Istoria modernă a românilor SEMINAR

TEMA: REGULAMENTELE ORGANICE

1. Contextul internațional și situația politică a Ț.R în anii 1821 – 1830.

2. Regulamentele organice. Procesul de realizare.
3. Autorii implicați în elaborarea acestora.
4. Conținutul Regulamentelor Organice.
5. Importanța Regulamentelor Organice.

1. Contextul internațional și situația politică a Ț.R între anii 1821 – 1830.

Eșecul revoluției de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu a rezultat în ocupația militară otomană a Țărilor
Române în perioada anilor 1821 – 1822. În această perioadă au loc totuși importante schimbări socio-
economice și politice.
În aprilie o delegație a boierilor munteni și moldoveni redactează un șir de cerințe, dintre care
cele mai importante sunt:
- Restabilirea domniilor pământene.
- Excluderea grecilor din funcțiile civile și ecleziastice din Principate.
- Întărirea privilegiilor boierești prin concentrarea puterii în mâinile unui grup restrîns de boieri
mari.
- Restructurarea instituțiilor existente.
- Dreptul exclusiv pentru pământeni de a ocupa funcții publice.
Poarta aproabă doar primele două solicitări, în special a doua are loc în contextul în care autoritățile
otomane îi exclud din funcțiile publice pe toți grecii din imperiu din cauza războiului de independență
grecesc.
Pe 1 Iulie 1822 sultanul Mahmud al II-lea aprobă și decide restabilirea domniilor pământene. În Țara
Românească la domnie vine Grigorie Dimitrie Ghica (1822 – 1828) iar în Moldova Ioan Sandu Sturdza
(1822 – 1828).
Primul a promovat o serie de reforme fiscale, juridice și economice. Poltiica sa a fost una de colaborare
cu boierimea mică și orășenimea, influențate fiind de ideile de libertate din Apus.
În Moldova, domnitorul Sturdza a realizat de asemenea o serie de reforme fiscale, juridice și economice.
A susținut mișcarea cărvunarilor din Moldova (asemănătoare celei a carbonarilor din Italia).
Proiectul de Constituție al Cărvunarilor presupunea ca Moldova să fie un stat parlamentar cu un organ
legislativ numit ”Sfatul Țării„, cu un regim politic de monarhie constituțională în care predominau
boierimea mică și orășenii. Ei solicitau libertate individuală, egalitatea cetățenilor în fața legii și o altă
serie de inițiative liberale.
Proiectul respectiv deși a fost prezentat Porții, rezistența marii boierimi și a otomanilor a determinat un
eșec lamentabil.
Au fost realizate niște reforme mai radicale cum ar fi secularizarea averilor unor mănăstiri închinate, ale
căror venituri treceau numai la mănăstirile grecești iar învățământul grecesc a fost definitiv înlăturat și
înlocuit cu școala românească.
Istoria modernă a românilor SEMINAR

În ceea ce privește dezvoltarea social economică au fost înregistrate anumite progrese, în primul rând
agricultura a resimțit urmările mișcării revoluționar de la 1821 și a ocupației miltiare ce a urmat,
înregistrându-se o scădere a brațelor de muncă ca urmare a migrației populației din țară. Totuși ea rămâne
principala sursă de câștig a populației, având ritmuri inegale de dezvoltare în diferitele regiuni ale țărilor
române. Au fost introduse procedee tehnice noi, iar în unele gospodării și utilaj european modern,
totodată extinzându-se loturile cultivate dar păstrându-și caracterul predominant cerealier.

În domeniul industriei, observăm o creștere în Moldova și Țara Românească a numărului manufacturilor

(fabricarea postavului, sticlei, pastelor făinoase etc.)

Prima fabrică de conserve din carne din Ţările Române avea să se deschidă la 1844 în oraşul Galaţi,
potrivit unui raport consular austriac aflat în arhiva Bibliotecii Academiei Române (mapa VII, 2 iunie
1844). Fondatorul afacerii era englezo-austriacul cu origini evreieşti Samuel Goldner (vezi „Istoria
românilor prin călători”, Nicolae Iorga, IV, pag. 104), de aici şi menţionarea afacerii în documentele
consulare austriece. Mai mult decât atât, toate utilajele necesare au fost aduse de la Viena, pe Dunăre.

