests
239 R4202 PAL.HAB: 42.21621 Carpathian subalpine PAL.HAB: 42.3532 Eastern
Rhododendron spruce forest Carpathian arolla forests

242 R4205 PAL.HAB: 42.21627 Carpathian Oxalis spruce PAL.HAB: 42.2162 Eastern
forest Carpathian subalpine spruce forests
244 R4207 PAL.HAB: 42.21627 Carpathian Hylocomium PAL.HAB: 42.226 Inner Carpathian

9
 spruce forest spruce forests
245 R4208 PAL.HAB: 42.21628 Carpathian Luzula PAL.HAB: 42.2162 Eastern
sylvatica spruce forest Carpathian subalpine spruce forests
251 R4215 NATURA 2000: - NATURA 2000: 91Q0 Western
Carpathian calcicolous Pinus
sylvestris forests
PAL.HAB: 42.5C8 East Carpathian Sesleria PAL.HAB: 42.542 Carpathian relict
Scots pine forest calcicolous Scots pine forests;
42.5C8 East Carpathian Sesleria
Scots pine forest
259 R4405 NATURA 2000: 91E0* Alluvial forests with NATURA 2000: 92A0 Salix alba
Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (Alno- and Populus alba galleries
Padion, Alnion incanae, Salicion albae)
263 R4409 NATURA 2000: - NATURA 2000: 92A0 Salix alba
and Populus alba galleries
264 R4410 NATURA 2000: - NATURA 2000: 92A0 Salix alba
and Populus alba galleries
265 R4411 NATURA 2000: - NATURA 2000: 92A0 Salix alba
and Populus alba galleries
267 R4413 NATURA 2000: - NATURA 2000: 40A0
*Subcontinental peri-Pannonic
scrub
268 R4414 NATURA 2000:- NATURA 2000: 91D0 * Bog
woodland
PAL.HAB : - PAL.HAB : 44.A1 Sphagnum birch
woods
276 R4420 PAL.HAB : 44.92(2)-1 Sphagnum willow scrub PAL.HAB : 44.922 Sphagnum
willow carrs
277 R4421 PAL.HAB: (44.921 Grey willow scrub) PAL.HAB : 44.921 Grey willow
carrs
278 R4422 NATURA 2000: - NATURA 2000: 92D0
Southern riparian galleries and
thickets (Nerio-Tamaricetea
and
Securinegion tinctoriae)
297 R5403 NATURA 2000: 7240 * Alpine pioneer NATURA 2000: 7140 Transition
formations of Caricion bicoloris-atrofuscae mires and quaking bogs
EMERALD: 54.4 Acidic fens EMERALD: !54.5 Transition mires
CORINE: 54.4 Acidic fens CORINE: 54.5 Transition mires
PAL. HAB: 54.4261 Carpatian black-white-star PAL.HAB: 54.512 Sphagnum
sedge acidic fens slender-sedge swards
EUNIS: D2.22 Carex nigra, Carex canescens, EUNIS: -
Carex echinata fens
317 R6101 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8110 Siliceous
scree of the montane to snow levels
(Androsacetalia alpinae and
Galeopsetalia ladani)
330 R6112 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8120 Calcareous
and calcshist screes of the montane
to alpine levels (Thlaspietea
rotundifolii)
PAL.HAB: 61 Screes PAL.HAB: 61.242 East Carpathian
calcareous screes
335 R6202 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8210 Calcareous
rocky slopes with chasmophytic
vegetation
337 R6204 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8210 Calcareous
rocky slopes with chasmophytic
vegetation
339 R6206 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8210 Calcareous
rocky slopes with chasmophytic
 PAL.HAB: 62 Inland cliffs and exposed rocks vegetation
PAL.HAB: 62.153 Carpathian
calcareous cliff heliophile
communities
340 R6207 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8210 Calcareous
rocky slopes with chasmophytic
vegetation
PAL.HAB: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL.HAB: 62.153 Carpathian
calcareous cliff heliophile
communities
341 R6208 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8210 Calcareous
rocky slopes with chasmophytic
vegetation
343 R6210 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8220 Siliceous
rocky slopes with chasmophytic
vegetation
345 R6211 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8220 Siliceous
rocky slopes with chasmophytic
vegetation
346 R6212 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8210 Calcareous
rocky slopes with chasmophytic
vegetation
347 R6213 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8210 Calcareous
rocky slopes with chasmophytic
vegetation
348 R6214 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8210 Calcareous
rocky slopes with chasmophytic
vegetation
349 R6215 NATURA 2000: - NATURA 2000: 8220 Siliceous
rocky slopes with chasmophytic
vegetation
357 R6301 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6150 Siliceous
alpine and boreal grasslands
357 R6302 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6150 Siliceous
alpine and boreal grasslands
358 R6303 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6150 Siliceous
alpine and boreal grasslands
359 R6304 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6150 Siliceous
alpine and boreal grasslands
361 R6305 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6150 Siliceous
alpine and boreal grasslands
361 R6306 NATURA 2000: - NATURA 2000: 6150 Siliceous
alpine and boreal grasslands
363 R6401 NATURA 2000: 6260 * Pannonic sand steppes NATURA 2000: 2340 * Pannonic
inland dunes
363 R6402 NATURA 2000: - NATURA 2000: 2340 * Pannonic
inland dunes
364 R6403 NATURA 2000: - NATURA 2000: 2340 * Pannonic
inland dunes
365 R6404 PAL. HAB: 64.715 Pannonic dune closed PAL.HAB: 34.A2112 Western
grasslands; 34.A2112 Western Pontic sand Pontic sand pioneer forb swards
pioneer forb swards
365 R6405 PAL. HAB: 64.715 Pannonic dune closed PAL.HAB: 34.A2112 Western
grasslands; 34.A2112 Western Pontic sand Pontic sand pioneer forb swards
pioneer forb swards
371 R8706 PAL. HAB.- PAL. HAB.: 87.2 Ruderal
communities
372 R8707 PAL. HAB.- PAL. HAB.: 87.2 Ruderal
communities

11
 ANEXA 2

CORESPONDENŢA DINTRE TIPURILE DE HABITATE DIN ROMÂNIA ŞI CELE DIN PRINCIPALELE SISTEME DE CLASIFICARE UTILIZATE LA NIVEL EUROPEAN

Nr. Habitat Romania Corespondenţă

Crt Denumire Cod NATURA 2000
. ecosisteme
0 1 2 3
1 Comunităţi litorale şi halofile
11 Comunităţi marine
1. Comunităţi litorale cu Zostera R1101 1110 Sandbanks 11.4 Brackis sea
marina şi Z. noltii which are slightly vascular vegetations
covered by sea water
all the time
12 Braţe de mare şi ţărmuri
2. Comunităţi vest-pontice cu R1201 1240 Vegetated sea -
Scolymus hispanicus şi Ecbalium cliffs of the
elaterium Mediterranean coasts
with endemic
Limonium spp.
15 Mlaştini, stepe, tufărişuri şi păduri halofile
3. Comunităţi vest-pontice cu R1501 1410 Mediterranean 15.5. Mediterranean salt 15.33A Juncus
Juncus maritimus şi J. littoralis salt meadows meadows
(Juncetalia maritimi)
4. Comunităţi vest-pontice cu R1502 1530 * Pannonic salt -
Halocnemum strobilaceum şi steppes and salt
Frankenia hirsuta marshes
5. Pajişti vest-pontice de Aeluropus R1503 1530 * Pannonic salt -
littoralis şi Puccinellia limosa steppes and salt
marshes
6. Pajişti vest-pontice de Limonium R1504 1530 * Pannonic salt
meyeri, Aeluropus littoralis şi steppes and salt
Limonium gmelini marshes
7. Pajişti vest-pontice de Carex R1505 1530 * Pannonic salt
divisa steppes and salt
marshes
8. Pajişti vest-pontice de Festuca R1506 1530 * Pannonic salt
arundinacea ssp. orientalis şi steppes and salt
Carex distans marshes
9. Pajişti ponto-sarmatice de Carex R1507 1530 * Pannonic salt
distans, Taraxacum steppes and salt
bessarabicum şi Aster tripolium marshes
ssp. pannonicum
10. Comunităţi vest-pontice cu R1508 1530 * Pannonic salt -
Camphorosma annua şi Kochia steppes and salt
laniflora marshes
11. Comunităţi vest-pontice cu R1509 1530 * Pannonic salt -
Petrosimonia triandra şi steppes and salt
Artemisia santonicum marshes
EMERALD CORINE PALAEARCTIC EUNIS Asociaţii vegetale Tipuri de Tipuri de
păduri1
forestiere1
4 5 6 7 8 9 10
11.332 11.333 Pontic celgrass - Zosteretum marinae
Mediterranean meadows Borgenses ex van Goor
Zostera beds 1921
- 18.22213 Western - Lolio-Scolymetum
Pontic low cliff hispanici Morariu 1959,
communities Ecbalietum elaterii
Morariu 1959
15.51 Mediterranean - Juncetum littoralis Popescu
maritimus bed tall rush saltmarshes et al. 1992 (Syn.: Artemisio
santonici – Juncetum
littoralis (Popescu et Sanda
1992) Gehu et al. 1994),
Juncetum littorali-maritimi
Sanda et Popescu 1998
- 15.A2152 Western E6.225 Western Halocnemetum strobilacei
Pontic Halocnemum Pontic salt scrubs (Keller 1925) Ţopa 1939
scrubs
- 15.A21432 Western E6.2231 Western Aeluropo – Puccinellietum
Pontic Aeluropus– Pontic (Puccinellia) limosae Popescu et Sanda
Puccinellia limosa solonetz swards 1975
swards
- - 15.A21423 Western E6.222 Western Limonio – Aeluropetum
Pontic Limonium flats Pontic saline meadows littoralis Sanda et Popescu
1992
- - 15.A2124 Western E6.2225 Western Caricetum divisae Slavnič
Pontic saltmarsh rush Pontic divided sedge 1948
saline meadows saline meadows
- - 15.A2225 Sarmatic E6.2275 Sarmatic Carici distantis–
Carex distans saline (Carex distans) saline Festucetum orientalis
meadows meadows Sanda et Popescu 1999
- - 15.A2225 Sarmatic E6.2275 Sarmatic Taraxaco bessarabici –
Carex distans saline (Carex distans) saline Caricetum distantis Sanda
meadows meadows et Popescu 1978,
Caricetum distantis
Rapaics 1927
- 15.A2132 Western E6.2232 Western Camphorosmetum annuae
Pontic Camphorosma Pontic (Camphorosma (Rapaics 1916) Soó 1933
annua hollows annua) hollows
- 15.A2212 Sarmatic E6.2213 Artemisio –
Petrosimonia salt (Petrosimonia) – Petrosimonietum triandrae
steppes (Artemisia) salt steppes Soó 1927

13
12. Comunităţi vest-pontice cu
Limonium gmelini şi Artemisia
santonicum
13. Comunităţi vest-pontice cu
Crypsis aculeata
14. Comunităţi vest-pontice cu
Nitraria schoberi şi Artemisia
santonicum
15. Pajişti vest-pontice de
Beckmannia eruciformis şi
Zingeria pisidica
16. Comunităţi vest-pontice cu
Trifolium fragiferum, Cynodon
dactylon şi Ranunculus sardous
17. Comunităţi vest-pontice cu
Heleochloa schoenoides
18. Comunităţi vest-pontice cu
Pholiurus pannonicus şi Plantago
tenuiflora
19. Pajişti vest-pontice de Agropyron R1517
elongatum
20. Comunităţi ponto-sarmatice cu
Salicornia (europaea) prostrata şi
Suaeda maritima
21. Comunităţi ponto-sarmatice cu
Halimione (Obione) verrucifera
22. Comunităţi ponto-sarmatice cu
Lepidium crassifolium şi
Puccinellia limosa
23. Comunităţi ponto-sarmatice cu
Puccinellia limosa şi Plantago
maritima
24. Comunităţi ponto-sarmatice cu
Plantago maritima şi Limonium
gmelini
25. Comunităţi ponto-sarmatice cu
Leuzea (salina) altaica,
R1510 1530 * Pannonic salt - - 15.A2115 Western E6.2215 Western Limonio gmelini –
steppes and salt Pontic Limonium- Pontic (Limonium)- Artemisietum monogynae
marshes Artemisia salt steppes (Artemisia) salt steppes Ţopa 1939 (Syn.: Staticeto
– Artemisietum monogynae
(santonicum) Ţopa 1939)
R1511 1310 Salicornia and - - 15.142 Central E6.23 Central Eurasian Crypsidetum aculeatae
other annuals Eurasian Crypsis solonchak grassland (Bojko 1932) Ţopa 1939
colonising mud and communities dominated by Crypsis
sand
R1512 1530 * Pannonic salt - - 15.A2153 Western E6.225 Western Pontic Nitrario – Artemisietum
steppes and salt Pontic Nitraria salt schrub maritimae Mititelu et al.
marshes schoeberi salt scrub 1979, 1980
R1513 1530 * Pannonic salt - - 15.A2221 Sarmatic E6.2271 Sarmatic Beckmannietum
steppes and salt Beckmannia Beckmannia eruciformis Rapaics ex Soó
marshes eruciformis saline eruciformis saline 1930 (Syn.: Agrostio –
meadows meadows Beckmanietum (Rapaics
1916) Soó 1933),
Zingerietum (Agrostetum)
pisidicae Buia et al. 1959
R1514 1530 * Pannonic salt - - 15.A21275 Western - Trifolio fragifero –
steppes and salt Pontic Cynodon saline Cynodontetum Br.-Bl. et
marshes beds Balas 1958, Ranunculetum
sardoi (Oberd. 1957) Pass.
1964
R1515 1310 Salicornia and - - 15.142 E6. Western Pontic Heleochloetum
other annuals Central Eurasian spikerush-faxtail schoenoides Ţopa 1939
colonising mud and Crypsis communities meadows
sand
R1516 1530 * Pannonic salt - - 15.A2134 Western E6.2234 West Pontic Pholiuro – Plantaginetum
steppes and salt Pontic Pholiurus- Pholiurus-Plantago tenuiflorae (Rapaics 1927)
marshes Plantago hollows hollows Wendelbg. 1943
1530 * Pannonic salt - - 15.A21273 Western E6.222 Western Pontic Agropyretum elongati I.
steppes and salt Pontic Agropyron saline meadows Şerbănescu 1959, 1965
marshes elongatum saline
beds
R1518 1310 Salicornia and 15.A Continental salt 15.11 Glasswort 15.115211 Western E6.224 Western Pontic Salicornietum prostratae
other annuals steppe and marshes Salicornia, Pontic glasswort solonchak Soó (1947) 1964,
colonising mud and Suaeda swards swards communities Suaedeto –
sand Salicornietum patulae
(Brulo et Furnari 1976)
Gehu 1984
R1519 1530 * Pannonic salt - - 15.A2151 Western E6.225 Western Pontic Halimionetum (Obionetum)
steppes and salt Pontic Halimione salt scrub verruciferae (Keller 1923)
marshes scrub Ţopa 1939
R1520 1530 * Pannonic salt - - 15.A2241 Sarmatic E6.2231 Western Lepidio crassifolio –
steppes and salt Lepidium solonchak Pontic Puccinellia Puccinellietum limosae
marshes hollows solonetz swards (Rapaics 1927) Soó1957
R1521 1530 * Pannonic salt - - 15.A2231 E6.2231 Western Puccinellietum limosae
steppes and salt Sarmatic Puccinellia Pontic Puccinellia Rapaics ex Soó 1933
marshes limosa hollows solonetz swards
R1522 1530 * Pannonic salt - - 15.A2143 Western E6.222 Western Pontic Plantaginetum maritimae
steppes and salt Ponto-Caspian salt- saline meadows Rapaics 1927
marshes grass swards
R1523 1530 * Pannonic salt - - 15.A2222 Sarmatic E6.2272 Sarmatic Scorzonero mucronatae –
steppes and salt Leuzea altaica saline Leuzea altaica saline Leuzeetum salinae Sanda
 Scorzonera austriaca var. marshes
mucronata şi Lepidium latifolium
26. Comunităţi ponto-sarmatice cu R1524 1530 * Pannonic salt
Iris halofila steppes and salt
marshes
27. Pajişti ponto-sarmatice de Juncus R1525 1530 * Pannonic salt
gerardii steppes and salt
marshes
28. Comunităţi ponto-sarmatice cu R1526 1530 * Pannonic salt
Triglochin maritima, Aster steppes and salt
tripolium ssp. pannonicum, marshes
Scorzonera parviflora şi
Peucedanum latifolium
29. Comunităţi ponto-panonice cu R1527 1310 Salicornia and
Acorellus pannonicus other annuals
colonising mud and
sand
30. Pajişti pontice de Hordeum R1528 1310 Salicornia and
marinum other annuals
colonising mud and
sand
31. Pajişti ponto-panonice de R1529 1530* Pannonic salt
Hordeum hystrix steppes and salt
marshes
32. Pajişti ponto-panonice de Festuca R1530 1530* Pannonic salt
pseudovina, Peucedanum steppes and salt
officinale şi Artemisia santonicum marshes
ssp. patens
33. Pajişti ponto-panonice de Festuca R1531 1530* Pannonic salt 15.A Continental salt
pseudovina şi Achillea collina steppes and salt steppes and salt marshes
marshes
34. Comunităţi dacice slab halofile cu R1532 1530* Pannonic salt -
Aster sedifolius şi Peucedanum steppes and salt
officinale marshes
35. Pajişti ponto-mediteraneene de R1533 - -
Polypogon monspeliensis
16 Dune şi plaje de nisip litorale
36. Comunităţi vest-pontice cu Cakile R1601 1210 Annual
maritima ssp. euxina şi Argusia vegetation of drift
sibirica lines
37. Comunităţi vest-pontice cu R1602 2110 Embryonic
Elymus (Leymus) sabulosus şi shifting dunes
Artemisia (Arenaria)
tschernieviana
38. Comunităţi vest-pontice cu Carex R1603 2130 *Fixed coastal
meadows meadows et Popescu 1997
- - 15.A2223 Sarmatic E6.2273 Sarmatic Iris Iridetum halofilae (Prodan
Iris halophila saline halophila saline 1939 n.n) Şerbănescu 1965
meadows meadows
15.A Continental salt - 15.A2224 Sarmatic E6.2274 Sarmatic Juncetum gerardii
steppes and salt marshes Juncus gerardii saline Juncus gerardii saline (Warming 1906) Nordh
meadows meadows 1923
- - 15.A1261 E6.2226 Western Triglochineto maritimae
Transylvanian arrow- Pontic arrowgrass sea- – Asteretum pannonici
grass sea-aster saline aster saline meadows (Soó 1927) Ţopa 1939,
meadows Triglochineto palustris –
Asteretum pannonici Sanda
et Popescu 1979
- - 15.141 Ponto- E6.231 Ponto- Acorelletum pannonici Soó
Pannonic Acorellus Pannonic Acorellus 1939
communities communities
- - 15.1463 Pontic - Hordeetum maritimi
Hordeum marinum I.Şerbănescu 1965
swards
- - 15.A2135 Western E6.2235 Western Hordeetum hystricis (Soó
Pontic Hordeum Pontic Hordeum 1933) Wendelberger 1943
hystrix swards hystrix swards
15.A Continental salt - 15.A114 East E6.2212 Western Peucedano-Festucetum
steppes and salt marshes Pannonic Pontic Artemisia- pseudovinae (Rapaics
Petrosimonia- Festuca stepps 1927) Pop 1968, Artemisio
Artemisia salt santonici-Festucetum
steppes pseudovinae (Magyar 192 )
Soó (1933) 1945
- 15.A2111 Western E6.2211 Western Achilleo – Festucetum
Pontic Achillea- Pontic Achillea- pseudovinae Soó (1933)
Festuca steppes Festuca steppes corr. Borhidi 1996
- 15.A2114 Western E6.2214 Western Peucedano – Asteretum
Pontic Peucedanum- Pontic Peucedanum- (puctati) sedifoliae
Festuca salt Festuca salt steppes (Rapaics 1927) I. Pop
steppes 1968, Peucedano-
Festucetum pseudovinae
(Rapaics 1927) I. Pop 1968
- - - Polypogonetum
monspeliensis Morariu
1957
16.3 Humid – dune 16.12 Sand 16.1232 Pontic sand B1.132 Pontic sand Atripliceto hastatae –
slacks beach annual beach annual beach annual Cakiletum euxinae Sanda et
communities communities communities Popescu 1999, Argusietum
(Tournefortietum) sibiricae
Popescu et Sanda 1975
16.2 Dunes 16.211 16.2124 Pontic wihte B1.313 Pontic Elymetum gigantei Morariu
Embryonic dunes embryonic dunes 1957, Artemisietum
dunes tschernievianae
(arenariae), Agropyretum
juncei (Br.-Bl. et De L.
1936) Tx. 1952
- - 16.22B121 North- B1.4B1 Western Ephedro – Caricetum
15
 colchica şi Ephedra distachya
39. Pajişti vest-pontice de Stipa
borysthenica şi Koeleria glauca
40. Comunităţi vest-pontice cu Secale R1605
sylvestre, Apera maritima şi
Bromus tectorum
41. Comunităţi vest-pontice cu Salix
rosmarinifolia şi Holoschoenus
vulgaris
42. Comunităţi vest-pontice cu
Schoenus nigricans
43. Comunităţi vest-pontice cu
Melilotus alba şi Plantago
arenaria
44. Comunităţi vest-pontice cu
Scabiosa argentea (ucranica)
45. Pajişti vest-pontice de
Calamagrostis epigeios şi
Holoschoenus vulgaris
46. Comunităţi vest-pontice cu
Petasites spurius
2 Ape continentale (non-marine)
22 Ape stătătoare dulcicole
dunes with Western Pontic Pontic fixed dunes colchicae (Prodan 1939
herbaceous Ephedra – Carex n.n. Morariu 1959) Sanda
vegetation (grey fixed dunes et Popescu 1973 (Syn.:
dunes) Ass. de Ephedra distachya
şi Carex ligerica (Prodan
1939) Morariu 1959)
R1604 2130 *Fixed coastal - - 16.22B1 Western - Koelerio glaucae –
dunes with Pontic fixed dunes Stipetum borysthenicae
herbaceous Popescu et Sanda 1987
vegetation (grey
dunes)
2110 Embryonic - - 16.2113 Pontic B1.132 Pontic sand Secali sylvestri –
shifting dunes embryonic dunes beach annual Alyssetum borzeani (Borza
communities 1931)
Morariu 1959, Aperetum
maritimae Popescu et al.
1980, Bromo tectori (Kern
1863) Soó (1925) 1939
R1606 2190 Humid dune - 16.34 Dune- 16.34 Dune-slack B1.61 Coastal dune Saliceto (rosmarinifoliae) –
slacks slack grasslands grasslands and heaths thichets Holoschoenetum vulgaris
Mititelu et al. 1973
R1607 6420 Mediterranean 37.4 Mediterranean tall - 37.4 Mediterranean - Schoenetum nigricantis
tall humid herb humid grasslands tall humid grasslands (All. 1922) W. Koch 1926
grasslands of the
Molinio-
Holoschoenion
R1608 2120 Shifting dunes 16.2 Dunes - 16.2124 Pontic white B1.324 Pontic white Echio-Melilotetum albi R.
along the shoreline dunes dunes Tx. 1947 subas.
with Ammophila plataginetosum arenariae
arenaria (white Popescu et Sanda 1980
dunes)
R1609 2130 *Fixed coastal 16.2. Dunes - 16.22B1 Western B1.4B1 Western Scabioso argenteae –
dunes with Pontic fixed dunes Pontic fixed dunesCaricetum colchicae
herbaceous (Simon 1960) Krausch
vegetation (grey 1965, Scabioso argenteae –
dunes) Artemisietum campestris
Popescu et Sanda 1987
R1610 2130 *Fixed coastal - - 16.22B123 B1.4B12 Northwestern Holoschoeno –
dunes with North-Western Pontic Pontic fixed dunes Calamagrostetum epigeios
herbaceous Calamagrostis- (Syn.: Calamagrostetum
vegetation (grey Scirpus fixed dunes epigeios Eggler 1933
dunes) subas. arenosum Popescu
et Sanda 1976)
R1611 1210 Annual - - 16.12334 Pontic sand B1.4B12 Northwestern Argusio – Petasitetum
vegetation of drift beach Petasites Pontic fixed dunes spuriae (Borza 1931 n.n.)
lines communities Dihoru et Negrean 1976
47. Comunităţi danubiene cu Chara R2201 3140 Hard oligo- 22.44 Chandalier algae 22.441 Chara 22.441 Chara carpets; C1.141 Chara carpets; Nitelletum gracilis
tomentosa, Nitella gracilis, mesotrophic waters submerged carpets carpets; 22.442 22.442 Nitella carpets C1.142 Nitella carpets Coriolan 1957, Charetum
Nitellopsis obtusa şi with benthic Nitella carpets braunii Coriolan 1957,
Lychnothamnus barbatus vegetation of Chara Tolypelletum
spp. proliferae Krause
1969,
Lychnothamnetum
barbati Ionescu-Ţeculescu
1967
48. Comunităţi danubiene cu Lemna R2202 3150 Natural 22.41 Free-floating 22.411 22.411 Duckweed C1.221 Duckweed Lemnetum minoris Soó
minor, L. trisulca, Spirodela eutrophic lakes with vegetations Duckweed covers covers 1927, Lemnetum gibbae
polyrhiza şi Wolffia arrhiza Magnopotamition or (Lemna, Miyavaki et J. Tx. 1960,
Hydrocharition – Spirodela, Lemnetum trisulcae Knapp
type vegetation Wolffia) covers et Stoffers 1962,
Lemno-Spirodeletum W.
Koch 1954, Wolffietum
arrhizae Miyavaki et J.
Tx. 1960, Spirodelo-
Aldrovandetum Borhidi et
J. Komlodi 1959
49. Comunităţi danubiene cu Salvinia R2203 3150 Natural 22.415 Salvinia covers 22.415 Salvinia 22.415 Salvinia covers C1.225 Flooating Spirodelo – Salvinietum
natans, Marsilea quadrifolia, eutrophic lakes with corvers Salvinia natans mats natantis Slavnič 1965,
Azolla caroliniana şi A. Magnopotamition or Lemno – Azolletum
filiculoides Hydrocharition – carolinianae Nedelcu 1967
type vegetation
50. Comunităţi danubiene cu Riccia R2204 3150 Natural 22.4 Euhydrophytic 22.41 Free 22.13 Eutrophic C1.22 Free floating Riccietum fluitantis Slavnič
fluitans şi Ricciocarpus natans eutrophic lakes with communities floating waterbodies vegetation of 1956 em. R.Tx 1974
Magnopotamition or vegetation mesotrophic
Hydrocharition – waterbodies
type vegetation
51. Comunităţi danubiene cu R2205 3150 Natural 22.4 Euhydrophyte 22.412 22.412 C1.222 Hydrocharirtetum morsus-
Hydrocharis morsus-ranae, eutrophic lakes with communities Frogbit Frogbit rafts; 22.413 Floating ranae Van Langendonck
Stratiotes aloides şi Utricularia Magnopotamition or (Hydrocharis water soldier rafts Hydrocharis morsus- 1935, Stratiotetum aloidis
vulgaris Hydrocharition – morsus-ranae) ranae rafts Nowinski 1930, Lemno-
type vegetation rafts Utricularietum vulgaris
Soó (1928) 1947
52. Comunităţi danubiene cu R2206 3150 Natural 22.43 Rooted floating 22.421 Large 22.421Large - Alianţa Potamogetonion
Potamogeton perfoliatus, P. eutrophic lakes with vegetation pondweed pondweed beds pectinati W. Koch 1926
gramineus, P. lucens, Elodea Magnopotamition or (Potamogeton) Görs 1977:
canadensis şi Najas marina Hydrocharition – beds Potamogetonetum lucentis
type vegetation Hueck 1931,
Potamogetonetum
perfoliati Koch 1926,
Potamogetonetum
graminei (Koch 1926)
Passarge 1964 em. Görs
1977, Elodeetum
canadensis Eggler 1933,
Potamo-Ceratophylletum
submersi Pop 1962
53. Comunităţi danubiene cu R2207 3160 Natural 22.43 Rooted floating 22.43 Rooted 22.43111 Nuphar - Myriophyllo verticillati –
Nymphaea alba, Trapa natans, dystrophic lakes and vegetation floating beds Nupharetum luteae W.
Nuphar luteum şi Potamogeton ponds vegetation Koch 1926, Nymphaeetum
natans albae Vollmar 1947,
Nymphoidetum peltatae
(Allorge 1922) Bellot
1951, Trapetum natantis V.
Kárpati 1963, Potametum
natantis Soó 1927
54. Comunităţi danubiene cu R2208 3260 Water courses 22.43 Rooted floating - 24.43 Mesotrophic C1.3411 Ranunculus Ranunculetum aquatilis
Ranunculus aquatilis şi Hottonia of plain to montane vegetation river vegetation communities in Sauer 1947, Gehu 1961,
palustris levels with the shallow water Hottonietum palustris R.Tx
Ranunculion 1937
fluitantis and
Callitricho-

