EXCURSIE DE STUDIU

CORLĂȚEL-CRAIOVA- RÂMNICU VÂLCEA-OCNELE MARI - PITESTI - CURTEA DE

ARGES – VIDRARU
Data: 09-06-2023-11.06.2023
Participanţi: elevii claselor VII-VIII ai Școlii Profesionale Corlățel
DURATA: trei zile
SCOPUL : - achiziţionarea unor cunoştinţe despre cadrul natural al zonelor din traseul stabilit,
despre evenimentele din istoria poporului roman;
-sintetizarea cunoştinţelor anterioare achiziţionate în lecţiile de geografie, istorie,
limba română;
-evaluarea competenţelor şi capacităţilor formate în orele de geografie şi cunoaşterea
mediului prin raportarea la observarea directă a elementelor şi fenomenelor;
-formarea unor reprezentări despre relief, ape, vegetaţiefaună, organizare
administrativ- teritorială, activitate ecologică şi culturală a zonelor de pe traseul stabilit;
-cultivarea sentimentelor de dragoste pentru frumuseţile, bogăţiile pământului
românesc, pentru istoria acestui neam;
- formarea unui comportament corect faţă de mediul înconjurător;
-formarea unor deprinderi de comportare corectă, civilizată, de integrare în structura
unui grup turistic, de cooperare şi respect.
OBIECTIVE
• Cunoasterea frumusetilor naturii si a celor create de om;
• Descoperirea formelor de relief, de la sud-câmpie, spre nord- deal, podiş, munţi;
• Vizitarea unor locuri încărcate de istorie;
OBIECTIVE OPERŢIONALE
-să identifice principalele elemente fizico-geografice ale zonelor vizitate(forme de relief,
ape, vegetaţie, faună, tipuri de sol)
- să observe obiectivele istorice, economice şi culturale;
-să descrie obiectivele vizitate şi să argumenteze importanţa lor;
-să reactualizeze lecturi geografice, istorice, literare despre elementele observate şi
identificate;
-să stabilească poziţia principalelor elemente fizico- geografice şi culturale în raport cu
punctele cardinale;
- să manifeste interes pentru cunoaşterea frumuseţilor pământului românesc.
ÎNSOŢITORI:GANȚOLEA NARCISA, GANȚOLEA DĂNUȚ, RĂVEANU DANIELA,
CURUESCU LUCREȚIA
PREZENTAREA PRINCIPALELOR OBIECTIVE VIZITATE
SCURT ISTORIC AL CRAIOVEI

Conditiile naturale de care a beneficiat Craiova ca asezare au favorizat permanenta vietuirii

populatiei in aceste locuri si succesiunea civilizatiilor: pretracica, traco-dacica, geto-dacica,
daco-romana, daco-romana-bizantina si, mai apoi, romaneasca.

PRIMA ATESTARE DOCUMENTARA

SECOLELE XV-XVI
SECOLUL XVIII
SECOLUL XIX
SECOLUL XX

PRIMA ATESTARE DOCUMENTARA

Una din asezarile geto-dacice mai importante de pe raza Craiovei (zona Mofleni) a purtat numele de
Pelendava, datand din perioada 400-350 i.e.n. dupa cum indica descoperirile arheologice. La inceputul
secolului al II-lea e.n. romanii au construit aici un castru roman, intai din valuri de pamant intarit (in timpul
Imparatului Traian, 98-117), apoi din piatra si caramida (in vremea lui Hadrian, 117-138). Datorita pozitiei
geografice favorabile, protectiei castrului roman si a garnizoanei militare, Pelendava romana a cunoscut o
viata infloritoare. Asezarea este mentionata pe Tabula Peutingeriana - o harta a imperiului roman, realizata
ca urmare a initiativei imparatului roman Caracalla. Anul 225 (cand s-a definitivat aceasta harta - in timpul
lui Severus Alexander) este considerat data primei mentiuni documentare a celei mai vechi asezari din vatra
actualului oras.

SECOLELE XV-XVI

La sfarsitul sec.XV Craiova era un targ, intins pe mosia puternicilor boieri Craiovesti.
Dupa prima jumatate a secolului al XVI-lea, Craiova este numita frecvent oras.

