Europa creştină în

mileniul I
Harta regatelor barbare în 530
Chiril şi Metodie, au dus
creştinismul în lumea slavă –
secolul al IX-lea
 16 iulie

Marea schismă a Bisericii Creştine

Cauze:
Politice: ieşirea lumii occidentale de sub autoritatea împăratului bizantin;
Religioase:
• catolicii condamnau fastul liturghiei ortodoxe;
• episcopatele din sudul Peninsulei Italice erau revendicate atât de papă cât şi de patriarh;
• Patriarhul de la Constantinopol era subordonat împăratului bizantin, iar papalitatea era
independentă.
Biserica avea un
rol important în
legitimarea
monarhilor.
Încoronarea
acestora avea loc
în prezenţa unor
episcopi sau
chiar a papei.
Doar în acest fel
poporul îi
recunoştea pe
monarhi ca
adevăraţi
conducători.
În 1122, papa Calixt al II-lea şi împăratul german Henric al V-lea au încheiat
concordatul de la Worms în privinţa luptei pentru învestitură (un compromis
prin care papa acorda episcopilor germani cârja şi inelul ca simboluri ale puterii
spirituale, iar aceştia depuneau jurământul de vasalitate împăratului pentru
bunurile materiale pe care le stăpâneau).
496 - creştinarea regelui franc Clovis, apoi al
tuturor francilor
Cel mai important conducător al
francilor a fost Carol cel Mare (768-
814)
• între anii 773-774, Carol cel Mare a
cucerit regatul longobard din Italia;
• între 785-812, a ocupat o mare
parte a Peninsulei Iberice, unde a
întemeiat marca Spania;
• spre răsărit, trupele lui Carol cel
Mare au ajuns până în Pannonia,
desfiinţănd statul avarilor întemeiat
aici;
Carol cel Mare s-a remarcat şi prin
măsurile luate în favoarea dezvoltării
şcolilor şi culturii europene în general.
În palatul său de la Aachen au fost
primiţi numeroşi învăţaţi ai vremii:
Alcuin din York, Eginhard, Theodulf.
Datorită faptului că Imperiul Roman de Răsărit
(Bizantin) avea conducător o femeie (împărăteasa
Irina), Carol este încoronat la Roma, drept „împărat al
romanilor”. Conform dreptului germanic, doar un
bărbat putea fi monarh.
814
După moartea lui Carol, în 843,
prin Tratatul de la Verdun,
teritoriul imperiului carolingian
este împărţit în trei state, între
urmaşii săi. Două dintre ele au
devenit Franţa, respectiv viitorul
Imperiu Romano-German. Al
treilea, care cuprindea şi nordul
Italiei, nu a supravieţuit ca stat.
 Imperiul
Roman de
Răsărit
(Bizantin)
Principalele motive care au permis
menţinerea Imperiului Bizantin:
• situarea geografică la intersecţia marilor
drumuri comerciale ce legau Europa de
Asia;
• stabilitatea politică era asigurată de
autoritatea împăratului;
• apărare eficientă;
• puterea imperială era sprijinită de
Biserică (patriarhul era al doilea om în
stat după împărat).
 Introducere
• I.Roman de Răsărit a durat cu aproape 1000 de ani
mai mult decât I.Roman de Apus.
• Împăraţii reuşesc să respingă pe barbari de la
graniţe,încurajează economia şi cultura,sprijină
impunerea ortodoxiei.
• Treptat,limba greacă înlocuieşte latina,împăratul
renunţă la titlul de "Caesar Augustus" pentru cel de
"Basileu",începând grecizarea imperiului.
• Prin Bizanţ s-a transmis noilor popoare care s-au
format în apusul şi răsăritul Europei cultura
Antichităţii,care va sta la baza culturii lumii moderne.
 Împărţirea Imperiului Roman în 395

Imperiul Roman de Apus

Imperiul Roman de Răsărit

 Cauzele menţinerii imperiului

• Poziţia întărită a capitalei, aşezată în centrul unui teritoriu

cuprins între Asia şi Europa.
• Zidul de apărare (lung de 70 km) între M. Neagră şi M.
Marmara a fost o stavilă în calea migratorilor.
 Cauzele menţinerii imperiului
• Împăratul avea putere absolută şi era considerat
sfânt.

• La început a folosit titulatura de imperator, apoi

pe cea de basileus (din 629).

• Din anul 457, împăraţii au început să fie

încoronaţi de către patriarh, ceea ce însemna
că puterea imperială era de origine divină.
 Cauzele menţinerii
imperiului

Constantinopolul medieval

• Viaţa economică înfloritoare, oraşele având o intensă

activitate meşteşugărească şi comercială.
• În ateliere şi în mine, pe corăbii, în agricultură se folosea pe
scară largă munca sclavilor.
 Cauzele menţinerii imperiului
• Bizanţul a fost primul stat medieval centralizat şi
singurul până în sec al XIII-lea.

