GHID DE BUNE PRACTICI

Eu sunt copilul,
Tu tii in mainile tale destinul meu.
Tu determini in cea mai mare masura,
daca
Voi reusi sau voi esua in viata
Da-mi, te rog, acele lucruri care
sa ma indrepte spre fericire,
educa-ma, te rog, ca sa pot fi
o binecuvantare, pentru tine”
(Child’s Appeal, Mamie Gene Cole)
 Sa fii parinte este o meserie grea, dar ea iti aduce cele
mai mari satisfactii. Sa fii parinte e o responsabilitate
inspaimantatoare si o mare cinste.
Ca parinti nu avem destula practica ca sa ne
perfectionam capacitatile de a educa. Deodata, ne confruntam
cu imensa responsabilitate de a ingriji de un copil vulnerabil si
nu suntem totdeauna siguri ce este mai bine pentu el. Modul in
care il intretinem si il ingrijim influenteaza capacitatea lui de
a-si manifesta cu succes intregul potential.
Datoria noastra de parinti este de a ne ajuta copiii in asa
fel incat sa ajunga puternici si sanatosi. Daca intervenim mereu
si facem ca totul sa le fie atat de usor, ii slabim din toate
punctele de vedere, dar, in acelasi timp, daca facem ca totul sa
le deosebit de greu si nu-i ajutam indeajuns, ii lipsim de ceea ce
au nevoie pentru o crestere sanatoasa. Copiii nu pot face totul
singuri. Nu pot creste si nu-si pot dezvolta toate deprinderile
necesare unei vieti de succes, fara ajutorul parintilor.
 Cine ne invata sa fim parinti?
Cine ne sprijina atunci cand nu mai facem fata crizelor in
cresterea copiilor?
De unde stim sa devenim parinti buni?
Cum invatam sa intelegem dezvoltarea si problemele propriului
nostru copil?
Este de ajuns ceea ce am vazut in propria noastra familie?
Modelul parintilor nostri este suficient
sau trebuie uneori evitat?
Cum aflam ceea ce le trebuie si ceea ce doresc copiii nostri?
De ce este necesar sa-i intelegem?
Nu este suficient sa le spunem noi ce sa faca, asa cum ni s-a
spus si noua , ca doar stim mai bine decat ei cum sa-i crestem
pentru a-i vedea integrati in societate si viata?
 De cine trebuie sa asculte copilul? Cine trebuie sa fie autoritar, cine
trebuie sa se joace cu el, cine sa-i arate afectiune si sa-i cumpere tot ce
vrea? Este compet eronata ideea conform careia unul dintre parinti creste
copilul, ii impune reguli, iar celalalt se joaca cu el si il saruta seara, inainte
de culcare. Este important pentru dezvoltarea armonioasa a copilului ca
parintii sa fie uniti, sa faca front comun in educarea micutului si sa
respecte el insusi o serie de reguli. In acest mod, copilul va beneficia de
stabilitate, de consecventa si va ajunge sa considere regulile impuse de
parinti obisnuinte.
Familia trebuie sa fie un colectiv sanatos, intre acestia trebuie sa fie
relatii de intelegere, respect, intrajutorare, sa traiasca in deplina armonie,
sa duca o viata cinstita si onesta. Parintii trebuie sa fie un bun exemplu
avand in vedere cat de puternic este spiritul de imitatie al copilului.
Copilul singur la parinti tinde sa fie mofturus, egoist, capricios datorita
parintilor care doresc sa-i faca toate poftele. In familiile cu mai multi copii,
afectiunea parintilor se indreapta catre toti copiii.

