ANSAMBLURI

NOBILIARE
EXTRAURBANE
MOLDOVA
Proiect desfășurat de Asociaţia ARCHÉ în parteneriat cu
Institutul Naţional al Patrimoniului, Filiala Timiș a Ordinului
Arhitecţilor din România, Universitatea „Politehnica”
Timișoara - Facultatea de Arhitectură, Universitatea de Arte
„George Enescu” din Iași - Facultatea de Arte Vizuale și Design.

Echipa proiectului: Anca Brătuleanu, Anca-Raluca Majaru,

Cristina Chira, Irina Leca, Alina Chiciudean, Carmen Vasile,
Florentina Matache, Raluca Bărbulescu

Redactori: Cristina Chira, Irina Leca

Editat în cadrul proiectului „Monumente Uitate 2013 -

ansambluri nobiliare extraurbane din Banat și Moldova”.

Proiect editorial finanţat de Administraţia Fondului Cultural

Naţional. Proiect cultural finanţat de Uniunea Arhitecţilor
din România și Ordinul Arhitecţilor din România din Fondul
„Timbrul Arhitecturii” în anul 2013. Conţinutul acestui
material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a
Uniunii Arhitecţilor din România.

© Asociaţia ARCHÉ 2013

 ANSAMBLURI
NOBILIARE
EXTRAURBANE
MOLDOVA
Ansamblurile nobiliare extraurbane constituie o componentă
semnificativă a patrimoniului construit din România şi un
fenomen arhitectural comun întregului spaţiu european.
Tipologii similare pot fi întâlnite în întreaga Europă Centrală
şi de Est, în teritoriile de astăzi ale Austriei, Cehiei, Slovaciei,
Ungariei, Serbiei, Croaţiei, Sloveniei, Poloniei sau Ucrainei, dar
în funcţie de evoluţia istorică a fiecărei regiuni, ansamblurile
prezintă caracteristici distincte. Îndeplinind rolul de centru
administrativ al domeniului nobiliar, de reşedinţă permanentă,
reședinţă de vacanţă sau casă de vânătoare, aceste ansambluri
reflectă modul de viaţă, cultura şi statutul proprietarilor.

