Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEME
PRIVIND ISTORIA ECONOMICA A ROMANIEI
Indrumator,
Stelian SAON
Autor,
Marin SIMONA, anul I, finate, banci.
2006
1
CUPRINS
2
CAP I. CIVILIZATIA MATERIALA A GETO-DACILOR SI VIATA ECONOMICA IN
DACIA ROMANA.
3
diversificarea mestesugurilor mai ales la prelucrarea aurului si argintului(demonstrata de
tezaurele dacice de la Hinova,Agighiol,Poiana Tecuci).produsele mesterilor locali erau
destinate consumului local dar si schimbului cu grecii.Vanatoarea si pescuitul raman cele
mai importante surse de hrana .Existau doua categorii importante :
-tarabostes – dacii cu avere care indeplineau anumite atributii
militare,admnistrative ori religioase
- comati – multimea oamenilor simpli dar liberi.
Statul lui Burebista avea ca intindere tinuturile cuprinse intre Slovacia la vest, Carpatii
Padurosi la nord ,Marea Neagra la Est si Muntii Balcani in sud si a constittuit o puternica
forta politico-militara economica.Forta economica a lumii dacice a fost una din cauzele ce
au permis continuitatea acestui stat pana in epoca lui Decebal,cand bogatiile Daciei vor
constitui o puternica motivatie a razboaielor cu romanii din anii 101 -102 si 105 -106 in
urma carora cea mai mare parte a pamantului locuit de daci va fi transformata in provincie
romana.
VIATA ECONOMICA A DACIEI ROMANE.
In aceasta provincie (Dacia Felix) toate pamanturile au fost considerate ager
publicus fiind proprietatea imparatului ,alaturi de care exista proprietatea privata deplina ( a
colonistilor si veteranilor)si proprietatea in folosinta ( a bastinasilor ) numita ager
stipendiarius.Ca si in restul imperiului in Dacia se folosea sistemul arendarii exceptand
exploatarea aurului facuta de statul roman (prin procurator aurarium) si pentru strangerea
granelor si administrarea acestora statul roman numind un procurator frumentaria..
Caracteristici importante ale acestei perioade : se diversifica mult mestesugurile(mai
ales in domeniul constructiilor,ceramicii si bijuteriilor) ; se intensifica ,in domeniul
comertului relatiile de schimb intre diverse categorii de locuitori ai Daciei ; romanii au
costruit excelente drumuri care stateau la baza comertului intre provincii ; vamile erau
arendate si denarul roman a devenit singura moneda oficiala unica ; agricultura a ramas
ramura principala a economiei ; existau relativ putine proprietati intinse lucrate de
scalvi(latifundii)- potentialul economic al noii provincii a atras pe langa politica oficiala a
statului un numar mare de colonisti si un masiv aparat administrativ care alaturi de armata
vor conferi un caracter intens profund si sitematic procesului de romanizare atat in perioada
de ocupatie cat si in secolele urmatoare in timpul carora se va infaptui etnogeneza
romaneasca. O alta componenta importanta in aceasta perioada a fost fiscalitatea – cale
importanta de stoarcere a unor venituri insemnate pentru imperiu din Dacia si se manifesta
sub forma : impozitelor directe(impozite personale si pe proprietatea funciara) si impozite
indirecte (vami,taxe de mostenire sau pe circulatia marfurilor).Arendarea acestor impozite a
sporit presiune fiscala asupra contribuabililor care aveau si unele obligatii directe catre
autoritatile de stat si unitatile militare cantonate in Dacia.
Prezenta autoritatilor romane a colonistilor si a negustorilor,au determinat un salt in
nivelul de cultura si civilizatie( mai ales in viata urbana unde s-au construit
amfiteatre,apeducte,temple) ; diferite izvoare istorice documenteaza existenta a 9 colonii si
mai multe municipii ( in care locuiau si bastinasi).Pe toata perioada stapanirii romane in
Dacia influenta acestora s-a exercitat si asupra dacilor liberi din Maramures si
Moldova,fapt care explica romanizarea pe intreg teritoriul locuit astazi de romani .
4
CAP II. TRASATURI GENERALE ALE FEUDALISMULUI ROMANESC SI
EVOLUTIA RELATIILOR AGRARE IN EVUL MEDIU.
5
de mosie cultivata si administrata de nobil) era mai mare in timp ce in Principate aceasta era
nesemnificativa,ceea ce indica situatia grea a taranilor iobagi.
6
mare,unii negustori cerand ca plata sa se faca in galbeni unguresti si catifea,matase atlas
,damasc si postav,ceea ce atesta moravuri europenizate la curte domeasca si nu numai acolo.
7
europeni in zone extraeuropene,cel mai profitabil fiind comertul cu sclavi negri.In timp ce in
Europa occidentala aveau loc aceste procese c,in tarile din rasarit(intre care se aflau si
Tarile Romane)progresele erau ingreunate de existenta indelungata a dominatiilor straine si
de mentalitatile boierimii feudalecare impiedicau acumularea primara a capitalului.
Formarea pietei mondiale a parcurs un lung proces istoricinceput in sec XVI si care a
durat pana la sf sec XIX si care a avut la baza diviziunea internationala a muncii ,formarea
statelor nationale si a imperiilor coloniale.Schimburile economice pe distante mari existau
din atichitatedar acestea devin expresia pietei mondiale numai atunci cand sunt masive si
permanente si influenteaza semnificativ evolutia fiecarei economii nationale sau regionale.
Piata mondiala avea sa cuprinda in relatiile economico –sociale atat statele
dezvoltate economic cat si pe acelea mai putin dezvoltate(menite pentru o indelungata
perioada istorica sa fie doar furnizoare de materii prime ).
In ansamblul pietei mondiale se pot distinge din punct de vedere cronologic trei
segmente :
- piata mondiala a marfurilor
- piata mondiala a capitalurilor (exportul de capital)
- piata mondiala a muncii,
care dau definitia pietii mondiale ca fiind ansamblul relatiilor de schimb care se stabilesc
intre agentii economici(particulari,companii ori state) din tari si zone geografico-economice
diferite ,pe baza capitalurilor si a muncii,in cadrul diviziunii internationale a acestora.
Din punct de vedere al evolutiei pana la inceputul sec XX se disting doua
etape .Prima etapa a fost cea manufacturiera : forma predominanta comertul international
cu marfuri(iau fiinta bursele de marfuri),principalii actori fiind Spania si Portugalia apoi
Olanda si spre sf sec XVII pe primul plan se va situa Anglia secondata indeaproape de
Franta.Politica economica predominanta a fost ce mercantilista concretizata printr-o serie
de privilegii si ingradiri sub aspect vamal ,maritim si colonial(aveau cas cop intarirea
metropolelor).Cea de a doua etapa a fost aceea a masinismului carea avea sa inceapa cu
revolutia industriala in Anglia(sf.sec XVIII).Politicile economice promovate au fost liberul
schimb(cand produsele industriale engleze apoi cele americane nu intalneau o concurenta
serioasa din partea altor state din zona) si protectionismul ( atunci cand creste concurenta si
se afirma lupta dintre principalele state capitaliste pentru piete de desfacere si impartirea
lumii in zone de influenta).
Dezvoltarea pietei mondiale a determinat revolutionarea cailor si mijloacelor de
transport si comunicatii si productia masiva de marfuri necesara infaptuirii comertului
mondial care va fi rezultatul revolutionarii mijloacelor de munca(inlocuirea muncii manuale
cu masinile-unelte in cadrul revolutiei industriale).
8
CAP V. REVOLUTIA INDUSTRIALA SI CONSECINTELE SALE ASUPRA
EVOLUTIEI ECONOMIEI MONDIALE.
9
CAPVI. AGRICULTURA SI RELATIILE AGRARE IN TARILE ROMANE IN
SEC.XIX.REFORMA AGRARA DIN TIMPUL LUI CUZA.
10
reforme peste 173.000 de familii au fost improprietarite.
In Romania marea boierime conservatoare era atat impotriva desfiintarii obligatiilor
feudale cat si impotriva improprietaririi taranilor ; o parte a acaestei clase interesata in
trecerea la sistemul capitalist de exploatare a pamantului,se pronuntau pentru rezolvarea
problemei prin desfiintarea servitutilor feudale si prin improprietarire,in unutate de vederi cu
burghezia.
Reforma agrara a fost infaptuita in Principatele unite de sus in jos fiind legiferata in
august 1864 de catre Al.I Cuza si M Kogalniceanu,numai dupa o lovitura de stat care
inlatura rezistenta conservatorilor.Legea recunostea drpetul la pamant pentru fostii clacasi
dupa numarul de vite din gospodaria taraneasca in schimbul unei despagubiri esalonata pe
timp de 15 ani.Erau excusi de la improprietarire taranii care nu avusesera pana la lege
invoieli de claca cu proprietarul,precum si tinerii care erau inrolati in armata si
insurateii(care vor fi improprietariti totusi ulterior prin legi speciale.In functie de numarul de
vite de munca ,taranii erau impartiti in : fruntasi (4 boi si o vaca) ,mijlocasi(2 boi si o vaca)
si palmasi (fara vite de munca)
In urma acestei reforme,cea mai mare a pamanturilor arabile cca 70% au ramas in
proprietatea mosierilor ,taranilor revenindu-le aproximativ 30% din aceste pamanturi.Daca
se compara suprafata agrara pe care o aveau taranii in folosinta inainte de reforma si
suprafata cu care ei au fost improprietariti ,se constata ca ei au intrat in posesia a 1/3 din
pamantul pe care in aveau in folosinta la inceputul secolului,aceasta insemnand de fapt o
deposedare a taranilor de pamantul pe care l-au lucrat si insuficienta loturilor legau mai
departe gospodaria de mosie.Prin aceasta reforma agrara mosierii au realizat
transformarea proprietatii feudale in propreitate absoluta in sens capitalist ; iar firava
intarire a gospodariei taranesti a fost o premisa a dezvoltarii pietei interne,prin procesul de
diferentiere a clasei taranesti a fost eliberata o importanta fosta de munca care va lua
drumul oraselor si sumele provenite din despagubirea platita de tarani catre mosieri se vor
constitui intr-o sursa a acumularii de capital.