Cele sase etape ale motivarii:

 Etapa 0
Concentreza-te asupra
comportamentului actual

Etapa 5 Etapa 1
Fixeaza-I obi
Intretine o comunicare
pozitiva

Cum sa-ti
motivezi
copilul
Etapa 2
Incurajeaza-l sa promoveze
Etapa 4
Acorda-i
incredere
Etapa3
Confera un
sens
actiunilor lui
 Dragostea trebuie sa fie intodeauna neconditionata , nu oferita drept
recompensa pentru buna purtare. Cu toate acestea, acceptarea
neconditionata a copilului nu inseamna si tolerarea unui
comportament inadecvat sau iresponsabil. Copiii au nevoie de o
asigurare de natura fizica alaturi de vorbe ca:,,te iubesc”
Generozitatea
A imparti cu ceilalti e o notiune care se invata in timp. Pentru a imparti,,
bunurile”, trebuie sa se transpuna in locul celuilalt, sa inteleaga
sentimentele.
* Dezvoltandu-i simtul proprietatii, in mod paradoxal, aceasta ii
confera siguranta cu privire la jucariile care ii apartin si-i permite sa
le imprumute.
* Explica-i clar ce anume astepti de la el daca imprumuta o jucarie
de la cineva, poate oferi si el in schimb si ca toata lumea trebuie sa
dea inapoi ceea ce a luat.
* Favorizati cooperarea si intrajutorarea.
Exemplu:,, Pregatiti impreuna si lasati-l sa ofere daruri cu diverse
ocazii”.
 Adevarul si minciuna
Primul pas este sa ne invatam copiii sa recunoasca adevarul si sa-l
priveasca in fata, chiar si atunci cand este incomod pentru ei.
Vrem sa fie capabil sa ne relateze cu acuratete si intotdeauna ce s-a
petrecut intr-o situatie data sau ce anume au facut ei. Ii putem ajuta creand un
mediu in care sa fie pretuiti pentru ca spun adevarul, chiar si atunci cand au
facut ceva rau, fara sa suporte consecintele.
Copilul nu recunoaste adevarul pentru:
a nu supara pe celalalt;
pentru a se bucura de un avantaj;
pentru a evita o pedeapsa.
Inainte de a invata ca nu trebuie sa minta, toti copiii
experimenteaza minciuna. Desi prescolarii in general nu inteleg ca minciuna
nu este buna,acesta este un moment bun ca parintii sa inceapa sa-i invete ce
inseamna sa spui adevarul.
*Determinati-va copilul sa aiba incredere in dumneavoastra indiferent ce ar
face;
*Laudati-l intotdeauna atunci cand spune adevarul;
*Ajutati-l sa gaseasca solutia la orice problema in legatura cu care a mintit;
*Stabiliti impreuna niste reguli pentru ca greseala sa nu se mai repete.
 Copilul in dificultate si esec
Parintii care afirma ca fac totul bine, nu-si vor invata niciodata copiii
sa-si depaseasca esecul. Trebuie sa-i ajutam sa nu le fie teama de
insuccese pentru ca nu exista podium fara infrangeri.
Incurajati orice pas cat de mic, comparandu-l numai cu el insusi si
nu cu alti copii.
Exemplu:,,Ai incercat si ai reusit! Floarea pe care ai desenat-o
seamana cu cea din vaza!”
Cand si cum ignorati
Copiii experimenteza de multe ori crizele de nervi sau alte
comportamente nedorite: se loveste sau loveste intentionat, arunca
lucrurile, face zgomot, etc.
Nu dati atentie reactiilor lui sau distrageti-i atentia si implicati-l in alta
activitate;
Reactionati doar in cazul comportamentelor periculoase;
Acordati intotdeauna atentie comportamentului frumos, corect;
Copilul sa stie ce are si ce nu are voie sa faca.
Exemplu (copilul loveste insistent cu un cub de lemn in
podea),,Vai, nici nu stii cum functioneaza acest trenulet
electric !,,
 Timiditatea copilului tau
Copiii sentimentali si scrupulosi in aprecieri, cu o situatie sociala precara sau cu
defecte fizice, sunt predispusi timiditatii.
*Antrenati copilul in activitati placute care il pun in valoare;
*Nu il ridiculizati in diverse situatii;
*Accentuati apreciera asupra performantelor pentru a capata incredere;
*Incurajati-l sa vorbeasca despre problemele lui;
*Puneti-l in situatie de competitie pe care sa le poata castiga.
Exemplu:,,Eu nu cunosc regulile acestui joc.Vrei sa mi le explici ca sa-l putem
juca impreuna?”
Compexul de inferioritate la copil
Neacordandu-i atentia cuvenita pentru ceea ce face bine, neinsuflandu-i
increderea in sine, contribuiti la dezvoltarea sentimentului de inferioritate al
copilului. Rolul parintilor este de a-l ajuta pe copil sa-si construiasca o buna
imagine de sine care sa persiste pe intreaga durata a vietii.
*Incurajati-i spiritul de initiativa si perseverenta;
*Dati-i posibilitatea sa depaseasca singur unele situatii dificile, facandu-l astfel
mai puternic;
*Cooperati cu el si nu intrati in competitie;
*Dati-i sarcini pe care stiti ca le poate indeplini;
*Nu va adresati copilului cu un ,,tu” acuzator pentru a nu-i imprima ideea de
personaj negativ in fata tuturor( ,,Esti rau!”, ,,Esti insuportabil!”, ,,Esti slab!”)
Exemplu:,,Ai jucat foarte bine! Sunt sigura ca iti vei ajuta echipa sa
castige !”
 Acordati atentie copilului
Copiii vor sa fie mereu in centrul atentiei. Vor cauta orice metode
pentru a atrage atentia asupra lor chiar daca ii deranjeaza pe cei
din jur.
*Acordati intotdeauna atentie copilului cand face ceva bun, altfel nici
el nu se va mai bucura de ceea ce face;
*Nu tratati cu prea mare exigenta gafele copilului;
*Copilului ii poti acorda atentie sub diverse maniere: mangaindu-l
pe cap, facandu-i cu ochiul, jucandu-te cu el.