Deşi construcţiile la care ne vom referi în continuare mai sunt

numite, în literatura de specialitate, şi „conace boiereşti”,
„curţi boierești” sau „ansambluri boiereşti”, am optat în titlu
pentru termenul de „ansambluri nobiliare” deoarece boierii
reprezentau elita socială, economică, politică şi culturală
din Moldova, aşa cum nobilimea reprezenta elita socială,
economică, politică şi culturală a Europei Centrale şi de Vest.
Utilizarea termenului de „ansambluri nobiliare” serveşte şi
pentru a sublinia apropierea dintre acest tip de clădiri istorice
şi echivalentele lor din spaţiul central şi vest-european. În
cuprinsul textului însă, vor putea fi întâlniţi ambii termeni.
Palatul Cuza / Ruginoasa / Iași
Contextul istoric al apariţiei
și evoluţiei ansamblurilor
nobiliare extraurbane din
Moldova
Formaţiune statală care a existat în estul Europei timp de
peste cinci veacuri, dezvoltând un caracter propriu aparte,
Moldova a fost întemeiată la mijlocul secolului al XIV-lea la
estul Munţilor Carpaţi de către Bogdan I, extinzându-şi treptat
teritoriul în epocile următoare până la Marea Neagră şi râurile
Siret, Milcov şi Nistru. După desprinderea în 1775 a Bucovinei şi
în 1812 a Basarabiei, Moldova şi-a încheiat existenţa ca entitate
statală de sine stătătoare în 1859, odată cu unirea cu Ţara
Românească, constituind împreună Principatul României.
Acest nou stat modern şi-a dobândit independenţa în 1878
şi a devenit regat în 1881, sub sceptrul lui Carol I, principe de
Hohenzollern-Sigmaringen.
De-a lungul istoriei medievale şi moderne, caracterul cultural
şi spiritual al Moldovei a fost influenţat de cele trei mari
puteri care i-au șlefuit și destinul: Imperiul Otoman, Coroana
Habsburgică şi Imperiul Rus. Aceşti factori au contribuit
la dezvoltarea unei moşteniri comune întregii societăţi
moldovene, moștenire care poate fi văzută astăzi atât pe
teritoriul României, cât şi în Republica Moldova şi Ucraina.
În ceea ce priveşte boierimea Moldovei, aceasta era pătura
socială privilegiată, echivalentă nobilimii din spaţiul central
și vest-european. Provenită iniţial din rândul conducătorilor
comunităţilor rurale, boierimea ajunge în timp să fie alcătuită
din familii ale cãror membri se remarcaseră pentru servicii
militare și civile deosebite, fiind răsplătiţi de domnitor cu
rangul de boier, domenii (moșii) și funcţii în stat (dregătorii).
Începând cu secolul al XV-lea, boierii au fost principala putere
politică în Moldova, alegând domnitorul și participând la
conducerea ţării.
În secolele al XV-lea și al XVI-lea, Moldova se află, cu excepţia
unor scurte perioade, sub suzeranitatea Porţii Otomane. La
începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir, domnitor
al Moldovei în 1693 și între 1710-1711, încearcă înlăturarea
suveranităţii Porţii Otomane, contând pe sprijinul Imperiului
Rus. Eşecul acestei politici are ca efect anularea de către sultan
a drepturilor boierilor de a alege domnitorul. Noii domnitori,
numiţi de sultan din cartierul grecesc Fanar, aduc cu ei în
Moldova cultura și modul de viaţă levantin.
La începutul secolului al XIX-lea însă, slăbirea dominaţiei
otomane, desfiinţarea monopolului turcesc şi intrarea Ţărilor
Române în angrenajul schimburilor comerciale cu ţările din
Apus şi Rusia creează posibilitatea unui contact mai strâns
între Moldova şi restul ţărilor europene, fapt ce are consecinţe
semnificative asupra societăţii moldoveneşti și mentalului
1
Conacul Cantacuzino - Pașcanu / Pașcani / Iași
colectiv. De asemenea, o influenţă decisivă în alinierea
Principatelor la idealurile apusene l-a avut şi ocupaţia militară
rusă, între 1806 şi 1812. Despre aceasta, Radu Rosetti aminteşte
în Amintirile sale: Se poate zice că, sub acea ocupaţie rusească, s-a
întemeiet în Ieşi ceea ce se cheamă viaţă mondenă [...] Boierimea
cea mare a adoptat atunci, pe cât i-a fost cu putinţă, modul
şi formele obişnuite de trai în lumea mare din statele apusene,
schimbare în mare parte pregătită de emigraţii şi emigratele din
Franţa, oploşiţi în ţările noastre în urma revoluţiunii franceze în
calitate de profesori, de guvernante, de frizori şi de bucătari.
2
Întărirea legăturilor cu străinătatea a oferit elitelor sociale şi
politice româneşti noi modele de viaţă, care au fost transpuse
în noi idealuri de confort material. În plan arhitectural, influ-
enţele orientale au fost treptat abandonate, trecându-se la oc-
cidentalizarea programelor de arhitectură, în special a celor
laice.
Ansamblurile nobiliare extraurbane reflectă căutările şi
aspiraţiile boierimii moldoveneşti în secolele XVI-XIX. Ele
au un caracter specific local, rezultat al sintezei influenţelor
Palatul Ghyka / Dofteana / Bacău
orientale şi occidentale, constituind, în acelaşi timp, un factor
de integrare al României în Europa.
Numărul mare de ansambluri rezidenţiale existente în
Moldova, și în special în localităţile rurale din jurul Iașiului, în
secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, este o realitate cunoscută.
Ele nu au fost însă studiate din punct de vedere al calităţilor
arhitecturale decât parţial și secvenţial, deși o importantă
bibliografie istorică și literară face dese incursiuni în acest
domeniu. De la memorialiștii Iașilor și ai împrejurimilor,
la scriitori de renume precum Ionel Teodoreanu, sau la
istoricul Radu Rosetti, o întreaga pleiadă de scriitori face
referire la o realitate care s-a prelungit până în primele
decenii ale secolului XX. Cadru al vieţii de zi cu zi a unei
clase sociale privilegiate, aceste ansambluri sunt locuri de
primire a oaspeţilor, de efervescenţă culturală și politică,
chiar și după întemeierea Regatului român și mutarea
capitalei la București. Reședinţele din Moldova rămân să
conserve și să dezvolte o cultură aparte de locuire, strâns
legată de tradiţii și trăsături comportamentale specifice.
3
Conacul Urșianu / Mihălășeni / Botoșani

