Prezentare realizată de

Studenta grupei FE25Z

Bragari Felicia
 Plan:
 Noțiuni despre Tristețe;
 Manifestarea tristeței la copii;
 Tristețea din ochii copiilor;
 Portretul unui copil trist;
 Poate fi trist un copil fără motiv?;
 Lucruri pe care le putem face când un copil este trist;
 Depresia la copii;
 Motive ale depresiei;
 Semne ale depresiei;
 Factorii diminuatori ai tristeței și ai depresiei;
 Concluzie;
 Bibliografie;
 Noțiuni despre tristețe:
 Tristețea este o stare de suflet apăsătoare, amară și
dureroasă.(DEX)
 Tristeţea reprezintă o stare de încremenire: pe de o parte,
dispare capacitatea de a face faţă provocărilor vieţii, pe de
altă parte, se instalează melancolia. Sunt diminuate atât
sensibilitatea, cât şi inteligenţa şi concentrarea.(Ș. Klein)
 Tristeţea nu este aproape niciodată altceva decât o formă
de oboseală.(A.Breton)
 Tristeţea este rana sufletului.(Sf. Ioan Gură de Aur)
 Tristeţea nu e altceva decât o stare sufletească în
declin.(R.Stânca)
Manifestarea tristeței la copii:
 Un copil care pare trist, este de fapt un copil care se simte singur. Un
copil care se simte singur este, în consecinţă, şi foarte nesigur. Un
copil nesigur, care nu beneficiază de protecţia unui adult, este un
copil speriat. Cu alte cuvinte, un copil care afişează tristeţe s-ar putea
să fie doar foarte speriat. Se teme de consecinţele faptelor sale, este
confuz sau se simte vinovat pentru deznodămintele nefericite din
viaţa sa?
 Un copil trist are o problemă. Tristeţea care se vede este doar un
simptom. În realitate, se ascunde ceva mai profund în sufletul celui
mic. Câteva dintre variantele probabile încep cu sentimentul de
vinovăţie sau teama de respingere, nesiguranţa sau lipsa de încredere
şi culminează cu părinţi absenţi, dezinteresaţi de soarta celui mic,
mereu ocupaţi cu alte treburi şi foarte obosiţi, indisponibili emoţional
sau în conflict cu partenerul.
 Tristețea din ochii copiilor:
 “Ochii sunt oglinda sufletului!” Când ochii copilului tău
sunt triști atunci e limpede, lacrimile lui sunt în suflet!
Dar de ce este copilul trist?
 Portretul unui copil trist:
 Sprâncenele puțin ridicate și arcuite în interior, colțurile buzelor lăsate
în jos, gura ușor deschisă și privirea ațintită spre pământ sunt doar
cateva din semnele ca micuțul e supărat. Când privirea lui e goală, când
zâmbește atât de rar și atunci resemnat, când nimic nu-l bucură și nu-i
aduce emoție în suflet…atunci copilul e trist, poate chiar deprimat.
 Poate fi trist un copil fără motiv?
 Aparent acest lucru este posibil. Dar să nu uităm că
realitatea copilului este diferită de cea a adultului. Anumite
situații ce par banale și minore pentru un adult, în viziunea
copilului pot îmbrăca cele mai dramatice aspecte. Tristețea
vine adesea după o stare de neliniște, de nemulțumire
uneori manifestată prin agresivitate. Atunci copilul poate
tinde să-și exprime suferința, folosindu-și corpul. Durerea
de cap, de burtă, febra, stările de greață pot fi un mod de
comunicare și exprimare a durerii și tristeții. Aceste
somatizări sunt prezente în mod frecvent, însă nici
semnificația medicală a acestor simptome nu trebuie deloc
neglijată.
Lucruri pe care le putem face când
copilul este trist:
 1. Ajută-l să numească ceea ce simte !
 2. Oferă-i o îmbrățișare !
 3. Recomandă-i să ia o decizie !
 4. Îndreaptă-i atenția către alte emoții !
 5. Nu îți neglija copilul!
 6. Să îți iubești copiii necondiționat și să încerci pe cât
posibil să nu le furi inocența!
 Depresia la copii
 Poate să sufere un copil de depresie? Da! De cele mai multe ori, ca
adulți și mai ales ca parinți, este greu de a concepe și a accepta ca un
copil să trăiască o asemenea suferință.