17

55. Comunităţi terţiare relicte cu
Nymphaea lotus var. thermalis
56. Comunităţi danubiene cu
Bolboschoenus maritimus şi
Schoenoplectus
tabernaemontani
57. Comunităţi danubiene cu Cyperus R2211
fuscus şi C. flavescens
58. Comunităţi danubiene cu
Ranunculus lateriflorus,Radiola
linoides, Lindernia procumbens
59. Comunităţi danubiene cu
Eleocharis acicularis şi Littorella
uniflora
23 Ape stătătoare saline şi salmastre
60. Comunităţi vest-pontice cu
Ruppia maritima
61. Comunităţi ponto-panonice cu
Zannichellia palustris şi Z.
pedicellata
62. Comunităţi ponto-sarmatice cu
Najas marina
3 Tufărişuri şi pajişti
31 Lande şi tufărişuri temperate
63. Tufărişuri pitice sud-est carpatice R3101
de azalee (Loiseleuria
procumbens)
64. Tufărişuri sud-est carpatice de
Salix hastata
Batrachion
vegetation
R2209 31A0* - - 22.43113 - Nymphaeetum lotus
Transsylvanian hot- Transsylvanian hot- thermalis Borza (1931)
spring lotus beds; spring lotus beds 1963
31B0 * Sacred lotus
beds
R2210 - - 22.3 22.353 Ponto- - Bolboschoenetum maritimi
Amphibious Pannonic halo- Eggler 1933,
communities nitrophile amphibious Schoenoplectetum
communities tabernaemontani Soó 1947
3130 Oligotrophic to - - 22.32. Euro-Siberian C3.51 Euro-Siberian Cyperetum flavescenti
mesotrophic standing dwarf annual dwarf annual Koch ex Aichinger1933,
waters with amphibians swards amphibians swards Juncetum bufonii Felföld
vegetation of the 1942, Cypero–
Littorelletea Limoselletum Kornek 1960
uniflorae and/or
Isoeto-Nanojuncetea
R2212 3130 Oligotrophic to - - 22.32. Euro-Siberian C3.51Euro-Siberian Limoselleto –
mesotrophic standing dwarf annual dwarf annual Ranunculetum lateriflori
waters with amphibians swards amphibians swards Pop (1962) 1968,
vegetation of the Gypsophileto muralis –
Littorelletea Radioletum linoides
uniflorae and/or Mititelu et al. 1973
Isoeto-Nanojuncetea
R2213 3130 Oligotrophic to 22.32 Euro-Siberian - 22.32 Euro-Siberian C3.44 Eleocharis Eleocharidetum acicularis
mesotrophic standing dwarf annual dwarf annual acicularis beds W. Koch 1926 emend.
waters with amphibians swards amphibians swards Oberd. 1957
vegetation of the
Littorelletea
uniflorae and/or
Isoeto-Nanojuncetea
R2301 1150 * Costal - 23.211 23.113 Ponto- - Ruppietum maritimae
lagoons; Tasselweed Pannonic salt lakes; (Hacquette 1927) Iversen
communities 11.4122 Pontic marine 1934
tasselweed
communities
R2302 - - 23.211 23.113 Ponto- - Zannichellietum palustris
Tasselweed Pannonic salt lakes Lang 1967,
communities Zannichellietum
pedicellatae Nordh. 1954
em. Pott 1992
R2303 1160 Large shallow - 23.211 23.211 Athalassic - Najadetum marinae
inlets and bays Tasselweed tasselweed Fukarek 1961
communities communities
4060 Alpine and 31 Temperate heath and 31.411 31.4113 Carpathian F2.211 Alpide dwarf Cetrario - Loiseleurietum
Boreal heaths scrub, Loiseleuria dwarf azalea heaths azalea heaths procumbentis Br.-Bl. et
31.4 Alpine and Boreal heaths al.1939
heaths (Syn.: Loiseleurietum
procumbentis Puşcaru et
al.1956)
R3102 4080 Sub-Arctic 31.4 Alpine and Boreal 31.62 Willow 31.62153 Hercynio- F2.3215 Hercynio- Triseto fusci – Salicetum
Salix spp. scrub heaths (Salix) brush Carpathian small Carpathian willow hastatae Coldea (1986)

65. Tufărişuri sud-est carpatice de
Salix bicolor
66. Tufărişuri sud-est carpatice de
smirdar (Rhododendron
myrtifolium) cu afin (Vaccinium
myrtillus)
67. Tufărişuri sud-est carpatice de R3105
jneapăn (Pinus mugo) cu smirdar
(Rhododendron myrtifolium)
68. Tufărişuri sud-est carpatice de R3106
jneapăn (Pinus mugo) în mlaştini
oligotrofe de Sphagnum
69. Tufărişuri sud-est carpatice de
coacăză (Bruckenthalia
spiculifolia) şi ienupăr pitic
(Juniperus sibirica)
70. Tufărişuri sud-est carpatice de
ienupăr pitic (Juniperus sibirica)
71. Tufărişuri sud-est carpatice de R3109
vuietoare (Empetrum nigrum ssp.
hermaphroditum) cu afin vânăt
(Vaccinium gaultherioides)
willow brush brush 1990
(Syn .: Salicetum hastatae
Buia et al. 1962)
R3103 4080 Sub-Arctic 31 Temperate heaths and 31.622 31.62153 Hercynio- F2.3215 Hercynio- Salicetum bicoloris (Borza
Salix spp. scrub scrub Subarctic Carpathian Silesian Carpathian Silesian 1959 n.n.) Popescu et al.
willow brush wilow brush wilow brush 1986
R3104 4060 Alpine and 31.424 Carpathian 31.4 Alpine and 31.424 Carpathian F2.224 Carpathian Rhododendro myrtifolii –
Boreal heaths Kotschy’s alpenrose Boreal heaths Kotschy’s alpenrose Rhododendron Vaccinietum Borza (1955)
heaths heaths kotschyi heaths 1959 em. Boşcaiu 1971
(Syn.: Rhodoretum kotschyi
auct. rom., Rhodoreto-
Juncetum trifidi Resmeriţă
1974 – saxifragetosum
panniculatae Horeanu et
Viţalariu 1991)
4070* Bushes with 31.4 Alpine and Boreal - 31.561 Subalpine F2.46 Carpathian Rhododendro myrtifolii-
Pinus mugo and heaths mountain pine scrub Pinus mugo scrub; Pinetum mugi Borza 1959,
Rhododendron and F2.461+F2.462 em.Coldea 1995
myrtifolium 31.562 Carpathian (Syn Pinetum mugi
alpenrose mountain carpaticum auct. rom.,
pine scrub Calamagrostio villosae –
Pinetum mugi Sanda et
Popescu 2002)
91D0 * Bog - - 44.A3 Mountain pine - Pino mugo - Sphagnetum
woodland bog woods Kästner et Flössner 1933
(Syn.: Vaccinio-Pinetum
mugi sphagnetosum Pop et
al. 1987 non Hadáč 1956)
R3107 4060 Alpine and ! 31.46 Bruckenthalia 31.46 31.4632 Carpathian F2.2632 Carpathian Junipero –
Boreal heaths heaths Bruckenthalia Bruckenthalia heaths Bruckenthalia heaths Bruckenthalietum Horv.
heaths 1936
(Syn.: Juniperetum
intermediae Nyár. 1956
n.n., Bruckenthalietum
spiculifoliae Buia et al.
1962 p.p.;
as. Bruckenthalia
spiculifolia cu Antennaria
dioica Şerbănescu 1961,
as. Nardus stricta cu
Bruckenthalia spiculifolia
Şerbănescu 1961)
R3108 4060 Alpine and 31.4 Alpine and Boreal 31.431 31.431 Mountain F2.231 Mountain Campanulo abietinae –
Boreal heaths heaths Juniperus nana Juniperus nana scrub Juniperus nana scrub Juniperetum Simon 1966
scrub (Syn.: Juniperetum nanae
Soó 1928, Juniperetum
sibiricae Raţiu 1965,
Vaccinio-Juniperetum
communis Kovács 1979,
Junipereto-Vaccinietum
Puşcaru et al. 1956 n.n.)
4060 Alpine and 31 Temperate heath and 31.44 Empetrum 31.4122 Carpathian F2.24 Alpigenic high Empetro - Vaccinietum
Boreal heaths scrub – Vaccinium dwarf (Vaccinium) mountain(Empetrum- gaultherioidis Br.-Bl. 1926
31.4 Alpine and Boreal heaths wind heaths Vaccinium) heaths (Syn.: Cetrario –
heaths 31.412 Alpine Vaccinietum
Vaccinium gaultherioidis austro-
carpaticum
19
 heaths Boşcaiu 1971)
72. Tufărişuri sud-est carpatice de R3110 4080 Sub-Arctic 31.4 Alpine and Boreal 31.611 Alpine 31.62152 Hercynio- F2.3112 Carpathian Salici - Alnetum
anin verde (Alnus viridis) Salix spp. scrub heaths green alder Carpathian Silesian green alder scrub viridis Colic et al.
scrub willow brush 1962 (Syn.: Alnetum
viridis
austro-carpaticum Borza
1959)
73. Tufărişuri sud-est carpatice de R3111 4060 Alpine and 31.4 Alpine and Boreal 31.412 Alpine 31.4122 Carpathian F2.2122 Carpathian Campanulo abietinae –
afin (Vaccinium myrtillus) Boreal heaths heaths Vaccinium dwarf Vaccinium wind dwarf (Vaccinium) Vaccinietum (Buia et al.
heaths heaths wind heaths 1962 ) Boşcaiu 1971
(Syn.: Vaccinietum
myrtilli Buia et al. 1962,
Junceto trifidi –
Vaccinietum myrtilli
Resmeriţă 1976.
Melampyro saxosi –
Vaccinietum myrtilli
Coldea 1990)
74. Tufărişuri sud-est carpatice de R3112 4030 European dry !31.2 European dry 31.2 Dry heaths 31.2162 Montane F4.2162 Montane Vaccinio – Callunetum
afin (Vaccinium myrtillus) cu heaths heaths eastern Carpathian eastern Carpathian vulgari Bük. 1942
iarbă neagră (Calluna vulgaris) bilberry-ling heaths bilberry-ling heaths (Syn.: Nardo – Callunetum
Csürös 1964,
Agrosteto – Calllunetum
Resmeriţă et Csürös 1966,
Arnica montana – Calluna
vulgaris ass. Ghişa et
al.1970)
75. Tufărişiri sud-est carpatice de soc R3113 - 31.8 Western Eurasian 31.872 31.872 Shrubby - Sambucetum racemosae
roşu (Sambucus racemosa) thickets Shrubby clearings (Noirfalise 1944) Oberd.
clearing 1967
(Sambuco (Syn .: Senecioni fuchsii –
- Salicion) Sambucetum racemosi
Noirfalise1949,
Salicetum capreae Schreier
1955,
Salici capreae –
Sambucetum racemosae
(Soó 1960) Kovács 1961)
76. Tăieturi de pădure cu zmeur R3114 - 31.8 Western Eurasian 31.872 31.872 Shrubby - Fragario – Rubetum
(Rubus idaeus) thickets Shrubby clearings (Pfeiffer 1936) Siss. 1946
clearings (Syn.: fit. Impatiens noli-
(Sambuco- tangere Dihoru 1975)
Salicion)
77. Tufărişuri sud-est carpatice de R3115 4060 Alpine and 31.4 Alpine and Boreal 31.43 Dwarf 31.4325 Carpatho – F2.2325 Carpatho – Juniperetum sabinae
cetină cu negi (Juniperus sabina) Boreal heath heath Juniper scrub Balkanic Juniperus Balkanic Juniperus Csürös 1958
sabina scrub sabina scrub

20
78. Tufărişuri sud-est carpatice de R3116 40A0 * 31.8B South–eastern 31.8B 31.8B142 Carpathian F3.17 Corylus thickets Calamagrosteto –
cununiţă (Spiraea Subcontinental peri- deciduous thickets South-eastern elm-leaved Spiraea Spireetum ulmifoliae
chamaedryfolia) Pannonic scrub sub- thickets Resmeriţă, Csürös 1966
Mediterranean
deciduous
thickets
(schibljak)
sau
31.8B1
Central
European sub-
Mediterranean

21
 deciduous
thickets
79. Tufărişiri sud-est carpatice de R3117 - 31.8 Western Eurasian 31.8C Hazel 31.8C4 Subcontinental F3.174 Subcontinental Spiraeo – Coryletum Ujv.
alun (Corylus avellana) cu thickets thickets hazel thickets hazel thickets 1944
cununiţă (Spiraea (Syn.: Corylo – Tilietum
chamaedryfolia) Vida 1959,
Corylo –Euonymetum
verrucosae Dihoru 1975)
80. Tufărişuri de taulă (Spiraea R3118 40A0 * 31.8B South-eastern 31.8B South- 31.8B14 East - Spireetum crenatae
crenata) Subcontinental peri- deciduous thickets eastern sub- Carpathian montane Morariu et Ularu 1981
Pannonic scrub Mediterranean thickets
deciduous
thickets
(schibljak)
81. Tufărişuri de alun (Corylus R3119 - 31.8 Western Eurasian 31.8C Hazel 31.8C4 Subcontinental F3.174 Subcontinental Coryletum avellanae Soó
avellana) thickets thickets hazel thickets hazel thickets 1927
(Syn .: Rubo-Coryletum
auct.rom. non Oberd. 1957)
82. Tufărişuri de soc negru R3120 - 31.8 Western Eurasian 31.872 Shrubby 31.872 Shrubby F3.24 Subcontinental Sambucetum nigrae Oberd.
(Sambucus nigra) thickets clearings clearings and continental et al. 1967,
(Sambuco- deciduous thickets Sambucetum nigrae auct.
Salicion) rom. non Moor 1967

