 Log in

 Upload File
 Most Popular
 Art & Photos
 Automotive
 Business
 Career
 Design
 Education
 Hi-Tech
+ BROWSE FOR MORE

 Home

Documents

 Scenariu Stefan Cel Mare

of 16
Scenariul de omagiere a lui „Ștefan cel Mare și Sfînt” Tatiana
Lefter, Profesoară de istorie, Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare” or. Nisporeni În sală
răsună cîntece dedicate lui Ștefan cel Mare. Omagiere începe cu imnul liceului care-
l cîntă toată sala. Prezentator I Ștefan, Ștefan, Domn cel mare Seamăn pe lume nu
are Decît numai mîndrul soare! Prezentator II Se spune că Moldova nu a fost
niciodată mai întinsă , mai bogată şi mai respectată ca în acele vremuri, în care
faima domnitorului ei s-a răspîndit chiar şi în apusul creştin și în răsăritul
necredincios, stîrnind admiraţia prietenilor şi respectul duşmanilor Prezentator I Cu
toţii ştim că Ştefan cel Mare a fost fiul lui Bogdan al II-lea, din familia domneasca a
Musatinilor, ucis de Petru Aron în anul 1451. Cătălina Popescu eleva clasei a VIII-a,
vorbește despre familia lui Ștefan cel Mare. Se naşte (cel mai probabil) în 1433 la
Borzesti. Părinții: fiu al lui Bogdan al II-lea și nepot al lui Alexandru cel Bun, din
familia domnească a Mușatinilor. Mama voevodului – doamna Oltea. Ştefan cel
Mare a avut trei căsătorii: cu Evdochia de Kiev, cu Maria de Mangop şi cu Maria
Voichiţa, fiica lui Radu cel Frumos, domnul Ţării Româneşti, fratele lui Vlad Ţepeş.
Toate erau de rang princiar, descendente din mari familii domnitoare, între care cea
de-a doua, Maria de Mangop, chiar urmaşa familiei imperiale bizantine a Asan-
Paleologilor. Prima soţie, Evdochia de Kiev (cu care s-a căsătorit la 5 iulie 1463) i-a
născut doi feciori, Alexandru şi Petru, şi o fiică, Elena, fiul cel mai mare, Alexandru,
fiind favoritul domnitorului. A doua soţie, Maria de Mangop, cu care s-a căsătorit în
1472 i-a născut doi băieţi: Ilie şi Bogdan. A treia, Maria-Voichiţa l-a născut pe
Bogdan, ajuns domn al Moldovei după moartea lui Ştefan cel Mare - s-a aflat pe
tronul ţării din 1504 pînă în 1517. Bogdan a avut două surori: Ana, moartă de
timpuriu, şi Maria, căsătorită cu un prinţ polon. Prezentator II În continuare vom
audia uncîntec interpretat de elevii clasei a VI-a Dorina Matran, eleva clasei a XII-a,
prezentă cetățile din timpul lui Ștefan, în PowerPoint.
Ştefan-Vodă era iubitor de pace şi a căutat să trăiască în bună înţelegere cu vecinii.
Dacă nu s-a putut întotdeauna, vinovat n-a fost el, ci numai aceia care au ridicat
sabia asupra Moldovei. Ştiind că primejdia cea mai mare pentru libertatea poporului
său era Imperiul Otoman, şi-a reorganizat armata şi şi-a întărit cetăţile. O deosebită
atenție a acordat Ștefan cel Mare organizării militare a țării. Domnul a întărit și
înzestrat cu artilerie cetățile țării: Suceava, Hotin, Neamț, Chilia, Cetatea Albă, Orhei
și Soroca. Prezentator I Meritele lui Ștefan cel Mare, sunt slăvite în cîntece
populare, în legende istorice. Tradiția populară orală este unanimă în apriecierea lui
Ștefan, drept un erou legendar de nebiruit, apărător al hotarelor țării, judecător drept
și creștin evlavios. Prezentator II În continuare vom audia ansamblul vocal al
liceului, conducător artistic - Tudor Arseni, cu cîntecul Ștefan, Ștefan Prezentator I
Grigore Ureche îl descria, în Letopiseţul Țării Moldovei, pe marele voievod: ”Fost-au
acest Ştefan Vodă om nu mare de stat… lucruri de războaie meşter, unde era
nevoie însuşi se vîra că văzîndu-l ai săi să nu se îndepărteze şi pentru aceea
războiul de nu biruia şi unde-l biruia alţii nu pierdea nădejdea că ştiindu-se căzut jos
se ridica deasupra biruitorilor. “ Prezentator II Ștefan, Ștefan, Domn cel mare, În
Suceava cuibu-și are Ca un șoim voinic și tare. Prezentator I Din Suceava cînd el
sare Zi și noapte, de călare, Se bate-n patru hotare. Pe tătari îi căsăpește, Pe unguri
îi pîrjolește, Și pe turci îi risipește. Prezentator II Datorită iscusinței sale, a știut să
utilizeze pe deplin metode specifice de luptă, iar pentru apărarea țării el a ținut piept
mai ales năvălirilor turcilor. Prezentator I „A fost un om vrednic, iscusit și războinic
norocos. Căci el a învins pe Matei, regele Ungariei într-o luptă de noapte la Baia. Pe
tătari i-a alungat de multe ori. Pe Mahomed, împăratul turcilor… îl bătu, iar oștile
cele mai mari ale dușmanilor, le risipi. Prezentator II Pe lângă aceasta îl învinse și
pe regele Albert…, Ștefan a fost înzestrat cu virtuți de erou, așa încât pe drept
cuvânt merita să fie socotit printre bărbații vestiți în arta războiului.” (cronicarul
polonez Wapowski, sec. XV – XVI)
Cuciurca Ana, eleva clasei a X, vorbește despre luptele pe care le-a dus Ștefan cel
Mare pentru menținerea independenței Moldovei, și care se terminau aproape
întotdeauna cu înfrîngerea dușmanului, prezentare în PowerPoint. - “bărbat cu nimic
mai prejos decât comandanții eroici, de care atât ne mirăm […] este cel mai vrednic
să i se încredințeze […] cinstea de comandant împotriva turcilor.” (Ion Dulgosz,
Istoria Poloniei). Iată cum este lăudat de străini acest mare domnitor al Moldovei.
Domnia lui Ștefan cel Mare a reprezentat punctul culminant al luptei pentru
neatârnare și afirmare a românilor moldoveni. În plan intern, voievodul a realizat
acel echilibru social care i-a îngăduit să consolideze instituțiile statului și să dea
Moldovei stabilitate și prosperitate. Cei 47 de ani de domnie au fost marcați de
numeroase bătălii: cu ungurii la Baia (1467), cu tătarii la Lipnic (1469), cu polonii la
Codrii Cosminului (1497), dar mai ales cu turcii la Vaslui (1475), Războieni (1476),
Cătlăbuga (1485), Scheia (1486). Prezentator I Elevii claselor a V-a vin cu un recital
de poezii dedicate lui Ștefan cel Mare (3- 4 poezii) Bîrlad Turcii intră-n țară, trec, se
grămădesc, Alții totodată la hotar murgesc Dar Ștefan cel Mare cu oștile sale Spre
Bârlad se duce și-i așteaptă-n cale. Un boier îi zice: - “Doamne! Mulți mai sânt, Mulți
se varsă turcii pe acest pământ!” Ștefan îi răspunde: - “Și mai bine-mi pare. Nu vom
sta noi nimeni fără de lucrare.” Zice. Late valuri cetele-i pornesc. Pulberea se-nalță,
armele lucesc. Domnul pune oastea sub trei capi de țară. Avangarda pleacă…
Lupta-ncepe-amară. Numărul lor mare pe moldavi îi strange -Soarele s-ascunde sub
un nor de sânge, Noaptea împrumută zilei val de dor, Negură și pâclă pe pământ
cobor. Cum din munți coboară două repezi unde, Se-ntânlnesc pe cale, scot mugiri
profunde, Apoi preunate, pe un singur pat, Spumegă, și-aleargă, și-alergând se bat.
Astfel se-ntâlniră ambele armate Și d-a lor lovire par împovărate. Oameni puși să
sune, prin adânci păduri, Sună din cimpoaie, buciume, tamburi. Turcii stau și-ascultă
larma depărtată! Cu-alte trei armii cred c-au să combată. Rîul îi constrânge. Umbra
ce s-a-ntins Îndoiește spaima. Focul lor s-a stins. Cei mai mari s-adună… Ce vor
face oare? Buciumele sună, răspândesc teroare. Unul ia d-a fuga… Toți îl urmăresc,
Ca pulberea-n vânturi toți se risipesc.
Ștefan îi preurmă, fuga lor nu-i scapă. Mulți, cuprinși de spaimă, sar și pier în apă.
Alții, între dânșii singuri se ucig, Alții-n spada noastră, năvălind, se-nfig. Astfel multe
paseri, prin furtuni turbate, Zboară risipite, par înspăimântate! Unele s-aruncă peste
râpi și mor, Altele pe sînul celor ce le-omor. Râul spumă sînge. Turburile-i valuri,
Strînse de cadaveri, se revărs pe maluri. Ștefan, pretutindeni îi doboară-amar,
Dîndu-le gonire pînă la hotar, Cum pe calea coasei, pe întinse crînguri, Maldărul cel
verde zace rînduri, rînduri! Astfel pretutindeni zac și morții lor. Corbii, cete late, peste
dînșii zbor. Dar Ștefan cel Mare capii îi unește La voioase mese și-astfel le vorbește:
- “Raz-acestei lupte petrecută-n nori, Luce ca lumina soarelui în zori, Dar a sa
lumină foarte lucitoare, Să nu ne răpască prin a sa vulvoare. Fala e un soare
mândru, strălucit, Ce orbește ochiul care l-a privit.” Astfel zice domnul. Cupele-
aurite, Cheamă, prin toaste, zile strălucite. Tinere fecioare cununau cu flori, Cu-a lor
dulce mînă, bravii vingători. Altele, pe harpe, cîntă dulce, lin, Gloria română și-al
Moldovei chin. Iar Ștefan ascunde fața-i strălucită În regala-i mantă cu aur mîndrită.
Baia Trage-ți încă-o dată spada fulgeroasă, Țară de mari fapte, țara mea frumoasă.
Un minut în viață tu te-ai odihnit Și pe păru-ți mândru florile-au pălit! Dulcile surîderi
pe buze de fecioare Stinsu-s-au la umbra grijii gînditoare. Peste tot răsună cîntece
de dor Cu suspine triste îngînate-ușor! Cetele maghiare pe cîmpii s-adun, La
cetatea Baia tabăra lor pun, Mateiaș solește marelui Ștefan Ca să-l recunoască
drept un suzeran. Dar eroul nostru încă-i dă de știre: - “Pînă ce românii, mîndri de
mărire, Pentru țară moartea vor disprețui, Mîinile de lanțuri nu-și vor umili!” În
cetatea veche ungurii-au rămas Și-n plăceri molateci inimile las. Într-o noapte tristă,
într-o sărbătoare, Ei înșeală dulce grija gânditoare.
Viața, dezbrăcată d-ale ei dureri, Cură pentru dînșii plină de plăceri. Dar p-atunci
românii cu cel călcător Nu beau dintr-o cupă viața țării lor. P-a fecioarei frunte, aste
sărbători Nu puneau plăpînde și suave flori. Noaptea toate seamăn mai
spăimântătoare, Moartea le-mprumută valul de teroare. Conjurați de-odată, în orgia
lor, Ei se dau ca mieii la cei ce-i omor. Ștefan pune focul. Pe cetatea lată Către cer
se-nalță flacăra turbată. Junele bacante, bete, despletite, Mai cătînd cu gura sărutări
dorite, Cu amanții tineri, spectacol amar! Într-un rîu de flăcări, repede dispar. Iar
Corvin cel mare, revărsând suspine, Cu trei răni și singur fuge cu rușine. Codrul
Cosminului Vînturile negre, într-a lor turbare, Nu bat fața mării fără încetare; Iar tu,
dragă țară, pace nu mai ai! Nu se șterse bine sîngele pe plai Și alt râu de sînge
mîine o să-l ude! Mîine, alte lupte! Alte doruri crude! Fiii tăi trec viața sub armele lor;
Pruncii lor îi uită, părăsiți în dor! Iară, vîntul luptei geme cu turbare! Un minut, o, țară,
cîtă dezmierdare! Crude au să fie luptele ce vin! Dar nepieritoare fi-vor cel puțin; Ale
tale lupte, splendide, sublime, Te-or scăpa de moarte pe viitorime! - “Nu a geme
numai și-a vărsa suspine E lăsat la inimi nobile, sublime! Plîngerea purcede din
suflet robit Unei vieți trândave ce l-a umilit! Cel brev nu s-abate când cel rău îl
frânge, Ci cu arma-n mână se îmbată-n sânge.” Astfel strigă Ștefan și cu bravii săi
Pleacă cu urgie la Cosmin în văi. Au intrat polonii pe văi la Cosmin; Între două
măguri ei coboară lin. Soarele răsare; focul splendid luce, P-armele lor mîndre cade
și străluce. Liberă de grijă, moarte sau robie, Inima lor zboară către bucurie. Gîndul
lor întrece pasurile lor, Către dulcea țară alergînd cu dor. Dar mai sus de măguri cei
din țară vin, Herăstrez stejarii cîți pe rîpi se-nclin; P-ale lor tulpine aninați îi lasă; Iar