11
CAP VII . INSTITUIREA SISTEMULUI MONETAR SI A CELUI BANCAR IN
ROMANIA.
12
economice,acesta era reprezentat pina dupa jumatatea sec XIX de capitatul
camataresc.Aceasta a contribuit in mare masura la riunarea unei parti a nobilimii,negustori
sau tarani si meseriasi liberi care se vedeau nevoiti sa isi vanda pamantul sau atelierul petru
a inapoia sumele imrumutate cu camata(dobanda).Datorita dobanzilor foarte mari la
inceputul sec XIX o serie de masuri legislative cuprinse in Codul lui calimach ori in legiuirea
lui Caragea tindeau sa le stabileasca la limiatre de 10 % fata de o practica de 26 % (in
vreme ce in Austria era de 4% iar in Franta 5%).
13
CAP VIII. DEZVOLTAREA INDUSTRIEI CONSTRUCTIILOR SI A
TRANSPORTULUI IN ROMANIA IN PRIMA FAZA A REVOLUTIEI INDUSTRIALE
1878- 1914.
Dupa cucerirea independentei ,statul roman nu mai recunostea valabilitatea
capitulatiilor Portii cu statele apusene pentru piata romaneasca,fiind in masura sa dezvolte o
politica economica proprie care sa renunte la principiul liberului schimb si sa se aseze pe
baze protectioniste.Pe baza liberului schimb fusese incheiata conventia comerciala cu Austro
– Ungaria in 1875 pe o perioada de 10 ani care stipula ca Romania putea exporta pe acesta
piata produse agricole scutind de taxe vamale produsele industriale importate din imperiu si
chiar unele produse agricole romanesti se intorceau in tara prelucrate de industriile autro-
ungare si acest lucru impiedica avantul unei industrii prelucratoare care incepuse a se
infiripa de la mijlocul secolului. Caracterul negativ al conventiei accentuat si de criza agrara
dintre anii 1875 – 1893 pe plan european a impus guvernului roman denuntarea acestuia
fapt care a provocat intre anii 1886 – 1891 un razboi vamal romano-austro-ungar cu
repercusiuni nefaste asupra industriilor din Transilvania ,lipsite de produsele din Romania
ca si asupra exportului romanesc pe piata imperiului vecin.Incepand cu 1882 statul roman
adopta o lege in favoarea industriei zaharului,prin care se acordau fabricantilor de zahar
prime pentru 15 ani(in 1896 se va acorda inca o prelungire de inca 15 ani),apoi o serie de
masuri pentru incurajarea industriei hartiei in1883 si 1884 pe baza carora se vor infiinta
fabricile de la Letea si Busteni,precum si masuri pentru incurajarea fabricarii tesuturilor si
tabacariilor in 1885 .Insa toate acestea erau incurajari timide ale industriei nationale,o
adevarata legislatie protectionista va fi elaborata dupa denuntarea conventiei prin stabilirea
in 1886 a unui nou tarif vamal(care va pute fi aplicat abia din 1894 dupa incetarea
razboiului vamal si incheierea unor conventiicomerciale cu Anglia.Prin acest tarif se
instituiau masuri protectioniste pentru materiile prime existente in tara ca si pentru
produsele care se fabricau in Romania ,precum si scutiri de taxe vamale la export pentru
produsele sau materiile prime pe care statul le avea in cantitati suficiente,taxe de import
reduse pentru materii prime sau masini si utilaje necesare in vederea echiparii industriei
autohtone.
In anul 1887 a fost adoptata legea intitulata « Masuri generale spre a veni in
ajutorul industriei nationale » care prevedea ca orice persoanaputea infiinta o intreprindere
industriala daca dispunea de un capital de 50.000 lei sau intrebuinta 25 de lucratori
zilnic(cel putin 5 luni pe an) si mijloace mecanice conduse de specialisti.In termen de 5 ani
de la infiintare 2/3 din lucratori trebuiau sa fie cetateni romani si legea acorda pe timp de 15
ani o serie de avantaje : stabilimentul avea titlul de proprietate daca antrepenorul era roman
si titlu de folosinta pe 90 de ani daca era strain ,pe o suprafata de teren de pana la 5
ha,scutiri de taxe catre stat,de taxe la import pentru masini si materii prime,reduceri la
transportul marfurilor pe caile ferate si prioritatea acestor intreprinderi in asigurarea
comenzilor de stat,pentrui aceeasi durata de 15 ani. In baza acestei legi au luat fiinta mai
multe fabrici,intre anii 1901-1901 fiind consemnate 62.188 intreprinderi,insa judecand dupa
valoare productiei,forta instalata si numarul de lucratori dosr vreo 500 pot fi considerate cu
adevarat fabrici..Categoriile industriei prelucratoare erau : industria mare,industria mijlocie
si mica,industriile speciale(mori,ferastraie).Industria mare acumula intreprinderile care
aveau : forta motrice in functionarea masinilor,capital investit in mijloace fixe de minimum
10.000 lei,personal utilizat cel putin 5 persoane(uneori unitatile erau incadrate in aceasta
categorie chiar daca realizau numai 2 conditii insa in proportii care sa suplineasca relativ
capacitatea celui de al treilea).Categoria industriei mijlocii si mici,se justifica in realitate
14
doar ca fiind mica prin care s-au inteles toate unitatile de productie de transformare a
materiilor prime care nu se incadreaza in criteriile industriei mari(predomina meseriile cu
atelierele mai mari sau mai mici ,dar nu sunt cuprinse meseriile ambulantilor-tocilari,fierari-
precum si cele cu caracter agricol) In privinta materiilor prime,majoritatea ramurilor si a
consumului de materii prime se baza pe surse autohtone insa se dezvoltau si industrii cu
materii prime importate : textila,sticla,prelucarea metalelor.In urma anchetei s-a constatat
ca predominau intreprinderile mijlocii si mici si industriile speciale.In Transilvania situatia
era semnificativ diferitaIn anul 1904 (aplicat din 1906) in veche Romanie s-a elaborat un nou
tarif vamal care facea o diferenta intre marfurile si materiile prime de mare interes si
celelalte importuri si diferentia taxele aplicate importurilor si expoturilor in tarile cu care
Romania avea tratate comerciale si cele din alte tari.In 1906 a fost data o noua lege care sa
incurajeze industria textila prin scutirea de taxe de import de canepa si in si a fost adoptata
legea asupra brevetelor de inventiuni. In anul 1912 se adopta o noua lege pentru incurajarea
industriei nationale care se referea si la si la intreprinderi infiintate de catre persoane
particulare,ori societati anonime(proprietarii industriasi mici si mijlocii si cei cu ateliere
mestesugaresti).Avantajele legii constau in vanzarea catre intreprinzator a unei suprafete
pana la 5 ha cu dreptul de folosire fara restrictii de catre acseta a caderilor sau a cursurilor
de apa din acel perimetru,scutire la import pentru masinile necesare intreprinderii,si scutirea
la impozitele catre stat,acordarea de prioritati in executarea comenzilor statului.
Daca analizam peisajul industriei romanesti in perioada protectionismului pe primul
loc se afla industria alimentara(si in cadrul acesteia industria zaharului).In industria
alcoolului din cele 31 de fabrici existente in 1901 jumatate au luat fiinta dupa 1880.Industria
textila se caracteriza prin faptul ca importul anula de produse textile reprezenta 50% din
totalul importurilor .Industria lemnului ocupa un loc fruntas in cadrul industriei
prelucratoare si a impulsionat dezvoltarea industriei hartiei..Dezvoltarea industriei si a
oraselor reclamau fabrici de caramida ciment (Braila acoprea ¾ din nevoile tarii).Industria
metalurgica era mult ramasa in urma fata de industriile prelucratoare,multe intreprinderi
fiind simple manufacturi.Industria extractiva era bine reprezentata pe primul loc situandu-se
industria petrolului.De mentionat aici ca in 1895 a aparut legea minelor care introducea
principiul separarii bogatiilor soluluicare apartineau proprietarului de cele care apartineau
statului.
Prezenta masiva a capitalului strain in industria romaneasca a determinat o
concentrare a industriilor in anumite zone,regiuni intregi ale tarii ramanand in afara
activitatilor industriale.