83. Tufărişuri ponto – pannonice de R3121 40A0* !31.8B1 Pannonic and 31.8B3 South- 31.8B131 Peri- F3.112 Blackthorn- Euonymo – Prunetum
porumbar (Prunus spinosa) şi Subcontinental peri- sub-Pannonic thickets eastern sub- Pannonic hawthorn- pivet scrub spinosae (Hueck 1931) Tx.
salbă moale (Evonymus Pannonic scrub Mediterranean blackthorn scrub 1952 em. Pass. et Hoffim.
europaeus) deciduous 1968
thickets (Syn.: Pteridio –
Crataegetum monogynae
Raţiu et Gergely 1979)
84. Tufărişuri ponto – pannonice de R3122 40A0* !31.8B1 Pannonic and 31.8B3 South- 31.8B131Peri- F3.241 Central Pruno spinosae –
porumbar (Prunus spinosa) şi Subcontinental peri- sub-Pannonic thickets eastern sub- Pannonic hawthorn- European Crataegetum Soó (1927)
păducel (Crataegus monogyna) Pannonic scrub Mediterranean blackthorn scrub subcontinental thickets 1931 (Syn.: Prunetum
deciduous moldavicae Dihoru (1969)
thickets 1970, Rubo
caesii – Prunetum
spinosae
Raţiu et Gergely 1979)
85. Tufărişuri sud-est carpatice de R3123 40A0* 31.8B South-eastern 31.8B3 Greek 31.8B322 Danubian F3.2432 Moesian liliac Syringo – Genistetum
liliac (Syringa vulgaris) cu Subcontinental peri- deciduous thickets sub- lilac thickets thickets radiatae Maloş 1972
Genista radiata Pannonic scrub Mediterranean
deciduous
thickets
86. Tufărişuri sud-est carpatice de R3124 40A0* 31.8B South-eastern 31.8B3 Greek 31.8B322 Danubian F3.2432 Moesian lilac Asplenio – Syringetum
liliac (Syringa vulgaris) cu Subcontinental peri- deciduous thickets sub- lilac thickets thickets vulgaris Jakucs et Vida
Asplenium-ruta-muraria Pannonic scrub Mediterranean 1959
deciduous
thickets
87. Tufărişuri sud-est carpatice de R3125 40A0* 31.8B South-eastern 31.8B 31.8B141 - Cariceto humilis –
Sorbus dacica Subcontinental peri- deciduous thickets South-eastern Dacian service tree Sorbetum dacicae Gergely
Pannonic scrub deciduous thickets 1962
thickets
88. Tufărişuri sud-est carpatice de R3126 40A0* 31.8B South-eastern 31.8B 31.8B Balkano – F3.2431 Moesian Corno – Fraxinetum orni
mojdrean (Fraxinus ornus) Subcontinental peri- deciduous thickets South-eastern Hellenic deciduous oriental hornbeam Pop et Hodişan 1964
Pannonic scrub sub- thickets thickets
Mediterranean
deciduous
21
22
 thickets
(schibljak)
89. Tufărişuri sud-est carpatice de R3127 40A0* 31.8B South-eastern 31.8B South- 31.8B3222 Lilac F3.2431 Moesian Syringo – Fraxinetum
liliac (Syringa vulgaris) şi Subcontinental peri- deciduous thickets eastern sub- manna ash thickets oriental hornbeam orni Borza 1958 em.
mojdrean (Fraxinus ornus) Pannonic scrub Mediterranean thickets Resmeriţă 1972
deciduous (Syn.: Syringeto-
thickets Fraxinetum orni
coryletosum colurnae
Borza 1958)
90. Tufărişuri balcanice de păliur R3128 40C0* Ponto- 31.8B South-eastern 31.8B South- 93.2 Ponto-Sarmatic F3.2433 Moesian Asphodelino luteae -
(Paliurus spina-christi) Sarmatic deciduous deciduous thickets eastern sub- wooded steppes; Christ‚s thorn brush Paliuretum Sanda,
thickets (p.) mediterranean 31.8B732 Thracian Popescu 1999
40D0 Ponto- deciduous christ's thorn scrub (Syn.: Paliureto-
Sarmatic wooded thickets Crataegetum monogynae
steppes (p.) (schibljak) Cristureanu et Ţeculescu
(1968) 1970, Paliuretum
spinae-christi (Borza 1931)
Dihoru (1969) 1970,
Asphodelinetum luteae
Dihoru 1970)
91. Tufărişuri balcanice de iasmin R3129 40C0* Ponto- 31.8B South-eastern 31.8B South- 93.2 Ponto-Sarmatic F3.243 Balkano- Rhamno catharticae -
(Jasminum fruticans) Sarmatic deciduous deciduous thickets eastern sub- wooded steppes; Hellenic deciduous Jasminetum fruticantis
thickets (p.) mediterranean 31.8B731 Western thickets (Mihai et al. 1964) Mititelu
40D0 Ponto- deciduous Pontic jasmine christ's et al. 1993
Sarmatic wooded thickets thorn scrub
steppes (p.) (schibljak)
92. Tufărişuri ponto-panonice de R3130 40A0* !31.8B1 Pannonic and 31.8B1 Central 31.8B121 Peri- F3.241 Central Crataego – Cerasetum
vişinel (Cerasus fruticosa) Subcontinental peri- sub-Pannonic thickets European sub- Pannonic ground European (Prunetum) fruticosae Soó
Pannonic scrub Mediterranean cherry scrub subcontinental thickets (1921) 1951
deciduous
thickets
93. Tufărişuri ponto-panonice de R3131 40A0* !31.8B1 Pannonic and 31.8B1 Central 31.8B122 Peri- F3.241 Central Prunetum tenellae Soó
migdal pitic (Amygdalus nana) Subcontinental peri- sub-Pannonic thickets European sub- Pannonic dwarf European 1946
Pannonic scrub Mediterranean almond scrub subcontinental thickets (Syn.: Prunetum nanae
deciduous Borza 1931, Amygdaletum
thickets nanae Soó (1927) 1959)
94. Tufărişuri ponto-sarmatice de R3132 40C0 Ponto-Sarmatic 31.8B South-eastern 31.8B121 31.8B712 Ponto- F3.2471 Ponto- Caragana frutex Dihoru et
Caragana frutex deciduous thickets deciduous thickets Central Sarmatic Caragana Sarmatic steppe brush al. 1970
European sub- steppe brush
Mediterranean
deciduous
thickets
95 Tufărişuri de cătină albă R3133 40C0 Ponto-Sarmatic 31.1 European wet 31.8F Mixed 31.8B722 Ponto- - Hippophaëtum rhamnoides
(Hippophaë rhamnoides) deciduous thickets heaths scrub woodland Sarmatic sea buckthorn Borza 1931
(Syn.: Hippophaëtum
Issler 1924)
34 Stepe şi pajişti xerice calcicole
96. Pajişti sud-est carpatice de R3401 6170 Alpine and - 36.4 Alpine and 36.43921 East E4.4392 East Asperulo capitatae–
Asperula capitata şi Sesleria subalpine calcareous subalpine Carpathian sesleria- Carpathian calciphile Seslerietum rigidae
rigida grasslands calciphilous evergreen sedge stepped grasslands (Zólyomi 1939) Coldea
grasslands grasslands 1991
(Syn.: Seslerietum rigidae
praebiharicum Zólyomi
1939, Asplenio-
Seslerietum rigidae Csürös
1958, Alysso – Seslerietum
 rigidae Csürös et al. 1958)
97. Pajişti sud-est carpatice de R3402 6170 Alpine and - 34 Dry 34.3512 East - Helictotrichetum decori
Helictotrichon decorum subalpine calcareous calcareous Carpathian Sesleria Domin 1932
grassland grasslands and rigida grasslands;
steppes 34.35122 Apuseni
Helictotrichon
grasslands
98. Pajişti daco-getice de Festuca R3403 6190 Rupicolous 34.3 Dense perennial 34.35 Pale 34.35223 Pre-Dacic E1.1133 Melica ciliataAsplenio rutae-murariae –
pallens şi Melica ciliata pannonic grasslands grasslands and middle fescue (Festuca pale fescue grasslands rock debris swards Melicetum ciliatae Soó
(Stipo-Festucetalia European steppes pallens) 1962, Seseli gracile –
pallentis) grasslands Festucetum pallentis (Soó
1959) Coldea 1991,
Melico – Phleetum
montani
Boşcaiu 1966
99. Pajişti ponto-panonice de Festuca R3404 6250 * Pannonic 34.9 Continental steppes - 34.911 Pannonic loess E1.2C1 Pannonic loess Festucetum rupicolae
rupicola şi Koeleria macrantha loess steppic steppes steppes Burduja et al. 1956,
grasslands Salvio nutanti-nemorosae
- Festucetum rupicolae
Zólyomi 1958
100 Pajişti sud-est carpatice de R3405 6190 Rupicolous 34.3 Dense perennial - 34.3512 East E1.2912 East Helianthemo cani –
. Sesleria heuflerana şi pannonic grasslands grasslands and middle Carpathian Sesleria Carpathian Sesleria Seslerietum heuflerianae
Helianthemum canum (Stipo-Festucetalia European steppes rigida grasslands rigida grasslands (Borza 1959) Popescu et
pallentis) Sanda 1992
101 Pajişti daco-sarmatice de Carex R3406 6290* Ponto- - - 34.922 Sarmatic E1.D2 Ponto-Sarmatic Thymo comosi-Caricetum
. humilis, Stipa joannis şi Sarmatic steppes steppes steppes humilis (Zolyomi 1931)
Brachypodium pinnatum Morariu et Danciu 1974,
Carici humilis – Stipetum
joannis Pop et Hodişan
1985, Chrysopogono-
Caricetum humilis Zólyomi
(1950) 1958
102 Pajişti ponto-panonice de Stipa R3407 6290* Ponto- - - 34.9211 Western - Danthonio – Stipetum
. stenophylla (S. tirsa) şi Sarmatic steppes Pontic Stipa stenophyllae Ghişa 1941,
Danthonia (provincialis) alpina stenophylla steppes Stipetum stenophyllae Soó
1944
103 Pajişti dacice de Bromus erectus, R3408 - 34.9 Continental steppes 34.322 34.322 Middle - Rhinantho rumelici –
. Festuca rupicola şi Koeleria Middle European Bromus Brometum erecti Sanda et
macrantha European erectus dry grassland Popescu 1999 (Syn.:
Bromus erectus Brometum erecti auct.rom.)
dry grassland
104 Pajişti pontice de Stipa R3409 6290* Ponto- - - 34.9213 Western - Stipetum lessingianae Soó
. lessingiana, S. pulcherrima şi S. Sarmatic steppes Pontic feathergrass (1927n.n.) 1947, Stipetum
joannis steppes pulcherrimae Soó 1942
105 Pajişti daco-balcanice de Sesleria R3410 6170 Alpine and 36.439 Carpathian Seslerietum filifoliae
. filifolia subalpine calcareous calciphile stepped Zólyomi 1939
grassland grasslands (Syn.: Sesleria filifolia –
Campanula crassipes ass.
Domin 1932)
106 Pajişti daco-balcanice de R3411 62A0 Eastern sub- - - 34.751 Lowland E.1551 Lowland Thymio pannonici–
. Chrysopogon gryllus şi Festuca mediteranean dry savory Chrysopogon savory Chrysopogon Chrysopogonetum grylli
rupicola grasslands dry grasslands dry grasslands Doniţă et al. 1992
(Scorzoneratalia
villosae)
107 Pajişti carpato-balcanice de R3412 6190 Rupicolous - - 34.35323 - Cerastio banatici –
. Festuca pseudodalmatica şi pannonic grasslands Transylvanian Festuca Festucetum
Aethionema saxatilis (Stipo-Festucetalia pseudodalmatica rock pseudodalmaticae E.
23
24
 pallentis)
108 Pajişti panonic-balcanice de R3413 6210 Semi-natural
. Festuca rupicola şi Cleistogene dry grasslands and
serotina scrubland facies on
calcareous substrates
(Festuco-Brometalia)
( * important orchid
sites)
109 Pajişti ponto-panonice de Festuca R3414 6250 *Pannonic
. valesiaca loess steppic
grasslands
110 Pajişti ponto-balcanice de R3415 - 34.9 Continental steppes -
. Botriochloa ischaemum şi
Festuca valesiaca
111 Pajişti balcanice de Festuca R3416 - 34.9 Continental steppes -
. callieri, Sedum sartorianum
ssp. hillebrandtii şi Thymus
zygoides
112 Pajişti balcanice de Thymus R3417 - 34.9 Continental steppes -
. zygoides şi Agropyron brandzae
113 Pajişti ponto-panonice de R3418 6250 *Pannonic
. Agropyron cristatum şi Kochia loess steppic
prostrata grasslands
114 Pajişti vest-pontice de Stipa R3419 6290* Ponto-
. ucrainica şi Stipa dasyphilla Sarmatic steppes
115 Pajişti vest-pontice cu Poa R3420 6290* Ponto-
. bulbosa, Artemisia austriaca, Sarmatic steppes
Cynodon dactylon şi Poa
angustifolia
116 Pajişti ponto-balcanice de R3421 6290* Ponto-
. Artemisia lerchiana, Koeleria Sarmatic steppes
lobata şi Agropyron brandzae
35 Pajişti xerice silicicole
117 Pajişti balcanice cu Chrysopogon R3501 62A0 Eastern sub-
. gryllus şi Danthonia alpina mediteranean dry
grasslands
(Scorzoneratalia
villosae)
118 Pajişti daco-balcanice cu R3502 6110 * Rupicolous -
. Dasypyrum villosum, Trifolium calcareous or
incarnatum ssp. molinerii şi basophilic grasslands
Schneider-Binder 1971,
Erysimo comati – Stipetum
eriocaulis E. Schneider-
Binder 1970
34.3 Dense perennial 34.31 Sub- 34.3162 Dacio- E1.2C1 Pannonic loess Cleistogeno – Festucetum
grasslands and middle- Continental Pannonic meadows- steppes rupicolae (Soó 1930)
European steppes steppic steppes Zólyomi 1958 corr. Soó
grasslands 1964
- 34.312 Central 34.911 Pannonic loess - Medicagini minimae –
European steppes Festucetum
steppic valesiacae Wagner
grasslands 1941
34.951 Western E1.222 Moesio- Botriochloetum
Anatolian steppes Carpathian (Andropogonetum)
andropogonid steppes ischaemi (Krist. 1937) Pop
1977
34.951 Western - Festucetum callieri
Anatolian steppes Şerbănescu 1965 apud.
Dihoru 1969
34.951 Western - Agropyro – Thymetum
Anatolian steppes zygoidi Dihoru (1969) 1970
34.9 Continental steppes - 34.911 Pannonic loess - Agropyro-Kochietum
steppes prostratae Zólyomi (1957)
1958, Agropyretum
pectiniforme (Prodan 1939)
Dihoru 1970
34.9 Continental steppes - 34.9213 Western - Astragalo ponticae –
Pontic feathergrass Stipetum ucrainicae
steppes (Dihoru 1969, 1970)
Sanda, Popescu 1999
(Syn.: Stipo (ucrainicae)-
Festucetum valesiacae
Dihoru 1970)
34.9 Continental steppes - 34.921 Western Pontic E1.2D1 Western Artemisio austriacae –
steppes Pontic steppes Poëtum bulbosae Pop
1970,
Cynodonto – Poëtum
angustifoliae (Rapaics
1926) Soó 1957
34.9 Continental steppes - 34.923 Eastern Pontic - Koelerio-Artemisietum
steppes lerchianae Dihoru 1970
- 34.5 34.752 Mountain E1.5532 Spurge Danthonio –
Mediterranian savory Chrysopogon Chrysopogon Chrysopogonetum grylle
xeric grasslands dry grasslands grasslands Boşcaiu (1970) 1972,
Campanulo ligulatae –
Brometum riparii (Roman
1974) Sanda, Popescu 1999
- 34.1 Middle European - Vulpio-Airetum capillaris
pioneer swards Paucă 1941, Ventenato
dubiae – Xeranthemetum
 Ventenata dubia of the Alysso-Sedion
albi
119 Comunităţi daco-getice cu Sedum R3503 8230 Siliceous rock -
. acre, S. sexangulare şi with pioneer
Petrorhagia saxifraga vegetation of the
Sedo-Scleranthion or
of the Sedo albi-
Veronicion dillenii
36 Pajişti alpine şi subalpine
120 Pajişti sud-est carpatice de rogoz R3601 6170 Alpine and - 36.42 Wind
. pitic (Kobresia myosuroides) şi subalpine calcareous
Oxytropis carpatica grasslands
121 Pajişti sud-est carpatice de coarnă R3602 6150 Siliceous alpine -
. (Carex curvula) şi Primula and boreal grasslands
minima
122 Pajişti sud-est carpatice de părul R3603 6150 Siliceous alpine -
. porcului (Juncus trifidus) şi and boreal grasslands
Oreochloa disticha
123 Pajişti sud-est carpatice de R3604 6150 Siliceous alpine -
. păruşcă (Festuca supina) şi and boreal grasslands
Potentilla ternata
cyndraceum (Borza 1950)
Sanda et Popescu 1988
- 62.424 Nemoral low - Sedo – Petrorhagietum
altitude siliceous cliffs saxifragae Roman 1974,
Alysso petraei – Sedetum
hispanici Schneider-Binder
1971
36.425 Carpathian E4.42 Wind edge Oxytropido carpaticae–
edge naked-rush naked-rush swards (Kobresia Elynetum (Puşcaru et al.
swards myosuroides) swards 1956) Coldea 1991
(Syn.: Elynetum
myosuroides Puşcaru et al.
1956; inclusiv Oxytropido
carpaticae – Elynetum
festucetosum bucegiensis
Coldea 1991); Oxytropido
carpaticae-
Onobrychidetum
transsilvanicae Täuber
1987.
36.341 Carex 36.3413 Carpathian E4.34 Alpigenous Primulo-Caricetum
curvula Carex curvula acidophilous grassland curvulae Br.-Bl. 1926 em.
grassland grasslands Oberd.1957
(Syn.: Caricetum curvulae
Brockm.-Jer.1907)
36.34 Crooked- 36.3463 Carpathian E4.3463 Carpathian Oreochloo – Juncetum
sedge swards Juncus trifidus swards, Juncus trifidus swards trifidi Szafer et al. 1927
and related 36.34632 Eastern (Syn.: Juncetum trifidi
communities Carpathian Juncus Buia et al. 1962;
trifidus swards Rhododendro – Juncetum
trifidi Resmeriţă 1975;
Junceto trifidi –
Vaccinietum Resmeriţă
1975)
36.34 Crooked- 36.34322 Eastern E4.3432 Carpathian Potentillo
sedge swards Carpathian Festuca Festuca airoides chrysocraspedae-
and related airoides grasslands grasslands Festucetum airoidis
communities Boşcaiu 1971(Syn.:
Festucetum supinae Domin
1933; Potentillo (tenatae) –
Festucetum supinae
Boşcaiu 1971; Antennario-
Festucetum sudeticae
Dihoru 1975; As. Festuca
supina-Nardus stricta
Şerbănescu 1939; As.
Festuca supina Puşcaru et
al. 1959; Festuca supina-
Deschampsia flexuosa-
Vaccinium myrtillus
Puşcaru et al. 1959;
Festuca supina-Festuca
rubra fallax Puşcaru et al.
1959; Festucetum supinae
25

124 Pajişti sud-est carpatice de păiuş R3605 6170 Alpine and - 36.4 Alpine and 36.43922 East
. cu colţi (Festuca versicolor) şi subalpine calcareous
Sesleria rigida ssp. haynaldiana grasslands
125 Pajişti sud-est carpatice de păiuş R3606 6170 Alpine and - 36.4 Alpine and 36.43921 East
. de stânci (Festuca saxatilis) subalpine calcareous
grassland
126 Pajişti sud-est carpatice de R3607 6170 Alpine and - 36.43 Stepped 36.43923 East
. Festuca amethystina şi Dianthus subalpine calcareous
tenuifolius grassland
127 Pajişti sud-est carpatice de R3608 6230 * Species-rich -
. Scorzonera rosea şi Festuca Nardus grasslands, in
nigrescens siliceous substrates
in mountain areas
(and submontain
areas, in Continental
Europe)
128 Pajişti sud-est carpatice de R3609 6230 * Species-rich -
. ţăpoşică (Nardus stricta) şi Viola Nardus grasslands, in
declinata siliceous substrates
in mountain areas
(and submontain
areas, in Continental
Europe)
129 Pajişti sud-est carpatice de Poa R3610 - -
. media
130 Pajişti sud-est carpatice de coada R3611 6170 Alpine and - 36.4 Alpine and 36.43921 East
. iepurelui (Sesleria rigida ssp. subalpine calcareous
haynaldiana) şi rogoz (Carex grassland
sempervirens)
Vicol et al. 1971;
Festucetum supinae
subalpinae Sillinger 1933)
E4.4392 East Seslerio – Festucetum
subalpine Carpathian Festuca Carpathian calciphile versicoloris Beldie 1967
calciphilous versicolor grasslands stepped grasslands (Syn.: Festucetum
grasslands versicoloris Puşcaru et al.
1956; Festucetum
versicoloris
transsilvanicum Soó 1944)
E4.4 Calcareous alpine Festucetum saxatilis
subalpine Carpathian sesleria- and subalpine Domin 1933, Festuco
calciphilous evergreen sedge grasslands saxatilis – Trisetetum
grasslands grasslands; 36.43924 (macotrichum) Popescu et
East Carpathian Sanda 1989,
Festuca flaccida Festucetum flaccidae
grasslands Coldea 1984
E4.4392 East Diantho tenuifolii –
and garland Carpathian Festuca Carpathian calciphile Festucetum amethystinae
grassland amethystina grasslands stepped grasslands (Domin 1933) Coldea 1984
(Syn.: Festucetum
amethystinae Puşcaru et al.
1956; Festucetum
amethystinae
transsilvanicum Nyárády
1967)
36.31 Alpic 36.3172 Eastern E4.31 Alpic Nardus Scorzonero roseae –
mat-grass Carpathian mat-grass stricta swards and Festucetum nigricantis
swards and swards related communities (Puşcaru et al. 1956)
related Coldea 1978 (Syn.:
communities Festucetum rubrae fallax
Puşcaru et al. 1956;
Festucetum rubrae
montanum Csürös et
Resmeriţă 1960)
36.31 Alpic 36.3172 Eastern E4.31 Alpic Nardus Violo declinatae –
mat-grass Carpathian mat-grass stricta swards and Nardetum Simon 1966
swards and swards related communities (Syn.: Nardetum strictae
related E4.3172 Eastern montanum Resmeriţă et
communities Carpathian mat-grass Csürös 1963, Nardetum
swards strictae alpinum Buia et al.
1962, Nardetum alpigenum
austro – carpaticum Borza
1959).
- - - Poëtum mediae Csürös et
al. 1956
E4.4392 East Seslerio haynaldianae –
subalpine Carpathian sesleria- Carpathian calciphile Caricetum sempervirentis
calciphilous evergreen sedge stepped grasslands Puşcaru et al. 1956,
grassland grasslands Seslerio haynaldianae –
Saxifragetum rochelianae
Boşcaiu 1971, Seslerio
rigidae – Saxifragetum
rochelianae Gergely 1967;
Seslerio heuflerianae -
Caricetum sempervirentis

131 Pajişti sud-est carpatice de rogoz R3612 6170 Alpine and
. (Carex sempervirens) şi coarnă subalpine calcareous
mare (Sesleria bielzii) grassland
132 Pajişti sud-est carpatice de R3613 6430 Hydrophilous
. Carduus kerneri, Festuca tall herb fringe
carpatica şi Trisetum fuscum communities of
plains and
of the montane to
alpine levels
133 Pajişti sud-est carpatice de R3614 6190 Rupicolous
. Festuca xanthina pannonic grasslands
(Stipo-Festucetalia
pallentis)
134 Tufărişuri pitice sud-est carpatice R3615 6150 Siliceous alpine
. de sălcii alpine (Salix herbacea) and boreal grasslands
135 Tufărişuri pitice sud-est carpatice R3616 6170 Alpine and
. de sălcii alpine (Salix retusa, S. subalpine calcareous
reticulata) grasslands
136 Tufărişuri pitice de arginţică R3617 4060 Alpine and
. (Dryas octopetala) Boreal heaths
137 Tufărişuri pitice sud-est carpatice R3618 6170 Alpine and
. de sălcii endemice (Salix subalpine calcareous
kitaibeliana) cu degetăruţ grasslands
(Soldanella hungarica)
138 Tufărişuri pitice sud-est carpatice R3619 6170 Alpine and
. de sălcii endemice (Salix subalpine calcareous
kitaibeliana) cu degetăruţ alpin grasslands
(Soldanella pusilla)
37 Pajişti umede şi comunităţi de ierburi înalte (buruienişuri)
139 Comunităţi sud-est carpatice de R3701 6430 Hydrophilous -
. buruienişuri înalte cu tall herb fringe
Aconitum tauricum communities of plain
and of the montane
Coldea 1984
- 36.43 Stepped 36.43921 East E4.4392 East Seslerio bielzii – Caricetum
and garland Carpathian sesleria- Carpathian calciphile sempervirentis Puşcaru et
grassland evergreen sedge stepped grasslands al. 1956 (Syn.: Seslerietum
grasslands bielzii transsilvanicum
Borhidi 1956, 1958);
Poo alpinae – Alyssetum
repentis Beldie 1967
- - 37.8221 Carpathian E4.4 Calcareous alpineCardo kerneri – Festucetum
fescue tall grass and subalpine arpaticae (Puşcaru et al.
communities grassland 1956) Coldea 1990
(Syn.: Festucetum
carpaticae Puşcaru et al.
1956)
34.3 Dense perennial - 34.35123 South E4.4 Calcareous alpine Festucetum xanthinae
grasslands and middle Carpathian Festuca and subalpine Boşcaiu 1971
European steppes xanthina grasslands grassland
- 36.1112 36.1112 F2.111 Alpic acid Salicetum herbaceae Br.-
Alpine acid Alpic acid dwarf dwarf willow snow Bl. 1913
dwarf willow willow snow-patch patch communities
snow-patch communities
communities
- 36.122 36.12211 Alpine (Salix F2.111 Alpic acid
Salicetum retuso-
Calcareous retusa, S. reticulata) dwarf willow snow
reticulatae Br.-Bl. 1926
espalier willow snowbed communities patch communities(Syn.: Salicetum retusae
snow-patch Buia et al. 1962
communities Salicetum reticulatae
Puşcaru et al. 1956)
31.4 Alpine and Boreal 31.491 High 31.49152 South- F2.2915 Carpatho- Dryadetum octopetalae
heaths montane Dryas eastern Carpathian Balkanide Dryas mats Csürös et al.1956
mats Dryas mats (Syn: Salix reticulata
–
Dryas octopetala
ass.Beldie 1967, Achilleo
schurii- Dryadetum (Beldie
1967) Coldea 1984,
Salicetum retuso-
reticulatae Br.-Bl. 1926,
Dryadetum octopetalae
Br.-Bl. 1926 ( după
Puşcaru 1969)
- 36.12 36.12212 Carpathian - Soldanello hungaricae
Calcareous Salix kitaibeliana - Salicetum
snow-patch snowbed communities kitaibelianae Coldea
communities 1985
- 36.12 36 12212 Carpathian - Soldanello pusillae -
Calcareous Salix kitaibeliana Salicetum kitaibelianae
snow-patch snowbed communities (Boşcaiu 1971) Coldea
communities 1993 (Syn.:Anemono -
Salicetum retusae Boşcaiu
1971 non Horv. 1919)
37.8 Subalpine 37.81432 East E5.5143 Carpathian Aconietum taurici Borza
and alpine tall Carpathian monkshood monkshood 1934 ex Coldea 1990
herbs communities communities (Syn.: Aconietum taurici
communities retezetense Borza 1934)
27
28
 to alpine levels
140 Comunităţi sud-est carpatice de R3702 6430 Hydrophilous - 37.8 Subalpine 37.8141 Carpathian E5.5141 Carpathian Adenostylo-Doronicetum
. buruienişuri înalte cu Adenostyles tall herb fringe and alpine tall Adenostyles Adenostyles austriaci Horvat 1956
alliaria şi Doronicum austriacum communities of plain herbs communities communities (Syn.: Adenostyletum
and of the montane communities alliariae banaticum Borza
to alpine levels 1946)
141 Comunităţi sud-est carpatice de R3703 6430 Hydrophilous - 37.8 Subalpine 37.814 Carpathian tall E5.514 Carpathian tall Cirsio waldsteinii-
. buruienişuri înalte cu Cirsium tall herb fringe and alpine tall herb communities herb communities Heracleetum transsilvanici
waldsteinii şi Heracleum communities of plain herbs Pawl. et Walas 1949
sphondylium ssp. transilvanicum and of the montane communities ((Syn.: Cardueto-
to alpine levels Heracleetum palmati
Beldie 1967;
Heracleetum palmati auct.
rom.)
142 Comunităţi sud-est carpatice de R3704 6430 Hydrophilous - 37.88 Alpine 37.88 Alpine dock E5.58 Alpine Rumex Senecioni-Rumicetum
. buruienişuri înalte cu Senecio tall herb fringe dock communities communities alpini Horv. 1919 em.
subalpinus şi ştevia stânelor communities of plain communities Coldea (1986) 1990 (Syn.:
(Rumex alpinus) and of the montane Rumicetum alpini auct.
to alpine levels rom.; Urtico dioicae –
Rumicetum alpini
(Şerbănescu 1939, Todor et
Culică 1967) corr. Oltean
et Dihoru 1986;
Chenopodietum
subalpinum Br.-Bl. 1944)
143 Comunităţi sud-est carpatice de R3705 6430 Hydrophilous - 37.88 Alpine 37.88 Alpine dock E5.58 Alpine Rumex Rumici obtusifoliae –
. buruienişuri înalte cu Rumex tall herb fringe dock communities communities Urticetum dioicae Kornaš
obtusifolia şi Urtica dioica communities of plain communities 1968 (Syn.: Rumicetum
and of the montane obtusifolii auct. rom., As.
to alpine levels Urtica dioica-Rumex
obtusifolius Anghel et al.
1965)
144 Comunităţi sud-est carpatice de R3706 6430 Hydrophilous - 37 Humid 37.81442 Carpathian E5.5144 Carpathian Petasitetum kablikiani
. buruienişuri înalte cu Petasites tall herb fringe grasslands and glabrous butterbur butterbur communities Szafer, Kulcz. et Pawl.
kablikianus communities of plain tall herbs communities 1926 (Syn.:
and of the montane communities Petasitetum
to alpine levels glabrati Morariu 1943)
145 Comunităţi sud-est carpatice de R3707 6430 Hydrophilous - 37 Humid 37.8144 Carpathian E5.5144 Carpathian Telekio-Petasitetum
. buruienişuri înalte cu Telekia tall herb fringe grasslands and butterbur communities; butterbur communities hybridi (Morariu 1967)
speciosa şi Petasites hybridus communities of plain tall herbs 37.81441 Carpathian Resmeriţă et Raţiu 1974
and of the montane communities white butterbur (Syn.: Petasitetum hybridi
to alpine levels communities auct. rom., Aegopodio-
Petasitetum hybridi auct.
rom., Telekio-Petasitetum
albae Beldie 1967;
Petasitetum albae Dihoru
1975,
Petasiteto-
Telekietum speciosae
Morariu 1967);
Telekio – Filipenduletum
Coldea 1996,
Telekio speciosae –
Aruncetum dioici Oroian
1998
146 Comunităţi daco-getice cu R3708 6430 Hydrophilous 37.7 Humid tall fringes 37.211 Cobbage 37.814 Carpathian E5.5143 Carpathian Angelico – Cirsietum
. Angelica sylvestris, Crepis tall herb fringe thistle (Cirsium herb communities monk shoad oleracei R. Tx. 1937,
 paludosa şi Scirpus sylvaticus communities of plain
and of the montane
to alpine levels
147 Comunităţi danubiene cu Juncus R3709 - -
. effusus, J. inflexus şi Agrostis
canina
148 Pajişti dacice de Molinia R3710 6410 Molinia
. caerulea meadows on
calcareous, peaty or
clayey-siltladen soils
(Molinion caeruleae)
149 Pajişti dacice de Nardus stricta şi R3711 6410 Molinia
. Molinia caerulea meadows on
calcareous, peaty or
clayey-siltladen soils
(Molinion caeruleae)
150 Comunităţi dacice cu R3712 - 37.2 Eutrophic humid
. Deschampsia caespitosa şi
Agrostis stolonifera
151 Pajişti antropice de Juncus tenuis R3713 - -
. şi Trifolium repens
152 Comunităţi daco-getice cu R3714 6430 Hydrophilous 37.7 Humid tall herb
. Filipendula ulmaria, Geranium tall herb fringe fringes
palustre şi Chaerophyllum communities of plain
hirsutum and of the montane
to alpine levels
153 Pajişti danubian-panonice de R3715 - -
. Agrostis stolonifera
154 Pajişti danubiano-pontice de Poa R3716 6440 Alluvial
. pratensis, Festuca pratensis şi meadows of river
Alopecurus pratensis valleys of the
Cnidion dubii
38 Pajişti mezofile
155 Pajişti sud-est carpatice de R3801 6520 Mountain hay
. Trisetum flavescens şi Alchemilla meadows
vulgaris
156 Pajişti daco-getice de R3802 6510 Lowland hay
. Arrhenatherum elatius meadows
(Alopecurus
pratensis,
Sanguisorba
oleraceum) communities Scirpetum sylvatici Ralski
meadows 1931emend. Schwich 1944
- 37.263 Danubio- E3.4624 Eastern Junco – Menthetum
Panonic riverine and Carpathian raft rush longifoliae Lohm. 1953,
humid meadows meadows Agrostetum caninae Harg.
1942, Juncetum effusi Soó
(1931) 1949
37.3 Oligotrophic humid 37.31 Purple 37.312 Acid purple E3.511 Calcidine Junco-Molinietum Preising
grasslands moograss moorgrass meadows purple moorgross 1951, Peucedano
meadows meadows rocheliani – Molinietum
coeruleae Boşcaiu 1965,
Molinio – Salicetum
rosmarinifoliae Magyar ex
Soó 1933.
- 37.312 Acid 37.312 Acid E3.512 Acidoclin Nardo-Molinietum Gergely
purple purple moorgrass purple moorgrass 1958
moorgrass meadows meadows
meadows
- 37.263 Danubio- E2.233 Carpathian Agrostio stoloniferae –
grasslands Pannonic riverine and submontane hay Deschampsietum
humid meadows meadows caespitosae Ujvarosi 1947
- 37.263 Danubio- E3.462 Peri-Pannonic Juncetum tenuis (Diemont,
Pannonic riverine and humid meadows Siss. et Westhoff 1940)
humid meadows Schwik. 1944
- 37.716 Continental E5.414 Continental Filipendulo – Geranietum
mixed riverine screensriver bank tall-berb palustris W. Koch 1926,
communities Chaerophyllo hirsuti –
domineted by Filipenduletum Niemann et
Filipendula al. 1973
- 37.263 Danubio- E2.251 Ponto- Agrostetum stoloniferae
Pannonic riverine and Pannonic mesophille (Ujvarosi 1941) Burduja
humid meadows hay 1956
37.2 Eutrophic humid - 37.263 Danubio- E2.251 Ponto- Poetum pratensis Răv.,
Pannonic riverine and Pannonic mesophille Căzac. et Turenschi 1956,
humid meadows hay Ranunculo repentis-
Alopecuretum pratensis
Ellmauer 1933,
Agrostideto-Festucetum
pratensis Soó 1949
- 38.3 Montain 38.3 Mountain hay - Cerastio holosteoidis –
hay meadows meadows Trisetum flavescenti Sanda
et Popescu 2001 (Poo –
Trisetum flavescetis auct.
rom. non Knapp 1951),
Trisetetum flavescentis
(Schröter) Brockmann
1907
38.2 Lawlands humid - 38.233 Carpathian E2.233 Carpathian Arrhenatherum elatioris
grasslands submontane hay submontane hay Br,-Bl. ex Scherrer 1925
meadows meadows
29
 officinalis)
157 Pajişti sud-est carpatice de R3803 6510 Lowland hay 37.2 Eutrophic humide 35.12 Agrostis – 38. 2323 Eastern E1.721 Nemoral Festuco rubrae–
. Agrostis capillaris şi Festuca meadows grasslands Festuca Carpathian yellow Agrostis- Agrostetum capillaris
rubra (Alopecurus grasslands oatgrass meadows Festuca Horvat 1951
pratensis, grasslands
Sanguisorba
officinalis)
158 Pajişti daco-getice de Agrostis R3804 6510 Lowland hay 37.2 Eutrophic humide 35.12 Agrostis- 38.233 Carpathian E1.721 Nemoral Anthoxantho – Agrostetum
. capillaris şi Anthoxanthum meadows grasslands Festuca submontane hay Agrostis- capillare Silinger 1933
odoratum (Alopecurus grasslands meadows Festuca
pratensis, grasslands
Sanguisorba
officinalis)
4 Păduri
41 Păduri temperate de foioase cu frunze căzătoare
159 Păduri sud-est carpatice de molid R4101 91V0 Dacian beech - - 41.1D212 Dacian G4.6 Mixed – Pulmonario rubrae – 2316 1311
. (Picea abies), fag (Fagus sylvatica) forest (Symphyto- Pulmonaria rubra fir- Abies- Picea- Fagetum (Soó 1964) 2216 1312
şi brad (Abies alba) cu Pulmo- Fagion) beech forests Fagus- woodlands Täuber 1987 2327 1315
naria rubra 1321
1411
1412
1413
160 Păduri sud-est carpatice de molid R4102 9110 Luzulo- - - 42.1323. Dacian G4.6.Mixed – Hieracio rotundati – 2344 1314
. (Picea abies), fag (Fagus sylva- Fagetum beech acidophile beech-fir Abies- Picea- Abietetum (Soó 1962) 2236 1331
tica) şi brad (Abies alba) cu forests forest Fagus- woodlands Täuber 87 1341
Hieracium rotundatum
161 Păduri sud-est carpatice de molid R4103 91V0 Dacian beech - - 41.1D213. Dacian G4.6 Mixed – Leucanthemo waldsteinii – 2318 1313
. (Picea abies), fag (Fagus sylva- forest (Symphyto- Leucanthemum beech Abies- Picea- Fagetum (Soó 1964)
tica) şi brad (Abies alba) cu Fagion) forest Fagus- woodlands Täuber 1987
Leucanthemum waldsteinii
162 Păduri sud-est carpatice de fag R4104 91V0 Dacian beech !41.1 Beech forests - 41.1D212 Dacian G3.1123 Dacian Pulmonario rubrae – 2116 2111
. (Fagus sylvatica) şi brad (Abies forest (Symphyto- Pulmonaria rubra fir- neutrophile mountaine Fagetum (Soó 1964) 2416 2112
alba) cu Pulmonaria rubra Fagion) beech forest fir forest Täuber 1987 2427 2113
2116
2211
2212
2213
2214
2221
2311
163 Păduri sud-est carpatice de fag R4105 9110 Luzulo- !41.1 Beech forests - 41.1D54 South - Festuco drymeiae – 2136 2121
. (Fagus sylvatica) şi brad (Abies Fagetum beech Carpathian Festuca Fagetum Morariu et al. 2436 2132
alba) cu Festuca drymeia forests drymeia beech forest 1968 2231
2241
164 Păduri sud-est carpatice de fag R4106 9110 Luzulo – !41.1 Beech forests - 41.1D11 Dacian G3.1323 Dacian Hieracio rotundati – 2456 4241
. (Fagus sylvatica) şi brad (Abies Fagetum beech woodrush-beech forest acidophile beech – fir Fagetum (Vida 1963) 3356
alba) cu Hieracium rotundatum forests forest Täuber 1987 (Syn.:
Deschampsio flexuosae –
Fagetum Soó 1962)
165 Păduri sud-est carpatice de fag R4107 9110 Luzulo – !41.1 Beech forests - 41.1D14 Dacian - 2456 2251
. (Fagus sylvatica) şi brad (Abies Fagetum beech bilberry – beech forest 3356 4161
alba) cu Vaccinium myrtillus forests 4162
4242
166 Păduri sud-est carpatice de fag R4108 91V0 Dacian beech !41.1 Beech forests - 41.1D213. Dacian - Leucanthemo waldsteinii – - -
. (Fagus sylvatica) şi brad (Abies forest (Symphyto- Leucanthemum beech Fagetum (Soó 1964)
alba) cu Leucanthemum Fagion) forest Täuber 1987
waldsteinii
167 Păduri sud-est carpatice de fag R4109 91V0 Dacian beech !41.1 Beech forests - 41.1D211.Dacian G1.6D21 Dacian Symphyto cordati – 3316 4111
. (Fagus sylvatica) cu Symphytum forest (Symphyto- Dentaria glandulosa Symphytum beech Fagetum Vida 1959 3227 4112
cordatum Fagion) beech forest forest 4113
4114
4115
4118