mai jos de dînșii armiile pasă.
Un semnal, și-aceste cete vor pieri. Soarele dispare… Ceru-ngălbeni!… Munții-nalți,
vechi, scutur coama lor virgină, Aburii se mișcă, se-nvîrtesc, se-nclină. Umbra se
mărește… Aerul tăiat, Strîns s-aruncă-n valuri, vîjîie turbat. Muntele tresare!
Trăsnete, mugiri, Șuierări bizare, vaiete, răcniri Se ridic în aer, cresc, se variază, Și,
din munte-n munte, trec, se repetează, Brazii vechi ca lumea peste tot s-abat, Cad
din rîpă-n rîpă; orișiunde bat, Stîncile, pe cale, gem, trăsnesc și saltă, Se sfărîmă,
pleacă, bubuiesc, tresaltă… Cerul și pămîntul parcă se lovesc, Pînă se confundă și
se nimicesc. Și-unde se revarsă pe văile adînci, Alți munți formează din copaci și
stînci. Muntele rămîne negru dezvelit; Rîul schimbă cursu-i, geme năbușit; Caii,
cavalerii, cetele făloase, Armele iau forme crude și hidoase, Rîuri largi de sînge din
pămînt țîșnesc, Codrii-n fum și-n umbră, saltă, clocotesc!… Ștefan însă vine cu a lui
armie. Ce mai e în viață, sfărîmă cu urgie. Toma Doina, eleva clasei a X-a prezintă
cîteva din mănăstirile și bisericile ctitorite de Ștefan cel Mare, în PowerPoint. -
Poporul l-a numit „cinstit”, bun, mare şi sfînt. „Bun”, pentru faptele sale de milostenie
şi iertarea celor greşiţi; „Mare”, pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate,
întrucît prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi şi trădători; „Sfînt”, pentru luptele
sale de apărare a întregii creştinătăţi, cît şi pentru numărul mare de biserici şi
mănăstiri pe care le-a zidit şi înzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu şi
mîntuirea credincioşilor. Ştefan cel Mare şi Sfânt, cum este numit de către Biserica
Ortodoxă, n-a fost numai conducător de oşti, iscusit diplomat, ci şi un mare ctitor de
lăcaşuri bisericeşti. Marele Voievod “au construit 44 de mănăstiri” după cum scria
Grigore Ureche. Voi prezenta doar câteva dintre ele: Biserica “Adormirea Maicii
Domnului” de la Mănăstirea Putna La un an după cucerirea Cetăţii Chilia şi la
îndemnul Sihastrului Daniil, Ştefan celMare a hotărât înălţarea unui “înfloritor lăcaş,
menit să întreacă în strălucire pe toatecelelalte aşezăminte româneşti ridicate până
atunci pe pământul Moldovei” (GrigoreUreche). Lucrările au început pe 10 iulie
1466, iar sfinţirea ei s-a făcut pe 3 septembrie1470. Aici şi-a pregătit Ştefan cel
Mare locul de veci, poruncind sculptarea plăcii dinmarmură de Carrara, de culoare
alb-gălbuie. Biserica “Sf. Cruce” din Pătrăuţi Ridicată în 1487, pentru mănăstirea de
maici de la Pătrăuţi, ca un fel de spitalpentru ostaşii răniţi. Pe o lespede aflată
deasupra uşii de la intrare se găseşte pisania: “IoŞtefan Voievod, domnul Ţării
Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, am început clădireaacestui hram în numele
Sfintei Cruci, în anul 6995 [1487], iulie 3”. Biserica “Sf. Procopie” din Milişăuţi
A fost zidită de Ştefan cel Mare în 1487, lăcaşul fiind închinat sfântului care
secredea că i-a ajutat pe moldoveni să dobândească victoria de la Râmnic.
Esteasemănătoare cu Biserica din Pătrăuţi, ridicată în acelaşi an. Biserica “Sf. Mare
Mucenic Gheorghe” de la Mănăstirea Voroneţ Ridicată, conform legendei
consemnate de Ion Neculce, după bătălia de la ValeaAlbă, când Voievodul s-a dus
la Daniil Sihastrul. După patru luni de la începereaconstrucţiei, la 14 septembrie
1488, biserica este sfinţită. Biserica “Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” din Vaslui
Construită în 1490, pentru a comemora strălucita victorie de la Podul Înalt, împotriva
lui Soliman Paşa. Biserica “Pogorârea Sfântului Duh” – Dobrovăţ Înlocuind o
aşezare monastică în stil boieresc, mănăstirea a fost rectitorită deŞtefan cel Mare
între anii 1503-1504. Biserica “Sf. Nicolae Domnesc” din Iaşi Construită între 1491-
1492 şi refăcută la sfârşitul secolului al XIX-lea, este cel maivechi edificiu religios din
Iaşi, care s-a păstrat până astăzi. Fiind situată în imediatavecinătate a vechii Curţi
Domneşti şi pentru faptul că aici au fost unşi în domnie cu Sfântulşi Marele Mir,
aproape toţi domnii Moldovei, de la Despot-Vodă până la Alexandru IoanCuza,
bisericii i s-a spus “Sfântul Nicolae Domnesc”. Biserica “Sf. Gheorghe” din Hârlău
Înălţată în anul 1492, ca paraclis al Curţii Domneşti din Hârlău. A fost ridicată
dinpiatră, fiind decorată cu brâie de cărămidă făţuită, firide şi ocniţe. Din 1906, în
urmarestaurării, frescele exterioare (pictate în 1503, în timpul lui Petru Rareş)
deteriorate cutimpul, au fost înlăturate. Biserica “Sf. Nicolae” din Popăuţi-Botoşani
Ridicată în 1496, biserica în stil trilobat, cu turla pe naos şi acoperiş
fragmentat,prelucrează, îmbogăţindu-le, formele de plan şi elementele structurate şi
plastice alebisericuţei “Sf. Treime” din Siret (jud. Suceava). Între lungimea şi
înălţimea bisericii sepăstrează o proporţie constantă, potrivit căreia silueta edificiului
se înscrie într-un pătrat. Biserica “Sf. Nicolae” din Dorohoi O altă ctitorie a lui Ştefan
cel Mare, înălţată în 1495. Deşi restaurat de mai multeori în perioada 1896-1921,
lăcaşul şi-a păstrat totuşi forma iniţială. Are un plan triconiccu turlă pe pronaos,
specific stilului moldovenesc al vemii. Biserica are una din cele maibogate şi
frumoase decoraţii exterioare, realizată din cărămidă smălţuită. Biserica “Sf.
Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Războieni Înălţată în 1496, în memoria oştenilor săi
căzuţi în bătălia de pe Pîrîul Alb cuarmata condusă de sultanul Mohamed al II-lea.
Biserica Înălţării – Mănăstirea Neamţ Mănăstirea Neamţ şi-a dobândit adevăratul
chip, ce dăinuie până în zilele noastre, în timpul strălucitului voievod Ştefan cel Mare
şi Sfânt. În 14 noiembrie 1497 a fost sfinţitlăcaşul de închinăciune cu hramul Înălţării
Domnului, ctitorie voievodală care împresionează şi astăzi prin măreţia şi arhitectura
sa. Biserica “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi Situată în municipiul Huşi, a fost
ridicată în perioada 1494-1495. În 1599 a fostrefăcută de Ieremia Movilă, în 1711
incendiată de turci şi reparată din noi între 1711-1715 de Nicolae Mavrocordat. În
anii 1910-1911 i s-a adăugat pridvorul, iar în 1940-1945 au fost executate picturile
murale interioare. Biserica “Sf. Ilie” din Suceava Înălţarea acestei biserici cu hramul
Sf. Ilie Tesviteanul a durat cinci luni şi 14 zile (1mai – 15 octombrie 1488). Elementul
care îi dă valoare de unicat este
redarea completă înimagini a vieţii şi minunilor Sf. Prooroc Ilie, în pronaosul bisericii.
Biserica “Sf. Ioan” din Piatra Neamţ Parte componentă a complexului feudal
cunoscut sub numele de Curtea Domnească, Biserica “Sf. Ioan” a fost zidită în anii
1497-1498. Din punct de vederearhitectonic, împreună cu zidirile din Borzeşti şi
Războieni, biserica din Piatra Neamţinaugurează un stil nou, rafinat, denumit drept
“stil moldovenesc”. Biserica “Naşterea Maicii Domnului” a Mănăstirii Tazlău
Aşezarea monahicească de la poalele Măgurii Tazlăului s-a făcut cunoscută maiales
după ctitorirea de către Ştefan cel Mare şi Sfânt, în 1496-1497, a bisericii cu
hramul“Naşterea Maicii Domnului”, apreciate de specialişti drept una dintre cele
maimonumentale zidiri ridicate cu osârdia marelui voievod.17 Mănăstirea Bistriţa –
Turnul clopotniţă În 1498, Ştefan ridica după victoria de la Codrii Cosminului asupra
regelui polonIoan Albert, o clopotniţă monumentală, cu paraclis. Clopotniţa este
compusă din treinivele, paraclisul ocupând primul etaj. Biserica “Înălţarea Sfintei
Cruci” din satul Volovăţ Cea mai veche biserică de lemn din ţinutul Sucevei, ridicată
de Dragoş Vodă în1346 şi mutată de Ştefan cel Mare în 1468 la Putna. În anul 1500
Ştefan a construit în Volovăţ o altă biserică, din piatră. Biserica “Tăierea capului Sf.
Ioan Botezătorul” din Reuseni Este ctitoria din 1503 a lui Ştefan cel Mare şi
terminată de fiul său Bogdan al III-lea. Biserica a fost ridicată pe locul unde a fost
decapitat Bogdan, nefericitul tată al luiŞtefan cel Mare. Biserica “Adormirea Maicii
Domnului” din Borzeşti Construită în 1493-1494, pe locul străvechii sihăstrii din
codrii seculari de pevalea Trotuşului, în ţinutul devenit legendar al copilăriei lui
Ştefan. Prezentator II Despre personalitatea marelui voievod mulţi scriitori români
amintesc în operele lor: Grigore Ureche în ,,Letopiseţul Ţării Moldovei”; Dimitrie
Bolintineanu „Muma lui Ştefan cel Mare” și „Visul lui Ştefan cel Mare”; Prezentator I
Vasile Alecsandri, „Dumbrava roşie” și ”Imn lui Ştefan cel Mare”; Gheorghe Asachi,
„Ştefan cel Mare înaintea Cetăţii Neamţu”; Nicolae Gane, „Stejarul din Borzeşti”, etc.
Prezentator II Elevii claselor a VI-a vin cu un recital de poezii dedicate lui Ștefan cel
Mare (3-4 poezii) Închinare Ştefan, al Moldovei soare, Ştefan, glie roditoare, Sol din
cer, sabie dreaptă, Ştefan, minte înţeleaptă, Spaima ghearelor păgîne Ce se cred pe
tot stăpîne; La hotar, ne-ntîrziat Un castel ai ridicat Cu creneluri argintate, Turnuri
bine ferecate
Şi străjeri neînfricaţi În războaie încercaţi. Inimă nespus de mare, În dreptate-
ncrezătoare, Dumnezeu nouă te-a dat Să-i fii păcii împărat; Bob de rouă din colindă
A strămoşilor oglindă, O comoară s-a păstrat Datina la noi în sat, C-ai oprit în piept
stihii Şi smintitele urgii. Ocrotit de Domnul Sfânt Ai fost fulger pe pământ. După fiece
izbândă --A duşmanului osândă-- Mila păcii ai sporit Şi altare ai clădit. Ai adus din
ceruri aur, Din al tronului tezaur, La întoarceri din război Când aveai victorii noi,
Făurind catapeteasmă Cu a raiului mireasmă. Ştefan cu credinţă tare, Vrăşmaşului
înfricare, Curmător de spini în floare, Creştinilor apărare, În a vieţii încercare
Primeşte a mea-nchinare Sufletului alinare, Sfinte Ştefane cel Mare! Prezentator I
Elevii clasei a V-a A , ne vor înscena „Muma lui Ștefan cel Mare” de Dimitrie
Bolintineanu Muma lui Ştefan cel Mare Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel, Plânge și suspină tânăra domniță, Dulce și suavă
ca o garofiță; Căci în bătălie soțul ei dorit A plecat cu oastea și n-a mai venit. Ochii
săi albaștri ard în lăcrimele Cum lucesc în rouă două viorele; Buclele-i de aur cad pe
albu-i sân, Rozele și crinii pe față-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează Și cu dulci cuvinte o îmbărbătează. Un
orologiu sună noaptea jumătate. În castel în poartă oare cine bate? - "Eu sunt, bună
maică, fiul tău dorit; Eu, și de la oaste mă întorc rănit. Soarta noastră fuse crudă
astă dată: Mica mea oştire fuge sfărămată. Dar deschideţi poarta... Turcii mă-
nconjor... Vântul suflă rece... Rănile mă dor!" Tânăra domniţă la fereastră sare. - "Ce
faci tu, copilă?" zice doamna mare. Apoi ea la poartă atunci a ieşit Şi-n tăcerea
nopţii astfel i-a vorbit: - "Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe; Braţul său prin taberi
