Cei doi conducatori de osti, Baiazid si Mircea, sunt asezati fata in fata si caracterizati prin antiteza.

De-o parte, Baiazid cotropitorul, dispretuitor, ingamfat, arogant, lipsit de orice scrupule, nepoliticos, ametit
de victoriile obtinute, increzator nu in forta dreptului, ci in dreptul fortei si al violentei, in capacitatea de a
distruge tot ce i se opune, sfarseste in autopreaslavire:

La Nicopole vazut-ai cate tabere s-au strans"

Am jurat ca peste dansii sa trec falnic, fara pas"

De cealalta parte se afla Mircea cel Batran, simbolizand virtutile poporului roman. Asemenea lui Dan,
capitan de plai, el este un personaj exemplar, emblematic prin aceea ca intruchipeaza experienta seculara a
romanilor, cumpatarea si intelepciunea acestui popor.

Mi reca cel Batran este domnitor al Tarii Romanesti, figura pilduitoare a istoriei nationale. Poetul il prezinta
ca pe un adevarat erou popular in timpul intalnirii cu Baiazid si in timpul bataliei de la Rovine. Este profund
legat de poporul sau, ale carui aspiratii le reprezinta. Se caracterizeaza prin port simplu, vorba chibzuita,
modesta (Un batran atat de simplu, dupa vorba , dupa port"). El se adreseaza sultanului cuviincios, pasnic,
dupa datina straveche (cat suntem inca pe pace, eu iti zic:ABine-ai venit!A"). Respinge cu demnitate
pretentiile lui Baiazid de a-i inchina tara (Despre partea inchinarii insa, doamne, sa ne ierti"). Din
convorbirea cu Baiazid rezulta si alte trasaturi caracteristice ale personajului. in timpul discutiei el
sugereaza, printr-o aluzie, posibilitatea evitarii unui razboi (Ori vei vrea sa faci intoarsa de pe-acuma a ta
calc"). Ea jignirile lui Baiazid raspunde cu demnitate (mosneagul ce privesti/Nu e om de rand, el este
domnul Tarii Romanesti").

Trasatura dominanta a personajului este patriotismul. in timpul convorbirii cu conducatorul otoman el

rezuma maretele fapte de arme ale inaintasilor pentru pastrarea libertatii si aminteste simplu, batraneste,
soarta cotropitorilor(Dupa vremuri multi venira, incepand cu acel oaspe,/Ce din vechi se pomeneste, cu
Dariu a lui Istaspe,/Multi durara, dupa vremuri, peste Dunare vrun pod,/De-au trecut cu spaima lumii si
multime de norod;/ imparati, pe care lumea nu putea sa-i mai incapa, /Au venit si-n tara noastra de-au cerut
pamant si apa."). Rezultatul a fost cel stiut:Cum venira, se facura toti o apa si-un pamant". Mircea intelege
cauzele razboaielor nedrepte (Laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier"). ii spune lui Baiazid ca duce
un razboi drept, de aparare:(Eu?imi apar saracia si nevoile si neamul"). Voievodul isi exprima legatura cu
tara, este constient de avantajul de a lupta intr-un loc cunoscut, vorbeste in numele intregului popor, ale carui
forte morale le cunoaste si opune dorintei de cucerire a sultanului dragostea de tara a romanului:(N-avem
osti, dara iubirea de mosie e un zid/Care nu se-nfioreaza de-a ta faima, Baiazid !").

Batalia de la Rovine dezvaluie alte trasaturi ale voievodului. Viteaz si bun strateg, M ircea este un adevarat
exemplu pentru ostasii romani:(Mircca insusi mana-n lupta vijelia-ngrozitoare,"). intre vorbele si faptele
acestuia exista o potrivire deplina (Peste-un ceas paganatatca c ca pleava vanturata"). in discutia cu Baiazid,
Mircea exprima ideea ca Domnul apartine tarii, subliniind ideea legaturii dintre romani si pamantul unde

dorm oasele inaintasilor. Pentru a sublinia trasaturile morale caracteristice ale lui Mircea, autorul foloseste
antiteza permanenta cu Baiazid. in acest personaj M.Eminescu a intruchipat demnitatea de neclintit si
patriotismul fierbinte al poporului roman, care a luptat veacuri de-a randul pentru apararea fiintei nationale.
Din poezie se desprind sentimente de adanca admiratie, entuziasm, mandrie patriotica pentru trecutul glorios
al poporului nostru.