168 Păduri sud-est carpatice de fag R4110 9110 Luzulo –
. (Fagus sylvatica) cu Festuca Fagetum beech
drymeia forests
169 Păduri sud-est carpatice de fag R4111 9150 Medio-
. (Fagus sylvatica) şi brad (Abies European limestone
alba) cu Cephalanthera beech forest of the
damassonium Cephalanterion-
Fagion
170 Păduri balcanice de fag (Fagus R4112 91K0 Illyrian Fagus !41.1 Beech forests
. sylvatica) cu Aremonia sylvatica forests
agrimonioides (Aremonio-Fagion)
171 Păduri balcanice de fag (Fagus R4113 91K0 Illyrian Fagus !41.1 Beech forests
. sylvatica) cu Helleborus odorus sylvatica forests
(Aremonio-Fagion)
172 Păduri balcanice mixte de fag R4114 91K0 Illyrian !41.1 Beech forests
. (Fagus sylvatica) cu Ruscus Fagus sylvatica
aculeatus forests (Aremonio-
Fagion)
173 Păduri balcanice de fag (Fagus R4115 91K0 Illyrian
. sylvatica) cu Geranium Fagus sylvatica
macrorrhizum forests (Aremonio-
Fagion)
174 Păduri sud-est carpatice de fag R4116 91V0 Dacian beech
. (Fagus sylvatica) cu Phyllitis forests (Symphyto-
scolopendrium Fagion)
175 Păduri sud-est carpatice de frasin R4117 9180 Tilio-Acerion
. (Fraxinus excelsior), paltin (Acer forests of slopes,
pseudoplatanus) şi ulm (Ulmus screes and ravines
glabra) cu Lunaria rediviva
176 Păduri dacice de fag (Fagus R4118 9130
. sylvatica) şi carpen (Carpinus Asperulo-
betulus) cu Dentaria bulbifera Fagetum beech
forests
177 Păduri dacice de fag (Fagus R4119 9130 Asperulo-
. sylvatica) şi carpen (Carpinus Fagetum beech
betulus) cu Carex pilosa forests
178 Păduri moldave mixte de fag R4120 9130
. (Fagus sylvatica) şi tei argintiu Asperulo-
(Tilia tomentosa) cu Carex Fagetum beech
brevicollis forests
179 Păduri balcanice de fag (Fagus R4121 91K0 Illyrian Fagus !41.1 Beech forests
. sylvatica) şi alun turcesc (Corylus sylvatica forests
colurna) cu Knautia drymeia (Aremonio-Fagion)
180 Păduri sud-est carpatice de fag R4122 - !41.1 Beech forests
. (Fagus sylvatica) şi gorun
(Quercus petraea) cu Galium
kitaibelianum
181 Păduri dacice de gorun (Quercus R4123 9170 Galio-
. petraea), fag (Fagus sylvatica) Carpinetum oak-
şi carpen (Carpinus betulus) cu horbeam forests
Carex pilosa
4121
4131
4132
4231
4232
!41.1 Beech forests - 41.1D54 South G1.6D54 South Festuco drymeiae- 3336 4141
Carpathian Festuca Carpathian Festuca Fagetum Morariu et al. 4136 4142
drymeia beech forest drymeia beech forest 1968. 4151
4152
!41.1 Beech forests - 41.1D41 Dacian G1.6D4 East Carpino - Fagetum 3374 4173
Epipactis beech forest Carpathian calciphile cephalanteriosum Coldea 4181
beech forest 1975 4182
4183
4213
- 41.1D51 South G1.6D51 South Aremonio agrimonioidi – - -
Carpathian Aremonia Carpathian Aremonia Fagetum Boşcaiu 1972
beech forest beech forest
- 41.1D53 South G1.6D53 South - - -
Carpathian Helleborus Carpathian Heleborus
odorus beech forest odorus beech forest
- 41.1D55 South - Fago - Ornetum Zolyomi - -
Carpathian Ruscus 1954, Carpino - Fagetum
beech forest Pauca 1941 subass.
fagetosum orientalis Roman
1974
!41.1 Beech forests - 41.4643 Dacian - Geranio macrorrhizi – - -
Geranium Fagetum (Borza 1933) Soó
macrorrhizum beech 1964
forest
!41.1 Beech forests - 41.4641 Dacian - Phyllitidi – Fagetum Vida - -
Phyllitis beech ravine (1959) 1963
forest
!41.4 Mixed ravine and - 41.4642 Dacian ash- G1.A464. Eastern Acereto – Fraxinetum 3418 0211
slope forests sycamore ravine beech Carpathian ravine Paucă 1941 0311
forest forest 0421
4171
4172
!41.1 Beech forests - 41.1D224 Dacian Carpino - Fagetum Pauca 4116 4211
Dentaria bulbifera - 1941 4216 4212
beech forest 4316 4215
4311
4312
4313
!41.1 Beech forests - 41.1D22 Dacian hairy G1.6D22. Dacian hairy Carpino - Fagetum Paucă 4125 4221
sedge beech-hornbeam sedge beech/hornbeam 1941 4225 4222
forests 4321
!41.1 Beech forests - 41.1D222 Dacian - Tilio – Corydali – Fagetum 4316 4331
Lathyrus Dobrescu et Kovacs 1973, 4332
hallersteinii beech- Galio schultesii–Fagetum 4333
hornbeam forests (Burduja et al.1972) Chifu
et Ştefan 1994
- 41.1D52 South G1.6D52 South Corylo colurnae-Fagetum - -
Carpathian Corylus Carpathian Corylus (Jov. 55) Borh.1963
colurna beech forest colurna beech forest
- 411D12 Dacian G1.6D12. Dacian Hieracio rotundati – - -
Galium kitaibelianum Galium kitaibelianum Fagetum (Vida 1963)
beech forest beech forest Täuber 1987, galietosum
kitaibelianii (Syn.: Galio
kitaibelianii- Quercetum
petraeae Sanda et Popescu
1999)
!41.2 Oak-hornbeam - 41.266 Carpathian G1.A166.Carpathian - 5225 5121
forests hairy sedge oak- hairy sedge oak- 4625 5122
hornbeam forests hornbeam forest 5211
5212
31
 5221
182 Păduri dacice de gorun (Quercus R4124 91Y0 Dacian oak- !41.2 Oak-hornbeam - 41.2C12 Dacian G1.A1C1 Dacian oak- Lathyro hallersteinii – 5216 5311
. petraea), fag (Fagus sylvatica) şi hornbeam forests forests Lathyrus hornbeam forest Carpinetum Coldea 1975 4616 5313
carpen (Carpinus betulus) cu hallersteinii oak- 5316
Lathyrus hallersteinii hornbeam forest 5321
5323
183 Păduri moldave mixte de gorun R4125 91Y0 Dacian oak- !41.2 Oak-hornbeam - 41.2C4 Southern - - 5316 -
. (Quercus petraea), fag (Fagus hornbeam forests forests sarmatic oak-lime-
sylvatica), tei (Tilia cordata) cu hornbeam forest
Carex pillosa
184 Păduri moldave mixte de gorun R4126 91Y0 Dacian oak- !41.2 Oak-hornbeam - 41.2C22 Moldo- G1.A1C2.Moldo- Aro orientalis-Carpinetum 5416 5322
. (Quercus petraea), fag (Fagus hornbeam forests forests Muntenian sessile oak- Muntenian oak-lime- (Dobrescu et Kovacs 1973) 6416 5324
sylvatica) şi tei argintiu (Tilia hornbeam forest hornbeam forest Täuber 1992 5511
tomentosa) cu Carex brevicollis 5512
5513
5514
6212
(toate doar
în estul
tarii)
Păduri dacice mixte de gorun R4127 91L0 Illyrian oak- !41.2 Oak-hornbeam - 41.2A12 Illyrian G1.A164 Peri- - 5416 5322
(Quercus petraea), fag (Fagus hornbeam forest forests neutrocline sessile oak- Carpathian lime – oak 4516 5324
sylvatica) şi tei argintiu (Tilia (Erytronio- hornbeam forests – hornbeam forest 5511
tomentosa) cu Erythronium dens- Carpinion) 5512
canis 5513
5514
6212
(toate doar
în vestul
tarii)
185 Păduri getice – dacice de gorun R4128 91Y0 Dacian oak- !41.2 Oak-hornbeam - 41.2C1 Dacian oak- - Dentario bulbiferae - 5116 5111
. (Quercus petraea) cu Dentaria hornbeam forests forests hornbeam forests Quercetum petraeae 5112
bulbifera Resmerita (1974) 1975 5113
5114
186 Păduri dacice de gorun R4129 - !41.2 Oak-hornbeam - 41.7A151 Getic pre- G1.8713 Pre- Festuco drymeiae - 5134 5131
. (Quercus petraea) şi fag (Fagus forests Carpathic Festuca Carpathian beech- Quercetum petraeae 4636 5151
sylvatica) cu Festuca drymeia drymeia oak forest sessile oak forest Morariu et al.1970 4634 5231
5241
5242
187 Păduri dacice de gorun R4130 - !41.5 Acidophilous oak - 41.5731 Black broom- - Cytiso - Quercetum 5131 5132
. (Quercus petraea) şi fag (Fagus forests oak forest petraeae Pauca 1941 4634 5172
sylvatica) cu Lembotropis Querco petraeae – 5173
nigricans Fagetum Resmeriţa 1974
188 Păduri dacice de gorun R4131 - !41.5 Acidophilous oak - 41.571232 Dacian - Vaccinio-Quercetum 5144 5153
. (Quercus petraea) şi fag (Fagus forests bilbenry-sessile oak petraeae Morariu et al. 5154
sylvatica) cu Vaccinium – forest 1970
Calluna
189 Păduri panonice-balcanice de R4132 91M0 Pannonian – !41.7 Thermophilous - 41.7696 Pre- - Quercetum petraeae- 7724 7414
. gorun (Quercus petraea), cer (Q. Balkanic Turkey oak and supra-Mediterranean Carpathian Quercus cerris
cerris) şi fag (Fagus sylvatica) cu – sessile oak oak woods cerris-Quercus Soó (1957) 1969
Melittis melissophyllum petraea forests
190 Păduri balcanice de gorun R4133 91M0 Pannonian – !41.7 Thermophilous - 41.7696 Pre- - Aremonio-Quercetum - -
. (Quercus petraea) cu Helleborus Balkanic Turkey oak and supra-Mediterranean Carpathian Quercus petraeae Hoborka 1980
odorus – sessile oak oak woods cerris – Q. petraea s.l.
forest
191 Păduri vest – pontice de gorun R4134 91 DA Dobrogean - - 41.76831 Dobrogean - Fraxino orni-Quercetum - 5161
. (Quercus petraea) cu Merculialis oriental hornbeam- Paeonia-sessile oak dalechampii Doniţă 1970, 5162
ovata lime-oak forests forest Orno– Quercetum 5163
praemoesaicum Roman 5164
1974 5165
192 Păduri vest-pontice mixte de R4135 91Y0 Dacian oak- - - 41.2C23 Western – - Tilio tomentosae- - 5331
. gorun (Quercus petraea), tei hornbeam forests Pontic sessille oak – Carpinetum betuli Doniţă
argintiu (Tilia tomentosa) şi lime – hornbeam – ash 1968
carpen (Carpinus betulus) cu forest
Carpesium cernuum
193 Păduri vest-pontice mixte gorun R4136 91 DA Dobrogean !41.7 Thermophilous - 41.76832 Dobrogean G1.7683 Dobrogean Nectaroscordo-Tilietum - 5332
. (Quercus petraea), tei argintiu oriental hornbeam- and supra-Mediterranean sessile oak-lime oriental hornbeam- tomentosae Doniţă 1970 5333
 (Tilia tomentosa) şi cărpiniţă lime-oak forests oak woods oriental hornbeam ash lime-oak forest
(Carpinus orientalis) cu forest
Nectaroscordum siculum
194 Păduri vest-pontice de gorun R4137 91 DA Dobrogean !41.7 Thermophilous - 41.76834 Western- - Galantho plicatae – - -
. (Quercus petraea) şi tei cu frunza oriental hornbeam- and supra-Mediterranean Pontic sessile oak- Tilietum tomentosae Doniţă
mare (Tilia platyphyllos) cu lime-oak forests oak woods lime-oriental 1968
Galanthus plicatus hornbeam-
Galanthus
forest
195 Păduri dacice de gorun (Quercus R4138 91I0* Euro-Siberian - - 41.7A225 Sarmatic - Aceri tatarico – 6716 5411
. petraea) şi stejar pedunculat steppic woods with Acer tataricum-Q. Quercetum petraeae – 5412
(Quercus robur) cu Acer Quercus sp robur-Q. petraea roboris (Soó 1951) em.
tataricum steppe woods Zolyomi 1957
196 Păduri getice de stejar pedunculat R4139 - - - 41.57143 Pre- - - 6132 5141
. (Quercus robur) şi gorun Carpathian Carex 5142
(Quercus petraea) cu Carex praecox pedunculate 6112
praecox oak forest 6113
6141
6143
197 Păduri dacice – balcanice de R4140 91M0 Pannonian - !41.7 Thermophilous - 41.7696 Pre- G1.7686 Pre- Tilio argenteae – - 7431
. gorun (Quercus petraea), cer (Q. Balkanic turkey oak and supra-Mediterranean Carpathian Quercus Carpathian Quercus Quercetum petraeae – 7432
cerris) şi tei argintiu (Tilia – sessile oak forest oak woods cerris – Q. petraea s.l. cerris – Q. petraea cerris Soó 1957, 7511
tomentosa) cu Lychnis coronaria forest forest Quercetum petraeae – 7524
cerris Soó (1957) 1969,
Tilietosum tomentosae Pop
et Cristea 2000
198 Păduri dacice – balcanice de R4141 9260 Castanea - - 41.57331 Pre- Castaneo – Quercetum - -
. gorun (Quercus petraea) şi castan sativa Carpathian chestnut- Horvat 1938
(Castanea sativa) cu Genista woods sessile oak forest
tinctoria
199 Păduri balcanice mixte de gorun R4142 91I0* Euro-Siberian - - 41.7A153 Getic-pre- Orno – Quercetum - 0212
. (Quercus petraea) şi alun turcesc steppic woods with Carpathic Corylus praemoesicum Roman
(Corylus colurna) cu Paeonia Quercus sp colurna-sessile oak 1974, coryletosum
dahurica forest colurnae
200 Păduri dacice de stejar pedunculat R4143 91Y0 Dacian oak- - - 41.2C11 Dacian - Melampyro bihariense – 6228 6111
. (Quercus robur) cu Melampyrum hornbeam forests Melampyrum Carpinetum (Borza 1941) 6225
bihariense bihariense oak – Soó 1964 en Coldea 1975 6216
hornbeam forest
201 Păduri dacice de stejar R4144 9160 Sub-Atlantic 41.57143. Pre- Molinio – Quercetum 6132 -
. pendunculat (Quercus robur) cu and medio-European Carpathic purple roboris (Tx. 1937) Scam et
Molinia coerulea oak or oak-hornbeam moorgrass – Pass 1959
forests of the pedunculate oak forest
Carpinian betuli
202 Păduri R4145 9160 Sub-Atlantic - - 41.57142 Pre- - Carici brizoidi – 6133 6151
. panonice and medio-European Carpathian quaking Quercetum roboris Raţiu et 6152
de stejar pendunculat (Quercus oak or oak-hornbeam sedge – pedunculate al. 1977 6153
robur) cu Carex brizoides forests of the oak forest 6154
Carpinian betuli 6155
203 Păduri-rarişti moldave de stejar R4146 91I0* Euro-Siberian - - 41.7A224 Sarmatic G1.7A12 Tartar maple Aceri tatarico – Quercetum 6111 6161
. pedunculat (Quercus robur) şi steppic woods with Acer tataricum – steppe oak woods roboris Zolyomi 1957 6162
cireş (Prunus avium) cu Acer Quercus sp. Quercus robur steppe
tataricum woods
204 Păduri danubiene mixte de stejar R4147 91Y0 Dacian oak- - - 41.2C21 Moldo- G1.A162 Mixed lime- Ornithogalo – Tilio – 6414 6221
. pedunculat (Quercus robur) şi tei hornbeam forests Muntenian oak-hornbeam forest Quercetum A. Dihoru 1976 6814 6222
argintiu (Tilia tomentosa) cu pedunculate oak – 6223
Scutellaria altissima lime-hornbeam ash 6225
forest 6311
6313
6321
6322
6324
6325
205 Păduri panonice psamofile de R4148 91I0* Euro-Siberian !41.5 Acidophilous oak - 41.7A213 Pannonic - Convallario – Quercetum - 6114
. stejar pedunculat (Quercus robur) steppic woods with forests sand steppe oak woods roboris Soó 1957 6163
cu Convallaria majalis Quercus sp.