• Întreaga administraţie,justiţia,finanţele, armata şi

biserica depindeau de împărat.

• Funcţiile şi demnităţile cele mai înalte din

stat,chiar şi cea de împărat,se ocupau prin merite
personale.
 Cauzele menţinerii imperiului

• Armata bine organizată. Soldaţii primeau în schimbul

serviciului militar un lot de pământ.
• Cea mai eficientă armă a fost "focul grecesc",un lichid
inflamabil cu care erau incendiate navele inamice.
 Cauzele menţinerii imperiului
• Diplomaţia, îndelungata sa existenţă politică şi
prestigiul în lume.

• Convertirea la creştinism,legăturile matrimoniale

spionajul,primirile fastuoase ale solilor la curtea
imperială,dezbinarea popoarelor şi aţâţarea unora
dintre ele contra altora,crimele mişeleşti erau armele
diplomaţiei bizantine.
 Perioada de glorie - Justinian
• A domnit între 527-565
• A fost o personalitate care s-a remarcat în istoria
politică,militară şi culturală a Imperiului Roman de
Răsărit.
• A dus o politică de cuceriri de noi teritorii vrând să
refacă imperiul universal.
• A alcătuit Codul lui Justinian,care cuprindea legile
date de împăraţii romani şi de el însuşi.
• A construit fortăreţe pentru apărarea graniţelor.
Justinian şi Teodora
Cuceririle lui Justinian:
- Africa de Nord
- Italia
- Sud-estul Spaniei
Biserica Sf.Sofia din Constantinopol, ridicată cu ajutorul a 10.000 de muncitori constructori,
pietrari şi mozaicari, aduşi din toate provinciile imperiului. Dimensiunile ei: 77 m lungime,
71,70 m lăţime, cupola cu diametrul de 33 m a fost ridicată la 54 m înălţime. Marea
Biserică a costat foarte mulţi bani: când zidurile atinseseră abia înălţimea de 1 m se
cheltuiseră 452 chintale de aur. După cucerirea oraşului de către turci, Sf.Sofia a fost
transformată în moschee.
Biserica Sf. Sofia în interior
■ Alături de Biserica Sf.Sofia,
alte monumente importante ale
oraşului erau Palatul imperial şi Harta oraşului
Hipodromul. Constantinopol
■ Hipodromul reprezenta
centrul vieţii populare a
Constantinopolului. Cursele de
care erau organizate de cele
două grupări sportive,
Albaştrii,gruparea aristocraţiei şi
Verzii, gruparea maselor
populare.
■ În 532, la Hipodrom a izbucnit
o răscoală contra împăratului.
Strigând "Nika" (victorie),
răsculaţii au proclamat un alt
împărat, în timp ce Justinian se
gândea să fugă. A fost oprit de
soţia sa, apoi răscoala a fost
reprimată sângeros de generalii
Belizarie şi Narses.
Pe locul hipodromului-astăzi
Justinian şi Teodora – mozaic, Biserica San
Vitale din Ravenna
Generalul Belizarie
 Imperiul după Justinian
• Italia este cucerită de longobarzi, Spania a fost recucerită de către
vizigoţi. Bulgarii formează un hanat în sudul Dunării (681)
• În 634, în Asia începe ofensiva arabă. Bizanţul pierde Palestina, Siria,
Mesopotamia, Egiptul.
• În sec VII începe grecizarea I.Roman de Răsărit şi formarea relaţiilor
feudale.
• În sec IX-XI, Imperiul se reface şi recucereşte teritoriile din
Pen.Balcanică. Turcii selgiucizi (veniţi din Asia Centrală) ameninţă tot
mai mult Imperiul Bizantin.
• Situaţia se înrăutăţeşte începând cu sec XII. Puterea nobilimii creşte,
scade autoritatea împăratului. Imperiul este nevoit să ceară ajutorul
străinilor pentru a-şi apăra teritoriul. Puterea sa comercială nu mai
face faţă concurenţei arabe, genoveze şi veneţiene.
• Constantinopolul a suferit mai multe prefaceri. În 1024, cucerit de
cruciaţi, intră în declin. În anul 1453 turcii pun stăpânire pe oraş
transformându-l în capitala Imperiului Otoman.
 Intrarea lui Mahomed al II-lea în oraşul
cucerit
Asediul Constantinopolului, 1453
Împăratul Iustinian (527-565)
Iustinian a încercat să refacă unitatea Imperiului Roman, cucerind
teritorii din nordul Africii și din Europa, care, odinioară, făcuseră
parte din marele Imperiu al romanilor.
 Biserica Sfânta Sofia

Sub conducerea lui Iustinian, a fost ridicată marea biserică Sfânta Sofia, ca simbol
al puterii imperiale.
Interiorul Bisericii Sfânta Sofia
La 29 mai 1453, oraşul
Constantinopol a fost
cucerit de otomanii
conduşi de Mehmed al
II-lea, Imperiul Bizantin
fiind desfiinţat.