Afacerea a stârnit, încă de la început, un ditamai scandal, iar domnitorul moldovean Mihail Sturdza (foto)
– cel care dat fabricii lui Goldner monopolul prelucrării mecanice a cărnii pentru zece ani – a fost bănuit
de ceea ce în zilele noastre s-ar numi corupţie. Diferenţa este că pe atunci şpaga se numea bacşiş, cuvânt
adus – cum altfel? - de turci.

Conform hrisovului domnesc, carnea conservată a lui Goldner era scutită de taxe vamale pentru exportul
către Anglia şi Austria, navele care transportau materia primă nu plăteau taxe portuare, iar taxa pe vită
tăiată i se reducea la o jumătate de galben, faţă de un galben în cazul măcelarilor de rând (vezi „Industria
în Moldova între anii 1848 şi 1864”, Leonid Boicu, pag 224).

Evident, Samuel Goldner nu a investit degeaba un amar de bani la Galaţi. El a intuit câteva lucruri
esenţiale: putea fi scutit de taxe contra unei mite corespunzătoare, transportul pe apă era uşor şi ieftin, în
zona Moldovei (incluzând aici şi Basarabia) şi în nordul Munteniei exista un şeptel impresionat, iar preţul
animalelor era de două-trei ori mai mic decât în Europa de vest. În afară de acest lucru Goldner se mai
bizuia pe un lucru: un contract uriaş cu Marina Regală Britanică.

De ce pofteau englezii la mari cantităţi de conserve?

Instinctul de afaceri al lui Samuel Goldner este cu atât mai remarcabil, cu cât el a aranjat totul în jurul
unei bruşte nevoi a Marii Britanii de alimente conservate.

Britanicii tocmai învăţaseră o lecţie importantă despre hrănirea trupelor după primul război al opiului
(încheiat în 1842), în cursul căruia se demonstrase că metodele tradiţionale de conservare a cărnii (sărare
şi/sau afumare) nu sunt eficiente pe termen lung într-un climat umed şi cald, cum era cel din sudul Chinei.

Era nevoie de ceva nou, iar conserva din metal, care ţinea mâncarea proaspătă doi-trei ani s-a dovedit a fi
soluţia ideală.

În plus faţă de aceasta, a mai apărut un eveniment care a contribuit la dezvoltarea afacerii lui Goldner. În
anul 1845, în Irlanda şi Anglia a izbucnit o criză alimentară gravă („criza cartofului”, căci o ciupercă a
distrus recoltele doi ani la rând), iar carnea conservată a fost o soluţia la îndemână, căci se puteau aduce
cantităţi mari, în siguranţă, eficient.
Istoria modernă a românilor SEMINAR

În 1845 fabrica de la Galaţi ia un avânt formidabil

Deşi există tentaţia de a se crede că fabrica de conserve de la Galaţi era o manufactură cu o producţie de
duzină, lucrurile nu stau deloc aşa, căci afacerea avea un dever uriaş pentru acele timpuri.

În lucrarea „Istoria trudită a fabricilor uitate” (publicată în 2008 de către istoricul gălăţean Tudose Tatu)
se fac ample referiri, citând diverse surse, cu privire la afacerea lui Samuel Goldner.

Aflăm, astfel că la 1844, adică în chiar primul an al existenţei, fabrica achiziţiona şi transforma în
conserve 800 de boi (cei mai mulţi cumpăraţi din satele modoveneşti din ţinuturile Vasluiului şi
Galaţiului).

Anul următor, după cum consemnează Nicolae Suţu în „Opere economice” (pag 191), fabrica de la Galaţi
tăia 4.000 de boi, iar în 1849 se ajunge la aproape 8.000 de vite transformate în conserve din carne.

Datele sunt însă destul de controversate, căci pe la 1850 izbucnea un mare scandal legat de fabrica
englezului Goldner, care era acuzat că trecea în registre doar jumătate din numărul de animale, pentru a
„evita” taxa către vistieria domnească, de o jumătate de galben per cap de vită. Evaziunea fiscală nu-i,
aşadar, un obicei nici balcanic şi nici tocmai nou.

Cert este că, în ciuda evaziunii, fabrica de la Galaţi era cea mai mare din ţară (de departe), iar exporturile
ei către Anglia sunt relevante. În 1847 pornesc către insulă 80.000 de conserve de câte patru oca (o oca
avea 1,27 kilograme), adică peste 400 de tone, iar în 1950 se ajunge la 1,19 milioane de bucăţi, adică
aproape 6.000 de tone. Era o cantitate realmente uriaşă în acele timpuri.

