Izvoarele istoriei creștinismului românesc –

Fontes Historiae Daco-Romanae Christianitatis

I. Introducere în probleme de structură

Lucrarea dată a fost realizată în cadrul Centrului de Studii Clasice și Creștine a Facultății
de Istorie a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași fiind publicată în anul 2008.

Colecția F.H.D.R.Ch este rezultatul unor eforturi de șase ani de documentare și cercetare
prin biblioteci din Italia, Germania, România și Grecia, de traducere, înțelegere și comentare a
mai mult de o sută de texte latine și grecești.

Traducerile au fost realizate de către Mihaela Paraschiv, Claudia Tărnăuceanu și

Wihelm Danca. La capitolul de selecție a textelor, realizare a studiului introductiv, note
bibliografice și comentarii a lucrat Nelu Zugravu. Cele mai multe din surse și extrase de
scrieri nu au fost incluse în colecția F.H.D.R vol. I – IV, unele fiind necunoscute istoriografiei
românești, altele fiind traduse pentru prima dată, toate conțin informații prețioase despre
creștinismul din regiunea Dunării Inferioare în mileniul I, axându-se pe compartimente ca
origini, dispute doctrinare, participanți la concilii, clerici etc.

Acest volum însumează un total de 827 de pagini de documente ce acoperă o perioada

de la mij. sec. II (ce începe cu Septimius Tertulianus cca. 150/60) până la sf. sec. XII sau după
unele surse chiar sec. XV fiind vorba de Tratatul despre Transferuri. După analiza izvorelor
observăm că în mare parte, activitatea creștină menționată în sursele scrise se poziționează în
zona Dobrogei și regiunea de nord a Traciei care din perioada sec. V devine o provincie cu
capitala la Marcianopolis, Panonia, Dardania cu capitala la Sirmium. Frecvent sunt menționați
în izvoare episcopi sau martiri din Scythia Minor sau Dobrogea romană ori în rare cazuri
există acțiuni la nord de Dunăre în teritoriile fostei Dacii romane, în mare parte fiind vorba de
acte de martiraj, ceea ce denotă că în această regiune creștinismul încă era ceva nou și
innaceptabil pentru populația daco-romană în ciuda procesului de creștinare din perioada
administrației romane, probabil din cauza migratorilor păgâni. Un alt lucru important de
remarcat este prezența clerului daco-roman numit în documente scitic la diversele dispute
doctrinare și concilii ecumenice/locale ce au avut loc, fapt ce denotă o importanță a acestuia.

Volumul începe cu Lista Abrevierilor ce conține o serie de acronime structurate în 4

părți:

1. Dicționare, enciclopedii
2. Colecții de izvoare
3. Reviste
4. Volume

Fiecare acronim este explicat prin denumirea completă și indicarea ediției utilizate de către
autori, de unde observăm multitudinea și varietatea surselor utilizate în scopul redării unei
viziuni obiective și a înțelegerii mai bune a documentelor prin intermediul notelor de subsol,
această parte a ediției fiind îngrijită de către Nelu Zugravu.

Urmează un Cuvânt înainte adresat de către Nelu Zugravu cititorilor în care sunt
explicate motivele pentru care a fost elaborat acest volum dar și o scurtă istorie a încercărilor
de a realiza un proiect de creare a volumelor de documente istorice. În final este menționat
faptul că în volumul dat au fost incluse doar surse grecești și latine, pentru tinerii istorici
rămânând sarcina de a identifica sursele orientale (coptice, siriace etc.) care sunt complet
necunoscute în istoriografia românească.

În compartimentul Studiu Introductiv sunt menționate expres câteva probleme ce au

fost întâmpinate în decursul cercetării și pentru care a fost elaborat prezentul volum. Vorbim
aici despre:

 Problema originii apostolice a creștinismului românesc prin abordarea

 Apostolatul Sfântului Andrei în Scythia
 Apostolatul Sfântului Filip în Scythia
 Metafora convertirii – creștinarea sciților și a dacilor
 Problema participării episcopului scit la Conciliul de la Nicaea din 325
 Structuri și ierarhii ecleziastice
 Ortodoxie și abateri dogmatice în zona Dunării de Jos
 Problema jurisdicției superioare

Următorul compartiment este ”Ediții de Izvoare Literare folosite” unde sunt

menționate toate izvoarele utilizate la elaborarea acestui volum. Din acest compartiment
observăm că au fost utilizate atât surse occidentale ca lucrările lui Aurelius Augustinus,
Cronicile galice cât și surse orientale, grecești ca istoriile lui Eusebiu din Caesarea sau
lucrări vechi cum ar fi Istoriile lui Herodot.

Compartimentul ”Note asupra ediției” este dedicat prezentării scopului lucrării dar și a
explicării diverselor modificări întreprinse asupra surselor traduse cât și a diferențelor în
comparație cu volumele F.H.D.R.

În Cuprins întâlnim denumirea completă a tuturor surselor, în dreptul fiecăruia fiind

menționat autorul traducerii/comentariului sursei date, acestea fiind realizate de către
Mihaela Paraschiv și Claudia Tărnăuceanu.

În total sunt 123 de surse dintre care, la o clasificare aproximativă putem enumera:

 56 de scrieri ale Sfinților Părinți sau ale altor clerici ai bisericii

 26 de scrieri ale unor autori/scriitori creștini/laici/păgâni
 11 documente ale Conciliilor Ecumenice și Locale
 26 de documente oficiale ale Bisericii sau autorităților laice
 4 documente a căror scriitori sunt anonimi
Izvoarele sunt reprezentate în ordine cronologică iar la începutul fiecărui compartiment de
prezentare a izvorului propriu-zis avem parte, în cazul clericilor sau scriitorilor creștini de o
scurtă biografie a acestora în care se menționează cele mai importante detalii despre ei, detalii
care au o anumită tangență și cu creștinismul nord-dunărean, care de multe ori este asociat cu
apostolatul Sfântului Andrei în Scythia.

Concluzii.
Volum F.H.D.R.Ch reprezintă un instrument de mare ajutor pentru istoricii ce se ocupă cu
studierea istoriei creștinismului din spațiul carpato-danubiano-pontic din mileniul I și poate fi
utilizat în cercetarea diverselor probleme legate de acesta, cea mai reprezentativă fiind cea a
originii apostolice. Documentele prezentate aici, relevă faptul că creștinii daco-romani nu au
fost menționați doar în zona răsăriteană a Imperiului Roman, ei fiind de fapt prezenți chiar și
în sursele autorilor din Apus fapt ce denotă o anumită unitate a credinței pe întreg teritoriul
imperiului, deși nu putem vorbi despre acest lucru în cazul disputelor doctrinare.

Această colecție de documente este una foarte importantă pentru cei care doresc să studieze
aprofundat și istoria poporului român având în vedere că religia creștină este o parte a
acestuia. Bineînțeles, documentele prezente aici nu sunt toate și așa cum menționează autorii,
volumul dat este unul incomplet dat fiind faptul că au fost cercetate doar izvoarele latine și
grecești, rămânând pentru viitoarea generație de istorici sarcina de a cerceta și izvoarele
egiptene, siriene, slave etc. ceea ce va permite elucidarea și poate chiar rezolvarea
problemelor istorice cu care se confruntă creștinismul românesc.