Sunteți pe pagina 1din 55

Timișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Timișoara

— Municipiu —

Colaj cu imagini din Timișoara. De la stânga la dreapta, în sensul acelor de

ceasornic: statuia Sf. Maria și Sf. Ioan Nepomuk din Piața Libertății, Opera

Națională Română, Piața Unirii, Bastionul Theresia și Catedrala Mitropolitană

Stemă

Poreclă: „Mica Vienă”[1]

„Orașul trandafirilor”[1]

„Orașul parcurilor”[1]

Coordonate: Coordonate:
45°47′58″N 21°17′38″E45°47′58″N 21°17′38″E

Țara România

Regiune de dezvoltare Vest

Județ Timiș
SIRUTA 155243

Atestare documentară 1212/1266[3]

Numit după Râul Timiș

Reședință Timișoara[*]

Componență Timișoara[*]

Guvernare

- Primar Nicolae Robu[6] (PNL)

- Viceprimari Dan Diaconu (PNL, 2012)[2]

Farkas Imre (UDMR, 2016)[2]

Suprafață

- Total 130,5 km²

Altitudine 89 m.d.m.

Populație (2011)[4]

- Total ▲ 319.279 locuitori

- Densitate 2,556 loc./km²

- Densitate metropolitană 192 loc,/km²

- Urbană ▲ 357.513 [5]


locuitori

- Metropolitană ▲ 468.162 locuitori

Fus orar EET (+2)

- Ora de vară (DST) EEST (+3)

Cod poștal 300001–300789

Prefix telefonic +40 256/356

Localități înfrățite

- 20 orașe înfrățite listă


Plăcuțe de înmatriculare TM

Prezență online

site web oficial

GeoNames

OpenStreetMap

Facebook

Localizarea Timișoarei în județul Timiș

Localizarea Timișoarei în Europa

Modifică date / text

Timișoara (în latină Тimisvaraia; în maghiară Temesvár; în germană Temeschwar,


alternativ Temeschburg sau Temeswar; în sârbă Темишвар, cu alfabet latin Temišvar)
este municipiul de reședință al județului Timiș, Banat, aflat în vestul României, aproape de
frontierele cu Ungaria și Serbia.
În anul 2011 Timișoara avea 319.279 de locuitori [4] și era al treilea oraș ca populație din
România. Este un centru industrial, comercial, medical, financiar și universitar important pentru
România. Numele localității provine de la cel al râului Timiș, combinat cu substantivul
maghiar vár, „cetate”, adică Cetatea Timișului. Situat pe Râul Bega orașul este considerat
capitala oficială sau inima regiunii istorice Banat. Din 1848 și până în 1860 a fost capitala oficială
a Voivodinei sârbești și a Banatului timișan.
Timișoara a fost ulterior reședința Comitatului Timiș, a Ținutului Timiș; apoi a regiunii Timișoara.
În perioada interbelică, Timișoara a fost reședința plășii Centrale capitală a județului Timiș-
Torontal. În 1968, în cadrul reorganizării administrativ-teritoriale a României, orașul a devenit
reședință de județ. Timișoara este astăzi capitala regiunii de dezvoltare Vest.
Cucerită în 1716 de către austrieci de la turci, Timișoara s-a dezvoltat în următoarele secole
îndărătul fortificațiilor și în nuclee urbane situate în jurul lor. După ce fortificațiile și-au pierdut
utilitatea în lumina avansurilor tehnologice din domeniul militar, cetatea a fost în mare parte
dezmembrată și zonele astfel recuperate au fost valorificate. După Primul Război
Modial Timișoara a intrat în componența României. În 1989 orașul a fost focarul Revoluției
Române, care a îndepărtat regimul comunist.
Clădiri emblematice ale orașului sunt catedrala ortodoxă și Opera Națională din Piața
Victoriei și catedrala romano-catolică din Piața Unirii. Printre obiectivele turistice se
numără Castelul Huniade, Palatul Baroc, Muzeul Satului Bănățean și Grădina Zoologică.
În septembrie 2016 Timișoara a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii pentru
anul 2021.[7]
Cuprins
[ascunde]

 1Geografie
o 1.1Soluri și resurse de subsol
o 1.2Floră și faună
o 1.3Hidrografie
o 1.4Climă
 2Istoria Timișoarei
o 2.1Timișoara timpurie
o 2.2Atestarea documentară a castrului Tymes
o 2.3Timișoara medievală, în Regatul maghiar (până în 1554)
 2.3.1Răscoala lui Gheorghe Doja (1514)
 2.3.2Atacul otoman (1552)
o 2.4Timișoara otomană, vilaietul (1552-1716)
 2.4.1Răscoala antiotomană (1594)
 2.4.2Tentative de recucerire
 2.4.3Cucerirea Timișoarei de către Habsburgi
o 2.5Timișoara în Imperiul Habsburgic
 2.5.1Timișoara, oraș liber regesc
 2.5.2Colonizarea germană
 2.5.3Comandanții cetății Timișoara
 2.5.4Canalul Bega
 2.5.5Epidemiile de ciumă și holeră
 2.5.6Revoluția de la 1848
 2.5.7Capitală a provinciei Voivodina sârbească și Banatul timișan
o 2.6Timișoara în regatul maghiar (1860-1918)
o 2.7Secolul XX
 2.7.1Primul război mondial
 2.7.2Republica bănățeană
 2.7.3Unirea Banatului cu Regatul Român
 2.7.4Timișoara interbelică
 2.7.5Al Doilea Război Mondial
o 2.8Timișoara sub regimul comunist
 2.8.1Timișoara în timpul ocupației militare sovietice
 3Premierele Timișoarei
 4Politică și administrație
o 4.1Cartiere
o 4.2Zona metropolitană
o 4.3Expansiunea teritorială rapidă
 5Demografie
o 5.1Structura etnică
o 5.2Structura confesională și religia
 6Politica și guvernarea
 7Stemă
 8Infrastructură
o 8.1Transportul rutier
o 8.2Transportul public
o 8.3Autogări
o 8.4Ciclism
o 8.5Transportul feroviar
o 8.6Transportul aerian
o 8.7Transportul pe apă
 9Economie
o 9.1Centre comerciale
o 9.2Zone industriale
 10Viața culturală
 11Patrimoniul arhitectural
o 11.1Piețe publice
o 11.2Lăcașuri de cult
o 11.3Clădiri istorice
o 11.4Monumente și statui
o 11.5Muzee și galerii de artă
o 11.6Centre culturale
o 11.7Târguri tradiționale
o 11.8Alte atracții
o 11.9Obiective istorice și turistice din împrejurimi
 12Parcuri și spații verzi
o 12.1Parcurile din Timișoara:
 13Educație
o 13.1Învățământul preuniversitar
o 13.2Învățământul superior
 14Cercetarea științifică
o 14.1Primul computer românesc
 15Mass-media
o 15.1Televiziunea prin cablu
o 15.2Presa scrisă - Istoric
o 15.3Presa audio-vizuală
o 15.4Posturi radio
o 15.5Radio Timișoara
o 15.6Radio Europa Nova
o 15.7West City Radio
o 15.8Posturi de televiziune
o 15.9TVR Timisoara
o 15.10Teleuniversitatea Timișoara
 16Sănătate
 17Calitatea vieții
 18Sport
o 18.1Fotbal
 18.1.1Baschet
 18.1.2Rugby
 18.1.3Arte marțiale
o 18.2Infrastructura sportivă
 18.2.1Stadioane
 18.2.2Sala Sporturilor „Constantin Jude”
 18.2.3Proiecte
 19Agrement
 20Relații diplomatice
o 20.1Orașe înfrățite
 21Personalități născute aici
 22Note
 23Bibliografie
 24Vezi și
 25Legături externe