Realizarea artistica

La realizarea desavarsita a poemului au contribuit figurile de stil folosite de poet cu multa arta (metafore,
epitete, personificari, hiperbolE), pe care le-am amintit comentand episodul bataliei de la Rovine.
Fragmentul analizat se numara printre cele mai edificatoare pentru arta evocarii.

Din vocabular M.Eminescu selecteaza acele fapte care sunt caracteristice veacului sau. Astfel, el refuza
neologismele cu exceptia cuvintelor simplu (Un batran atat de simplu") si orizont (Orizonu ntunccandu-1,
vin sageti de pretutindeni"). Dintre arhaisme selecteaza doar termenii care denumesc aspecte ale realitatii din
vremea evocata: ieniceri, spahii, Aliotman, pristol (=altaR), leit (imbracat intr-o haina ca turnata pe corp Ostile leite-n zale").
Ne intalnim in poem cu o seama de cuvinte stravechi care, ramanand mereu actuale Ia nivelul limbii
populare, au pastrai infiinta lor intima un anume duh arhaic, o anume mireasma vetusta"(G.I.TohaneanU).
Iata cateva: oaste si armie - (armata), oaspe (oaspetE), durara (construira).
Pentru situarea in timp a actiunii si a personajelor, poetul apeleaza la unele sensuri invechite ale unor
cuvinte: a se inchina a se supune"(Am venit sa mi te-nchini"), a certa a pedepsi" (Dar acu vei vrea cu oaste si
razboi ca sa ne certi"), a duce a indura"(Bucurosi le-om duce toate"), mosie tara mosilor si stramosilor",
steag veche unitate militara", a incapea a cuprinde"(imparati, pe care lumea nu putea sa-i mai incapa").
Evidentiem prezenta unor expresii si locutiuni care sunt apte sa evoce o sfatosenie de amurg, a unor vremuri
si a unor oameni care iubesc negraba "(GA. TohaneanU):a face calea intoarsa (a se intoarcE), a da un semn,
schimba ta coroana intr-o ramura de spini"(a torturA), Tot ce sta in umbra crucii"(crestinatateA), sa dea
piept"( a se impotrivI). Formele populare de viitor (de-o fi una, de-o fi altaCe e scris si pentru noi,/Bucurosi
le-om duce toate."), numit de prof. G.I. Tohaneanu viitor al eventualitatii, nu al certitudinii, exprima in
chipul cel mai nimerit modul de a gandi - sobru; cumpatat, lucid - al voievodului roman.
Versificatia sustine admirabil ideea poetica cu versuri lungi de 12-18 silabe, cu o rima imperecheata si cu o
impletire de mai multe ritmuri.

