Cele 10 calități care îi ajută pe părinți

să crească niște copii fericiți

    Sarcina creșterii și a educării unui copil este una provocatoare, dar nu imposibilă, mai ales
când știi ce ai de făcut și ce anume te ajută. 
    Pe termen lung, reușesc să crească niște copii fericiți acei părinți care sunt conștienți de
propriile emoții, care comunică permanent cu calm și emaptie și care depășesc conflictele
fără să pedepsească, fără să ofere recompense, fără să pună etichete, având respect pentru
copil.
  
    Iata care sunt calitățile părinților care cresc copii fericiți:

Răbdare
    Un părinte bun găsește resurse să fie calm chiar și atunci când răbdarea îi este pusă la grea
încercare. Își asumă propriile emoții, le conștientizează adevărata cauză și are soluții cu
ajutorul cărora se calmează fără să transfere furia asupra copilului.

Echilibru
    Un părinte bun are o viață echilibrată, în care are grijă permanent și în mod prioritar de
propria sa persoană (alimentație, echilibru muncă-viață personală, activități de relaxare,
exerciții fizice etc.) și este conștient de propriile sale nevoi.

Empatie
    Acest părinte este atent la nevoile copilului. Atunci când observă la cel mic o emoție sau o
stare negativă, îi este alături, vorbește cu el și se pune în „papucii lui” pentru a-l înțelege.

Deschidere
    Rigiditatea nu-și are locul aici. Ascultând cu deschidere și ce are de spus copilul, poți
descoperi că, atunci când are ocazia să-și exprime părerea, un copil poate fi foarte inventiv și
poate găsi soluții foarte bune.

Curiozitate
    Nu întotdeauna lucrurile se desfășoară așa cum ți-ai planificat. Acceptă acest fapt și mergi
înainte cu atitudinea „Sunt foarte curios/curioasă cum va fi ziua de astăzi și cum vom reuși să
gestionăm toate situațiile care apar”.
 Ascultare
    Dacă îți dorești ca cel mic să te asculte, dă-i un exemplu. Fă primul pas și arată-i că a
comunica înseamnă, în primul rând, a-l asculta pe celălalt, cu toate nevoile sale.

Încredere
Un părinte bun are încredere în copilul său. Mai mult, are convingerea că cel mic a acționat
într-un anumit fel aparent nepotrivit, din cauza că nu avea, la momentul respectiv, o soluție
mai bună.

Optimism
    Acest părinte știe că, indiferent de situația de astăzi, lucrurile pot fi îmbunătățite și crede
că va evolua în direcția bună.

Orientare spre rezultat

    Întrebările pe care și le pune de fiecare dată când se confruntă cu situații dificile sunt: Cum
putem îmbunătăți lucrurile, comportamentul nostru, reacțiile noastre pe viitor? Ce depinde
de mine pentru a obține acest lucru?

Non-judecata
    Una dintre cele mai mari provocări pentru un părinte este să nu își judece copilul. Asta
înseamnă să nu-l critice, să nu-l eticheteze, să nu-l trateze cu superioritate, ci să îl accepte
așa cum este, să-l asculte, să-l înțeleagă, să-i permită să se exprime.

    Poți alege una singură dintre aceste calități pentru a o „antrena” în perioada următoare.

Ana Bâtcă,
Centrul de Parenting
Copyright Centrul de Parenting Modern SRL. Toate drepturile rezervate