Geografie
Municipiul Timișoara este așezat la intersecția paralelei de 45°47' latitudine nordică
cu meridianul de 21°17" longitudine estică, aflându-se, ca poziție matematică, în emisfera
nordică, la distanțe aproape egale de polul nord și de ecuator și în emisfera estică, în fusul orar al
Europei Centrale. Ora locală a orașului (considerată după meridian) este în avans cu 1h 25' 8"
față de ora meridianului 0 (Greenwich), dar se află în întârziere cu 34' 52" față de ora oficială a
României (ora Europei de Est).
Timișoara este așezată în sud-estul Câmpiei Panonice, în zona de divagare a râurilor
Timiș și Bega. Privit în ansamblu, relieful zonei Timișoara este de o remarcabilă monotonie,
netezimea suprafeței de câmpie nefiind întreruptă decât de albia slab adâncită a râului Bega
(realizată artificial, prin canalizare). În detaliu însă, relieful orașului și al împrejurimilor sale
prezintă o serie de particularități locale, exprimate altimetric prin denivelări, totuși modeste, care
nu depășesc nicăieri 2–3 m. În vatra orașului Timișoara cea mai înaltă cotă se află în partea de
nord-est, în cartierul Între Vii, la 95 m, iar punctul cel mai coborât la 84 m, în vestul cartierului
Mehala.
Soluri și resurse de subsol
Învelișul de sol din zona Timișoarei este de o foarte mare diversitate, numeroasele tipuri și
subtipuri încadrându-se în clasele cernisoluri, luvisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, hidrisoluri,
pelisoluri, vertisoluri și protisoluri. Câmpia Banatului este dominată de solurile cu fertilitate ridicată
(cernoziomuri, calcarice cambice și argice, preluvosoluri molice etc.), fără limitări în exploatare,
constituindu-se astfel într-o importantă resursă naturală pentru dezvoltarea
producției agricole intensive.
Sunt valorificate resursele de apă termominerală și termală de la Timișoara și împrejurimi
(Călacea, Buziaș, Ciacova, Ivanda etc). În perioada postbelică au fost exploatate și resursele de
hidrocarburi, petrol și gaze naturale, cu centre de exploatare în nord-vest și vest, în Câmpia
Vingăi și Câmpia Arancăi.
Sunt exploatate resursele de energie solară și fotovoltaică, nivelul de dezvoltare din acest
domeniu menținându-se foarte ridicat, în special datorită eficientizării și introducerii
de tehnologii avansate, existând un potențial substanțial de creștere a utilizării acestor resurse
în viitor.
Floră și faună
Spațiul timișorean se încadrează, din punct de vedere geobotanic, în zona pădurilor de stejar. În
prezent, cu excepția arealelor împădurite cu cer și gârniță (Pădurea Verde, Pădurea Bistra,
Pădurea Giroc, Șag), teritoriul se încadrează în silvostepa antropogenă ce caracterizează
întreaga Câmpie Panonică. Peisajul este diversificat și de apariția vegetației de luncă, de-a lungul
principalelor râuri, în cadrul căreia predomină arborii de esență moale. De remarcat este
prezența parcului dendrologic de la Bazoșu Nou: rezervație forestieră cu o suprafață de cca. 60,4
ha, situată la cca. 10 km SE de Timișoara, pe teritoriul constituit din rezervația propriu-zisă (17,8
ha) și zona din jurul rezervației. Zona din jurul orașului este formată din câmpie, păduri și ierburi.
Se găsesc plante rare cum ar fi papucul doamnei, stânjenelul, căpșunica, șerparița ș.a.
Fauna pădurilor cuprinde mamifere, reprezentate de insectivore și rozătoare. Păsările sunt
numeroase, având importanță cinegetică (fazanul). Fauna de silvostepă și stepă, prezintă un
număr mare de specii de interes cinegetic
(iepurele, căprioara, prepelița, potârnichea, fazanul etc.).
Hidrografie

