Ce este stresul?

Stresul e o reacţie, o reacţie a noastră la ceva ce ni se întâmplă şi pe care-l

percepem ca pe o ameninţare. Stresat e oricine “se simte depăşit”, oricine are
impresia că ceea ce i se întâmplă e “prea mult”. Stresul nu apare aşa, din pur senin,
apare în legătură cu anumite evenimente. Dar oare copiii noştri nu
trec şi ei prin aşa ceva? Nu sunt atâtea momente în care ceea ce li se cere “e
prea mult” sau prea greu de făcut sau de înţeles?

De ce se streseaza copiii?

Cum spuneam, mai degrabă diferă evenimentele în legătură cu care ne stresăm, astfel că:

 la bebeluş stresul apare când nu este hrănit corespunzător, când nu doarme

suficient, când e prea cald sau prea rece, când e zgomot, când e
substimulat sau suprastimulat, când nu ii sunt indeplinite nevoile de baza
 la copiii mici posibile surse de stres sunt: faptul de a fi despărţit de părinţi, faptul
de a-şi pierde jucăria preferată, mersul la grădiniţă sau şcoală
 la copiii mai mari presiunea de la şcoală, prietenii sau lipsa prietenilor,
poate crea stres

Exista mai multe feluri de stres?

Există trei tipuri de răspunsuri posibile la evenimentele ce ni se întâmplă: pozitive,

tolerabile şi toxice. Toate cele trei răspunsuri nu au legătură cu ceea ce
ni se întâmplă, ci au legătură cu reacţia noastră la ce se întâmplă. Prin urmare, există un:

 stres benefic, care se traduce fizic prin rata cardiacă crescută şi o creştere uşoară a
nivelului hormonilor de stres iar psihic printr-o stare de disconfort .
Copiii se pot simţi aşa în prima zi de şcoală sau de grădiniţă,
atunci când rămân singuri la bunici, când îşi sparg cănita preferată, când îşi pierd j
ucăria preferată…Toate aceste situaţii, deşi produc stres sunt benefice, fiindcă
dacă sunt rezolvate cu succes produc acea mulţumire şi implinire ce
apare când copilul “trece peste” o frică, peste o provocare.
 stres tolerabil, care apare când se întâmplă ceva cu încărcătură negativă mare,
cum ar fi pierderea cuiva drag. Sigur că acest tip de stres poate avea efecte
negative majore, ingredientul cheie aici e dragostea, suportul şi exemplul
pe care îl oferim copilului care pe de o parte îl liniştesc, pe
de altă parte îl învaţă cum să facă faţă celor întâmplate.
 stres toxic e acel tip de stres care apare rar, atunci când copilul e supus în mod
constant şi îndelungat unor evenimente traumatice majore, cum
 ar fi abuzul sau violenţă. De ce e toxic? Fiindcă se pare că efectele
lui asupra funcţionarii sunt de lungă durata şi stabile.

Cum ne dam seama daca copilul nostru este stresat?

Depinde iarăşi de vârsta copilului.

 Dacă bebeluşul nostru devine foarte agitat, nu mai mănâncă bine, e apatic –
toate acestea pot indica faptul că e stresat. Plânsul poate fi un simptom al stresului,
dar nu întotdeauna. Să nu uităm că plânsul bebeluşului e modul lui de a “vorbi” cu
noi, aşa că poate ne spune şi altceva prin plâns decât faptul că e stresat.
 La copiii ceva mai mari şi la preşcolari şi şcolari lucrurile stau puţin altfel. O
schimbare generală în felul de a fi este un indicator destul de bun al stresului – un
copil care era foarte sociabil şi jucăuş devine foarte retras, sau dimpotrivă un copil
foarte liniştit devine brusc agitat şi agresiv. Dacă face des crize de
isterie şi furie, dacă se plânge mereu de dureri de stomac sau de cap deşi nu este
bolnav, dacă îşi schimbă obiceiurile
de mâncat şi dormit, dacă începe să aibă probleme la grădiniţă sau şcoală toate ace
stea pot fi simptome ale stresului.

Cum ii ajutam pe copiii stresati? Cand cerem ajutor?