mii de morţi împarte. Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu; De eşti tu acela, nu-ţi sunt
mumă eu! Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat; Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat, Apoi tu aice
fără biruinţă Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă. Du-te la oştire! Pentru ţara mori! Şi-ţi
va fi mormântul coronat cu flori!" Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună; Oastea lui
zdrobită de prin văi adună. Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi Cad ca nişte spice,
de securi loviţi. Prezentatorul II Elevii clasei a V-a A , ne vor înscena un fragment mic
din viața domnitorului: „Solul sultanului Mahomed la curtea domnitorului Moldovei,
Ștefan cel Mare, ceîndu-i supunere”. Solul Eu, Mahomed al II, fiu al lui Murat, trimis
a lui Alah pe pămînt, domn al domnilor lumii, stăpîn al tivelor omenești, rigă al rigilor,
Împărat de apus și de răsărit, cel ce binevoiește a da tihnă sau război lumii, către
Ștefan, Beiul de la Moldova. De data aceasta să-mi aduci tu însuși tributul din ultimii
doi ani, așa după cum îl aduce domnul Valahiei, ca să putem avem încredere în
prietenia Ta. Îți poruncesc să-mi deschizi îndată Porțile cetățiilor tale de la Marea,
Chilia și Cetatea Albă. Te povățuim totodată să te desfaci de sfaturile vecinilor tăi,
ale Papei de la Roma și a venețienilor și îți va fi ție bine pe pămînt, altfel să nu faci,
căci mila noastră e adiere de primăvară dar supărarea volbură a furtunii. Ștefan cel
Mare Cunoaștem puterea împărăției otomane, știm că o țară mică poate părea o
pradă ușoară, pentru oștile preamăritului sultan. Noi însă îl rugăm pe Măria sa, să
ne lase să trăim în tihnă aici, în acest colț de lume, unde neamul
nostru românesc a prins rădăcini adînci ca și codrii de stejari, nu suntem datori
nimănui și nu am prigonit nicodată pe nimeni. Vrem să trăim în bună înțelegere cu
vecinii care ni ia dat Dumnezeu cît și cu celelalte țări mai îndepărtate. Bucuroși am fi
ca solii și neguțătorii noștri să ajungă și la înalta poartă, așa cum îmblă pe la curțile
principilor creștini, mie nu-mi plac războiele, am luptat însă ori de cîte ori neatîrnarea
și hotarele țării mele au fost amenințate, iar dacă va fi nevoie, vom ști să ne apărăm
și împotriva oștilor care au cucerit Constantinopolul. Cuciurca Ana eleva clasei a X-
a, vorbește despre stejarul lui Ștefan. Legenda glăsuieşte că acum cinci sute de ani,
Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei, a avut în apropierea satului Cobîlnea o luptă
crîncenă cu tătarii, pe care i-a biruit, alungîndu-i din ţară. Şi, după cum era datina în
acele vremuri, după fiecare bătălie cîştigatăse ridica o biserică sau o mănăstrire.
Aşa dar, Ştefan Vodă a înălţat o bisericuţă de lemn la marginea satului lîngă un
stejar tînăr, la umbra căruia se odihnea în timpul luptelor sau în clipele de răgaz...
După aceea stejarul a început să crească ca din apă, întinzîndu-şi ramurile
viguroase în toate părţile. Neumbrit de alţi arbori, tulpina creştea mai mult în
grosime, iar creanga se rotungea prin părţi. Se povesteşte că în vremurile de
cumpănă, cînd năvăleau turcii sau tătarii, în scorbura acestui stejar falnic ar fi fost
ascunse obiecte de mare preţ. Cu timpul, scorbura stejarului s-a închis cu lemnul
copacului, tăinuind în tulpină comori nenumărate. Nici iernile aspre, nici hoardele
străine, care s-au abătut asupra acestor locuri nu au fost în stare să-l înfrîngă.
Stejarul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt se înalţă viguros şi falnic spre cer, amintind de
gloria luminatului Domn. Însă, legenda spune că odată, într-o zi de primăvară, pe
şesul Trotuşului, nu departe de satul Borzeşti, unde s-a născut Ştefan, se încinse un
joc, cunoscut sub numele de ,,Tătarii". Ceata era împărţită în două tabere, una sub
comanda lui Gheorghe, un copilandru cu plete negre şi ochi de mure, ce
erau ,,tătarii" iar cealaltă sub comanda lui Ştefăniţă, ce erau moldovenii. Fiecare
copil era înarmat cu săbii de şindrilă, cu suliţe de trestii şi lupta începu, de clocoteau
văile Trotuşului. Bătălia crîncenă a ţinut cît a ţinut, dar, în sfîrşit, a cîştigat ceata lui
Ştefăniţă, care avea darul de a se război de la tatăl său. Atunci, îl prinseră pe hanul
tătarilor, Gheorghe, şi-l legară de de creanga unui stejar, martor la ,,lupta" copiilor.
Deodată, pămîntul începu a se zgudui. Liniştea copiilor a fost răspicată. Sus, pe
deal, se apropia tot mai mult o oaste întreagă de soldaţi, lăsînd în urma lor rîuri de
foc şi sînge şi se auzea ,,Tătarii! Tătarii! Fugiţi, vin tătarii!". Băieţii au luat-o la fugă,
uitînd de micul Gheorghiţă, care atîrna pe creanga stejarului. În acel moment o sută
de săgeţi şi o sută de suliţe se înfipseră în trupul băietanului. Treizeci de ani au trcut
după acea întîmplare şi micul Ştefan, schimbînd sabia de lemn pe paloşul de oţel,
ajunsese să fie numit Domn al Ţării Moldovei, dar un gînd îl urmărea din copilărie,
cînd îşi amintea de micul Gheorghe ucis de tătari şi, oriunde s-ar fi dus, orice ar fi
făcut, chipul cel oacheş şi drăgălaş i se înfăţişa necontenit, cerîndu-I parcă
răzbunare. A răzbunat Ştefan moartea prietenului său, procedînd la fel cu hanul
tătarilor cum a procedat el cu Gheorghe, însă durerea din suflet, a rămas pentru
totdeauna. Stejarul lui Ştefan
Nu mai suntem în cel hotar, Împrăştiaţi suntem prin lume, De timpuri chiar şi cel
stejar Se pare că-a uitat de nume. Împovărat de multe secole, Trecut prin confruntări
ridicole, Abia de îşi mai ţine ramul De ani prea gîrbovit sărmanul. Îmbătrînit, dar nu
cedează, Precum un bun oştean e-n pază, E verde şi somnul veghează Lui Ştefan
cel Mare şi Sfînt. Cîntecul: Cînd a fost să moară Stefan Cînd a fost să moară Ştefan,
Multă jale-a fost în ţară: Cîte braţe-n deznădejde Către cer nu se-nălţară? Cîte jertfe
la altare, Cîtă smirnă şi tămâie, Pentru ca viteazul Ştefan Viu şi teafăr să rămâie! Se
părea că nici pămîntul Nu se-ndură să-l primească, Pe acel ce-a fost preavrednic
Peste tot să-l stăpînească. Şi de groază şi durere S-a cutremurat pămîntul, Ca în
ziua răstignirii Celui ce-a vestit cuvîntul... Cînd a fost să moară Ştefan, Multă jale-a
fost în ţară. Cine ar putea să spună Cîte inimi sîngerară? Iarnă grea ca niciodată Şi
o foamete cumplită Se-abătură-n anul cela Peste ţara lui iubită. Însă nici pe patul
morţii Nu putea s-o dea uitării Cela ce pe drept fusese Poreclit: Părinte-al Ţării...
Lîngă patul său chemîndu-i, Mîngîie pe toţi sărmanii, Plîng şi îi sărută mîna
Văduvele şi orfanii. Plîng şi-l binecuvîntează, Şi se-ntorc pe la căminuri, Iar boierii zi
şi noapte Stau la patul său de chinuri... Când a fost să moară Ştefan, Multă jale-a
fost în ţară: Lângă patul său de chinuri Toţi boierii s-adunară. În ceardac cerînd să-l
ducă, A luat în mîini ocheana, Să mai cate încă-odată La Moldova lui, sărmana! Şi
de ce-a văzut într-însa L-a cuprins întîi fiorul — În ocheana fermecată El citise
viitorul! Veacuri negre, de urgie, Şi de lupte, şi de jale, S-arătară, într-o clipă,
Fulgerând privirii sale... Vis e însă, ori aieve? Dinspre Olt, urcînd, zăreşte Un vultur
măreţ ce-ntinde Aripile — şi-adumbreşte Toată Ţara Muntenească Şi Moldova şi
Ardealul... Vai! dar noapte şi mai oarbă Îşi aruncă-n urmă-i valul! Dintr-o dată, fără
veste, Faţa iar i se-nsenină: Pîcla grea deschide iarăşi Gene-albastre de lumină. Pe
cîmpia dunăreană Vede oşti române-n zare; Mîndru prinţ din ţări străine Merge-n
fruntea lor călare... Cântece de biruinţă Cresc şi umplu tot văzduhul Ştefan-Vodă al
Moldovei Ştefan-vodă-şi dete duhul!... Dar cu dangăt plin de jale Mii de clopote dau
veste:
,,Ştefan-Vodă al Moldovei, Ştefan-Vodă nu mai este!" Tristă-i mănăstirea Putnei,
Porţile deschise-aşteaptă Strălucit convoi ce vine Şi spre ele-ncet se-ndreaptă. Este
Ştefan. Azi străbate Cel din urmă drum prin ţară, Dar pe unde trece-acuma, În
măreaţa zi de vară, Plînge dealul, plânge valea, Plîng pădurile bătrîne, Şi norodu-n
hohot plînge: ,,Cui ne laşi pe noi, stăpîne?" EPILOG Patru veacuri de durere Au
trecut - şi-n noapte-adâncă Doarme Ştefan, dar şi astăzi Neamu-ntreg îl plânge
încă. Şi-l vor plînge codrii veşnic Fremătînd duios din ramuri, Cât vom fi-n cuprinsul
nostru Tot iloţi ai altor neamuri! Jalnic apele l-or plânge; Şi zadarnic, multă vreme,
Din adânc de văi pierdute, Triste buciume-or să-l cheme... Însă cînd suna-va ceasul
De dreptate pentru ţară, Din mormîntu-i va străbate Vârful sabiei de pară... Şi va fi
războiul mare Între neamurile toate; Caii, în potop de sînge, Pîn-la coame-or să
înoate... Peste noi atunci pluti-va Duhul lui Ştefan cel Mare — Şi vom rumpe orice
lanţuri, Vom sfărma orice hotare! Prezentator I Stefane, Maria Ta, Tu la Putna nu
mai sta, Las’ Arhimandritului Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor In sama părintilor, Prezentator II Clopotele să le tragă Ziua
’ntreagă, noaptea ’ntreagă, Doar s’a ’ndura Dumnezeu Ca să-ti mîntui neamul tău!
Tu te ’nalta din mormînt Să te-aud din corn sunînd Și Moldova adunînd. Prezentator
I Pășind în nemurire și lăsîndu-ne drept moștenire porunca ce dăinuie de ani și ani
prin Țara Moldovei atît de inspirat și zguduitor evocată de Barbu Delavrancea în
piesa "Apus de soare": Prezentator II "... Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care n-a
fost baci pînă la adînci bătrînețe... că Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a
mea și nu este a noastră, ci a urmașilor urmașilor noștri în veacul vecilor !..." V I C T
O R I N Ă 1. Cînd și unde s-a născut Ștefan cel Mare? 2. Dinastia domnească din
care descinde Ștefan cel Mare. 3. Cine au fost părinții lui Ștefan –Vodă? 4. De cine
a fost ucis tata lui Ștefan-Vodă? 5. Cînd a urcat pe tronul Țării Moldovei Ștefan -
Vodă? 6. Cîți ani a domnit Ștefan cel Mare? 7. Care a fost prima activitate a lui
Ștefan cel Mare în calitate de domnitor? 8. Din cine era constituită oastea lui Ștefan
cel Mare? 9. Cum îi răsplătea Ștefan cel Mare pe viteji? 10. Capitala Moldovei pe
timpul lui Ștefan cel Mare. 11. Cîte războaie de apărare a țării a purtat Ștefan cel
Mare? 12. Cînd, pe cine și cum a înfrînt Ștefan cel Mare în Codrii Cozminului? 13. În
ce scop a fost construită mănăstirea de la Războieni? 14. Cînd s-a produs și care a
fost primul pas important spre îmbogățirea relațiilor moldo-ungare? 15. Cetate în
delta Dunări numită de Baiazid al II-lea cheia și poarta în Moldova și Polonia. 16.
Cînd a fost întemeiată mănăstirea Putna? 17. Cine, cînd și în cinstea cărui
eveniment sfințește mănăstirea Putna? 18. Cine primul i-a atribuit Domnitorului
calificativul „cel Mare”? 19. Cînd a decedat Ștefan cel Mare? 20. Unde se află
mormîntul lui Ștefan cel Mare? 21. În ce an a fost canonizat Ștefan cel Mare?

