Amintirea veşnică a eroilor din ’92

“Popoarele mai luminate, conştiente de dreptul de-a dispune singure de sângele şi bogăţiile
lor, vor învăţa treptat, treptat să privească războiul ca flagelul care aduce cele mai mari
nenorociri, drept cea mai mare crimă... Războaiele între popoare, asemenea unor asasinate, vor fi
socotite printre acele grozăvii extraordinare, care umilesc şi revoltă firea (natura)”, aşa spunea
marele filosof Nicolas de Condorcet.
Războiul din Transnistria a fost un conflict militar între Republica Moldova şi
autoproclamata Republica Moldovenească Nistreană care a început în anul 1990, imediat după
proclamarea independenţei aşa-zisei Republicii Moldoveneşti Nistrene.
Data de 2 martie este ziua in care „fraţii de la est” au intrat peste noi cu arma-n mână
sfidându-ne intergitatea naţionala şi independenţa statală.
În urma conflictului din Transnistria, în Republica Moldova au cazut zeci de eroi, care au
luptat pentru apărarea pământului strămoşesc.
„A fost război!”,îmi spuneau adesea buneii cu lacrimi în ochi şi cu inimile sfâşiate de
durerea din trecut care şi-a pus amprenta pe viaţa lor.
Se spune că timpul vindecă rănile. Au trecut deja atâţea ani de încheierea războiului din
Transnistria, dar rana a rămas la fel de adâncă şi la fel de însângerată, rana care nici nu se va
cicatriza niciodată caci ea rămâne neschimbată, iar durerea o amplifică odată cu trecerea anilor.
Din momentul declanşării Conflictului in raioanele de est ale Republicii Moldova, orheienii,
au fost pătrunşi de înaltul spirit de a-şi apăra pământul strămoşesc, care a fost stropit de sângele
arcaşilor orheieni.
Orheienii în luptele războiului pentru apărarea independenţei Moldovei, au dat dovadă de
patriotism nemaiîntâlnit. Orheenii noştri şi-au jertfit viaţa pentru apărarea ţării şi pe care datorită
curajului şi vitejiei lor, îi proslăvim şi astăzi ca fiind eroii noştri dintotdeauna, căci eroii nu mor
niciodată, ci trăiesc veşnic în inimile noastre – patrioţilor români.
Câţiva dintre eroii orheieni ai neamului nostru sunt: Vasile Lupu-domnitorul Moldovei;
Gamurari Anton Sevastian-comandant al Brigăzii de Poliţie cu destinaţia Specială „Fulger”;
Sergiu Pavlov-voluntar (erou la 17 ani);etc..
În timpul războiului pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţa Republicii
Moldova 1991 – 1992 în operaţiunile din Sudul Moldovei, Vasile Lupu a activat detaşamentul de
voluntari „Domnitorul Moldovei Vasile Lupu”. Detaşamentul întrunea în rândurile sale peste
100 de voluntari, printre care 25 de foşti „afganezi”, care la părerea comandanţilor, constituiau
baza moralizatoare a viitorilor oşteni ai formaţiunii voluntare orheiene.
Gamurari Anton Sevastian a fost investit de către ministru de interene, în funcţia de
comandant al Brigăzii de Poliţie cu destinaţia Specială „Fulger”. BPDS „Fulger” a participat la
luptele de la Vulcăneşti, Dubăsari, Cocieri, Coşniţa şi Tighina, Chiţcani şi Doroţcaia. Efectivul a
pierdut 74 de ofiţeri, subofiţeri şi efectiv, dintre care peste 30 au devenit cavaleri ai Ordinului
Republicii şi ordinului „Ştefan cel Mare”.
Pe voluntarul Sergiu Pavlov, războiul din poarta baştinii l-a găsit în pragul ultimului sunet la
şcoală, care aşa şi nu a mai avut loc. El s-a cerut în rândurile apărătorilor baştinii, fiind primit în
grupa specială „Scorpionii”. Voluntarul Sergiu Pavlov, a luat parte la luptele de stradă de la
Corjova, Mahala şi Dubăsari. Sergiu Pavlov şi-a demonstrat vitejia prin faptul ca şi-a sacrificat
propria viaţă pentru a salva ţara noastra
Deci, în concluzie pot spune că în numele dreptăţii, al recunoştinţei şi a tuturor cugetelor
cinstite de pretutindeni, toţi Eroii NEAMULUI Românesc din Basarabia şi martirii acestui
crâncen război merită ca numele lor să se cunoască spre precinstire şi aducere aminte pentru
generaţiile de azi şi cele viitoare. Retrăim cuviosul sentiment că, măcar acum, asternând aceste
rânduri despre eroii războiului din Moldova 1991 – 1992 , florile recunoştinţei vor ajunge, de
astă dată şi pe mormintele acestor bravi eroi. Iar copiii lor, nepoţii şi strănepoţii le vor cinsti
memoria. Generaţia viitoare va cunoaşte cu mult mai mult despre acest război.