Avram Iancu (1824-1872) - în conștiința generației care a făurit Marea

Unire

Historica
Un articol de: Prof. dr. Dorin Stănescu - 17 Martie 2024

Istoriografia română a apreciat mereu că, deși înfrântă, revoluția pașoptistă a

lăsat în spațiul locuit de români urme adânci. Putem spune că generația
următoare și-a avut conștiința și faptele modelate de idealurile generoase ale
pașoptismului, iar contextul istoric i-a și oferit șansa de a le duce la bun
sfârșit. Amprenta aceasta puternică a lui 1848 sădită în mentalul românilor
transilvăneni a fost mereu secondată de un veritabil cult pentru Avram Iancu,
iar la sfârșitul secolului al XIX-lea, adeseori, în casele moților pe lângă icoane
la loc de cinste se afla și portretul eroului revoluției românești din 1848. Acest
fapt dovedea justețea cuvintelor scrise de George Barițiu în Gazeta de
Transilvania după moartea eroului: „Avram Iancu (...) va vieţui în memoria
noastră şi a tuturor generaţiunilor câte ne vor succeda nouă, până când istoria
omenirei va mai avea să consemne câte ceva din viaţa naţiunii daco-
româneşti”.

Crescută în acest cult al lui Avram Iancu, generația de iluștri transilvăneni care a înfăptuit
Marea Unire de la 1 decembrie 1918 s-a implicat în omagierea lui Avram Iancu în anul 1924,
cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea sa. Atunci a fost și momentul în care, în
România întregită, imaginea lui Avram Iancu a fost puternic proiectată în conștiința tuturor
românilor. Ulterior, cărțile de istorie au întipărit și mai temeinic chipul eroul anului 1848 din
spațiul transilvan în cultura istorică a tinerelor generații.

Serbările Centenarului nașterii lui Avram Iancu, 28 august - 2 septembrie

1924

Privind comparativ la amploarea ceremoniilor, la dimensiunile participării populare și ale

reprezentării politice, putem afirma că sărbătoarea Centenarului lui Avram Iancu aproape a
egalat-o pe cea a Încoronării Suveranilor României Mari de la 15 octombrie 1922. Același
centenar a reprezentat și momentul declanșator, în spațiul transilvan, a unor inițiative
cetățenești de ridicare de statui ale lui Avram Iancu, dar și ale tribunilor săi. Trebuie spus că
înainte de război mai existaseră astfel de tentative de ridicare a unor monumente pentru
Avram Iancu, dar opoziția surdă a autorităților maghiare a împiedicat acest lucru. Abia după
Marea Unire, cu ocazia acestui centenar al nașterii lui Avram Iancu a fost realizat și primul
bust al acestuia.
Din păcate, istoria nu a reținut data de naștere exactă - ziua și luna - a lui Avram Iancu și chiar
acesta, atunci când a vorbit despre nașterea lui, s-a exprimat că s-a născut „la vremea
cireșelor” și de aceea, neavând o zi anume autoritățile, împreună cu un alt organizator și
participant entuziast - Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului
Român (ASTRA), au convenit ca sărbătorirea acestuia să se realizeze în intervalul 31 august -
2 septembrie 1924, iar în prealabil au mai fost inițiate o serie de evenimente, începând cu 28
august. Presa timpului a consemnat că pregătirile au început din primele luni ale verii. În
august, la Țebea, spre exemplu, au fost aduse osemintele unora dintre cei care luptaseră alături
de Avram Iancu, iar cimitirul modest în care acesta se odihnea a fost transformat într-unul de
onoare al eroilor.

Pomenirea lui s-a făcut în toate bisericile din România. Crăișorul munților,
erou național

Revista Transilvania nr. 8-9 din 1924 a relatat despre începutul momentului de marcare a
Centenarului nașterii lui Avram Iancu: „Serbările pentru comemorarea lui Avram Iancu s-au
început în ziua de Sfânta Maria, Adormirea Maicei Domnului în 28 august 1924. În toate
bisericile ortodoxe și unite române din întreaga Românie s-a oficiat un parastas pentru odihna
sufletului lui Avram Iancu. N-a fost localitate românească unde să nu se fi rostit cu toată
pietatea, la slujba bisericească, numele eroului”.