Ce anume îl poate stresa pe copil e mai puţin relevant, fiindcă aşa cum pe
noi adulţii ne stresează diverse lucruri aşa şi pe copiii noştri. Pentru un copil faptul de a
merge la o petrecere poate fi un lucru foarte stresant, pentru altul e prilej de
bucurie maximă. Fiecare copil e diferit şi drept urmare se va stresa în legătură cu lucruri
diferite. Ceea ce-l protejează pe copil de efectele nocive ale stresului e
sprijinul, grija, înţelegerea şi exemplul pe care noi, părinţii, îl oferim.
Cum îi ajutăm şi îi susţinem – e o chestiune legată de vârsta copilului. Astfel:

 bebeluşii nu-şi pot regla singuri răspunsul la evenimente

stresante aşa că se bazează aproape în întregime pe noi pentru a-
i ajuta să se calmeze. Asta e şi unul dintre motivele pentru care nu ar trebui să-
i lăsăm să plângă ci să-i luăm în braţe pentru a-i ajuta să se calmeze. Faptul de a-
i lua în braţe şi de a-i calma îi ajută să–şi dezvolte mecanisme pe care mai târziu le
vor putea folosi pentru a se calma singuri.
 la copiii ceva mai măricei se pune altfel problema fiindcă le putem
vorbi. Aşa că … să vorbim, să vorbim şi apoi iarăşi să vorbim cu copilul
nostru. Să-l ajutăm să înţeleagă prin ce trece, să-l ajutăm să pună în cuvinte ce
simte şi să-l ascultăm, să-l ascultăm, să-l ascultăm fără a-l judeca sau a-l certa. Da
că ştim că urmează anumite situaţii stresante inevitabile cum ar fi mutările,
schimbarea şcolii, intrarea de la grădiniţă la şcoală, controalele medicale,
petrecerile şi chiar şi vacanţele e
 util să facem împreună un plan care să îl ajute să facă faţă oricăror situaţii ar putea
apărea. Sau îl putem atrage în jocuri, jocuri de rol, ca el să înţeleagă cum
e să comunici sentimente, ce înseamnă să te supui
regulilor, să cooperezi, să fii parte a unui grup –
toate acestea fiind de mare ajutor în gestionarea stresului pe viitor.

Să nu uităm că nu îi putem proteja total pe cei

mici şi că nu ajută deloc dacă încercăm să gestionăm noi situaţia stresantă prin care t
rec. Cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru copilul nostru este să-l ajutăm să–
şi dezvolte capacitatea de a face faţă singur situaţiilor stresante şi neprevăzute, vorbindu-
i şi stând aproape de el. Nu e neparată nevoie să o facem singuri. Uneori stresul copilului
nostru e un stres atât de mare pentru noi, încât e posibil să nu putem să-l ascultăm, să-
l înţelegem, să îi fim aproape şi să îl sprijinim. Alteori e vorba pur şi simplu de a
nu şti suficiente metode de a calma un copil stresat. Un consilier psihologic sau un
psihoterapeut va poate ajută să treceţi împreună peste perioadele dificile.

Un copil stresat este un copil nefericit. Mihaela Berechet, instructor de parenting,

ne oferă câteva soluții pentru a scăpa de această problemă.

-0:00

Hormonul stresului (cortizolul) ne poate ajuta pe termen scurt, întrucât ne poate furniza
energie și ne poate da puterea să ne concentrăm pentru perioade mai mici de timp, dar
expunerea constantă la stres, de-a lungul anilor, poate duce organismul unei persoane în
incapacitatea de a se reechilibra.

Dacă vrei să afli care sunt sursele de stres pentru cel mic, te invităm să citești: Cele
mai mari surse de stres pentru copilul tău, încă de la naștere.

Comportamente unui copil stresat:

– Agresivitate
– Încăpățânare
– Regresie
– Lipsa dorinței de cooperare
– Nu mai vrea să meargă la grădiniță sau la școală
– Dificultate în a se concentra
– Dezvoltare de frici
– Văicăreală
– Nivel imunitar scăzut (somatizare)

Ca părinte, nu ai cum să nu bagi de seamă că ceva este în neregulă cu copilul tău. Mihaela
Berechet, Instructor Aware Parenting, certificată de Aware Parenting Institute din
California, USA și Instructor Parenting Adlerian în formare, ne oferă în continuare un ghid
cu privire la managementul situațiilor stresante pentru un copil.

Supradoza de cortizol a fost asociată cu foarte multe probleme de sănătate de la bolile

cardiace, hipertensiunea arterială, accidentele vascular cerebrale, sistemul imunitar slăbit,
Alzheimer, Parkinson și până la inhibarea creșterii la copii, diabet sau tulburări de somn.

