Drumul matasii: Cum si unde s-a nascut

matasea?
Legenda cu drumul matasii spune ca procesul de realizare al matasii a fost
inventat pentru prima data de sotia Imparatului Galben, Leizu, in jurul anului
2696 i.Hr, in China. Istoria acesteia s-a nascut pe cand printesa Leizu a scapat in
ceasca sa de ceai un cocon de matase. Pentru a-l scoate din bautura, tanara a
inceput sa desfaca firul de pe gogoasa, venindu-i totodata, si ideea de-al tese.
Printesa Leizu a inventat, de asemenea, razboiul de tesut matase care transforma
firele de matase in vesminte fine si moi. Astfel, a luat nastere o noua ramura
industriala, si anume sericicultura. Din acel moment, chinezii au descoperit ritmul
de viata al viermelui de matase si, pentru 3.000 de ani, au fost singurii pastratori ai
acestui secret.
Indiferent daca legenda este sau nu exacta, cert este ca cele mai timpurii referinte
despre locul si istoria matasii se afla in China, si ca, pentru aproape 3 milenii,
chinezii au detinut monopolul productiei de matase la nivel mondial.
Descoperirea matasii reprezinta una din contributiile majore aduse de China
civilizatiei mondiale. Faimoasa retea de rute comerciale intre Vest si Est este
cunoscuta si astazi sub numele de Drumul Matasii.
Importanta matasii in cultura chineza
In China, cresterea viermilor era rezervata, in exclusivitate, femeilor. Acestea au
jucat un rol major in productia matasii la acea vreme. Tesaturile din matase au fost
extrem de valoroase in China antica, iar purtarea matasii a reprezentat un
important simbol al statutului social.
La inceput, numai membrii familiei regale si inaltii demnitari au fost lasati sa
poarte matase, prevedere expusa in Cartea Ritualurilor (una dintre cele cinci
lucrari fundamentale ale canonului confucianismului). Mai tarziu, s-a extins
gradual catre alte clase ale societatii chineze. Comerciantii si taranii, insa, nu
avut voie sa poarte matase pana la instaurarea dinastiei Qing (1644-1911).
In timpul dinastiei Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.), matasea a fost integrata in
economia chineza ca moneda de schimb. Matasurile simple, produse de tarani, au
reprezentat principala forma de impozit platit guvernului. Ea era corelata cu
greutatea aurului astfel ca lungimea balotului de matase a devenit o moneda-
standard in China. Totodata, matasea a reprezentat principalul cadou diplomatic
daruit de imparatul Chinei vecinilor sau vasalilor.
Drumul Matasii
Rezervata initial roialitatii chineze, matasea s-a raspandit gradual in cultura
chineza atat din punct de vedere social cat si geograpfic. Treptat, materialele din
matase au inceput sa ajunga si in diferite regiuni din Asia. Astfel ca, matasea a
devenit rapid un material de lux accesibil comerciantilor chinezi, din cauza texturii
si a luciului sau.

Cererea pentru acest material exotic a creat in cele din urma ruta comerciala
cunoscuta astazi sub numele de Drumul Matasii. Prin urmare, matasea a luat
drumul spre Vest, iar aurul, argintul si lana spre Est. A fost numit Drumul Matasii
datorita comertului cu cea mai valoroasa marfa cunoscuta la acea vreme, matasea,
fiind considerata chiar mai pretioasa decat aurul.
Drumul Matasii avea la acea vreme aproximativ 4000 de mile lungime si se
intindea din Estul Chinei pana la Marea Mediteraneana. Traseul urma nord-
vestul Marelui Zid Chinezesc, trecand pe langa desertul Takla, urcand pana in
preajma muntilor Pamir, traversand teritoriul Afganistanului de azi, ajungand pana
in Damasc unde se afla cea mai mare piata de desfacere. De acolo, marfa era
transportata pe Marea Mediterana. Se stie, insa, ca foarte putini oameni au parcurs
intregul traseu, bunurile fiind manipulate in mare parte de o serie de intermediari.
Un secret bine pastrat
Chinezii si-au dat seama de valoarea pretiosului material pe care il produceau si au
reusit sa tina secret modul de realizare al matasii de restul lumii mai mult de 30 de
secole. Cei care intrau in tara erau bine perchezitionati la punctele de frontiera, si
oricine era prins ca incerca sa scoata ilegal oua, gogosi sau viermi de matase din
tara era executat pe loc. Astfel, sub pedeapsa cu moartea, misterul sericiculturii a
ramas un secret bine pastrat, timp de mii de ani.
Cu toate acestea, in 550 d.Hr. secretul matasii a devenit cunoscut in alte tari,
atunci cand doi calugari din Imperiul Bizantin au reusit sa scoata ilegal oua de
viermi de matase din tara. Au ascuns ouale in interiorul bastoanelor lor de
bambus, acesta fiind primul exemplu cunoscut de spionaj industrial.
In ceea ce priveste secretul matasii, Bizantinii au fost la fel de secretosi precum
chinezii, si pentru multe secole tesutul si comercializarea matasii a reprezentat un
monopol imperial strict.