Puterea economica a familiei Craiovestilor - la hotarul sec.XV - cuprindea peste 100 sate (182 bunuri
funciare). Aceasta forta i-a creat un statut de autonomie politica atat de larg, incat domnii aflati in scaun nu
se pot mentine fara alianta cu aceasta adevarata dinastie boiereasca.
De-a lungul vremilor, din randul familiei Craiovestilor au fost ridicati in fruntea tarii domnitori de seama:
Neagoe Basarab (1512-1521), Radu de la Afumati (1522-1529), Radu Serban (1602-1611), Matei Basarab
(1632-1654), Constantin Serban (1654-1658), Serban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brancoveanu
(1688-1714).

Aparuta in ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Banie de Craiova a devenit intr-un timp relativ scurt
cea de-a doua institutie politica importanta, dupa domnie. Veche institutie romaneasca, Bania a constituit la
inceputurile sale o institutie locala, sateasca, derivata din obstea teritoriala.
Odata cu ridicarea lui Neagoe Basarab ca domn, in 1512, Marele Ban preia pentru teritoriul din dreapta
Oltului atributiile domniei, dispunand si de o cancelarie in cadrul careia se redacteaza acte dupa forma celor
domnesti.

In a doua jumatate a sec.XVI, Marea Banie cunoaste un moment de criza datorat indeosebi tentativelor
agresive ale turcilor pentru instaurarea unei dominatii efective in Tara Romaneasca.
Marea Banie ajunge din nou o institutie de prim ordin in timpul lui Mihai Viteazul.

Craiova, in timpul lui Mihai Viteazul, a cunoscut o puternica inflorire, izvoare contemporane prezentand orasul
ca un important centru politic si militar. Craiova se afirma in politica romaneasca de centralizare ca un factor
pozitiv, dand puterii centrale o boierime fidela si armate puternice, prezente in marile evenimente legate de
Unirea celor trei tari romanesti.
In 1593 Mihai este inscaunat ca domn al Tarii Romanesti, iar dregatoria de Mare Ban ii este incredintata lui
Preda Buzescu.

Craiova a fost in evul mediu si un centru cu un important rol militar si strategic, fiind un loc de grupare sau
regrupare a fortelor militare si tinut de declansare a actiunilor antiotomane. Exista la Craiova un corp de
oaste, pus la dispozitia Marelui Ban, compus din forta militara a taranilor de pe domeniile boierimii, din
aparatul de dregatori ai Baniei, din taranii liberi si din mercenari.

SECOLUL XVIII

In 1735 in Craiova existau 836 de familii, reprezentand peste 4000 locuitori.

La inceputul sec.XVIII, o modalitate de asigurare a dominatiei Portii Otomane asupra tarilor romanesti a
constat in impunerea domniilor fanariote. Nicolae Mavrocordat, venit domn in Tara Romaneasca in 1716,
este intampinat cu ostilitate de boierimea craioveana.
Dupa infrangerea turcilor si pacea de la Passarovitz (1718), boierimea a salutat dominatia austriaca a Olteniei
(1718-1739), dar in 1726, cand banul Gheorghe Cantacuzino este destituit, boierii din Craiova incep actiunile
de impotrivire fata de administratia habsburgica.
Stapanirea austriaca in Oltenia a determinat o agravare considerabila a regimului de obligatii economice si
fiscale a producatorilor urbani si rurali. Nemultumirea populatiei era provocata de caracterul militar al
exploatarii, precum si de colectarea veniturilor si bogatiilor provinciilor in visteria Curtii Imperiale.
Amploarea haiduciei a determinat administratia austriaca sa infiinteze corpuri de slujitori meniti sa asigura
paza si linistea provinciei. In 1734 s-au instituit in toate judetele oltene cete de panduri. La Craiova exista
un corp de dorobanti, sub conducerea unui iuzbasa.

S-au produs importante schimbari si in domeniul institutional. Bania craioveana nu mai constituie institutia
care, in perioada anterioara, concura pe plan politic domnia. In 1761 resedinta permanenta a banilor este
fixata de domn la Bucuresti.
In 1770-1771, datorita starii de razboi (Bucurestiul era disputat intre ostile rusesti si cele turcesti), Cetatea
Banilor a indeplinit si rolul de capitala a Tarii Romanesti, domnul Emanuel Giani Rosett urmarind de aici
desfasurarea ostilitatilor.