4
Ansamblurile nobiliare
extraurbane din Moldova

Ansamblurile boiereşti se aflau situate pe domenii întinse,

numite „moşii”. Domeniul avea în componenţă ansamblul
nobiliar sau „curtea boierească”, nucleu cu rol administrativ
şi reprezentativ, la care se adăugau terenuri agricole cultivate,
sate, târguri, chiar părţi ale unor oraşe, râuri, lacuri, pajişti şi
păduri. În secolul al XIX-lea, domeniile ajung să includă mici
manufacturi sau chiar întregi complexe industriale.

Locuinţa boierului, conacul, era componenta principală

a ansamblului nobiliar și centrul existenţei rurale a
proprietarului, consolidând prestigiul acestuia în societate.
Astfel reşedinţa principală a familiei boiereşti era situată
pe moşia cea mai valoroasă sau în vechea casă moştenită în
familie. În jurul locuinţei, erau grupate clădiri anexe: bucătării,
grajduri, magazii, locuinţe pentru oamenii curţii. În apropierea
curţii se afla biserica de curte. În secolul al XVIII-lea, unele
ansambluri aveau ziduri de incintă. În secolul al XIX-lea,
ansamblurile sunt completate cu grădini şi parcuri cu specii
rare, cu capele şi cripte familiale.

În Moldova, cele mai vechi curţi boiereşti datează din secolul

al XV-lea, dar nu se cunoaşte cu exactitate organizarea şi arhi-
tectura lor.
Poarta ansamblului Conachi / Ţigănești / Galaţi

