Constituția Franței din 1958

Actuala Constituție a Franței a fost adoptată la 4 octombrie 1958 și mai este numită și
constituția celei de-a cincea Republici Franceze. În cei aproape 60 de ani de existență a fost
amendată de numeroase ori, cel mai recent la data de 23 iulie 2008. Constituția din 1958 a luat
locul constituției celei de-a patra republici, datând din 27 octombrie 1946.
Așa cum se arată în literatura de specialitate, generalul Charles de Gaulle a fost cel
care a prezentat pentru prima dată proiectul constituției în Piața Republicii, fiind o expresie a
„personalității și gândirii acestuia”1.
Sub aspectul structurii, normele juridice constituționale sunt sistematizate după cum
urmează:
1. Preambul;
2. Titlul I – Despre suveranitate (art. 2 – 4);
3. Titlul II – Președintele Republicii (art. 5 – 19);
4. Titlul III – Guvernul (art. 20 – 23);
5. Titlul IV – Parlamentul (art. 24 – 33);
6. Titlul V – Raporturile dintre Parlament și Guvern (art. 34 – 51-2);
7. Titlul VI – Despre tratatele și acordurile internaționale (art. 52 – 55);
8. Titlul VII – Consiliul Constituțional (art. 56 – 63);
9. Titlul VIII – Despre autoritatea judecătorească (art. 64 – 66-1);
10. Titlul IX – Înalta Curte (art. 67 – 68);
11. Titlul X – Despre răspunderea penală a membrilor Guvernului (art. 68-1 – 68-3);
12. Titlul XI – Consiliul economic, social și de mediu (art. 69 – 71);
13. Titlul XI bis – Avocatul Poporului (art. 71-1);
14. Titlul XII – Colectivitățile teritoriale (art. 72 – 75-1);
15. Titlul XIII – Dispoziții tranzitorii privind Noua Caledonie (art. 76 – 77);
16. Titlul XIV –Despre francofonie și acordurile de asociere (art. 87 – 88);
17. Titlul XV – Despre Uniunea Europeană (art. 88-1 – 88-7);
18. Titlul XVI – Despre revizuirea Constituției (art. 89).

1
Ș. Deaconu, I. Muraru, E.S. Tănăsescu, S. G. Barbu – Codex Constituțional. Constituțiile statelor membre ale
Uniunii Europene, ed. Monitoul Oficial, 2015, p. 632