Economia regiunii si prosperarea Craiovei au consemnat in sec.XVII si XVIII dese traume. Echilibrul
demografic a avut de suferit la sfarsitul sec.XVIII datorita transformarii orasului in teatru de razboi, datorita
epidemiilor si incendiilor. Putem aminti aici distrugerile si invaziile repetate ale cetelor de pasvangii de peste
Dunare (soldatii pasei Vidinului, Pazvan-Oglu) in 1799, 1800, 1801.

SECOLUL XIX

Trasatura caracteristica a orasului Craiova in primele doua decenii ale sec.XIX a fost data de inflorirea
economica, urbanist-edilitara, de multiplicarea preocuparilor locuitorilor sai in ramurile mestesugurilor,
comertului, serviciilor publice. Comparativ cu celelalte mari centre urbane, Craiova se situeaza ca un nod
comercial, administrativ si cultural de prim rang.

In sec.XIX tarile romane continua sa fie vad preferat pentru razboaiele rusilor si austriecilor. Redresarea
orasului dupa dezastrele de la inceputul secolului a revenit in deceniul al patrulea, cand dupa pacea de la
Adrianopol (1829, dupa razboiul ruso-turc dintre anii 1828-1829), au aparut posibilitati pentru mai multi ani
de liniste in tarile romane.

In timpul ocupatiei tariste (1828-1834), Craiova cunoaste cresteri economice importante. Existau, in 1832, un
numar de 595 de pravalii, din care "197 de lemn si 398 de zid". Orasul se mentine ca centru comercial al
Olteniei; exporta in Austria si Turcia cereale, piei, ceara, animale, seu si cervis. Cerintele mereu crescande
ale exportului au determinat infiintarea la Craiova, in 1846, a primei societati romanesti pe actiuni pentru
transportul cerealelor cu vaporul pe Dunare, la Braila.

In jurul anului 1848, populatia Craiovei numara circa 20000 de locuitori.

Intelectualitatea Craiovei s-a situat ferm in randurile prime ale innoirilor, atat in viata urbei, cat si a tarii. Un
rol deosebit de important in pregatirea si desfasurarea Revolutiei de la 1848 avea sa-l aiba corpul profesoral
de la Scoala Centrala din Craiova, in frunte cu Ioan Maiorescu.

Dintre revolutionarii care aveau sa detina un rol marcant in desfasurarea evenimentelor revolutionare la
Craiova se impun Gheorghe Magheru si Costache Romanescu care au intrat, dupa 1845, in randurile
societatii secrete cu caracter politic "Fratia".
Nu intamplator orasul Craiova a fost ales drept loc de intrunire a guvernului provizoriu, inainte ca acesta sa
ajunga la Bucuresti. Se confirma ca orasul prezenta o deosebita importanta in mersul revolutiei pasoptiste,
ca trecerea Craiovei de partea noilor prefaceri asigura revolutiei o baza puternica in intreaga Oltenie.
Populatia Craiovei s-a ridicat la jumatatea lui septembrie pentru a-si declara sprijinul fata de revolutia lovita
de armatele straine. La 30 noiembrie 1848, in ajunul intrarii in Craiova a primei divizii otomane, evaluata la
10000 de ostasi si comandata de Hussein-Pasa, sute de sateni din jurul Craiovei si locuitori ai orasului,
inarmati cu pusti, sulite, topoare si coase, au intampinat trupele straine, netinand seama de superioritatea
covarsitoare numerica a acestora.

Dupa retragerea trupelor tariste din Oltenia, in mai 1854, starea de spirit revolutionara a maselor a sporit.
In lunile februarie - martie 1855 avea loc la Craiova o puternica revolta, socotita de istorici momentul de
varf al raporturilor de incordare ce au existat intre poporul roman si ocupantii sai din anii 1854-1856.