Industria rămâne slab dezvoltată sau are un ritm de dezvoltare lent din cauza numeroaselor obstacole
impuse de dominația otomană.

În ceea ce privește comerțul, acesta capătă un caracter mai organizat datorită activității negustorilor
profesioniști, îmbunătățirii transportului (în 1834 primul vas românesc pornește spre Istanbul), apar
șoselele moderne (în Moldova îndeosebi pe timpul lui Mihail Sturdza) și are loc modernizează orașele-
porturi de la Dunăre, Brăila și Galați, devenite orașe porto-franco. După 1829 comerțul românesc se
încadrează în circuitul economic european.

Orașele înregistrează și ele un progres anumit, crescând numărul lor. În 1831 în Moldova erau 22 iar în
1850 – 50 de orașe, dintre care Iașul avea 70 000 locuitori. În Țara Românească sunt atestate 37 de orașe,
capitala – București numărând 50 000 locuitori. Orașele își schimbă înfățișarea, apar clădiri cu etaje, se
introduce pavajul străzilor, iluminatul, canalizarea etc. Din 1831 se începe reconstrucția noilor orașe
Brăila și Giurgiu, foste raiale.

În plan extern, perioada dată își lărgesc protectoratul asupra Principatelor Române. După moartea țarului
Alexandru I (1825) la tron urmează Nicolai I, care pune problema revendicării protectoratului rus asupra
Moldovei și Țării Românești, amenințând Turcia cu un nou război. Din cauza izolării internaționale,
otomanii acceptă noile condiții stabilite prin Convenția de la Akkerman (1826) care prevedea:

- Alegerea de către divan a domnilor pământeni, pe un termen de 7 ani cu aprobarea lor la Sankt-
Petersburg și Constantinopol.
- Scutirea pe 2 ani a principatelor de plata tributului către Poartă.
Istoria modernă a românilor SEMINAR

- Libertatea comerțului cu obligația asigurării liverăilor de grîne în Imperiul Otoman.

- Garantarea drepturilor boierilor refugiați în timpul micțrii revoluționare din 1821.

Convenția dată oferă Țarului drepturi egale cu cele ale sultanului asupra Principatelor Române și totodată
afirmă dreptul Rusiei de a se amesteca în problemele interne ale Principatelor Române.

Totuși în 1827, se constată încălcarea de către turci a obligațiilor prevăzute în Convenția dată și în urma
reprimării mișcării de eliberare națională din Grecia, contradicțiile dintre Rusia și Turcia se acutizează la
maximum. Anglia și Franța din cauza acțiunilor turcești de reprimare a revoltei grecești i-au o opoziție
ostilă. Totul culminează cu înfrângerea de către englezi, francezi și ruși a flotei otomane și egiptene în
bătălia navală de la Navara.

Sultanul a chemat musulmanii la războiul sfânt împotriva Imperiului Rus, iar Rusia a declarat război
Imperiului Otoman, rușii trecând Prutul vor ocupa Moldova și Țara Românească. Sub conducerea
generalului Dibici, ei îi înfrâng pe turci în mai multe lupte, cucerind cetățile del a Dunăre și apoi reușind
să treacă prin Balcani, ajungând la Adrianopol, de unde otomanii solicită încetarea ofensivei și acceptarea
condițiilor de pace.

Prin pacea de la Adrianopol, se stabilesc următoarele prevederi:

- Rusia e declarată ”curtea protectoare„ a principatelor și ”garantă” a autonomiei lor, pe când

Turcia rămâne putere suzerană.
- Cetățile din stânga Dunării, Giurgiu, Brăila, Turnu Măgurele sunt retrocedate Țării Românești.
- Domnii urmau a fi aleși de către boierii pământeni pe viață și aprobați de către puterea suzerană și
cea protectoare.
- Monopolul turcesc asupra comerțului era lichidat, principatele fiind scutite de obligația de a
aproviziona Poarta cu grâne.
- Se recunoștea dreptul principatelor de a avea armată proprie.
- Turcia se obliga să plătească Rusiei mari desăgubiri de război. Până la achitarea de către turci a
acestora, armatele țariste urmau să rămână în Principate (1834).
- Poarta se obliga să recunoască Regulamentele organice.
- A stabilit autonomia administrativă și legislativă deplină a Principatelor.