De multe ori glumim cu privire la o răceală banală de care copiii se vindecă în 2-3 zile, însă
pentru părinte se poate prelungi la câteva săptămâni. Acest lucru se întâmplă tocmai
datorită faptului că organismul adultului nu mai are capacitatea de a se autoregla atât de
repede.

Pe masură ce înaintăm în vârstă, creierul își pierde încet abilitatea de a regla nivelul
hormonilor. Prin urmare, dacă suntem în permanență stresați sau anxioși, avem tendința
de a produce mai mult cortizol, iar senzorul de alarmă din organism nu se mai
declanșează atât de repede ca în tinerețe.

Când e bun stresul și când nu

Stresul este neutru, ceea ce îl face să fie benefic sau distructiv este percepția personală
asupra unui eveniment. Dacă persoana percepe ceva ca pe o amenințare, atunci tipul de
stres generat este unul negativ, însă dacă percepe mai degrabă ca pe o provocare, ca pe o
problemă pe care știe că o poate rezolva, atunci stresul generat poate fi benefic. Așadar,
reacția persoanei la stimuli determina polaritatea. Aceste percepții asupra evenimentelor
se dezvoltă în timp, în baza experiențelor de viață și a modului în care expunerea la
anumite situații ne-a influențat.
Stresul este pozitiv atunci când o persoană se simte stimulată și capabilă să gestioneze o
anume situație. Acest răspuns pozitiv pregătește organismul pentru acțiune și activează
sinapsele din creier capabile de o gândire analitică. Un răspuns pozitiv la stres poate
furniza energia de a gestiona anumite situații de criză, de a face față provocărilor și de a
excela.

Stresul însă este negativ când persoana se simte amenințată și simte că nu are control
asupra unei anumite situații. Aceste sentimente duc la o reacție puternică ce afectează
atât creierul, cât și corpul în moduri ce pot fi distructive la nivel psihic și fizic.

Prin urmare, într-un mod ciudat, stresul poate uneori ajuta. O primă formă în care stresul
poate fi de ajutor este acela că te poate face mai rezistent. A învăța să faci față situațiilor
stresante te poate ajuta ca în viitor să poți gestiona astfel de situații cu mai mare ușurință.

Un alt beneficiu este acela că te poate motiva să câștigi. Dar aici am discuta despre ceea ce
se numește ”eustres” în comunitatea oamenilor de știință. Aceștia spun că eustresul este
acel tip de stres pozitiv care te propulsează un pas înainte, fiind de fapt generat de
expunerea la o provocare ce este percepută a nu fi nici foarte grea, dar nici foarte ușoară.
Este valabil doar atunci când situațiile stresante sunt văzute ca provocări cărora le poți
face față și nu acelea în care te simți copleșit.

Așadar, stresul este o problemă pentru orice vârstă atâta timp cât suntem expuși la
el pe o perioadă lungă de timp și, de asemenea, atâta timp cât crează traume ce nu
au fost vindecate.

Pe măsură ce copiii învață să facă față frustrărilor, să depășească obstacole și să înfrunte

provocări, aceștia se vor „familiariza” cu un anumit nivel de stres. Acest nivel de stres este
sigur și gestionabil, mai ales în situația în care copilul are acasă susținerea unui mediu
sănătos de dezvoltare.

Este și potențial dăunător, însă un stil de parentaj ce răspunde nevoilor copilului îl poate
proteja pe acesta de consecințele pe termen lung ale expunerii la stres. Dar ca să poată fi
gestionat, părinții și cei implicați în creșterea și educarea copilului trebuie să fie conștienți
de riscuri și să se asigure că ei înșiși fac față propriului stres, ca apoi să își poată îndruma
copiii să facă față stresului lor.

Cum un părinte își poate stresa copilul

În spatele bunei sau proastei dispoziții ale copiilor noștri se află de multe ori starea
noastră de spirit.

Un studiu făcut în urmă cu câțiva ani arată că atunci când părinții sunt stresați în mod
semnificativ în primii ani de viață ai copiilor, unele dintre genele copiilor (cele implicate în
producerea de insulină și în dezvoltarea creierului) sunt afectate chiar și ani mai târziu, în
adolescență.

Modificările creierului, generate de stres, nu sunt doar de natura hormonală, pot fi și

de natură genetică – sau epigenetică, dacă vrem să fim mai exacți, care este o nouă arie de
cercetare. Epigenetica presupune studiul genelor care pot fi activate sau dezactivate de
anumite condiții de mediu, stresul fiind una dintre ele.