Una dintre marile familii boieresti din Craiova - familia Bibescu - a dat Tarii Romanesti pe ultimii sai doi
domnitori: fratii Gheorghe Dimitrie Bibescu (1842-1848) si Barbu Dimitrie Stirbei (1849-1856). Emanciparea
robilor tigani in 1844 si 1856, uniunea vamala a Tarii Romanesti si Moldovei (1848) - un prim pas pe calea
unirii definitive a celor doua tari romane - preocuparile pentru intarirea capacitatii militare de aparare a tarii
etc., toate aceste fapte dovedesc receptivitatea celor doi domnitori la unele imperative ale vremii. Atunci
cand a fost vorba insa de o noua organizare sociala, conceputa la 1848 si apoi in anii 1857-1859, ei s-au
opus.

In primavara anului 1857 s-a constituit la Craiova Comitetul Unionist, in randul caruia se remarcau fostii
luptatori de la 1848: Petrache Cernatescu, Emanoil Chinezu, Gheorghe Chitu s.a.
La 9 octombrie 1857 Adunarea Ad-hoc a Tarii Romanesti a votat in unanimitate pentru Unirea Principatelor.
A doua zi, seara, peste 5-6000 de oameni din toate clasele societatii se adunasera la flacara tortelor si
ovationau. Participand la aceasta istorica manifestatie, pictorul Theodor Aman avea s-o imortalizeze in
celebrul sau tablou.

In preajma Unirii, Craiova numara circa 25000 de locuitori, situandu-se, din acest punct de vedere, imediat
dupa capitala Tarii Romanesti.
Inca de la inceputul pregatirilor pentru intrarea in Razboiul de independenta (1877-1878), cand trupele
romanesti au fost concentrate la Dunare, au participat si unitati din Craiova.
Craiova se afla in centrul unei zone direct afectate de razboiul antiotoman. Era, prin pozitia sa, un centru
important, unde se luasera masurile necesare sprijinirii desfasurarii viitoarelor operatii militare.

Spre sfarsitul sec.XIX, Craiova - cu cei peste 40000 de locuitori - era un oras ce avea mici fabrici
si ateliere de produse chimice, masini agricole, arte grafice, tabacarii, textile, materiale de
constructii etc.

Populatia creste, astfel incat in 1910 s-au inregistrat 51404 locuitori. Era al doilea oras al Romaniei,
dupa Bucuresti, care depasea 50000 de locuitori.

La Craiova, in 1913, in timpul guvernului Titu Maiorescu, se semneaza tratatul de pace prin care
se incheie Razboiul Balcanic, tratat cunoscut in istorie ca Pacea de la Craiova.

Izbucnirea primului razboi mondial (1914-1918) a fost receptata in mod diferit de populatia
Craiovei. Marea majoritate condamna deschis razboiul, ca aducator de mizerie. Dupa doi ani de
neutralitate, Romania intra in razboi (1916) de partea Antantei in speranta implinirii idealurilor
de unitate nationala.
In anii neutralitatii (1914-1916), Craiova a devenit un puternic centru militar, aici fiind cartierul
general al Armatei I. In august 1916, cand Romania a intrat in razboi, Armata I avea un efectiv de
134 400 de oameni.
Vitejia armatelor romane nu a fost suficienta pentru a stavili ofensiva armatelor germane si
austro-ungare - bine pregatite, dotate cu tehnica de lupta si avand experienta a doi ani de razboi.
Dupa lupte crancene, armata romana a fost nevoita sa se retraga. Craiova este ocupata de trupele
germane si austro-ungare la 21 noiembrie 1916.
Timp de doi ani, cat a durat administratia militara germana, intreaga viata economica a Craiovei
a fost paralizata.

In perioada interbelica, orasul, situat intr-o zona eminamente agrara, inainteaza cu pasi prea mici
pe calea industrializarii, in raport cu alte zone urbane ale tarii. Marii mosieri din Oltenia,
depozitarii unor insemnate capitaluri provenite din despagubirile de la improprietarirea taranilor,
isi vor investi fondurile in banci si institutii comerciale, in actiuni neproductive. Numarul celor
ce s-au apropiat de industrie a fost extrem de mic. Specific pentru economia orasului, lipsita de
marea productie de fabrica, este ponderea insemnata pe care o ocupa munca la domiciliu.