Depresia din copilarie diferă de tristețea normală și emoțiile de zi cu zi,
care apar pe masură ce un copil se află în dezvoltare și crește. Deși,
atunci când un copil pare trist, nu înseamnă neapărat că se află într-o
depresie semnificativă, când tristețea devine destul de deranjantă,
încât să devină un obstacol în activitățile sociale normale, interese,
școală, viața în familie.
Nu este ușor să facem diferența între o tristețe normală și posibilă
existentă a unei depresii. Este foarte important ca în acest proces să
dorim și să încercăm sa ne cunoaștem copiii, să îi observăm în toate
aspectele vieții lor și să reflectăm asupra modificărilor de stare sau
comportament. Încurajez parinții să aibă încredere în ei inșiși și în felul
cum își simt și își cunosc copilul, în intuițiile și neliniștile lor.
 Motive ale depresiei:
 Motivul pentru care copiii şi tinerii în general sunt deprimaţi se datorează
unor combinații de factori diferiți. De exemplu, se știe că depresia are o
tendinţă să apară în familii datorită moştenirii genetice. De asemenea,
depresia este mai frecventă în cazul în care un copil sau un tânăr a
experimentat un eveniment traumatic în viață, cum ar fi pierderea unui
părinte, neglijarea gravă sau a fost abuzat. O bună comunicare afectivă cu
copilul, încă din primele luni de viaţă oferă protecţie împotriva depresiei în
anii ce urmează.
 Semne ale depresiei:
 tristeţe sau stare de spirit căzută în cea mai mare a timpului de cel puţin câteva
săptămâni;
 pierderea interesului faţă de activităţile ce îi făceau plăcere, fără a înlocui cu alte
activităţi;
 lipsa interesului de a socializa;
 dificultăți de concentrare în activitatea școlară.
 frica, supărări dese şi iritabilitate;
 pierderea încrederii în sine, un sentiment redus al proprii valori, culpabilitate
crescută;
 lipsă de energie sau oboseală excesivă în absența unei boli fizice;
 schimbări în somn: fie doarme prea mult fie nu poate adormi uşor;
 modificări a poftei de mâncare, de exemplu, mâncatul excesiv sau devine
dezinteresat;
 griji excesive, anxietate sau se confruntă cu atacuri de panica;
 se plânge frecvent de stări de rău, cu simptome de anxietate vagi, cum ar fi dureri de
cap, stomac deranjat, palpitații;
 gânduri frecvente despre moarte sau sinucidere (de urgenţă cereţi ajutorul unui
specialist, psiholog în aceste cazuri);
Factorii diminuatori ai tristeței și ai depresiei:
 O bună comunicare afectivă încă din copilăria
timpurie. Încurajați-i să vorbească și activ ascultă activ ceea ce
îți spun.
 O bună integrare socială, grup de prieteni apropiaţi. Încurajaţi-i
să participe la diferite activităţi sociale, fiind conectaţi social la
grupuri cu aceleaşi interese vor beneficia şi de protecţia
celorlalţi fie că sunt prieteni, profesori sau modele de urmat.
 Activitatea fizică regulată şi exercitiile fizice;
 Lipsa presiunii excesive asupra copilului;
 O perspectiva optimistă, încrezătoare şi o bună cunoaştere a
valorii proprii. Amintește-le de punctele lor forte și a resurselor
de care dispun, încurajaţi-i să se bazeze pe ceea ce simt, pe
propria lor judecată şi pe instinct.
,,Copiii sunt cheile paradisului.‘’(Eric
Hoffer)
 În concluzie pot spune că orice copil merită să fie iubit, ajutat, înțeles și
ascultat. El merită să fie prețuit și să știe că este valoros. De aceea trebuie
mereu să-i ajutăm să fie fericiți și să savureze din plin dulceața și
frumusețea copilăriei !!! Fericirea copilului este cea mai mare bogăție a
părinților!
 Bibliografie:
 https://www.ele.ro/mamici/sanatatea-
copilului/copiii-si-depresia-o-problema-cu-care-
se-confrunta-tot-mai-multi-parinti-cum-o-rezolvi-
-32067
 http://www.supermamici.ro/tristetea-copilului/
 https://esentialle.ro/2017/03/30/tristetea-din-
ochii-copiilor/
 https://www.suntparinte.ro/tristetea-la-
copii#prettyPhoto