Canalul Bega văzut de pe Podul Traian

Teritoriul zonei Timișoara dispune de o bogată rețea hidrografică, formată din râuri, lacuri și
mlaștini. Cu excepția râurilor Bega și Timiș, celelalte râuri seacă adesea în timpul verii.[8]
Principalul curs de apă este râul Bega, cel mai sudic afluent al Tisei. Izvorând din Munții Poiana
Ruscă, Bega este canalizată, iar de la Timișoara până la vărsare este amenajată pentru navigație
(115 km). Pentru regularizarea debitului în limite care să-i permită satisfacerea funcțiilor pentru
care a fost concepută lucrarea, la Coșteiu a fost construit un nod hidrotehnic, a cărui principală
funcție este cea de regularizare a debitului, respectiv asigurarea transferului cantității de apă, din
Timiș în Bega. Canalul Bega a fost conceput pentru accesul șlepurilor de 600–700 de tone și o
capacitate anuală de transport de 3.000.000 de vagoane.[8] Pentru a înlătura pericolul inundațiilor,
lucrarea a fost completată ulterior cu sistemul hidrotehnic de la Topolovățu Mic care, în
perioadele de ape mari, dirijează surplusul de debit înregistrat de Bega în râul Timiș.
Pe teritoriul orașului se găsesc și numeroase lacuri, fie naturale, formate în locul vechilor
meandre sau în arealele detasate (cum sunt cele de lângă colonia Kuntz, de lângă Giroc, Lacul
Șerpilor din Pădurea Verde etc.), fie de origine antropică
(spre Fratelia, Freidorf, Moșnița, Mehala, Ștrandul Tineretului etc.), notabile prin situarea lor pe
linia de contact cu localitățile periurbane.[8]
Din punct de vedere al apelor subterane, se poate constata că pânza freatică a Timișoarei se
găsește la o adâncime ce variază între 0,5–4 m. Pânzele de adâncime cresc numeric, de la nord
la sud, de la 4 la 9 m – până la 80 m adâncime – și conține apă potabilă, asigurând cerințele
necesare consumului urban. Apar, de asemenea, ape de mare adâncime, captate în Piața
Unirii (hipotermale), apoi la sud de Cetate și în cartierul Fabric (mezotermale), cu
valoare terapeutică, utilizate în scop balnear.
Climă
Timișoara se încadrează în climatul temperat continental moderat, caracteristic părții de sud-est
a Depresiunii Panonice, cu influențe submediteraneene. Trăsăturile sale generale sunt marcate
de diversitatea și neregularitatea proceselor atmosferice. Masele de aer dominante, în timpul
primăverii și verii, sunt cele temperate, de proveniență oceanică, care aduc precipitații
semnificative. În mod frecvent, chiar în timpul iernii, sosesc dinspre Atlantic mase de aer umed,
aducând ploi și zăpezi însemnate. Din septembrie până în februarie se manifestă frecvente
pătrunderi ale maselor de aer polar continental, venind dinspre est. Cu toate acestea, în Banat se
resimte puternic și influența ciclonilor și maselor de aer cald dinspre Marea Adriatică și Marea
Mediterană, care iarna generează dezgheț complet, iar vara impun perioade de căldură toridă.
Temperatura medie anuală este de 10,6ºC, luna cea mai caldă fiind iulie (21,1ºC), rezultând o
amplitudine termică medie de 22,7ºC, sub cea a Câmpiei Române, ceea ce atestă influența
maselor de aer oceanic. Din punct de vedere practic, numărul zilelor cu temperaturi favorabile
dezvoltării optime a culturilor, adică cele care au medii de peste 15ºC, este de 143/an, cuprinse
între 7 mai și 26 septembrie.
Aflându-se predominant sub influența maselor de aer maritim dinspre nord-vest, Timișoara
primește o cantitate de precipitații mai mare decât orașele din Câmpia Română. Media anuală,
de 592 mm, este realizată îndeosebi ca urmare a precipitațiilor bogate din lunile mai, iunie, iulie
(34,4% din totalul anual) și a celor din lunile noiembrie și decembrie, când se înregistrează un
maxim secundar, reflex al influențelor climatice submediteraneene. În perioada propice culturilor
agricole, cad aproape 80% din precipitații, ceea ce constituie o condiție favorabilă
dezvoltării plantelor de cultură autohtonă.

[ascunde]Date climatice pentru Timișoara, Romania (1961–1990)

Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anua

2.3 5.6 11.9 17.6 22.8 25.7 27.8 27.6 24.0 18.1 10.3 4.2 16,5
Maxima medie °C (°F)
(36,1) (42,1) (53,4) (63,7) (73,0) (78,3) (82,0) (81,7) (75,2) (64,6) (50,5) (39,6) (61.7)

−1.6 1.2 5.8 11.2 16.3 19.4 21.1 20.4 16.5 11.0 5.6 0.8 10,6
Media zilnică °C (°F)
(29,1) (34,2) (42,4) (52,2) (61,3) (66,9) (70,0) (68,7) (61,7) (51,8) (42,1) (33,4) (51.1)

−4.8 −2.3 1.2 5.8 10.1 13.4 14.6 14.3 11.2 6.2 2.1 −1.7 5,8
Minima medie °C (°F)
(23,4) (27,9) (34,2) (42,4) (50,2) (56,1) (58,3) (57,7) (52,2) (43,2) (35,8) (28,9) (42.4)

−35.3 −29.2 −20 −5.2 −5 2.2 5.9 5.0 −1.9 −6.8 −15.4 −24.8 −35,3
Minima istorică °C (°F)
(−31,5) (−20,6) (−4,0) (22,6) (23,0) (36,0) (42,6) (41,0) (28,6) (19,8) (4,3) (−12,6) (−31.5

40 36 37 48 65 76 64 50 40 39 48 50 593
Precipitații mm (inches)
(1.57) (1.42) (1.46) (1.89) (2.56) (2.99) (2.52) (1.97) (1.57) (1.54) (1.89) (1.97) (23,35

9.8 9.3 4.4 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 3.7 7.2 34,4
Zăpadă cm (inches)
(3.86) (3.66) (1.73) (0) (0) (0) (0) (0) (0) (0) (1.46) (2.83) (13,54

Umiditate [%] 90 86 79 73 73 74 73 75 76 81 85 89 79

Nr. de zile cu precipitații (≥ 1.0 mm) 7 7 7 8 9 10 7 6 6 5 8 9 89

Ore însorite 72.1 92.2 155.4 186.4 242.4 262.3 300.6 280.2 217.5 177.3 86.4 56.9 2.129,

Sursa nr. 1: NOAA,[9] Deutscher Wetterdienst[10]

Sursa nr. 2: Institutul Național de Statistică (minime istorice 1901–2000)[11]