33
34
206 Păduri danubian–balcanice de cer R4149 91M0 Pannonian- 41.7 Thermophilous and - 41.7697 Getic - Quercetum cerris 7114 7111
. (Quercus cerris) cu Pulmonaria Balkanic turkey oak- supra-Mediterranean oak Pulmonaria mollis – Georgescu 1941 7112
mollis sessile oak forests woods Quercus cerris forest 7113
7121
207 Păduri danubian-balcanice de cer R4150 91M0 Pannonian- 41.7 Thermophilous and - 41.7691 Getic white G1.7691 Getic white Quercetum cerris 7135 7122
. (Quercus cerris) cu Festuca Balkanic turkey oak- supra-Mediterranean oak cinquefoil Quercus cinquefoil Quercus. Georgescu 1941 7123
hetero- phylla sessile oak forests woods cerris forest cerris forest 7124
7125
208 Păduri balcanice mixte de cer R4151 91M0 Pannonian- 41.7 Thermophilous and - 41.76812.Moesio – G1.7682 Moesio – Quercetum farnetto – 7111 7131
. (Quercus cerris) cu Balkanic turkey oak- supra-Mediterranean oak Danubian oriental Danubian orientalis cerris Georgescu 1945 7371 7512
Lithospermum purpurocoeru- sessile oak forests woods hornbeam- hornbeam – durmast Rudski 1949, carpineto 7531
leum Quercus oak forest orientalis
cerris forest
209 Păduri dacice de cer (Quercus R4152 91M0 Pannonian- 41.7 Thermophilous and - 41.769 Getic sub- - Carpino - Quercetum 6814 7513
. cerris) şi carpen (Carpinus betu- Balkanic turkey oak- supra-Mediterranean oak continental cerris Klika 1938 (Boşcaiu 7214 7521
lus) cu Digitalis grandiflora sessile oak forests woods thermophilous oak et al. 1969) 7522
woods
210 Păduri danubian-balcanice de cer R4153 91M0 Pannonian- 41.7 Thermophilous and - 41.7693 Getic crocus G1.7693 Getic crocus Quercetum farnetto – 7414 7311
. (Quercus cerris) şi gârniţă Balkanic turkey oak- supra-Mediterranean oak Quercus frainetto – Q. Quercus frainetto – Q. cerris Georgescu 1945 7432 7312
(Q. frainetto) cu Crocus flavus sessile oak forests woods cerris forest cerris forest Rudski 1949 7435 7321
7322
211 Păduri danubian-balcanice de R4154 91M0 Pannonian- 41.7 Thermophilous and - 41.76814 Danubian – - Quercetum frainetto Paun 7535 7211
. gârniţă (Quercus frainetto) cu Balkanic turkey oak- supra-Mediterranean oak balcanic Festuca 1964 7514 7212
Festuca heterophylla sessile oak forests woods heterophylla forest 7213
7214
7221
7222
7226
212 Păduri danubian - balcanice de R4155 91M0 Pannonian- 41.7 Thermophilous and - 41.7692 Getic early G1.7692 Getic early Quercetum frainetto Paun 7532 7215
. gârniţă (Quercus frainetto) şi cer Balkanic turkey oak- supra-Mediterranean oak sedge Quercus sedge Quercus 1964 7216
(Quercus cerris) cu Carex sessile oak forests woods frainetto forest frainetto forest 7313
praecox 7323
213 Păduri danubian-balcanice de R4156 91I0 *Euro-Siberian 41.7 Thermophilous and - 41.7A223 Pontic Acer - Quercetum pedunculi 7614 8221
. stejar brumăriu (Quercus steppic woods with supra-Mediterranean oak tataricum – Quercus - florae – cerris 8431
pedunculiflora), cer (Q. cerris), Quercus spp. woods pedunculiflora – Q. Morariu 1944 8432
gârniţă (Q. frainetto) şi stejar cerris steppe woods 8433
pufos (Q. pubescens) cu Acer 8441
tataricum 8451
214 Păduri-rarişti danubian – vest – R4157 91I0 *Euro-Siberian 41.7 Thermophilous and - 41.7A221 Pontic Acer G1.7A12 Tartar maple Quercetum 8114 8111
. pontice de stejar brumăriu steppic woods with supra-Mediterranean oak tataricum – Quercus steppe oak woods pedunculiflorae 8112
(Quercus pedunculiflora) cu Acer Quercus spp. woods pedunculiflora steppe Borza 1937 8114
tataricum woods 8115
8116
215 Păduri danubian – vest – pontice R4158 91 DA Dobrogean 41.7 Thermophilous and - 41.76833 Dobrogean - Querco pedunculiflorae – 8211 8422
. mixte de stejar brumăriu oriental hornbeam- supra-Mediterranean oak Quercus Tilietum tomentosae Doniţă 8214 8511
(Quercus pedunculiflora) şi tei lime-oak forests woods pedunculiflora lime – 1970 8513
argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola oriental hornbeam 8514
jordanii forest 8521
216 Păduri şi rarişti danubiene de R4159 91I0 *Euro-Siberian 41.7 Thermophilous and - 41.7A228 Danubian - - 8314 8411
. stejar brumăriu (Quercus steppic woods with supra-Mediterranean oak Quercus
pedunculiflora) şi stejar Quercus spp. woods pedunculiflora – Q.
pedunculat (Quercus robur) cu robur steppe woods
Tulipa bibersteinniana
217 Păduri-rarişti dacice de stejar R4160 91H0 *Pannonian 41.7 Thermophilous and - 41.7373 Intra – - Lithospermo – Quercetum 8771 8211
. pufos (Quercus pubescens) cu woods with Quercus supra-Mediterranean oak Carpathian insular auct. rom.
Lithospermum purpurocoeru- pubescens woods Quercus virgiliana
leum woods
218 Păduri-rarişti vest – pontice de R4161 91AA Eastern white 41.7 Thermophilous and - 41.73724 Moesian - Galio dasypodi – 8771 8223
. stejar pufos (Quercus pubescens) oak woods; 40D0 supra-Mediterranean oak Galium dasypodium Quercetum pubescentis
cu Galium dasypodium Ponto-Sarmatic woods white oak woods; Doniţă 1970
wooded steppes 93.2 Ponto-
(p.) Sarmatic wooded
steppes;
219 Păduri vest – pontice mixte de R4162 91AA Eastern white 41.7 Thermophilous and - 41.73723 Moesian - Paeonio peregrinae – 8271 8212
. stejar pufos (Quercus pubescens) oak woods supra-Mediterranean oak Paeonia Carpinetum 8213
cu Paeonia peregrina woods peregrina white orientalis Doniţă 8214
oak woods 1970 8224
8531
220 Păduri-rarişti balcanice de stejar R4163 91AA Eastern white 41.7 Thermophilous and - 41.73726 Moesian - Echinopo banatici – - -
. pufos (Quercus pubescens) cu oak woods supra-Mediterranean oak Echinops – white oak Quercetum pubescentis
Echinops banaticus woods woods Boşcaiu et al. 1971
221 Păduri balcanice de nuc (Juglans R4164 - - - 44.693 Balcanic G1.7C5 Celtis Celto – Juglandetum - -
. regia) şi sâmbovină (Celtis Juglans – Celtis australis woods regiae
australis) cu Scutellaria pichleri riverine forest Jov. 1957 em. Roman 1974
222 Păduri-rarişti de Betula pendula R4165 - - - 41.B37 Intra- - Agrostis tenuis - Betuletum -
. Carpathian dune oak- verrucosae Resmeriţă
birch woods 1970
42 Păduri temperate de conifere
223 Rarişti sud-est carpatice de molid R4201 9420 Alpine Larix !42.35 Carpathian larch - 42.3532 Eastern G3.1B62 Eastern Bruckenthalio – Piceetum - 1611
. (Picea abies) şi decidua and/or Pinus and arolla forests Carpathian arolla Carpathian subalpine Borhidi 1969
zâmbru (Pinus cembra) cu cembra forests forests spruce forest
Bruckenthalia spiculifolia
224 Rarişti sud-est carpatice de molid R4202 9420 Alpine Larix !42.35 Carpathian larch - 42.3532 Eastern G3.1B62 Eastern Rhododendro myrtifolii – - 3611
. (Picea abies) şi zâmbru (Pinus decidua and/or Pinus and arolla forests Carpathian arolla Carpathian subalpine Piceetum Coldea et
cembra) cu Rhododendron cembra forests forests spruce forest Pânzaru 1986
myrtifolium
225 Păduri sud-est carpatice de molid R4203 9410 Acidophilous !4221 Alpine and - 42.21626 Carpathian G3.1B62 Eastern Soldanello majori 1136 1152
. (Picea abies) cu Soldanella Picea forests of the Carpathian subalpine subalpine Carpathian subalpine – Piceetum Coldea 1157 1154
hungarica montane to alpine spruce forest Soldanella spruce spruce forest et. Wagner 1998
levels (Vaccinio- forest
Piceetea)
226 Păduri şi rarişti de larice (Larix R4204 9420 Alpine Larix !42.35 Carpathian larch - 42.3531 Eastern - Saxifraga cuneifolii – 1454 1511
. decidua) cu Saxifraga cuneifolia decidua and/or Pinus and arolla forests Carpathian larch forest Laricetum (Beldie 1967) 1656 1521
cembra forests Coldea 1991 3411
3421
3511
227 Păduri sud-est carpatice de molid R4205 9410 Acidophilous - - 42.2162 Eastern - Hieracio rotundati – 1226 1111
. (Picea abies) cu Picea forests of the Carpathian subalpine Piceetum Pawl. et Br. Bl. 1113
Oxalis acetosella montane to alpine spruce forests 1939 oxalidosum 1114
levels (Vaccinio- 1115
Piceetea)
228 Păduri sud-est carpatice de molid R4206 9410 Acidophilous - - 42.21623 Carpathian G3.1B1 Bilberry Hieracio rotundati – 1234 1151
. (Picea abies) şi brad (Abies alba) Picea forests of the high montane spruce forest Piceetum Pawl. et Br. Bl. 1256 1153
cu Hieracium rotundatum montane to alpine Hieracium spruce 1939 3256 1231
levels (Vaccinio- forest
Piceetea)
229 Păduri sud-est carpatice de molid R4207 9410 Acidophilous - - 42.226 Inner G3.1B1 Bilberry Hieracio rotundati – 1247 1121
. (Picea abies) şi brad (Abies alba) Picea forests of the Carpathian spruce spruce forest Piceetum Pawl. et Br. Bl. 2247 1122
cu Hylocomium splendens montane to alpine forests 1939 1123
levels (Vaccinio- 1221
Piceetea)
230 Păduri sud-est carpatice de molid R4208 9410 Acidophilous - - 42.2162 Eastern G3.1B1 Bilberry Hieracio rotundati – 1237 1141
. (Picea abies) şi brad (Abies alba) Picea forests of the Carpathian subalpine spruce forest Piceetum Pawl. et Br. Bl. 2237 1142
cu Luzula sylvatica montane to alpine spruce forests 1939 (Luzulo sylvaticae 1143
levels (Vaccinio- Piceetum Wraber 1953) 1241
Piceetea)
231 Păduri sud-est carpatice de molid R 4209 - - - 42.21625 Carpathian - Leucanthemo waldsteinii – 1218 1112
. (Picea abies) cu Leucanthemum Leucanthemum high Piceetum Krajna 1933 1227
waldsteinii mountaine spruce
forest
232 Păduri sud-est carpatice de molid R4210 9410 Acidophilous - - 42.2131 Carpathian - Sphagno-Piceetum 1268 1131
. (Picea abies) cu Sphagnum sp. Picea forests of the peat moss spruce forest (Tx.1937) Hartmon 1942 1132
montane to alpine 1133
levels (Vaccinio-
Piceetea)
233 Păduri sud-est carpatice de molid R4211 - - - 42.1124 Dacian - Pulmonario rubrae - 2216 1211
. (Picea abies) şi brad (Abies alba) neutrophile fir-spruce Fagetum (Soó 1964) 1212
cu Pulmonaria rubra forest Täuber 1987 1213
1215
234 Păduri sud-est carpatice de molid R4212 - - - 42.21624 Carpathian - - 2118 1214
. (Picea abies) şi brad (Abies alba) high mountain 2228 2114
cu Pleurozium schreberi Bazzania spruce forest 2115
235 Păduri sud-est carpatice de molid R4213 - - - - - - 3426 1116
. (Picea abies) cu Doronicum 1161

35
 columnae 1163
236 Păduri sud-est carpatice de molid R4214 9410 Acidophilous - 42.25432 Acido- G3.1F43 Dacian Hieracio rotundati – 3244 1421
. (Picea abies) şi fag (Fagus sylva- Picea forests of the neutrophile Dacian beech-spruce forest Abietum (Borhidi 1974) 3256 1422
tica) cu Hieracium rotundatum montane to alpine beech – spruce forest Coldea 1991 1431
levels (Vaccinio-
Piceetea)
237 Păduri sud-est carpatice de pin R4215 91Q0 Western !42.5C South-eastern - 42.542 Carpathian G3.4C8 East Seslerio rigidae – Pinetum - 3133
. silvestru (Pinus sylvestris) cu Carpathian European Scots pine relict calcicolous Scots Carpathian Sesleria sylvestris Csürös et al.
Sesleria rigida calcicolous Pinus forests pine forests; Scots pine forest 1988
sylvestris forests 42.5C8 East
Carpathian Sesleria
Scots pine forest
238 Păduri sud-est carpatice de pin R4216 - !42.5C South-eastern - 42.5C9 East G3.4C9 East Leucobrio – Pinetum 3534 3111
. silvestru (Pinus sylvestris) cu European Scots pine Carpathian bilbery Carphathian bilbery Matusz. 1962 3554 3121
Leucobryum glaucum forests Scots pine forest Scots pine forest 3131
3132
239 Păduri sud-est carpatice de pin R4217 - !42.5C South-eastern - 42.5CA East G3.4CA East Daphno blagayanae – - -
. silvestru (Pinus sylvestris) cu European Scots pine Carpathian Daphne Carpathian Daphne Pinetum sylvestris Coldea
Daphne blagayana forests blagayana Scots pine blagayana Scots pine et A. Pop 1988
forest forest
240 Păduri-raristi sud-est carpatice de R4218 9530 *Sub- !4266 Banat and Pallas 42.662 Banat pine G3.562 Banat pine Genisto radiatae – Pinetum 4871 3211
. pin negru (Pinus nigra ssp. mediterranean pine pine forest forest forest nigrae Resmerita 1972 3212
banatica) cu Genista radiata forest with endemic 3311
black pines
44 Păduri şi tufărişuri de luncă şi de mlaştină
241 Păduri sud-est carpatice de anin R4401 91E0 *Alluvial forest - - 44.214 Eastern G1.1214 Eastern Telekio speciosae – 9117 1171
. alb (Alnus incana) cu Telekia with Alnus glutinosa Carpathian grey alder Carpathian grey alder Alnetum incanae Coldea 9811
specioasa and Fraxinus galleries galleries (1986) 1990 9821
excelsior (Alno- 9831
Padion, Alnion
incanae, Salicion
albae)
242 Păduri dacice – getice de lunci R4402 91E0 *Alluvial forest - - 44.323 Pre – G1.2123 Pre- Stellario nemori – Alnetum 9317 9712
. colinare de anin negru (Alnus with Alnus glutinosa Carpathian stream ash Carpathian stream ash (Köstner 1938) Lohm 1957 9714
glutinosa) cu Stellaria nemorum and Fraxinus – alder woods – alder woods 9721
excelsior (Alno- 9722
Padion, Alnion 9723
incanae, Salicion 9911
albae)
243 Păduri danubian- panonice de R4403 - !449115 Eastern - 44.91151 Pre – G1.4115 Eastern Carici acutiformi – 9309 9711
. anin negru (Alnus glutinosa) cu Carpathian alder swamp Carpathian alder Carpathian Alnetum (Dosfa 1933) Soó 9310 9713
Iris pseudacorus woods swamp woods Alnus glutinosa 1963 9731
swamp woods 9732
9733
244 Păduri danubian-panonice de R4404 91F0 Riparian mixed !44.43 South- east - 44.434 Getic oak – elm G1.2234 Getic oak – Fraxino danubialis – 6514 6312
. luncă mixte de stejar pedunculat forests of Quercus European ash – oak – – ash forest elm – ash forest ulmetum Sanda et Popescu 6517 6331
(Quercus robur), frasini (Fraxinus robur Ulmus laevis, alder forest 1999 6617 6332
sp.) şi ulmi (Ulmus sp.) cu U. minor, Fraxinus 6333
Festuca gigantea excelsior or F. 6334
angustifolia along
the grea rivers
(Ulmenion minoris)
245 Păduri dacice – getice de plop R4405 92A0 Salix alba and - - 44.6612 Western G1.365 Central Salicetum albae – fragilis 9317 9211
. negru (Populus nigra) cu Rubus Populus alba Pontic white – black Euopean poplar Issler 1926 em. Soó 1957 9212
caesius galleries poplar galleries galleries 9213
9214
9215
9311
9312
9313
246 Păduri danubian-panonice de plop R4406 92A0 Salix alba and !4466 Ponto – Sarmatic - 44.6611 Western G1.365 Central Salicetum albae – fragilis 9617 9111
. alb (Populus alba) cu Rubus Populus alba mixed poplar riverine Pontic white poplar European poplar Issler 1926 em. Soó 1957 9112
caesius galleries forest galleries galleries 9113
9114
9115
247 Păduri danubiene de salcie albă R4407 92A0 Salix alba and !4466 Ponto – Sarmatic - 44162 Pontic willow G1.1142 Ponto - Salicetum albae – fragilis 9817 9511
. (Salix alba) cu Rubus caesius Populus alba mixed poplar riverine galleries sarmatic steppe willow Issler 1926 em. Soó 1957 9512
galleries forest galleries 9514
9611
9612
9613
9614
248 Păduri danubiene de salcie albă R4408 92A0 Salix alba and !4466 Ponto – Sarmatic - 44.1621 Lower - Salicetum albae – fragilis 9818 9513
. (Salix alba) cu Lycopus Populus alba mixed poplar riverine Danube willow Issler 1926 em. Soó 1957 9515
exaltatus galleries forest galleries 9516
9517
249 Păduri danubiene de R4409 92A0 Salix alba and !4466 Ponto – Sarmatic - 44.6613 Western - Quercetum roboris – 8417 6344
. stejar pedunculat (Quercus robur) Populus alba mixed poplar riverine Pontic Fraxinus pedunculiflorae Simon 6345
şi brumăriu (Q. pedunculiflora) galleries forest pallisae woods 1960 8412
cu Fraxinus pallisae 8413
250 Păduri danubiene deltaice mixte R4410 92A0 Salix alba and 4466 Ponto – Sarmatic - 44.6621 Danube Delta G1.3621 Danube Delta Fraxinetum pallisae 8437 0412
. de stejari (Quercus sp.) şi frasini Populus alba mixed poplar riverine Periploca – poplar – Periploca -poplar –oak (Simon 1960) Krausch 0413
(Fraxinus sp.) cu Galium galleries forest oak – ash galleries – ash galleries 1965 6341
rubioides
251 Păduri danubiene deltaice mixte R4411 92A0 Salix alba and 4466 Ponto – Sarmatic - 446623 Danube Delta G1.3621 Danube Delta Fraxinetum pallisae 8537 6342
. de stejari (Quercus sp.), frasini Populus alba mixed poplar riverine Periploca -poplar - oak Periploca -poplar –oak (Simon 1960) Krausch 6343
(Fraxinus sp.) şi anin negru (Alnus galleries forest - ash - alder galleries – ash galleries 1965
glutinosa) cu Galium rubioides
252 Rarişti sud-est carpatice de R4412 91D0* Bog !44.A Birch and conifer - 44.A Birch and conifer - Sphagno – Piceetum 1172
. tinoave de molid (Picea abies) woodland mire woods mire woods Hartm. 1942 1173
şi/sau pin silvestru (Pinus 1174
sylvestris) 3141
253 Tufărişuri sud-est carpatice cu R4413 40A0 31. Temperate heath and 31 Heath and 31.8B325 Apuseni F1 Arctic and Alno incanae-Syringetum
. Syringa josikaea *Subcontinental peri- scrub scrub Syringa josikaea temperate scrub josikaeae (Borza 1965)
Pannonic scrub thickets habitats Raţiu et al. 1984
(inclus la Carici brizoidis-
Alnetum Horvat I. 1938
em. Oberd. 1953)
254 Tufărişuri sud-est carpatice de R4414 91D0* Bog - - 44.A1 Sphagnum birch - Vaccinio - Betuletum
. mlaştini de mesteacăn pufos woodland woods pubescentis Libbert 1933
(Betula pubescens)
255 Tufărişuri dacice de cătină mică R4415 3230 Alpine rivers !44. Riparian willow 44.111 Willow- 44.111 Pre-Alpine F9.111 Pre-Alpine Salici purpureae –
. (Myricaria germanica) and their ligneous formations tamarisk brush willow-tamarisk brush willow-tamarisk brush Myricarietum Moor 1958
vegetation with (Syn.: Myricario-
Myricaria Epilobietum Ardelean
germanica 1981 non Aichinger)
256 Tufărişuri de salcie (Salix R4416 - !44.1 Riparian willow 44.121 Almond 44.121 Almond F9.121 Almond Salicetum triandrae
. triandra) formations willow-osier willow-osier scrub willow-osier scrub Malcuit 1929
scrub (Syn.: Salicetum triandrae-
purpureae Malcuit,
Salicetum triandro-
viminalis (Tx. 1931) Lohm
1952)
257 Tufărişuri danubiene de cătină R4417 3240 Alpine rivers !44.1 Riparian willow 44.112 Willow 44.112 Pre-Alpine F9.112 Pre-Alpine Hippophaë – Salicetum
. albă (Hippophaë rhamnoides) şi and their ligneous formations and sea- willow brush willow and sea- elaeagni Br.-Bl. et Volk
răchită albă (Salix eleagnos) vegetation with Salix buckthorn brush buckthorn brush 1940
eleagnos; 2160 (Syn.: Calamagrostio
Dunes with epigei- Hippophaëtum
Hippophaë rhamnoides Popescu et al.
rhamnoides 1986
Hippophaë – Berberidetum
auct. rom. non. Moor,
Viburno – Crataegetum
berberidetosum Mititelu et
Barabaş 1970)

37
258 Tufărişuri de răchită roşie (Salix R4418 - !44.1 Riparian willow 44.122 44.123 Balkan willow F9.12 Lowland and Saponario – Salicetum
. purpurea) formations Mediterranean scrub (Saponario collinar riverine (Salix) purpureae ( Br.-Bl. 1930)
purple willow officinale –Salicetum scrub Tschou 1946
scrub purpureae) (Syn.: Salicetum purpureae
Soó 1934 , Wendelbg. –
Zelinka 1952;
Salicetum incanae-
purpureae Sillinger 1933)
259 Tufărişuri sud-est carpatice de R4419 - 44. Temperate riverine 44.921 Grey 44.9213 Intra- F9.213 Intra- Calamagrostio – Salicetum
. zălog (Salix cinerea) cu and swamp forests and willow scrub Carpathian grey Carpathian grey cinereae Soó et Zólyomi
Calamagrostis canescens brush wilow-carrs wilow-carrs 1934, Soó 1955 subass.
spiraeetosum salicifoliae
Raţiu 1968
(Syn.: Salix cinerea ass.
Zólyomi 1931, Salicetum
cinereae Zólyomi 1934)
260 Tufărişuri de zălog (Salix cinerea) R4420 - 44.9 Alder, willow, oak, 44.92(2)-1 44.922 Sphagnum F9.22 Sphagnum Salici cinereae –
. cu muşchi de turbă aspen, swamp wood Sphagnum willow carrs willow - carrs Sphagnetum recurvi
willow scrub (Zólyomi 1931) Soó 1954
261 Tufărişuri de zălog (Salix cinerea) R4421 - - 44.921 Grey 44.921 Grey willow F9.21 Grey willow Rubo caesii - Salicetum
. cu mur (Rubus caesius) willow scrub carrs carrs cinereae Raţiu et Gergely
1979
(Syn.: Rubi – Salicetum
cinereae Somšak 1963,
Alno – Salicetum cinereae
(Kobenza 1950) Pass.
1956)
262 Tufărişuri danubiene de cătină R4422 92D0 Southern !44.8 Southern riparian 44.813 44.8141 Western F9.3141 Pontic Calamagrostio –
. roşie (Tamarix ramosissima) riparian galleries and galleries and thickets Tamarisk Pontic tamarisk stands tamarisk stands Tamaricetum ramosissimae
thickets (Nerio- thickets Simon et Dihoru (1962)
Tamaricetea and 1963.
Securinegion
tinctoriae)
263 Tufărişuri de salcâm pitic R4423 - - - - F9.1 Riverine scrub Salicetum triandrae
. (Amorpha fruticosa) Malcuit 1929;
subass. amorphosum
fruticosae Borza 1954.