SCENARIU STEFAN CEL MARE

Download DOCXReport

 Author
iurie-ciuntu
 View
429
 Download
7

EMBED SIZE (PX)

344 X 292

429 X 357

514 X 422

599 X 487

TEXT OF SCENARIU STEFAN CEL MARE

Page 1
Scenariul de omagiere a lui „ tefan cel Mare i Sfînt”Ș ș

Tatiana Lefter,

Profesoară de istorie,

Liceul Teoretic

„ tefan cel Mare” or. NisporeniȘ

În sală răsună cîntece dedicate lui Ștefan cel Mare.

Omagiere începe cu imnul liceului care-l cîntă toată sala.

Prezentator IȘtefan, Ștefan, Domn cel mareSeamăn pe lume nu areDecît numai mîndrul soare!

Prezentator IISe spune că Moldova nu a fost niciodată mai întinsă , mai bogată şi mai respectată ca
în acele vremuri, în care faima domnitorului ei s-a răspîndit chiar şi în apusul creştin și în răsăritul
necredincios, stîrnind admiraţia prietenilor şi respectul duşmanilor

Prezentator ICu toţii ştim că Ştefan cel Mare a fost fiul lui Bogdan al II-lea, din familia domneasca a
Musatinilor, ucis de Petru Aron în anul 1451.

Cătălina Popescu eleva clasei a VIII-a, vorbește despre familia lui Ștefan cel Mare.Se naşte (cel mai
probabil) în 1433 la Borzesti. Părinții: fiu al lui Bogdan al II-lea și nepot al lui Alexandru cel Bun, din
familia domnească a Mușatinilor. Mama voevodului – doamna Oltea.Ştefan cel Mare a avut trei
căsătorii: cu Evdochia de Kiev, cu Maria de Mangop şi cu Maria Voichiţa, fiica lui Radu cel Frumos,
domnul Ţării Româneşti, fratele lui Vlad Ţepeş. Toate erau de rang princiar, descendente din mari
familii domnitoare, între care cea de-a doua, Maria de Mangop, chiar urmaşa familiei imperiale
bizantine a Asan-Paleologilor.Prima soţie, Evdochia de Kiev (cu care s-a căsătorit la 5 iulie 1463) i-a
născut doi feciori, Alexandru şi Petru, şi o fiică, Elena, fiul cel mai mare, Alexandru, fiind favoritul
domnitorului.A doua soţie, Maria de Mangop, cu care s-a căsătorit în 1472 i-a născut doi băieţi: Ilie şi
Bogdan.A treia, Maria-Voichiţa l-a născut pe Bogdan, ajuns domn al Moldovei după moartea lui
Ştefan cel Mare - s-a aflat pe tronul ţării din 1504 pînă în 1517. Bogdan a avut două surori: Ana,
moartă de timpuriu, şi Maria, căsătorită cu un prinţ polon.

