Sunteți pe pagina 1din 11

Civilizatia azteca

La nceputul erei noastre nu mai existau n America urme de nomadism; ncep acum s se configureze civilizaii create de populaii sedentare. Trei dintre acestea au atins nivelul de civilizaii istorice: civilizaia aztec, inca i maya. Sunt civilizaiile cele mai bine cunoscute i mai bine conturate, avnd o structur cultural mai complex i care, avolund, au avut i un rol politic mai important. Sunt civilizaii ajunse la un stadiu cu totul remarcabil la data debarcrii aici a spaniolilor care le-au i desfiinat, dei din punct de vedere cultural nu le-au distrus total. Prima, civilizaia aztec, s-a constituit n partea meridional a Americii de Nord; a doua, civilizaia Inca, n America de Sud, de-a lungul coastei Oceanului Pacific; a treia, civilizaia Maya, n America Central. Dintre toate civilizaiile care s-au perindat de-a lungul timpului prin Podiul mexican aztecii au fost ultimii venii i ultimii stpni din podi. Ca ultimi venii, evident c au putut beneficia de vasta i ndelunga experien cultural a predecesorilor lor de pe podi. Dar toate elementele de civilizaie i de cultur pe care le-au nprumutat, aztecii leau asimilat, sintetizat i reelaborat ntr-o form mult mai bogat, mai complex i mai organic articulat dect la orice alt popor trind n aceeai zon geografic. Ceea ce uimete n primul rnd este rapiditatea cu care un popor att de puin numeros, stabilit pe dou insule ale unei lagune, a ajuns n numai cteva decenii s fundeze un imperiu att de puternic, s construiasc o capital de proporii pe care nici un ora din Europa acelui timp (n afar de Cordoba) nu le avea, i s-i uluiasc pe conchistadorii spanioli prin bogia lor i prin fastul exorbitant al curii regale. Obiceiuri i ritualuri Momente mai importante din viaa aztecilor erau nsoite de ritualuri i obiceiuri ciudate. Ceremonia botezului consta n rugciuni, invocaii, cuvntri augurale, consultarea horoscopului, afundarea noului-nscut ntr-un vas cu ap, dup care i se da un nume; biatului i se da de obicei nume de animal, iar fetelor, nume de flori, de stele sau de psri. Dup care, trei copii mai mari alergau pe strzile oraului strignd numele noului-nscut. Educaia copiilor se fcea mai nti n familie. O instrucie sumar cptau apoi la casa clanului, unde nvau strvechile ritualuri i povestiri mitologice, dar mai ales deprindeau aici folosirea armelor. Fiii nobililor i ai rzboinicilor de seam erau dai fie la un colegiu sacerdotal, fie la un militar. Prin urmare aztecii au fost cei dinti care au creat dou instituii specializate n pregtirea tinerilor pentru profesiunile cele mai respectate.dar dup ce ieeau din aceste colegii tinerii puteau s-i aleag n mod liber orice alt ocupaie. Vrsta cstoriei era stabilit la 16 ani pentru fete i la 20 de ani pentru biei. Cstoria era permis numai cu un membru al altui clan. Dup peirea fetei de ctre o btrn a clanului i dup consinmntul ambelor familii mireasa era adus n crc de peitoare la casa mirelui. Ceremonia cstoriei la care asistau i cpeteniile clanurilor mirilor, cci o cstorie nsemna i un act de nrudire implicit a celor dou clanuri consta n interminabile cuvntri i n consumarea din abunden a unei buturi