5 Mlaştini şi terenuri înmlăştinate

51 Mlaştini de turbă înalte (tinoave)
264 Turbării sud-est carpatice mezo- R5101 7110* Active raised !51.1 Near-natural raised 51.11 Bog 51.11 Bog hummocks, D1.1 Raised bogs Eriophoro vaginati –
. oligotrofe acide cu Eriophorum bogs bogs hummocks, ridges and lawns Sphagnetum recurvi Hueck
vaginatum şi Sphagnum recurvum ridges and lawns 1925 (Syn.: Eriophoro-
Sphagnetum auct. roman)
265 Turbării sud-est carpatice R5102 7110* Active raised !51.1 Near-natural raised 51.11 Bog 51.11 Bog hummocks, D1.1 Raised bogs Sphagnetum magellanici
. oligotrofe cu Sphagnum bogs bogs hummocks, ridges and lawns (Malcuit 1929) Kästner et
magellanicum ridges and lawns Flösner 1933 (Syn.:
Eriophoro vaginati –
Sphagnetum Pop et al.
1968)
53 Vegetaţie de margini de ape
266 Comunităţi palustre cu Glyceria R5301 - - 53.16 Reed 53.16 Reed canary C3.26 (Phalaris Glycerietum fluitantis
. fluitans, Catabrosa aquatica şi canary grass grass beds arundinacea) beds Eggler 1933,
Leersia oryzoides (Phalaris Catabrosetum
arundinacea) aquaticae Rübel 1912,
beds Phalaridetum
arundinaceae (W. Koch)
 Libbert 1931
267 Comunităţi danubiene mezo- R5302 - 22.31 Euro-Siberian 53.14A 53.14A Common C3.511 Freshwater Eleocharitetum palustris
. higrofile cu Eleocharis palustris perennial amphibious Common spikerrush beds dwarf (Eleocharis) Schennicov 1919
communities spikerrush communities
(Eleocharis
palustris) beds
268 Comunităţi danubiene cu R5303 - - 53.146 Water 53.146 Water C3.246 Water Oenantho-Rorippetum
. Oenanthe aquatica şi Rorippa Oenanthe- drapword-great drapword-great Lohmeyer 1950
amphibia Rorippa yelloweress yelloweress
communites communites communites
269 Comunităţi danubiene cu R5304 3150 Natural - 53.143 Erect 53.143 Erect bur-reed C3.243 Erect bur-reed Sparganietum erecti Roll
. Sparganium erectum, Berula eutrophic lakes with bur-reed communities communities 1938, Mentho aquaticae-
erecta şi Sium latifolium Magnopotamition (Sparganium Beruletum erecti (Nedelcu
or Hydrocharition – erectum) 1971) Sanda et Popescu
type vegetation communities 2001
270 Comunităţi danubiene cu Typha R5305 - 22.31 Euro-Siberian 53.13 Reedmace 53.13 Reedmace beds C3.231/232 (Typha Typhetum angustifoliae
. angustifolia şi Typha latifolia perennial amphibians (Typha) beds latifolia/T. Piggnati 1953, Typhetum
communities angustifolia) beds latifoliae G. Lang. 1973
271 Comunităţi danubiene cu Typha R5306 - 22.31 Euro-Siberian 53.13 Reedmace 53.133 Laxmann’s - Typhetum laxmannii
. laxmannii şi Epilobium hirsutum perennial amphibous Typha beds reedmace beds Nedelcu 1967
communities
272 Comunităţi daco-danubiene cu R5307 - - 53.15 Reed 53.151 Reed C3.251 Swetgrass beds Glycerietum maximae
. Glyceria maxima şi Sweetgrass Sweetgrass Hueck 1931
Schoenoplectus (Glyceria
palustris maxima)
communites
273 Comunităţi danubiene cu R5308 - - 53.111 Flooted 53.111Flooted C3.211 Flooted Thelypterido –
. Phragmites australis şi Phragmites beds Phragmites beds (Phtagmites) beds Phragmitetum Kuiper 1958
Thelypteris palustris (Syn.: Phragmitetum
natans Borza 1960,
Thelyptero –
Phragmitetum
Ştefan et al. 1995).
274 Comunităţi danubiene cu R5309 - 22.31 Euro-Siberian 53.11 Common 53.113 Gigant C3.21 Phragmites Scirpo – Phragmitetum W.
. Phragmites australis şi perennial amphibius reed Phragmites beds australi) beds Koch 1926
Schoenoplectus lacustris communities (Phragmites
australis) bed
275 Comunităţi daco-danubiene cu R5310 - - 53.21 Large 53.21 Large Carex - Caricetum elatae Koch
. Carex elata, C. rostrata, C. Carex beds beds 1926, Caricetum rostratae
riparia şi C. acutiformis Rübel 1912, Caricetum
acutiformis Eggler 1933,
Caricetum ripariae Knapp
et Stoffer 1962

276 Comunităţi vest-pontice cu R5311 - - 53.112 Dry 53.1122 Dry - Aster tripolii –
. Phragmites australis ssp. humilis Phragmites beds freshwater Phragmites Phragmitetum humilis
şi Aster tripolium beds Krisch (1972) 1974

277 Comunităţi ponto-danubiene cu R5312 3270 Rivers with
. Bidens tripartita, Echinochloa muddy banks with
crus-galli şi Polygonum Chenopodium rubri
hidropiper p.p. and Bidention
p.p. vegetation
54 Mlaştini, turbării, izvoare şi pâraie
278 Turbării sud-est carpatice eu- R5401 -
- 24.52 Euro – 24.52 Euro Siberian C3.52 (Bidens) Bidenti-Polygonetum
Siberian annual annual river mud communities hydropiperis Lohm in R.
river mud communities Tx1950, Polygono
communities lapathifolio – Bidentetum
Klika 1935, Echinochloo –
Polygonetum lapathifolii
Soó et Csürös 1974
54.42 Black-white-star 54.42 Black- 54.4261 Carpathian D2.22 Carex nigra, Carici dacicae –

39
. mezotrofe cu Carex nigra ssp. sedge fens white-star sedge black-white-star sedge Carex canescens, Plantaginetum gentianoidis
dacica şi Plantago gentianoides fens acidic fens Carex echinata fens Boşcaiu et al. 1972 (Syn.:
Caricetum dacicae Buia et
al. 1962)

279 Mlaştini sud-est carpatice eu- R5402 - 54.4 Acidic fens 54.41 Alpide 54.4112 Carpathian D2.211 Alpide Eriophoretum scheuchzeri
. mezotrofe cu Eriophorum cottonsedge lake cottonsedge lake cottonsedge lake Rübel 1912 (Syn.:
scheuchzeri girdles girdles girdles Sphagno
– Eriophoretum
scheuchzeri Soó 1944)
280 Turbării sud-est carpatice mezo– R5403 7140 Transition mires !54.5 Transition mires 54.5 Transition 54.512 Sphagnum - Sphagno – Caricetum
. oligotrofe cu Carex rostrata şi and quaking bogs mires slender-sedge swards rostratae Steffen 1931
Sphagnum recurvum (Syn.: Carici rostratae –
Sphagnetum Raţiu O. 1965
non Zólyomi 1931)
281 Mlaştini sud-est carpatice mezo- R5404 7140 Transition mires !54.5 Transition mires 54.5 Transition 54.552 Carpathian D2.35 Carex Swertio perennis –
. oligotrofe cu Carex chordorrhiza and quaking bogs mires string sedge swards chordorrhiza swards Caricetum chordorrhizae
şi Swertia punctata Coldea (1986) 1990
282 Mlaştini sud-est carpatice eutrofe R5405 7230 Alcaline fens !54.2 Rich fens 54.2 Rich fens 54.253 Middle D4.153 Middle Carici flavae –
. cu Carex flava şi Eriophorum European yellow sedge European yellow sedge Eriophoretum latifolii Soó
latifolium fens fens 1944
283 Mlaştini sud-est carpatice eutrofe R5406 7230 Alcaline fens !54.2 Rich fens 54.2F Middle 54.2F Middle D4.1F Middle Carici flavae – Blysmetum
. cu Carex flava şi Blysmus European flat European flat sedge European flat sedge compressi Coldea 1997
compressus sedge fens fens Blysmus compressus
fens
284 Mlaştini sud-est carpatice R5407 7140 Transition mires !54.5 Transition mires 54.5 Transition 54.51 Slender-sedge D2.31 Carex Caricetum lasiocarpae
. mezotrofe cu Carex lasiocarpa and quaking bogs mires swards lasiocarpa swards Koch 1926
285 Mlaştini sud-est carpatice R5408 7140 Transition mires !54.5 Transition mires 54.54 Mud 54.54 Mud sedge D2.34 Mud sedge Caricetum limosae Br.-Bl.
. oligotrofe cu Carex limosa and quaking bogs sedge swards swards (Carex limosa) swards 1921(Syn.: Carici limosae
– Sphagnetum Resmeriţă
1973)
286 Mlaştini sud-est carpatice R5409 7150 Depressions of !54.6 White beak-sedge 54.6 Beak-sedge 54.6 White beak-sedge D2.3H Wet, open, acid Sphagno cuspidati-
. oligotrofe cu Rhynchospora alba peat substrates of the and mud bottom quaking bogs and mud bottom peat and sands, with Rhynchosporetum albae
şi Sphagnum cuspidatum Rhynchosporion communities communities Rhynchospora alba Osvald 1923 em. Koch
and Drosera 1926
287 Mlaştini sud-est carpatice R5410 - 54.4 Acidic fens 54.4 Acidic fens 54.42 Black-white-star D2.22 Carex nigra, Carici echinatae –
. mezotrofe cu Carex echinata şi sedge fens Carex canescens, Sphagnetum Soó (1934)
Sphagnum recurvum Carex echinata fens 1954
(Syn.: Caricetum
stellulatae Csürös et al.
1956; Carici echinatae –
Sphagnetum (Balázs 1942)
Soó 1955)
288 Mlaştini sud-est carpatice eu- R5411 - 54.4 Acidic fens 54.4 Acidic fens 54.42 Black-white-star D2.22 Carex nigra, Junco-Caricetum fuscae
. mezotrofe cu Carex nigra ssp. sedge fens Carex canescens, Tx. (1937) 1952 (Syn.:
nigra, Juncus glaucus şi J. effusus Carex echinata fens Caricetum fuscae F. Raţiu
1972 non Br.-Bl. 1915)
289 Mlaştini sud-est carpatice R5412 7140 Transition mires !54.5 Transition mires 54.5 Transition 54.52 Carex diandra D2.32 Carex diandra Caricetum diandrae Jon.
. mezotrofe cu Carex diandra and quaking bogs mires quaking mires quaking mires 1932 em. Oberd. 1957
(Syn. Carici-
Menyanthetum caricetosum
diandrae Raţiu 1972)
290 Mlaştini sud-est carpatice mezo- R5413 7230 Alcaline fens !54.2 Rich fens 54.2 Rich fens 54.234 Carpathian D4.134 Carpathian Caricetum davallianae
. eutrofe cu Carex davalliana Davall sedge fens Davall sedge fens Dutoit 1924
291 Mlaştini sud-est carpatice eu- R5414 7230 Alkaline fens !54.2 Rich fens 54.21 Black 54.216 Intra- D4.11 Schoenus Orchido – Schoenetum
. mezotrofe cu Schoenus nigricans bog-rush fens Carpathian black nigricans fens nigricantis Oberd. 1957
bogrush fens (Syn.: Schoenetum
 nigricantis Pop et al. 1962;
Schoeneto-Armerietum
barcensis Morariu 1967)
292 Mlaştini sud-est carpatice mezo- R5415 7120 Degraded raised !54.2 Rich fens 54.2 Rich fens 54.2K Blue moorgrass D4.1K Sesleria Seslerietum uliginosae
. eutrofe cu Sesleria uliginosa bogs still capable of fens caerulea fens (Palmgren 1916) Soó 1941
natural regeneration
293 Comunităţi sud-est carpatice de R5416 - 54.1 Springs 54.11 Soft water 54.11124 Alpine C2.11 Soft water Chrysosplenio alpini -
. izvoare şi pâraie cu Saxifraga springs Philonotis- springs Saxifragetum stellaris
stellaris, Chrysosplenium alpinum Saxifraga stellaris Pawl. et Walas 1949
şi Philonotis seriata springs (Syn.: Philonotido –
Saxifragetum stellaris
Boşcaiu 1971, Epilobio
anagallidifolii –
Saxifragetum alpini
Rejmánek et Rejmánková
1979);
Swertio punctate –
Saxifragetum stellaris
Coldea (1995-1996) 1997
294 Comunităţi sud-est carpatice R5417 7220* Petrifying !54.12 Hard water 54.12 Hard 54.1221 Hard water C2.12 Hard water Cratoneuretum filicino –
. fontinale cu Cratoneuron springs with tufa springs water springs bryophyte springs; springs commutati (Kuhn 1937)
commutatum şi C. filicinum formations 54.12241 Cochlearia Oberd. 1977 (Syn.:
(Cratoneurion) pyrenaica calcareous Cratoneurum commutatum
springs Puşcaru et al. 1967);
Cochleario pyrenaicae –
Cratoneuretum commutati
(Oberd. 1957) Th. Müller
1961 (Syn.: Carici flavae-
Cratoneuretum
cochlearietosum
pyrenaicae Ştefureac 1972)
295 Comunităţi sud-est carpatice R5418 - 54.1 Springs 54.11 Soft water 54.1112 Philonotis- C2.11 Soft water Philonotido – Calthetum
. fontinale cu Philonotis seriata şi springs Saxifraga stellaris springs laetae (Krajina 1933)
Caltha laeta springs Coldea 1991
(Syn.: Calthetum laetae
Krajina 1933, Calthetum
palustris Borza 1963 n.n.)
296 Comunităţi sud-est carpatice de R5419 7220 *Petrifying !54.12 Hard water 54.12 Hard 54.1226 Carpathian C2.12 Hard water Doronico carpatici –
. izvoare şi pâraie cu Doronicum springs with tufa springs water springs oriental leopardsbane springs Saxifragetum
carpaticum, Saxifraga aizoides, formations communities aizoidis Coldea
Chrysosplenium alpinum şi (Cratoneurion) (1986) 1990.
Achillea schurii (Syn.: Saxifragetum
aizoidis auct. rom.,
Saxifragetum aizoidis
Boşcaiu 1971 non Horvat
1935, Saxifragetum
moschatae-aizoidis
Boşcaiu 1971)
297 Comunităţi sud-est carpatice R5420 - 54.1 Springs 54.11 Soft water 54.11124 Alpine C2.11 Soft water Cardaminetum opizii
. fontinale cu Cardamine opizii springs Philonotis-Saxifraga springs Szafer et al. 1923
stellaris springs
298 Comunităţi sud-est carpatice de R5421 - 54.1 Springs 54.11 Soft water 54.11124 Alpine C2.11 Soft water Chrysosplenio –
. izvoare şi pâraie cu springs Philonotis- springs Cardaminetum amarae
Chrysosplenium alternifolium şi Saxifraga stellaris Maas 1959
Cardamine amara springs
299 Comunităţi sud-est carpatice de R5422 - 54.1 Springs 54.11 Soft water 54.11 Soft water C2.11 Soft water Alchemillo mollis –
. izvoare şi pâraie cu Glyceria springs springs springs Glycerietum nemoralis
41
42
 nemoralis
300 Comunităţi sud-est carpatice de R5423 - 54.1 Springs
. izvoare şi pâraie cu Carex remota
şi Caltha laeta
61 Grohotişuri
301 Comunităţi sud-est carpatice de R6101 8110 Siliceous scree -
. pietrişuri silicioase cu Silene of the montane to
acaulis şi Minuartia sedoides snow levels
(Androsacetalia
alpinae and
Galeopsetalia
ladani)
302 Comunităţi sud-est carpatice de R6102 8110 Siliceous screes 61 Screes
. grohotişuri silicioase semifixate of the montane to
cu Festuca picta şi Senecio snow level
carniolicus (Androsacetalia
alpinae and
Galeopsetalia
ladani)
303 Comunităţi sud-est carpatice de R6103 8110 Siliceous screes 61 Screes
. grohotişuri silicioase semifixate of the montane to
cu Saxifraga pedemontana ssp. snow level
cymosa şi Saxifraga carpathica (Androsacetalia
alpinae and
Galeopsetalia
ladani)
304 Comunităţi sud-est carpatice de R6104 8110 Siliceous screes 61 Screes
. grohotişuri silicioase mobile sau of the montane to
slab fixate cu Oxyria dygina snow level
(Androsacetalia
alpinae and
Galeopsetalia
ladani)
305 Comunităţi sud-est carpatice de R6105 8110 Siliceous screes 61 Screes
. grohotişuri silicioase semifixate of the montane to
cu Saxifraga bryoides, Silene snow level
acaulis şi Veronica baumgarteni (Androsacetalia
alpinae and
Galeopsetalia
ladani)
306 Comunităţi sud-est carpatice de R6106 8120 Calcareous
. grohotişuri şi bolovănişuri and calchist screes
calcaroase semi-fixate cu of the montane to
Cerastium arvense ssp. alpine levels
calcicolum, Saxifraga moschata şi (Thlaspietea
Saxifraga aizoides rotundifolii)
307 Comunităţi sud-est carpatice de R6107 8120 Calcareous
. grohotişuri calcaroase mobile şi and calchist screes
semi-mobile cu Cardaminopsis of the montane to
neglecta, Papaver corona-sancti- alpine levels
stephani şi Doronicum (Thlaspietea
Popescu et Sanda 1998
(Syn.: Glycerietum
nemoralis Sanda et al.
1994)
54.11 Soft water 54.111 Soft water C2.11 Soft water Carici remotae –
springs bryophyte springs springs Calthetum laetae Coldea
(1972) 1978
- 61.11 Alpine siliceous H2.31 Alpine siliceous
Sileno acaulis –
screes; screes, Minuartietum sedoidis
36.34 Alpigenous E4.425 Carpathian Puşcaru et al. 1956.
acidophilous naked-rush swards (Syn.: Silene acaulis –
grasslands Minuartia sedoides ass.
Puşcaru et al. 1956,Festuca
glacialis – Minuartia
sedoides ass. Beldie 1967)
61 Screes 61.116 Painted fescue H2.31 Alpine siliceous Festucetum pictae Krajina
screes screes 1933
(Syn.: Festuco pictae –
Senecionetum carniolicae
Lungu et Boşcaiu 1981)
61 Screes 61.11521 Eastern H2.31 Alpine siliceous Saxifragetum carpathicae –
Carpathian saxifrage- screes cymosae Coldea (1986)
speedwell screes 1990
61 Screes 61.111521 Eastern H2.31 Alpine siliceous Saxifrago carpathicae –
Carpathian saxifrage screes Oxyrietum dyginae Pawl.,
mountain sorrel screes; Sokol.et Wall.1928
61.111522 Southern (Syn.: Oxyrietum dyginae
Carpathian auct.rom.non. Br.-Bl.
meadowgrass 1926); Poo contractae –
mountain sorrel screes Oxyrietum dyginae Horv.
et al. 1937
61 Screes 61.11522 Southern H2.31 Alpine siliceous Saxifrago bryoides –
Carpathian saxifrage- screes Silenetum acaulis Boşcaiu
speedwell screes et al. 1977; Veronico
baumgarteni –
Saxifragetum bryoidis
Boşcaiu et al. 1977
61 Screes 61 Screes 61.2425 East H2.44 Carpathian Cerastio calcicolae –
Carpathian calcareous calcareous screes Saxifragetum moschatae
saxifrage screes Coldea (1986) 1990,
Saxifragetum moschatae –
aizoidis Boşcaiu 1971
61 Screes 61 Screes 61.2422 East H2.44 Carpathian Cardaminopsio neglectae –
Carpathian sciaphile calcareous screes Papaveretum Coldea et
poppy screes Pânzaru 1986 (Syn.:
Papaver pyrenaicum –
Festuca violacea ass.
 carpaticum rotundifolii) Beldie 1967, Papavero –
Festucetum violacea Beldie
1967)
308 Comunităţi sud-carpatice de R6108 8120 Calcareous 61 Screes 61 Screes 61.242 East Carpathian H2.44 Carpathian Saxifragetum moschatae –
. grohotişuri calcaroase cu and calchist screes calcareous screes calcareous screes aizoidis Boşcaiu 1971
mobilitate redusă şi umiditate of the montane to 61.2424 East (incl. Saxifrageto aizoidis
ridicată cu Rumex scutatus, alpine levels Carpathian dock screes – Rumicetum scutati
Saxifraga moschata, Saxifraga (Thlaspietea Boşcaiu 1971); Doronico
aizoides şi Doronicum columnae rotundifolii) columnae
– Rumicetum scutati
Boşcaiu et al. 1977 (Syn.:
Rumicetum scutati
auct.rom.).
309 Comunităţi sud-est carpatice de R6109 8120 Calcareous 61 Screes 61 Screes 61.2421 East H2.44 Carpathian Cerastio lerchenfeldiani –
. grohotişuri calcaroase mobile şi and calchist screes Carpathian xerophile calcareous screes Papaveretum Boşcaiu,
semi-mobile cu Papaver of the montane to poppy screes Täuber et Coldea 1977
corona- sancti-stephani, alpine levels (Syn.: Papavereto-
Cerastium lerchenfeldianum şi (Thlaspietea Cystopteridetum Csürös et
Cerastium transsilvanicum rotundifolii) al. 1956, Papaver
pyrenaicum-Linaria alpina
ass. Puşcaru et al. 1956,
Papavero – Linarietum
alpinae Puşcaru et al. 1956,
Papaver pyrenaicum-Viola
alpina ass. E. Puşcaru et al.
1981); Cerastio
transsilvanici – Galietum
lucidi Boşcaiu M. et al.
1996
310 Comunităţi sud-est carpatice de R6110 8120 Calcareous 61 Screes 61 Screes 61.2423 East H2.44 Carpathian Acino – Galietum
. grohotişuri calcaroase mobile şi and calchist screes Carpathian calamint calcareous screes anisophylii Beldie 1967
semi-mobile cu Acinos alpinus şi of the montane to screes (Syn.: Calamintha
Galium anisophyllon alpine levels baumgarteni – Galium
(Thlaspietea anisophyllum Beldie 1967)
rotundifolii)
311 Comunităţi sud-est carpatice de R6111 61 Screes 61 Screes 61 Screes H2 Screes Sedo fabariae –
. bolovănişuri fixate cu Geranium - Geranietum macrorrhizi
macrrorhizum, Sedum fabaria şi Boşcaiu et Täber 1977
Geranium lucidum (incl. Geranietum
macrorrhizi Boşcaiu 1971)
312 Comunităţi montane sud-est R6112 8120 Calcareous and 61 Screes 61 Screes 61.242 East Carpathian H2 Screes Thymo comosi – Galietum
. carpatice de grohotişuri mobile calcshist screes of calcareous screes albi Sanda, Popescu 1999
sau semifixate cu Thymus the montane to alpine (Syn. Thymetum comosi
comosus, Galium album şi levels (Thlaspietea Pop et Hodişan 1963,
Teucrium montanum rotundifolii) Galietum erecti Pop et
Hodişan 1964, Teucrietum
montani Csürös 1958)
Galio-Hirundarietum
Dihoru 1975 (Syn.
Vicetoxicetum officinalis
Schwick 1944 p.p.)
313 Comunităţi sud-est carpatice de R6113 - 61 Screes 61 Screes 61 Screes H2 Screes Parietarietum officinalis
. grohotişuri fixate cu Parietaria Csürös 1958 (Syn.
officinalis, Galium lucidum şi Parietarieto – Geranietum
Geranium lucidum lucidi Gergely et al. 1966,
Parietarieto – Galietum
lucidi Boşcaiu et al. 1966)
43
44
314 Comunităţi sud-est carpatice de R6114 8160* Medio-
. grohotişuri mărunte sau grosiere European calcareous
nefixate cu Gymnocarpium screes of hill and
robertianum şi Thymus comosus montane levels
315 Comunităţi daco-balcanice R6115 8160* Medio- 61 Screes
. pioniere de grohotişuri mobile cu European calcareous
Achnatherum calamagrostis screes of hill and
montane levels
62 Stânci continentale şi roci la zi
316 Comunităţi sud-est carpatice pe R6201 8220 Silicious rocky 6 Inland rocks, screes
. stânci silicioase cu Silene slopes with
dinarica chasmophytic
vegetation
317 Comunităţi sud-est carpatice pe R6202 8210 Calcareous
. stânci calcaroase cu Artemisia rocky slopes with
eriantha şi Gypsophila petraea chasmophytic
vegetation
318 Comunităţi sud-est carpatice pe R6203 8220 Silicious rocky 6 Inland rocks, screes
. stânci silicioase cu Silene slopes with
lerchenfeldiana şi Senecio chasmophytic
glaberrimus vegetation
319 Comunităţi sud-est carpatice pe R6204 8210 Calcareous
. stânci calcaroase cu Saxifraga rocky slopes with
moschata şi Draba kotschyi chasmophytic
vegetation
320 Comunităţi daco-balcanice pe R6205 8220 Silicious rocky
. stânci silicioase cu Silene slopes with
lerchenfeldiana şi Potentilla chasmophytic
haynaldiana vegetation
321 Comunităţi sud-est carpatice ale R6206 8210 Calcareous
. fisurilor pereţilor stâncoşi, rocky slopes with
calcaroşi, cu Cystopteris fragilis, chasmophytic
Campanula carpatica, Saxifraga vegetation
cuneifolia şi Valeriana
sambucifolia
322 Comunităţi sud-est carpatice pe R6207 8210 Calcareous
. stânci calcaroase cu Thymus rocky slopes with
pulcherrimus şi Poa rehmanii chasmophytic
vegetation
61 Screes 61 Screes 61.312 Sub-montane H2.61 Peri-Alpine Gymnocarpietum
calcareous screes thermophilous screes; robertianae Kuhn 1937,
H2. 6123 Limestone Tx. 1937 (Syn.:
fern sceees Dryopteridetum
robertianae (Kuhn 1937)
Tx. 1937, Phegopteridetum
robertianae (Kuhn 1937)
Tx. 1937, Incl. Thymo
marginati –
Phegoteridetum
robertianae Csűrös et Cs.
Káptalan 1966)
61 Screes 61.311 Rough-grass H2.61 Peri-Alpine Achnatheretum
screes thermophilous screes calamagrostis Br.-Bl. 1918
62.2 Vegetated 62.2511 Făgăraş H3.151 Southern Silenetum dinaricae
and sands siliceous inland campion siliceous Carpathian campion Schneider-Binder et Voik
cliffs cliffs siliceous cliffs 1976
- 62.15 Alpine 62.15322 Eastern Artemisio petrosae –
and sub- Carpathian H3.25 Alpine and sub- Gypsophiletum petraeae
Mediterranean wormwood-gypsophila Mediterranean Puşcaru et al. 1956
calcareous cliffs cliff communities calcareous cliffs (Syn.: Artemisia petrosa –
Trisetum alpestre Beldie
1967)
62.2 Vegetated 62.2512 Retezat H3.151 Southern Senecio glaberrimi –
and sands siliceous inland campion siliceous Carpathian campion Silenetum lerchenfeldianae
cliffs cliffs siliceous cliffs Boşcaiu, Täuber, Coldea
1977
- 62.15 Alpine 62.15323 Eastern H3.25 Alpine and sub- Saxifrago moschatae -
and sub- Carpathian saxifrage- Mediterranean Drabetum kotschyi
Mediterranean whitlowgrass cliff calcareous cliffs Puşcaru et al. 1956
calcareous cliffs communities (Syn.: Draba kotschyi -
Lloydia serotina Beldie
1967
6 Inland rocks, screes 62.2 Vegetated 62.252 Carpatho- H3.152 Carpatho- Sileno lerchenfeldianae –
and sands siliceous inland Balkano-Rhodopide Balkano-Rhodopide Potentilletum haynaldianae
cliffs campion siliceous campion siliceous (Horvat, Pawl. et Walas
cliffs cliffs 1937) Simon 1958
6 Inland rocks, screes 62 Inland cliffs 62.153 Carpathian H3 Inland cliffs and Asplenio-Cystopteridetum
and sands and exposed calcareous cliff exposed rocks habitats fragilis Oberd. (1936) 1949
rocks heliophile (Syn.:Valeriana
communities sambucifolia – Poa
nemoralis ass. Beldie 1967,
Saxifraga cuneifolia –
Campanula carpatica Soz.
Zólyomi 1931,
Valeriano montanae –
Cortusetum matthioli
Boşcaiu et Täber 1978)
6 Inland rocks, screes 62 Inland cliffs 62.153 Carpathian H3 Inland cliffs and Thymo pulcherrimi –
and sands and exposed calcareous cliff exposed rocks habitats Poëtum rehmanii Coldea
rocks heliophile (1986) 1990
communities
323 Comunităţi sud-est carpatice pe R6208 8210 Calcareous 6 Inland rocks, screes 62.15 Alpine 62.1532 Eastern H3.25 Alpine and sub- Achilleo schurii –
. stânci calcaroase cu Achillea rocky slopes with and sands and sub- Carpathian calcareous Mediterranean Campanuletum
schurii şi Campanula chasmophytic Mediterranean cliff xero-heliophile calcareous cliffs cochleariifoliae Fink 1977
cochleariifolia vegetation calcareous cliffs communities
324 Comunităţi sud-est carpatice pe R6209 - 6 Inland rocks, screes 62 Inland cliffs 62 Inland cliffs and H3 Inland cliffs and Asplenio quadrivalenti –
. stânci calcaroase cu Asplenium and sands and exposed exposed rocks exposed rocks habitats Poëtum nemoralis Soó ex
trichomanes ssp. quadrivalens şi rocks Gergely et al. 1966
Poa nemoralis (Syn.: Poëtum nemoralis
calcicolum Csürös 1958,
Asplenio – Poëtum
nemoralis Soó 1944,
Sedo hispanici – Poëtum
nemoralis (Soó 1944) Pop
et Hodişan 1985)
325 Comunităţi sud-est carpatice pe R6210 8220 Silicious rocky - 62.2 Vegetated 62.2141 Carpathian H3.1 Acid siliceous Asplenio trichomani –
. stânci silicioase cu Asplenium slopes with siliceous inland fern siliceous cliffs inland cliffs Poëtum nemoralis Boşcaiu
trichomanes ssp. trichomanes şi chasmophytic cliffs 1971 (Syn.:
Poa nemoralis vegetation Asplenio(trichomanes-
bivalens) – Poetum
nemoralis Boşcaiu (1970)
1971, Poëtum nemoralis
semenicensis Borza 1946)
Asplenio – Poetum
nemoralis veronicetosum
bachofenii.(Borza 1959)
Boşcaiu 1971)
326 Comunităţi daco-balcanice pe R6211 8220 Silicious rocky - 62.2 Vegetated 62.2 Vegetated H3.1 Acid siliceous Ctenidio – Polypodietum
. stânci silicioase cu Polypodium slopes with siliceous inland siliceous inland cliffs inland cliffs Jurko et Peciar 1963
vulgare, Ctenidium molluscum şi chasmophytic cliffs Hypno – Polypodietum
Hypnum cupressiforme vegetation vulgare Jurko et Peciar
1963
327 Comunităţi sud-est carpatice pe R6212 8210 Calcareous 6 Inland rocks, screes 62.15 Alpine 62.15325 Eastern H3.25 Alpine and sub- Saxifrago demissae –
. stânci calcaroase cu Saxifraga rocky slopes with and sands and sub- Carpathian orange Mediterranean Gypsophiletum petraeae
mutata spp. demissa şi chasmophytic Mediterranean saxifrage cliff calcareous cliffs Boşcaiu et Täber 1977
Gypsophila petraea vegetation calcareous cliffs communities
328 Comunităţi sud-est carpatice pe R6213 8210 Calcareous 6 Inland rocks, screes 62.15 Alpine 62.15321 Eastern H3.25 Alpine and sub- Saxifrago luteoviridis -
. stânci cu Saxifraga luteoviridis şi rocky slopes with and sands and sub- Carpathian saxifrage- Mediterranean Silenetum zawadzkii Pawl.
Silene zawadzkii chasmophytic Mediterranean campion cliff calcareous cliffs et Walas 1949
vegetation calcareous cliffs communities (Syn.: Lino extraaxilaris –
Silenetum zawadzkii Olos
1982, Saxifragetum luteo-
viridis (Pawl. 1937) Pawl.
et Walas 1949);
Sileno zawadzkii –
Caricetum rupestris Täuber
1987
329 Comunităţi sud-est carpatice pe R6214 8210 Calcareous 6 Inland rocks, screes 62.15 Alpine 62.15324 Eastern H3.25 Alpine and sub- Saxifrago rochelianae –
. stânci calcaroase cu Saxifraga rocky slopes with and sands and sub- Carpathian musky Mediterranean Gypsophiletum petraeae
marginata ssp. rocheliana şi chasmophytic Mediterranean saxifrage cliff calcareous cliffs Boşcaiu, Täuber, Coldea
Gypsophila petraea vegetation calcareous cliffs communities 1977
330 Comunităţi sud-est carpatice pe R6215 8220 Silicious rocky - 62.2 Vegetated 62.2141 Carpathian Woodsio ilvensis-
. stânci silicioase cu Asplenium slopes with siliceous inland fern siliceous cliffs H3.1 Acid siliceous Asplenietum septentrionalis
septentrionale şi Woodsia ilvense chasmophytic cliffs inland cliffs T. Tx. 1937
vegetation Woodsio ilvensis-
Asplenietum
dianthetosum
henteri (Schneider-Binder
45
46
 1972) Drăgulescu 1988
331 Comunităţi daco-balcanice pe R6216 8210 Calcareous 6 Inland rocks, screes 62 Inland cliffs 62.1A22 Banat collinar H3.2 Basic and ultra- Asplenio – Ceterachetum
. stânci calcaroase cu Ceterach rocky slopes with and sands and exposed calcareous cliffs basic inland cliffs Vives 1964
officinarum şi Draba lasiocarpa chasmophytic rocks Drabo lasiocarpae –
vegetation Ceterachetum (Schneider-
Binder 1969) Peia 1978
332 Comunităţi daco-balcanice pe R6217 8210 Calcareous 6 Inland rocks, screes 62 Inland cliffs 62.1A22 Banat collinar H3.2 Basic and ultra- Asplenio-Silenetum
. stânci calcaroase cu Silene rocky slopes with and sands and exposed calcareous cliffs basic inland cliffs petraeae Boşcaiu 1971
saxifraga ssp. petraea, chasmophytic rocks
Asplenium ruta-muraria şi vegetation
Asplenium
trichomanes ssp. quadrivalens
333 Comunităţi sud-est carpatice din R6218 8210 Calcareous 6 Inland rocks, screes 62 Inland cliffs 62.153 Carpathian H3.2 Basic and ultra- Asplenietum trichomano -
. fisuri de stânci calcaroase cu rocky slopes with and sands and exposed calcareous cliff basic inland cliffs rutae-murariae Kuhn 1937,
Asplenium trichomanes şi chasmophytic rocks heliophile Tx. 1937 (Syn.: Tortulo-
Asplenium ruta-muraria vegetation communities Asplenietum Tx. 1937)
334 Comunităţi dacice din fisuri de R6219 8220 Siliceous rocky - 62.2 Vegetated 62.2141 Carpathian H3.1 Acid siliceous Asplenietum septentrionali
. stânci silicioase cu Asplenium slope with siliceous inland fern siliceous cliffs inland cliffs – adianti-nigri Oberd.
adiantum-nigrum, Asplenium chasmophytic cliffs 1938; Asplenietum
septentrionale şi Silene nutans vegetation septemtrionalis
ssp. dubia Schwick.1944
335 Comunităţi sud-est carpatice pe R6220 8220 Siliceous rocky - 62.2 Vegetated 62.2142 Southern H3.1 Acid siliceous Sempervivetum heuffelii
. stânci silicioase cu Jovibarba slope with siliceous inland Carpathian Jovibarba inland cliffs Schneider-Binder 1969
heuffelii şi Veronica bachofenii chasmophytic cliffs heuffelii communities
vegetation
336 Comunităţi dacice din fisuri de R6221 - - 62.2 Vegetated 62.2 Vegetated H3.1 Acid siliceous Ctenidio – Polypodietum
. stânci silicioase cu Polypodium siliceous inland siliceous inland cliffs inland cliffs Jurko et Peciar 1963
vulgare, Ctenidium molluscum şi cliffs Hypno – Polypodietum
Hypnum cupressiforme vulgare Jurko et Peciar
1963
337 Comunităţi daco-balcanice pe R6222 8210 Calcareous 6 Inland rocks, screes 62 Inland cliffs 62.1A22 Banat collinar H3.2 Basic and ultra- Campanuletum
. stânci calcaroase cu Campanula rocky slopes with and sands and exposed calcareous cliffs basic inland cliffs crassipedis Borza ex
crassipes chasmophytic rocks Schneider-Binder et al.
vegetation 1970
338 Comunităţi sarmatice xerofile pe R6223 - 6 Inland rocks, screes 62 Inland cliffs 62 Inland cliffs and H3 Inland cliffs and Asplenio –
. stânci calcaroase cu Asplenium and sands and exposed exposed rocks exposed rocks habitats Schivereckietum
ruta-muraria şi Schivereckia rocks Mititelu et al. 1971
podolica
63 Vegetaţie chionofilă
339 Comunităţi sud-est carpatice R6301 6150 Siliceous alpine - - 36.1113 Alpic acid E4.11 Boreo-alpine Arenarietum biflorae Voik
. chionofile cu Arenaria biflora and boreal grasslands cudweed snow-patch acidocline snow-patch 1976
communities grassland and herb
habitats
340 Comunităţi sud-est carpatice R6302 6150 Siliceous alpine - - 36.1111 Alpic acid E4.111 Alpic acid Polytrichetum
. chionofile cu Polytricum and boreal grasslands moss snow-patch moss snow-patch sexangularis
sexangularis communities communities Br.-Bl. 1926
341 Comunităţi sud-est carpatice R6303 6150 Siliceous alpine - - 36.1114 Luzula E4.113 Luzula Luzuletum alpino-pilosae
. chionofile cu Luzula and boreal grasslands spadicea snow patch spadicea snow patch Br.-Bl. 1926 (Syn.:
alpino- pilosa communities communities Luzuletum spadicae Br.-Bl.
1926 retezaticum Borza
1934)
342 Comunităţi sud-est carpatice R6304 6150 Siliceous alpine - - 36.1113 Alpic acid - Soldanello pusillae –
. chionofile cu Ranunculus and boreal grasslands cudweed snow-patch Ranunculetum crenati
crenatus şi Soldanella pusilla communities (Borza 1931) Boşcaiu
1971 (Syn.: Soldanello
pusillae – Plantaginetum
gentianoides Resmeriţă
 1976; Agrostetum alpinae
– Gnaphalietum supini
Resmeriţă 1975);
Soldanello hungaricae –
Ranunculetum crenati
Coldea 1985 (Syn.:
Agrosteto alpinae –
Ranunculetum crenati
Resmeriţă 1975)
343 Comunităţi sud-est carpatice R6305 6150 Siliceous alpine - - 36.1113 Alpic acid E4.112 Alpic acid Nardo – Gnaphalietum
. chionofile cu Gnaphalium and boreal grasslands cudweed snow-patch cudweed snow-patch supini Bartsch 1940
supinum şi Nardus stricta communities communities (Syn.: Nardo-Geetum
montani Boşcaiu 1970)
344 Comunităţi sud-est carpatice R6306 6150 Siliceous alpine - - 36.1113 Alpic acid - Poo supinae –
. chionofile cu Poa supina şi and boreal grasslands cudweed snow-patch Cerastietum cerastoides
Cerastium cerastioides communities (Söry 1954) Oberd. 1957,
Poo supinae –
Cerastietum cerastoides
chrysosplenietosum
alpinae Coldea 1985
64 Dune de nisip continentale
345 Pajişti panonice de R6401 2340* Pannonic - 64.11 Inland 64.715 Pannonic dune E1.2F22 Pannonic Festuco vaginatae –
. Corynephorum canescens şi inland dunes dune pioneer closed grosslands acidophile sand fescue Corynephoretum Soó 1935
Festuca vaginata grassland steppes
346 Pajişti ponto-sarmatice de R6402 2340* Pannonic - - 64.725 Pontic dune E1.2G Ponto-sarmatic Festucetum beckeri
. Festuca beckeri şi Dianthus inland dunes closed grasslands sand steppes Popescu et Sanda (1976)
polymorphus 1997 (Syn.: Festucetum
vaginatae subass.
arenicolum Popescu et
Sanda (1976) 1979)
347 Pajişti ponto-sarmatice pe dune R6403 2340* Pannonic - 64.12 Inland 64.723 Pontic dune E1.2G Ponto-sarmatic Mollugietum cervianae
. continentale nefixate cu Mollugo inland dunes dune siliceous pioneer grasslands sand steppes Borza 1963
cerviana grassland
348 Pajişti ponto-sarmatice pe dune R6404 6260 * Pannonic - - 34.A2112 Western E1.2G Ponto-sarmatic Plantaginetum arenariae
. continentale nefixate cu Plantago sand steppes Pontic sand pioneer sand steppes (Buia et al. 1960) Popescu,
arenaria forb swards Sanda 1987
349 Pajişti ponto-panonice pe dune R6405 6260 * Pannonic - - 34.A2111 Western E1.2F22 Pannonic Brometum tectorum Bojko
. continentale nefixate cu Bromus sand steppes Pontic sand pioneer acidophile sand fescue 1934
tectorum grass swards steppes
65 Peşteri
350 Peşteri R6501 8310 Caves not open 65 Caves 65 Caves (inclusiv - -
. to the public !65 Caves 65.4411 Dobrogean
hydro-thermal sulphur
caves)
8 Terenuri agricole şi peisaje artificiale
87 Comunităţi ruderale
351 Comunităţi antropice din lungul R8701 - - - 87.2 Ruderal - Dauco – Cephalarietum
. căilor de comunicaţie cu communities transsilvanicae M. et Ana
Cephalaria transsilvanica, Maria Coroi 1998,
Leonurus marrubiastrum, Nepeta Convolvulo – Agropyretum
cataria şi Marrubium vulgare repentis Felföldy 1943
352 Comunităţi antropice cu R8702 - - - 87.2 Ruderal - Onopordetum acanthii
. Onopordum acanthium, Carduus communities Br.Bl. et al. 1936,
nutans şi Centaurea calcitrapa Carduetum nutantis Săvul.
1927, Morariu 1943,
Carduetum hamulosi

