GUVERNUL ROMÂNIEI

Fondul Social Instrumente Centrul Municipiului

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI
UNIUNEA EUROPEANĂ European Structurale spatiu despatire OIPOSDRU Bucureşti de Resurse şi
ŞI PROTECŢIEI SOCIALE
POSDRU 2007 - 2013 2007 - 2013 Asistenţă Educaţională
AMPOSDRU

Axa prioritară : 1. „Educaţia şi formarea profesională în spijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie : 1.3. “Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională”
Titlul proiectului : „Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu” – program de formare continuă de specialitate de tip „blended
learning”
Cod contract : POSDRU/87/1.3/S/63906
Beneficiar : Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională

Elemente de autoanaliză: copilul interior

Regăsirea Copilului interior

Copilul interior este inima fiinţei noastre. El ne aduce entuziasm şi energie. Lucia Capacchione consideră
că nici unul dintre noi nu putem fi adulţi întregi şi fericiţi fără să aducem Copilul Interior în vieţile noastre şi prin
aceasta, să-l vindecăm. Cum putem să vindecăm copilul interior? Mai întâi de toate prin recunoaşterea şi
experimentarea lui.

Experimentarea directă a copilului interior se întâmplă în multe moduri. Când cineva intră în starea de copil,
se simte şi se poartă ca un copil. Starea de copil vine din interior. Se simte în corp şi în emoţii. Ceilalţi văd asta
în faţa sa, în ochi, în corp, în voce, în comportament.

- Copilul interior este foarte fizic: se manifestă prin jocuri, sport, dans.

- Un alt mod în care se trăieşte Copilul interior sunt emoţiile noastre.

- Copilul interior este prezent în momentele de spontaneitate şi aventură. Lui îi place să exploreze, să creeze,
să experimenteze noi moduri de a face lucrurile.

- Copilul interior trăieşte în imaginaţia noastră, în lumea bogată a fanteziei, unde îşi are rădăcina creativitatea
noastră.

- Artele creative sunt limbajul natural al copilului. Copilul interior îşi exprimă sentimentele şi nevoile mult mai
uşor prin artă. Desenatul îi ajută pe oameni să iasă din cadrul minţii lor raţionale şi analitice de adult şi să fie
absorbiţi de starea de Copil. Desenul vine în special din partea dreaptă a creierului. Este partea din creier
responsabilă de percepţia vizual/ spaţială, ca şi de exprimarea intuitivă şi emoţională. Prin natura lor, copiii
sunt mai conectaţi la emisfera dreaptă. De aceea, mâzgălitul şi desenatul sunt atât de naturale pentru ei.

Când o persoană îşi exprimă emoţiile prin desen, vorbeşte limbajul Copilului interior.

1. Întâlnirea cu Copilului interior (L. Capacchione,1991, p.54)

Materiale: creioane, hârtie

1. Eşti pe punctul de a te întâlni cu Copilul tău interior. Aşează-te comod şi desenează-ţi cu ochii minţii un loc
frumos pe care îl poţi vizita în imaginaţie. Fii convins că acest loc este sigur şi confortabil pentru Copilul tău
interior. Poate fi un loc în natură, înconjurat de copaci şi flori sau aproape de apă sau munţi, ori îţi poţi imagina
o cameră călduroasă.
1|Page
 GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social Instrumente Centrul Municipiului
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI
UNIUNEA EUROPEANĂ European Structurale spatiu despatire OIPOSDRU Bucureşti de Resurse şi
ŞI PROTECŢIEI SOCIALE
POSDRU 2007 - 2013 2007 - 2013 Asistenţă Educaţională
AMPOSDRU

Axa prioritară : 1. „Educaţia şi formarea profesională în spijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie : 1.3. “Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională”
Titlul proiectului : „Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu” – program de formare continuă de specialitate de tip „blended
learning”
Cod contract : POSDRU/87/1.3/S/63906
Beneficiar : Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională
2. Închide ochii şi mergi în acel loc. În imaginaţia ta, vizualizează Copilul interior acolo şi petrece câteva
momente cu el sau ea.

3. Cu mâna non-dominantă desenează pe o foaie de hârtie o imagine a Copilului tău interior. Ia-ţi timp şi
permite ca prin desen să se dezvăluie Copilul interior. Nu planifica şi nu încerca să gândeşti rezultatul
dinainte. Copilul se poate simţi stângaci şi greoi. Fii doar răbdător. Este copilul tău interior ce vorbeşte prin
desene, un limbaj al Inimii şi al Sinelui cel mai profund.

Procesul desenării Copilului interior aduce probabil o mare cantitate de lumină asupra relaţiilor tale cu mica
fiinţă din interiorul tău. Opreşte-te şi reflectează un moment asupra acestei experienţe. Te auto-critici pentru
modul în care copilul tău interior desenează pictura (cu mâna non-dominantă)? Sau eşti relaxat şi te amuzi,
permiţându-i Copilului interior să fie el însuşi şi să deseneze în felul său?

Priveşte-ţi desenul finalizat. Ce simţi faţă de el? Ce pare să îţi spună Copilul din imagine?