alcoolice; apoi mirii se aezau pe o rogojin i li se nodau mpreun poalele vemintelor actul simblic principal al ceremoniei. Urmau apoi, timp de patru zile, diferite alte ceremonii. Este greu de admis c n actul cstoriei ar fi avut rolul determinant sentimentele de dragoste ale tinerilor, independent de voina prinilor. Poligamia era permis dar numai cei bogai si-o puteau permite. Concubinele ns n-aveau aceleai drepturi ca i soia. Adulterul era permis numai la brbai; femeia adulterin putea fi condamnat la moarte. n cazul cnd era steril femeia putea fi repudiat de so. Totui, femeia aztec nu era total lipsit de drepturi. Putea s-i pstreze numele familiei ei, putea s se adreseze Consiliului de judecat, iar dac era maltratat putea cere divor. (n general, la azteci divorurile erau destul de fregvente). Dac soia rmnea vduv cu copii, o lua n cstorie fratele soului dar nu n mod obligatoriu, ca la vechii evrei; n orice caz, copii rmneau n grija fratelui decedatului. Dac soiile mureau n timpul naterii, statul le asigura onoruri funebre asemenea celor rezervate rzboinicilor czui pe cmpul de lupt. Funerariile unui om de rnd erau simple. Cadavrul era ars pe rug mpreun cu anumite obiecte care i aparinuser decedatului; urna cu cenu era pstrat n casa familiei, care i celebra memoria aducndu-i ofrande timp de mai muli ani. Funerariile unei cpetenii importante, ns, erau n acelai timp grandioase i barbare. Erau invitate cpetenii strine care aduceau decedatului mantii somptuoase, mnunchi de pene preioase i sclavi pentru a fi sacrificai.corpul defunctului era acoperit cu 20 de mantiicu ornamente de aur i pietre preioase, i se tia o uvi de pr pe care familia o pstra ca amintire, dup care i se sacrifica un sclav care urma s-l slujeasc pe lumea cealalt. Apoi, acoperit cu vemintele divinitii principale a oraului, era dus cu mare pomp la templu spre a fi incinerat. Acum erau sacrificai un numr mare de sclavi 100 sau 200, dup importana decedatului, - victime crora dup patru zile li se adugau altele n numr de 10-15; dup alte 20 de zile erau sacrificai ali 4-5 sclavi, iar dup 40 de zile numai 1 sau 2; n fine, dup 80 de zile de la incinerare mai erau sacrificai nc 10 sau 12. Dup care, n fiecare an i se dedicau alte ceremonii celebrative; de ast dat ns, i se aduceau drept sacrificii iepuri, fluturi, apoi potrnichi i alte psri; iar ca ofrande, alimente, buturi i flori (precum i un tub de trestie umplut cu tutun). Lumea de dincolo era imaginat de azteci ca fiind compartimentat n trei slauri diferite. Primul era rezervat celor czui pe cmpul de lupt, celor care fuseser sacrificai i mamelor care muriser n timpul naterii. Acetia nsoeau soarele n drumul su zilnic, timp de patru ani;dup care, se preschimbau n psri colibri. n cel de-al doilea sla situat pe pmnt, dar plin de toate fericirile posibile intrau cei necai, cei fulgerai, sau cei mori de boli grele. n sfrit toi cei mori de moarte natural ajungeau ntr-un trm dinspre miaz noapte dar numai dup ce, timp de 4 ani, nfruntau o serie de primejdii; ultima ncercare era trecerea unui lac cu ajutorul cinelui care fusese sacrificat i incinerat sau nmormntat odat cu stpnul su.

