CONSTITUTIA REPUBLICII FRANCEZE

OPRIS AMELIA ELENA

POLITIE LOCALA

ANUL 1

Actuala Constituție a Franței a fost adoptată la data de 4

octombrie 1958, și a fost amendată de 17 ori, cel mai recent la data de 28
martie 2003. Este numită în mod tipic Constituția celei de a cincea
Republici și a înlocuit constituția celei de a patra republici datând din 27
octombrie 1946. Charles de Gaulle a fost principalul instigator iar
redactarea a căzut în sarcina lui Michel Debré.

Preambulul constituției reamintește Declarația Drepturilor Omului și

ale Cetățeanului din 1789 și stabilește carac-
terul secular și democratic al Republicii Franceze, care își derivă su-
veranitatea de la popor ("guvernul poporului, din popor pentru popor"
- franceză gouvernement du peuple, par le peuple et pour le peuple).
Stabilește modalitățile de alegere ale președintelui Franței, ce are un rol
important din punct de vedere politic, și al Parlamentului, modul de for-
mare a guvernului și puterile fiecăruia precum și relațiile dintre aceste
instituții. Constituția asigură independența autorității judiciare și creează
o Înaltă Curte de Justiție, un Consiliu Constituțional și un Consiliu Eco-
nomic și Social și permite ratificarea tratatelor internaționale și a celor
legate de Uniunea Europeană.
Constituția precizează metodele de amendare a acesteia, fie printr-
un referendum, fie printr-un proces parlamentar cu consimțământul
președintelui. Procedura normală de amendare este următoarea: amenda-
mentul trebuie să fie adoptat în termeni identici de cele două camere ale
parlamentului iar apoi ori trebuie adoptat printr-un referendum cu o ma-
joritate simplă, ori cu 3/5 din voturile totale dintr-o sesiune reunită a
celor două camere.
Poporul francez îşi proclamă solemn ataşamentul faţă de Drepturile
omului şi de principiile suveranităţii naţionale, aşa cum au fost ele
definite de Declaraţia din 1789, confirmată şi completată de preambulul
Constituţiei din 1946, precum şi faţă de drepturile şi îndatoririle definite
în Carta mediului înconjurător din 2004. În virtutea acestor principii şi a
celui privind libera determinare a popoarelor, Republica le oferă
teritoriilor de peste mări, care îşi manifestă voinţa de a adera la
principiile respective, instituţii noi, întemeiate pe idealul comun de
libertate, egalitate şi fraternitate şi concepute în vederea unei evoluţii
democratice.
Franța a avut numeroase constituții în istoria sa:

 Regatul Franței, sub Ancien Régime, a fost o monarhie absolută și

nu avea o constituție formală; regimul s-a bazat în es-
ență personalizat. Acestea fiind spuse, anumite reguli, „legile fun-
damentale ale Regatului” (les lois fondamentales du Royaume), se
aflau în afara puterii monarhului de a se schimba fără con-
simțământ suplimentar. Aceste reguli se refereau în principal la
moștenirea Coroanei, care cerea stricte primogenitură cu excepția
cazului în care moștenitorul nu era catolic și din Tratatul de la
Troyes mai departe a fost strict agnatic (numai pentru băr-
bați). Parlement of Paris, un organism în principal judiciar cu
funcții cvasi-legislative, care avea sarcina de a aplica lois fonda-
mentales, rareori modificarea legilor. De exemplu, Ludovic al
XIV-lea încercat prin voința și testamentul său să schimbe ordinea
de moștenire, dar Parlement l-a anulat. Pe de altă parte, legea a
fost modificată ocazional, ca atunci când prevederile din Pacea din
Utrecht renunțând la pretenția nepotului lui Ludovic al XIV-
lea Philippe să moștenească tronul Franței au fost aprobate pentru
a-i permite să moștenească tronul Spaniei.

 Era Revoluționară a văzut o serie de constituții:

o Constituția din 1791, adoptat la 3 septembrie 1791, a înfi-

ințat Regatul francezilor, o monarhie constituțională
și Adunare legislativa

o Proiect constituțional Girondin în curs de adoptare înainte

de lovitura de stat care a dus la Montagnard fracțiunea fiind
în control

o Constituția din 1793, ratificat la 24 iunie 1793, dar nu s - a

aplicat niciodată din cauza suspendării tuturor legalității or-
dinare la 10 octombrie 1793 (în conformitate cu Prima
Republică Franceză )
 o Constituția anului III, adoptat la 22 august 1795, a înfi-
ințat Director

o Constituția anului VIII, adoptat la 24 decembrie 1799, a in-

stituit Consulat

o Constituția anului X, adoptat la 1 august 1802, a înființat

Consulatul pentru Viață

o Constituția anului XII, adoptat la 18 mai 1804, a înfi-

ințat Primul Imperiu Francez

 După restaurarea monarhiei:

o Carta din 1814, adoptat la 4 iunie 1814, a înfi-

ințat Restaurarea Bourbonului

o Carta din 1815, adoptat la 22 aprilie 1815, a fost folosit în

timpul Sute de zile

o Carta din 1830, adoptat la 14 august 1830, a înfi-

ințat Monarhia iulie

 Mijlocul secolului al XIX-lea:

o Constituția franceză din 1848, adoptat la 4 noiembrie 1848,

a înființat Republica a doua franceză

o Constituția franceză din 1852, adoptat la 14 ianuarie 1852,

a înființat Al doilea Imperiu francez

o Legile constituționale franceze din 1875 din Republica a

treia franceză, 24 și 25 februarie și 16 iulie 1875

 Secolului 20:
o Legea constituțională franceză din 1940, adoptat la 10 iulie
1940, stabilit Vichy Franța

o Legea constituțională franceză din 1945, adoptat în 1945, a

organizat Guvernul provizoriu al Republicii Franceze

o Constituția franceză din 1946, adoptat la 27 octombrie

1946, a înființat Republica a patra franceză

o Constituția franceză din 1958, adoptat la 4 octombrie 1958,

a instituit Republica a cincea franceză (actuala Constituție în
vigoare).