BOBOC COSMINA ELENA AMG 3A

COMUNICAREA IN INGRIJIREA COPILULUI CU AFECTIUNI FEBRILE

Febra nu este o boală.

Este un răspuns al organismului la un factor de stres – de cele mai multe ori, acesta este o
infecție – fie virală, fie bacteriană.
Dar poate fi și o expunere prelungită la soare puternic, externuare și efort intens,
deshidratare, erupție dentară, chiar și constipație!
Firește, infecția este cea mai frecventă cauză.
Rolul febrei în această situație este benefic și complex, dar în primul rând:
 accelerează procesele de apărare (stimulează secreția unor citokine – interferon,
activează funcția leucocitelor)
 crează un mediu inospitalier pentru agenții patogeni.
Cu toate că este foarte necesară, ea crează anxietate pentru părinți și disconfort pentru
copil.

Pentru a avea o experiență adecvată, cei mici au nevoie de metode de comunicare diferite
atunci când sunt bolnavi și primesc îngrijire medicală. Și părinții lor pot fi stresați, ceea ce
poate fi un moment dificil de gestionat deoarece copiii sunt extrem de receptivi la emoțiile
acesComunicarea cu fiecare copil necesită o abordare diferită: contează vârsta micuțului,
nivelul său de dezvoltare emoțională, detaliile legate de severitatea bolii, influența părinților,
frica de doctor și actul medical, atitudinea față de străini, comportamentul echipei medicale.
La orice etapă de vârstă, copiii exersează, la rândul lor, maniere de comunicare. Este o
abilitate ce se dezvoltă treptat, care le permite să-și exprime propriile nevoi și să se protejeze
în fața multiplelor evenimente cu potențial negativ. Compasiunea față de cei mici și de
întreaga familie, atenția, respectul, precum și abordarea empatică și blândă sunt esențiale
pentru a-i asigura copilului confortul emoțional de care are nevoie. Iată câteva sfaturi care
înlesnesc o comunicare empatică și eficientă cu copilul bolnav, informații utile în situațiile în
care unul dintre părinți oferă primele îngrijiri.

Vorbește-i cald, prietenos

Cei mici ascultă cu atenție tonul vocii și percep cu ușurință intențiile bune. O adresare caldă
ajută la crearea unei relații empatice cu copilul care se află în suferință. Pentru a te simți
aproape și pentru a-l încuraja să comunice, ar fi bine să i te adresezi cu numele preferat.
Zâmbetul și o atitudine pozitivă „se simt” în voce și astfel veți reuși să comunicați mai ușor.
Coboară fizic la nivelul copilului

Comunicarea nonverbală, la care copilul este sensibil, te ajută să-i captezi atenția și să-i obții
colaborarea. Pentru a-i scădea disconfortul emoțional, coboară fizic la nivelul ochilor
acestuia. Dacă nu poți, atunci ridică-l pe el și permite-i să se afle la același nivel cu tine.
Acest gest aparent banal îi demonstrează că este ascultat, ceea ce îl va face mai cooperant.
Privește-l în ochi și vorbește-i calm.

Încurajează-l să descrie ce îl doare

Este important să se simtă în siguranță ca să povestească și să își exprime nedumeririle.

Încearcă să nu îl întrerupi când descrie durerea. Discută calm cu cel mic, fără să ridici tonul
vocii, deoarece sesizează rapid când i se vorbește pe un ton apăsat. Scopul este să nu
simtă o stare de frică și să se implice cu mult curaj în discuțiile despre starea lui de sănătate.

Include și alți membri ai familiei

Atunci când interacționezi cu copilul care nu se simte bine, acceptă prezența persoanelor
apropiate cu care copilul se simte în siguranță. Unele proceduri și tratamente pot fi
dureroase și îi pot crea o stare de disconfort. De aceea este important ca micuțul să fie
susținut de părinți, încurajat de bunici sau să aibă alături o altă persoană dragă.

Explică-i cu sinceritate

Dacă observi că micuțul dorește să știe totul despre starea sa, despre planul de tratament,
despre evoluția sa, explică-i într-o manieră adecvată procedurile sau intervențiile care
urmează să fie efectuate. Oferă-i aceste informații și îl vei ajuta să facă față mai ușor
problemei de sănătate. Copilul va căpăta încredere dacă primește informații corecte. Chiar
dacă unele tratamente i-ar putea provoca disconfort, onestitatea ajută.

Implică-l în discuții

Permite-i copilului să exprime și să arate ce îl deranjează. Asigură-te că înțelegi corect,

repetând cele spuse și arătate de copil. Astfel, îl vei încuraja să povestească mai mult
despre cum se simte. Propoziții intuitive, cum ar fi: „Am nevoie să deschizi gura, ca să pot
vedea limba” etc., au rolul de a spune copilului ce să facă într-un mod clar, ușor de înțeles.
Implicarea copilului în discuții îl ajută să se simtă valoros în cadrul interacțiunii, să
colaboreze cu adultul și este o etapă importantă a demersului spre vindecare.

Laudă-i fiecare victorie

Abilitatea de a gestiona emoțiile, adaptarea la procesul de îngrijire, colaborarea cu adultul

trebuie încurajate și susținute activ. Fiecare reușită a copilulul în fața bolii îi oferă încredere și
îi dă curaj pentru etapele următoare. Finalizarea cu succes a tratamentului îi va oferi copilului
un prilej de învățare despre cum depășim etape dificile, care îi va folosi și în alte momente
de vulnerabilitate.