5
Conacul Rosetti - Balș / Pribești / Vaslui
Până în secolul al XIX-lea, puţinele ansambluri boierești care
s-au păstrat sugerează că locuinţa boierească amintea de
arhitectura populară, constând într-un volum simplu, cu parter
şi etaj, cu un foişor în faţada principală, la care se ajungea
pe o scară exterioară (ansamblul Rosetti-Balş din Pribeşti,
jud. Vaslui). Plastica decorativă exterioară era austeră,
rezumându-se la câteva elemente de detaliu ale cornişelor şi
ancadramentelor.
Domniile fanariote au însemnat pentru cultura, arhitectura,
dar mai ales pentru viaţa socială din Moldova, pătrunderea
6
elementelor specifice lumii orientale. La nivelul conacelor
boiereşti, influenţele orientale s-au manifestat în forma arcelor
și decoraţiei exterioare a construcţiilor, în timp ce volumetric şi
planimetric, au continuat să-și păstreze caracteristicile.
Secolul al XIX-lea a însemnat pătrunderea inflenţelor occiden-
tale în societatea moldovenească și schimbarea modului de
viaţă al elitelor. Moda nou adoptată impunea petrecerea verilor
la ţară, fapt ce a dus la creşterea interesului proprietarilor pen-
tru modernizarea vechilor conace și pentru construirea unora
noi.
Conacul Negruzzi / Voinești / Iași
Odată cu deschiderea societăţii româneşti către Occident,
curentul arhitectural preferat de domni, boieri şi unii
reprezentanţi ai burgheziei pe cale de afirmare a devenit
clasicismul, curent deja consacrat în cultura europeană.
Conace realizate în stil clasicist se găsesc în cadrul
ansamblului Buhuș din Buhuşi, ansamblului Rosetti din
Căiuţi, jud. Bacău sau ansamblului Negruzzi din Voineşti,
jud. Iaşi. Acestea păstrează însă una dintre camerele
principale de influenţă orientală, numită „camera turcescă”.
Palatul Chrissoveloni - detaliu / Ghidigeni / Galaţi
Mai târziu, după schimbările politice şi din sfera mentalităţilor
socio-culturale şi concomitent cu emanciparea economică
din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, elitele vor prefera
curentul romantic (ansamblul Sturdza din Miclăușeni, jud.
Iaşi; ansamblul Sturdza-Cuza din Rugionasa, jud. Iaşi), care
va fi apoi succedat de cel eclectic (ansamblul Chrissoveloni
din Ghidigeni, jud. Galaţi; ansamblul Ghica din Comăneşti,
jud. Bacău). Pentru toate aceste comenzi de arhitectură de tip
modern, au fost aduşi arhitecţi din spaţiul central european
şi apoi din Franţa, ca Albert Galleron, ca în cele din urmă să
7
Conacul Atanasiu / Ivănești / Vaslui
apară şi arhitecţi români, precum Nicolae Ghika-Budești.
În prima jumătate a sec. XX, arhitectura conacelor boiereşti
urmează succesiunea curentelor: apar astfel clădiri realizate
în stil neoromânesc, reutilizând elemente din arhitectura
tradiţională (ansamblul Atanasiu-Mircescu din Ivăneşti, jud.
Vaslui), sau conace ce prezintă ornamente de factură art-
nouveau şi art-deco (ansamblul Gheorghe Buzdugan din satul
Gheorghe Doja, jud. Bacău).
Procesul de naţionalizare început în 1949 a afectat şi moşiile
boiereşti din Moldova. Refuncţionalizarea ansamblurilor ca
8
sedii CAP, primării, şcoli, spitale TBC sau de psihiatrie, a dus
la modificarea caracteristicilor lor arhitecturale, atât la nivelul
ansamblului, cât şi la nivelul clădirii principale. Mobilierul şi
obiectele de valoare aflate în conace au dispărut, interioarele
au fost recompartimentate, decoraţiunile înlăturate, iar pereţii
retencuiţi, intervenţiile de consolidare şi „modernizare” au
fost executate neglijent şi fără respect pentru materialul istoric.
Construcţia de noi clădiri şi demolarea vechilor anexe au
afectat coerenţa ansamblurilor, parcurile au fost defrişate sau
neglijate. În cele mai multe dintre cazuri, perioada comunistă
a reprezentat un moment de distrugere şi pierdere a valorilor.
Conacul Gheorghe Buzdugan / Gheorghe Doja / Bacău

După Revoluţia din 1989 şi schimbarea regimului politic,

multe ansambluri au fost abandonate, fie din cauza dispariţiei
funcţiunilor pe care le adăposteau (CAP-uri, IAS-uri, SMT-uri),
fie din cauza unor procese de retrocedare interminabile. Lipsa
funcţiunii, a întreţinerii şi incertitudinea regimului juridic
au făcut ca ansamblurile boiereşti din Moldova să devină o
categorie de patrimoniu în pericol.