Civilizatia si Imperiul Incas


Imperiul Incas Imperiul Incas, vast imperiu in muntii Anzi din America de Sud, creat de catre incasi, un popor bastinas american si cucerit de spanioli in sec al XVI lea. Incasii au construit o bogata si complexa civilizatie care a stapanit peste opt milioane de oameni. Povestile mitice referitoare la intemeierea Imperiului Incas sustineau ca primul imparat se identifica cu zeul Soarelui, Kun-Tiki, care a aparut din fundul lacului Titicaca. Varianta lui Cuzco a legendei inlocuieste numele lui Kon-Tiki cu Viracoccha si al lacului Titicaca cu Hatuncollao. Viracoccha care a iesit din lumea subacvatica, s-a instalat intr-o grota langa Cuzco, numita Pacaritambu si aici a procreat opt copiii, patru baieti si patru fete. Cei patru baieti si-au luat de neveste pe cele patru fete. Legenda mitica justifica astfel practica leviratului si a suroratului. Cei patru baieti numiti ayar sau regi simbolizeaza capeteniile celor patru triburi fratuose sau aylu care aveau sa constituie increngaturile genealogice ale Imperiului Incas. Numele acestor patru frati redau fiecare in parte puterea simbolica a celor patru regiuni: Manco, Anca, Cachi si Uchu. Cel mai dotat dintre frati a fost ayarul Cachi. Din aceasta cauza ceilalti frati s-au sfatuit sa-l piarda pe Cachi. L-au atras intr-o cursa in afara inaltimii care domina cetatea Cuzco numita Huanacauri. Aici lau bruscat si l-au inchis intr-o pestera adanca. Viracoccha, observand sacrilegiul isi pedepseste copiii: pe ayarul Uchu il transforma intr-o stanca, numita huacua, care cu timpul va deveni obiect de cult, pe ayarii Anca si Manco ii face sa fie supusi de triburile barbare. Apoi pe ayarul Anca il petrifica din cauza unei greseli, iar pe ayarul Manco numit si Capac il iarta si il face sa ajunga capetenia tribului barbar sub puterea caruia suferise ca inrobit. In jurul anului 1200 Manco Capac, eliberat de pedeapsa paterna cucereste toate triburile din jurul cetatii Cuzco inlocuieste capeteniile acestora numite caracas, cu capetenii incase si instituie monarhia ereditara, absoluta si teocratica. Construieste marele templu al zeului Soare, numit Inti apoi bastionul Sacsahuaman, in cele din urma un palat magnifc si alte constructii de ordin public. Moare in plina glorie. Copiii eroului incas Manco Capac pe nume Sinchi Rocca si Lloque Yupanqui domnesc in fratietate peste formatia de stat construita prin bravura celor doi fii ai lui Manco Capac, ca imparati. Istoria poporului incas trece din faza povestirilor mitice in cea a legendelor istorice si a naratiunilor cronicaresti. Faptul cert este ca astazi suntem mai in masura sa ne dam seama de cele patru mari etape din istoria imperiului incas: 1. Etapa ascensiunii prin ramura imperiala din Hurin Cuzco (secolul XII), cu cei patru mari imparati Sinchi Rocca, Lloque Yupanqui, Mayta Capac si Capac Yupanqui

2. Etapa de restructurare a imperiului (secolele XIII XIV) datorita ramurii din Hanan Cuzco cu imparatii Rocca, Yahuer Huaecac, Viracoccha, Pacacutec, Yupanqui si Huyan Capac 3. Etapa lupetelor fratricide si de succesiune (secolul XV) cu imparatii Huascar si Atahualpa 4. Etapa de destramare, cucerire spaniola si desfiintare a Imperiului Incas (secolul XVI) In timpul domniei lui Viracoccha Inca, al optulea imparat, incasii stapaneau un teritoriu de 40 km in jurul orasului Cuzco. Incasii si-au extins simtitor teritoriile dupa cucerirea chancasilor sub domnia fiului lui Viracoccha, Pachacutec Inca Yupanqui. El a reorganizat sisitemul Incas social si politic. Impreuna cu fiul sau Topa Inca Yupanqui a extins Imperiul de la nordul Ecuatorului de azi pana in dreptul Chilelui. Acesti conducatori au adus civilizatia incasa la apogeul dezvoltarii, au transformat capitala Cuzco intr-un centru incas de societate si guvern, au dezvoltat o religie de stat si au instaurat un sistem administrativ pentru a putea controla largile vai si numerosii supusi.

Organizarea politica

Societatea incasilor a fost organizata strict de la imparat si familie regala la simplii tarani si oameni de rand. Imparatul era considerat descendent al zeului soarelui Inti si conducea cu autoritate divina. Toata puterea statea in mainile lui. Numai influenta obiceiurilor si frica de revolta contracarau puterea imparatului. Imparatul alegea pe cei mai importanti administratori dintre fiii sai. Urmatoare clasa sociala dupa imparat era aristrocatia, care cuprindea descendenti si rude ale imparatului. Acestia detineau cele mai importnate posturi din: guvernare, religie si armata. Nobilii dintre popoarele cucerite faceau si ei parte din aristrocatie si erau considerati incasi adoptati. Din motive administrative, imperiul care era condus de un monarh absolut (Saja Inca) singurul Inca, imparatului fiului Soarelui, care trebuia sa impuna respect supusilor sai, a fost impartit in mai multe organizatii, cunoscute ca: Cele patru suyus (sfert) ale lumii cu capitala Cuzco in centru. Incasii si-au numit imperiul Tahuatinsuyo care insemna Taramul celor patru sferturi. Un suyu, Antisuyo se intindea la est de Cuzco si continea vai adanci, acoperite cu paduri, care se prelungeau pana la junglele bazinului Amazon. Unele grupuri de indieni din aceasta regiune nefiind impacate cu incasii dupa ce au fost cucerite, continuau sa-i atace pe incasi. Contisuyo continea toate pamanturile de la vest de Cuzco pana la Arequipa. Kollasuya era cea mai intinsa parte. Era situata la sud de Cuzco si continea lacul Titicaca si regiunile din Bolivia, Chile si Argentina. Chinchasugo continea toate pamanturile ramase din nord de Cuzco. Mai tarziu incasii au impartit fiecare parte in unitati mai mici, progresive, fiecare cu oficiali care supravegheau activitaile locuitorilor acestor unitati. Fiecarui guvernator ii serveau inca zece guvernatori distincti, fiecare dominand peste un district de zece mii de tarani. Alt oficial, conducatorul unui stat mare domnea peste o suprafata mai mica, care continea aproximativ 1000 de tarani. La cel mai jos nivel de organizare, un oficial supraveghea un

