Introducere în Arheologie. Pre și -protoistorie a Europei.

III

TEMA: EPOCA BRONZULUI ÎN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

1. Caracteristica generală. Periodizarea.

2. Principalele culturi din epoca bronzului în Europa de Est. (Jamnaja, Katakombe,
Srubnaja)
3. Culturi distincte din Epoca Bronzului în Europa Centrală. (Uneltice; cultura
înmormântărilor tumulare - Hugelgraberkulturi; cultura câmpurilor de urne –
Urnerfelderkultur). Arealul de răspândire, originea, cultura materială și spirituală.

1. Caracteristica generală. Periodizarea.

Era timpurie a bronzului
Limita care desparte chalcoliticul de epoca bronzului, a fost prăbușirea provinciei metalurgice
Balkan-Carpați (prima jumătate a IV mileniu.) și formarea în aprox. anii 3500-3300 a
Provinciei metalurgice circumptopice. In cadrul provinciei Circumpontice care a dominat
bronzul timpuriu și mijlociu au fost descoperite și a început să fie exploatate centre de
minereu de cupru din Caucazul de Sud, Anatolia, regiunea balcanică-carpatică și insulele din
Marea Egee. La vest de ea funcționau centre metalurgice din Alpii de Sud, Peninsula Iberică,
Insulele Britanice. la sud și în sud-est culturi metalurgice erau cunoscute în Egipt, Arabia,
Iran și Afganistan până în Pakistan.
Locul și timpul descoperirii metodelor de obținere a bronzului nu este cunoscut. Putem
presupune că bronzul a fost descoperit simultan în mai multe locuri. Cele mai vechi produse
de bronz cu impurități de staniu se găsesc în Irak și Iran și datează de la sfârșitul mileniului
IV î.Hr. e. Conținuturi de bronz cu adaosuri din arsen au fost făcute în Anatolia și pe ambele
părți ale Caucazului la începutul mileniului 3 î.Hr. e. Și unele produse de bronz din cultura
Maikop datează din mijlocul mileniului al IV-lea î.Hr. e. Deși această problemă este
controversată și alte rezultate ale analizei sugerează că aceleași produse de bronz Maikop au
fost fabricate la mijlocul mileniului III î.Hr. e.
Odată cu începutul epocii bronzului, s-au format două blocuri ale comunităților umane
eurasiatice și au început să interacționeze activ. La sud de centura de munte ( și anume
centura Sayano-Altai - Pamir și Tien Shan - Caucaz - Carpați - Alpes) culturile au format o
societate cu o structură socială complexă, economie, bazată pe agricultura combinată cu
producția de animale, a apărut orașul, scrisul și statul.(Sumerul, Egiptul și Minoiul) La nord,
în stepa euroasiatică, s-au format societățile războinice ale crescătorilor de vite mobile.
În perioada medie a Epocii de Bronz (secolele 26/25 20/19) se mărește zona ocupată de
culturile metalurgice de bronz, Provincia metalurgică circumpontică își păstrează în principiu
structura și continuă să fie sistemul central de producere a focarelor metalurgice de bronz din
Eurasia. Mai pe la sfîrșitul perioadei apar Civilizațiile Hitite și Miceniană(circa 1600 î.Hr.)
Care deja se încardrează în epoca tîrzie a bronzului.

17/10/2017 SEMINAR
Introducere în Arheologie. Pre și -protoistorie a Europei. III