9
Situaţia actuală a
ansamblurilor nobiliare
extraurbane din Moldova
În cadrul proiectului „Monumente Uitate 2013 - ansambluri
nobiliare extraurbane din Moldova” au fost identificate 124 de
ansambluri, dintre care 73 au fost cercetate in situ, iar despre
23 se poate spune cu certitudine că au dispărut. Dintre cele
existente şi cercetate, 80% sunt monumente istorice, figurând
în Lista Monumentelor Istorice 2010, restul de 20% fiind
descoperite în alte surse bibliografice sau pe teren.
Dintre ansamblurile existente cercetate, 59% sunt în
proprietate privată, 40% sunt în proprietate publică, iar 1%
sunt încă în litigiu.
Dintre cele 43 de ansambluri aflate în proprietate privată, 70%
sunt fără funcţiune, 14% sunt locuinţe, 5% găzduiesc servicii
de turism (pensiuni), 2% sunt destinate sănătăţii şi serviciilor
sociale, 2% muzee, 7% alte funcţiuni (centru de instruire,
centru de afaceri etc.).
Ca şi în celelalte regiuni ale ţării, proprietarii cărora li s-au
retrocedat ansamblurile au descoperit că acestea sunt prea
mari pentru a fi locuite. În plus, felul în care aceste ansambluri
au fost întreţinute în ultima jumătate de secol şi starea precară
în care se găseau la retrocedare fac ca toate clădirile ce compun
10
ansamblurile să necesite reparaţii şi intervenţii deosebit
de costisitoare, care depăşesc posibilităţile financiare ale
proprietarilor. Alte probleme cu care se confruntă proprietarii
în încercarea de a reabilita aceste ansambluri sunt poziţionarea
în mediul rural, în sate greu accesibile, în mijlocul unor
comunităţi cu putere financiară redusă, lipsa fondurilor, a unui
program coerent de atragere a investitorilor şi a unui cadru
legislativ care să vină în ajutorul proprietarilor de monumente.
Pe de altă parte, existenţa unor trasee turistice cunoscute la
nivel naţional (şi internaţional) pentru pitorescul peisajului şi
numeroasele obiective culturale (biserici, mănăstiri, cetăţi)
oferă proprietarilor posibilitatea de a introduce mai uşor
clădirile într-un circuit turistic şi cultural. Cu toate acestea,
numai 3 dintre ansamblurile aflate în proprietate privată sunt
amenajate în vederea turismului (1 muzeu, 2 pensiuni).
Dintre cele 29 de ansambluri aflate în proprietatea statului,
41% sunt fără funcţiune, 28% au o funcţiune culturală
(muzee, centre culturale), 14% sunt destinate sănătăţii şi
serviciilor sociale (spitale TBC, spitale de psihiatrie), 14% au
funcţiune de învăţământ (şcoală, grădiniţă) şi 3% au funcţiune
administrativă (primării).
Conacul Moruzi / Vârfu Câmpului / Botoșani
Ansamblurile aflate în proprietatea statului şi-au pierdut
funcţiunea în urma dispariţiei instituţiilor pe care le-au
adăpostit, a mutării lor în alte sate sau în alte clădiri mai
moderne (în cazul şcolilor, spitalelor, primăriilor etc.). În
unele cazuri, ansamblurile au fost vândute sau donate de
proprietari către administraţia locală. Reprezentanţii statului
se confruntă cu aceleaşi probleme ca şi proprietarii privaţi,
dintre care cele mai pregnante sunt fondurile insuficiente şi
cadrul legislativ greoi, la care se adaugă lipsa de viziune şi de
educaţie a autorităţilor publice în ceea ce priveşte gestiunea
patrimoniului cultural.
În total, 58% dintre ansamblurile nobiliare din Moldova nu
au funcţiune, iar dintre acestea 17% sunt în stare de ruină sau
precolaps. Pentru 15% există proiecte de restaurare sau lucrări
de restaurare în desfăşurare. Restul de 68% se află într-o
stare precară, nefiind întreţinute şi riscând să se degradeze
iremediabil.
O altă problemă este modul în care se realizează restaurările,
mai ales în cazul ansamblurilor ce adăpostesc acum funcţiuni
precum spitale de psihiatrie, preventorii TBC etc. Din cauza
constrângerilor financiare, dar mai cu seamă din cauza
11
Conacul Cantacuzino - Deleanu / Deleni / Iași
normelor în vigoare, aceste clădiri, în unele cazuri monumente
de clasă A, suferă intervenţii dăunătoare şi ireversibile, atât
la interior cât şi la exterior, fapt ce duce la scăderea drastică a
valorii istorice şi arhitecturale a acestor monumente.
Există cazuri în care ansamblurile monument istoric sunt
declasate, ca urmare a problemelor pe care le ridică. Proprietarii
au astfel posibilitatea să dezmembreze ansamblul, pentru a-l
vinde apoi, mai uşor, pe bucăţi - cum este cazul ansamblului
Ghika din Budeşti, jud. Neamţ. În acest fel se pierde însă
12
Conacul Sturdza - Șcheianu / Șcheia / Iași
unitatea şi coerenţa ansamblului, iar clădirile riscă să fie
distruse de o reabilitare iresponsabilă, care ignoră necesităţile
unei construcţii istorice şi îi compromite caracteristicile.
Dintre cele 73 de ansambluri existente, 21% au fost deja
reabilitate şi refuncţionalizate (de cele mai multe ori exclusiv
la nivelul clădirii principale). Multe interventii pot fi însă
considerate mai degrabă renovări decât restaurări corecte, care
să pună în valoare calitatea de monument a ansamblurilor.
Conacul Ghyka - Polizu / Maxut / Iași
Ansamblurile boiereşti din Moldova, deşi aproape necunoscute
în rândul publicului larg, în afara câtorva cazuri precum palatele
Cuza din Rugioasa şi Sturdza din Miclăuşeni, sunt, alături de
biserici, elemente de bază ale peisajului rural moldovenesc.
În memoria colectivă a comunităţilor locale, vechii boieri,
conacele lor şi viaţa la conac sunt omniprezente. Cu toate
acestea, comunităţile locale, proprietarii şi autorităţile rareori
sesizează potenţialul ansamblurilor de a fi refuncţionalizate,
reinvestite cu semnificaţie şi reintegrate în viaţa contemporană.
Ansamblurile boiereşti din Moldova îmbină în chip inedit sti-
luri de factură vest-europeană (precum clasicismul, romantis-
mul, eclectismul) cu stiluri specific româneşti (precum brân-
covenescul şi neoromânescul), ce reflectă caracterul aparte,
oscilând între Orient și Occident, al modului de viaţă și culturii
boierimii. Introducerea ansamblurilor boiereşti în circuitul tu-
ristic, alături de mănăstirile şi bisericile din Moldova, ar aduce
o nouă înţelegere a istoriei şi specificului acestei zone.
13
Statistici

