Inaltarea Domnului

BISERICA sarbatoreste la 40 de zile dupa Înviere, Înaltarea la cer, ultimul

eveniment din activitatea pamânteasca a Domnului. Nasterea si Înaltarea
sunt cele doua punti care leaga creatura de Creator, pamântul cu cerul,
care împaca pe credincios cu Dumnezeu. Cele doua evenimente alcatuiesc
axa crestinismului si calea de lumina pe care trebuie s-o si marturisim pe
Hristos, ca Domnul si Stapânul lumii.
De Ziua Înălţării Domnului, se
sărbătoreşte şi Ziua Eroilor,
sărbătoare naţională în care sunt
comemoraţi cei căzuţi în cele două
războaie mondiale şi în războiul de
independenţă.
 Vorbim cu mândrie
de marii conducători ai Evului Mediu românesc
(Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân, etc)
 vorbim cu mândrie
de Burebista, de Decebal,
de Iancu sau de Horea,
 vorbim cu mândrie despre armata română
şi actele ei de bravură din războiul de independenţă
şi din cele două războaie mondiale…
 Da, putem vorbi cu mândrie despre ei,
s-au acoperit de glorie în luptele pentru apărarea pământului strămoşesc, dar…
De câte ori ne mai aducem aminte de acei copii minunaţi ai neamului,
care şi-au pus curajul la temelia neamului  românesc?
Care în loc să se ocupe cu activităţile potrivite vârstei lor fragede
s-au jertfit pe altarul patriei?
 Câţi  mai cunoaştem nume ca Măriuca Zaharia Ion,
Steliana Axente, Nicuşor Stârc zis Boabă, Marin Lungu,
cel mai tânăr caporal al armatei române şi alţii a căror nume
nu se cunosc dar care au luptat pentru libertatea neamului? …
Şi s-au transformat în îngeri în pleiada sfinţilor martiri ai neamului!
  Despre ei vom vorbi în cele ce urmează, despre faptele lor,
fapte care nouă ar trebui să ne aducă mândrie în suflete!
Mândrie, da! Mândrie pentru că aici şi copiii ştiu să lupte
şi să moară pentru neamul lor!
Aşa a hărăzit Dumnezeu acestui neam, ca şi copiii să fie eroi…
 
 Cel mai tânăr caporal…
Lungu Marin, un copil ca atâţia alţii…
Nu, nu era ca atâţia alţii!
Era un copil care la 9 ani a ajuns caporal
şi nu în urma dragostei pe care i-o purtau superiorii,
ci în urma  curajului dovedit pe câmpul de luptă!

Drept răsplată
pentru curajul şi vitejia sa
comandantul batalionului
l-a avansat la gradul de caporal
şi i-a prins în piept trei decoraţii de război.
 Boabă, copilul regimentului de vânători
Nicolae Stârc, zis şi Boabă, era fiul unui miner din Petrila.
Avea doar 13 ani. A plecat pe front cu batalionul atât de drag lui.
Voia să fie şi el ostaş. Voia să lupte alături de cei pe care îi îndrăgea atât.

Într-o bătălie Boabă a fost rănit

de o schijă. Când s-a înzdrăvenit pentru actul săvârşit
şi pentru încă altele, a fost decorat cu „Virtutea Militară”.
 Telefonista din comuna Mislea
Comuna Mislea se află  în apropiere de
Ploieşti.
Aici îşi avea sediul o unitate  de artilerie
antiaeriană românească.
În seara de 23 august 1944 la centrala telefonică
din localitate lucra o tânără telefonistă pe nume
Steliana Axente.
Avea doar şaptesprezece ani dar cu
îndemânarea ei de operatoare telefonistă a
contribuit la salvarea zonei petroliere şi a
capitalei. Cinste ei!
 Observator la 12 ani
La Mărăşeşti s-au dat cele mai grele şi mai crâncene bătălii
ale Primului Război Mondial.
Au căzut aici mii de fii ai patriei în încercarea disperată de a opri
înaintarea armatelor germane spre Moldova. Întru cinstirea lor,  la Mărăşeşti,
s-a ridicat un mausoleu unde eroii căzuţi pe altarul patriei îşi dorm somnul de veci.
Aici vom găsi la loc de cinste osemintele  fetiţei erou Măriuca Ion Zaharia.