Începutul epocii tîrzie a bronzului este dezintegrarea provinciei Circumpontice metalurgice

la sfîrșitul mileniului 3 și formarea unui lanț de noi provincii metalurgice în grade diferite
care reflectau cele mai importante caracteristici ale industriei metalurgice a bronzului
practicate în focarele centrale provinciei metalurgice Circumpontice.
Printre provincii metalurgice în epoca bronzului târziu a fost cea mai mare provincie
metalurgică din stepă Eurasiatică (pana la 8 milioane de kilometri pătrați), care a moștenit cel
mai mult din cultura Circumpontică. La sud de dînsa era provincia metalurgică de bronz
Caucaziană și Irano-Afgană, deși era mică după mărime, dar care avea o varietate de diferite
obiecte create. De la Altai pînă la Indochina erau amplasate centrele metalurgice de bronz
care formau complexul metalurgic provnciei Est-Asiatice. Diferite obiecte făcute de Culturile
metalurgice Europene erau concentrate în foarte multe Trezorării. În secolele XIII-XII. BC. e.
se produce o catastrofă a epocii bronzului: dezintegrarea sau mutarea culturilor practic pe tot
cuprinsul spațiului de la Atlantic până la Pacific, timp de mai multe secole - până în secolele
X-VIII. BC. e. există o reinstalare grandioasă a popoarelor, aproape toate civilizațiile al
bronzului dispar cu excepția Egiptului.

2. Principalele culturi din epoca bronzului în Europa de Est. (Jamnaja,

Katakombe, Srubnaia).

Jamnaja. (4000 – 2300 î.Hr)

Cultura Jamnaja este o apărută în eneoliticul târziu, care s-a dezvoltat pe parcursul epocii de
bronz, în teritoriul de la Sud de Bug, Nistru și stepa pontică. Această cultură este identificată
cu cei mai târzii proto-indo-europeni și este cel mai probabil patria limbilor proto-indo-
europene.
Yamnaya semnifică mormintele de groapă. Popoarele acestei culturi erau, cel mai probabil o
amestecătură dintre vânătorii-culegători est-europeni și oamenii din estul Asiei, unele
cercetări identificându-i cu vântăroii-culegători din Caucas.
Ansamblul material al culturii este foarte asemănător cu cel al popoarelor culturii Afanasevo,
care erau contemporanii lor din munții Altai. Genetic vorbind, între aceste grupuri de popoare
nu există nici o diferență.
Au fost influențați mai târziu de culturile Epocii Bronzului care s-au răspândit în Europa și
Asia Centrală, în special cu culturile Sintashta, Andronovo și Srubna.
În aceste grupuri de popoare, au fost descoperite câteva aspecte caracteristice culturii Yamna,
acestea fiind călărirea cailor, stilurile de înmormântare și semne ale unei economii
pastorale.
Profesor-doctor Andreea Manica de la Universitatea din Cambridge spune că: Întrebarea de
unde a apărut cultura Yamna, a fost un mister până acum. Noi putem astăzi să răspundem la
această întrebare datorită testelor genetice, care confirmă că erau o populație mixtă,
formată din Est-Europeni și o populație din Caucaz, ambele ocupându-se cu vânătoarea și

17/10/2017 SEMINAR
Introducere în Arheologie. Pre și -protoistorie a Europei. III

culegerea plantelor. Totodată este posibil ca populația Caucaziană să fi fost izolată mult
timp în ultima epocă a gheței.
Este caracteristic pentru această cultură sunt mormintele pentru animale, nomadismul
culturii, care a făcut puțin posibilă dezvoltarea agriculturii, ce era practicată în apropierea
râurilor.
Înmormântările în kurgane, unde morții erau puși într-o poziție supină ) dreaptă, cu
genunchii îndoiți și acoperiți cu ocru.