14
15
Direcţii posibile de acţiune

Administraţia centrală, regională și locală

Includerea ansamblurilor nobiliare cu valoare mare şi medie în Acordarea de consultanţă, îndrumare şi sprijin proprietarilor şi
Lista Monumentelor Istorice; celor dornici să se implice în reabilitarea şi refuncţionalizarea
ansamblurilor nobiliare extraurbane;
Formularea unor politici pertinente de folosire a ansamblurilor;
Educarea şi informarea publicului şi a comunităţilor locale;
Includerea ansamblurilor în planurile zonale şi regionale de
dezvoltare; Încurajarea iniţiativelor private în promovarea şi întreţinerea
patrimoniului.
Implicarea specialiştilor, proprietarilor, comunităţilor locale
şi autorităţilor publice în dezbateri cu privire la direcţiile de
dezvoltare ale ansamblurilor nobiliare din mediul rural;

Crearea unor itinerarii culturale regionale turistice;

Realizarea unor strategii pentru intervenţii de urgenţă în cazul

ansamblurilor nobiliare în ruină sau în stare de precolaps şi
implementarea acestor măsuri;

Organizarea de concursuri şi licitaţii publice transparente

pentru lucrările de intervenţie asupra monumentelor istorice;

16
Proprietarii Comunitatea locală

Efectuarea de lucrări de conservare a clădirilor în stare de ru- Implementarea de programe de informare și educare cu privire
ină sau precolaps, în vederea unor restaurări viitoare (repara- la valoarea patrimoniului construit, la conservarea și valorifi-
rea acoperișului, sprijinirea zidurilor, ranforsarea golurilor); carea acestuia;

Întreţinerea ansamblurilor aflate în stare de conservare, în ve- Colaborarea cu proprietarii pentru întreţinerea, refuncţiona-
derea unor restaurări viitoare; lizarea și reabilitarea ansamblurilor nobiliare extraurbane;

Consultarea comunităţii locale pentru găsirea unor funcţiuni
adecvate pentru clădiri, utile pentru comunitate;
Consultarea specialiștilor pentru reabilitarea și refuncţiona-
lizarea ansamblurilor nobiliare extraurbane și respectarea re-
comandărilor lor;
Stoparea vandalizării și distrugerii ansamblurilor nobiliare
(furtul și reutilizarea cărămizilor ca materiale de construcţii,
furtul elementelor metalice din fier, tăierea și furtul arborilor
din parcuri).

