ȘCOALA GIMNAZIALA NR.

96

Cabinetul de asistență psihopedagogica

Consilier școlar – Elena Bejenaru

ÎNCURAJAREA – CHEIA SUCCESULUI

Sprijinul părinților îi ajută pe copii să navigheze în lume pe parcursul procesului lor de

creștere și de schimbare. Încurajările verbale sunt o modalitate eficienta de a-i arăta copilului
tău ca îl iubești, că îl sprijini și în același timp îi transmiți mesajul că vrei să aibă succes în
orice face. Atunci când folosești încurajări pentru a încerca ceva nou sau pentru a persevera
într-o sarcina, îi oferi premisele necesare pentru a deveni un adult încrezător cu o stimă de
sine adecvată și autocontrol. 

Ce este încurajarea? Încurajarea este un feedback care se concentrează mai mult

asupra efortului depus decât asupra rezultatelor. Atunci când îl încurajezi pe copilul tău, ii
transmiți din curajul tău pentru a continua eforturile și încredere că poate obține ce își dorește.

De ce sunt importante încurajările părinților pentru copii :

~ înseamnă atenție oferită copiilor

~ le oferă celor mici sentimentul ca sunt protejați și sprijiniti, indiferent de situație

~ transmit mesaje de genul: sunt alături de tine, poți să o faci, știu ca ești capabil, sunt
mândru de tine

~ prezic un nivel ridicat de performanță.

Factorii care stau la baza încurajărilor eficiente

1. Convingerea și sinceritatea celui care oferă încurajarea. Pentru a avea un efect

pozitiv asupra copilului, încurajările tale trebuie să fie sincere.  Trebuie să fii convins cu
adevărat că cel mic poate progresa și că obiectivul vizat  merită efortul. Deseori copiii își
doresc lucruri pe care părinții nu le aprobă, nu le înțeleg sau nu le consideră importante. În
asemenea situații, este bine să te gândești că fiul sau fiica ta nu privește lumea la fel ca tine și
că nici nu este necesar sa facă acest lucru. Datoria ta este să îl ajuți pe copil să obțină ce îl
face pe el fericit. 

2. Accentul pe efortul depus și pe cum poate fi îmbunătățit rezultatul pe viitor. Copilul

tău a trecut de la calificativul “satisfăcător” la “bine” la matematică? Apreciază progresul,
felicita-l și ajută-l să învețe în continuare matematică. Transforma replica “Doar “bine”? Data
viitoare să iei “foarte bine”!” în “Felicitări! Știam că dacă depui efort, îți vei îmbunătăți
rezultatele.” Astfel, îl vei ajuta să își consolideze încrederea în sine.

3. Accentul pus pe calitățile copilului.  Încurajează comportamentele pozitive ale

copilului tău, atunci când le observi: când învață conștiincios, când împarte jucăriile sau când
decide să spună adevărul, deși riscă să fie pedepsit. Înlocuiește replica “Văd că azi ai început
să înveți mai devreme, așa și trebuie!” cu “Mă bucur că ai început să înveți mai devreme, o să
îți fie mai ușor. Spor!”.

4. Momentul în care este oferită încurajarea. Unii copii se descurajează mai ușor și au

nevoie de sprijin moral și uneori de ajutor pentru a se redresa, alții au nevoie doar de o vorbă
bună pentru a-și reveni și nu apreciază ajutorul direct oferit, care mai mult îi frustrează
(“Vreau sa fac singur!”). Este bine să știi în ce categorie se încadrează copilul tău și să îi oferi
încurajările de care are nevoie, atunci când are nevoie.

Metode de încurajare a copiilor

De părinți depinde foarte mult dacă copilul va crește nervos sau neliniștit, dacă
moștenirea negativă se va accentua sau nu. Psihologii ne sfătuiesc să respectăm câteva reguli
de educare a acestora.

De pildă, să nu comparăm copilul cu alți copii și să nu-i accentuăm insuccesele.

Dimpotrivă, trebuie remarcate succesele, lăudate virtuțile și trebuie să credem în el atât de
puternic, încât să fie pătruns de această credință.

Să nu grăbim sau să împingem de la spate copilul. Să-i oferim posibilitatea de a se

obișnui treptat cu noua situație și de a acționa într-un tempo obișnuit.
 Să nu obligăm copilul să fie „curajos”. Darurile și observațiile, în acest caz, sunt
inutile. Neliniștile copilului sunt iraționale prin natura lor, fiindcă el trăiește într-o lume a
senzațiilor și a închipuirilor, iar nu a sensului sănătos. De aceea, a-l convinge că „nu e nimic
grav” este inutil. Frica este alungată de tandrețea și apropierea mamei și a tatălui.

Să nu țipăm la copii sau la alte persoane în prezența lor. Copilul trebuie să simtă că
este bine primit și prețuit. Aprobarea nu trebuie făcută doar ca recompensă pentru succes, ci
din dragoste. Să creăm situații în care copilul și-ar putea demonstra talentul și vrednicia, ca să
merite respectul colegilor, și, mai ales să îi oferim copilului libertatea de inițiativă, de a lua
singur hotărâri și de a rezolva problemele, însă trebuie ținut cont că este periculos ca el să fie
lăsat singur în fața greutăților, pentru care nu este încă pregătit. 

Copilul neliniștit nu trebuie împins spre jocuri ce au la bază concurența și întrecerea.

Jocurile pentru el trebuie să fie bune, cognitive și de dezvoltare, fără notarea unor rezultate
sau comparații cu alți copii. Fiecare participant la aceste jocuri trebuie să primească premiul
său.

Ținând cont că unii copiii se simt descurajați atât de profesori, cât și de părinți,
încurajările sunt necesare. Chiar dacă nu sunt idei revoluționare în educația copilului,
încurajările sunt elemente importante pentru a-i stimula și a-i ajuta să descopere lumea în care
trăiesc și să obțină performanțe.