În anul Centenarului, sărbătoarea națională dedicată eroilor, celebrată la 17 mai, reprezintă un fericit

prilej de a vorbi despre eroii neamului nostru, în special despre cei care și-au dat viața pe fronturile
Primului Război Mondial pentru realizarea idealului național al acelei perioade - făurirea României
Mari și unirea românilor într-un singur stat.

România a pierdut în Marele Război în jur de 1 milion de oameni, militari și civili. Așa cum mărturisea
un contemporan, aproape că nu exista bordei sau palat care să nu fi suferit în urma despărțirii
definitive de o persoană apropiată. Colosalul preț pe care cei căzuți l-au plătit pentru ca România
nouă să fie edificată i-a determinat pe liderii politici liberali, pe generalul Alexandru Averescu, figură
legendară a războiului, dar și prim-ministru în funcție în 1920, precum și pe cei din familia regală să
propună instituirea unei zile de cinstire a eroilor. Aceasta trebuia să fie o sărbătoare națională, în
care întreg neamul să cinstească pe cei căzuți în luptele din anii 1916-1919.

În data de 17 mai 1920, Regele Ferdinand, unul dintre inspiratorii și inițiatorii acestei legi, a
promulgat Decretul-lege 1693, prin care se instituia Ziua Eroilor ca sărbătoare națională și care se
celebra concomitent cu o altă mare sărbătoare a creștinătății, Înălțarea Domnului. Ce metaforă mai
bună pentru a onora jertfele eroilor putea fi găsită decât aceasta a Înălțării?! Statul român a permis,
în același timp, ca în toate provinciile românești să fie pomeniți și cei care au căzut luptând în
armatele austro-ungară, rusă și bulgară. Oricum, a fost un inspirat act de reconciliere cu trecutul.

Începând din 1920 și până în 1948, an de an, românii au cinstit așa cum se cuvine memoria eroilor și
dubla sărbătoare a Înălțării și a Eroilor. La inițiativa „Societății Ortodoxe Naţionale a Femeilor
Române”, a Societății „Mărăști”, a Societății „Mormintele eroilor căzuţi în război” (devenită din 1926
Societatea Cultul Eroilor), au fost ridicate monumente, au fost amenajate cimitire ale eroilor. Se
cuvine să remarcăm, spre exemplu, faptul că Societatea „Mormintele eroilor căzuţi în război”,
prezidată onorific de Regina Maria și avându-l ca președinte pe Mitropolitul primat Miron Cristea, a
reușit din 1919, anul înființării, și până în 1938, anul morții Reginei Maria, să ridice pe teritoriul țării
peste 3.000 de opere comemorative de război, 13 mausolee, 508 troițe, 84 de cripte, 118 cimitire de
onoare ale eroilor. Urmare a acestei munci a societății, prin mai toate satele României interbelice s-
au ridicat monumente de tip obelisc standardizate: obeliscul are sculptat sau încastrate plăci pe care
sunt înscrise numele eroilor locali căzuți în Marele Război, iar în vârful obeliscului se află vulturul cu
steagul sau crucea în cioc; alte tipuri de monument înfățișează un soldat cu pușca în mână sau cu un
steag. Un exemplu atipic de operă comemorativă de război, cum mai sunt numite monumentele
dedicate eroilor căzuți în Primul și al Doilea Război Mondial, este Crucea Eroilor Neamului de pe
Caraiman, inaugurată în 1928 și care este o impresionantă construcție metalică de 28 metri înălțime.
În prezent, cele mai multe monumente dedicate eroilor din cele două războaie mondiale se află în
județele: Mureș - 363, Timiș - 321, Argeș - 252, Iași - 246.

În 1948, comuniștii au schimbat sărbătorirea eroilor și, nedorind să o asocieze cu o sărbătoare

religioasă, au instituit ziua de 9 mai ca Ziua Eroilor. Interesant este că, în multe sate ale României de
după 1945, din lipsa resurselor nu s-au mai ridicat alte monumente ale eroilor căzuți în cel de-al
Doilea Război Mondial. S-a decis ca numele eroilor din perioada 1941-1945 să fie înscrise în locurile și
pe laturile rămase libere ale monumentelor deja existente și ridicate de comunitate în perioada
interbelică.

După 1989, noile autorități au adoptat Legea 48/1995, prin care se proclama faptul că Ziua Eroilor era
sărbătoare națională. Societatea românească a epocii 1916-1919 a lăsat numeroase mărturii scrise,
fotografii despre eroi și acte de eroism înfăptuite de soldații și de ofițerii armatei române în timpul
luptelor grele din 1916-1917. Marele Război ne-a lăsat exemplele nemuritoare ale caporalului Mușat
Constantin, grenadierul care moare la Oituz, ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, căzut în
luptele de la Varnița și Muncelu, și cel al căpitanului Grigore Ignat, mort la Mărășești. Aceștia sunt
eroii, cumva privilegiați, dintr-o listă scurtă, căci numele lor se află pe buzele tuturor și au valoare de
simbol etern pentru neamul nostru. Însă, cu trecerea timpului, noțiunea de erou s-a extins asupra
tuturor celor care au căzut pe câmpul de luptă sau au luptat pe frontul Marelui Război. Și așa și este
pentru că, fără jertfa și suferința sutelor de mii de anonimi căzuți pentru idealul național al unirii,
România Mare nu ar mai fi existat.

