1 DECEMBRIE 1918

Șipoș Mariana Daniela

Școala Gimnazială Socond

Năzuința și visul de veacuri al tuturor românilor din teritoriile românești din estul Europei, se
realizează acum, la 1 decembrie 1918 prin alipirea Basarabiei, Bucovinei, Banatului și Transilvaniei la
România.
Evenimentele acestei vremi, petrecute în provinciile Românești, au demostrat tuturor popoarelor
din Europa maturitatea caracterului românesc, încununat fiind de realizarea României Mari. Iată pe scurt
cum s-a realizat România Mare: la 24 ianuarie 1918, Sfatul Basarabiei de la Chișinău, a proclamat
Republica Moldovenească, “slobodă, de sine stătătoare și neatârnată”, iar la 27 martie 1918, se unește cu
țara. La 28 noiembrie 1918, Congresul Bucovinei, cu sediul la Cernăuți, hotărăște unirea Bucovinei, cu
vechile ei hotare, cu România. Citez cuvintele unui cotidian al vemii de atunci: “Românii de pretutindeni,
așteptarea noastră de veacuri este încununață de o mare bucurie, visul nostru de aur s-a împlinit. Mare și
bun este dumnezeul nostru, numai cinste i se cuvine”1.
La 1 decembrie 1918, Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crișana,
Maramureș, s-a realizat ca o expresie a voinței populare, într-un context favorabil intern și extern, a fost
rodul luptei de veacuri a românilor, la realizarea ei au contribuit: regele Ferdinand I, Ionel Brătianu, Iuliu
Maniu, Ion Nistor, Take Ionescu, Ion Inculeț, Nicolae Iorga, Vasile Glodiș, Ștefan Cicio Pop, Gheorghe
Pop de Băsești și mulți alții.
Adunarea ținută la Alba Iulia, protejată de armata română, care trecuse Carpații, hotărește alipirea
cu România. Istoricul Nicolae Iorga povestea despre acest eveniment "Dorobanții noștrii au intrat în
Ardeal, unde de atâta vrem erau așteptați cu lacrimile pe obraz și cu pâinea calda-n vatră. Cu durerea lui
Dumnezeu ceasul izbăvirii a sosit, fie el pe vecie! De când e neamul românesc, nu a fost atâta bucurie pe
fețele oamenilor”.
Marea unire a fost și rămâne pagina cea mai fumoasă a istoriei românești. Măreția ei stă în faptul
că desăvârșirea unității naționale nu este opera unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este
fapta istorică a întregii națiunii române, realizată într-un elan țâșnit cu putere din străfundurile conștiinței
unității naționale nu este opera unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a
întregii națiuni române, realizată într-un elan țâșnit cu putere din străfundurile conștiințri unității
neamului, un elan controlat de fruntașii politicii, pentru a-l călăuzi cu inteligența politică remarcabilă spre
țelul dorit.
Marea unire nu a fost rezultatul partcipării României la război.
Cu litere de aur va rămâne scris pentru totdeauna în cartea neamului românesc acest mare
eveniment al unirii, când românii de pretutindeni s-au unit, redobândindu-și țara recunoscând cu toții că
aceasta a putut fi înfăptuită prin mila și îndurarea lui Dumnezeu, încununață cu jertja multor fii ai
neamului românesc.

1
Revista Glasul Bucovinei, 29 noiembrie 1918