Prezentator IIÎn continuare vom audia uncîntec interpretat de elevii clasei a VI-a

Dorina Matran, eleva clasei a XII-a, prezentă cetățile din timpul lui Ștefan, în PowerPoint.Ştefan-
Vodă era iubitor de pace şi a căutat să trăiască în bună înţelegere cu vecinii. Dacă nu s-a putut
întotdeauna, vinovat n-a fost el, ci numai aceia care au ridicat sabia asupra Moldovei.Ştiind că
primejdia cea mai mare pentru libertatea poporului său era Imperiul Otoman, şi-a reorganizat armata
şi şi-a întărit cetăţile. O deosebită atenție a acordat Ștefan cel Mare organizării militare a țării.
Domnul a întărit și înzestrat cu artilerie cetățile țării: Suceava, Hotin, Neamț, Chilia, Cetatea Albă,
Orhei și Soroca.

Prezentator IMeritele lui Ștefan cel Mare, sunt slăvite în cîntece populare, în legende istorice.
Tradiția populară orală este unanimă în apriecierea lui Ștefan, drept un erou legendar de nebiruit,
apărător al hotarelor țării, judecător drept și creștin evlavios.

Prezentator IIÎn continuare vom audia ansamblul vocal al liceului, conducător artistic - Tudor Arseni,
cu cîntecul Ștefan, Ștefan
Prezentator I

Page 2

Grigore Ureche îl descria, în Letopiseţul Țării Moldovei, pe marele voievod: ”Fost-au acest Ştefan
Vodă om nu mare de stat… lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vîra că văzîndu-l
ai săi să nu se îndepărteze şi pentru aceea războiul de nu biruia şi unde-l biruia alţii nu pierdea
nădejdea că ştiindu-se căzut jos se ridica deasupra biruitorilor. “

Prezentator IIȘtefan, Ștefan, Domn cel mare,În Suceava cuibu-și areCa un șoim voinic și tare.

Prezentator IDin Suceava cînd el sareZi și noapte, de călare,Se bate-n patru hotare.Pe tătari îi
căsăpește,Pe unguri îi pîrjolește,Și pe turci îi risipește.

Prezentator IIDatorită iscusinței sale, a știut să utilizeze pe deplin metode specifice de luptă, iar
pentru apărarea țării el a ținut piept mai ales năvălirilor turcilor.

Prezentator I„A fost un om vrednic, iscusit și războinic norocos. Căci el a învins pe Matei, regele
Ungariei într-o luptă de noapte la Baia. Pe tătari i-a alungat de multe ori. Pe Mahomed, împăratul
turcilor… îl bătu, iar oștile cele mai mari ale dușmanilor, le risipi.

Prezentator IIPe lângă aceasta îl învinse și pe regele Albert…, Ștefan a fost înzestrat cu virtuți de
erou, așa încât pe drept cuvânt merita să fie socotit printre bărbații vestiți în arta războiului.”
(cronicarul polonez Wapowski, sec. XV – XVI)

Cuciurca Ana, eleva clasei a X, vorbește despre luptele pe care le-a dus Ștefan cel Mare pentru
menținerea independenței Moldovei, și care se terminau aproape întotdeauna cu înfrîngerea
dușmanului, prezentare în PowerPoint.- “bărbat cu nimic mai prejos decât comandanții eroici, de
care atât ne mirăm […] este cel mai vrednic să i se încredințeze […] cinstea de comandant împotriva
turcilor.” (Ion Dulgosz, Istoria Poloniei). Iată cum este lăudat de străini acest mare domnitor al
Moldovei. Domnia lui Ștefan cel Mare a reprezentat punctul culminant al luptei pentru neatârnare și
afirmare a românilor moldoveni. În plan intern, voievodul a realizat acel echilibru social care i-a
îngăduit să consolideze instituțiile statului și să dea Moldovei stabilitate și prosperitate. Cei 47 de ani
de domnie au fost marcați de numeroase bătălii: cu ungurii la Baia (1467), cu tătarii la Lipnic (1469),
cu polonii la Codrii Cosminului (1497), dar mai ales cu turcii la Vaslui (1475), Războieni (1476),
Cătlăbuga (1485), Scheia (1486).

Prezentator IElevii claselor a V-a vin cu un recital de poezii dedicate lui Ștefan cel Mare (3-4 poezii)

BîrladTurcii intră-n țară, trec, se grămădesc,Alții totodată la hotar murgescDar Ștefan cel Mare cu
oștile saleSpre Bârlad se duce și-i așteaptă-n cale.Un boier îi zice: - “Doamne! Mulți mai sânt,Mulți
se varsă turcii pe acest pământ!”Ștefan îi răspunde: - “Și mai bine-mi pare.Nu vom sta noi nimeni
fără de lucrare.”Zice. Late valuri cetele-i pornesc.Pulberea se-nalță, armele lucesc.Domnul pune
oastea sub trei capi de țară.Avangarda pleacă… Lupta-ncepe-amară.Numărul lor mare pe moldavi îi
strange-Soarele s-ascunde sub un nor de sânge,Noaptea împrumută zilei val de dor,

Page 3
Negură și pâclă pe pământ cobor.Cum din munți coboară două repezi unde,Se-ntânlnesc pe cale,
scot mugiri profunde,Apoi preunate, pe un singur pat,Spumegă, și-aleargă, și-alergând se bat.Astfel
se-ntâlniră ambele armateȘi d-a lor lovire par împovărate.Oameni puși să sune, prin adânci
păduri,Sună din cimpoaie, buciume, tamburi.Turcii stau și-ascultă larma depărtată!Cu-alte trei armii
cred c-au să combată.Rîul îi constrânge. Umbra ce s-a-ntins Îndoiește spaima. Focul lor s-a
stins.Cei mai mari s-adună… Ce vor face oare?Buciumele sună, răspândesc teroare.Unul ia d-a
fuga… Toți îl urmăresc,Ca pulberea-n vânturi toți se risipesc.Ștefan îi preurmă, fuga lor nu-i
scapă.Mulți, cuprinși de spaimă, sar și pier în apă.Alții, între dânșii singuri se ucig,Alții-n spada
noastră, năvălind, se-nfig.Astfel multe paseri, prin furtuni turbate,Zboară risipite, par înspăimântate!
Unele s-aruncă peste râpi și mor,Altele pe sînul celor ce le-omor.Râul spumă sînge. Turburile-i
valuri,Strînse de cadaveri, se revărs pe maluri.Ștefan, pretutindeni îi doboară-amar,Dîndu-le gonire
pînă la hotar,Cum pe calea coasei, pe întinse crînguri,Maldărul cel verde zace rînduri, rînduri!Astfel
pretutindeni zac și morții lor.Corbii, cete late, peste dînșii zbor.Dar Ștefan cel Mare capii îi uneșteLa
voioase mese și-astfel le vorbește:- “Raz-acestei lupte petrecută-n nori,Luce ca lumina soarelui în
zori,Dar a sa lumină foarte lucitoare,Să nu ne răpască prin a sa vulvoare.Fala e un soare mândru,
strălucit,Ce orbește ochiul care l-a privit.”Astfel zice domnul. Cupele-aurite,Cheamă, prin toaste, zile
strălucite.Tinere fecioare cununau cu flori,Cu-a lor dulce mînă, bravii vingători.Altele, pe harpe, cîntă
dulce, lin,Gloria română și-al Moldovei chin.Iar Ștefan ascunde fața-i strălucită În regala-i mantă cu
aur mîndrită.

BaiaTrage-ți încă-o dată spada fulgeroasă,Țară de mari fapte, țara mea frumoasă.Un minut în viață
tu te-ai odihnitȘi pe păru-ți mândru florile-au pălit!Dulcile surîderi pe buze de fecioareStinsu-s-au la
umbra grijii gînditoare.Peste tot răsună cîntece de dorCu suspine triste îngînate-ușor!Cetele
maghiare pe cîmpii s-adun,La cetatea Baia tabăra lor pun,

Page 4

Mateiaș solește marelui ȘtefanCa să-l recunoască drept un suzeran.Dar eroul nostru încă-i dă de
știre:- “Pînă ce românii, mîndri de mărire,Pentru țară moartea vor disprețui,Mîinile de lanțuri nu-și vor
umili!” În cetatea veche ungurii-au rămasȘi-n plăceri molateci inimile las. Într-o noapte tristă, într-o
sărbătoare,Ei înșeală dulce grija gânditoare.Viața, dezbrăcată d-ale ei dureri,Cură pentru dînșii plină
de plăceri.Dar p-atunci românii cu cel călcătorNu beau dintr-o cupă viața țării lor.P-a fecioarei frunte,
aste sărbătoriNu puneau plăpînde și suave flori.Noaptea toate seamăn mai spăimântătoare,Moartea
le-mprumută valul de teroare.Conjurați de-odată, în orgia lor,Ei se dau ca mieii la cei ce-i
omor.Ștefan pune focul. Pe cetatea latăCătre cer se-nalță flacăra turbată. Junele bacante, bete,
despletite,Mai cătînd cu gura sărutări dorite,Cu amanții tineri, spectacol amar! Într-un rîu de flăcări,
repede dispar.Iar Corvin cel mare, revărsând suspine,Cu trei răni și singur fuge cu rușine.