In sec VII, arabii au cucerit Persia, reusind sa asimilize si procesul de productie al

matasii. Sericicultura si tesutul matasii s-a raspandint astfel in Africa, Sicilia si
Spania. In secolul al X-lea, Andaluzia a fost principalul producator de matase din
Europa.
In secolul al XIII-lea, cu toate acestea, Italia a castigat pozitia dominanta in ceea
ce priveste productia matasii. Comerciantii venetieni au comercializat matasea pe
scara larga incurajand totodata, cultivatorii de matase sa se stabileasca in Italia. In
acest sec., matasea italiana a fost o sursa importanta de comert. Chiar si acum,
matasea prelucrata (vopsita si imprimata), in provincia Como se bucura de
apreciere.
Matasea produsa in Italia s-a raspandit foarte mult in Europa, iar regele Frantei,
Francisc I si-a declarat intentia, in 1466, de a introduce arta si mestesugul
tesaturilor din matase si in Lyon, ceea ce a pus bazele industriei de acest tip in
oras. In sec. al XVII-lea, Franta reusea sa concureze cu monopolul Italiei asupra
productiei de matase, iar mestesugarii stabiliti la acea perioada in Lyon au devenit
cunoscuti si astazi pentru maiestria tesaturilor lor.
Fascinatia tesaturii de matase si a hainelor confectionate din acest pretios material
au sedus deopotriva regi si oameni obisnuiti. Rochiile din matase devin obligatorii,
mai ales in saloanele de bal ale nobilimii. Datorita faptului ca matasea era
considerate un element al luxului si opulentei, a fost purtata, la inceput doar de cei
care si-o puteau permite. Uneori purtarea matasii a fost reglementata, limitata
la clasele superioare ca o modalitate de a marca diferentele sociale. Alteori,
purtarea matasii a fost denigrata, vazuta ca un semn al decadentei sociale.
In Europa, in perioada Imperiului Roman, purtarea matasii a fost identificata ca
un semn al decadentei si imoralitatii. Seneca (c. 4 BCE- 65 CE) a criticat
transparenta matasii ca fiind periculoasa, deoarece prin purtarea acesteia femeile
casatorite deveneau atragatoare si aparent accesibile sexului masculin.
In Franta, in timpul reginei Elisabetha (1550-1574), au fost emise legi care
reglementau ceea ce purtau cetatenii. Acestea au fost concepute pentru a limita
cheltuielile oamenilor pe haine si pentru a mentine structura clasei sociale
burgheze.
Legile limitative englezesti au fost bine cunoscute atat de barbati cat si de femei,
iar incalcarea acestora era aspru pedepsita – amenzi, pierderea de proprietate, titlu
si chiar viata. Prin urmare, oamenii care au trait in epoca elisabetana au purtat doar
ce le-au fost permis sa poarte din punct de vedere vestimentar.
Criticata sau apreciata in unele perioade istorice, matasea a ramas cel mai
apreciat si ravnit material din istoria civilizatiilor lumii.