grup de zece tarani. Guvernantii pastrau date stricte in legatura cu numarul populatiei, aurului, pamanturilor, recoltelor si proiectelor imperiului. Cum incasii nu cunosteau scrisul, ei pastrau aceste date cu ajutorul quipului o serie de fire, sfori innodate agatate la anumite intervale pe un alt fir lung. Prin varietatea culorilor, tipurile de fire care le foloseau, spatiul dintre fire si noduri, ei inregistrau datele. Treptat, statul a trecut de la magistratura militara la monarhie teocratica. Tara era impartita in mai multe provincii conduse de tucuryricuc (cei care vad totul), model adoptat si de Darius I, ai carui satrapi erau considerati ochii si urechiile regelui. Limba oficiala a incasilor era quitchua.

Societatea

Baza societatii incase era ayllu-ul, un fel de clan format din mai multe familii care traiau impreuna pe o suprafata limitata si care isi imparteau pamantul, animalele si recolta. Ayllu-ul varia in marime, de la simple ferme de tarani la orase mari. Toata lumea apartinea unui ayllu. Daca cineva se nastea intr-un ayllu acolo murea. Nasterea era supravegheata atat de familie cat si de reprezentantul statului. De familie era supravegheata gestatia. Daca se nasteau gemeni, atunci era de rau augur. Parintii se imbracau in doliu, tineau un regim alimentar special si indeplineau ritualuri de alungare a demonului gemelarilor. Iar daca unul dintre gemeni mai avea si o vaga infirmitate se trecea la aplatizarea cutiei craniene a fatului; pentru acesta capul era prins intre doua scanduri si strans in fiecare zi cate putin circa doi ani. Forma aplatizarii diferea de la o zona la alta a imperiului. Aceasta aplatizare e trebuia sa prezerve pe gemelarul infirm de actiunea nefasta a demonilor rai. La maturitate, aplatizarea era socotita si ca un element de frumusete si la femei si la barbati. Copiii negemelari la nastere li se perforau loburile ureciilor pentru a li se pune cercei rituali, buzele pantru a li se pune amulete, sanii fetitelor sortite sa intre in manastirile fecioarelor Soarelui pentru a li se atarna simbolurile astrului tutelar. La nobili, perforarea urechilor era insotita de alungirea lobilor prin atarnarea de greutati. Cand urechile ajungeau la o dimensiune apreciabila se introduceau in lobi cerceii sacrii. Abia atunci cei in cauza se socoteau intrati in rangul orejones-ilor. Clasele de varsta la incasi incepeau cu sugarii, care alcatuia clasa mosoc-caparie. Pana la varsta de 2 ani, copilul indiferent de sex nu purta nici un nume. Abia la 2 ani, de ziua sa de nastere, se facea o serbare, in timpul careia i se dadea un nume provizoriu pe care il purta pana la varsta de 18 ani. Cu aceasta ocazie cei care ii puneau numele ii taiau parul, unghiile de la maini si de la picioare, il ungeau cu mirodenii pe corp si il imbracau in vesminte noi. De la 1 la 5 ani, copiii alcatuia clasa say-humarnic. Cei din aceasta clasa erau obligati prin lege sa se curete reciproc de insectele de pe corp si sa demonstreze aceasta munca prin continutul cornetelor de paduchi pe care le purtau la ei. De la 5 la 6 ani alcatuiau clasa de varsta mata-puric, de la 6 la 8 ani clasa de varsta hanta-requizie,