47

353 Comunităţi antropice cu
. Agropyron repens, Arctium
lappa,
Artemisia annua şi Ballota nigra
354 Comunităţi antropice cu
. Polygonum aviculare, Lolium
perenne, Sclerochloa dura şi
Plantago major
355 Comunităţi vest-pontice cu
. Petunia parviflora şi Solanum
retroflexus
356 Comunităţi sud-est carpatice cu
. Calamagrostis arundinacea,
Epilobium angustifolium şi
Atropa bella-donna
357 Comunităţi sud-est carpatice cu
. Poa supina
1
numai pentru tipurile de habitate aparţinând clasei 4-Păduri
Floriţa Diaconescu 1978
R8703 - - - 87.2 Ruderal - Arctio – Ballotetum nigrae
communities (Felföldy 1942) Morariu
1943, Balloto – Malvetum
sylvestris Gutté 1966,
Artemisietum annuae
Morariu 1943
R8704 - - - 87.2 Ruderal - Lolio - Plantaginetum
communities najoris (Linkola 1921)
Berger 1950, Sclerochloo
– Polygonetum
avicularis(Gams 1927) Soó
1940
R8705 - - - 87.2 Ruderal - Heliotropio curassavicae –
communities Petunietum parviflorae
Dihoru et Negrean 1975
emend. Popescu et Sanda
2001; Lepidietum latifolii
Floriţa Diaconescu 1978
R8706 - - - 87.2 Ruderal - Digitalo-
Calamagrostietum
communities arundinaceae Oberd.
1957, Epilobietum
angustifolii Rübel 1930
emend. Oberd. 1973,
Atropetum bella- donnae
(Br.-Bl. 1930) Tx. 1950
R8707 - - - 87.2 Ruderal - Poëtum supinae (Oberd.
communities 1957) Brun-Holl 1962
emend. Gutte 1969
 ANEXA 3
Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar
a căror conservare necesită desemnarea de Arii Speciale
de
Conservare (ASC) - Directiva Habitate, Anexa I- din România

Directiva Habitate, Anexa I Sistemul românesc de clasificare a habitatelor

Cod Denumire Cod Denumire
1 COASTAL AND HALOPHYTIC HABITATS/HABITATE LITORALE ŞI HALOFILE
11 Open sea and tidal areas/Zone marine şi de flux
1110 Sandbanks which are slightly covered by sea R1101 Comunităţi litorale cu Zostera marina şi Z. noltii
water all the time
1150* Costal lagoons R2301 Comunităţi vest-pontice cu Ruppia maritima
1160 Large shallow inlets and bays R2303 Comunităţi ponto-sarmatice cu Najas marina
12 Sea cliffs and shingle or stony beaches/Faleze şi plaje marine stâncoase sau cu pietriş
1210 Annual vegetation of drift lines R1601 Comunităţi vest-pontice cu Cakile maritima ssp. euxina şi Argusia
sibirica
R1611 Comunităţi vest-pontice cu Petasites spurius
1240 Vegetated sea cliffs of the Mediterranean R1201 Comunităţi vest-pontice cu Scolymus hispanicus şi Ecbalium elaterium
coasts with endemic Limonium spp.
13 Atlantic and continental salt marshes and salt meadows/Mlaştini şi pajişti halofile atlantice şi continentale
1310 Salicornia and other annual colonising mud R1511 Comunităţi vest-pontice cu Crypsis aculeata
and sand R1515 Comunităţi vest-pontice cu Heleochloa schoenoides
R1518 Comunităţi ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea) prostrata şi
Suaeda maritima
R1527 Comunităţi ponto-panonice cu Acorellus pannonicus
R1528 Pajişti pontice de Hordeum marinum
14 Mediterranean and thermo-Atlantic salt marshes and salt meadows/Mlaştini şi pajişti halofile mediteraneene şi termo-atlantice
1410 Mediterranean salt meadows (Juncetalia R1501 Comunităţi vest-pontice cu Juncus maritimus şi J. littoralis
maritimi)
15 Salt and gypsum inland steppes/Stepe continentale halofile şi gipsofile
1530* Pannonic salt steppes and salt marshes R1502 Comunităţi vest-pontice cu Halocnemum strobilaceum şi Frankenia
hirsuta
R1503 Pajişti vest-pontice de Aeluropus littoralis şi Puccinellia limosa
R1504 Pajişti vest-pontice de Limonium meyeri, Aeluropus littoralis şi
Limonium gmelini
R1505 Pajişti vest-pontice de Carex divisa
R1506 Pajişti vest-pontice de Festuca arundinacea ssp. orientalis şi Carex
distans
R1507 Pajişti ponto-sarmatice de Carex distans, Taraxacum bessarabicum şi
Aster tripolium ssp. pannonicum
R1508 Comunităţi vest-pontice cu Camphorosma annua şi Kochia laniflora
R1509 Comunităţi vest-pontice cu Petrosimonia triandra şi Artemisia
santonicum
R1510 Comunităţi vest-pontice cu Limonium gmelini şi Artemisia santonicum
R1512 Comunităţi vest-pontice cu Nitraria schoberi şi Artemisia santonicum
R1513 Pajişti vest-pontice de Beckmannia eruciformis şi Zingeria pisidica
R1514 Comunităţi vest-pontice cu Trifolium fragiferum, Cynodon dactylon şi
Ranunculus sardous
R1516 Comunităţi vest-pontice cu Pholiurus pannonicus şi Plantago tenuiflora
R1517 Pajişti vest-pontice de Agropyron elongatum
R1519 Comunităţi ponto-sarmatice cu Halimione (Obione) verrucifera
R1520 Comunităţi ponto-sarmatice cu Lepidium crassifolium şi Puccinellia
limosa
R1521 Comunităţi ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa şi Plantago maritima
R1522 Comunităţi ponto-sarmatice cu Plantago maritima şi Limonium gmelini
R1523 Comunităţi ponto-sarmatice cu Leuzea (salina) altaica, Scorzonera
austriaca var. mucronata şi Lepidium latifolium
R1524 Comunităţi ponto-sarmatice cu Iris halofila
R1525 Pajişti ponto-sarmatice de Juncus gerardii
R1526 Comunităţi ponto-sarmatice cu Triglochin maritima, Aster tripolium ssp.
pannonicum, Scorzonera parviflora şi Peucedanum latifolium
R1529 Pajişti ponto-panonice de Hordeum hystrix
R1530 Pajişti ponto-panonice de Festuca pseudovina, Peucedanum
officinale şi Artemisia santonicum ssp. patens
R1531 Pajişti ponto-panonice de Festuca pseudovina şi Achillea collina
R1532 Comunităţi dacice slab halofile cu Aster sedifolius şi Peucedanum
officinale
2 COASTAL SAND DUNES AND INLAND DUNES/DUNE DE NISIP LITORALE ŞI CONTINENTALE
21 Sea dunes of the Atlantic, North Sea and Baltic coasts/Dune litorale ale ţărmurilor atlantice, ale Mării Nordului şi Mării Baltice