Populatia orasului creste: 63215 locuitori in 1930, 84574 in 1948, 96897 in 1956, 194235 in
1974 (situandu-se pe locul 7 in tara la aceasta data).

Incepand cu anii '60 orasul devine un puternic centru industrial; se dezvolta industria constructoare
de masini si utilaje, de avioane, industria chimica, alimentara, usoara, a materialelor de
constructii, industria electrotehnica, industria extractiva, industria energetica.

In 1968 Craiova este declarat municipiu.

Cei peste 300000 de locuitori ai Craiovei participa activ si cu insufletire la evenimentele din
decembrie 1989, subliniind cu hotarare dorinta de a incepe o viata noua, de a construi o societate
sanatoasa, cu adevarat democratica.
Municipiul Pitesti
Poziţia geografică
 • Municipiul Piteşti, reşedinţă a judeţului Argeş, este situat în partea central-sudică a
României, între Carpaţii Meridionali şi Dunăre, în nord-vestul Munteniei. 120 km îl
despart de Bucureşti - capitala ţării - Piteştiul aflându-se la confluenţa râului Argeş cu
Râul Doamnei, în punctul de intersecţie al paralelei de 44°51'30" latitudine nordică cu
meridianul de 24°52' longitudine estică, la distanţă relativ egală faţă de Polul Nord şi de
Ecuator, cu menţiunea că paralela de 45° trece prin comuna Merişani, la 20 km nord de
Piteşti.

Asezare geografica
• Municipiul Piteşti se află la o altitudine de 250 m, la nivelul albiei minore a râului Argeş
(S), şi de 356 m, în cartierul Trivale (V). La nord-vest de terasa Trivale-Papuceşti se află
cota de 373 m, iar la est de Valea Mare-Podgoria, cota de 406 m. În sectorul de vest-sud-
vest al satului Mica, în comuna Bascov, se găseşte cota de 439 m (Pădurea Bogdăneasa).

• În anul 2003, suprafaţa municipiului Piteşti este de 4.073 ha.

• Oraşul propriu-zis, aşezat între dealuri înalte, pe terasele râului Argeş, are un topoclimat
de vale, calm şi moderat
Istoric
• Atestat documentar la 20 mai 1388, într-un act de danie al domnitorului Mircea cel
Bătrân, oraşul-târg Piteşti se dezvoltă ca un centru comercial, meşteşugăresc şi agricol.
Rădăcinile sale se prelungesc, însă, în străvechime. În perioada daco-romană, Piteşti a
făcut parte din regiunea Moesia Inferior, iar apoi din Dacia Malvensis, de atunci datând
numeroase fragmente de zidărie, construcţii, ceramică şi monede.
• Între anii 1512 şi 1521, domnitorul Neagoe Basarab construieşte şi la Piteşti curte
voievodală, de unde emite numeroase documente. Boieri şi dregători de seamă - Goleştii,
Izvoranii, Cantacuzinii, Craioveştii etc. - în frunte cu domnul Unirii, Mihai Viteazul
(1593-1601), au proprietăţi la Piteşti.
Un alt domnitor, reverenţios pomenit de istorie, Constatin Brâncoveanu, construieşte case
la Piteşti şi petrece, alături de curtenii săi, luni de toamnă îmbelşugată, în cuprinsul viilor
prospere, pe care le deţinea pe Dealul Piteştilor şi al Goleştilor. Existau, de asemenea, 10 biserici
ortodoxe, una armenească, o sinagogă şi un spital cu 30 de paturi. La sfârşitul secolului al XIX-
lea, existau deja 58 de străzi, circulate şi locuite de 15.669 de piteşteni.
• Când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a vizitat oraşul Piteşti, la 19 iunie 1859, orăşenii i-
au prezentat o schiţă sumară a localităţii. Oraşul era împărţit în patru vopsele (culori),
avea 1.400 de case, în care locuiau 7.000 de oameni, o şcoală normală în limba română,
două şcoli particulare - una germană, cealaltă elină - şi un pension de fete, unde
disciplinele de învăţâmânt se studiau în limbile franceză şi germană.
• Oraşul Piteşti a jucat un rol activ şi în războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat,
notabil fiind sacrificiul bravilor săi ostaşi şi voluntari, precum şi cel al personalităţilor de
talia medicului Nicolae Codreanu.
În Piteşti, între anii 1877-1919, s-au născut oameni de valoare şi recunoaştere naţională -
pictorul Rudolf Schweitzer-Cumpăna, dramaturgul Alexandru Kiriţescu, criticul literar şi
traducătorul Ion Trivale, omul politic Armand Călinescu, ziaristul şi romancierul Tudor
Teodorescu-Branişte, culegătorul de folclor şi interpretul de muzică populară Gheorghe
Teodorescu-Zavaidoc etc.