Dezvoltatrea industriala si largirea pietei interne facea necesara extinderea si
dezvoltarea pe masura a transporturilor si modernizarea telecomunicatiilor ,astfel se
inaugureaza linia ferata Arad- Alba Iulia1868,in 1869 Bucuresti – Giurgiu (construita de
englezi) si apoi linia Roman - Tecuci concesionata de germani care se inaugureaza odata Cu
Gara de Nord in 1870,in anii urmatori continuandu-se constructia liniei Roman –
Virciorova.In Transilvania in ajunul primului razboi mondial existau 4500 km cai ferate iar
in Bucovina constructia lor incepe in 1866.In stransa legatura cu reteaua feroviara s-au
dezvoltat si transporturile maritime si fluviale,mai ales dupa infiintarea in 1890 a Navigatiei
Fluviale Romane si a serviciului Maritim Roman care dupa 10 ani de functionare avea 5
vapoare de pasageri.Transporturile rutiere au contribuit la intensificarea circulatiei
marfurilor,scop in care statul roman a acordat credite deosebite pentru modernizarea
soselelor realizandu-se peste 40.000 km sosele pietruite pana la 1900. Consolidarea relatiilor
capitaliste in economie si nevoile statului de a se inzestra cu institutii moderne au determinat
si dezvoltarea constructiilor a urbanismului.Sub influenta stilului clasic in arhitectura dar si
prin peluarea creatoare a unor elemente traditionaledin arhitectura romaneasca au fost
ridicatenumeroase edificii civile pentru administratia statului,ministere ,institutii de
15
cultura,palate,primarii : Universitatea din Bucuresti,Banca Nationala,Ateneul
Roman,Castelul Peles,Palatul administrativ din Iasi,Palatul de Justitie din Bucuresti,Palatul
CEC Bucuresti,Palatul Parlamentului,Cercul Militar Central,Universitatea din
Craiova,primaria capitalei si a altor orase,construite dupa scoala de arhitectura
romaneasca.
CAP IX .ECONOMIA ROMANIEI IN TIMPUL PRIMULUI RAZBOI MONDIAL.
16
defectiunile in realizarea angajamentelor Antantei.Astfel ofensiva germano-austro-ungara nu
a putut fi oprita decat la portile Moldovei,cu pretul greu al abandonarii in mana inamicului a
2/3 din teritoriul tarii.Regele guvernul,parlamentul,administratia si armata s-au retras in
Moldova unde a fost organizata rezistenta in fata invadatorilor iar in timpul acestor lupte
guvernul a initiat o serie de masuri exceptionale privind o noua rezistenta in Basarabia si
transferarea tezaurului Romaniei la Moscova.Ulterior retrocedarea acestor uriase valori a
fost blocata in Rusia sovietica sub explicatia apartenentei Basarabiei la Romania,in urma
Unirii de la 1918 considearata de guvernul sovietic drept un act samavolnic de tip imperialist
al guvernului nostru.Sub raport economic ,in teritoriul vremelnic ocupat de catre inamic ,s-a
exercitat un jaf sistematic timp de 708 zile ,bazat pe un regim de teroare asupra populatiei.Au
fost luate masuri pentru sporirea rapida a extractiei in domeniul petrolului pentru a fi trimis
in Germania ;in sectorul minier pentru exportul in Germania si Austro-Ungaria(extragerea
aurului imbracand forme de jaf salbatic) ;din industria existenta au fost demontate cantitati
uriase de masini care au fost duse in Austria,urmarind transformarea Romaniei intr-o anexa
agrara si de materii prime pentru Germania. ;in sectorul agrar ocupatia germana se exercita
asupra zonei considerata granarul tarii iar in cel zootehnic jaful a fost extrem de brutal ffind
scoase foarte multe animale din tara ,septelul a scazut cu 51,2% fata de perioada
anterioara.O alta modalitate de spoliere nemiloasa a economiei romanesti a fost circulatia
monetara in teritoriul ocupat,prin emiterea de moneda romaneasca-asigurata printr-un
pretins depozit in marci in banca Germaniei-creindu-se astfel un mod fictiv de plata a
salariilor functionarilor.Romania se obliga sa rascumpere »leii noi » de pe piata,aceasta
insemnand un dublu jaf economic din partea nemtilor.In Moldova se concentrase in toamna
anului 1916 rezistenta si speranta neamului intreg.
Realizarea unirii teritoriilor locuite de romani intr-un stat national unitar nu a fost
rezultatul unei stari conjuncturale sau a tratatelor intervenite intre marile puteri la sfarsitul
razboiului ci a fost incununarea luptei de veacuri dusa de intregul popor roman ,exprimata in
unitatea etnica,spirituala si economica a acestuia,pe fondul luptei sale pentru unitate si in
conditiile destramarii imperiilor multinationale. Mersul istoriei a facut ca Basarabia sa fie
prima provincie romaneasca aflata sub stapanire straina care in 1917 pe fondul tulburarilor
imperiului tarist a cunoscut un proces rapid de emancipare,astfel ca se proclama Republica
Democrata Moldoveneasca declarandu-se independenta fata de Rusia Sovietica si care
adopta prin sfatul Tarii declaratia de unire cu Romania. Atunci cand coalitia Puterilor
Centrale se prabusea dupa intrarea in razboi a SUA ,Congresul General al Bucovinei
(anexata Austriei in 1775) au hotarat in unanimitate,unirea cu Romania .De o mare
amploare a fost si miscarea de unire a romanilor din Transilvania.Declaratia de unire a
Transilvaniei cu Romania ,adoptata de Adunarea de la Alba Iulia,organ reprezentativ al
intregii Transilvanii la 1 decembrie 1918 si la care au participat peste 100.000 de
participanti din toate partile provinciei. Prin aceste istorice hotararicu caracter
larg,plebiscitar se infaptuia ,pe baza autodeterminarii nationale,unirea cea mai mare a
tuturor romanilor,recunoscuta de tratatele de la Paris 1919- 1920.Natiunea romana aparea
ca o comunitate integranta etno-cultural,economic si teritorial in granitele unui stat national
unitar.Consolidarea Marii Uniri in anii urmatori,a necesitat masuri si actiuni complexe de
natura institutional-legislativa ,administrativ –organizatorica,economica,sociala in scopul
integrarii intregului patrimoniu national,a tuturor resurselor umane si materiale intr-un
organism national unitar care constituie complexul economic national unitar.Integrarea
economica presupune reasezarea economiei teritoriilor unite cu tara,articularea lor cu
necesitatile si posibilitatile pietei nationale-care se marise de peste 2 ori –restructurarea
transporturilor si comunicatiilor, acirculatiei bunurilor in conformitate cu dimensiunile noi
ale nevoilor si resurselor.Integrarea resurselor umane si a capacitatilor productive din noile
provincii unite cu tara a marit substantial si a diversificat potentialul economic al Romaniei
17
Mari.Concomitent cu sporirea organismului unitar cu noi ramuri si subramuri – in domeniul
industrial - s-au imbunatatit si legaturile de aprovizionare intre productie si consum intre
zonele cu resurse naturale si cele prelucratoare ,ceea ce determina sporirea gradului de
autonomie a productiei industriale interne si se creau premisele necesare in vederea trecerii
productiei industriale romanaesti intr-o faza superioara a revolutiei industriale si a
maturizarii relatiilor de tip capitalist.
18
de Belgia la aliati ,in urma violarii neutralitatii sale.Din aceasta datorie a Germaniei se
reducea valoarea instalatiilor industriale din teritorille cedate.Ramanaea in sarcina statului
german o datorie de 126 miliarde de marci –aur cu o dobanda de 6% pe an,ce urma sa fie
platita printr-o anuitate de 2 miliarde de aur si printr-un procent de pana la 26% din
valoarea exportului sau.Prin acordurile de la Wiesbaden oct 1921 semnate cu Franta
,Germania a acceptat aceasta hotarare si pana la sfarsitul anului a facut primele 2
varsaminte in bani si marfuri.Datorita situatiei sale economice grele 1922 a refuzat sa isi
onoreze obligatiile stabilite. Astfel la 11 ian 1923 trei divizii franci – belgiene au ocupat
regiunea Ruhr,ducand astfel la agravarea contradictiilor dintre tari.Conferinta de la
Laussane 1932 stabileste ca Germania va plati numai 3 miliarde de marci in 37 de ani
incepand cu 1935. Odata cu acapararea puterii de catre regimul hitlerist in 1933 Germania a
refuzat orice plata in contul reparatiilor.Modul in care a fost rezolvata problema reparatiilor
va infuelta dezvoltarea statelor europene si va influenta in mare masura cursul politicii
economice internationale in aceasta perioada.In ceea ce priveste Romania ,pagubele
razboiului se ridicau la 71 miliarde lei aur dar din care aranjamentele puterilor invingatoare
ii recunosteau doar 31 miliarde,urmand sa primeasca echivalentul a 1% din despagubirile la
care era obligata Germania si 15% din acelea ale restului tarilor invinse,din care pana in
1929 a primit doar 103 milioane marci –aur .Insa marile puteri impuneau statelor care au
cuprins in componenta lor teritorii din fosta Austro-Ungarie plata unor taxe pentru
despagubirea unor fosti proprietari ai unor investitii economice in aceste teritorii care se
ridicau pentru Romania la importanta suma de 235.140.000 lei aur ,in acest mod problema
reparatiilor de razboi ffind rezolvata pentru Romania ca si cum ar fi fost un stat invins.
Incepand cu anul 1923 se contureaza o perioada de avanr economic care va atinge
punctul culminat in 1927-1928 Aproape jumatate din productia industriala mondiala era
realizata de SUA ,Germania (care se redresase rapid),Anglia ,Franta,Japonia.Agricultura
cunoaste o adevarata revolutie prin extinderea mecanizarii.
