Alba Iulia

Județul Alba
Poziție geografică
• Județul Alba este situat in partea central-vestică a Romîniei, pe
cursul mijlociu al râului Mures, in geospațiul de confluență a
acestuia cu Tarnâvele, Ampoiul si Sebeșul, cuprinzând partea sud-
estică a munților Apuseni. Geometria unitații teritoriale a județului
Alba este triunghiulară, cu varfurile orientate spre est, vest si sud si
cu laturile spre nord-nord-vest, vest-sud-vest si est-sud-est. Acest
judet se suprapune peste anumite părți din trei mari unități de relief
din țara noastră si anume: Carpații Occidentali (Munții Apuseni),
Carpații Meridionali (Munții Sebeșului) si Podisul Transilvaniei,
precum si peste zona depresionară de contact dintre acestea, grefata
pe Valea Mureșului (depresiunea Alba Iulia-Turda) si prelungită spre
est de Valea Secașului si spre vest către culoarul depresionar al
Orăștiei.
Istorie
• Epoca pietrei
• Cercetări arheologice de pe teritoriul județului Alba au scos la iveală
numeroase artefacte care atestă locuirea acestor meleaguri încă din
preistorie, remarcabile fiind vasele din ceramica pictata descoperite la
Petrești (oraș Sebeș).
 Epoca bronzului

• Unul dintre cele mai

impresionante situri din
această perioada se afla la
Teleac, aici existând o
veritabilă fortificație, pe o
suprafață de peste 30 ha, in
jurul ei gravitând așezări-
satelit.
Dacii si epoca
fierului
• Înaintând prin istorie ajungem în perioada dacilor, despre care
Herodot ne spune ca erau cei mai viteji si mai drepți dintre
traci. Deveniți o forță militară importantă sub conducerea
celebrilor Burebista si Decebal, dacii au construit numeroase
cetăți, pe teritoriul județului Alba regăsindu-se cele de la Cugir,
Cetatea de Balta, Piatra Craivii si Capalna, cea din urma
inclusț pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO.
• De la daci s-au pastrat numeroase obiecte din argint si bronz,
adevarate tezaure, descoperite la Lupu (comuna Cergau),
Saracsău (comuna Sibot), Salistea si Inuri, ele demonstrând o
veritabilă maiestrie in prelucrarea metalelor.
Romanii si
Antichitatea
• După cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, la
Apulum (astazi Alba Iulia) a fost stabilit sediul Legiunii
XIII Gemina, cea mai importanță dintre legiunile care au
staționat in provincia Dacia. Alte centre romane
importante au fost Ampelum/Zlatna si Alburnus
Maior/Rosia Montana, unde Imperiul a avut un interes
major, datorita bogatelor zacaminte de aur din Muntii
Apuseni.

• Moștenirea dacică si romana inspire si astăzi, prin

reprezentatiile de reenactment de la Alba Iulia aceste
epoci istorice fiind aduse in zilele noastre.
 • Cu siguranță unul dintre cele mai frumoase

Între și mai interesante orașe din România, Alba

Iulia este un adevărat centru spiritul și
cultural al românilor de pretutindeni. Cu o

istorie si istorie zbuciumată, martirică și glorioasă,

care se întinde de la triburile dacilor apuli
la unire provinciilor românești făcută în

legenda acest loc de către Mihai Viteazul, și recent

la momentul din data de 31 iulie 1990,
când s-a hotărât sărbătoarea Zilei

Albei Naționale a României pe 1 decembrie,

Alba Iulia este mai mult decât pare la
prima vedere.
• Originile orașului Alba Iulia de astăzi se pierd
în negura timpului. Primele menționări istorice

. antice scriu despre Apoulon, marea așezare a

dacilor apuli (adică cei drepți, cei viteji), care
de la culmile Pietrei Craivii (astăzi satul Craiva,
comuna Cricău, județul Alba) dominau întreg
Podișul Transilvan. Însă locurile acestea au fost
de fapt populate de oameni încă din vremuri
imemoriale. Cercetările și săpăturile
arheologice efectuate în nordul orașului au scos
la iveală o importantă așezare neolitică locuită
de populații de păstori și agricultori în urmă cu
aproximativ 5.000-1900 ani înainte de Hristos.
.