Katakombe.
Este denumirea dată unui grup de culturi din epoca timpurie a Bronzului, ce ocupa Ucraina de
astăzi și sudul Rusiei. Denumirea provine de la practicile de înmormântare, care sunt în mare
parte similare cu cele ale culturii Yamna, dar cu un spațiu golit de pe axul principal, creând
astfel o catacombă.
Cultura este renumită pentru aplicarea cordului imprimat în decorațiunile de pe ceramică și
prin folosirea halebardei. Are similtitudini cu cultura Afanasevo, inclusiv cranii deformate
intenționat, ce ne duce cu gândul la o legătură cu Estul. A fost precedată de cultura Yamna.
În unele morminte, au fost descoperite măști mortuare, care au creat o asemănare cu faimoasa
mască funerară din aur a regelui Agamemnon.
Economia era una de producere, găsindu-se urme de plantare a cerealelor. Se pare că erau și
muncitori specializați în producerea metalelor.
Originea acestei culturi este disputată în prezent. Jan Lichardus, oferă trei posiblități:
- O dezvoltare locală izolată, din fosta cultură Yamna.
- O migrație a unor popoare din Europa Centrală.
- O populație cu origine orientală.
Nu se cunoaște nici limba care era vorbită în această cultură, deși disputele continuă să fie
prezente în mediul academic. Marija Gimbutas, insinuează ideea că un component al
populațiilor indo-europene, este prezent abia în etapele târzii. Unii savanți încearcă să pună în
această cultură, dialectele strămoșești ale limbii grecești, albaneze și armene, dar nu au
destule argumente pentru a demonstra acest fapt.
Arheologul ucrainean V. Kulbaka, a argumentat că culturile târzii din zona Yamna (3200 –
2800 î.Hr) ar reprezenta strămoșii populațiilor Balcano-Indo-Europene dar și al Iranienilor.

Srubnaia. (1700 – 1100)

Cultura Srubna - asociație etno-culturală a epocii târzii a bronzului (XVIII-XII-lea î.Hr., în
conformitate cu alte estimări - XVI-XII a.Chr [1] ..), a fost larg răspândită în stepă și pădure
de stepă din Europa de Est în benzile între Nipru și Urali [2], cu monumente individuale din
Siberia de Vest și din Caucazul de Nord. A fost marcată inițial ca o cultură în anii 1901-1903
de arheologul V. A. Gorodtsovym, dar în anii 1970, N. Ya. Merpert și E. N. Chernyh acordat

17/10/2017 SEMINAR
Introducere în Arheologie. Pre și -protoistorie a Europei. III

o atenție diferențelor locale în cultură și au introdus în circulație științifică noțiunea de

"comunitatea cultural-istorică srubnaya" e reprezentată de monumentele pocrovice (sec
XVIII-XV î.Hr.) și berezhnovsko-maovice (XVII-XII din secolul BC) indicînd, cimitire,
ateliere, mine, comori și descoperiri sporadice. Locuințe - duguri, de semi-pământ și în
pământ.
Necropolisul este reprezentat de mormânt și înmormântare în solul terenului. În stratigrafia
Kurgan, înmormântările ocupă poziția superioară cu privire la mormintele comunităților de
groapă și catacombe. Ritul a prevăzut înmormântarea decedatului în gropi sau case din lemn
în poziție îndoită, pe partea stângă, cu mâinile în fața feței. Există, de asemenea, cazuri de
incinerare.
Inventarul funerar este reprezentat de nave cu muchii ascuțite și conserve, mai puțin adesea
cu produse metalice [2]. Schimbarea condițiilor climatice, epuizarea resurselor naturale și
suprapopulării au condus la o reducere drastică a populației a tribului și transformare
culturală a acestei culturi. Gospodăritul a culturei Srubna se baza în principal pe standul și
transhumanță, la populația berezhnovsko-maovică era completat parțial agricultura. În stepele
și semi-deșertul pre-caucazian și aproape caspic, s-ar fi putut practica creșterea animalelor
semi-nomade.
Cu toate acestea, creșterea vitelor și transhumanța a fost baza economiei populației de
salubritate sedentară din epoca târzie a bronzului. Uneltele necesare pentru prelucrarea
metalelor sunt reprezentate de axe, ciocănașe, ciocane, coase, dalte plate și cuțite, cuțite de tip
"srubnîi" și pumnale.
În ultima vreme realizată manual, mai apoi lucrătorii de fierărie au dobândit secretul obținerii
fierului, din care sunt realizate primele produse, mai ales de mici dimensiuni și de slabă
calitate a fabricației. Existau bijuterii din aur. Bazat pe resturile de sacrificii regulate de câine
în timpul iarnei în Krasnosamarsk, D. Anthony a sugerat prezența ritului de inițiere a tinerelor
bărbați, în timpul cărora se punea tabu cu privire la folosirea carnei de câine.
Din mitologia indo-europeană comparativă, este cunoscută inițierea băieților în sindicatele
tinerilor militarizați tineri, în timpul cărora tânărul se "transforma" într-un lup sau un câine .