2. Regulamentele organice. Procesul de realizare.

Ocuparea militară rusă în Principate, începută în contextul războiului de la Adrianopol în 1828 a făcut
posibilă începutul redactării unor Legi fundamentale pentru organizarea Principatelor Moldovei și
Valahiei. Generalul Jeltuhin ordonă crearea comisiilor de boieri ce se vor ocupa de realizarea proiectelor
de legi fundamentale.

Comitele Paul Kisseleff, în raportul său cu privire Darea de seamă a administrațiunei Moldovei
și Munteniei adresat țarului Nicolae, arată scopul urmărit de autoritățile ruse prin elaborarea
Regulamentelor: „Organizarea țărilor este o chestiune necesară pentru buna stare a unor regiuni vecine
cu împărăția noastră și ca o măsură care va întări temelia influenței noastre politice asupra Orientului.”
Istoria modernă a românilor SEMINAR

Comisia începe lucrările la 4 Iulie 1829 și le termină la 30 Martie 1830 când se scrie textul
definitiv al proiectului, în sala Adunărilor Comitetului, în București, unde ambele Comisii și cea a
Moldovei și cea a Valahiei își aveau sediul. Ele erau prezidate de Consilierul rus Minciaky și sub
supravegherea lui Kisseleff.

După alcătuirea acestora, Regulamentele au fost trimise la Petersburg împreună cu o delegație de

trei boieri și anume: Mihail Sturza (moldovean) vornic, Alexandru Vilara (muntean) și logofăt și aga
George Asaki (moldovean). Se vor mai dăuga 2 funcționari ruși, Catacazi și Mintiaky care vor activa sub
președinția Secretarului de Stat, Daschkoff, care fusese în țară și alcătuise normele după care au lucrat
ambele comisii.

Autoritățile de la Petersburg au realizat câteva mici modificări și cu aprobarea Guvernului rus,

proiectele modificat ale Regulamentelor sunt trimite înapoi în Principate, lui Kisellef spre ale aduce în
dezbaterile Adunărilor extraordinare din fiecare principat.

Aceste adunări au fost alcătuită din 56 de membri (în cazul Munteniei) după următoarea structură:

1. 3 membrii ai Divanului săvârșitor

2. 12 membri ai Divanului judecătoresc
3. 26 membri ai Divanului Domnesc
4. 13 membri extraordinari din care 2 duhovnicești și 10 boieri aleși dintre proprietarii din județe.
Președintele era Kisselef iar vicepreședintele Minciaky.

În cazul Mmoldovei Adunarea de revizie, era compusă din 41 de membri și anume:

1. 4 membri ai Divanului împlinitor (executivul)

2. 8 membri ai Divanului judecătoresc
3. 16 membri ai Divanului Domnesc
4. 3 Deputați bisericești
5. 10 deputați boieri din fiecare ținut

Dezvaterile au avut un ritm accelerat sub președinția lui Minciaky, rușii dorind să demonstreze puterea
lor, vor forța adoptarea Regulamentelor de către Adunări înainte de aprobarea acestora de către Poartă.
Însuși Kiseleff declară în 13 Aprilie 1831 că este necesar ca lucrările adunării să ia sfârșit până la 1 Mai
deoarece Tratatul de Adrianopol prevedea acest drept și permitea Rusiei să pună în aplicare
Regulamentele și fără aprobarea porții.

Au mai fost votate anumite Regulamente supreme cum ar fi:

- Legiuire pentru recrutația miliției pământene, votat la 11 Aprilie 1831

- Legiuire pentru înscrisurile stării civile votat la 2 Aprilie 1831
- Legiuire pentru strejuire și buna orânduială ce are a se păzi la temnițe, votat la 30 Aprilie 1831
- Așezământ pentru țigani votat la 28 Aprilie 1831.

Ediția oficială a fost publicată de Heliade în 1832. Au fost produse trei manuscrise, prezentate de Barbu
Știrbei la 18 Mai 1831, două fiind pentru curțile imperiale ale Rusiei (Curtea Protectoare) și Turciei
(Curtea Suzerană) iar unul să fie păstrat la arhive.
Istoria modernă a românilor SEMINAR

În Moldova adunarea obștească și-a deschis ședințele la 8 Mai 1831 și și-a încheiat lucrările la 20
Octombrie 1831. Exemplarele au fost semnate pe 3 Noiembrie 1831.