Intre anii 1929 – 1933 economia mondiala va strabate cea mai puternica criza
economica.In octombrie 1929 banca Angliei a anuntat cresterea dobanzilor bancare
urmarind revenirea din SUA a unor capitaluri speculative.Retragerea acestora de pe piata
americana s-a produs prin vanzarea titlurilor bancare la bursa,fapt care a determinat
scaderea cursului actiunilor ai caror detinatori au intrat in panica.Marile banci au cumparat
masiv pentru a stabilizabursa,dar panica instalata isi face efectul astfel ca intr-o saptamana
valoare stocurilor bursei din New York a scazut drastic,ceea ce a avut ca efect cererea
ultimativa a creditirilor sa-si recupereze imediat depunerile ,insa bancile le aveau acordate
deja in investitii,si astfel fiecare isi urmareste debitorii insolvabili pentru a-si achita propriile
datorii in acest mod lantul falimentelor a fost pornit in toate sectoarele de activitate.Sistemul
bancar s-a dezintegrat primul cu falimentul bancilor in lant, a urmat industria,apoi
agricultura a carei situatii era oricum critica,a crescut drastic numarul somerilor.Ponderea
deosebita a SUA in productia mondiala si in comertul mondial a facut ca efectele crizei sa
capete o rapida generalizare in toate tarile.Rapiditatea extinderii crizei la nivel mondial ca si
proportiile si implicatiile ei au srprins cu totul nepregatite cercurile economice si politice si
chiar stiinta economica( de remarcat John Keynes care este socotit intemeietorul dirijismului
economic)
In perioada urmatoare crizei economice intre 1934 si 1939 economia mondiala se afla in plin
avant,cu exceptia crizei agrare care continua in unele state.Economia SUA ,Anglia si Franta
s-a redresat anevoie dupa criza ,astfel ca abia in 1937 ele vor atinge nivelurile din
1929.Germania ,Italia si Japonia au ajuns la o sporire rapida a productiei .Puterea
industriala a Germaniei a sporit si mai mult dupa anexarea Austrie ai a regiunii Sudete din
Cehoslovacia.
In toate perioada interbelica a existat o puternica criza agrara mondiala,astfel ca
19
guvernele statelor afectate au fost nevoite sa ia unele masuri pentru acordarea de subventii si
credite pentru taranime.In domeniul comertului s-au intensificat schimburile intre
producatorii de materii prime si tarile industrializate,reglementate prin acorduri bilaterale
sau prin comertul in compensatie.O alta caracteristica a comertului a fost introducerea
contingenarii si a licentelor de import care urmareau protejarea producatorilor din tarile
dezvoltate,iar in tarile slab dezvoltate echilibrarea balantelor de plati.In conditiile
devalorizarii monedelor si a accentuarii riscului creditelor a luat nastere sistemul garantarii
de catre stat a creditelor chiar cu pana la 100 %.Se poate afirma ca economia mondiala si
politica economica a diferitelor state au reflectat contradictiile dintre marile puteri in
conditiile confruntarii pozitiilor fascisto –revansarde si cele burghezo-conciliatoare ,adica
un complex proces politico-economic care avea sa arunce omenirea intr-un nou razboi
mondial.
CAP.XI REFACEREA ECONOMIEI ROMANE DUPA PRIMUL RAZBOI MONDIAL.
20
In induatria extractiva, extractia petrolului a scazut in anul 1919 dfe la
1.810.000 tone la855 tone, dar in 1924 va ajunge, tot datorita exportului, la 1.850.000
tone ; in acelasi an si industria carbonifera atinge nivelul dinaite de razboi.
Dezvoltarea greoaie a industriei extractive si distrugerile masive din
transporturi franau redresarea economiei romanesti.
In agricultura se impunea reforma agrara democratica ce fusese inclusa in
toate documentele Marii Uniri.. Initiata de liberali inca din anul1912 si luata in
discutie de Prlamentul refugiat la iasi in 1917, reforma agrara a fost definitivata in
1921. Cu toate lipsurile ei reforma agrara din 1921 a fost un mare pas inainte in
progresul general al Romaniei, caci a micsorat proprietatea mosiereasca cu 60% si a
redus puterea economica a acestei clase, care isi pierdea si importanta politica prin
disparitia partidului conservator de pe scena politica na Romaniei dupa primul razboi
mondial, care cunoaste un regim burghezo-mosieresc
Celelate ramuri ale activitatii economice- comertul interior si exterior,
finatele, circulatia monetrara si bancile- au evoluat pe cele doaua coordonate
principale ale perioadei postbelice : refacerea economica si largirea cadrului de
actiune a statului national unitar roman la dimensiunea si potemtialul complexului
economic national. Lipsa acuta de marfuri pe piata interna, ami ales lipsa produselor
alimentare, a dus la cresterea speculei si devalorizarea monedei. In acesti ani
Romania exporta unele produse disponibile (lemn,m pielarie animale vii) si importa
mai ales produse alimentare.
Finatele tarii erau profund dezorganizate de vreme ce veniturile statului au
crescut de 13 ori, iar cheltuielile de 18 ori. Pana in anul financiar 1920-1921 nu a
existat un buget unic pentru intreaga Romanie si abia din 1922 se va produce o
echilibrare a bugetului. Datoria publica a Romaniei era in 1921 de peste 20 miliarde
lei din care datoria externa de 16,1 miliarde.
In ceea ce priveste circulatia monetara a avut loc o « unificare monetara » in
sensul ca au fost scoase de pe piata monedele straine care ciarculasera inainte in
provinciile unficate (coroane, ruble) ca si rascumpararea «leilor » emisi in timpul
ocupatiei germane, proces care s-a realizat prin imprumutul de 7 miliarde facut de
statul roman la B.N.R.
In general in aceasta perioada are loc o goana frenetica dupa profit rapid, o
adevarata « furie a speculatiilor » si un economist al timpului scria ca « dupa razboi
nimeni nu vroia sa muncesca dar toti vroiau sa traiasca bine si sa cheltuiasca peste
puterile lor… Bursa si strada Lipscani creau bogatii peste noapte cu speculatiuni «
ala hause » si « a la Baisse ». Toata lumea « castiga » numai tara si statul pierdeau
in fiscare zi.
Razboiul a avut conscinte nefaste si pentru finatele publice, sector care a avut
de suferit de pe urma imensului deficit al balantei comerciale. In anul 1919, de pilda,
importul era evaluat la 3.622.945.669 lei iar exportul abia atnigea 103.891 lei,
balanta comerciala inregistrand un deficit de 3.519.054.471 lei ; in 1920, importul
se ridica la suma de 6.957.935.868 lei iar exportul la numai 3.437.351 lei, astfel ca
soldul pasiv al balantei se incheia cu deficite insemnate.
Aceasta situatie extrem de grea , a constituita o frana in calea refaceriii si
dezvoltarii fortelor de productie. Pierderile materiale recunoscute oficial prin
tratatele de pace au fost evaluate la peste 31 nmiliarde lei aur. In realitate pierderile
au fost mult mai mari - cca 72 miliarde lei aur - iar suferinat si durerea umana sunt
in afara oricaror calcule valorice.
Marile puteri invingatoare , in urma conferintei de la Spa in problenma
reparatiilor de razboi – au acordat, in mod arbitrar o cota pentru tara noastra,m care
21
nici pe departe nu tinea cont de totalul pagubelor suferite de razboi si anume 15 DIN
DESPAGUBIRILE GERMANE. ACORDUL DE LA Spa distribuia si cotele de
repartitie ce cadeau in contul Austriei, Ungariei si Bulgariei – asa numitele reparatii
orientale – Romaniei revenindu-i 10.55%. Ca stat « sucesoaral » a fost obligata sa
preaia din datoria externa a fostei monarhii austro-ungare 64,422 milioane dolari,
227,802 milioane franci elvetieni, 71,941 milioane franci aur si9 1,806 milioane
florini olandezi.
Aceste cote - portii – ce stabileau despagubirile datorate germaniei, dupa cum
se stie, au fost ulterior modificate intr-o serie de Conferinte, iar mult controversata
problema a reaparatiilor se va « incheia » prin nerezolvarea ei. In modul acesta
statul roman a fost frustat de ceea ce i se cuvenea in contul despagubirilor de razboi,
si ca atare refacerea economiei romanesti se va efectua lent si cu urmari pentru viitor.
22
In conditiile lipsei de capital strain, pe piata interna statul roman a practicat un
intervantionism economic a carui parghie a fost politica de finantare si creditare a industriei.
In acest scop, in anul 1923 a luat fiinta Societatea nationala de credit industrial cu
capital al statului si a BNR pentru incurajarea industriei mari, care in 1924 a fost creditata
de aceasta Societate in proportie de 6%, dar in anul 1928 in proportie de 125 si
intreprinderile astfel finantate dadeau o productie de 30,8% din totalul productiei industriale
romanesti.
Fata de perioada antebelica se constata o cresterea poderii industriei maricca.80%
fata de industria mica
.Intre diferite ramuri industriale existau inegalitati in privinta dotarii cu echipamente,
calificarea fortei de munca, puterea instalatiiloretc. ; in acesti ani productia industriala
autohtona asigura 60% din necesarul intern, insa aceasta media ascundea mari disproportii
intre caele cateva intreprinderimoderne si numarul mare al celor ramase in urma sub raport
tehnic si tehnologic.
Dezvoltarea relativ slaba a industriei romanesti si posibilitatile reduse de import
faceau ca in Romania consumul produselor fabricate sa fie scazut fata de alte state europene.
Volumul consumul produselor industriale in Romania, confera inca un caracter agrar
economiei romanesti, oglindit si de gradul de ocupare a ;l fortei de muncade abia 10% in
industrie si de 78% in agricultura.