Pe o bucată separată de hârtie scrie cu mâna dominantă orice reacţii sau comentarii despre desen.

Discuţia cu Copilul interior (L. Capacchione,1991, p.59)

Materiale: creioane, hârtie, Desenul Copilului interior din exerciţiul anterior

1. Priveşte desenul Copilului Interior pe care l-ai realizat în exerciţiul anterior. Scrie o conversaţie utilizând
ambele mâini. Tu, ca adult, vei scrie cu mâna ta dominantă (mâna cu care scrii în mod normal); copilul tău
interior va scrie sau va picta cu cealaltă mână (non-dominantă). Începe conversaţia spunându-i copilului că ţi-
ai dori să ştii dacă este ceva ce ai putea face pentru a avea mai bine grijă de el. Întrebă-l despre numele lui şi
orice altceva care doreşte să îţi povestească despre el: vârstă, ce simte, ce-i place şi ce nu-i place, ce îşi
doreşte de la tine.

2. Cere-i Copilului interior să realizeze un desen cu ce îşi doreşte cel mai mult în acest moment în viaţa ta.

3. Închide conversaţia cerându-i Copilului să povestească orice altceva doreşte să ştii. Mulţumeşte-i Copilului
pentru că a venit şi s-a exprimat. Spune-i că tu doreşti să ai mai multe astfel de discuţii, care să te ajute să-l
cunoşti mai bine.

4. Pune ambele desene undeva unde le poţi vedea frecvent. Utilizează-le ca pe un lucru evocator al prezenţei
Copilului tău interior în viaţa ta.

2|Page
 GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social Instrumente Centrul Municipiului
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI
UNIUNEA EUROPEANĂ European Structurale spatiu despatire OIPOSDRU Bucureşti de Resurse şi
ŞI PROTECŢIEI SOCIALE
POSDRU 2007 - 2013 2007 - 2013 Asistenţă Educaţională
AMPOSDRU

Axa prioritară : 1. „Educaţia şi formarea profesională în spijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie : 1.3. “Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională”
Titlul proiectului : „Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu” – program de formare continuă de specialitate de tip „blended
learning”
Cod contract : POSDRU/87/1.3/S/63906
Beneficiar : Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională
2. Întâlnirea cu Copilul Vulnerabil

Copilul Vulnerabil este doar unul dintre aspectele Copilului Interior. Este partea de copil din noi care a
suferit, nu a fost ascultat şi consolat atunci când avea nevoie. Cum ştim când ne vorbeşte Copilul Vulnerabil?
Ne simţim vulnerabili. Ne putem simţi fragili şi sensibili şi avem nevoie de îngrijire şi protecţie. Copilul
Vulnerabil se exprimă prin simptome fizice de oboseală, durere, boli. Se poate exprima prin supărare, pierdere
sau frică. Lacrimile sunt un semn al Copilului Vulnerabil.

În continuare, oferim cîteva exerciţii prin care consilierii pot intra în contact cu Copilul lor vulnerabil.
Autoarea ne recomandă ca atunci când facem aceste exerciţii să fim într-un loc liniştit, confortabil şi sigur. Un
loc unde putem fi singuri cu noi înşine, fără întreruperile şi interacţiunile cu ceilalţi.

Îmbrăţişarea Copilului tău Vulnerabil (L. Capacchione,1991, p. 73-74 )

Materiale: creioane, hârtie

1. Cu ochii minţii, desează-ţi un loc special unde tu şi Copilul tău vulnerabil pot vorbi împreună. Fii sigur că
este un loc unde Copilul Interior se simte în siguranţă şi confortabil. Ia-ţi timp şi vizualizează orice detaliu al
locului acesta. Închide ochii ca să poţi „vedea” în mod real acest loc.

2. Cu mâna non-dominantă realizează un desen al Copilului tău Vulnerabil.

3. După ce desenul este complet, întreabă-l pe Copilul interior dacă este în regulă să discutaţi. Apoi scrie o
conversaţie cu ambele mâini. Întrebă Copilul interior cum se simte. Află dacă există anumiţi oameni sau situaţii
care îl fac pe Copilul Vulnerabil să se simtă speriat, trist, rănit, singur, etc. Întrebă-l pe copil ce-şi doreşte de la
tine, şi ce poţi face tu ca să-l ajuţi să se simtă mai bine.

În acest desen/ dialog Copilul vorbeşte despre sentimentele portretizate în desen. Prin soliciarea Copilului
Vulnerabil de a pune aceste sentimente în propiile-i cuvinte, te deschizi înţelegerii. Dacă răspunsul Copilului
este neclar pentru tine, permite-i să vorbească şi să îţi explice ca să poţi înţelege.

Din timp în timp, repetă exerciţiul anterior. Centrează-te pe diferitele sentimente apărute de fiecare dată. Este
recomandat să lucrezi cu sentimentele care apar acum în viaţa ta. De exemplu, dacă o situaţie prezentă
activează sentimentul de abandon, fă acest exerciţiu. Cu mâna non-dominantă fă un desen al copilului tău
interior în această situaţie. Apoi continuă exerciţiul făcând dialogul cu mâna dreaptă şi mâna stângă. Iată o
listă cu sentimente pe care le poţi explora cu Copilul Vulnerabil: frică, tristeţe, pierdere, singurătate,
dezamăgire, rană (emoţională sau fizică), abandon, abuz, indispoziţie, copleşire, istovire, neajutorare,
deznădejde.