Recompense, laude
Urmariti atent comportamentul copilului si spuneti ceva laudabil
despre ceea ce a facut.Copiii fac unele lucruri bune in sine, dar
pe care dumneavoasra le apreciati drept,,obisnuinte”.
Exemplu:,, Mi-ai fost de mare ajutor la cumparaturi! Vom
merge si maine impreuna!”
 Stabileste limite
Copiii sunt mereu activi, creandu-ne de multe ori neplaceri prin curiozitatea
de a afla ce poate gasi intr-un loc nepermis lor, prin folosirea unor obiecte
interzise, prin jocuri neadecvate.
*stabiliti limite , dar nu ingraditi curiozitatea copilului de a explora.
*cu cat vor fi mai putine limite, cu atat vor fi mai usor de respectat.
*compensati interdictiile indreptandu-i atentia spre alte activitati distractive.
Exemplu:,,Cu mingea te vei juca afara.Hai acum sa luam trusa si sa
reparam masina!”

Aveti un copil lenes

Cand copilul lucreaza incet, insuficient si neinteresat sa atinga performante,
considerari ca este lenes? V-ati gandit ca poate sa nu aiba motivatia sau energia
necesara, ca poate fi trist, inhibat sau astenic?
*Cautati sa cunoasteti cauzele acestor manifestari.
*Propuneti activitati pe masura posibilitatilor lui.
*Alegeti impreuna un mod de realizare pentru a fi o reusita si a nu ajunge in situatia
de a-l cataloga drept ,, lenes”
*Laudati orice efort depus
Exemplu:,, Ai strans aproape toate cartile ! Vrei sa te ajut ?’’
 Ce faceti in fata unui copil dificil (violent, agresiv, negativist) ?
Traind intr-o atmosfera ostila, copiii ajung sa devina vulnerabili, sa reactioneze dur,
gata sa riposteze oricand, chiar cautand ei insisi pricina si ajungand astfel sa fie
considerati dificili de catre cei din jur.
*Evitati desfasurarea conflictelor in fata copiilor;
*Nu permiteti vizionarea programelor TV violente, agresive;
*Nu exagerati cu severitatea;
*Nu-l incurajati atunci sa-si faca dreptate prin violenta;
*Impuneti reguli si limite de conduita
*Nu-i adresati cuvinte care ii accentueaza comportamentul negativ.
Exemplu:,,Cred ca le-ai rasturnat din greseala. Nu-i nimic! Pune-le la loc.”
Apreciati copiii
Exista o diferenta intre a fi apreciat de altii si a te autoaprecia, ambele
fiind importante.Dorim sa invete sa se ajute si sa se incurajeze singuri la
nevoie, pe masura ce devin tot mai independenti.
*Faceti o apreciere corecta in diferite situatii intalnite.
*Determinati copilul sa se autoaprecieze.
*Acordati-i toata atentia si afectiunea pentru a accepta dezaprobarea
faptelor sale.
Exemplu:,, Sunt mandra ca pictura ta a fost aleasa pentru expozitie!
Iti dai seama cat esti de talentat?”
 Modul nostru de a vorbi cu copiii si cuvintele pe care le
folosim pentru a comunica cu ei sunt deosebit de importante
pentru increderea in sine, sanatatea emotionala si puterea
copiilor nostri. Este o legatura de netagaduit intre cuvintele pe