Ziua Eroilor este o sărbătoare naţională a poporului român, marcată în memoria celor căzuţi de-a
lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi
întregirea neamului. Ziua Eroilor este celebrată de Ziua Înălţării Domnului, mare sărbătoare creştină,
care marchează înălţarea la cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Înviere, respectiv la 17 mai anul
acesta.

În semn de recunoştinţă pentru sacrificiul suprem al ostaşilor căzuţi la datorie în timpul Primului
Război Mondial, Tratatul de la Versailles, semnat de fostele ţări beligerante, în 1919, prevedea,
printre altele, obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile statelor
respective, precum şi a operelor comemorative de război dedicate acestora, potrivit site-ului Ligii
Militarilor Profesionişti,www.ligamilitarilor.ro.

În România, care a pierdut în prima mare conflagraţie a secolului al XX-lea aproape un milion de
militari şi civili, prevederile Tratatului de la Versailles s-au concretizat prin Decretul-lege nr. 1693/4
mai 1920, care a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul Zilei Înălţării Domnului Iisus
Hristos, dată decretată sărbătoare naţională a poporului român. Ţara noastră a devenit, astfel, primul
stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naţionali.

În omagierea eroilor căzuţi la datorie, un rol deosebit de important l-a avut Societatea "Mormintele
Eroilor Căzuţi în Război", înfiinţată în 1919, care a devenit, în 1927, Societatea "Cultul Eroilor" şi mai
târziu, de la 1 august 1940, "Aşezământul Naţional Regina Maria", sub înaltul patronaj al Reginei
Maria. Acestei societăţi i se datorează inaugurarea, în anul 1923, a Mormântului Ostaşului
Necunoscut, amplasat iniţial în faţa Muzeului Militar Naţional din Parcul Carol, dar şi construirea, în
perioada interbelică, a numeroase monumente şi plăci comemorative în majoritatea localităţilor din
ţară.
În anul 1948, având în vedere noua conjunctură politică, prin Decretul nr. 71/1948, Ziua Eroilor a fost
stabilită pe data de 9 mai, abrogându-se, astfel, prevederile anterioare. Ulterior, prin Decretul nr.
117/1975 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, s-a menţinut prevederea
potrivit căreia Ziua Eroilor era celebrată la 9 mai, cu prilejul Zilei Independenţei de Stat a României şi
a Victoriei asupra Fascismului.

După 1990, ca urmare a demersurilor Ministerului Apărării Naţionale, Ziua Eroilor nu s-a mai
sărbătorit la 9 mai, ci de Ziua Înălţării Domnului. Prin Legea nr. 48/1995, se proclama Ziua Eroilor,
sărbătoare naţională a poporului român, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti - Ziua Înălţării
Domnului Iisus Hristos -, potrivit tradiţiei româneşti. Ulterior, Legea nr. 379/2003 privind regimul
mormintelor şi operelor comemorative de război completează manifestările dedicate promovării
cultului eroilor la români, stipulând totodată că marcarea acestei zile are loc cu prilejul Zilei Înălţării
Domnului Iisus Hristos.

La 4 mai 1920, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, pentru prima dată, ca Ziua
Eroilor să fie celebrată la praznicul Înălţării Domnului, decizie consfinţită ulterior prin hotărârile
sinodale din 1999 şi din 2001, prin care această zi a fost proclamată sărbătoare naţională
bisericească, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro.

Programul manifestărilor prilejuite de Ziua Eroilor cuprinde activităţi comemorative în Capitală, în

ţară şi în străinătate, notează site-ul gov.ro. De asemenea, în toate catedralele, bisericile, mănăstirile,
cimitirele, troiţele şi monumentele închinate eroilor, din ţară şi din străinătate, sunt oficiate slujbe de
pomenire. De altfel, eroii neamului sunt pomeniţi la fiecare Sfântă Liturghie.

În anul 2017, Ziua Eroilor a fost celebrată la 25 mai. Cu această ocazie, eroii care au căzut în luptă sau
în prizonierat în timpul Primului Război Mondial au fost comemoraţi, în mai multe localităţi din ţară,
prin numeroase ceremonii militare şi religioase, precum şi prin diferite evenimente organizate cu
prilejul Zilei Eroilor, în contextul Centenarului primei conflagraţii mondiale (1916-1919) şi al declarării
anului 2017 ca "Anul Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz - 100".

Anul acesta, printre manifestările organizate cu prilejul acestei zile, se numără şi o serie de acţiuni ce
au loc la Buzău, unde sunt înhumaţi aproape 10.000 de eroi din opt ţări. Acţiunea are loc pe 16 şi 17
mai 2018 şi cuprinde şi o paradă militară, la care participă 892 de militari, dintre care 101 din
Germania, Austria, Italia, Republica Moldova şi Bulgaria, şi a fost iniţiată, cu ocazia Centenarului Marii
Uniri, de Divizia 2 Infanterie "Getica" şi de Primăria municipiului Buzău. De asemenea, la 14 mai 2018,
câteva sute de buzoieni, între care mulţi copii, au răspuns iniţiativei "Adoptă un erou" a unui ONG
creştin-ortodox din Buzău şi au adoptat unul dintre cei aproape 10.000 de eroi necunoscuţi din cele
opt ţări europene, înhumaţi în Cimitirul Eroilor din Buzău, ''considerat cel mai mare cimitir al eroilor
necunoscuţi din ţară şi unul dintre cele mai mari din Europa'', după cum declara, la 10 mai 2018, într-
o conferinţă de presă, comandantul Garnizoanei Buzău, general de brigadă Gheorghiţă Vlad.