• După cucerirea Daciei de către împăratul Traian, acesta a hotărât ca pe fosta cetate a dacilor apuli să
fie construit cel mai mare castru roman din toată Dacia, fortificație care se întindea pe o suprafață de
circa 30 de hectare. Castrul respectiv a fost sediul Legiunii a XIII-a Gemina. În jurul castrului au
apărut ulterior o mare așezare civilă pe care administrația romană a denumit-o Apulum în amintirea
triburilor dace autohtone. Mai apoi, în timpul împăratului Marcus Aurelius, așezarea Apulum a fost
ridicată la rang de municipiu, primind titlul de Municipium Aurelium Apumense, iar mai apoi a ajuns
colonia denumită Colonia Aurelia Apulensis. De fapt, între secolele II-III după Hristos, localitatea s-a
dezvoltat în două direcții distincte: 1) de centru politic și militar, administrativ și religios în jurul
castrului devenit în anul 118 reședința guvernatorului Daciei Superior, și 2) de centru meșteșugăresc
și comercial, important port la râul Mureș, devenit sub Septimius Severus (193-211) Colonia Nova
Apulense. Apulum mai era numit în acele vremuri și Cryosopolis – Orașul de Aur, fiind un puternic și
bogat centru de iradiere a romanizării în zonă, precum și cel mai mare oraș nord-dunărean, motive
pentru care era considerat centrul Daciei Felix. Zecile de inscripții descoperite (multe de natură
creștină) au demonstrat că legiunile și administrația romană s-au stabilit în sudul așezării, auxiliarii
indigeni au continuat să mențină garnizoana, iar meșteșugarii daco-romani și negustorii și-au
continuat activitățile și de-a lungul secolelor IV-VI.
.
• Cetatea și așezarea civilă au trecut cu bine și de epoca luptelor cu popoarele
migratoare, în special cu avarii. Până la cumpăna veacurilor XI-XII, când
regii Budei ajung pe urmele lui Voicu-Ștefan cel Sfânt pe valea Mureșului,
garnizoana românească a continuat să apere „cetatea de piatră” de pe platou,
o construcție impresionantă, din piatră de culoare albă, ceea ce i-a făcut
probabil pe slavi să-i dea noul nume care l-a detronat pe cel vechi: Bălgrad
– adică Cetatea Albă în traducere directă din slavonă. Românii l-au acceptat,
sau poate ei înșiși l-au sugerat, istoria va afla poate acest detaliu, dar i-au zis
întotdeauna simplu, pe limba lor, – Alba.
.
• În prima lor năvălire în Transilvania, ungurii se lovesc aici de „ducate” stăpânite de
duci locali sau de juzi. La început de secol XI, Bălgrad-Alba devine iarăși centrul
politic al unei formațiuni statale feudale, iar în aceeași perioadă populația locală
peste care au venit ungurii era deja menționată în documentele vremii sub numele
de români sau valahi.
• Alba Iulia a fost menționată în documente pentru prima oară în anul 1097. În anul
1177, Alba era deja reședință pentru a unui comitat precum și a Episcopiei
Romano-Catolice din Transilvania. În treacăt, trebuie menționat că ulterior, pe
ruinele unei vechi biserici romanice s-a construit o catedrală în stil gotic, care va fi
modificată amplu în secolele următoare, ajungând astăzi un monument de artă de
mare interes turistic și istoric.
Oraș al Marii Uniri și mare centru istoric și
cultural
• Așezarea și-a revenit cu greu, dar a avut parte apoi de o dezvoltare fulminanată, astfel încât
între anii 1542-1690, Alba Iulia devenea capitala Principatului Transilvaniei. După
devastatoarea înfrângere de la Mohacs din anul 1526, suferită în fața armatei otomane a
lui Suleiman Magnificul, în urma căreia regatul ungar avea să dispară, Principatul
Transilvaniei a devenit tributar Imperiului Otoman, dar în același timp a dobândit un grad
deplin de autonomie internă, situație care a favorizat și dezvoltarea pe mai multe planuri a
orașului Alba Iulia. Mai apoi, Alba Iulia devine reședința dinastiei de Bathory, lucru care
avea să ducă la o nouă epocă de dezvoltare.
• Perioada în care Batoreștii au domnit în Alba este marcată de numeroase refaceri,
construiri și consolidări ale orașului. Importantul edificiu al Palatului principilor Transilvaniei
a fost refăcut aproape complet de către Ioan II Sigismund, iar principele Stefan Bathory
avea să-l refacă în stil italian.
• Cu siguranță unul dintre cele mai importante momente din cronologia acestui oraș, este cel
din data de 1 noiembrie 1599, când voievodul Mihai Viteazul avea să intre în Alba Iulia ca
învingător și prim unificator de stat, care a realizat atunci unirea politică a Transilvaniei, Țării
Românești și Moldovei sub conducerea sa. Momentul a fost marcat și de oferirea cheilor
orașului de către episcopul catolic Demetrius Napagy, care avea să fie numit cancelar al
Transilvaniei în timpul lui Mihai Viteazul. Voievodul valah fondează aici și o Mitropolie,