Colaborarea cu firme de construcţii specializate în restaurare,

care să asigure intervenţii de calitate, folosind tehnici și mate-
riale compatibile cu materialul istoric al clădirilor;

Identificarea surselor și programelor de finanţare pentru con-

servarea și reabilitarea patrimoniului construit, aplicarea pen-
tru finanţare.

17
Direcţii posibile de acţiune

Societatea civilă, prin asociaţii profesionale și organizaţii

nonguvernamentale

Organizarea de dezbateri cu privire la direcţiile de dezvoltare

ale ansamblurilor nobiliare din mediul rural, în care să fie
implicaţi specialişti, proprietari, comunităţi şi autorităţile
locale;

Realizarea de intervenţii de urgenţă în cazul ansamblurilor

nobiliare în ruină sau în stare de precolaps şi implementarea
acestor măsuri, în parteneriat cu proprietarii;

Acordarea de consultanţă, îndrumare şi sprijin proprietarilor și

celor dornici să se implice în reabilitarea şi refuncţionalizarea
ansamblurilor nobiliare extraurbane;

Educarea şi informarea publicului şi a comunităţilor locale;

Promovarea ansamblurilor nobiliare prin organizarea de ex-

poziţii, evenimente, workshop-uri, excursii ș.a.

18
Detaliu - Conacul Sturdza / Miroslava / Iași

19
Bibliografie

Istoria artelor plastice în România, vol. II, ed. George Oprescu,

Bucureşti 1970;

DJUVARA, Neagu, Între Orient şi Occident. Ţările române la

începutul epocii moderne, Bucureşti 2002;

ION, Narcis Dorin, Elitele şi arhitectura rezidenţială în Ţările

Române (sec. XIX-XX), Bucureşti 2010;

IONESCU, Grigore, Istoria arhitecturii pe teritoriul României

de-a lungul veacurilor, Bucureşti 1982;

LECCA, Octav-George, Familiile boiereşti române - istorie şi

genealogie (după izvoare autentice), Bucureşti 2000;

OLARIU, Elena, Mentalităţi şi moravuri la nivelul elitei din

Muntenia şi Moldova. (secolul al XIX-lea), Bucureşti 2006;

ROSETTI, Radu, Amintiri, Bucureşti 2013;

STURDZA, Mihai Dim. coord., Familiile boiereşti din Mol-

dova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi
biografică, Bucureşti 2004.

20
Credit fotografic

Palatul Cuza din Ruginoasa, Iaşi – Monumente Uitate, 2013;
Conacul Cantacuzino-Paşcanu, Iaşi – p.2 - Monumente Uitate,
2013;
Ansamblul Ghyka (Ghika) din Dofteana, Bacău – p. 3 – Georgeta
Cucu, 2013;
Conacul Urşianu din Mihălăşeni – p. 4 – Sorana Tulbure, 2013;
Ansamblul Conachi din Ţigăneşti – p. 5 –
Monumente Uitate, 2013;
Conacul Rosetti-Balş din Pribeşti – p. 6 - Monumente Uitate,
2013;
Conacul Negruzzi din Voineşti – p. 7 – Cezar Suceveanu, 2009;
Conacul Gheorghe Buzdugan din satul Gheorghe Doja – p. 9 -
Monumente Uitate, 2013;
Conacul Moruzzi din Vârfu Câmpului – p. 11 – Sorana Tulbure,
2013;
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni – p. 12 - Monumente
Uitate, 2013;
Conacul Sturdza-Şcheianu din Şcheia – p. 12 -
Monumente Uitate, 2013;
Conacul Ghyka-Polizu din Maxut – p. 13 -
Monumente Uitate, 2013;
Conacul Sturdza din Miroslava – p. 19 – Monumente Uitate, 2013.

Ansamblul Chrissoveloni din Ghidigeni – p. 7 - Monumente

Uitate, 2013;

Conacul Atanasiu din Ivăneşti – p. 8 – Arhiva Institutului Naţion-

al al Patrimoniului, 1963;

21
www.monumenteuitate.org