care noi le folosim, atitudinea si rezultatele pe care le vor avea
in viata.
Sunt cuvinte care dau putere si cuvinte care ranesc.
Cuvinte care pot educa sau rusina, incuraja sau dojeni, pot
inalta sau pot cobori moralul unui copil.
Iata care sunt cele mai rele sapte lucruri pe care le poti
spune copilului tau:
1.Daca nu te opresti, plec si te las aici!
2.Ar trebui sa-ti fie rusine!
3.Nu ne-am dorit niciodata sa te avem!
4.Tu esti cauza divortului nostru!
5.De ce nu poti fi si tu ca fratele/sora ta ?
6.Lasa-ma sa fac eu asta pentru tine
7.Pentru ca am zis eu, de aia !
 Rolul parintelui in existenta copilului este fundamental,
dar numai in masura in care el gaseste forta si secretul
de a lansa pe traiectoria vietii un individ rezistent,
puternic, adaptabil, echilibrat , bun .
Parintele nu are dreptul si nu poate sa se substituie
copilului sau, pe care trebuie sa-l perceapa de la bun
inceput ca pe o fiinta autonoma, rolul sau fiind acela de
a-i facilita, stimula si consolida manifestarea autonomiei
si eficientei sale umane.
Se spune ca ,, profesia” de parinte este una din cele
mai vechi profesii care se practica de catre toti membrii
comunitatii, insa putini sunt cei care se straduiesc s-o
invete sistematic,sa-si puna probleme si sa incerce sa le
rezolve la nivelul perioadei actuale.
 SFATURI PENTRU CEI MARI

Nu-mi face promisiuni. S-ar putea sa nu le poti tine. Asta

ma face sa-mi pierd încrederea în tine.
Nu ma rasfata. Stiu foarte bine ca nu mi se cuvine tot ceea
ce cer. Dar încerc totusi.
Nu folosi forta cu mine. Asta ma obisnuieste cu ideea ca
numai forta conteaza.
Nu te supara prea tare când îti spun ca « nu te iubesc «.
Nu cred ce spun, dar vreau sa te fac sa-ti para rau pentru
ce mi- ai facut.
Nu face în locul meu nimic din ceea ce as putea face
singur. Asta ma va face sa te folosesc mereu în serviciul
meu.
Nu ma corecta în public. Voi fi mult mai sensibil daca îmi
vei vorbi blând între patru ochi.
Nu încerca sa discuti comportamentul meu în febra
conflictului. Amâna discutia pâna când vom fi mai
linistiti.
 Nu încerca sa-mi tii predici. Vei constata ca stiu foarte
bine ce e rau si ce e bine, doar teoretic. Practica ...
Nu ma pedepsi prea tare. Ma sperii usor si atunci s-ar
putea sa spun minciuni.
Nu îmi acorda atentie exagerata atunci când sunt putin
bolnav. S-ar putea sa exagerez si eu.
Nu ma respinge când pun intrebari cinstite. Vei constata
ca nu mai întreb si caut explicatii în alta parte.
Nu ma cicali. Va trebui sa ma protejez facând pe surdul.
Nu încerca niciodata sa pari perfect pentru ca ma vei
face
sa simt ca nu te voi putea ajunge niciodata.
Nu te teme ca petrecem prea putin timp împreuna .
Important este cum îl petrecem.
Nu te teme daca sunt speriat. Fii sigur ca învat de la tine.
NU UITA CA NU POT CRESTE FARA ÎNCURAJARI SI
ÎNTELEPCIUNE