Dacă Copilul tău Vulnerabil a fost ignorat şi abandonat uneori în timpul dialogului, el va deveni furios.

3|Page
 GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social Instrumente Centrul Municipiului
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI
UNIUNEA EUROPEANĂ European Structurale spatiu despatire OIPOSDRU Bucureşti de Resurse şi
ŞI PROTECŢIEI SOCIALE
POSDRU 2007 - 2013 2007 - 2013 Asistenţă Educaţională
AMPOSDRU

Axa prioritară : 1. „Educaţia şi formarea profesională în spijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie : 1.3. “Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională”
Titlul proiectului : „Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu” – program de formare continuă de specialitate de tip „blended
learning”
Cod contract : POSDRU/87/1.3/S/63906
Beneficiar : Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională

3. Acceptarea Copilului Furios

Furia este o reacţie normală la un tratament inadecvat. Furia poate fi un important instrument de
supravieţuire. Când suntem copii, multe dintre lucrurile care ni se întâmplă ne fac rău (critică, tratament prost,
ruşine, pedeapsă) şi este normal să simţim revoltă şi mânie. Dacă nu ni s-a permis să ne exprimăm furia în
moduri sigure, dacă furia a fost interzisă sau considerată periculoasă, Copilul nostru furios a fost probabil
îngropat, ascuns.

Uneori oamenii care au dificultate să simtă şi să exprime furia sunt terifiaţi, deoarece se tem că ar putea
erupe ca un vulcan. Aceasta este de înţeles. Când furia a fost înăbuşită an după an, este ca o mină care ar
putea să explodeze în orice moment. Aceste persoane se tem de violenţă, adesea deoarece au locuit în case
cu părinţi violenţi, care explodau din orice. Furia se asociază cu confuzie şi haos.

Consilierii ce nu au îşi cunosc Copilul interior furios pot avea dificultăţi în a lucra cu copii violenţi. Nu
rezonează cu aceştia, nu îi înţeleg şi nu le pot oferi căi adecvate de exprimare şi control al furiei. Iată de ce
este important ca în procesul de dezvoltare personală, consilierii să intre în contact şi să-şi integreze nu
numai vulnerabilităţile rămase din copilărie, ci şi furia reprimată.

Exerciţii pentru întâlnirea copilului Furios (L. Capacchione,1991, p 92-94)

Desenarea furiei

1. Gândeşte-te la ultimul moment când ai fost cu adevărat furios. Aminteşte-ţi situaţia şi cum te simţeai în
interior. Acum cere-i Copilului interior să facă câteva mâzgâleli furioase cu mâna non-dominantă. Alege culori
care exprimă furia. Fă câte astfel de desene ale furiei doreşti.

2. Lasă-l pe Copilul furios actual să deseneze o pictură despre el însuşi (cu mâna non-dominantă). Dă un titlu
desenului.

Discutarea cu Copilul Furios

Prin dialogare, noi putem deschide linii de comunicare şi cultiva o relaţie sănătoasă în interior între Părinte şi
Copil. Pe măsură ce Copilul se simte în siguranţă, el îşi va asuma riscuri şi va începe să exprime furia care a
fost înăbuşită atâta timp. Copilul va putea chiar începe să facă cereri. Oricât de inconfortabil ar părea, aceasta
este de obicei un semn de progres. Copilul îşi poate exprima sentimentele şi nevoile.

4|Page
 GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social Instrumente Centrul Municipiului
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI
UNIUNEA EUROPEANĂ European Structurale spatiu despatire OIPOSDRU Bucureşti de Resurse şi
ŞI PROTECŢIEI SOCIALE
POSDRU 2007 - 2013 2007 - 2013 Asistenţă Educaţională
AMPOSDRU

Axa prioritară : 1. „Educaţia şi formarea profesională în spijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie : 1.3. “Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională”
Titlul proiectului : „Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu” – program de formare continuă de specialitate de tip „blended
learning”
Cod contract : POSDRU/87/1.3/S/63906
Beneficiar : Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională
Bun şi Violent

Materiale: hârtie, creioane

1. Ai o conversaţie în scris cu Copilul tău Furios. Cu mâna ta dominantă, cere-i copilului să-ţi spună ce anume
îl face să simtă violenţa. Lasă copilul Furios să răspundă cu mâna non-dominantă. Lasă-l să spună ce i-ar
plăcea să facă atunci când devine furios. Cum şi-ar dori ca tu, adultul, să îl laşi să simtă şi să exprime furia în
viaţa de fiecare zi.

2. Data viitoare când mai simţi furie, stai o clipă şi poartă o conversaţie cu Copilul Furios. Tu (adultul), vei scrie
cu mâna dominantă, iar Copilul Furios va scrie cu mâna non-dominantă.

5|Page