49
2110 Embryonic shifting dunes R1602 Comunităţi vest-pontice cu Elymus (Leymus) sabulosus şi Artemisia
(Arenaria) tschernieviana
R1605 Comunităţi vest-pontice cu Secale sylvestre, Apera maritima şi Bromus
tectorum
2120 Shifting dunes along the shoreline with R1608 Comunităţi vest-pontice cu Melilotus alba şi Plantago arenaria
Ammophila arenaria (white dunes)
2130* Fixed coastal dunes with herbaceous vegetation R1603 Comunităţi vest-pontice cu Carex colchica şi Ephedra distachya
(grey dunes) R1604 Pajişti vest-pontice de Stipa borysthenica şi Koeleria glauca
R1609 Comunităţi vest-pontice cu Scabiosa argentea (ucranica)
R1610 Pajişti vest-pontice de Calamagrostis epigeios şi Holoschoenus vulgaris
2160 Dunes with Hippophaë rhamnoides R4417 Tufărişuri danubiene de cătină albă (Hippophaë rhamnoides) şi răchită
albă (Salix eleagnos)
2190 Humid dune slacks R1606 Comunităţi vest-pontice cu Salix rosmarinifolia şi Holoschoenus
vulgaris
23 Inland dunes, old and decalcified/Dune continentale, bătrâne şi decalcifiate
2340* Pannonic inland dunes R6401 Pajişti panonice de Corynephorum canescens şi Festuca vaginata
R6402 Pajişti ponto-sarmatice de Festuca beckeri şi Dianthus polymorphus
R6403 Pajişti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Mollugo
cerviana
3 FRSHWATER HABITATS/HABITATE DE APE DULCI
31 Standing water/Ape stătătoare
3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters R2211 Comunităţi danubiene cu Cyperus fuscus şi C. flavescens
with vegetation of the Littorelletea uniflorae R2212 Comunităţi danubiene cu Ranunculus lateriflorus,Radiola linoides,
and/or Isoeto-Nanojuncetea Lindernia procumbens
R2213 Comunităţi danubiene cu Eleocharis acicularis şi Littorella uniflora
3140 Hard oligo-mesotrophic waters with benthic R2201 Comunităţi danubiene cu Chara tomentosa, Nitella gracilis, Nitellopsis
vegetation of Chara spp. obtusa şi Lychnothamnus barbatus
3150 Natural eutrophic lakes with Magnopotamition R2202 Comunităţi danubiene cu Lemna minor, L. trisulca, Spirodela polyrhiza
or Hydrocharition – type vegetation şi Wolffia arrhiza
R2203 Comunităţi danubiene cu Salvinia natans, Marsilea quadrifolia, Azolla
caroliniana şi A. filiculoides
R2204 Comunităţi danubiene cu Riccia fluitans şi Ricciocarpus natans
R2205 Comunităţi danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae, Stratiotes aloides
şi Utricularia vulgaris
R2206 Comunităţi danubiene cu Potamogeton perfoliatus, P. gramineus, P.
lucens, Elodea canadensis şi Najas marina
R5304 Comunităţi danubiene cu Sparganium erectum, Berula erecta şi Sium
latifolium
3160 Natural dystrophic lakes and ponds R2207 Comunităţi danubiene cu Nymphaea alba, Trapa natans, Nuphar luteum
şi Potamogeton natans
31A0* Transsylvanian hot-spring lotus beds R2209 Comunităţi terţiare relicte cu Nymphaea lotus var. thermalis
31B0* Sacred lotus beds R2209 Comunităţi terţiare relicte cu Nymphaea lotus var. thermalis (p.)
32 Running water-sections of water courses with natural or semi-natural dynamics (minor, average and major beds) where the water
quality shows no significant deterioration/Ape curgătoare – secţiuni de ape curgătoare cu dinamica naturală sau semi-naturală (albia
minoră, majoră şi medie) în care calitatea apei nu a fost deteriorată semnificativ
3230 Alpine rivers and their ligneous vegetation with R4415 Tufărişuri dacice de cătină mică (Myricaria germanica)
Myricaria germanica
3240 Alpine rivers and their ligneous vegetation with R4417 Tufărişuri danubiene de cătină albă (Hippophaë rhamnoides) şi răchită
Salix elaeagnos albă (Salix eleagnos)
3260 Water courses of plain to montane levels with R2208 Comunităţi danubiene cu Ranunculus aquatilis şi Hottonia palustris
the Ranunculion fluitantis and Callitricho-
Batrachion vegetation
3270 Rivers with muddy banks with Chenopodium R5312 Comunităţi ponto-danubiene cu Bidens tripartita, Echinochloa crus-
rubri p.p. and Bidention p.p. vegetation galli şi Polygonum hidropiper
4 TEMPERATE HEATS AND SCRUB/LANDE ŞI TUFĂRIŞURI TEMPERATE
4030 European dry heaths R3112 Tufărişuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu iarbă
neagră (Calluna vulgaris)
4060 Alpine and Boreal heaths R3101 Tufărişuri pitice sud-est carpatice de azalee (Loiseleuria procumbens)
R3104 Tufărişuri sud-est carpatice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) cu
afin (Vaccinium myrtillus)
R3107 Tufărişuri sud-est carpatice de coacăză (Bruckenthalia spiculifolia) şi
ienupăr pitic (Juniperus sibirica)
R3108 Tufărişuri sud-est carpatice de ienupăr pitic (Juniperus sibirica)
R3109 Tufărişuri sud-est carpatice de vuietoare (Empetrum nigrum ssp.
hermaphroditum) cu afin vânăt (Vaccinium gaultherioides)
R3111 Tufărişuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus)
R3115 Tufărişuri sud-est carpatice de cetină cu negi (Juniperus sabina)
R3617 Tufărişuri pitice de arginţică (Dryas octopetala)
4070* Bushes with Pinus mugo and Rhododendron R3105 Tufărişuri sud-est carpatice de jneapăn (Pinus mugo) cu smirdar
myrtifolium (Rhododendron myrtifolium)
4080 Sub-Arctic Salix spp. scrub R3102 Tufărişuri sud-est carpatice de Salix hastata
R3103 Tufărişuri sud-est carpatice de Salix bicolor
R3110 Tufărişuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis)
40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub
40C0* Ponto-Sarmatic deciduous thickets
40D0 Ponto-Sarmatic wooded steppes
6 NATURAL AND SEMI-NATURAL GRASSLAND FORMATIONS/PAJIŞTI NATURALE ŞI SEMI-NATURALE
61Natural grassland/ Pajişti naturale
6110* Rupicolous calcareous or basophilic grasslands
of the Alysso-Sedion albi
6150 Siliceous alpine and boreal grasslands
6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands
6190 Rupicolous pannonic grasslands (Stipo- R3403 Pajişti daco-getice de Festuca pallens şi Melica ciliata
Festucetalia pallentis)
62 Semi-natural dry grassland and scrubland facies/Pajişti şi comunităţi xerice seminaturale
6210 Semi-natural dry grasslands and scrubland
facies on calcareous substrates (Festuco-
Brometalia) ( * important orchid sites)
6230*
R3116 Tufărişuri sud-est carpatice de cununiţă (Spiraea chamaedryfolia)
R3118 Tufărişuri de taulă (Spiraea crenata)
R3121 Tufărişuri ponto – pannonice de porumbar (Prunus spinosa) şi salbă
moale (Evonymus europaeus)
R3122 Tufărişuri ponto – pannonice de porumbar (Prunus spinosa) şi păducel
(Crataegus monogyna)
R3123 Tufărişuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Genista
radiata
R3124 Tufărişuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Asplenium-
ruta-muraria
R3125 Tufărişuri sud-est carpatice de Sorbus dacica
R3126 Tufărişuri sud-est carpatice de mojdrean (Fraxinus ornus)
R3127 Tufărişuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) şi mojdrean
(Fraxinus ornus)
R3130 Tufărişuri ponto-panonice de vişinel (Cerasus fruticosa)
R3131 Tufărişuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus nana)
R4413 Tufărişuri sud-est carpatice cu Syringa josikaea
R3128 Tufărişuri balcanice de păliur (Paliurus spina-christi) (p.)
R3129 Tufărişuri balcanice de iasmin (Jasminum fruticans) (p.)
R3132 Tufărişuri ponto-sarmatice de Caragana frutex
R3133 Tufărişuri de cătină albă (Hippophaë rhamnoides)
R3128 Tufărişuri balcanice de păliur (Paliurus spina-christi) (p.)
R3129 Tufărişuri balcanice de iasmin (Jasminum fruticans) (p.)
R4161 Păduri-rarişti vest – pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu
Galium dasypodium (p.)
R3502 Pajişti daco-balcanice cu Dasypyrum villosum, Trifolium incarnatum
ssp. molinerii şi Ventenata dubia
R3602 Pajişti sud-est carpatice de coarnă (Carex curvula) şi Primula minima
R3603 Pajişti sud-est carpatice de părul porcului (Juncus trifidus) şi Oreochloa
disticha
R3604 Pajişti sud-est carpatice de păruşcă (Festuca supina) şi Potentilla ternata
R3615 Tufărişuri pitice sud-est carpatice de sălcii alpine (Salix herbacea)
R6301 Comunităţi sud-est carpatice chionofile cu Arenaria biflora
R6302 Comunităţi sud-est carpatice chionofile cu Polytricum sexangularis
R6303 Comunităţi sud-est carpatice chionofile cu Luzula alpino-pilosa
R6304 Comunităţi sud-est carpatice chionofile cu Ranunculus crenatus şi
Soldanella pusilla
R6305 Comunităţi sud-est carpatice chionofile cu Gnaphalium supinum şi
Nardus stricta
R6306 Comunităţi sud-est carpatice chionofile cu Poa supina şi Cerastium
cerastioides
R3401 Pajişti sud-est carpatice de Asperula capitata şi Sesleria rigida
R3402 Pajişti sud-est carpatice de Helictotrichon decorum
R3410 Pajişti daco-balcanice de Sesleria filifolia
R3601 Pajişti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia myosuroides) şi
Oxytropis carpatica
R3605 Pajişti sud-est carpatice de păiuş cu colţi (Festuca versicolor) şi
Sesleria rigida ssp. haynaldiana
R3606 Pajişti sud-est carpatice de păiuş de stânci (Festuca saxatilis)
R3607 Pajişti sud-est carpatice de Festuca amethystina şi Dianthus tenuifolius
R3611 Pajişti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp.
haynaldiana) şi rogoz (Carex sempervirens)
R3612 Pajişti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) şi coarnă mare
(Sesleria bielzii)
R3616 Tufărişuri pitice sud-est carpatice de sălcii alpine (Salix retusa, S.
reticulata)
R3618 Tufărişuri pitice sud-est carpatice de sălcii endemice (Salix
kitaibeliana) cu degetăruţ (Soldanella hungarica)
R3619 Tufărişuri pitice sud-est carpatice de sălcii endemice (Salix
kitaibeliana) cu degetăruţ alpin (Soldanella pusilla)
R3405 Pajişti sud-est carpatice de Sesleria heuflerana şi Helianthemum canum
R3412 Pajişti carpato-balcanice de Festuca pseudodalmatica şi Aethionema
saxatilis
R3614 Pajişti sud-est carpatice de Festuca xanthina
R3413 Pajişti panonic-balcanice de Festuca rupicola şi Cleistogene
serotina
R3608 Pajişti sud-est carpatice de Scorzonera rosea şi Festuca nigrescens
51
 Species-rich Nardus grasslands, on siliceous R3609 Pajişti sud-est carpatice de ţăpoşică (Nardus stricta) şi Viola declinata
substrates in mountain areas (and submontain
areas, in Continental Europe)
6250* Pannonic loess steppic grasslands R3404 Pajişti ponto-panonice de Festuca rupicola şi Koeleria macrantha
R3414 Pajişti ponto-panonice de Festuca valesiaca
R3418 Pajişti ponto-panonice de Agropyron cristatum şi Kochia prostrata
6260* Pannonic sand steppes R6404 Pajişti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Plantago
arenaria
R6405 Pajişti ponto-panonice pe dune continentale nefixate cu Bromus
tectorum
6290* Ponto-Sarmatic steppes R3406 Pajişti daco-sarmatice de Carex humilis, Stipa joannis şi Brachypodium
pinnatum
R3407 Pajişti ponto-panonice de Stipa stenophylla (S. tirsa) şi Danthonia
(provincialis) alpina
R3409 Pajişti pontice de Stipa lessingiana, S. pulcherrima şi S. joannis
R3419 Pajişti vest-pontice de Stipa ucrainica şi Stipa dasyphilla
R3420 Pajişti vest-pontice cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca,
Cynodon dactylon şi Poa angustifolia
R3421 Pajişti ponto-balcanice de Artemisia lerchiana, Koeleria lobata şi
Agropyron brandzae
62A0 Eastern sub-mediteranean dry grasslands R3411 Pajişti daco-balcanice de Chrysopogon gryllus şi Festuca rupicola
(Scorzoneratalia villosae) R3501 Pajişti balcanice cu Chrysopogon gryllus şi Danthonia alpina
64 Semi-natural tall-herb humid meadows/Pajişti umede şi comunităţi de ierburi înalte seminaturale
6410 Molinia meadows on calcareous, peaty or R3710 Pajişti dacice de Molinia caerulea
clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) R3711 Pajişti dacice de Nardus stricta şi Molinia caerulea
6420 Mediterranean tall humid herb grasslands of the R1607 Comunităţi vest-pontice cu Schoenus nigricans
Molinio-Holoschoenion
6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of R3613 Pajişti sud-est carpatice de Carduus kerneri, Festuca carpatica şi
plain and of the montane to alpine levels Trisetum fuscum
R3701 Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Aconitum
tauricum
R3702 Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Adenostyles
alliaria şi Doronicum austriacum
R3703 Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Cirsium
waldsteinii şi Heracleum sphondylium ssp. transilvanicum
R3704 Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Senecio
subalpinus şi ştevia stânelor (Rumex alpinus)
R3705 Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Rumex obtusifolia
şi Urtica dioica
R3706 Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Petasites
kablikianus
R3707 Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Telekia speciosa şi
Petasites hybridus
R3708 Comunităţi daco-getice cu Angelica sylvestris, Crepis paludosa şi
Scirpus sylvaticus
R3714 Comunităţi daco-getice cu Filipendula ulmaria, Geranium palustre şi
Chaerophyllum hirsutum
6440 Alluvial meadows of river valleys of the R3716 Pajişti danubiano-pontice de Poa pratensis, Festuca pratensis şi
Cnidion dubii Alopecurus pratensis
65 Mesophile grassland/Pajişti mezofile
6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis, R3802 Pajişti daco-getice de Arrhenatherum elatius
Sanguisorba officinalis) R3803 Pajişti sud-est carpatice de Agrostis capillaris şi Festuca rubra
R3804 Pajişti daco-getice de Agrostis capillaris şi Anthoxanthum odoratum
6520 Mountain hay meadows R3801 Pajişti sud-est carpatice de Trisetum flavescens şi Alchemilla vulgaris
7 RAISED BOGS AND MIRES AND FENS/MALŞTINI DE TURBĂ ÎNALTE, MLAŞTINI DE TURBĂ JOASE ŞI TERENURI
ÎNMLĂŞTINITE
71 Sphangnum acid bogs/Mlaştini de turbă înalte (Turbării acide cu Sphagnum, tinoave)
7110* Active raised bogs R5101 Turbării sud-est carpatice mezo-oligotrofe acide cu Eriophorum
vaginatum şi Sphagnum recurvum
R5102 Turbării sud-est carpatice oligotrofe cu Sphagnum magellanicum
7120 Degraded raised bogs still capable of natural R5415 Mlaştini sud-est carpatice mezo-eutrofe cu Sesleria uliginosa
regeneration
7140 Transition mires and quaking bogs R5403 Turbării sud-est carpatice mezo–oligotrofe cu Carex rostrata şi
Sphagnum recurvum
R5404 Mlaştini sud-est carpatice mezo-oligotrofe cu Carex chordorrhiza şi
Swertia punctata
R5407 Mlaştini şi turbării sud-est carpatice mezotrofe cu Carex lasiocarpa
R5408 Mlaştini şi turbării sud-est carpatice oligotrofe cu Carex limosa
R5412 Mlaştini sud-est carpatice mezotrofe cu Carex diandra
7150 Depressions of peat substrates of the R5409 Turbării sud-est carpatice oligotrofe cu Rhynchospora alba şi Sphagnum
Rhynchosporion cuspidatum
72 Calcareous fens/Mlaştini pe calcare
7220* Petrifying springs with tufa formations R5417 Comunităţi sud-est carpatice fontinale cu Cratoneuron commutatum şi
(Cratoneurion) C. filicinum
R5419 Comunităţi sud-est carpatice de izvoare şi pâraie cu Doronicum
carpaticum, Saxifraga aizoides, Chrysosplenium alpinum şi Achillea
schurii
7230 Alcaline fens R5405 Mlaştini sud-est carpatice eutrofe cu Carex flava şi Eriophorum
latifolium
R5406 Mlaştini sud-est carpatice eutrofe cu Carex flava şi Blysmus compressus
R5413 Mlaştini sud-est carpatice mezo-eutrofe cu Carex davalliana
R5414 Mlaştini sud-est carpatice eu-mezotrofe cu Schoenus nigricans

8 ROCKY HABITATS AND CAVES/HABITATE STÂNCOASE ŞI PEŞTERI

81 Scree/Grohotişuri
8110 Siliceous screes of the montane to snow level R6101 Comunităţi sud-est carpatice de pietrişuri silicioase cu Silene acaulis şi
(Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia Minuartia sedoides
ladani) R6102 Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri silicioase semifixate cu
Festuca picta şi Senecio carniolicus
R6103 Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri silicioase semifixate cu
Saxifraga pedemontana ssp. cymosa şi Saxifraga carpathica
R6104 Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri silicioase mobile sau slab
fixate cu Oxyria dygina
R6105 Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri silicioase semifixate cu
Saxifraga bryoides, Silene acaulis şi Veronica baumgarteni
8120 Calcareous and calchist screes of the montane R6106 Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri şi bolovănişuri calcaroase
to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) semi-fixate cu Cerastium arvense ssp. calcicolum, Saxifraga moschata
şi Saxifraga aizoides
R6107 Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri calcaroase mobile şi semi-
mobile cu Cardaminopsis neglecta, Papaver corona-sancti-stephani şi
Doronicum carpaticum
R6108 Comunităţi sud-carpatice de grohotişuri calcaroase cu mobilitate redusă
şi umiditate ridicată cu Rumex scutatus, Saxifraga sp. şi Doronicum
columnae
R6109 Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri calcaroase mobile şi semi-
mobile cu Papaver corona-sancti-stephani, Cerastium lerchenfeldianum
şi Cerastium transsilvanicum
R6110 Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri calcaroase mobile şi semi-
mobile cu Acinos alpinus şi Galium anisophyllon
R6112 Comunităţi montane sud-est carpatice de grohotişuri mobile sau
semifixate cu Thymus comosus, Galium album şi Teucrium montanum
8160* Medio-European calcareous screes of hill and R6114 Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri mărunte sau grosiere
montane levels nefixate cu Gymnocarpium robertianum şi Thymus comosus
R6115 Comunităţi daco-balcanice pioniere de grohotişuri mobile cu
Achnatherum calamagrostis
82 Rocky slopes with chasmophytic vegetation/Versanţi stâncoşi cu vegetaţie saxicolă
8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic R6202 Comunităţi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Artemisia eriantha
vegetation şi Gypsophila petraea
R6204 Comunităţi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga moschata
şi Draba kotschyi
R6206 Comunităţi sud-est carpatice ale fisurilor pereţilor stâncoşi, calcaroşi, cu
Cystopteris fragilis, Campanula carpatica, Saxifraga cuneifolia şi
Valeriana sambucifolia
R6207 Comunităţi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Thymus
pulcherrimus şi Poa rehmanii
R6208 Comunităţi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii şi
Campanula cochleariifolia
R6212 Comunităţi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga mutata
spp. demissa şi Gypsophila petraea
R6213 Comunităţi sud-est carpatice pe stânci cu Saxifraga luteoviridis şi Silene
zawadzkii
R6214 Comunităţi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga
marginata ssp. rocheliana şi Gypsophila petraea
R6216 Comunităţi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum
şi Draba lasiocarpa
R6217 Comunităţi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Silene saxifraga ssp.
petraea, Asplenium ruta-muraria şi Asplenium trichomanes ssp.
quadrivalens
R6218 Comunităţi sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase cu Asplenium
trichomanes şi Asplenium ruta-muraria
R6222 Comunităţi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Campanula crassipes
8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic R6201 Comunităţi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene dinarica
vegetation R6203 Comunităţi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene
lerchenfeldiana şi Senecio glaberrimus

53

8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the
Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-
Veronicion dillenii
83 Other rocky habitats/Alte tipuri de habitate stâncoase
8310 Caves not open to the public
9 FORESTS/PĂDURI
91 Păduri temperate de foioase
9110 Luzulo-Fagetum beech forest
9130 Asperulo-Fagetum beech forests
9150 Medio-European limestone beech forest
9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-
hornbeam forests of the Carpinion betuli
9170 Galio-Carpinetum oak-hornbeam forest
9180 Tilio-Acerion forests of slopes, screes and
ravines
91D0* Bog woodland
91E0* Alluvial forest with Alnus glutinosa and
Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion
incanae, Salicion albae)
91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur
Ulmus laevis, U. minor, Fraxinus excelsior or
F. angustifolia along the grea rivers (Ulmenion
minoris)
91H0 Pannonian woods with Quercus pubescens
91I0* Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp.
R6205 Comunităţi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana
şi Potentilla haynaldiana
R6210 Comunităţi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium
trichomanes ssp. trichomanes şi Poa nemoralis
R6211 Comunităţi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare,
Ctenidium molluscum şi Hypnum cupressiforme
R6215 Comunităţi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium
septentrionale şi Woodsia ilvense
R6219 Comunităţi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Asplenium adiantum-
nigrum, Asplenium septentrionale şi Silene nutans ssp. dubia
R6220 Comunităţi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Jovibarba heuffelii
şi Veronica bachofenii
R3503 Comunităţi daco-getice cu Sedum acre, S. sexangulare şi Petrorhagia
saxifraga
R6501 Peşteri
R4102 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica) şi
brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum
R4105 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba) cu
Festuca drymeia
R4106 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba) cu
Hieracium rotundatum
R4107 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba) cu
Vaccinium myrtillus
R4110 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia
R4118 Păduri dacice de fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus) cu
Dentaria bulbifera
R4119 Păduri dacice de fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus) cu
Carex pilosa
R4120 Păduri moldave mixte de fag (Fagus sylvatica) şi tei argintiu (Tilia
tomentosa) cu Carex brevicollis
R4111 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba) cu
Cephalanthera damassonium
R4144 Păduri dacice de stejar pendunculat (Quercus robur) cu Molinia
coerulea
R4145 Păduri panonice de câmpii inundabile de stejar pendunculat (Quercus
robur) cu Carex brizoides
R4123 Păduri dacice de gorun (Quercus petraea), fag (Fagus sylvatica) şi
carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa
R4117 Păduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior), paltin (Acer
pseudoplatanus) şi ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva
R3106 Tufărişuri sud-est carpatice de jneapăn (Pinus mugo) în mlaştini
oligotrofe de Sphagnum
R4412 Rarişti sud-est carpatice de tinoave de molid (Picea abies) şi/sau pin
silvestru (Pinus sylvestris)
R4414 Tufărişuri sud-est carpatice de mlaştini de mesteacăn pufos (Betula
pubescens)
R4401 Păduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia specioasa
R4402 Păduri dacice – getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa)
cu Stellaria nemorum
R4404 Păduri danubian – panonice de luncă mixte de stejar pedunculat
(Quercus robur), frasini (Fraxinus sp.) şi ulmi (Ulmus sp.) cu Festuca
gigantea
R4160 Păduri-rarişti dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu
Lithospermum purpureocaeruleum
R4138 Păduri dacice de gorun (Quercus petraea) şi stejar pedunculat (Quercus
robur) cu Acer tataricum
R4142 Păduri balcanice mixte de gorun (Quercus petraea) şi alun turcesc
(Corylus colurna) cu Paeonia dahurica
R4146 Păduri-rarişti moldave de stejar pedunculat (Quercus robur) şi cireş
(Prunus avium) cu Acer tataricum
R4148 Păduri panonice psamofile de stejar pedunculat (Quercus robur) cu
Convallaria majalis
R4156 Păduri danubian-balcanice de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora),
cer (Q. cerris), gârniţă (Q. frainetto) şi stejar pufos (Q. pubescens) cu
Acer tataricum
R4157 Păduri-rarişti danubian – vest – pontice de stejar brumăriu (Quercus
pedunculiflora) cu Acer tataricum
 R4159 Păduri şi rarişti danubiene de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora)
şi stejar pedunculat (Quercus robur) cu Tulipa bibersteinniana
91K0 Illyrian Fagus sylvatica forests (Aremonio- R4112 Păduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Aremonia agrimonioides
Fagion) R4113 Păduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Helleborus odorus
R4114 Păduri balcanice mixte de fag (Fagus sylvatica) cu Ruscus aculeatus
R4115 Păduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Geranium macrorrhizum
R4121 Păduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) şi alun turcesc (Corylus
colurna) cu Knautia drymeia
91L0 Illyrian oak-hornbeam forest (Erytronio- R4127 Păduri dacice mixte de gorun (Quercus petraea), fag (Fagus sylvatica)
Carpinion) şi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Erythronium dens-canis
91M0 Pannonian - Balkanic turkey oak – sessile oak R4132 Păduri panonice-balcanice de gorun (Quercus petraea) şi cer (Q. cerris)
forest (fag-Fagus sylvatica) cu Melitis melisophyllum
R4133 Păduri balcanice de gorun (Quercus petraea) cu Helleborus odorus
R4140 Păduri dacice – balcanice de gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris) şi
tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Lychnis coronaria
R4149 Păduri danubian–balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria
mollis
R4150 Păduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Festuca
heterophylla
R4151 Păduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu Lithospermum
purpureocoeruleum
R4152 Păduri dacice de cer (Quercus cerris) şi carpen (Carpinus betulus) cu
Digitalis grandiflora
R4153 Păduri danubian–balcanice de cer (Quercus cerris) şi gârniţă (Q.
frainetto) cu Crocus flavus
R4154 Păduri danubian – balcanice de gârniţă (Quercus frainetto) cu Festuca
heterophylla
R4155 Păduri danubian - balcanice de gârniţă (Quercus frainetto) şi cer
(Quercus cerris) cu Carex praecox
91Q0 Western Carpathian calcicolous Pinus R4215 Păduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Sesleria
sylvestris forests rigida
91V0 Dacian beech forest R4101 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica) şi
brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra
R4103 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica) şi
brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii
R4104 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba) cu
Pulmonaria rubra
R4108 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba) cu
Leucanthemum waldsteinii
R4109 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum
cordatum
R4116 Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis
scolopendrium
91Y0 Dacian oak-hornbeam forests R4124 Păduri dacice de gorun (Quercus petraea), fag (Fagus sylvatica) şi
carpen (Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii
R4125 Păduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea), fag (Fagus
sylvatica), tei (Tilia cordata) cu Carex pillosa
R4126 Păduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea), fag (Fagus sylvatica)
şi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis
R4128 Păduri getice – dacice de gorun (Quercus petraea) cu Dentaria bulbifera
R4135 Păduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea), tei argintiu (Tilia
tomentosa) şi carpen (Carpinus betulus) cu Carpesium cernuum
R4143 Păduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Melampyrum
bihariense
R4147 Păduri danubiene mixte de stejar pedunculat (Quercus robur) şi tei
argintiu (Tilia tomentosa) cu Scutellaria altissima
91AA Eastern white oak woods R4161 Păduri-rarişti vest – pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu
Galium dasypodium (p.)
R4162 Păduri vest – pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu
Paeonia peregrina
R4163 Păduri-rarişti balcanice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Echinops
banaticus
91DA Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forests R4134 Păduri vest – pontice de gorun (Quercus petraea) cu Merculialis ovata
R4136 Păduri vest-pontice mixte gorun (Quercus petraea), tei argintiu (Tilia
tomentosa) şi cărpiniţă (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum
siculum
R4137 Păduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) şi tei cu frunza mare
(Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus
R4158 Păduri danubian – vest – pontice mixte de stejar brumăriu (Quercus
pedunculiflora) şi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii
92 Mediterranean decidous forests/Păduri mediteraneene de foioase cu frunze căzătoare
9260 Castanea sativa woods R4141 Păduri dacice – balcanice de gorun (Quercus petraea) şi castan
(Castanea sativa) cu Genista tinctoria

92A0 Salix alba and Populus alba galleries R4405 Păduri dacice – getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius
R4406 Păduri danubian – panonice de luncă de plop alb (Populus alba) cu
Rubus caesius
R4407 Păduri danubiene de luncă de salcie albă (Salix alba) cu Rubus caesius

55
 R4408 Păduri danubiene de salcie albă (Salix alba) cu Lycopus exaltatus
R4409 Păduri danubiene de luncă de stejar pedunculat (Quercus robur) şi
brumăriu (Q. pedunculiflora) cu Fraxinus pallisae
R4410 Păduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp.) şi frasini
(Fraxinus sp.) cu Galium rubioides
R4411 Păduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp.), frasini
(Fraxinus sp.) şi anin negru (Alnus glutinosa) cu Galium rubioides
92D0 Southern riparian galleries and thickets (Nerio- R4422 Tufărişuri danubiene de cătină roşie (Tamarix ramosissima)
Tamaricetea and Securinegion tinctoriae)
94 Temperate mountainous coniferous forests/Păduri montane temperate de conifere
9410 Acidophilous Picea forests of the montane to R4203 Păduri sud-est carpatice presubalpine de molid (Picea abies) cu
alpine levels (Vaccinio-Piceetea Soldanella hungarica
R4205 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella
R4206 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) şi brad (Abies alba) cu
Hieracium rotundatum
R4207 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) şi brad (Abies alba) cu
Hylocomium splendens
R4208 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) şi brad (Abies alba) cu
Luzula sylvatica
R4210 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Sphagnum spp.
R4214 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) şi fag (Fagus sylvatica)
cu Hieracium rotundatum
9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra R4201 Rarişti sud-est carpatice subalpine de molid (Picea abies) şi zâmbru
forests (Pinus cembra) cu Bruckenthalia spiculifolia
R4202 Rarişti sud-est carpatice subalpine de molid (Picea abies) şi zâmbru
(Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifolium
R4204 Păduri şi rarişti de larice (Larix decidua) cu Saxifraga cuneifolia
95 Mediterranean and Macaronesian mountainous coniferous forests/Păduri montane mediteraneene şi macaronesiene de
conifere
9530* Sub-mediterranean pine forest with endemic R4218 Păduri-raristi sud-est carpatice de pin negru (Pinus nigra ssp. banatica)
black pines cu Genista radiata

56