Codrul CosminuluiVînturile negre, într-a lor turbare,Nu bat fața mării fără încetare;Iar tu, dragă țară,
pace nu mai ai!Nu se șterse bine sîngele pe plaiȘi alt râu de sînge mîine o să-l ude!Mîine, alte lupte!
Alte doruri crude!Fiii tăi trec viața sub armele lor;Pruncii lor îi uită, părăsiți în dor!Iară, vîntul luptei
geme cu turbare!Un minut, o, țară, cîtă dezmierdare!Crude au să fie luptele ce vin!Dar nepieritoare
fi-vor cel puțin;Ale tale lupte, splendide, sublime,Te-or scăpa de moarte pe viitorime!- “Nu a geme
numai și-a vărsa suspineE lăsat la inimi nobile, sublime!Plîngerea purcede din suflet robitUnei vieți
trândave ce l-a umilit!Cel brev nu s-abate când cel rău îl frânge,Ci cu arma-n mână se îmbată-n
sânge.”Astfel strigă Ștefan și cu bravii săiPleacă cu urgie la Cosmin în văi.Au intrat polonii pe văi la
Cosmin; Între două măguri ei coboară lin.Soarele răsare; focul splendid luce,P-armele lor mîndre
cade și străluce.Liberă de grijă, moarte sau robie,Inima lor zboară către bucurie.Gîndul lor întrece
pasurile lor,Către dulcea țară alergînd cu dor.Dar mai sus de măguri cei din țară vin,

Page 5

Herăstrez stejarii cîți pe rîpi se-nclin;P-ale lor tulpine aninați îi lasă;Iar mai jos de dînșii armiile
pasă.Un semnal, și-aceste cete vor pieri.Soarele dispare… Ceru-ngălbeni!…Munții-nalți, vechi,
scutur coama lor virgină,Aburii se mișcă, se-nvîrtesc, se-nclină.Umbra se mărește… Aerul
tăiat,Strîns s-aruncă-n valuri, vîjîie turbat.Muntele tresare! Trăsnete, mugiri,Șuierări bizare, vaiete,
răcniriSe ridic în aer, cresc, se variază,Și, din munte-n munte, trec, se repetează,Brazii vechi ca
lumea peste tot s-abat,Cad din rîpă-n rîpă; orișiunde bat,Stîncile, pe cale, gem, trăsnesc și saltă,Se
sfărîmă, pleacă, bubuiesc, tresaltă…Cerul și pămîntul parcă se lovesc,Pînă se confundă și se
nimicesc.Și-unde se revarsă pe văile adînci,Alți munți formează din copaci și stînci.Muntele rămîne
negru dezvelit;Rîul schimbă cursu-i, geme năbușit;Caii, cavalerii, cetele făloase,Armele iau forme
crude și hidoase,Rîuri largi de sînge din pămînt țîșnesc,Codrii-n fum și-n umbră, saltă, clocotesc!…
Ștefan însă vine cu a lui armie.Ce mai e în viață, sfărîmă cu urgie.

Toma Doina, eleva clasei a X-a prezintă cîteva din mănăstirile și bisericile ctitorite de Ștefan cel
Mare, în PowerPoint. - Poporul l-a numit „cinstit”, bun, mare şi sfînt. „Bun”, pentru faptele sale de
milostenie şi iertarea celor greşiţi; „Mare”, pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, întrucît
prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi şi trădători; „Sfînt”, pentru luptele sale de apărare a
întregii creştinătăţi, cît şi pentru numărul mare de biserici şi mănăstiri pe care le-a zidit şi înzestrat cu
cele necesare spre slava lui Dumnezeu şi mîntuirea credincioşilor.Ştefan cel Mare şi Sfânt, cum este
numit de către Biserica Ortodoxă, n-a fost numai conducător de oşti, iscusit diplomat, ci şi un mare
ctitor de lăcaşuri bisericeşti. Marele Voievod “au construit 44 de mănăstiri” după cum scria Grigore
Ureche. Voi prezenta doar câteva dintre ele:Biserica “Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea
Putna La un an după cucerirea Cetăţii Chilia şi la îndemnul Sihastrului Daniil, Ştefan celMare a
hotărât înălţarea unui “înfloritor lăcaş, menit să întreacă în strălucire pe toatecelelalte aşezăminte
româneşti ridicate până atunci pe pământul Moldovei” (GrigoreUreche). Lucrările au început pe 10
iulie 1466, iar sfinţirea ei s-a făcut pe 3 septembrie1470. Aici şi-a pregătit Ştefan cel Mare locul de
veci, poruncind sculptarea plăcii dinmarmură de Carrara, de culoare alb-gălbuie.Biserica “Sf. Cruce”
din Pătrăuţi Ridicată în 1487, pentru mănăstirea de maici de la Pătrăuţi, ca un fel de spitalpentru
ostaşii răniţi. Pe o lespede aflată deasupra uşii de la intrare se găseşte pisania: “IoŞtefan Voievod,
domnul Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, am început clădireaacestui hram în numele Sfintei
Cruci, în anul 6995 [1487], iulie 3”.Biserica “Sf. Procopie” din Milişăuţi A fost zidită de Ştefan cel
Mare în 1487, lăcaşul fiind închinat sfântului care secredea că i-a ajutat pe moldoveni să
dobândească victoria de la Râmnic. Esteasemănătoare cu Biserica din Pătrăuţi, ridicată în acelaşi
an.Biserica “Sf. Mare Mucenic Gheorghe” de la Mănăstirea Voroneţ Ridicată, conform legendei
consemnate de Ion Neculce, după bătălia de la ValeaAlbă, când Voievodul s-a dus la Daniil
Sihastrul. După patru luni de la începereaconstrucţiei, la 14 septembrie 1488, biserica este
sfinţită.Biserica “Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” din Vaslui Construită în 1490, pentru a
comemora strălucita victorie de la Podul Înalt, împotriva lui Soliman Paşa.Biserica “Pogorârea
Sfântului Duh” – Dobrovăţ Înlocuind o aşezare monastică în stil boieresc, mănăstirea a fost
rectitorită deŞtefan cel Mare între anii 1503-1504.Biserica “Sf. Nicolae Domnesc” din Iaşi Construită
între 1491-1492 şi refăcută la sfârşitul secolului al XIX-lea, este cel maivechi edificiu religios din Iaşi,
care s-a păstrat până astăzi. Fiind situată în imediatavecinătate a vechii Curţi Domneşti şi pentru
faptul că aici au fost unşi în
Page 6

domnie cu Sfântulşi Marele Mir, aproape toţi domnii Moldovei, de la Despot-Vodă până la Alexandru
IoanCuza, bisericii i s-a spus “Sfântul Nicolae Domnesc”. Biserica “Sf. Gheorghe” din Hârlău Înălţată
în anul 1492, ca paraclis al Curţii Domneşti din Hârlău. A fost ridicată dinpiatră, fiind decorată cu
brâie de cărămidă făţuită, firide şi ocniţe. Din 1906, în urmarestaurării, frescele exterioare (pictate în
1503, în timpul lui Petru Rareş) deteriorate cutimpul, au fost înlăturate.Biserica “Sf. Nicolae” din
Popăuţi-Botoşani Ridicată în 1496, biserica în stil trilobat, cu turla pe naos şi acoperiş
fragmentat,prelucrează, îmbogăţindu-le, formele de plan şi elementele structurate şi plastice
alebisericuţei “Sf. Treime” din Siret (jud. Suceava). Între lungimea şi înălţimea bisericii sepăstrează o
proporţie constantă, potrivit căreia silueta edificiului se înscrie într-un pătrat.Biserica “Sf. Nicolae” din
Dorohoi O altă ctitorie a lui Ştefan cel Mare, înălţată în 1495. Deşi restaurat de mai multeori în
perioada 1896-1921, lăcaşul şi-a păstrat totuşi forma iniţială. Are un plan triconiccu turlă pe pronaos,
specific stilului moldovenesc al vemii. Biserica are una din cele maibogate şi frumoase decoraţii
exterioare, realizată din cărămidă smălţuită.Biserica “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Războieni
Înălţată în 1496, în memoria oştenilor săi căzuţi în bătălia de pe Pîrîul Alb cuarmata condusă de
sultanul Mohamed al II-lea.Biserica Înălţării – Mănăstirea Neamţ Mănăstirea Neamţ şi-a dobândit
adevăratul chip, ce dăinuie până în zilele noastre, în timpul strălucitului voievod Ştefan cel Mare şi
Sfânt. În 14 noiembrie 1497 a fost sfinţitlăcaşul de închinăciune cu hramul Înălţării Domnului, ctitorie
voievodală care împresionează şi astăzi prin măreţia şi arhitectura sa.Biserica “Sf. Apostoli Petru şi
Pavel” din Huşi Situată în municipiul Huşi, a fost ridicată în perioada 1494-1495. În 1599 a
fostrefăcută de Ieremia Movilă, în 1711 incendiată de turci şi reparată din noi între 1711-1715 de
Nicolae Mavrocordat. În anii 1910-1911 i s-a adăugat pridvorul, iar în 1940-1945 au fost executate
picturile murale interioare.Biserica “Sf. Ilie” din Suceava Înălţarea acestei biserici cu hramul Sf. Ilie
Tesviteanul a durat cinci luni şi 14 zile (1mai – 15 octombrie 1488). Elementul care îi dă valoare de
unicat este redarea completă înimagini a vieţii şi minunilor Sf. Prooroc Ilie, în pronaosul
bisericii.Biserica “Sf. Ioan” din Piatra Neamţ Parte componentă a complexului feudal cunoscut sub
numele de Curtea Domnească, Biserica “Sf. Ioan” a fost zidită în anii 1497-1498. Din punct de
vederearhitectonic, împreună cu zidirile din Borzeşti şi Războieni, biserica din Piatra
Neamţinaugurează un stil nou, rafinat, denumit drept “stil moldovenesc”.Biserica “Naşterea Maicii
Domnului” a Mănăstirii Tazlău Aşezarea monahicească de la poalele Măgurii Tazlăului s-a făcut
cunoscută maiales după ctitorirea de către Ştefan cel Mare şi Sfânt, în 1496-1497, a bisericii cu
hramul“Naşterea Maicii Domnului”, apreciate de specialişti drept una dintre cele maimonumentale
zidiri ridicate cu osârdia marelui voievod.17Mănăstirea Bistriţa – Turnul clopotniţă În 1498, Ştefan
ridica după victoria de la Codrii Cosminului asupra regelui polonIoan Albert, o clopotniţă
monumentală, cu paraclis. Clopotniţa este compusă din treinivele, paraclisul ocupând primul
etaj.Biserica “Înălţarea Sfintei Cruci” din satul Volovăţ Cea mai veche biserică de lemn din ţinutul
Sucevei, ridicată de Dragoş Vodă în1346 şi mutată de Ştefan cel Mare în 1468 la Putna. În anul
1500 Ştefan a construit în Volovăţ o altă biserică, din piatră.Biserica “Tăierea capului Sf. Ioan
Botezătorul” din Reuseni Este ctitoria din 1503 a lui Ştefan cel Mare şi terminată de fiul său Bogdan
al III-lea. Biserica a fost ridicată pe locul unde a fost decapitat Bogdan, nefericitul tată al luiŞtefan cel
Mare.Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Borzeşti Construită în 1493-1494, pe locul străvechii
sihăstrii din codrii seculari de pevalea Trotuşului, în ţinutul devenit legendar al copilăriei lui Ştefan.