VALEA ARGESULUI
• Generozitatea naturii a oferit plaiurilor argeşene variate forme de exprimare a frumuseţii,
de la splendoarea crestelor munţilor Făgăraş în nord la deschiderea măreaţă a câmpiei
Piteştilor şi Găvanu-Burdea în sud . Toate aceste bogăţii naturale, compilate cu dovezile
 de măreţie şi glorie ale înaintaşilor care reuşesc să ne vorbească peste veacuri despre
trecutul nostru, constituie un ţinut mirific, cu un pitoresc aparte, şi au favorizat
dezvoltarea turismului, prin punerea lor în valoare .
MANASTIREA CURTEA DE ARGES
Manastirea Argesului se afla la Curtea de Arges (150 de km de Bucuresti) si este cel mai
interesant monument ce dateaza din secolul al XVI-lea din Tara Romaneasca. Aceasta a fost
construita in 1547 de catre Neagoe Basarab .
Manastirea Argesului
Geniala creatie populara, legenda Mesterului Manole este chiar povestea ctitoririi
Manastirii Curtea de Arges. Pentru mesterul pe care literatura anonima romaneasca l-a facut
nemuritor, creatia a insemnat migala, truda, daruire de sine si - in final - jertfa. Potrivit legendei,
dupa ce si-a zidit sotia la temelia constructiei (pentru ca peretii sa nu se mai surpe), Manole a
fost abandonat pe turla, astfel incat ctitorul sa fie sigur ca acesta nu va mai ridica o manastire la
fel de mare si la fel de frumoasa. Iar mesterul si-a facut aripi din sindrila si a sarit din inaltimea
sfantului locas, ca Icar. Numai ca, a sfarsit la fel de trist, prabusindu-se langa mandrele ziduri pe
care le ridicase, iar sufletul sau s-a transformat in apa unei fantani care exista si in zilele noastre.
Dar care e istoria adevarata a Manastirii Curtea de Arges?

Manastire ‘nalta cum n-a mai fost alta...

Dintre monumentele care au fost faurite de-a lungul veacurilor, din cite au impodobit
Argesul voievodal, de buna seama ca biserica inaltata de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea
mai valoroasa constructie de arta si arhitectura bisericeasca.

FANTANA MESTERULUI MANOLE

In apropiere se afla fantana Mesterului Manole, pe locul unde se zice ca Manole ar fi cazut
de pe acoperis. Acest lacas a fost construit prin jertfa lui Manole si a sotiei sale Ana, pe care
Manole a zidit-o in peretii bisericii.
Curtea Domneasca
Curtea Domneasca -se afla la Curtea de Arges, dateaza din secolul al XIII -lea, in prezent in
ruine.
Curtea Domneasca de la Curtea de Arges a fost ridicata de catre Basarabi la inceputul secolului
al XIV-lea . In biserica se afla mormantul domnitorului Radu I.