Ambasadorul rus de la Constantinopol, Butenieff, spune Minciaky, într-o scrisoare adresată

Domnitorului Alexandru Ghica a făcut în Regulament, câteva modificări, mai mult de redacție, care însă
nu strică întru nimic textului. El a adaos, ca o încheiere, o dispozițiune conformă cu adevăratele interese
ale Principatelor, referindu-se la dispozițiune fundamentale, adică la drepturile și prerogativele
Domnitorilor, la atribuțiunile obșteștilor Adunări, la impozite, la drepturile și îndatoririle țăranilor, la
organizarea orașelor, a miliției și a carantinelor.

Articolul final, încheiere așa cum o numea Minciaky, constituie faimosul articol adițional, care
cuprindea următoarele: Pe viitor, or-ce modificare ulterioară, pe care Domnitorul ar vroi să o introducă
în Regulament, nu se va putea înfăptui, decât în urma unei autorizațiuni speciale a Porței și cu primire
Curței Rusiei.

Acest articol a stârnit însă o anumită rezistență din partea celor două principate. Adunarea
Obștească a Valahiei a sfidat autoritățile ruse și în ședința din 15 Iulie 1837 au respins modificarea
propusă la art. 205/1 care viola dispozițiile din regulament privitoare la carantină, precum și articolul
atidițional, publicat și pus în lucrate de autoritatea rusă. Cu toate acestea Domnitorul a dizolvat adunarea
la presiunile consulului rus Rucmann. Poarta a dat un firman prin care a condamnat acțiunile celor care
respingeau modificările și adăugirile făcute, astfel că Domnitorul a forțat adunarea să le voteze, în ședința
din 9 Mmai 1838.

3. Autorii implicați în elaborarea Regulamentelor.

Comisia munteană era alcătuită din Banul Grigorie Băleanu, vornicul Gheorghe Filipescu numiți de
ruși iar logofătul Ștefan Bălăceanu și hatmanul Alexandru Vilara, aleși de Adunarea Boierilor,
avându-l ca Secretar pe vornicul Barbu Știrbei.

Comisia moldoveană era alctuită de visternicul Costake Pășcanu, vornicul Mihai Sturza numiți de
ruși, vornicul Costachi Conaki și visternicul Iordache Catargi, aleși de adunare avându-l ca secretar
pe aga George Asaki.

4. Conținutul Regulamentelor Organice.

Aceste Regulamente Organice au urmărind în primul rând consolidarea protectoratului rus asupra
Țărilor Române prin intermediul unor măsuri menite să atragă poporul prin dezvoltarea vieții
economice și asigurarea unei securități. Totuși, rușii înțelegeau că trebuia sprijinită clasa boierească,
singura cu influențe politice, așa că admite să introducă în Regulamentele privilegii considerabile
pepntru această clasă.

Astfel, se introduc următoarele prevederi:

Istoria modernă a românilor SEMINAR

- Domnitorul era ales de boieri și numai dintre marii boieri. Era ales pe viață, dar putea fi revocat
în urma unei anchete făcute de comun acord de Curtea Suzerană și Protectoare, așa cum s-a
procedat pentru domnitorul Alexandru Ghica, în urma anchetei făcute de Șechib Effendi și
Duhamel.
- Se crează un parlament unicameral, Adunarea Obștească ordinară alcătuită tot din boieri, care
alcătuiau împreună cu domnul legile.

Principalele prevederi ale Regulamentelor Organice sunt:

- Puterea legislativă aparținea unui Parlament, numit Adunare Obștească, care elabora legile și
prezenta rapoarte despre starea țării.
- Domnul era șeful puterii executive, sancționa și promulga legi, avea dreptul să se opună
proiectelor legislative adoptate de Adunarea Obștească.
- Apare un Guvern de tip modern, format din șase ministere: de interne, de finanțe, de justiție, de
externe, de război etc.
- Autoritatea Guvernului s-a extins asupra întregului teritoriu, desființându-se dregătoriile
teritoriale.
- A fost înființată armata națională, numită miliție. În Țara Românească era în număr de 4500 de
oameni, în Moldova de 2000.
- Organele justiției sunt separate de cele ale administrației.
- Sunt lichidate impozitele indirecte, dările în natură, vămile interne ș.a și introdus un impozit
unuic – capitația pentru țărani și patenta pentru orășeni.

