CINSTE EROILOR NEAMULUI!

Vorbim cu mândrie
de marii conducători ai Evului Mediu românesc
(Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân, etc)
 vorbim cu mândrie
de Burebista, de Decebal,
de Iancu sau de Horea,
 vorbim cu mândrie despre armata română
şi actele ei de bravură din războiul de independenţă
şi din cele două războaie mondiale…
 Da, putem vorbi cu mândrie despre ei,
s-au acoperit de glorie în luptele pentru apărarea pământului strămoşesc, dar…
De câte ori ne mai aducem aminte de acei copii minunaţi ai neamului,
care şi-au pus curajul la temelia neamului  românesc?
Care în loc să se ocupe cu activităţile potrivite vârstei lor fragede
s-au jertfit pe altarul patriei?
 Câţi  mai cunoaştem nume ca Măriuca Zaharia Ion,
Steliana Axente, Nicuşor Stârc zis Boabă, Marin Lungu,
cel mai tânăr caporal al armatei române şi alţii a căror nume
nu se cunosc dar care au luptat pentru libertatea neamului? …
Şi s-au transformat în îngeri în pleiada sfinţilor martiri ai neamului!
  Despre ei vom vorbi în cele ce urmează, despre faptele lor,
fapte care nouă ar trebui să ne aducă mândrie în suflete!
Mândrie, da! Mândrie pentru că aici şi copiii ştiu să lupte
şi să moară pentru neamul lor!
Aşa a hărăzit Dumnezeu acestui neam, ca şi copiii să fie eroi…
 
 Cel mai tânăr caporal…
Lungu Marin, un copil ca atâţia alţii…
Nu, nu era ca atâţia alţii!
Era un copil care la 9 ani a ajuns caporal
şi nu în urma dragostei pe care i-o purtau superiorii,
ci în urma  curajului dovedit pe câmpul de luptă!

Drept răsplată
pentru curajul şi vitejia sa
comandantul batalionului
l-a avansat la gradul de caporal
şi i-a prins în piept trei decoraţii de război.
 Boabă, copilul regimentului de vânători
Nicolae Stârc, zis şi Boabă, era fiul unui miner din Petrila.
Avea doar 13 ani. A plecat pe front cu batalionul atât de drag lui.
Voia să fie şi el ostaş. Voia să lupte alături de cei pe care îi îndrăgea atât.

Într-o bătălie Boabă a fost rănit

de o schijă. Când s-a înzdrăvenit pentru actul săvârşit
şi pentru încă altele, a fost decorat cu „Virtutea Militară”.
 Telefonista din comuna Mislea
Comuna Mislea se află  în apropiere de
Ploieşti.
Aici îşi avea sediul o unitate  de artilerie
antiaeriană românească.
În seara de 23 august 1944 la centrala
telefonică din localitate lucra o tânără telefonistă
pe nume Steliana Axente.
Avea doar şaptesprezece ani dar cu
îndemânarea ei de operatoare telefonistă a
contribuit la salvarea zonei petroliere şi a
capitalei. Cinste ei!
 Observator la 12 ani
La Mărăşeşti s-au dat cele mai grele şi mai crâncene bătălii
ale Primului Război Mondial.
Au căzut aici mii de fii ai patriei în încercarea disperată de a opri
înaintarea armatelor germane spre Moldova. Întru cinstirea lor,  la Mărăşeşti,
s-a ridicat un mausoleu unde eroii căzuţi pe altarul patriei îşi dorm somnul de veci.
Aici vom găsi la loc de cinste osemintele  fetiţei erou Măriuca Ion Zaharia.

Datorită curajului acestei fetiţe, care străluceşte între sorii neamului,

nemţii nu au putut pătrunde în Moldova pe la Răzoare.
Îşi merită cu prisosinţă locul între eroii neamului românesc.
 Ansamblu monumental, având ca și simbol central o cruce
brâncovenească. În imediata apropiere a acestui simbol creştin-ortodox,
pe o piatră sunt înscrise numele celor 28 de eroi. Crucea brâncovenească
– omagiu pentru eroii care în majoritatea lor erau din ţinutul Olteniei, va fi
înconjurată de alte cruci, omagiind astfel jertfa tuturor celor căzuţi în acea
zi la Socond.
 Dacă veţi ajunge vreodată la Mărăşeşti aprindeţi o lumânare în
memoria miilor de români care şi-au dat viaţa pentru libertatea neamului
şi neatârnarea pământului strămoşesc!

Să fim mândri de aceşti copii

care au învăţat să lupte înainte de a cunoaşte bucuriile vieţii!
Să ne aducem, în veci, aminte de curajul şi jertfa lor!
Prof. drd. Șipoș
Mariana Daniela