Istoria Timișoarei
Istoria apartenenței statale
România 1919–
Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor[*] 1918–1919
Regatul Serbiei 1918
Republica bănățeană 1918
Austro-Ungaria 1867–1918
Imperiul Austriac 1804–1867
Imperiul Habsburgic 1718–1804
Imperiul Otoman 1552–1718
Regatul Ungariei Răsăritene 1529–1552
Regatul Ungariei –1529

Timișoara are o istorie îndelungată care începe cu antice așezări umane pe actuala vatră a
orașului și mai apoi cu apariția primei cetăți fortificate, în jurul secolului XII. Cetatea a trecut prin
diferite stăpâniri care i-au marcat profund cursul dezvoltării. A început să se dezvolte sub
stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în secolul XIV, devenind pentru scurt timp și
capitală a Regatului Ungar. Cetatea a fost apoi cucerită de otomani, în 1552, și pentru aproape
două secole a devenit un important bastion militar turcesc. În 1716 istoria Timișoarei ia o
puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și începe reconstrucția și
dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timișoara un
adevărat centru multicultural și multiconfesional. Construcția canalului navigabil Bega dă un avânt
puternic dezvoltării economice și a comerțului. Orașul cunoaște o perioadă de înflorire fără
precedent, ajungând să primească numele de "Mica Vienă" ca recunoaștere a importanței și
frumuseții lui. În 1919, Banatul se unește cu România și în Timișoara se instaurează pentru prima
dată administrația română. Ocupația sovietică postbelică marchează începutul perioadei
comuniste, perioadă care ia sfârșit în 1989 odată cu Revoluția anticomunistă: revoluție pornită
tocmai din orașul de pe Bega.
Timișoara timpurie

Vechea stemă a Timișoarei

Primele urme umane existente pe teritoriul de astăzi al Timișoarei datează din neolitic, mai bine
de 10.000 de ani în urmă. Poziția geografică a vetrei pe care s-a dezvoltat orașul Timișoara, în
centrul unei zone delimitate de trei artere importante de circulație (Mureș, Tisa, Dunărea),
fertilitatea Câmpiei bănățene, luncile și mlaștinile întinse din preajmă au oferit încă din vechime,
condiții favorabile de hrană și viețuire a oamenilor. În cartierul Fratelia au fost descoperite vase
ceramice aparținând culturii Vinca, iar în altă locație, un complex de locuințe și ceramică. De
asemenea, au fost descoperite obiecte aparținând acestei perioade (anul 4000 î.Chr) în
cartierele Cetate, Mehala și la Pădurea Verde.
Referitor la perioada bronzului, cea mai relevantă descoperire este o necropolă de incinerație în
cartierul Fratelia, unde arheologii au scos la lumină 300 de morminte și 600 de vase. Această
necropolă susține ipoteza că aici exista o așezare stabilă. Au mai fost descoperite urme din
epoca bronzului și în siturile din cartierele Fabric și Mehala.
Epoca fierului, legată de înflorirea civilizației geto-dacă, este și ea reprezentată. Au fost
descoperite ceramică, monede romane din aur și bronz precum și un cuțit la Pădurea Verde. Din
perioada romană au fost descoperite monede, fibule și un vârf de lance în cartierele 1 Mai și
Mehala. În vatra orașului este atestată o continuitate și după retragerea aureliană. În
cartierul Freidorf au fost găsite fragmente de râșniță, semințe carbonizate, gropi de aprovizionare,
toate datând din secolele III-IV și care atestă practicarea agriculturii și creșterea animalelor, iar
resturile de vânat indică practicarea vânătorii. De asemenea în situl de la Cioreni s-a descoperit
ceramică autohtonă, dar și romană aparținând secolelor II-IV, iar locuirea așezării se prelungește
până în secolele VIII-IX. Tot în acestă așezare a fost identificată o necropolă
aparținând feudalismului timpuriu din care s-au cercetat 50 de morminte. Este vorba de același
lucru și în cazul cercetărilor de la Dumbrăvița unde materialul ceramic și celelalte obiecte
descoperite au dus la concluzia existenței unei așezări daco-romane datând din secolele II-III.
Atestarea documentară a castrului Tymes
Se presupune că în secolul IX, cneazul Glad domnea peste aceste locuri. El a acceptat
suveranitatea ungară. Totuși, până acum nu a fost descoperit nici un document care să dateze
din acea perioadă. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de
controversată, aceasta fiind plasată de specialiști fie în 1212, fie în 1266. În această perioadă,
cetatea ocupa o suprafață dreptunghiulară, iar fortificația consta dintr-un val de pământ cu
palisadă care era apărată din trei părți de brațe de apă, iar pe a patra latură de un canal.
Așezarea care a evoluat în această zonă nu dobândise până atunci o
importanță politică, economică, socială sau religioasă, pentru că rolul dominant în zonă, în plan
politic și spiritual, îl avea Cenadul. În 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu
menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. În momentul atestării sale,
acesta făcea parte din comitatul Timiș, o unitate administrativ teritorială a regatului ungar.
Teritoriul cunoscut mai târziu ca Banat, cu centrul administrativ în „Urbs Morisena” (apoi Cenad)
fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030 și încorporat regatului ungar.
Timișoara medievală, în Regatul maghiar (până în 1554)