3. Culturi distincte din Epoca Bronzului în Europa Centrală. (Unetice; cultura

înmormântărilor tumulare - Hugelgraberkulturi; cultura câmpurilor de urne –
Urnerfelderkultur). Arealul de răspândire, originea, cultura materială și
spirituală.

Cultura unetice. Arealul, originea și cultura materială et spirituală. (2300 – 1600 î.Hr)
Situl eponim al acestei culturi este localitatea Unetice din centrul Cehiei de astăzi, la nord
vest de praga. Asătzi această cultură este cunoscută în Cehia, Slovacia, Polonia, Germania,
având mai mult de 3000 de situri arheologice.
Cultura se caracterizează prin obiecte de metal cum ar fi brățările ingot, topoarele plate,
buclele de inele etc. care se întindeau pe area Europei Centrale și mai departe.

17/10/2017 SEMINAR
Introducere în Arheologie. Pre și -protoistorie a Europei. III

Ingot-urile sunt găsite în hoarde, care pot conține până la 600 de piese. Topoarele sunt de
asemenea găsite în grămezi, numite hoarde, cel mai cunoscut fiind situl de la Dieskau
(Saxonia). Cel mai probabil erau ascunse de inamici.
Industria acestei culturi, era activă și inovativă, având ca produse arme, ornamente care
serveau la evidențierea statutului pentru lideri. Industria eram ai slab dezvoltată în ceea ce
privește instrumentele de muncă domestică.
Sunt două tipuri de morminte: plate și în tumuli. Ei practicau și înhumarea scheletelor iar
incinerarea de asemenea este prezentă. Un cimitir tipic al acestei culturi este situat în
apropierea unui oraș, de obicei pe o câmpie sau în vecinătatea unui râu. Distanța dintre oraș și
cimitir rareori depășește un kilometru. Cimitirele erau spațioasă și organizate, cu căi și alei
simetrice.
Defuncții sunt înmormântați în poziție orientată spre soare (la orizont) și spre stele, fapt ce ar
indica posibile cunoștințe avansate de astronomie preistorică.
Este posibil să fie avut legături comerciale cu cultura britanică Wessex. Meșterii culturii
unetice utilizau cel mai des cupru pur, aliaje din cupru și arsenic, antimoniu și staniu pentru a
produce bronz. Cimitirul de la Singen, este o excepție notabilă, fiindcă conține niște pumnale
cu concentrație ridicată de staniu (până la 9%). Este posibil ca aceste pumnale să fi fost
produse în Marea Britanie, unde de asemenea au fost găsite astfel de morminte.
Așezările acestei culturi erau formate de obicei din case de lemn, cu acoperiș triunghiular sau
dreptunghiular cu intrare pe partea vestică. Acoperișurile erau construite din paie și alte
materiale similare, asigurând o izolare termică și protecție împotriva ploii. Cheresteaua, mai
ușoară, era folosită în menținerea structurii acoperișului. Pereții erau alcătuiți probabil dintr-o
grămadă de benzi de lemn și acoperiți cu un material de construcție format din amestec de
lut, nisip, resturi animaliere și paie.
Case tipice acestor culturi sunt cele descoperite în Brezno, Republica Cehă. Acestea au 24 m
lungime și aproximativ 6,5 m lățime. O caracteristică a acestei culturi sunt așa-zisele beciuri.
Ele sunt situate sub case, sunt adânci și spațioasă, cu un gând cilindric sau ușor conic, pereți
arcuiți și fund relativ plat. Serveau adesea ca hambar sau depozit pentru alimente.