Cum poate fi ajutat copilul expus la condiții stresante:

– Crearea unui mediu securizant, previzibil, liniștit, bazat pe iubire necondiționată și pe
acceptarea unicității individului.
– Ascultarea și acceptarea modalităților naturale de eliberare ale stresului cu care copilul
vine echipat încă din prima zi, precum plânsul, râsul, iar mai târziu – când copilul începe să
vorbească -discuțiile despre incidentele traumatizante și înțelegerea situațiilor în care s-au
întâmplat.
– Jocul este o parte vitală a dezvoltării unui copil, dar mai mult decat atât, jocul poate ajuta
la reducerea nivelului de stres, la dezvoltarea unui nivel de atașament sănătos pentru
copil și aduce bună dispoziție atât pentru copil, cât și pentru părinte (recomandarea
specialistului: cartea Attachment Play, de Altha Solter)

Pentru dezvoltarea sănătoasă din punct de vedere emoțional a fiecărui copil, acesta
trebuie să învețe să gestioneze frustrările din viața lui și nu poate face acest lucru dacă nu
este expus într-o anumită masură la anumite condiții în care nu tot ceea ce își dorește sau
închipuie se întâmplă întocmai. De aceea, copilul are nevoie să se confrunte și cu situații
stresante și are nevoie de ajutorul și susținerea părinților pentru a trece peste aceste
frustrări si pentru a-l ghida către un comportament acceptabil pentru societatea în care
trăiește.

Dorința părinților de a feri copilul de orice fel de nemulțumire nu este benefică copilului
pe termen lung. Mediul de acasă ar trebui să fie un spațiu bazat pe încredere unde cel mic
își poate (re)găsi echilibrul ori de câte ori are nevoie.

Cum se crează un mediu securizant emoțional pentru copil stresat:

– Apropiere fizică și gesturi drăgăstoase față de copil;
– Acordarea atenției noastre nedivizată;
– Ascultarea respectuoasă a copilului atunci când ne vorbește;
– Acceptarea întregii game de emoții pe care copilul o arată – furie, plâns, nemulțumire,
etc – dar nu neapărat și a comportamentelor neadecvate ce însoțesc uneori emoțiile
negative și îndrumarea drăgăstoasă a copilului către modalități acceptabile de
comportament.
– Utilizarea unei discipline de tip non-autoritar;
– Furnizarea de informații corecte despre plâns (plânsul este o modalitate naturală de
catharsis, de vindecare a traumelor și nu este un comportament rușinos care te face ”să fii
urât” și ”să te comporți ca un prunc”);
– Comunicarea deschisă despre propriile sentimente și emoții (autenticitate);
– „Administrarea” responsabilă a propriilor emoții puternice.

Consecinţele stresului
Indiferent că eşti tânăr ori bătrân sau că sursa stresului e şcoala ori locul de muncă, stresul cronic
îţi poate afecta grav sănătatea. : „Reacţia organismului la stres e asemănătoare cu pregătirea unui
avion de decolare“. Când eşti supus stresului, ritmul cardiac şi tensiunea arterială cresc. Nivelul
glucozei în sânge creşte şi el. În fluxul sanguin sunt eliberaţi hormoni. „Dacă stresul persistă, toate
părţile organismului ce reacţionează la stres (creier, inimă, plămâni, vase sanguine şi muşchi)
ajung să fie solicitate peste măsură sau să nu fie stimulate suficient, iar asta pentru un timp
îndelungat. În final, acest lucru ne poate afecta grav pe plan fizic sau psihic.“ Lista cu bolile în care
stresul se pare că joacă un rol important e alarmant de lungă: boli cardiovasculare, accidente
vasculare cerebrale, boli ale sistemului imunitar, cancer, boli ale aparatului locomotor, diabet şi
multe, multe altele.
Deosebit de îngrijorător e modul nesănătos în care mulţi, mai ales cei tineri, încearcă să facă faţă
stresului. Dr. Bettie Youngs se plânge: „E foarte deprimant să afli că, în dorinţa de a scăpa de
suferinţă, adolescenţii o apucă pe căi greşite, de genul abuz de alcool, consum de droguri, chiul de
la ore, delincvenţă, promiscuitate sexuală, agresivitate şi violenţă sau fug de acasă, afundându-se
astfel în probleme mai grave decât cele de care încercau să scape“.

Stresul e o realitate a vieţii din prezent; nu poate fi evitat complet. Însă, se pot face multe pentru a
ţine stresul sub control!