Agricultura a cnoscut si ea o dezvoltare sustinuta sub impulsul consecintelor pozitive
ale reformei agrare din anul 1921, acesta ducand la lichidarea proprietatii latifdiare,
apreciata ca o piedica in calea progresuluieconomic si a trecut pe primul plan mica
proprietate taraneasca. Daca suprafetele insamantate au crescut , productia nu a inregistrat
aceiasi evolutie , inregistrandu-se variatii de la u an la altul, in crestere pana in anul 1926,
apoi in scadere si iarasi in cresterea pana in 1929. Randamentul la hectare ra f scazut fiind
depasite cu mult de cele din tarile cu agricultura intensiva ca Austria, Germania,
Cehoslovacia.
In ceea ce priveste sectorul zootehnic, desi Romania dispune de conditii bune,
seconstata o scadere a septelului nu numai in raport cu situatia antebelicadar si cu anul 1922
Refacerea economiei si avantulacesteia dupa anul 1929 a dus la cresterea schimbului
de marfuri si adancrea pietei interne, stimulata si de politica protectionista a statuluicare
cauta sa asigure piata romaneasca pentru produsele proprii.
Comertul interior era practicat de o sumedenie de intreprinderi cu rol limitat. In ceea
ce priveste comertul exterior, incepand cu 1920, Romania a redevenit cel mai important
exportator de cereale dintre statele agricole danubiene, in 1925 Romania fiind a patra
exportatoare de grau pe piata mondiala.
In relatiile comerciale ale Romaniei, politica tarifelor vamale a constityuit un m ijloc
important prin care statul incerca sa apere productia industriala interna de concurenta
straina.
In anul 1921 a intrat in vigoare un nou tarif vamal care avea un caracter protectionist pentru
industrie, mentinand si taxele la export la produsele agricole, pana in 1923 cand s-a dat
libertate deplina pentru exportul tuturor cerealelor, fara nici o restrictie.
Dupa1924 sporirea productiei materiale avea ssa determine si dezvolatrea comertului
exterior, care sporeste atat cantitativ cat si valoric.
In perioada analizata nu se modifica substantial structura comertului exterior,
importul fiind format in mod preponderent din produse industriale, iar exportul avea la baza
materiile prime si produsele agricole.
In anul 1927 a fost punctul valoric culminant pentru exportul romanesc in intreaga
perioada interbelica, atingand plafonul de 38 miliarde lei la un import de 34 miliarde lei.
Sporirea impozitelor si taxelor este o caracteristica a perioadei ca urmare a policticii
23
statului de realizare a unor veniturimai consistente pentru redresarea treptata a bugetului si
diminarea datoriei publice.
Circulatia monetara s-a caracterizat prin sporirea continua a masei monetare si a
inflatiei cu toate masurile de franare initiate.
Activitatea bancara si de credit s-a caracterizat prin cresterea cu cca 1 million anual
a ponderii capitalului romanesc, ceea ce inseamna scaderea capitalului bancar starin de la
33%
In 1923 la 25 % in 1928, sistemul bancar romanesc fiind dominat de noua banci mari, rolul
principal revenind BNR. Caracteristica perioadei de avant economic o constituie orientarea
cu precadere a capitalului bancar spre satisfacerea nevoilor industriei si comertului si intr-o
masura mai micaagriculturii latifundiare, fara a mai vorbi de mica proprietate taraneasca,
nevoita sa apeleze la capitalurile individuale (camataresti) sau la resursele sistemului
cooperatiei si a bancilor cooperative, constituite dupa modelul olandez sau danez.
Are loc un proces de concentrare si de centralizare a capitalurilor bancare, exprimat
in sporirea capitalurilor marilor banci care reprezentau35% din capitalul tuturor bancilor
existente. A sporit interesul capitalului bancar pentru plasamentul capitalului direct in
industrie, considerat mai sigur decat in agricultura cu recolte nesigure de la un an la altul
CAP. XIII ECONOMIA ROMANIEI IN ANII MARIICRIZE ECONOMICE
MONDIALE - INFLUENTA EI ASUPRA ECONOMIEI ROMANESTI
24
Scaderea puterii de cumparare apopulatiei a insemnat restrangerea consumului
intern si o reducere a circulatiei marfurilor; un numar de comerciantimari si mici s-
au ruinat na mia putand onora platile pentru marfurile luate cu credit.
In privinta comertului exterior, datorita rolului pe care il avea Romania in
diviziunea internationala a muncii, aceasta a continuat sa ramana o sursa de materii
prime si datorita nevoii de devize pentru plata datoriei externe, in anii crizei
economice exporta cu mult mai multe produse proprii decat importa. Trebuie remarcat
faptul ca desi balanta comerciala a Romaniei a ramas activa pe toata perioada crizei,
soldul acesteia nu putea sa acopere deficitul balantei de plati externe, situatie
datorata fortarii exportului romanesc la niste preturi extrem de scazute; „fuga
capitalurilor” din Romania a accentuat aceasta stare deficila, inclusiv o reducere
grava a stocurilor de devize la BNR (de la 7,7 miliarde lei in 1930 al abia 758
milioane in 1933)
Dezechilibrul balantei de platii a obligat romania sa introduca un regim de
restrictii si de control al schimburilor comerciale cu strainatatea, deoarece unele tari
aplicau restrictii valutare si deci blocau sumele cuvenite pentru exportatori; statul
roman a fost nevoit sa infiinteze un oficiu de compensatii pentru acoperirea deficitelor
din exporturile romanestiin aceste tari. Alta masura a fost adoptarea in 1932 a
monopolului BNR pentru comertul cu devize. A fost luata masura contingentarii
importurilor (adica fixarea unor cote limita a importurilor in functie de
disponibilitatile de plata existente in alte state) tinzand catre exportul prin
compensatie. Pe plan intern a fost introdus sistemul primelor de export si metoda
„statului cumparator” care permitea o oarecare ridicare a pretului produselor
agroalimentare.
Romania a redus taxele de export pana la eliminarea acestora pentru cereale si
derivatele acestora, adr astfel de masuri s-au dovedita a fi ineficiente si din 1931,
inaugureaza politica de valorificare a cerealelor in paza careia se stabile o prima de
export de 10.000 lei pentru un vagon de grau si 13000 lei pentru un vagon de faina,
urmarindu-se prelucrarea ion tara a produselor agricole si sprijinirea industriei
aferente.
Din 1932, statele occidentale au trecut si ele la contingentarea exporturilor
agricole, astfel ca statele exportatoare nu-si mai puteau vinde pe piata occcidentala
cantitatile disponibile fiind, deci, in imposibilitatea de a-si procura devizele necesare
achitarii datoriei externe. Romania a ripostat fata de aceasta situatie prin tr-o serie
de masuri care priveau lichidarea creantelor sale in statele care introdusesera astfel
de restrictii.
In domeniul finatelor publice, criza s-a manifestat prin scaderea capavitatii
de plata a impozitelor si scaderea veniturilor bugetare, accentuarea presiuni fiscale
asupra populatiei si prin cresterea considerabila a datoriei publice. Anii crizei au dus
si la ruperea unitatii bugetului romaniei, deoarece alaturi de bugetele ordinare isi fac
aparitia si bugeteleextraordinar caci statul nu mai poate face fata presiunii
obligatiilor sale de plata. Pentru redresarea situatiei au fost sporite impozitele
indirecte ceea ce lovea in consumatori, adica in nivelul general de viata al populatiei.
In fata unei asemenea situatii, statul a luat masuri de reducere a cheltuielilor
bugetare, in special a celor cu destinatie soacial/culturala, a salariilor functionarilor
si muncitorilor, in scopul redresarii situatiei economice.
Incepand cu 1 ianuarie 1931 s-a trecut la aplicarea primei „curbe de
sacrificiu” in baza careia salariile tuturor functionarilor statului erau reduse cu 10-
25%; totodata s-a sistat acordarea de gradatii iar avansarile nu mai erau insotite de
sporul corespunzator de salariu. Profitand de aceasta multi patroni au aplicat
25
aceleasi reguli si in cazul intreprinderilor particulare.
In septembrie 1932 a fost aplicata a doau curba de sacrificiu care a adus noi
economii statului iar in 1933 a treia prin reducerea salariilor si pensiilor.
Situatia dificila astatului s-a datorat si imprumuturilor contractate din
strainatate, precum si concesiunilor acordate monopolurilor straine. Aceste
imprumuturi, ca urmare a conditiilor in care au fost acordate, duceau la accentuarea
dependentei Romaniei fata de strainatate.
Toate aceste masuri de sporire a fiscalitatii, de reducere a salariilor si de
aplicare a politicii portilor deschise capitalului strain, departe de a asigura un buget
echilibrat, au contribuit la accentuarea deficitului bugetar si la devalorizarea
accentuata aleului, astfel ca in anul 1932 Romania este nevoita sa renute la
convertibilitatea leului.
Criza in domeniul bancar s-a reflectat in faptul ca prabusirea preturilor
la produsele agricole si restrangerea activitatii industriale au determinat pe deponenti
sa retraga masiv depunerile. Numeroase bancu care nu au facut fata acestei cerei
masive de lichiditait au fost nevoite sa dea faliment, intre acestea si banci importante
ca Banca Generala a Romaniei si Marmorosch Blank, ale caror portofolii au fost
preluate de BNR al carui rol a crescut mult .
In concluzie se poate afirma ca aceasta criza economica mondiala a avut efecte
devastataoare asupra economiei Romaniei.
