Hachiko

De Pamela Turner
Hachiko este un film bazat pe o poveste reala foarte emotionanta. Filmul, numit "Hachiko:
Povestea unui caine", relateaza prietenia profunda dintre Ueno, un profesor universitar
deosebit, si Hachiko, un caine abandonat intr-o gara, pe care profesorul ii ia acasa.
Cainele care este folosit in film seamana foarte mult cu cel original, dupa cum se poate vedea
si in cele cateva fotografii pastrate inca din acea vreme. Cainele real, apartinanad rasei canine
Akita Inu, a trait in Japonia, intre 10 noiembrie 1923 si 8 martie 1935, fiind un caine de talie
mare, originar din prefectura japoneza Akita.
Filmul american dedicat lui Hachiko, regizat de Lasse Hallstrom, dupa scenariul lui Stephen
Lindsey, undeva in insula Rhode, a fost lansat in august 2009, rolul profesorului fiind
interpretat de Richard Gere. Primul film care a fost realizat dupa aceasta poveste reala este
insa cel japonez, din anul 1987, numit "Hachiko Monogatari". In anul 2004, a aparut si cartea
pentru copii numita "Hachiko: Povestea reala a unui caine loial", scrisa de Pamela Turner si
ilustrata de Yan Nascimbene.

Hachiko a fost un caine din rasa japoneza Akita Inu, de gen masculin, nascut in ziua de 10
noiembrie 1923, langa orasul Odate, in prefectura Akita. Ramas ratacit intr-o gara, printre
bagaje, pe cand avea numai cateva luni, cainele va ajunge in posesia lui Hidesaburo Ueno,
care ii va purta de grija in chip deosebit. Hidesaburo Ueno era profesor la catedra de
Agricultura a Universitatii din Tokio. Cainele a murit in ziua de 8 martie 1935, la varsta de 11
ani, in fata garii Shibuya, in Tokyo.
La inceputul anului 1924, pe cand profesorul universitar Ueno se intorcea de la facultate, el a
gasit in gara locala un catelul uitat. Neavand pe cine sa intrebe despre catel, profesorul il va
lua cu sine, acasa. Crescand, cainele s-a atasat de stapanul sau intr-un chip nemaipomenit.
Ani de-a randul, in fiecare dimineata, cainele si-a insotit stapanul pana la Gara Shibuya,
urmand ca la intoarcerea acestuia de la serviciu, el sa-l astepte in acelasi loc din apropierea
garii si sa se intoarca impreuna acasa.
Acest obicei deosebit a durat pana in mai 1925, cand profesorul Ueno sufera un atac de cord
in sala de clasa si moare. In acea zi, cainele si-a asteptat stapanul in fata garii pana tarziu in
noapte. Din aceasta zi, vreme de noua ani, cainele Hachiko a mers zilnic la gara locala, sezand
intotdeauna in acelasi loc si asteptandu-si indurerat stapanul.
Rudele profesorului, mutandu-se din casa in care vietuisera pana atunci, spre a putea trece mai
usor peste pierderea celui drag, au cautat sa-l tine cu ei pe Hachiko, ba chiar sa-l dea altor
prieteni, foarte iubitori si grijulii, insa nimic nu a putut sa-l tina departe de casa profesorului si
de gara locala. Cand si-a dat seama ca stapanul sau nu mai locuieste in casa in care crescuse si
el, cainele nu s-a mai indepartat de gara, dormind adesea pe sub vechile vagoane.
Toti localnicii au ramas uimiti si profund impresionati de credinciosia si de dragostea cainelui
fata de stapanul sau. Calatorii navetisti ajunsesera si ei sa-l cunoasca foarte bine pe caine,
drept pentru care l-au si hranit de-a lungul vietii sale, vreme de noua ani. Cazul a ajuns sa fie
vazut drept o adevarata lectie despre iubire, loialitate si nadejde rabdatoare.

1
In anul 1925, un student al lui Ueno l-a vazut pe caine in gara si l-a urmarit, la plecarea
acestuia, pana la casa fostului gradinar al profesorului. Gradinarul, pe numele sau Kikuzaboro
Kobayashi, ii va povesti tanarului intreaga poveste. La scurt timp, studentul va scrie o serie de
articole despre caine, cat si o lucrare ampla asupra rasei japoneze Akita, potrivit careia mai
existau decat 30 de exemplare pure din aceasta rasa canina. Batranul Hachiko, cainele din
gara Shibuya, era unul dintre acestea.

In data de 4 octombrie 1932, un articol despre cainele Hachiko a fost publicat intr-unul dintre
cele mai mari ziare din Tokyo, ziar numit "Asashi Shinbun". In scurt timp, cainele a ajuns sa
fie dat exemplu de conduita prin scoli si familii, devotamentul lui devenind un simbol national
al loialitatii. Un artist japonez a executat o statuie a lui Hachiko, din bronz, iar dezvoltarea
rasei Akita a cunoscut un avant printre crescatorii de animale.
In aprilie 1934, o statuie de bronz a fost ridicata in fata Gării Shibuya, la ceremonia de
dezvelire fiind prezent chiar si Hachiko. Una dintre cele cinci cai de acces catre Gara Shibuya,
cea in fata careia se afla si statuia, se numeste "Intrarea Hachiko". Cainele a murit in ziua de 8
martie 1935, pe o strada din Shibuya. Cainele a fost impaiat si asezat in Muzeul National de
Stiinte al Japoniei din Ueno, Tokio.

Statuia originala a fost folosita pentru fabricarea de munitie, in cadrul celui de-al Doilea
Razboi Mondial, aceasta fiind inlocuita mai apoi de una similara, lucrata de Takeshi Ando,
fiul artistului original. Statuia a fost asezata in fata garii, pe locul original, in august 1948.
Statui asemanatoare au mai fost ridicate si in fata garii din Odate, localitatea natala a cainelui,
in anul 2004, cat si in fata Muzeului Cainelui Akita, din aceeasi localitate.