Sunteți pe pagina 1din 1

Filosofie - Etimologie - greaca veche philo și sophia = dragoste de înțelepciune.

Filozofie
scris cu z, înseamnă dragoste de întuneric - ambele variante acceptate din punct de vedere
gramatical.
Def ale filozofiei
 Pitagora - efort spre întelepciune, o dragoste de adevar. întelepciunea era pentru el
stiinta adevarului aflat în fiinte. La acest adevar se ajungea doar prin exercitiul
inteligentei. Dar cum inteligenta noastra este partea divina din noi însine, cu cât se
lumineaza prin potolirea tulburarii patimilor, cu cât se purifica prin intermediul dialecticii,
cu atât se apropie de puritatea si de lumina Cauzei supreme din care purcede.
 Platon consideră că filosofia se naște din uimire
 Aristotel adaugă sentimentul de mirare al omului fată de lucruri pe care alții nici nu le iau
în considerare.
 Cicero credea ca filosofia este contemplare.
 Johann Fichte era de parere ca filosofia este o stiinta a stiintelor, fiind anterioara stiintei,
oferindu-i acesteia princiipile fundamentale.
 G. W. F. Hegel considera filosofia ca fiind studiul absolutului, al gandirii si existentei.
 August Compte sustinea ca orice filosofie este metafizica, deci o cautare a raspunsurilor la
anumite intrebari dincolo de lumea fizica, palpabila.
 Karl Jaspers sustinea ca filosofia este efortul ratiunii de a elucida misterul existentei, acest
lucru fiind posibil printr-o comunicare autentica, realizata in spatiul adevarului, in
contextul « luptei dintre libertate si libertate ».
 o disciplina a culturii care are ca obiect principal cunoașterea formelor și proceselor
gândirii, fiind un mod de gândire și investigare, avand un ansamblu de noțiuni și idei cu
ajutorul carora cei care o practica doresc să cunoască și să înțeleagă sensul cel mai
profund al existenței sub toate aspectele sale, fiind uneori sinonima cu o concepție
generală despre lume și viață
 manifestare specializată a spiritului uman, cunoastere a temeiului existenţelor, a realităţilor ultime,
originare, necondiţionate, de ordinul esenţei, prin care se legitimează tot ce este sau poate să fie.
Este un ansamblu coerent de enunţuri formulate prin categorii, teze si principii despre lume ca
totalitate. Este studiul universalului, al primelor principii care stau la baza alcătuirii lumii. Este o
reflecţie asupra experienţelor reale ale constiinţei umane, căutare a sensului acestor experienţe si a
unităţii spiritului uman.
Def ale filosofiei dreptului - disciplina care definește dreptul în universalitatea sa logică ,
cercetează originile și caracterele generale ale dezvoltării sale interne și îl prețuiește după
idealul de justiție afirmat de rațiunea pură (G. del Vecchio). Acea ramură sau parte a filosofiei
privește dreptul în esența sa universală, spre deosebire de știința dreptului, care il priveste în
natură și caracterele sale particulare. Este o meditatie asupra ideii de drept – ii ofera stiintei
dreptului principiile si temeiurile fundamentale.
Obiectul de studiu - „conceptul universal al dreptului” - Giorgio del Vecchio, studiază „ideea
dreptului, conceptul dreptului și realizarea acestuia” – Hegel – dreptul ca idee (ideea), dreptul
ca drept natural (conceptul) si dreptul ca drept pozitiv (realizarea).