CAP. XIV MATURIZAREA CAPITALISMULUI IN ROMANIA SI
DEZVOLTAREA SUSTINUTA A ECONOMIEI ROMANE INTRE ANII 1934-1938-
CARACTERISTICILE GENERALE PE DOMENIILE ECONOMIEI
26
infiintarea Ministerului Economiei Nationale care realizeaza o clasificare a
intreprinderilor cu avantaje acordate in mod diferentiat : a) industrii indispensabile
(cele care lucrau pentru nevoi de aparare); b). industrii utile (cele care foloseau
materii prime indigene) si c). industrii dispensabile ( care foloseau materii prime din
import).
Pe aceste baze se constata in 1938 o crestere relativ mica a numarului
intreprinderilor fata de 1929, numai de 0,8%, insa capitalul investit a crescut cu 65%
si forta motrice cu 55%, in timp ce productia a crescut – la preturi comparabile cu
57%. Asta arata clar ca accentul a fost pus pe concentrarea productiei, pe
modernizarea si tehnologizarea intreprinderilor, inclusiv a celor existente.
Anzlizand dezvoltarea industriei romanesti in ansamblu, se poate constata ca
Romania perioadei antebelice avea nu numai o industrie extractiva usoara, ci si o
industrie grea, fiind in masura sa realizeze o transformare a resurselor tarii in
mijloace de productie si in bunuri de consum, adica se poate vorbi de o schimbare de
structura in ansamblu economiei, in sensul in care cele mai importante cresteri au loc
in sfera industriei, in aceasta sfera schimbandu-se ponderea si importanta diferitelor
sectoare: nevoile de aparare au dus la sporirea industriei extractive si metalurgice,
dar trebuie remarcat faptul ca in 19389 Romania isi acoperea peste 80% de produse
industriale din productia proprie. Desi majoritatea masinilor si instalatiilor mai
complexe se importau existau, totusi unele intreprinderi (Resita Malaxa, IAR) care se
situaula nivelul celor mai performante din europa atat ca inzestrae cat si ca productie
si calitatea fortei de munca.
Dezvoltarea industriei era insotita si de centralizarea productiei si
capitalurilor. Unele mari intreprinderi au ajuns sa dea majoritatea productiei din
ramura respectiva: Resuta fusrniza cea mai mare parte a productiei de fonta si hotel,
MICA dadea peste 60% din productia nationala de aur si argint. Statul a dat in 1937
decretul pentru reglementarea si controlulu cartelurilor in industria metalurgica,
apetrolului si alimentara.
27
masurile de reorganizare a Camerie de Comert si industriei, prin legea din aprilie
1936.
Comertul exterior s-a caracterizat prin cresterea volumului schimburilor
internationale si ameliorarea balantei comerciale in Romania. Cantitativ exportul
romanesc a atins nivelul cel mai inalt in anul 1936, acre consta in principal in
produse petroliere, cereale, lemn si derivatele acestora.
Domeniul finatelor publice se caracterizeaza in aceasta perioada prin aparitia
alaturi de bugetele ordinare a unor bugete speciale ale statului cerute de sporirea
cheltuielilor de aparare, prin cresterea ponderii impozitelor indirecte si cresterea
datoriei publice interne si externe. Aceste venituri suplimentare au dat posibilitatea
echilibrarii bugetului si chiar, a realizarii in anul 1939 a uniu excedent bugetar.
Sectorul bancar se remarca prin continuarea procesului inflationist, ca urmare
a sporirii cheltuielilor neproductive , acresterii preturilor si a impozitelor. De
asemenea se reamarca un proces de concentrare a capitalului bancar prin cresterea
accentuata aroluluimarilor banci si disparitia celor mici.
Dezvoltarea industriala dinter anii 1934-1938 afacut ca in 1938 Romania sa-si
acopere necesarul de produse industriale in proportie de 80% din produtia proprie.
Cu toata dezvoltarea accentuata a industrieiin structura economiei romanesti,
agricultura continua sa fie cel mai important sector de activitate economica.
Un capitol aparte il poate constitui modul in care cel de-al III lea Reich
a subordonat economia romaneasca intereselor sale.
Planurile germaniei de reorganizare economica vizau o europa cre sa
pivoteze in jurul unei germanii puternice, incluzand economia romaneasca.
Economiile statelor rasaritene-inclisiv Romania- erau considerate economii
complementare pentru Germania, mai ales sub raportul produselor petroliere si
agricole.
Spre deosebire de celelate stat balcanice romania poseda produse
petroliere ceea ce sporea gradul de interes al Germaniei angajate pe calea
razboiului si care pana in 1940 isi acoperea 50% din nevoia de petrol din SUA,
Mexis si alte zone acre in cazul unui razboi cu Franta si Anglia nu mai puteau fi
folosite. Pornind de la experienta primului razboi maondial, cand, la retragerea
spre Moldova romanii au distrus mare parte a instalatiilor petroliere, din zona
Prahovei, Germania va urmarii sa obtina controlulu asupar petrolului romanesc,
dar nu pe calea unei ocupatii militare. Ori o ocupare pe cale pasnica era
dificila, cvaci in 1939 capitalul germandetinea doar 1% din investitiile straine in
Romania si atunci ramanea cale presiunilor politice, a izolarii internationale sau
a reaprinderii tensiunilor de la granitele tarii.
Aceasta subordonare este realizata in etape sucesive corespunzatoare
momentelor cele mai importantecare au marcat ajunul si inceputul celui de-al
doilea razboi mondial.
In domeniul industriei, atentia Germaniei se indrepata mai ales
spre industria metalurgica unde viza anihilarea completa a acesteia pentru a nu
concura cu produsele germane. Astfel doua mari societati metalurgice romanesti
(Resita si Malaxa) au fost acaparate de trustrul HGV. Controlul asupra Resitei a
28
fost usurat dupa ocuparea Cehoslovaciei,deoarece germania a preluat pachetul
de actiuniale unie firme de armament din Brno, actionara la Resita. Prin
intermediul societatii romano-germane ROGIFER, trustrul HGV a
acaparatconducerea uzinelor Malaxa. Dupa ce a adus aceste uzine moderne in
pragul falimentului, HGV vinde statului roman Malaxa!!!!!
In industria petroliera acapararea societatilor s-a facut pe o cale
diferita dupa 1940 cand Olanda si Franta au fost ocupate de Germania, acestea
detinand oa parte importanta i exploatarea petrolului romanesc.Cea mai mare
societate petroliera era Astra Romana o filiala a concernului anglo-olandez
Royal Dutch Shell si dupa ocuparea Olandei, Germania reuseste sa faca astfel ca
director al Astrei Romane sa fie numit fratele sefului guvernului prohitlerist din
Olanda. Asemanator s-a procedat si cu societatea romano-americana, astfel ca
in scurt timp Germania va detine controlul asupra petrolului romanesc pe care il
jefuieste in mod sistematic prin folosirea de practici pirateresti: eruptii prin duze
marite sau foraje deviate pentru a intra in perimetrele cu rezerve ale statuluietc.
Agricultura reprezenta un sector vital pentru statul german si acest
lucru apare in sporirea rapida a numarului firmelor germane sau romano-
germane care vor fi infiintate pana in 1943, care au monopolizat produsele
agricole chiar in dauna nevoilor populatiei civile.
Comertul exterior s-a desfasurat cu germania in termenii unor tratate si
acorduri bilaterale care, cu toata opozitia guvernelor romane, contineau
conditiile impuse de partea germana. Drumul spre subordonarea economica a
Romaniei a inceput cu tratatul economic romano-german din 23 martiei 1939
caruia i s-a adaugat si alte acorduri : acordul petrolului (mai 1940) prin care
Romania devenea o statie de benzina care functiona automat in swerviciul
Germaniei, protocolulu cerealelor (august 19400, acordul privind
aprovizionarea trupelor germane (1941); aceste acorduri erau insotite de
numeroase protocoluri confidentiale incheiate de comisiile guvernamentale
germano-romane. Trebuie remarcat ca Romania si-a respectat obligatiile pe
toata durata acestor acorduri, in timp ce Germania urmarea sa obtina mai mult
fara a da nimic sau foarte putin in schimb. Astfel platile intre cele doua state se
faceau in baza sistemului clearing ce fusese stabilit inca din 1935 intre ele. In
ansamblu acest sistem insemna comert in compensatie, dar daca schimburile nu
sunt echilibrate, adica daca exportul unui partener este mai mare ca importul, el
devine neechivalent, deci trebuie sa inceteze, ori in relatiile comerciale cu
germania, el era neechivalent.
Pentru asigurarea reusitei actiunii de subordonare si jefuirre a
economiei romanesti, Germania a utilizat o gama larga de mijloace specifice
diplomatice naziste, utilizand in special santajul cu privire la soarta granitelor
statului ca uramre a tratatului sovieto-german de la 23 august 1939 (Pactul
Ribentropp-Molotov) Romania a fost nevoita sa cedeze URSS teritoriul
Basarabiei si Bucovinei de Nord, iar prin dictatul de la Viena sa cedeze Ungariei
hortiste paretea de N-V a Transilvaniei. Prin tratatul de la Craiovasemnat cu
bulgaria la 7 septembrie 1940 ceda acesteia Cadrilaterul (sudul Dobrogei).
Aceste amputari teritoriale au lovit greu in toate structuruile statului roman si,
in primul rand, au fracturat complexul economic national, provocand garve
daune economice in privinta resurselor de materii prime , instalatii, capitalurile
investite, forta de munca, productia agricola, sistemul feroviar au fost
dezarticulate.
Astfel numarul intreprinderilor din economia romaneasca a fost
29
diminuat cu 20% insa altele au fost nevoite sa-si inceteze activitatea deoarece au
fost rupte brutal de zonele de aprovizionare cu materii prime in cadrul
complexului economic national.