Prezentator IIDespre personalitatea marelui voievod mulţi scriitori români amintesc în operele lor:
Grigore Ureche în ,,Letopiseţul Ţării Moldovei”; Dimitrie Bolintineanu „Muma lui Ştefan cel Mare” și
„Visul lui Ştefan cel Mare”;
Prezentator IVasile Alecsandri, „Dumbrava roşie” și ”Imn lui Ştefan cel Mare”; Gheorghe Asachi,
„Ştefan cel Mare înaintea Cetăţii Neamţu”; Nicolae Gane, „Stejarul din Borzeşti”, etc.

Prezentator IIElevii claselor a VI-a vin cu un recital de poezii dedicate lui Ștefan cel Mare (3-4 poezii)

Page 7

ÎnchinareŞtefan, al Moldovei soare,Ştefan, glie roditoare,Sol din cer, sabie dreaptă,Ştefan, minte
înţeleaptă,Spaima ghearelor păgîneCe se cred pe tot stăpîne;

La hotar, ne-ntîrziatUn castel ai ridicatCu creneluri argintate,Turnuri bine ferecateŞi străjeri

neînfricaţiÎn războaie încercaţi.

Inimă nespus de mare,În dreptate-ncrezătoare,Dumnezeu nouă te-a datSă-i fii păcii împărat;Bob de
rouă din colindăA strămoşilor oglindă,

O comoară s-a păstratDatina la noi în sat,C-ai oprit în piept stihiiŞi smintitele urgii.Ocrotit de Domnul
SfântAi fost fulger pe pământ.

După fiece izbândă--A duşmanului osândă--Mila păcii ai sporitŞi altare ai clădit.Ai adus din ceruri
aur,Din al tronului tezaur,

La întoarceri din războiCând aveai victorii noi,Făurind catapeteasmăCu a raiului mireasmă.Ştefan cu

credinţă tare,Vrăşmaşului înfricare,

Curmător de spini în floare,Creştinilor apărare,În a vieţii încercarePrimeşte a mea-nchinareSufletului

alinare,Sfinte Ştefane cel Mare!

Prezentator IElevii clasei a V-aA, ne vor înscena „Muma lui Ștefan cel Mare” de Dimitrie Bolintineanu

Muma lui Ştefan cel Mare Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,Unde cură-n poale un râu
mititel,Plânge și suspină tânăra domniță,Dulce și suavă ca o garofiță;Căci în bătălie soțul ei dorit

Page 8

A plecat cu oastea și n-a mai venit.Ochii săi albaștri ard în lăcrimeleCum lucesc în rouă două
viorele;Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,Rozele și crinii pe față-i se-ngân.Însă doamna soacră
lângă ea vegheazăȘi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

Un orologiu sună noaptea jumătate.În castel în poartă oare cine bate?- "Eu sunt, bună maică, fiul tău
dorit;Eu, și de la oaste mă întorc rănit.Soarta noastră fuse crudă astă dată:Mica mea oştire fuge
sfărămată.Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...Vântul suflă rece... Rănile mă dor!"Tânăra
domniţă la fereastră sare.- "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare.Apoi ea la poartă atunci a ieşitŞi-
n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:- "Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;Braţul său prin taberi mii de
morţi împarte.Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!Însă dacă cerul,
vrând să-ngreuiezeAnii vieţii mele şi să mă-ntristeze,Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;Dacă tu
eşti Ştefan cu adevărat,Apoi tu aice fără biruinţăNu poţi ca să intri cu a mea voinţă.Du-te la oştire!
Pentru ţara mori!Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!"Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;Oastea
lui zdrobită de prin văi adună.Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţiCad ca nişte spice, de securi loviţi.
Prezentatorul IIElevii clasei a V-aA, ne vor înscena un fragment mic din viața domnitorului: „Solul
sultanului Mahomed la curtea domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, ceîndu-i supunere”.

Solul Eu, Mahomed al II, fiu al lui Murat, trimis a lui Alah pe pămînt, domn al domnilor lumii, stăpîn al
tivelor omenești, rigă al rigilor, Împărat de apus și de răsărit, cel ce binevoiește a da tihnă sau război
lumii, către Ștefan, Beiul de la Moldova. De data aceasta să-mi aduci tu însuși tributul din ultimii doi
ani, așa după cum îl aduce domnul Valahiei, ca să putem avem încredere în prietenia Ta. Îți
poruncesc să-mi deschizi îndată Porțile cetățiilor tale de la Marea, Chilia și Cetatea Albă. Te
povățuim totodată să te desfaci de sfaturile vecinilor tăi, ale Papei de la Roma și a venețienilor și îți
va fi ție bine pe pămînt, altfel să nu faci, căci mila noastră e adiere de primăvară dar supărarea
volbură a furtunii. Ștefan cel Mare Cunoaștem puterea împărăției otomane, știm că o țară mică
poate părea o pradă ușoară, pentru oștile preamăritului sultan. Noi însă îl rugăm pe Măria sa, să ne
lase să trăim în tihnă aici, în acest colț de lume, unde neamul nostru românesc a prins rădăcini
adînci ca și codrii de stejari, nu suntem datori nimănui și nu am prigonit nicodată pe nimeni. Vrem să
trăim în bună înțelegere cu vecinii care ni ia dat Dumnezeu cît și cu celelalte țări mai îndepărtate.
Bucuroși am fi ca solii și neguțătorii noștri să ajungă și la înalta poartă, așa cum îmblă pe la curțile
principilor creștini, mie nu-mi plac războiele, am luptat însă ori de cîte ori neatîrnarea și hotarele țării
mele au fost amenințate, iar dacă va fi nevoie, vom ști să ne apărăm și împotriva oștilor care au
cucerit Constantinopolul.

Page 9

Cuciurca Ana eleva clasei a X-a, vorbește despre stejarul lui Ștefan.Legenda glăsuieşte că acum
cinci sute de ani, Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei, a avut în apropierea satului Cobîlnea o luptă
crîncenă cu tătarii, pe care i-a biruit, alungîndu-i din ţară.Şi, după cum era datina în acele vremuri,
după fiecare bătălie cîştigatăse ridica o biserică sau o mănăstrire. Aşa dar, Ştefan Vodă a înălţat o
bisericuţă de lemn la marginea satului lîngă un stejar tînăr, la umbra căruia se odihnea în timpul
luptelor sau în clipele de răgaz...După aceea stejarul a început să crească ca din apă, întinzîndu-şi
ramurile viguroase în toate părţile. Neumbrit de alţi arbori, tulpina creştea mai mult în grosime, iar
creanga se rotungea prin părţi. Se povesteşte că în vremurile de cumpănă, cînd năvăleau turcii sau
tătarii, în scorbura acestui stejar falnic ar fi fost ascunse obiecte de mare preţ. Cu timpul, scorbura
stejarului s-a închis cu lemnul copacului, tăinuind în tulpină comori nenumărate.Nici iernile aspre,
nici hoardele străine, care s-au abătut asupra acestor locuri nu au fost în stare să-l înfrîngă. Stejarul
lui Ştefan cel Mare şi Sfînt se înalţă viguros şi falnic spre cer, amintind de gloria luminatului Domn.
Însă, legenda spune că odată, într-o zi de primăvară, pe şesul Trotuşului, nu departe de satul
Borzeşti, unde s-a născut Ştefan, se încinse un joc, cunoscut sub numele de ,,Tătarii". Ceata era
împărţită în două tabere, una sub comanda lui Gheorghe, un copilandru cu plete negre şi ochi de
mure, ce erau ,,tătarii" iar cealaltă sub comanda lui Ştefăniţă, ce erau moldovenii. Fiecare copil era
înarmat cu săbii de şindrilă, cu suliţe de trestii şi lupta începu, de clocoteau văile Trotuşului.Bătălia
crîncenă a ţinut cît a ţinut, dar, în sfîrşit, a cîştigat ceata lui Ştefăniţă, care avea darul de a se război
de la tatăl său. Atunci, îl prinseră pe hanul tătarilor, Gheorghe, şi-l legară de de creanga unui stejar,
martor la ,,lupta" copiilor. Deodată, pămîntul începu a se zgudui. Liniştea copiilor a fost răspicată.
Sus, pe deal, se apropia tot mai mult o oaste întreagă de soldaţi, lăsînd în urma lor rîuri de foc şi
sînge şi se auzea ,,Tătarii! Tătarii! Fugiţi, vin tătarii!". Băieţii auluat-o la fugă, uitînd de micul
Gheorghiţă, care atîrna pe creanga stejarului. În acel moment o sută de săgeţi şi o sută de suliţe se
înfipseră în trupul băietanului.Treizeci de ani au trcut după acea întîmplare şi micul Ştefan,
schimbînd sabia de lemn pe paloşul de oţel, ajunsese să fie numit Domn al Ţării Moldovei, dar un
gînd îl urmărea din copilărie, cînd îşi amintea de micul Gheorghe ucis de tătari şi, oriunde s-ar fi dus,
orice ar fifăcut, chipul cel oacheş şi drăgălaş i se înfăţişa necontenit, cerîndu-I parcă răzbunare.A
răzbunat Ştefan moartea prietenului său, procedînd la fel cu hanul tătarilor cum a procedat el cu
Gheorghe, însă durerea din suflet, a rămas pentru totdeauna.

Stejarul lui ŞtefanNu mai suntem în cel hotar,Împrăştiaţi suntem prin lume,De timpuri chiar şi cel
stejarSe pare că-a uitat de nume.

Împovărat de multe secole,Trecut prin confruntări ridicole,Abia de îşi mai ţine ramulDe ani prea
gîrbovit sărmanul.

Îmbătrînit, dar nu cedează,Precum un bun oştean e-n pază,E verde şi somnul vegheazăLui Ştefan
cel Mare şi Sfînt.

Cîntecul: Cînd a fost să moară Stefan Cînd a fost să moară Ştefan,Multă jale-a fost în ţară:Cîte
braţe-n deznădejdeCătre cer nu se-nălţară?