de la 8 la 17 ani copiii faceau parte din clasa puollac-romrac care era de fapt clasa puberilor. De la 16 la 20 ani tinerii intrau in clasa cucapallac; baietii incepeau sa primeasca educatie sexuala de la o doica, o femeie in varsta din familie. Intre 20 si 25 ani, tinerii intrau in clasa denumita imabuayna, adica a tinerilor casatoriti. Dintre ceremoniile periodice, mai importante pentru oamenii saraci care faceau parte din clasa ima-huayna, era toamna cele ale distribuirii alimentelor si sarbatoarea distribuirii femeilor. In aceasta zi, fetele sarace de la 18 ani in sus, femeile nemaritate si vaduvele, ca si baietii saraci si batrani erau scosi de-a valma in pietele targurilor, oraselor si chiar cetatilor, insirati pe doua randuri, barbatii in fata femeilor. Dupa cum se potriveau intre ei, la noroc, tineri cu batrani, urati cu frumosi, doritori de insuratoare sau antimatrimoniali, vrand-nevrand erau pe loc cununati spre protestele lor si hazul celor care asistau la ceremonie. Casatoria era respectata si se putea repeta de atatea ori cate ori dorea cel in cauza. Incasii erau poligami. Ei introduceau in familia lor pe femeile luate legal de sotie, pe fetele alese, luate drept concubine sau servante si pe femeile luate prada de razboi. Oamenii din popor ramaneau monogami prin efectul saraciei lor. Marele Inca: avea dreptul sa ia de sotie legitima pe propria lui sora, iar pe sotii principale, secundare, concubine pe toate celelalte femei pe care nu le oferea anual cu fast si ceremonii dregatorilor si capeteniilor lui militare. Sora devenita sotie legala a suveranului se numea stea sau caya. Intre 25 si 50 ani, incasii faceau parte din clasa purics, adica a oamenilor ce muncesc. Intre 50 si 60 ani se facea parte din clasa chaupirucu, sau a celor cu regim de munca redus, iar de la 60 de ani in sus din clasa punuc-rucu sau a oamenilor scutiti de munca si intretinuti de stat. Existau o serie intreaga de serbari, ceremonii care aveau loc o singura data pe an, cum ar fi serbarea care se facea la pubertatea copiilor, si de asemenea ceremoniile periodice, sarbatoarea distribuirii femeilor. Cel mai important eveniment din viata incasilor era moartea. Corpul mortului trebuia conservat, pentru ca incasii credeau in metempsihoza. Sufletul, numit aya, se credea ca se refugiaza in craniu si oase. Mumificarea mortului urmarea inainte de toate conservarea craniului si a oaselor. Asa se explica de ce incasii practicau antropofogia rituala dupa ce isi ucideau prizonierii; le mancau partile nobile ale corpului, le zdrobeau cutia craniana si oasele, ca aya sa nu mai aiba unde sa se reincarneze si sa fie puse astfel in slujba invingatorilor. Mumificarea urmarea sa prezerve corpul intreg in vederea reincarnarii spiritului dupa un ciclu fix de cateva sute de ani. In cazul cand mumificarea nu rezista timpului, atunci se credea ca sufletul ratacea si se reincarca la infinit in fapturi inferioare omului ispasind astfel greseala de a nu-si fi luat din viata masurile cuvenite. Nenumarati arheologi peruvieni si straini au atacat din plin punctele arheologice de pe coasta, nisipurile toride din preajma orasului Lima, scotand la iveala mii de mumii ale populatie wallase. Din analiza rezultatelor sapaturilor arheologice asupra necropolelor peruviene reiese ca incasii acordau o mare importnata cultului mortilor, incepand cu mumificarea si terminand cu sarbatorile consacrate mortilor. Viata de zi cu zi a incasilor varia in functie de clasa sociala. Imparatul locuia intr-un superb palat de aur si argint. Desi paturile sale erau din blana fina, el dormea pe podea ca si oricare alt servitor sau supus al sau. Viata taranilor insa era diferita de cea a imparatului si de cea a nobililor. Dupa ce, la micul dejun, ei beau o bautura specifica incasilor, chicha, un fel de bere facuta din grau fermentat, toata familia lucra pana la

amiaza pe camp. Imbracamintea incasilor era foarte modesta, hainele imparatului nu erau foarte diferite fata de hainele taranilor simpli.