CETATEA POENARI
In cheile Argesului care si-a facut drum ferastruind peretii inalti, muntosi, pe un pinten
stancos se zaresc ruinele cetatii atribuita de traditie domnitorului Vlad Tepes. Cunoscuta si sub
denumirea de Cetatea Poenari - dupa numele vechi al satului Poenari - ea a fost inaltata probabil
in secolul al XIV-lea, ca loc de refugiu. Traditia populara leaga zidirea cetatii de numele
legendarului domn Negru Voda, caruia ii sunt atribuite si cele doua semne din apropierea
varfului de stanca - urme lasate parca de niste incaltari uriase.
. Desi neprecizat inca, locul ar putea fi, dupa parerea unor cercetatori, si
vestita Posada unde s-a desfasurat in 1330 batalia dintre munteni si
armatele regelui Carol Robert d'Anjou. Cetatea avea o forma alungita,
ziduri groase de 2-3 metri si 5 turnuri de aparare: patru rotunde si unul
prismatic. Cu toate ca in "Letopisetul Cantacuzinesc" se spune ca cetatea
a fost ridicata din porunca lui Vlad Tepes care, voind sa pedepseasca pe
boieri: "...pe toti i-a dus la Poenari si au tot lucrat la cetate pana li s-au
spart hainele dupre ei...", se pare ca aceasta intamplare este legata doar de
refacerea sau completarea ei ulterioara. Cetatea a devenit loc de pedeapsa
si surghiun pentru "hicleni", ca din a doua jumatate a secolului al XVI-lea
sa nu mai fie amintita in documente. Probabil parasita sau distrusa, ea a
cazut incetul cu incetul in ruina. In prezent se afla in restaurare. O scara
de beton urca de la poalele muntelui, din sosea, pana la ruinele cetatii, de
la inaltimea careia apare una dintre cele mai atragatoare privelisti:
scanteind sub soare luceste ca o piatra de smarald lacul Vidraru cu barajul
hidrocentralei sale, iar in ceata departarii se intrevad piscurile Fagarasului
si plaiurile Iezerului si Papusii.

• Barajul si lacul de acumulare Vidraru

BARAJUL VIDRARU: al 27-lea baraj si al 15-lea baraj în arc, ca înăltime, din Europa; al 9-
lea baraj în arc din lume si al 6-lea din Europa, ca înăltime, în anul intrării în exploatare (1965).
Lacul de acumulare Vidrarul este situat pe raul Arges pe un sector de 28 km lungime.
Constructia barajului a durat cinci ani si jumatate. S-au forat 42 km de galerii subterane, s-au
excavat 1.768.000 metri cubi de roca, din care aproximativ 1 milion metri cubi in subteran, s-au
turnat 930.000 metri cubi de beton, din care 400.000 metri cubi in subteran si s-au montat 6.300
tone de echipamente electromecanice.

Lacul de acumulare
Lacul de acumulare Vidraru are un volum total de 465 milioane metri cubi. Nivelul normal
de retentie este de 830,00 metri deasupra marii (mdM), lacul avand, la aceasta cota, o suprafata
de 870 hectare si o lungime de 14 km.
Barajul Vidraru
A fost, la momentul inaugurarii, al cincilea in Europa si al noualea in lume intre constructiile
similare. Este un baraj din beton cu dubla curbura realizat din 22 ploturi verticale, avand
inaltimea de 166,60 metri si o lungime la coronament de 307 metri, si este traversat de noua
galerii orizontale interioare. Constructia se sprijina pe versantii muntilor Pleasa si Vidraru.

Statuia electricitatii
Turbinele si generatoarele electrice ale hidrocentralei asigura o productie de energie, intr-un
an hidrologic mediu, de 400 GWh/an.

Excursia începe pe data de 09-06-2023, la ora 9:00 cu verificarea tabelului cu elevii înscrişi,
ocuparea locurilor în autocar, prelucrarea regulilor de comportare şi a sarcinilor ce revin fiecărui
participant, apoi plecarea.
Firma de la care s- a închiriat autocarul în vederea desfăşurării excursiei este GERONIC
TRANS, firmă autorizată.
 Excursia se încheiepe 11.06.2023 la ora 21:00 cu reîntâlnirea cu părinţii elevilor, aprecieri
privind comportamentul elevilor.
EVALUAREA EXCURSIEI
-elaborarea unor compuneri şi a unor desene
- completarea portofoliilor de geografie, istorie, ştiinţe cu ilustraţii şi pliante achziţionate pe
traseu;
- realizarea unui fotomontaj şi a unei expoziţii;
-completarea colecţiilor de roci şi plante;
-realizarea unor fotografii pe traseu şi completarea cu acestea a albumelor de familie şi ale
celor ale claselor.