In fragmentul prezentat in carte, Mihai Eminescu prezinta lupta de la Rovine si face portretul in antiteza a
celor doi conducatori de osti , Mircea care conduce armata romana, si Baiazid sultanul otoman.
Caracterizarea lui Mircea este dominata de ospitalitate, calm, buna-intelegere si echilibru, calitati
caracteristice poporului roman.
In primele randuri ale fragmentului este prezentat sentimentul de superioritate pe care-l are Baiazid fata de
Mircea. Baiazid ii vorbeste domnitorului pe o voce ridicata si plina de dispret. In contrast cu Baiazid, Mircea
nu ia in seama vorbele pline de laudarosenie si este calm pe tot parcursul poeziei. Mircea il primeste cu
ospitalitate, desi nu ar trebui pentru ca Baiazid nu a fost intelegatot si ii vorbeste lui Mircea de pe pozitia
invingatorului. Voievodul nu se sperie de vorbele lui Baiazid, dar el nu doreste razboi, ci doreste pace pentru
ca el nu vrea sa sacrifice oameni nevinovati . El vorbeste in numele poporului si de aceea ii spune pe fata tot
ce are de zis: ,,De-o fi una, de-o fi alta Ce e scris si pentru noi\ Bucurosi le-om duce toate de e pace, de-i
razboi. Desi cu modestie, este foarte ferm si net, in ceea ce spune si sub nici o forma nu face compromisuri
in ceea ce priveste soarta tarii.
Ca sa-l impresioneze, Baiazid ii povesteste lui Mircea prin cate batalii a trecut, ce victorii stralucite a
obtinut. Eminescu face intentionat o inversiune de date istorice, astfel ca Baiazid se lauda cu victoria asupra
cruciadei crestine de la Nicopole si cu faptul ca a cucerit Imperiul Austro-Ungar ajungand cu armatele sale
pana la Roma, in mijlocul Europei.
Chiar de la inceput discursul lui Baiazid este incisiv,ba chiar jignitor, numind armata romana si pe
conducatorul sau un ciot care este cu neputinta sa-i stea in cale. ,,Cum cand lumea mi-e deschisa a privi
gandesti ca pot\ Ca intreg Aliotmanul sa se impiedice de-un ciot?.Si mai mult, Baiazid il numeste cu mare
dispret il numeste ,,batrane. ,,O, tu nici visezi batrane, cati in cale mi s-au pus,,Si de crunta-mi vijelie
tu te aperi c-un toiag?\Si purtat de biruinta sa ma-mpiedec de-un mosneag?. Acestui discurs care se incheie
pe un ton ridicat si amenintator, Mircea ii opune un raspuns ferm, demn si nepatimas: ,,De-un mosneag, da,
imparate, caci mosneagul ce privesti\Nu e om de rand, el este domnul Tarii Romanesti.. In aceste vorbe sta
toata demnitatea si siguranta pozitiei sale. In spatele sau brava armata romana asteapta doar un semn pentru
a-si apara pamantul stramosesc. Nu numai oamenii sunt implicati in apararea gliei, ci toata natura. ,,Si deaceea tot ce misca-n tara asata, raul,ramul,\Mi-e preieten numai mie, iara tie dusman este. Mircea nu se lasa
impresionat de faima si laudele lui Baiazid si ii raspunde foarte realist ca in decursul timpului aceasta tara si
acest popor a fost punct de rascruce in calea multor invadatori condusi de nume rasunatoare la vremea
respectiva, dar acestea au trecut precum apa peste pietre si de multe ori plaiurile Tarii Romanesti au fost loc
de inmormantare pentru acestea. Mircea nu se poate lauda cu victorii stralucite ca ale lui Baiazid si nici nu a
purtat vreodata batalii asa de importante, dar intotdeauna si-a aparat pamantul si nevoile si neamul cu mare
indarjire. Mircea nu este laudaros si nici nu vrea sa-l sperie pe marele sultan, de aceea nu ii spune decat
adevarul despre istoria acestei tari. Baiazid il lasa sa vorbeasca si se cam inspaimanta de vorbele acestea, dar
nu lasa sa se vada. ,,Mosneagul Mircea isi probeaza toate faptele si vorbele pe campul de batalie, iar
Baiazid trece prin momente groaznice din care nu se stie cum va iesi. 39216upg74bml5y
Caracterizarea celor doi conducatori de osti se face prin discursul acestora. Cartacterizarea este indirecta,
deoarece se face chiar prin spusele lor. Mircea reprezinta personajul binelui, iar Baiazid este personajul
negativ, din lupta intre bine si rau. Mircea este plin de calitati, si omenesti, dar si de bun strateg.
Mircea este milos, atunci cand nu vrea sa sacrifice oamenii de pomana, mai ales ca ei sunt nevinovati, este
un bun conducator pentru ca isi pastreaza armata intr-o ordine desavarsita si soldatii sunt foarte bine
pregatiti. Mosnegutul din Tara Romaneasca este, poate cel mai viteaz ostean din toata armata pentru ca el
este primul care se avanta in lupta. Mircea stie sa faca distingtia dintre o persoana care vrea sa-l intimideze

prin vorbele sale si cineva ca vorbeste doar pe un ton ridicat, astfel ca Mircea este un om foarte destept si
siret atunci cand este nevoie.
Baiazid este orgolios, plin de ingamfare si vorbeste arogant. Chiar daca are osti multe, el nu a stiut sa le
foloseasca, dar si oastea dusmana a fost foarte curajoasa si a lovit ca gerul si crivatul. Conducatorul otoman
este rau si crud, pentru ca pe el nu-l intereseaza daca mor ostenii lui in lupta, dar aceasta este castigata. El
este dornit sa lupte, sa cucereasta tot mai mult pamant.
In poemul Scrisoarea III, Eminescu prezinta si lupta dintre bine si rau, din care intotdeauna binele invinge.