Cîte jertfe la altare,Cîtă smirnă şi tămâie,Pentru ca viteazul ŞtefanViu şi teafăr să rămâie!

Se părea că nici pămîntulNu se-ndură să-l primească,Pe acel ce-a fost preavrednicPeste tot să-l
stăpînească.

Page 10

Şi de groază şi durereS-a cutremurat pămîntul,Ca în ziua răstigniriiCelui ce-a vestit cuvîntul...

Cînd a fost să moară Ştefan,Multă jale-a fost în ţară.Cine ar putea să spunăCîte inimi sîngerară?

Iarnă grea ca niciodatăŞi o foamete cumplităSe-abătură-n anul celaPeste ţara lui iubită.

Însă nici pe patul morţiiNu putea s-o dea uităriiCela ce pe drept fusesePoreclit: Părinte-al Ţării...

Lîngă patul său chemîndu-i,Mîngîie pe toţi sărmanii,Plîng şi îi sărută mînaVăduvele şi orfanii.

Plîng şi-l binecuvîntează,Şi se-ntorc pe la căminuri,Iar boierii zi şi noapteStau la patul său de

chinuri...

Când a fost să moară Ştefan,Multă jale-a fost în ţară:Lângă patul său de chinuriToţi boierii s-
adunară.

În ceardac cerînd să-l ducă,A luat în mîini ocheana,Să mai cate încă-odatăLa Moldova lui, sărmana!

Şi de ce-a văzut într-însaL-a cuprins întîi fiorul —În ocheana fermecatăEl citise viitorul!

Veacuri negre, de urgie,Şi de lupte, şi de jale,S-arătară, într-o clipă,Fulgerând privirii sale...

Vis e însă, ori aieve?Dinspre Olt, urcînd, zăreşteUn vultur măreţ ce-ntindeAripile — şi-adumbreşte

Toată Ţara MunteneascăŞi Moldova şi Ardealul...Vai! dar noapte şi mai oarbăÎşi aruncă-n urmă-i
valul!

Dintr-o dată, fără veste,

Page 11
Faţa iar i se-nsenină:Pîcla grea deschide iarăşiGene-albastre de lumină.

Pe cîmpia dunăreanăVede oşti române-n zare;Mîndru prinţ din ţări străineMerge-n fruntea lor
călare...

Cântece de biruinţăCresc şi umplu tot văzduhul Ştefan-Vodă al MoldoveiŞtefan-vodă-şi dete

duhul!...

Dar cu dangăt plin de jaleMii de clopote dau veste:,,Ştefan-Vodă al Moldovei,Ştefan-Vodă nu mai

este!"

Tristă-i mănăstirea Putnei,Porţile deschise-aşteaptăStrălucit convoi ce vineŞi spre ele-ncet se-

ndreaptă.

Este Ştefan. Azi străbateCel din urmă drum prin ţară,Dar pe unde trece-acuma,În măreaţa zi de
vară,

Plînge dealul, plânge valea,Plîng pădurile bătrîne,Şi norodu-n hohot plînge:,,Cui ne laşi pe noi,
stăpîne?"

EPILOGPatru veacuri de durereAu trecut - şi-n noapte-adâncăDoarme Ştefan, dar şi astăziNeamu-

ntreg îl plânge încă.

Şi-l vor plînge codrii veşnicFremătînd duios din ramuri,Cât vom fi-n cuprinsul nostruTot iloţi ai altor
neamuri!

Jalnic apele l-or plânge;Şi zadarnic, multă vreme,Din adânc de văi pierdute,Triste buciume-or să-l
cheme...

Însă cînd suna-va ceasulDe dreptate pentru ţară,Din mormîntu-i va străbateVârful sabiei de pară...

Şi va fi războiul mareÎntre neamurile toate;Caii, în potop de sînge,Pîn-la coame-or să înoate...

Peste noi atunci pluti-va

Page 12

Duhul lui Ştefan cel Mare —Şi vom rumpe orice lanţuri,Vom sfărma orice hotare!

Prezentator IStefane, Maria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las’ Arhimandritului Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor In sama părintilor,

Prezentator IIClopotele să le tragăZiua ’ntreagă, noaptea ’ntreagă, Doar s’a ’ndura Dumnezeu Ca
să-ti mîntui neamul tău! Tu te ’nalta din mormînt Să te-aud din corn sunînd Și Moldova adunînd.

Prezentator IPășind în nemurire și lăsîndu-ne drept moștenire porunca ce dăinuie de ani și ani prin
Țara Moldovei atît de inspirat și zguduitor evocată de Barbu Delavrancea în piesa "Apus de soare":

Prezentator II"... Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care n-a fost baci pînă la adînci bătrînețe... că
Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu este a noastră, ci a urmașilor urmașilor
noștri în veacul vecilor !..."
V I C T O R I N Ă1. Cînd și unde s-a născut Ștefan cel Mare? 2. Dinastia domnească din care
descinde Ștefan cel Mare. 3. Cine au fost părinții lui Ștefan –Vodă?4. De cine a fost ucis tata lui
Ștefan-Vodă?5. Cînd a urcat pe tronul Țării Moldovei Ștefan - Vodă?6. Cîți ani a domnit Ștefan cel
Mare?7. Care a fost prima activitate a lui Ștefan cel Mare în calitate de domnitor?8. Din cine era
constituită oastea lui Ștefan cel Mare? 9. Cum îi răsplătea Ștefan cel Mare pe viteji? 10. Capitala
Moldovei pe timpul lui Ștefan cel Mare. 11. Cîte războaie de apărare a țării a purtat Ștefan cel Mare?
12. Cînd, pe cine și cum a înfrînt Ștefan cel Mare în Codrii Cozminului? 13. În ce scop a fost
construită mănăstirea de la Războieni? 14. Cînd s-a produs și care a fost primul pas important spre
îmbogățirea relațiilor moldo-ungare? 15. Cetate în delta Dunări numită de Baiazid al II-lea cheia și
poarta în Moldova și Polonia.16. Cînd a fost întemeiată mănăstirea Putna?17. Cine, cînd și în
cinstea cărui eveniment sfințește mănăstirea Putna? 18. Cine primul i-a atribuit Domnitorului
calificativul „cel Mare”? 19. Cînd a decedat Ștefan cel Mare? 20. Unde se află mormîntul lui Ștefan
cel Mare? 21. În ce an a fost canonizat Ștefan cel Mare?

Page 13

LOAD MORE

SELECTIE CUSATURI STEFAN CEL MARE SI CASIN

DOCUMENTS

PAPACOSTEA-STEFAN CEL MARE

DOCUMENTS

IMN LUI STEFAN CEL MARE FINAL

DOCUMENTS

PRIMARIA STEFAN CEL MARE

DOCUMENTS

ISTORIA LUI STEFAN CEL MARE RCT

DOCUMENTS
STEFAN CEL MARE
EDUCATION

STEFAN CEL MARE__I

EDUCATION

ACADEMIA STEFAN CEL MARE

DOCUMENTS

DOC.PMB.RODOC.PMB.RO/MONITORUL_OFICIAL/2017/IUL_2017/HCLS_2_109.PDFSTEFAN
CEL MARE, NR 50 X DESPOT VODA STEFAN CEL MARE, NR 58 X VIITORULUI STEFAN CEL
MARE, NR 58 X VIITORULUI STEFAN
DOCUMENTS

AEROPORTUL INTERNATIONAL STEFAN CEL MARE - SUCEAVA

DOCUMENTS

CONCURSUL DE ISTORIE „STEFAN CEL MARE”

DOCUMENTS

STEJARUL LUI STEFAN CEL MARE

PRESENTATIONS & PUBLIC SPEAKING

BUCURESTI STEFAN CEL MARE, CRISTINA, 70 MP

DOCUMENTS

ACTE TAIERE ARBORI STEFAN CEL MARE

DOCUMENTS
PRIMARIA STEFAN CEL MARE...COMUNA STEFAN CEL MARE ANEXA NR. I LA H.C.L. NR.
7/2019 CALENDARUL DE ACTIVITÄTI DIN COMUNA STEFAN CEL MARE, JUDETUL NEAMT, CE
SE VOR ORGANIZA ÎN ANUL
DOCUMENTS

STEFAN CEL MARE – DOMNITOR AL MOLDOVEI

DOCUMENTS

VLAD TEPES SI STEFAN CEL MARE

EDUCATION

SLUJBA SF. STEFAN CEL MARE

DOCUMENTS

STEFAN CEL MARE.DOCX

DOCUMENTS

REGULAMENTUL CONCURSULUI DE ISTORIE „STEFAN CEL MARE”

DOCUMENTS

LEGENDE DESPRE STEFAN CEL MARE SI SFANT

DOCUMENTS

RELATIILE LUI STEFAN CEL MARE CU M.ATHOS

DOCUMENTS

MAMA LUI STEFAN CEL MARE. LEGENDE ISTORICE - CDN4.LIBRIS.RO LUI STEFAN CEL
MARE... · MAMA LUI STEFAN CEL MARE : LEGENDE ISTORICE / DIMITRIE BOLINTINEANU ; IL.
DE SILVIA MITREA. -
DOCUMENTS
„PENSIUNE TURISTICA” TIMISOARA, STR. STEFAN CEL MARE, … · PLAN URBANISTIC DE
DETALIU „PENSIUNE TURISTICA” TIMISOARA, STR. STEFAN CEL MARE, NR. 13 1
DOCUMENTS

STEFAN CEL MARE PPT

DOCUMENTS

PDF7AA - PORTAL · PROIECT DE HOTÄRÂRE PRIVIND APROBAREA STUDIULUI STRATEGIA

LOCALÄ DE ... SCENARIU SCENARIU 1 SCENARIU 2 SCENARIU 3 SCENARIU SCENARIU 1
SCENARIU 2 SCENARIU 3
DOCUMENTS

DREPT.HYPERION.RO · UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE" SUCEAVA LECT.UNIV.DR.

CRETU GEORGETA UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE" SUCEAVA
LECT.UNIV.DR.VALENTIN BÄDESCU UNIVERSITATEA EUROPEI
DOCUMENTS

SFANTUL STEFAN CEL MARE

DOCUMENTS

FACULTATEA DE SILVICULTURA - UNIVERSITATEA "STEFAN CEL

DOCUMENTS

CARTEA TARA LUI STEFAN CEL MARE

EDUCATION

 About us
 Contact us
 Term
 DMCA
 Cookie settings
 English
 Français
 Español
 Deutsch

STARTUP - SHARE TO SUCCESS