Deși prin desființarea unor practici feudale și prin legiferarea asimilării rangurilor boierești funcțiilor
administrative, boierimea din cele două Principate se transformă, de fapt într-o boierime de funcții,
acesteia – la fel ca și în Rusia – i se acordă în continuare privilegii incompatibile cu normele unei societăți
moderne. Boierimea era scutită de impozite (inclusiv de impozitul funciar) fiind beneficiară în
exclusivitate aproape a tuturor drepturilor politice.

Impozitele erau plătite de clasele productive, de populația orașelor, de negustori, de meșteri, de

birnici și de marea masă a țăranilor. Normele noi, burgheze, capitaliste nu sunt decât parțial aplicate în
lumea satelor. Dacă stăpânului moșiei i se recunoaște parțial, doar, titlul de proprietar (numai asupra unei
treimi din moșie) țăranul este considerat în continuare drept posesor al pământului pe care-l lucrează; în
schimbul acestuia, el este constrâns să presteze proprietarului obligații în muncă sau în bani. Prin
dispozițiile sale, Regulamentul organic a menționat și a întărit robia clăcii.

Mai mult chiar ca urmare a libertății comerțului, de care puteau beneficia proprietarii – singurii
care puteau obține producție pentru export – suprafețele de pământ acordate în folosință țăranilor sunt
micșorate, iar obligațiile în muncă (prin intermediul nartului, al normei reglementare)sunt sporite la
maximum. Pe drept, N. Bălcescu referindu-se la dispozițiile din Regulament, care reglementau relațiile
dintre proprietari și țărani, constată că legiurirea robește pe om pământului și monopolizează proprietatea
în mâinile ciocoilor.

Regulamentul, își continuă istoricul analiza, împarte țara în două categorii boierii mâncători,
nelucrători, privilegiați și țărani ce au numai datoriile, fără nici un drept, boierii ce au numai drepturi,
fără nici o datorință.
Istoria modernă a românilor SEMINAR

Astfel, menținerea privilegiilor, care întrețineau venalitatea și corupția, nu îngăduia promovarea

noului, modernizarea societății în acord cu spiritul veacului. Mai mult decât atât, prin intermediul noii
legiuiri, Rusia țaristă, și-a sporit influența politică în principate, exercitând un sever control blocând orice
tendință națională înnoitoare. Prin intermediul unui articol introdus mai târziu, în cuprinsul
Regulamentului (așa-numitul articol adițional) domnii nu puteau întreprinde nici o măsură de ordin intern
fără avizul prealabil al Puterii protectoare. Pe drept, pentru aceasta Regulamentul a fost numit de N. Iorga
”chartă a protectoratului proconsular„.

Per general principalele aspecte limitative ale Regulamentelor Organice au fost:

- Adunarea Obștească nu era una reprezentativă. Componența acesteia era formată din Mitropolit
(Președinte), episcopii ortodocși, 20 de boieri mari aleși în capitale, câte un reprezentant al
fiecărui județ ales de mica boierime.
- Regulamentul nu a soluționat problema țărănească, din contra, a legiferat claca.
- Peste câțiva ani, la cererea Rusiei a fost adăugat aricolul carep revedea că orice reformă ori lege
în principate va trebui să primească întâi de toate sancțiunea curții de la Petersburg.

5. Importanța Regulamentelor Organice.

Regulamentul organic, după aprecierea lui A.D. Xenopol, contituie un progres simțitor asupra stării
chaotice de mai înainte: introduce reguli fixe și statornice din locul chizuirii momentane, a bunului plac,
restânge arbitrariul, înlocuindu-l cu norme diriguitoare, introduce răspunderea egală în locul
iresponsabilității, punea pentru prima oară în societatea românească, ideea interesului public ca ceva
superior celui individual. Ideea statului se naște pentru prima oară la români în concepția ei modernă, ca
viață a unui tot, întocmită pe norme obștești, adică pe legi.

Regulamentele organice sunt totuși importante pentru că în primul rând au făcut un pas important
spre realizarea unității administrative a fiecărei țări. Prin prevederi asemănătoare acestea au pregătit
terenul pentru unirea Principatelor Românești.
Istoria modernă a românilor SEMINAR

Anexa nr. 1
Regulamentul Organic al Valahiei

Regulamentul Organic al Moldovei

Istoria modernă a românilor SEMINAR
Istoria modernă a românilor SEMINAR
Istoria modernă a românilor SEMINAR
Istoria modernă a românilor SEMINAR
Istoria modernă a românilor SEMINAR
Istoria modernă a românilor SEMINAR
Istoria modernă a românilor SEMINAR