Instaurarea dictaturii antonesciene in Romania in septembrie 1940 si
aderarea tarii la axa Roma-Berlin-Tokio in noiembrie, aceluiasi an, avea sa
insemne noi dechideri pentru jefuirea Romaniei de catre Germania nazista,
chiar daca opozitia lui I. Antonescu-dictata de dragostea de tara si de ratiunile
politice ale vremii- era menita sa sporeasca contributia contributia germaniei la
sustinerea potentialului militar al Romaniei care va intra in 22 iunie 1941,
alaturi de Germania, in razboi impotriva URSS pentru eliberarea teritoriilor
cedate acesteia in iunie 1940.
30
Japonia raman pana spre anii 60 la nivel mai scazut si acest fapt a determinat
stabilirea unui raport de forte intre principalele state ale lumii.
In lumea postbelica a SUA a devenit centrul economic , financiar si
politic al lumii (exceptand URSS) avand o pondere de 56,4% din productia
industriala maondiala in 1948, in timp ce Anglia detinea doar 11,7 %, Germania
de vest 4,3%, Franta 4,1%, Italia 2,1% si Japonia 1,55. Dezvoltarea economica
a statelor capitaliste a fost sustinuta si prin infiintarea in 1945 a Bancii
Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare si a fonduluiMonetar
International care impune autoritatea dolarului american pe plan mondial.
Refacerea rapida a Europei era o necesitate pentru SUA, ale caror fluxuri
comerciale si interese politice erau legate de acesta zona si care, in absenta
posibilitatilor de plata facea in mare masura inutila imensa capacitate
productiva a SUA. In 1948 deficitul tarilor europene cu SUA era de peste 8
miliarde de dolari, si prin urmare, a fost elaborat „planul MarschalL (1948)
care urma sa elimine criza de dolari din Europa si sa faciliteze pozitii
compatibile economice intreEuropa, devastata de razboi si America dispusa sa-i
ofere ajutorul: in esenta se avea in vedere eventualitatea ca pe fondul slabirii
economiei Europei occidentale sa nu se produca instituirea dominatieiei
sovietice asupra intregului continent. Functionarea acestui plan a insemnat
acordarea catre statele europene apusene a unui ajutor financiar insumand 14
miliarde dolari din care 80% erau nerambursabili. In aceiasi orientare se inscrie
si Carta de la Havana din 1948, prin care se viza inlaturarea restrictiilor
comerciale si a taxelor vamale discriminatorii, punandu-se bazele Acordului
General pentru Tarife si Comert.
Pe de alta parte in Europa postbelica si face tot mai mult loc ideea unor
State Unite ale Europei care sa cotracareze influenta covarsitoare a SUA, adica
ceea ce a devenit in zilele noastre Uniunea Europeana, bazata pe Piata Comuna,
in care sa functioneze libertatea circulkatiei marfurilor, capitalurilor, serviciilor
si a persoanelor.
Dupa 1945 statul sovietic, aliat in razboi cu puterile occidentale, cauta
sa aplice principiul stalinist conform caruia „ oricine ocupa un teritoriu isi
impune propriul sau sistem social. Oricine isi impune propriul sistem in masura
in care propria armata este capabila de aceasta”. Inca din timpul razboiului la
intalnirile la nivel inalt URSS a obtinut recunosterea de catre liderilor
occidentali a controlului militar si ideologic asupra Poloniei Romaniei,
Ungariei Cehoslovaciei, Bulgariei, Iugoslaviei, Albaniei, Germaniei de Est, a
estoniei Lituaniei Si Letoniei, renuntand la orice pretentii asupra Finlandei si a
Greciei. Astfel sovieticii instaureaza in Europa centrala si de Est o serie de
guverne comuniste, sustinute de ocupatia militara si care vor inaugura tipul
sovietic de economie centralizata. Bulgaria, Romania si Ungaria erau
considerate state invinse, fiind obligate la despagubiri de razboi: Romania 300
milioane dolari catre URSS, Ungaria 300 milioane de dolarii (din care 200
milioane de dolari catre URSS) si Bulgaria 70.000 de dolari (din care 45
milioane catre URSS). Jaful sovietic (prin intermediul societatilor mixte) in
Europa de Est intre anii 1944 – 1954 este estimat la cca. 15 miliarde dolari.
In 1949, statele aflate sub contolul URSS au constituit Consiliul de
Ajutor Economic reciproc (CAER), carora i s-au adaugat ultrerior Mongolia,
cuba si Vietnamul. Aceasta structura accentueaza dependenta acestora de URSS
prin schimburile de neechivalente si prin tendintele de neplanificare comuna.
Aceasta organizatiei economica isi va inceta existenta in anul 19900, dupa ce
31
mai multe incercari de reformare a sa – ca si in sistemul politic in ansamblu –
au condus la esecuri si la accentuarea sensibilitatilor nationale care vor
determina la parbusirea din anii 1989-1990.
Pentru istoria omenirii, cat si pentrun aceea a societatii de tip acpitalist,
evenimentele care au avut loc la sfarsitul anilor 80, reprezinta”marea
basculare”, in sensul de trecere de la o stare la alta. Inmultirea extraordinara a
relatiilor economice internationle supuse legilor economiei de piata,
globalizarea monetara si finaciara, prabusirea sistemului sovietic, dinamica
exploziva aunor state mkici si alte asemenea fenomene au determinat
configuartia lumii capitaliste de astazi, intr-o structura copacta de economii si
societati si chiar existenta unor forme inedite, ca aceea a Chinei (un stat si doua
sisteme economice).
32
national al tarii catre URSS, greu de evaluat in lipsa unor documente stocate exclusiv
in arhivele sovietice, dar estimate la cca1/2 din actvitatea economiei romanesti din acei
ani.
Pentru coordonarea activitatii economice a guvernului P.Groza a infiintat
Consiliul economic interministerial care la sfarsitulanului 1945 devine Consiliul
Superior al Economiei Nationale urmand sa stabileasca norme si avand controlul
asupra
Repartizarii creditelor si materiilor prime catre intreprinderi, unde functionau comitete
de fabrica formate din reprezentanti ai muncitorilor si ai patronatului; faptul acesta
echivala cu inceputul unei economii centralizate de tip sovietic la noi in tara. Prin
munca sustinuta unele intreprinderiindustriale au fost refacute intr-un termen scurt:
uzinele ASTRA-Arad, distruse in proportie de 60%, iar IAR – Brasov, desi distrusa in
proportie de 80% a fost refacuta in 10 luni. In decurs de numai 6 luni au fost refacute
60% din caile ferate distruse, percum si 70 % dinreteaua de telecomunicatii. Au fost
facute eforturi importante pentru trecerea la productia de pace, astfel ca in 1947 la IAR
se realiza primul tractor romanesc (dupa modelul sovietic in cadrul societatii mixte
SOVROMTRACTOR). S-a realozat un mare voluM de munca voluntara si au deschis
cateva santiere ale tineretului pentru construirea de cai ferate, conducte de gaz, irigatii
etc.
Cu toate realizarile, in 1946, industria metalurgica realiza doar 46,6% din
productia anului 1938.
Influenta uriasa care a urmat anilor de razboi, facut sa se produca o
extraordinara devalorizare aleului si a determinat guvernul sa etatizeze BNR, in 1946,
si sa faca o reforma monetara la 15 august 1947, cand banii vechiacumulati in cantitati
uriase la particulari trebuiau schimbati in noua meneda : orice cetatean primea 75 lei
noi pentru 1.500.000 de lei vechi, un salariat primea 150 lei noi pentru 3000.000 lei
vechi, un taran 250 lei noi pentru 5.000.000 lei vechi iar un patron putea schimba
numai o suma echivalenta cu doua salarii medii ale muncitorilor din intreprinderea
respectiva. Cei care detineau valuta sau aur trebuiau sa le preschimbe la BNR, sub
amenintarea pedepsei cu moartea. In 1948 BNR este transformata in Banca de Stat a
Republicii Populare Romane, intre altele, cu atributii de control a vietii economice prin
noua moneda introdusa prin reforma monetara.
Tot in 1948, Parlamentul tarii a votat legea contolului economic, care urma sa
fie infaptuita cu cadre fara pregatire economica, recutate dintre muncitori, care
trebuiau sa actioneze pentru indeplinirea cu orice pret a indicatiilor centrale.
In anii urmatori, sub supravegherea consilierilor sovietici si folosind metode
brutale, regimul democrat popular a reusit sa disloce, metodic si masiv, proprietatea
privata , creditul si moneda. In anul 1977 a fost majorata durata medie de folosire a
echipamentelor industriale de la 15 la 27 de ani, fapt care a permis disponibilizarea a
peste 1000 miliarde lei, utilizate in realizarea unor ambiti megalomane ale regimului
comunist condus de N. Ceausescu, in detrimentul reinoirii parcului industrial si al
reducerii decalajelor tehnologice.
In anul 1948, productia industriala era de 85% fata de nivelul din 1938, si se
face simtita orientarea regimului comunist catre sporirea efortului de industrializare
ori acest fapt nu se putea realiza fara nationalizarea acestui sector, lucru ce s-a
infaptuit la 11 iunie 1948 cand Marea Adunare Nationala a adoptat legea pentru
nationalizarea principalelormijloace de productie si anexele acestora.