Religia

Dumnezeul suprem al incasilor era Viracoccha, dar ei venerau si zeul Soarelui, Inti. Incasii mai credeau ca unele lucruri si obiecte sunt sfinte, numindu-le haucas. Un hauca putea fi un mare templu construit de oameni, un obiect intalnit in natura: un deal etc. incasii mai credeau si intr-o a doua viata si venerau spiritele stramosilor lor. Dupa moartea unui incas familia sa trebuia sa mearga la inmormantare timp de 8 zile si sa poarte haine negre timp de un an, iar femeile trebuiau sa isi taie in fiecare dimineata cate o suvita de par. La unele sarbatori mai importante, sau la evenimente mai importante se sacrificau animale si oameni. In fruntea ierarhiei ecleziaste se gasea marele preot, care alegea femeile alese pentru a deveni sotii ale divinitatilor solare. Preotii erau de asemenea importanti prezicatori. Incasii aveau numeroase practici crestine: tineau post, practicau abstinenta, impartasania, botezul si spovedania inainte de vremea spaniolilor.

Arta si cladirile publice

Wendell C. Bennet, analizand constructiile incasilor dupa categoriile de ziduri utilizate si planurile de ansamblu, distinge sapte tipuri principale, cu subtitlurile corespunzatoare: tipul megalitic propriu-zis ilustrat prin fortareata Sacsahuaman tipul poligonal ilustrat prin cetatea de scaun Cuzco tipul poligonal modificat ilustrat prin constructiile de pe platourile inalte tipul blocurilor patrate cu fete rotunde ilustrate de constructii tarzii ale Imperiului Incas tipul blocurilor de piatra slefuita ilustrat prin cetatea Macchu-Picchu tipul pirca tipul adoba ilustrat prin piramidele necropole ale Walasilor de pe coasta Pacificului

Aveau drumuri cu un important interes strategic si poduri impresionante. Aceste drumuri erau folosite si de chasqui, acei mesageri ai serviciului postal incas. Pentru a creste productia agriculturii, s-au construit terase de piatra in trepte pe ingustele si dificilele vai ale Anzilor. Alte impresionante cladiri ale incasilor sunt marile temple si palate, cum ar fi templul Soarelui din orasul Cuzco, care era aproape complet din aur. In istoria omenirii, ei prezinta un caz exemplar de imbinare a unor forme de civilizatie originala si puternica cu forme de civilizatie imprumutata si grosiera. Lucrau piatra slefuita dau nu intrebuintau lianti in constructii, descoperisera metalurgia aurului, dar nu cunosteau fierul; confectionau o ceramica rafinata, fara sa utilizeze roata de modelat; construiau drumuri bine amenajate, dar nu inventasera vehicule cu roti, ridicau punti suspendate si flexibile dar nu valorificau inca bolta in arc, calculau miscarea astrilor dar nu stiau sa scrie; posedau un calendar precis dar credeau in astrologie. Intunericul si lumina, luxul si penuria se amestecau in viata lor de stat si civila. Desi au fost brutali si acaparatori, au format un popor mare, pentru ca au stiut sa valorifice tot ce a fost bun la popoarele pe care le-au subjugat. La sfarsitul unui razboi civil din imperiu, in anul 1532, spaniolul Francisco Pitzarro, a organizat o expeditie impotriva imperiului. Profitand de faptul ca tocmai se terminase un crunt razboi civil si de faptul ca incasii nu cunosteau caii, cu numai 180 de oameni el reuseste sa rapeasca regele, Atahualpa, si sa nimiceasca garda sa personala, si alti oameni nevinovati, in total aproximativ 10 000 de oameni. Spaniolul Francisco Pitzarro, primind intariri si rapind si pe principalul general al armatei, reuseste sa cucereasca capitala si, odata cu ea aproape tot imperiul. Insa, el nu reuseste sa gaseasca unul dintre cele mai stralucite si bogate orase ale incasilor, Macchu Picchu. Astazi mai mult de 8 milioane de descendenti ai imperiului se gasesc pe fostele teritorii ale marelui imperiului. Civilizatia incasilor a fost o sinteza creatoare, plina de solutii si invataminte, in parte valabile si astazi.