Iancu de Hunedoara

Fiind așezată într-un punct strategic, de unde putea fi controlată o mare parte a Câmpiei
Banatului, atât Timișoara cât și funcția de comite de Timiș devin din ce în ce mai importante.
Timișoara primește un impuls deosebit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou care în
urma vizitei sale din 1307 ordonă construirea unui palat regal, pe locul unde este acum Castelul
Huniazilor construit de Ioan de Hunedoara, iar în timpul anarhiei feudale, acesta chiar își va
muta capitala la Timișoara. Stabilirea curții regale în acest loc a determinat o creștere
demografică a așezării, dar importanța ei devine și comercială și politică. Timișoara devine
capitala regatului ungar pentru o perioadă de 8 ani, între 1316-1323. Carol Robert de Anjou va
mai reveni la Timișoara în 1330 când pornește de aici împotriva lui Basarab I, Domnul Țării
Românești. Palatul regal a fost ridicat cu meșteri italieni și era organizat în jurul unei curți
dreptunghiulare având un corp principal care era prevăzut și cu un donjon sau un turn.
Timișoara va juca un rol important și în lupta cu noua amenințare de la Sud: turcii otomani.
În 1394, turcii conduși de Baiazid trec pe lângă Becicherecul Mare și Timișoara în drumul lor spre
Țara Românească unde vor fi înfrânți de către voievodul muntean Mircea cel Bătrân în bătălia de
la Rovine. Timișoara va servi din nou ca punct de concentrare a forțelor armate creștine, de data
aceasta în vederea confruntării de la Nicopole. După înfrângerea creștinilor, turcii vor devasta
Banatul până la Timișoara, de unde vor fi alungați de către comitele de Timiș, Ștefan de
Lossoncz (Lossonczy István).
Numirea lui Ioan Huniade în 1440 în funcția de comite de Timiș marchează un capitol aparte din
istoria Timișoarei. Ioan Huniade va fi cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la
Belgrad, asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apărător al creștinătății. El va
transforma orașul într-o tabără militară permanentă și în domiciliul său, pentru că se mută
împreună cu familia. Astfel, cetatea va rămâne în posesia Corvineștilor până în 1490. Iancu de
Hunedoara se ocupă și de refacerea vechiului castel, cu ajutorul unui arhitect italian. După
moartea lui Ladislau al V-lea, regele Ungariei, Matei Corvin, fiul lui Ioan Huniade, este ales
suveran al Ungariei (1458). Acesta este considerat de către istoriografia maghiară drept unul
dintre cei mai mari regi din istoria Ungariei. Odată cu extinderea teritorială a Imperiului Otoman în
această parte a Europei, Timișoara, prin poziția sa și prin forța garnizoanei sale devine cheia unui
întreg sistem defensiv ce asigura partea sud-estică a Ungariei. Din această cauză încercările de
cucerire ale turcilor devin din ce în ce mai insistente. Astfel, tentative de cucerire a cetății au loc
în anii 1462, 1467, dar toate aceste expediții au eșuat. În anul 1478, Matei Corvin numește în
funcția de comite de Timiș pe Paul Chinezu.
Răscoala lui Gheorghe Doja (1514)

Execuția lui Gheorghe Doja

Un episod deosebit din istoria Timișoarei îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor
răsculați condusă de Gheorghe Doja. Războiul țărănesc a pornit din Transilvania, după ce
Gheorghe Doja a fost numit comandant al cruciadei anti-otomane, inițiate de Papa Leon al X-lea.
Acesta promisese iobagilor participanți la cruciadă, eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut
loc, nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele
răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de
comitele Ștefan Bathory și episcopul Nicolaie Csaki, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de
comitele Ioan Zapolya. Gheorghe Doja a încercat să schimbe albia Begăi pentru a se putea
apropia mai ușor de cetate, dar nu a reușit și a fost înfrânt. Se spune că locul unde Doja a suferit
o cumplită moarte, fiind pus pe un scaun din fier înroșit și ars de viu, este marcat de statuia
Sfintei Marii din Piața cu același nume a cartierului Iosefin. Totuși, ultimele ipoteze susțin că
torturarea lui Doja a avut loc chiar lângă castel, de unde nobilii au putut urmări macabrul
spectacol. Deci este mult mai probabil ca locul execuției să fie undeva în fața Hotelului Central de
lângă Muzeul Banatului.
Atacul otoman (1552)

După moartea lui Ioan Zapolya, Transilvania și Banatul, împreună cu Timișoara, vor ajunge în
mâinile Habsburgilor. După un asediu eșuat în anul 1551, turcii se regrupează și se întorc cu o
nouă strategie. La 22 aprilie 1552 o armată de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed–
Pașa pleacă de la Adrianopol, iar peste două luni ajunge în fața Timișoarei, înconjurând-o în
două zile. Se construiesc poduri peste râu, iar mlaștinile sunt acoperite cu lemn și scânduri.
Luptele au continuat 25 de zile, iar cei 160.000 de mii de turci atacau cetatea apărată de numai
câteva mii de creștini. Lovitura de grație este distrugerea Turnului de apă care făcea legătura
între oraș și castel, iar cei din cetate rămân fără apă pe o căldură dogoritoare. Așadar, comitele
Ștefan de Losoncz nu mai are altă soluție decât să negocieze predarea cetății și reușește să
obțină promisiunea că trupele creștine decimate și civilii din oraș vor putea trece cu tot avutul lor,
lăsând cetatea în mâna turcilor. Astfel, la 30 iulie 1552 soldații, civilii și răniții ies din cetate
încrezători în vorbele pașei însă acesta își încalcă jurământul și toți supraviețuitorii, sunt
măcelăriți cu cruzime de către ieniceri. Rănit grav, Ștefan de Losoncz, comandantul garnizoanei,
este adus în fața lui Ahmed – Pașa și decapitat. Orașul este apoi prădat, devastat, bisericile
creștine sunt transformate în geamii musulmane, iar clopotele, aruncate din turnuri.
Timișoara otomană, vilaietul (1552-1716)
Transformarea Timișoarei în capitală de vilaiet otoman, sub conducerea unui vali (guvernator)
sau beilerbei (uneori cu rang de pașă sau chiar de vizir), schimbă mult orașul, în primul rând în
ceea ce privește compoziția etnică. Musulmanii privilegiați (și odată cu ei și primii evrei, de
rit sefard) vin aici și, pe lângă agricultură s-a dezvoltat mult și comerțul. În această perioadă o
parte din Banat este organizată de către turci în vilaiet. Aceasta cuprinde 6 sangeacuri:
Timișoara, Cenad, Lipova, Gyula, Moldova Veche și Orșova, dar reședința vilaietului rămâne la
Timișoara, care avea atunci același statut cu Buda și Belgrad, unde conducea un supus direct al
sultanului, un beglerbeg. Orașul va fi împărțit în patru districte, iar suburbiile în 10 mahalale.
Casele au fost construite din lut și acoperite cu țigle din lemn, străzile fiind pavate cu lemn. Apa
folosită pentru spălat și băut provenea din râul Bega (numit din greșeală Timiș), dar tot aici se
aruncau și gunoaiele. Orașul avea un caracter policentrat, din cauza condițiilor geografice (foarte
multe canale și mlaștini). Din necesități de ordin militar a fost nevoie ca fiecare cartier să fie
fortificat. Fortificațiile, în afară de castel, sunt realizate din lemn și pământ.
Cu excepția unei perioade de la sfârșitul secolului XVI, orașul nu va mai suferi asedii până la
sfârșitul secolului XVII. Dar rolul său militar și strategic rămâne foarte important prin implicarea
garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană.
Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene,
dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul
cunosc un permanent du-te–vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau
nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite
căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să
primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al Moldovei. Ca reședință
de vilayet (elayet), Timișoara va fi unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii otomane și
un punct-cheie în această parte a Europei.
Răscoala antiotomană (1594)