Importanța evenimentului de marcare a Centenarului nașterii lui Avram Iancu a fost una
aparte, iar elita politică și culturală a țării a participat cu însuflețire la ceremonialurile
organizate în Transilvania. Din București s-a format un tren special pentru înalții invitați -
membri ai Guvernului, Parlamentului, înalții prelați și, nu în ultimul rând, suveranii României.
Trenul a plecat pe 30 august și a ajuns la Baia de Criș pe 31 august, la ora 7:00 dimineața.
Aici, la Baia de Criș, a avut loc și primul eveniment, anume acela al dezvelirii bustului lui
Avram Iancu și a unei plăci comemorative așezate pe casa unde a murit Avram Iancu. Al
doilea eveniment și cel mai important s-a desfășurat la Țebea, începând cu ora 10:00, în
prezența Regelui Ferdinand, Reginei Maria, primului-ministru Ion I. C. Brătianu și a
membrilor Guvernului.

„Apa trece, pietrele rămân”. Avram Iancu nu va muri niciodată

După cum se cuvenea unei ceremonii de înaltă ținută, evenimentul a fost deschis cu un
serviciu divin la mormântul lui Avram Iancu, slujba fiind oficiată de Mitropolitul Ardealului,
dr. Nicolae Bălan, asistat de un sobor de 30 de preoți. Au urmat alocuțiuni ale mitropolitului,
ministrului cultelor și artelor și „defilarea omagială a publicului înaintea mormântului lui
Avram Iancu”. La prânz s-a organizat un dineu festiv pentru oficialități și unul câmpenesc
pentru oaspeți și popor, apoi întreaga adunare s-a deplasat la Câmpeni, unde a fost organizată
o ședință festivă a ASTRA, istoricul Silviu Dragomir a conferențiat despre Avram Iancu, iar
Regele Ferdinand și Miron Cristea, Mitropolitul Primat, au rostit discursuri omagiale pentru
Avram Iancu. În a doua zi a ceremoniilor s-a plecat pe Muntele Găina, unde s-a sfințit o cruce
comemorativă și s-a conferit Batalionului de vânători de munte din Abrud numele de Avram
Iancu. Apoi s-a mers la Vidra, unde a fost inaugurat Muzeul Național Avram Iancu, iar de aici
s-a plecat la Câmpeni și Turda. Ultima zi a ceremoniilor s-a desfășurat la Cluj, iar aici regele a
oferit invitaților o recepție, au urmat un serviciu divin la locul rezervat pentru ridicarea unui
monument al lui Avram Iancu și o paradă militară. Întreg ceremonialul s-a încheiat la ora
15:00, odată cu plecarea suveranilor și a membrilor Guvernului.
În epocă, ceremoniile au avut un mare ecou în sufletele românilor, de asemenea a impresionat
și discursul Regelui Ferdinand, discurs rostit la Câmpeni și din care redăm câteva idei cu care
încheiem acest scurt episod al istoriei noastre: „Am venit împreună cu familia Mea spre a ne
închina împrejurul legendarului gorun al lui Horia la mormântul lui Avram Iancu, marele
luptător pentru drepturile naţionale. Mi-a fost dat Mie, întâiul Rege al României întregite, să
viu aici să consfinţesc încheierea unui lung şi dureros proces istoric, în care era vorba de
revendicarea celor mai elementare drepturi de viaţă naţională şi de unitatea sufletească a celui
mai vechiu şi mai numeros popor din ţara aceasta. Avram Iancu, închisa-i ochii rătăcitori pe
drumuri singur numai cu fluerul tău, cu sufletul întunecat şi nemângâiat pentru că-ţi vedeai
zădărnicită ținta luptelor tale! Şi totuşi jertfa voastră era sfântă, căci dreptatea s-a făcut,
îndeplinindu-se înţeleaptă vorbă a poporului: «Apa trece, pietrele rămân». Credinţa în suflete,
răbdarea în muncă şi cinstea în viaţă au adus această biruinţă a voastră, iubit popor al
Munţilor Apuseni. La Câmpeni păstraţi cu sfinţenie aceste frumoase virtuţi. Ştiu câte greutăţi
aţi îndurat şi de aceea dragostea şi grijea Mea părintească pentru îmbunătăţirea vieţii voastre
materiale şi culturale este pe deplin asigurată. Precum la Putna lui Ştefan cel Mare am făcut
călduros apel către toţi fiii ţării ca mână în mână să desăvârşim organizarea şi întărirea statului
în România întregită - tot aşa în faţa umbrelor acestor eroi naţionali ai Munţilor Apuseni şi ai
întregului românism, mă îndreptez cu dragoste şi stăruitor către toţi - îndemnându-i să se
gândească mereu la greaua răspundere ce apasă asupra generaţiei noastre şi la datoria
imperioasă ce avem de a fi cinstitori şi credincioşi marilor jertfe ce s-au făcut în luptele din
trecut şi zilele noastre pentru dobândirea drepturilor naţionale. În acest fel vom păşi cu toţii
într-o sfântă unire la marea muncă pentru îndeplinirea destinelor țării după dorinţele întregei
suflări româneşti. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”.