Ulterior in 1948 au fost nationalizate toate bancile si institutiile de credit
particulare, caile ferate, institutiile sanitare si intreprinderile cinematografice. La
inceputul anului 1949 au fost nationalizate si intreprinderile industriale mai mici si se
33
instituie monopolul sttului asupra comertului exterior. In aprilie 1950 au fost
nationalizate imobilele fostilor proprietari de terenuri agricole, de intreprinderi,
comercianti iar proprietarii acestora au fost deportati in alte zone ale tarii.
In ceea ce priveste comertul exterior, intre anii 1950-1989 acesta a crescut
valoric de 36 ori. Poderea Romaniei in comertul mondial a crescut de la 0,3% in 1950
pana la 1% in 1977. Urmare a politicii economice adoptate spre deceniul opt Romania
decade treptat din pozitia anterioara, astfel ca in 1988-1989 ajunge la numai 0,4% din
comertul mondial. Pana in anii 50, numeric tarile cu care Romania a intertinut relatii
economice, comerciale si de cooperare se limita in interiorul blocului sovietic. Acestea
au crescut treptat ajungand la 152 in anul 1980, scazand la 142 in 1989.
In deceniul noua al secolului trecut se constata o puternica dependenta fata de
URSS la importul de energie, fier, produse necesare sustinerii industriei
supradimensionate, construita accelerat in deceniile sapte si opt.
Aparent diversa, orientarea si structura comertului esterior al Romaniei din
cele doua decenii anterioare anului 1989 sunt de fapt profund distorsonate de
considerente politice si ideologice,. Ori prin reactiile adesea imprevizibile, ale
conducerii de la Bucuresti. Orientarea industrializarii accentuate peste posibilitatile
proprii de materii prime, a adus Romania in situatia de a fi dependenta de materiile
primenecesare intretinerii unei productii industrilae supradimensionate, energofaga si
poluanta.
Pentru acoperirea datoriei externe Romania ear nevoita sa exporte masiv
produse alimentare , chiar cu pretul infometarii populatiei, prin reducerea volumului
acestora pe piata interna. Expresia ultima a acestei evolutii a fost colapsul economic,
regasit dincolo de propaganda „ socialismului multilateral dezvoltat”.
34
reinstituirea pro prietatii private, insa aplicarea ei va declansa un val de
procese.
Stabilizarea leului , prin liberalizarea preturilor, a asigurat transferul
resurselor necesare intretinerii statului, precum si trecerea unei parti importante
a avutiei nationale in proprietatea noii nomenclaturi.
Dupa 1990, pe fundaluo manifestarii altor prioritati, revenirea necesara
la functionalitatea Bancii Nationale a Romaniei a demarat mai greu. S-ar putea
reprosa banci ca in 1990 n-a insitat pentru o stabilizare monetara rapida, care
sa fi oferit societatii un etalon al activitaii economice
Unul dintre cele mai clare semnale ale existentei pietei libere i Romania
il reprezinta functionarea Bancii Nationale a Romaniei la nivel de
compatibilitate europeana.
Anul 1990 a marcat un moment de ruptura in evolutia comertului
exterior, exportul scazand cu 40% iar importurile au crescut cu 40%. Ulterior
comertul exterior reflecta evolutia economiei: dupa declinul care se exprima prin
injumatatirea acestuia in1992, din 1993 se inregistreaza o usoara crestere, fara
a atinge in 1996 nivelul din 1988.
Reducerea considerabila a volumului valoric al comertului exterior dupa
anul 1989 a fost determinata, in principal de scaderea puternica a exportului, ca
urmare a crizei din economia nationala. Prabusirea CAER si disparitia treptata
a comertului exterior pe clearing in ruble transferabile, deteriorarea unor
legaturi interioare (Iugoslavia, tarile arabe) au accentuat tendintele negative
dupa 1990. Daca in anul 1988 Romania ocupa locul 38 in exportul mondial, in
1996 ea ocpa locul 59.
O cauza importanta a scaderii schimburilor comerciale externe ale
Romaniei, rezida in incapacitatea estului european de a reconstitui fluxuri pe
baza economiei de piata. Diferenta de standard tehnic intre Europa de Est si cea
de Vest a facut ca reorientarea structurii geografice a exportului sa nu poata
avea loc decat pentru produse cu grad redus de prelucrare. Stoparea
industrializarii a bulversat in lant sectorul industrial, care in loc de venituri este
generator de platii sociale pentru subsistenta.
In 1994-1995, Romania s-a aliniat celorlalte tarii ex socialiste din
Europa centrala in comertul exterior. In 1997 exporturile romanesti catre
Uniunea Europeana au reprezentat 55% din totalul exportului, acesata fiind
pricipalul partener comercial al Romaniei.
Desi in 1997 deficitul bugetar a fost redus la 3,6% din PIB, politica
macroeconomica a fost lipsita de consistenta . Politica guvernului de accelerare a
privatizariisi de restructurare a industriei nu a putut fi imediat aplicata, din cauza
disputelor politice si politicianiste, a barierelor birocratiei si a lipsei de experienta
administrativa.
Un nou guvern a fost instalat in aprilie 1998, parlamentul acceptanmd
programul de guvernare al acestuia pentru 1998-2000. acesta prevede actiuni si masuri
privind redresarea cererii interne si consolidarea stabilizarii macroeconomice,
cresterea economica durabila bazata pe export, intarirea controlului inflatiei si a
deficitului bugetar, politici fiscale si de imprumut public prudente, sporirea eficientei
alocarii si folosirii banilor publici.
De asemenea , se acorda atentie crearii si ameliorarii cadrului institutional:
retrocedarea proprietatilor catre fostii proprietari si plata unor despagubiri echitabile;
instituirea proprietatii publice si reglementarea regimului juridic al aceteia; reforma
administratiei publice; statutul functionarului public si raspunderea ministeriala;
35
dezvoltarea regionala; revizuirea Codului Muncii; impozitul pe venit global; reforme
sociale.
Prin restructurarea profunda a regimului proprietatii, privatizarea reprezinta
o coordonata fundamentala a tranzitiei la mecanismele pietei. Demarata in 1992, ca un
transfer de proprietate al bunurilor statului in sectorul privat, privatizarea a avut un
ritm lent intre anii 1992 si 1996, dinamica fiind mai accentuata in 1997 si ulterior.
In profida dificultatilor , privatizarea avut implicatii socuiale importante.
Drepturile de proprietate au inceput sa-si manifeste efectele in comportamentul
indivizilor, in cadrul unor piete emergene, in curs de institutionalizare.
A avut loc restrangerea relativa asectorului de stat, care din anul 1996 a
incetat sa detina pozitia predominanta. Pe ansamblu, in 1997 sectorul privat a devenit
predominant (58% din PIB).
In conditiile unui mecanism de piata in curs de constituire, avand destule
imperfectiuni, privatizarea in Romania nu a fost mai lenta ca ritm, ci si cu pierderi
pentru stat - este arhicunoscut exemplu flotei comerciale si de pescuit – coruptia fiind
de asemenea larg prezenta – multe contracte de vanzare a activelor statului fiind de
asemenea contestate din punct de vedere al corectitudinii desfasurarii proceselor, al
tendintei de a avantaja anumite grupuri de interese economice sau politice.
In anii urmatori alegerilor din noiembrie 1996 starea economica s-a agravat
vertiginos. In 1998 sectorul privat acoperea 12% din productia industriala iar volumul
investitiilor straine se ridicau la 3,6 miliarde de dolari. Guvernul nu si-a asumat
riscurile inchiderii marilor colosi industriali, fiind mentinuta subventionarea mascata
Ion toti anii de dupa 1989, dar mai ales dupa 1996, Banca Nationala a
romaniei a cautat sa-si indeplineasca cat mai profesional atributiile. In acest sens
masurile monetariste, indreptate spre mentinerea puterii de cumparare aunitatii
monetare nationale sau a descresterii acesteia in limitele rezonabile, s-au aratat
eficiente.
In anul 1999 guvernul a continuat programulde stabilizare macroeconomica,
convenit anterior cu FMI avand in esenta aceleasi obiective: reducerea inflatiei unui
deficit bugetar sub 3% din PIB si reducerea deficitului de cont curent. Obiectivele
urmarite au fost. Obiectivele stabilite au fost obtinute prin majorari de taxe si impozite,
corelat cun reducerea subventiilor in industrie (in special in sectoarele extractiei si
energetic)
Intrucat aplicarea ajustarilor structurale au fost slaba, efectele
macrostabilizarii s-au diluat in prima jumatate a anului 1999, deficitul balantei
comerciale fiind de asemenea in scadere.
Starea economie in anul 2000 poate fi ilustrata prin cateva cifre deloc
incurajatoare. Rata inflatiei a ajuns la 58,4%, in anul 1999, pentru ca in anul 2000 sa
fie estimata la 40-42%. In anul 2000 romania se plaseaza pe locul 94 in lume ca grad
de liberalizare a economiei. Economia subterana era estimata la 40% din PIB,
investitiile straine directe au atins in anul 1999, 4,3 miliarde de dolari, printre cele mai
reduse din Europa de Est.
Conform aprecierilor internationale, pentru Romania decalajele si
dezechilibrele raman inca o problema subliniata in anii urmatori de Raporturile de tara
ale UE in perspectiva adertarii tarii la aceasta entitate politica si economica. Aderarea
Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 reprezinta obiectivul mobilizator
pentru toate fortele politice si resursele nationale care trebuie sa asigure – prin caile si
miloace proprii, dar si a unui consistent sprijin extern – locul pe care il merita in marea
familie a statelor Uniunii Europene.
36
BIBLIOGRAFIE
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate
37