În 1594, Banul de Lugoj-Caransebeș, Gheorghe Pantelici declanșează o răscoală antiotomană în


Banat, având centrul la Becicherecul Mare. După patru eșecuri consecutive, beglerbegul de
Timișoara, Hassan cel Mic, va reuși să o înfrângă doar după ce adună o armată de 30.000 de
oameni și o puternică artilerie. În urma unei puternice ofensive transilvănene condusă de Georg
Borbely, armata creștină cucerește
cetățile Bocșa, Șoimoș, Cenad, Nădlac, Pâncota, Arad, Făget, Lipova și Vârșeț, dar Timișoara
rămâne neatinsă.
Tentative de recucerire

O primă încercare de recucerire a orașului are loc în 1596 când o oaste a lui Sigismund Bathory,
împreună cu 4000 de soldați trimiși de Mihai Viteazul și 4000 de creștini din Banat încep asediul
cetății, iar mai târziu în sprijinul asediaților vin și 10.000 de tătari. După 40 de zile de eforturi
zadarnice asediatorii se retrag. O nouă oaste transilvăneană revine anul următor, dar și de
această dată încercarea se soldează cu un eșec. Din timpul revoltei antiotomane a țărilor
românești mai este de menționat un raid al soldaților lui Mihai Viteazul, care devastează
mahalalele în 23 februarie 1600, iar apoi încercarea lui Basta și a lui Radu Șerban de eliberare a
cetății în anul 1603, ale căror armate însă nu ajung nici măcar sub zidurile orașului.
Nici imperialii nu subestimau importanța Timișoarei, din moment ce principele elector Friedrich
August von Saxen intenționează în repetate rânduri să asedieze cetatea (1695 și 1696). Pe de
altă parte, zădărnicirea acestor planuri prin intervenția trupelor otomane conduse de
însuși sultanul Mustafa II, fuga acestuia la Timișoara în urma înfrângerii suferite la Zenta (1697),
dar și reconstruirea fortificațiilor din porunca noului sultan Ahmed II (1703), demonstrează
importanța cetății în planurile otomanilor.
Cucerirea Timișoarei de către Habsburgi

După 17 ani de relativă liniște izbucnește un nou război austro-turc. După victoria de
la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane, prințul Eugeniu de Savoia decide
cucerirea cetății Timișoara, pentru a pune stăpânire pe această importantă poziție strategică. În
urma unui asediu de 48 de zile, însoțit de bombardamente repetate, care au distrus în mare parte
clădirile din interiorul cetății, la 12 octombrie 1716, Mehmed Pașa, ultimul comandant otoman al
Timișoarei, acceptă capitularea, iar garnizoana turcă părăsește definitiv orașul. La 18
octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia își face intrarea triumfală într-o cetate grav răvășită de
violentul asediu. Garnizoana otomană se retrage în sudul Dunării, iar după 164 de ani cetatea
intră din nou sub stăpânirea europenilor.

Prințul Eugen de Savoia

Timișoara în Imperiul Habsburgic


În 21 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia adresează împăratului Carol al VI-lea,
propunerea ca Banatul să fie organizat și guvernat astfel încât să aducă folos Casei Imperiale.
În 12 iulie 1717 generalul – conte Mercy înaintează Camerei Aulice de la Viena „Proiectul modest
de organizare a Banatului Timișoarei”. După aprobarea proiectului s-a întocmit „Comisia de
organizare a Țării Banatului”, care va funcționa sub conducerea contelui Mercy. În sfârșit, la 28
iunie 1719, Împăratul a semnat Decretul care numea Administrația Banatului și stabilea sediul
acesteia la Timișoara, care devenea astfel capitala unei provincii importante a Monarhiei
Habsburgice și reședința principalelor structuri administrative. S-a creat însă un aparat
administrativ stufos, care impunea treptat o nouă mentalitate în viața orașului. Până în
anul 1751 Banatul a fost guvernat militar. Începând cu anul 1751 și până în anul 1778, când
Banatul a fost reîncorporat la regatul maghiar, administrația a fost una civilă. O schimbare, de
ordin administrativ, survine în anul 1778, când Banatul, cu excepția graniței militare, este
reîncorporat regatului maghiar, fiind acum divizat în 3 comitate. Timișoara pierde statutul de
reședință a unei provincii imperiale, devenind un oraș provincial în regatul maghiar. În
administrație a fost introdusă limba maghiară.
Timișoara, oraș liber regesc

Un moment important în existența Timișoarei intervine în anul 1781. Prin Diploma din 21
decembrie 1781, emisă de împăratul Iosif al II-lea, Timișoara dobândea statutul privilegiat de
„Oraș liber regesc”. Va fi reînnoit în anul 1790 de împăratul Leopold al II-lea. Beneficia de acum
de o serie de avantaje importante care vor îngădui o dezvoltare mai accelerată a activităților
urbane. Era scos de sub jurisdicția comitatului (reînființat în 1780); trimitea reprezentanți proprii în
Dietă; își alegea proprii dregători și jurați; percepea vamă la intrarea și ieșirea mărfurilor; avea
dreptul de a organiza târguri anuale și săptămânale de a-și stabili bugetul propriu de venituri și
cheltuieli anuale; era scutit de anumite obligații fiscale; avea dreptul la o stemă proprie etc.
Colonizarea germană
După cucerirea Banatului, autoritățile imperiale de la Viena au început un amplu proces de
colonizare, folosind în special germani catolici (șvabi) din Württenberg, Schwaben, Nassau, etc.
Clima neprimitoare a dus la o rată crescută a mortalității, mulți dintre imigranți murind
de malarie la 2-3 luni de la sosire. De aceea, pentru o vreme, creșterea populației a fost asigurată
doar din procesul de imigrare. Ca rezultat ponderea germanilor catolici a ajuns la un moment dat
la 50% din totalul populației.
Fiind buni meșteșugari, germanii au dezvoltat industria și comerțul. În Timișoara, șvabii s-au
stabilit mai ales în Fabric, unde au dezvoltat puternic meșteșugăritul. Datorită nevoii de a asigura
condiții bune de viață populației colonizatoare autoritățile austro-ungare au început o
reorganizare a tuturor satelor din Banat, clădind în același timp altele noi. Astfel, regiunea a
devenit o rețea organizată, ordonată și cu o structură compactă. În cetate nu au fost acceptați
decât catolici. Populația sârbă și românească locuia în suburbii.
Comandanții cetății Timișoara