distrusă ulterior de către habsburgi. După asasinarea lui Mihai Viteazul, Alba Iulia, devenită
capitală a principalului, a fost distrusă de mai multe ori de către armatele rivale ale lui Gjerj
Basta și Moise Secuiul. Orașul a fost refăcut de-a lungul timpului, astfel încât la data de 7
octombrie 1698, a avut loc aici Sinodul de Unire cu Biserica Romei, sinod în urma căruia o
parte a românilor transilvani, inițial ortodocși, au fost siliți să treacă la catolicism, moment
marcat și de apariția Bisericii Române Unită cu Roma, în fond o biserică greco-catolică.
• După ce împăratul austriac Carol al VI-lea a decis în secolul al XVIII-lea
reorganizarea Transilvaniei ca provincie de graniță, Alba Iulia a primit trupe
austriece destinate apărării. Majoritatea construcțiilor importante din oraș
au fost transformate în cazărmi pentru aceste trupe, iar cetatea orașului a
fost puternic avariată în timpul răscoalei curuților. Noua cetate Alba Iulia a
fost apoi construită după planurile arhitectului Giovanni Morando Visconti.
Sub dinastia habsburgilor situația românilor transilvăneni se agravează, iar la
Alba Iulia în data de 14 februarie 1761 preoții ortodocși țin o adunare
sinodală soldată cu izbucnirea răscoalei condusă de călugărul ortodox
Sofronie de la Cioara. Răscoala este înăbușită, la fel fiind și cea condusă de
Horea, Cloșca și Crișan.
.
• În urma înfrângerii răscoalei, cele trei mari căpetenii ale românilor transilvăneni sunt arestate, iar
Horia și Cloșca sunt martirizați la Alba Iulia prin cumplita zdrobire cu roata.
• Alba Iulia a jucat un rol important și în decursul Revoluției de la 1848 din Transilvania, când
garnizoana orașului alcătuită în mare parte din etnici români se aliază cauzei naționale pentru care
Avram Iancu lupta în Munții Apuseni.
• Doi ani mai târziu regăsim Alba Iulia ca centru al dezvoltării rețelei de căi ferate din Transilvania. Între
anii 1894-1895 în oraș a fost introdus curentul electric, iar în anul 1900 s-a început asfaltarea
trotuarelor.
• Însă marele moment de glorie al Albei urma să se petreacă pe data de 1 decembrie 1918, când zeci
de mii de români soseau aici pentru a definitiva pe veci actul început cu trei sute de ani în urmă în
același loc de către Mihai Viteazul. Cei 1228 de delegați oficiali s-au strâns în clădirea care în prezent
găzduiește și Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia pentru a hotărâ unirea Transilvaniei cu regatul
României.
.
• În Alba Iulia, în anul 1922 s-a ridicat Catedrala Reîntregirii Neamului, unde
pe data de 14 octombrie 1922 regele Ferdinand I și regina Maria aveau să
fie încoronați ca monarhii care au reunit toaȘase ani mai târziu, în data de 6
mai 1928, Alba Iulia ajunge centrul unor lupte politice acerbe. Spre
exemplu, în acest oraș Partidul Național Țărănesc a organizat o adunare la
care au participat peste 100.000 de cetățeni, adunare care făcea parte
dintr-o vastă campanie de răsturnare a guvernului liberal de atunci. După
instaurarea regimului comunist, Alba Iulia are parte de aceeași soartă
precum toate celelalte orașe din România. În urma reformei administrative
din anul 1968, orașul este ridicat la rangul de municipiu și reședință de
județ a județului Alba.
.
• Cu o asemenea istorie tumultoasă, orașul este deosebit de bogat în
obiective istorice, culturale și turistice. Aici se pot vizita Categrala
romano-catolică Sfântul Mihail, Catedrala Reîntregirii, Biserica
grecească cu hramul Adormirea Maicii Domnului, Biserica Memorială
Mihai Viteazul, Biserica cu hramul Sfintei Treimi, Biserica cu hramul
Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Castrul roman și cetatea veche,
Palatul Princiar, fostul Comisariat și Manutanța, Palatul Apor, Palatul
Arhiepiscopiei, Cetatea Bastionară Alba Carolina, Biblioteca
Batthyaneum și multe edificii martore ale istoriei acestui loc unic în
lume, edificii incluse în prezent în circuitul turistic și cel cultural.
Structura orașului
Demografia
• Conform statisticii al ziaristului, scriitorului și politicianului român 
Ioan Russu-Șirianu, în 1900, Alba Iulia a avut 16.560 locuitori din care
9.628 români, 5.416 maghiari, 1.343 nemți și 173 de altă etnie, de verificat
în lucrarea sa Românii din statul ungar din 1904.[4]
• Conform recensământului oficial din 1910 Alba Iulia a avut 11.616 locuitori,
din care 5.226 aveau maghiara ca limba maternă (44,98%), 5.170 româna
(44,50%), 792 germana (6,81%), 287 rromani (2,47%). În total, 7336
persoane știau să vorbească ungurește, și 6872 erau alfabetizați. Ca
religie, 2846 erau ortodocși, 2820 greco-catolici, 2613 romano-catolici, 1106
calviniști, 503 luterani, 1586 mozaici.
Obiective turistice

