Perioada 1821-1918, de la revoluţia lui Tudor Vladimirescu la „România Mare" –reprezinta epoca

moderna. In Tara Romaneasca si Moldova etapele principale incep cu revolutia din 1821 condusa de
T. Vladimirescu care a dus la inlaturarea regimului fanariot si la restabilirea domniilor pamantene. A
urmat pacea de la Adrianopol 1829, dupa care relatiile tarilor romane cu poarta otomana inceteaza
sa fie o problema. Etapele urmatoare sunt revolutia din 1848, unirea celor 2 principate 1859,
restaurarea independentei 1877-1878 si realizarea statului national in 1918.

“Procesul de modernizare a fost însă lent deoarece marii boieri , factori de decizie politică şi
economică , promovau ideea că Principatele nu se pot axa decât pe agricultură. Marii proprietari,
lipsiţi de spirit economic modern, neposedând capital lichid, exploatau proprietatea agrară prin
intermediul ţăranilor clăcaşi, obţinând profit prin comercializarea cerealelor. Ca urmare a acestui
fenomen, agricultura a continuat să fie ramura economică de bază în Principatele Române şi în
Transilvania.”

1. Agricultura
Nevoia unei producţii sporite generată de lărgirea continuă a pieţei moderne, de cererile
turcilor în Principate, de cele ale armatei austriece în Transilvania, de nevoia acută de bani
pentru toate categoriile sociale au avut drept consecinţă extinderea suprafeţelor cultivabile,
diversificarea culturilor, antrenarea în circuitul pieţei a moşiilor şi antrenarea tot mai puternică
a ţăranilor în procesul de schimb. Transformărilor cantitative li se adaugă schimbări calitative,
corespunzătoare sistemului juridic al proprietăţii.

Apariţia în agricultura Ţărilor Române a agronomului, a administratorului şi a veterinarului

reliefează direcţii noi de evoluţie. Unii moşieri introduc procedee tehnice noi, utilizează
sisteme moderne de control şi administrare, şi creează utilaje proprii, valorifică industrial
produsele agricole.

Statul sprijinea ideea de modernizare a agriculturii prin înfiinţarea Societăţii de Agricultură, a

învăţământului agronomic şi economic, a Comisiei Centrale de agronomie şi economie rurală
sau a Asociaţiei economice ardelene. Au luat fiinţă fabrici de maşini agricole la Iaşi,
Bucureşti şi Cluj.
Trimiterea de bursieri în străinătate, organizarea fermelor model, căutările teoretice şi
redirijările practice exprimate în activitatea lui Ion Ionescu de la Brad, sunt semnificative în
acest sens.
Extinderea suprafeţelor cultivate, dezvoltarea agriculturii cu caracter comercial au generat
totodată un spor considerabil al obligaţiilor ţăranilor prin intermediul învoielilor pentru
prisoase.
Preocupaţi de situaţia ţărănimii, conducătorii revoluţiei din Ţara Românească au hotărât, prin
articolul 13 din Proclamaţia de la Islaz, emanciparea şi împroprietărirea clăcaşilor prin
despăgubire. După revoluţie, în 1848, autorităţile din Principate au elaborat noi legiuiri agrare
(1851) care au fost aplicate din anul următor, prin care s-au reglementat raporturile dintre
boieri şi clăcaşi până în 1864. Preţul pământului a crescut de aproximativ 3 ori
2. Industria

În raport cu celelalte laturi ale procesului dezvoltării, industria cunoaşte o dezvoltare mai
puţin spectaculoasă. Industria avea nevoie de iniţiativă, capital, materie primă, forţă de muncă
liberă, sprijin economic, stabilitate. însă nici unul dintre aceste atribute nu exista. Dominaţia
otomană în Principate, stăpânirea habsburgică în Transilvania, Banat şi Bucovina creau
serioase bariere în calea dezvoltării industriei.

“ Pentru Principate, desfiinţarea monopolului economic otoman, stabilitatea politică după

1834, dezvoltarea puternică a oraşelor, a meşteşugarilor şi a comerţului au creat condiţii mai
favorabile dezvoltării industriei în favoarea reluării unor eforturi care aveau deja o
îndelungată tradiţie în societatea românească. Adâncirea diviziunii muncii, utilizarea muncii
salariate reprezintă indicii cu privire la dezvoltarea germenilor relaţiilor capitaliste.”

În Transilvania şi în Banat, pe baza unei tradiţii mai îndelungate o dezvoltare particulară o

cunoaşte mineritul. Prima maşină cu aburi este introdusă pe domeniul minier al Zlatnei în
1838. În 1845 se introduce trei asemenea maşini la Reşiţa. Ca urmare a perfecţionării tehnice,
producţia de aur, argint, fier şi alte metale creşte necontenit.

Acest fapt favorizează dezvoltarea industriei manufacturiere. în Banat şi Transilvania se

înfiinţează ateliere de fabricat unelte şi maşini agricole, manufacturi în producţia zahărului şi
a textilelor. În Moldova şi Ţara Românească manufacturile aparţin boierilor şi negustorilor.
Existau manufacturi de postav sau ţesături, de paste făinoase, de sticlă, de lumânări, de unelte
agricole. Cu toate acestea, industria manufacturieră s-a dezvoltat pe scară redusă şi nu a
acoperit toate ramurile pentru a alcătui o bază şi a crea o tradiţie de unde să se poată trece la
industria maşinistă, de fabrică.

Începuturile industriei de fabrică au fost timide şi au apărut la mijlocul secolului al XIX-lea.

La Bucureşti şi Iaşi au funcţionat primele mari mecanice (1846, 1848). Au luat fiinţă
întreprinderi aparţinând industriei alcoolului şi berii, cele de postav, chibrituri, lumânări,
sticlă, cărămizi, silitră. Lipsa condiţiilor nu a îngăduit ca aceste întreprinderi să se dezvolte
continuu şi nici să ocupe o pondere însemnată în activitatea economică a Principatelor.

3. Comerţul

Cauză şi efect ale aceloraşi reglementări interne şi internaţionale, comerţul exterior şi interior
cunoaşte dezvoltări semnificative.
a)Comerţul exterior înregistrează creşteri spectaculoase. Comerţul exterior al Moldovei şi
Ţării Româneşti, luate împreună, este de 39,1 mil lei in 1832, 75,4 în 1850 şi de 178 în 1860,
înregistrând o creştere de peste patru ori in mai putin de trei decenii. Aceasta dezvoltare s-a
datorat şi modernizării porturilor Brăila, Galaţi şi Giurgiu şi uniunii vamale dintre Ţara
Românească şi Moldova (1 ianuarie 1848).

Volumul total al mărfurilor importate din Anglia, Franţa şi Germania în 1850 pe cel al
mărfurilor importate din Austria şi Turcia.

b) Comerţul interior cunoaşte dezvoltări însemnate, ca urmare a prevederilor Regulamentului

Organic, care desfiinţa vămile interne, simplifica regimul juridic al comerţului şi regimul
fiscal. Creşterile cantitative ale comerţului interior sunt însoţite şi de modificări de substanţă.
Libertatea comerţului dinamizează întreaga viaţă economică şi socială.