Cultura înmormântărilor tumulare. (1600 – 1200 î.Hr)

A dominat Europa Centrală în perioada Bronzului Mijlociu. Aria centrală a acestei culturi a
fost în afara regiunilor Bavaria și Wurttemberg. Numele acestei culturi provine de la practica
înmormântării în movile funerare numite tumuli sau kurgane.
Paul Reinecke, în 1902, a considerat că cultura înmormântărilor tumulare prevalează în epoca
de bronz în perioadele B, C1 ți C2. Tumulii au fost utilizați oriunde în Europa, din epoca de
piatră și până în epoca de fier, termenul înmormântări tumulare, referindu-se la varianta
sudică germană a Epocii de Bronz.
Această cultură a fost o societate războinici care au pătruns în bazinul Carpatic, în Polonia și
Europa centrală.

17/10/2017 SEMINAR
Introducere în Arheologie. Pre și -protoistorie a Europei. III

Cultura câmpurilor de urne. (1300 – 750 î.Hr)

A fost o cultură a epocii bronzului târziu, situată în Europa Centrală, pe teritoriul Germaniei,
Poloniei, Ungariei, Austriei, părți din Franța, Italia și Franța. Numele acestei culturi provine
de la tradiția de incinerarea a defuncților și plasarea cenușei lor în urne, care apoi era
îngropată în câmpuri.
Evidențe lingvistice arată că populațiile acestei culturi ar fi vorbit limbi proto-celtice.
Se crede că în sud-vestul Germaniei, această cultură și-ar fi început existența, deși existau
elemente asemănătoare ale acestei culturi. Tranziția de la Epoca de Bronz Mijlociu (culturile)
la această cultură a fost una graduală, lăsând loc de interpretări.
Cultura câmpurilor de urne s-a dezvoltat din precedenta cultură a înmormântărilor tumulare.
Tranziția este graduală în ritualurile de înmormântare și modul de confecționare al ceramicii.
În unele părți ale Germaniei, incinerarea și înhumarea par să fie existat simultan, astfel încât
multe morminte conține o combinație dintre ceramică din cultura înmormântărilor tumulare și
săbii din cultura câmpurilor de urne. În nordul Germaniei, cultura câmpurilor de urne, a fost
adoptată între 1200 – 1100.
16 pini depuși într-o mlaștină din Ellmoosen, acoperă întregul interval cronologic de la 1200
la 800, ceea ce atestă o continuitate ritualică considerabilă. Originile ritului de incinerație
sunt de obicei considerate a fi în Ungaria, unde a fost răspândită încă din prima jumătate a
mileniului II î.Hrm cultura neolitică Cucuteni-Tripolie în arealul Transilvaniei și Ucrainei,
unde de asemenea se practicau ritualuri de incinerație încă din jurul anului 55000 î.Hr.
Societățile acestor culturi erau războinice și trăiau în așezări fortificate (câmpii). Sursele
scrise informează despre distrugerile provocate de către populațiile acestei culturi:
- Sfârșitul civilizației minoice (1200 î.Hr.)
- Distrugerea Troiei VI (1200 î.Hr)
- Bătălia lui Ramses III-lea cu popoarele mării, 1195 – 1190 î.Hr.
- Sfârșitul Imperiului Hitit (1180 î.Hr).
- Așezare filistenilor în Canaan (1170 î.Hr.)
Numărul orășelelor crește în comparație cu cultura înmormântărilor tumulare. Din păcate,
însă doar câteva au fost descoperite. Orașele fortificate așezate de obicei în zone de câmpie
sau în apropierea râurilor, sunt de obicei tipice acestei culturi. Ele sunt puternic fortificate cu
ziduri din pietre sau lemn.
Ceramica este bine făcută, cu o suprafață netedă și un profil carinat normal. Unele forme sunt
niște imitații a prototipurilor metalice. Vasele biconice cu gât cilindric sunt caracteristice
acestei culturi. Decoarea în pânză este obișnuită, iar în unele așezări descoperite în Elveția,
decorarea incizată a fost uneori inscripționată cu folie de staniu.
Perioada timpurie a acestei culturii (1300 î.Hr.) a fost o perioadă în care războinicii din
Europa Centrală, erau puternic înarmați cu armuri de corp, ăcști și scuturi, toate făcute din
bronz.