Civilizatia Maya
Descoperirile arheologice aparinnd culturii mayae sunt apreciate mai ales din punct de vedere al arhitecturii i ornamentelor. Aceste orae-sate erau centrul puterii regilorpreoi care administrau bazndu-se pe supunerea celor care credeau n ei. Multe orae i centre de ceremonii care au fost descoperite pn acum sunt pe teritoriul Mexicului (statele Campeche i Yucatan) i mai la sud, n Honduras, n America Central. Oraele nu s-au dezvoltat toate n acelai timp. La apogeul culturii, 250-900 d.Ch., zonele joase au fost martorele dezvoltrii oraelor precum Tikal, aezat n mijlocul districtului Peten din Guatemala. Dup ce zonele joase au fost cucerite de orae, s-a ajuns cu construciile pn n peninsula Yucatan, acolo unde oraele n stil Puuc i-au cunoscut momentul de glorie. Fiecare ora maya ofer un stil unic, dei ntre regiuni i epoci au existat unele elemente commune. Ruinele oraelor apar brusc din jungla deas, dar nu poi dect s admiri

munca inginereasc de aprovizionare cu ap a locuitorilor acestora, stucaturile etc., realizri care au fost martore tcute la cea mai mare civilizaie. Mayaii aveau cel mai avansat calendar, o reea de drumuri ce acoperea ntreaga zon, pstrnd legturile i permind dezvoltarea comerului ntre orae. Numele vechilor orae nu s-au pstrat. Cele care se folosesc astzi sunt date de ctre exploratori, misionari sau arheologi. Unul dintre puinele nume prehispatice care s-au pstrat este: Chichen Itza (Vrjitorul Apelor).

Tikal Uriaa esplanad a oraului cuprinde 3 platforme pe care s-au construit cldirile piramidale, att de des ntlnite n oraele mayae. 10 astlfel de cldiri au fost construite in manier simetric, ctre est i vest. n centru i n sud mai sunt nite platforme care nu fac dect s menin atmosfera maiestuoas. Vzut de la distan, oraiul pare c se nal din marea de verdea a pdurii tropicale. Templele se ridic graioase din jungl, cu ziduri aproape verticale, cu baza i coluri modelate, accentun senzaia de nlime. Muchiile acoperiurilor au ceva specific n Tikal. Scrile care urc pe faada scrilor, fr suport lateral sporete parc nlimea cldirilor. Unele palate au cte dou rnduri de camere doar la primul etaj, dar s-au descoperit i cldiri impozante, cu cinci etaje. Se pare c cei care au construit oraul doreau s ajung mai aproape de cer i de zeii lor. Ei au construit cele mai nalte cldiri din America antic, unul din temple ajungnd pn la 70m nlime. Lespezile de piatr apar foarte des n Tikal. Pn astzi, mai mult de 80 de astfel de lespezi au fost descoperite, patru dintre ele avnd sculpuri n relief reprezentnd figuri umane, hieroglife i numerotarea timpului. Este posibil ca lespezile care nu au fost sculptate s fi fost pictate, dar trecerea nemiloas a timpului s fi ters mesajele comemoralite scrise pe ele. Palanke Este situat la nord de Sierra de Chiapas, pe un platou care se ntinde pn spre cmpie. Palanke este unul dintre cele mai vestice oare mayae, excepie fcnd doar Comalcalco. Primele vestigiile descoperite aici arat c aceast zon afost ocupat ncepnd din secolul 4, dar n-a atins culmile dezvoltrii dect trei secole mai trziu. Tavanele cldirilor bolte false amintesc de colibele de stuf n care au locuit multe dintre familiile mayae. Muchiile acoperiurilor sunt spauioase i sunt folosite ca ornamente. De admirat la Palanke, mai mult dect orice altceva, sunt stucaturile, cu caracteristici specifice. Palatul a fost construit pe o platform trapezoidal de 100x75m i cu nlimi care compensau neregularitile relefului. Bile cu aburi i instalaiile de distribuie a apei care au fost descoperita n palat, conduce la ideea c el a fost folosit ca locuin la vremea sa. Turnul palatului care pare s fi servit i ca turn de observaie, creeaz un profil distinct, dei se crede c forma lui original n-a fost pstrat atunci cnd a fost restaurat. Decoraiunile n relief, modelate n stuc, ating perfeciunea n Palenke. Stucul este o past fin obinut din var amestecat cu puin nisip, care se aplic peste un suport de piatr, atrnat pe un perete sau tavan. Multe interioare au fost decorate cu stucaturi i mai