Datorită curajului acestei fetiţe, care străluceşte între sorii neamului,

nemţii nu au putut pătrunde în Moldova pe la Răzoare.
Îşi merită cu prisosinţă locul între eroii neamului românesc.
Dacă veţi ajunge vreodată la Mărăşeşti aprindeţi o lumânare în memoria
miilor de români care şi-au dat viaţa pentru libertatea neamului şi
neatârnarea pământului strămoşesc!

Să fim mândri de aceşti copii

care au învăţat să lupte înainte de a cunoaşte bucuriile vieţii!
Să ne aducem, în veci, aminte de curajul şi jertfa lor!
Pierderile de vieti omenesti din anii primei conflagratii mondiale, nemaiintalnite pana
atunci, au fost enorme. Romania a pierdut aproape un milion de militari si civili. De
aceea, pentru supravietuitori s-a impus ca o datorie morala comemorarea, in fiecare an,
a celor care au pierit pe campurile de lupta. La nivel de natiuni, acest lucru s-a
materializat prin Tratatul de la Versailles.
 S-a stabilit ca Ziua Eroilor sa fie
Erou este acela care si-a daruit viata
unui lucru mai important ca el
insusi. – Joseph Campbell
sarbatorita cu prilejul Zilei Inaltarii
Domnului Iisus Hristos - Romania
devenind cu acest prilej primul stat
care i-a asimilat pe eroii straini celor
nationali. Astfel, aceasta data a fost
decretata sarbatoare nationala a
poporului roman, iar un rol
important l-a avut Societatea
"Mormintele Eroilor Cazuti in
Razboi" (infiintata in 1919) si
transformata ulterior, in 1927, in
Societatea "Cultul Eroilor". Datorita
acestei organizatii, aflata sub inaltul
patronaj al Reginei Maria, in anul
1923 s-a inaugurat si Mormantul
Ostasului Necunoscut, amplasat
initial in fata Muzeului Militar
National din Parcul Carol.
 Increderea in sine este esenta
eroismului – Ralph Waldo Emerson

Un om nu poate fi mereu un erou,dar poate fi intotdeauna

uman – Goethe
"Asezamantul National
Regina Maria", a avut o
activitate prodigioasa.
Pornind de la sentimentul
patriotic si civic de cinstire
a actelor de eroism
national, manifestat prin
oficializarea Zilei Eroilor, in
anii interbelici s-au
construit numeroase
monumente si placi
comemorative in aproape
toate localitatile tarii.
Prin Decretul nr. 71/1948, din ratiuni politice lesne
de inteles, Ziua Eroilor a fost stabilita pe data de 9
mai, abrogandu-se astfel toate prevederile anterioare
Incepand cu 1990, conducerea Ministerului Apararii Nationale a
declansat o ampla actiune reparatorie de reintroducere in armata a
valoroaselor traditii militare romanesti. Tot din acest an, Ziua Eroilor
nu s-a mai sarbatorit la 9 mai, ci de Ziua Inaltarii Domnului.
In semn de vesnica cinstire, in anul
1923, conducerea statului roman a
decis ca simbolul sacrificiului celor
multi, cazuti pentru reintregirea
patriei, sa fie evocat de osemintele
unuia dintre ostasii anonimi de la
Marasesti, Marasti, Oituz, Tg.-
Ocna, Jiu, Prahova, Bucuresti,
Dobrogea, Ardeal si Basarabia.
Deshumarea si ridicarea acestor
ramasite pamantesti a fost urmata
de asezarea lor in zece sicrie de
stejar, captusite cu tabla de zinc si
depuse in Biserica "Adormirea
Maicii Domnului" de la Marasesti,
in ziua de 13 mai 1923.
Alegerea sicriului cu osemintele Ostasului Necunoscut a
apartinut elevului Amilcar C. Sandulescu (de la Liceul Militar
"Dimitrie A. Sturdza", premiant si orfan de razboi) care, in fata
celui de-al patrulea sicriu, a ingenuncheat si a rostit cuvintele
legendare: "Acesta este tatal meu". Dupa desemnarea Eroului
Necunoscut, celelalte noua sicrie au fost duse, la loc de aleasa
cinstire, in Cimitirul Eroilor din Marasesti si ingropate cu
onoruri militare in ziua de 14 mai 1923.
A doua zi, sicriul cu Eroul Necunoscut,
impodobit cu panza tricolora, a fost purtat pe
brate de catre o garda de ofiteri, cavaleri ai
ordinului militar "Mihai Viteazul", si depus pe
vagonul-platforma al unui tren special, cu
destinatia Bucuresti, unde a ajuns in aceeasi zi,
la orele dupa-amiezii. In Gara de Nord era
asteptat de oficiali ai statului si personalitati
politice si militare, iar Regele Ferdinand,
imbracat in uniforma de general a
Regimentului de Escorta Regala, a trecut in
revista compania de onoare. Apoi sicriul a fost
depus pe un catafalc drapat cu steagul si
insemnele Romaniei, iar dupa oficierea
serviciului religios si onorurile militare, a fost
asezat pe un afet de tun, tras de opt cai si
transportat astfel in cadrul unui lung cortegiu
pana la Biserica "Mihai Voda". Aici, sicriul a
ramas pe toata durata zilei de 16 mai, pentru ca
publicul bucurestean sa poata veni in pelerinaj.
 