Principala zonă istorică a orașului este Cetatea Alba Carolina, dezvoltată foarte

mult de Carol al VI-lea. Habsburgic au redenumit orașul în Karlsburg în onoarea
sa. Fortăreața în stil Vauban cu 7 bastioane, în formă de stea, a fost construită în
perioada 1716-1835, după un plan al arhitectului italian Giovanni Morando
Visconti, fiind cea mai impresionantă de acest tip din centrul Europei, în special
datorită porților triumfale ce asigurau accesul, inițial în număr de șase.
• Principalele obiective turistice care sunt situate în interiorul fortificației
sunt: Catetrala Romano-catolică, Catedrala Încorănării, Muzeul și Sala Unirii,
Grupul Statuar al Corifeilor Unirii, Biblioteca Batthyaneym , Celula lui Horea,
Cloșca și Crișan, situată în ansamblul arhitectural al porții a 3-a a cetății,
Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea 1 Decembrie, Obeliscul ridicat
în memoria lui Horea, Cloșca si Crișan, Traseul Celor Trei Fortificații -
incluzând Poarta Castrului Roman, Statuia Ecvestră a Voievodului Mihai
Viteazul, Monumentul închinat memoriei lui Avram Iancu, Monumentul
Custozza, Biserica de lemna primei mitropolii ortodoxe a Ardealului ctitorită
de voievodul Mihai Viteazul, Busturile Regelui Ferdinand și al Reginei Maria