apoi pictate. Cea mai spectaculoas reprezentare este cea a zeului morii, avnd un realism dramatic. Un alt exemplu bun pentru acest fel de ornament a fost gsit ntr-una dintre camerele palatului unde, deasupra pragului de sus al uii a fost modelat un preot maya. n interiorul palatului, trei serii de scri sunt decorate cu hieroglife i diverse reprezentri numerologice. Felul n care acestea au fost lucrate, le situeaz deasupra altor minuni descoperite aici. Uxmal Oraul a nceput s fie construit n sec. 6 d.Ch., dar efortul a durat 600 de ani. El este cel mai important ora al statului Maya construit n stil Puuc. Acest nume vine de la nite nlimi, coline situate n apropiere pe care yucatanii le numesc Sierra Puuc. Partea de jos a cldirilor din ora este nedecorat, iar cea de sus este ncadrat de mozaicuri elaborate, mti sculptate care l reprezint pe zeul ploii Chac. Cldirile din Uxmal sunt uriale, nu sunt nalte dar au ceva care ofer elegana i sobrietate. Culorile mozaicului din var se armonizeaz cu mprejurimile. Piramida Vrjitorului estee un templu cu baza masiv i de form eliptic, cu taluz nclinat. Scara protejat de rnduri de mti sculptate n piatr urc pn n vrful templului, foarte sobru decorat. Aezarea a 4 palate lungi, creazo o curte interioar de 80x70m. Ca s ajungi la ea, trebuie s treci pe sub un arc, situat la jumtatea ctre partea de sud a complexului. n aceast parte se afl o teras nalt de 6 m, la care se ajunge pe o scar solid. Faadele cldirilor care formeaz acea curte interioar sunt decorate cu complicate reprezentri de colibe, mti rectangurale ale lui Chac, cu impuntoare ornamente precum volte scultate, grilaje, mici columne, reprezentri antropomorfe diverse. Palatul guvernatorului a fost construit pe o platform divizat n trei la care se ajunge urcnd o scar. Zidurile sunt terminate cu cornie in form de bucl (capete de erpi). Fiecare dintre cele 3 seciuni sunt divizate cu mti ale lui Chac.decoraiunile includ reprezentri de animale marine, reele i noduri, mti i erpi afrontai. Spre exteriorul terasei, in afara palatului, se afl Casa estoaselor, cu faade simple, frize i mici columne, nconjurate de dantele de piatr i reprezentri ale unor estoase, ancorate de la un acoperi la altul. Sayil Chiar n mijlocul densei jungle guatemaleze, n districtul El Peten, a prosperat unul dintre cele mai mari orae antice mayae:sayil. Construcia lui se ntinde pe 1200 de ani, din sec.3 pn n sec.9 el definindu-i arhitectura specific: temle i palate cu mai multe etaje. Lintelurile i canaturi fin sculptate sunt desigur gsite n Sayil. Centrul oraului se mndrete cu cteva cldiri n stil Puuc. Observatorul dup cum i spune i numele era olosit la observarea fenomenelor astronomice. Folosindu-se de instrumente rudimentare preoii reueau s duc la bun sprit nsrcinrile, ei dezvoltnd un calendar mai precis dect cel al lui Gregorian pe care noi l folosim astzi.

Labna Ceea ce a dat faima oraului a fost arcul care lega dou curi interioare. Acesta a fost primul lucru vzut de norocoii cltori care au ajuns aici. Ctre sfritul esplanadei, Edificiul Columnelor permite astzi, accesul ctre un chultul un rezervor subteran n care era depozitat apa de ploaie, folosit pentru nevoi personale, inclusiv pentru baie. Tulum Tulum, n limba maya nseamn zid i este oraul modern construit pe locul vechiului ora Zama (rsrit). El a fost construit pe un promontoriu aproape de Chetumal, capitala statului Quintana Roo, pe coasta mexican la Marea Caraibelor. Oraul este protejat de ziduri puternice, nalte de 6m. el a atins apogeul pe la 1200 d.Ch. i nc mai prospera cnd au sosit spaniolii. Ei au fost uimii de frumuseea i de durabilitatea oraului. Trebuie s fi fost un important nod commercial. Templele i cldirile administrative sunt situate n interiorul fortreei.