 Franz Paul conte de Wallis (n.1677, d.1737) - comandant între 1716 - 1729.
 Johann Friedrich Edler von Spring (d.1732) - comandant între 1730 - 1732.
 Franz Anton Leopold von Engelshofen (n.1692, d.1761) - comandant între 1732 - 1740.
 Don Joan conte de Escotti/Scotti (d.1747) - comandant între 1740 - 1747.
 Emanuel Lorenz baron de Vogtern/Voghtern (d.1770) - comandant între 1747 - 1751.
 Franz Leopold Ludwig conte de Thierheimb/Thürheim(b) (n.1710, d.1782) - comandant
între 1751 - 1752.
 Johann Sebastian conte de Soro (d.1761) - comandant între 1752 - 1761.
 Alexander conte de Villars(d.1767) - comandant între 1761 - 1767.
 Johann conte de Soro (n.1730, d.1809) - comandant între 1767 - 1791.
Canalul Bega

Dacă inițial, apa a jucat un rol important în apariția așezării, dimpotrivă, în secolul XVIII, mlaștinile
erau considerate principala sursă a molimelor. Cele mai importante realizări teritoriale au ținut de
hidrotehnică: regularizarea debitelor râurilor și asanarea mlaștinilor. Între 1728 și 1732 cursul
râului Bega a fost regularizat, creându-se un canal navigabil între Timișoara și cursul inferior.
Astfel orașul a fost conectat, prin intermediul râului Tisa și al Dunării, la rețeaua fluvială central
europeană, devenind apt să facă față transporturilor masive înainte de apariția căii ferate. Prin
urmare, lucrările de regularizare a cursului Bega și Timișului și desecarea mlaștinilor au schimbat
radical imaginea orașului.
Epidemiile de ciumă și holeră

Orașul este lovit în martie 1738 de o cumplită epidemie de ciumă, care face un mare număr de
victime (aproximativ 1.000 din totalul de 6.000 de locuitori). Un incendiu devastator distruge
aproape tot vechiul cartier Palanca Mare, cel mai grav afectat de epidemie. Epidemiile de holeră
și ciumă s-au repetat la diferite intervale. Cimitirul înființat în 1723 ajunge neîncăpător și în anul
1749 este sfințit un nou cimitir, pe locul actualului Parc Central. Și acesta se umple până în anul
1771, când este închis. În 1831 și 1836 o nouă epidemie de holeră se abate asupra Timișoarei,
împuținând ulterior numărul locuitorilor.
Revoluția de la 1848

În 1848 izbucnește revoluția în Europa. În Imperiul Habsburgic aceasta a avut un caracter


preponderent național, maghiarii vedeau momentul oportun pentru a ieși de sub autoritatea Casei
Imperiale, în timp ce minoritățile din regatul maghiar doreau să folosească momentul să se
desprindă de regatul maghiar. În acest an, trupele revoluționare maghiare înfrâng
trupele imperiale austriece din Transilvania și Banat asediind timp de 114 zile cetatea Timișoarei,
fără a o cuceri. Totuși pierderile de vieți umane și pagubele materiale au fost semnificative.
Revoluția a fost înnăbușită în Banat și Transilvania prin intervenția trupelor imperiale. Ca o
urmare directă a revoluției, Ungaria a fost pusă sub o administrație militară, unele provincii
intrând, ca domenii ale coroanei, sub jurisdicția nemijlocită a Casei de Habsburg, printre acestea
numărându-se și nou-înființata provincie “Voevodina sârbească și Banatul timișan” cu reședința
în Timișoara.
Capitală a provinciei Voivodina sârbească și Banatul timișan
Anii 1849-1850 au însemnat pentru românii bănățeni și ardeleni anii protestelor. În această
perioadă a fost elaborată o cerere „Petiția generală din 13 februarie 1849”, semnată de 7
reprezentanți ai Transilvaniei și 3 reprezentanți ai Banatului, prin care se cerea unificarea tuturor
românilor din Imperiul Habsburgic, cu o administrație proprie. Însă, prin Constituția din 4
martie 1849, bănățenii au fost scindați în Voivodina sârbească și Banatul timișan care aparțineau
de Austria. Noua provincie imperială a cărei existență fusese consfințită și prin decretul imperial
din 18 noiembrie 1849, era condusă atât militar, cât și civil, iar limba oficială era cea germană.
Timișoara a fost desemnată drept reședință a guvernatorului iar orașul își menținea privilegiile
obținute ca oraș liber regesc. Prin desființarea vămilor interne, dar și prin vămile protecționiste
impuse țărilor vestice dezvoltate s-a creat un cadru favorabil dezvoltării economice din Imperiu,
dezvoltând puternic zona și favorizând un impuls economic ce va ajuta la reconstrucția suferită
după revoluția de la 1848.
Timișoara avea acum diverse manufacturi (fabrica de bere, mori, fabrica de țesut mătase, săpun,
covoare) și era bine aprovizionată cu produse agricole din zona de câmpie a Banatului. Ca și
consecință imediată, este introdusă o linie de telegraf, iluminatul stradal cu gaz și orașul este
legat prin cale ferată de rețeaua din imperiu și de portul de la Baziaș. În numai câțiva ani, aici se
deschid bănci, se înființează Camera de Comerț.
La 15 noiembrie 1857 a fost deschisă calea ferată Timișoara–Szeged. Călătoria de la Timișoara
la Budapesta dura 26 ore, iar de la Timișoara la Viena 36 de ore.
Timișoara în regatul maghiar (1860-1918)