In ziua de 17 mai 1923, in prezenta familiei
regale, a membrilor guvernului, a corpurilor
legiuitoare si a unui numeros public, in Parcul
Carol a avut loc ceremonia reinhumarii Eroului
Necunoscut. S-a oficiat serviciul divin, iar la
miezul zilei sirena Arsenalului Armatei si
clopotele bisericilor vesteau coborarea in
lacasul de veci a Ostasului Necunoscut. Timp
de doua minute, orice activitate publica a fost
intrerupta. Mormantul Eroului Necunoscut era
in fapt o simpla cripta, acoperita cu o lespede de
piatra decorata cu sculpturi florale. Pe lespede
s-a incrustat urmatorul epitaf: „Aici doarme
fericit intru Domnul Ostasul Necunoscut,
savarsit din viata in jertfa pentru unitatea
neamului romanesc. Pe oasele lui odihneste
pamantul Romaniei intregite. 1916-1919".
in noaptea de 22 spre 23 decembrie
1958, monumentul funerar al
Eroului Necunoscut a fost
demontat si stramutat, in mare
taina, la Mausoleul din Marasesti.
Abia dupa 1989, la insistentele
Ministerului Apararii Nationale,
ale Asociatiei Nationale a
Veteranilor de Razboi si ale unor
partide politice, guvernul roman a
aprobat readucerea in Capitala a
sicriului cu osemintele Ostasului
Necunoscut. La data de 26
octombrie 1991, Eroul Necunoscut
a revenit acolo unde ii era locul de
veci, in Parcul Carol I.
MARASESTI
Acest document, semnat de fostele tari
beligerante, prevedea, printre altele,
obligativitatea intretinerii mormintelor
ostasilor ingropati pe teritoriile statelor
respective, precum si a operelor
comemorative de razboi dedicate acestora.
Cinstirea memoriei
acelora care s-au jerfit
pentru România,
protejarea mormintelor
celor aproape 154.000 de
eroi români constituie
datorii sacre ale statului şi
ale fiecărui cetăţean.

Există, de asemenea,
tradiţia de a respecta
mormintele
cetăţenilor străini
căzuţi pe teritoriul
ţării noastre, mai bine
de 130.000, indiferent
dacă nu au fost aliaţi
sau inamici.
SATU MARE
OARBA DE MURES
Cimitirul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial a fost
amenajat în 1944 în memoria militarilor români. Cuprinde 165
de însemne de căpătâi, fiind înhumaţi cca 3.500 de eroi
români, din care au fost identificaţi în arhive, până în prezent,
1169 de militari. Pe un soclu masiv, din beton în două trepte, se
ridică o coloană cu o înălţime de 10 m. Soclul are, pe faţada
principală, inscripţionat următorul text: „GLORIE EROILOR
ROMÂNI CĂZUŢI PENTRU APĂRAREA PATRIEI“.
CAREI
Cimitirul adaposteste osemintele a 2.000 de eroi romani cazuti in luptele din Valea
Oituzului in anii 1916-1918. Cimitirul are o suprafata de 570 mp. La intrare in cimitir,
pe zidul din piatra, se inalta doua coloane de beton cu vultur in varf. In cimitir, de o
parte si alta a osuarului, se gasesc doua morminte comune si 60 morminte individuale.
Pe pietrele funerare sunt trecute numele eroilor si unitatea din care a facut parte.