17/10/2017 SEMINAR
Introducere în Arheologie. Pre și -protoistorie a Europei. III

Șaua de urnă cu formă de frunză era folosită pentru tăiere, spre deosebire de săbiile culturii
tumulului precedent. Săbiile erau solide cu mânerul făcut din bronz. Alte săbii au lame
ascuțite și este probabil să fi fost făcute din lemn sau os.
Sunt cunoscute carele de luptă. Acestă cultur avea care de luptă cu două locuri, probabil o
influență vestică.
Tezaurele sunt de asemenea foarte cunoscute. Obiceiul de a abandona tezaure, este
caracteristic sfârșitului epocii bronzului. Ele erau adesea depozitate în râuri și în locuri
umede, precum mlaștinile. Deoarece aceste locuri sunt adesea inaccesibile, probabil că ele ar
fi fost mai degrabă niște daruri pentru zei. Alte tezaure conțin obiecte rupte sau distruse, care
probabil ar fi fost refolosite de către fierari.
Se creșteau bovine, porcine, ovine și caprine precum și cai, câini și gâște. Bovinele era de
înălțime mică iar caii de asemenea nu erau cu mult mai mari, măsurând nu mai mult de 1,25
m.
Grâul și orzul erau cultivate. Semințele de mac se utilizează ca medicament sau pentru
producerea uleiului. În Ungaria și regiunea Boemia, au fost cultivate pentru prima dată meiul,
ovăzul și secara, plantă considerată iarbă nocivă în restul Europei.
În perioada tumulilor, multiplele înhumări erau comune, cel puțin pentru nivelurile superioare
ale societății. În perioada culturii respective, predomină înhumarea și înmormântarea în gropi
unice, plate, deși există și gropi comune.
În primele faze ale culturii, au fost săpate morminte în formă obișnuită, prevăzute cu o podea
căptușită din piatră, în care erau răspândită cenușa răposatului. Mai târziu însă,
înmormântarea în urne a devenit predominantă. Unii cercetători speculează că acest lucru ar
fi marcat o schimbare fundamentală în credințele și miturile oamenilor despre viața de apoi.
Dimensiunea urnelor funerare este variabilă. În Bavaria acestea pot conține sute de
înmormântării, în timp ce cel mai mare cimitir din Wuettemberg din Dautmergen are doar 30
de morminte. Morții erau îngropați împreună cu bijuteriilor lor personale, care adesea
prezintă urme de foc. Uneori se găsesc și resturi de mâncare.
Mormântul nu conține doar urna de cenușă dar și alte vase ceramice mai mici, probabil
folosite pentru mâncare. Urna funerară este adesea amplasată în centrul mormântului.
Cei din clasele înalte ale societății, erau plasați în camere de lemn, mai rar în camere cu
pardoseală pavată în piatră și acoperită cu o cârpă. Mormintele conțin ceramică fină, oase de
animale, de obicei porc, uneori inele de aur sau foi de aur. Femeile și copii sunt văzuți ca
niște sacrificii. Din cauza lipsei informațiilor veridice, această interpretare este privită cu
îndoială de către cercetători. În epoca timpurie a fierului, înhumarea va înlocui incinerarea.

17/10/2017 SEMINAR