Piața Domului, actuala Piață a Unirii, în 1860

Gara Timișoara-Iosefin, una din cele mai frumoase gări din perioada Belle Époque

În anul 1859, se întâmplă două evenimente importante, Unirea Principatelor Române și războiul
austro-franco-piemontez soldat cu înfrângerea Austriei, fapt care a determinat o apropiere a
împăratului de aristocrația maghiară. Fruntașii români au aflat despre tratativele dintre austrieci și
unguri în privința Banatului, ca regiunea să fie trecută sub administrare maghiară. Andrei Mocioni,
a cerut o audiență la împărat, a arătat că în Banat nu este motivată o administrație maghiară
unde populația este predominant de naționalitate română, apoi sârbă și maghiară. Între 18 și 19
noiembrie 1860, la Timișoara a avut loc o întâlnire tot pe această temă, dar încorporarea
Banatului la Ungaria fusese deja decisă la Viena și era una din condițiile pentru o mai strânsă
apropiere de Ungaria, respectiv de aristocrația maghiară, de care împăratul avea atâta nevoie
pentru succesul politicii sale. Astfel, nici memoriul din decembrie 1860, semnat de peste 12.000
de intelectuali, negustori și meseriași din Banat, nici jalbele și doleanțele sârbilor nu și-au gasit
ecou. Prin patenta din 27 decembrie 1860, împăratul Franz Joseph I a decis anexarea Banatului
la Ungaria.
Pe data de 16 februarie 1868, se dau noi legi prin care se dispune ca limba țării și a regiunii să se
folosească în scris la toate dezbaterile judecătorești și comunale, în școlile primare, medii și
superioare. Comunele puteau să dispună liber asupra pășunilor comunale. Orașele în care nu
erau comunitați militare, urmau să se organizeze ca și comunele grănicerești cu primari și
consilieri comunali. Ca primă măsură a fost evident o politică de maghiarizare, dar totuși, pentru
Timișoara această epocă a reprezentat o perioadă de înflorire, sub aspect economic și
demografic. Instituțiile de credit investesc sume importante în dezvoltarea industriei locale, la
trecerea în secolul XX aici există numeroase întreprinderi: două fabrici de spirt, o turnătorie de
fier, o fabrică de chibrituri, o fabrică de cărămizi, o fabrică de gaz, o fabrică de lanțuri, o fabrică
de pălării, o fabrică de ciocolată. Prin intermediul canalului Bega Timișoara era legată,
prin Tisa și Dunăre, la sistemul fluvial al Europei Centrale.
În data de 6 aprilie 1871 a fost dată în folosință calea ferată Timișoara–Arad. Durata călătoriei
spre Budapesta se reducea simțitor, față de ruta Timișoara–Jimbolia–Szeged (inaugurată
în 1857). Odată cu inaugurarea căii ferate Timișoara–Caransebeș la 23
octombrie 1876 Timișoara devine nod de cale ferată.
Tot în această perioadă a fost introdus tramvaiul cu cai, telefonul, iluminatul public electric, s-au
asfaltat arterele mari de circulație. În 1899 s-a introdus la Timișoara tramvaiul electric. În timpul
primarului Carol Telbisz s-au dezvoltat inclusiv suburbiile cetății, unde existau manufacturi și
meșteșugari pricepuți. Pentru că Timișoara și-a pierdut importanța militară și deoarece era nevoie
de o lărgire a spațiului, a avut loc defortificarea cetății. Au fost demolate rând pe rând vechile porți
ale cetății, au fost construite bulevarde de legătură cu suburbiile, iar acestea au fost înghițite rând
pe rând de marele oraș.
Secolul XX
Primul război mondial

Anii primului război mondial au adus multiple greutăți în viața populației timișorene. Nivelul de trai
a scăzut rapid datorită creșterii masive a prețurilor. Spre exemplu prețul pâinii a crescut de patru
ori în timpul războiului, al făinii de șapte ori, al cartofilor de 14 ori. Inflația accentuată a redus
drastic veniturile reale ale populației. Din cauza repetatelor rechiziții, rațiile alimentare puse la
dispoziția locuitorilor au fost mereu micșorate, devin insuficiente și aduc numeroase familii în
pragul foametei. Pe baza unor legi excepționale sunt suprimate aproape total și puținele libertăți
cetățenești existente. O parte a întreprinderilor industriale a fost militarizată și orientată spre
producția de război. A sporit durata zilei de lucru și s-a extins utilizarea muncii femeilor și copiilor
în fabrici, în locul bărbaților trimiși pe front. Până în ianuarie 1918, din Timișoara au fost mobilizați
și trimiși pe front 12.832 bărbați, dintre care mulți nu s-au mai întors la familiile lor. Mii de femei
au rămas văduve, mii de copii au rămas orfani. Pe fondul acestui tablou sumbru, marcat de
numeroase lipsuri și pierderi de vieți omenești, nemulțumirile acumulate izbucnesc în agitații de
stradă, în frământări sociale. În 2 decembrie 1917 peste 4.000 de oameni au ieșit în stradă și cer
încheierea imediată a păcii, încetarea războiului.
Republica bănățeană

Sfârșitul primului război mondial a văzut populația Timișoarei într-o stare extrem de tensionată.
La 31 octombrie 1918, are loc o mare demonstrație de stradă la Timișoara. În aceeași zi, în sala
cazarmei militare, are loc o întrunire a celor mai importante personalități politice și militare locale
și se înființează un Consiliu Național al Banatului, cu reprezentanți ale celor mai importante etnii
din Banat: români, sârbi, germani și unguri.
Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și
locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au
participat, în Budapesta, la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au convorbiri,
în seara de 30 octombrie, cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua
următoare, care încheia demonstrația de stradă, să proclame Republica Banat,un stat ce urma să
fie organizat urmând modelul elvețian și să înființeze Sfatul Poporului din Banat. Lider avea să fie
dr. Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha. La adunarea din 31 octombrie, dr. Otto
Roth proclamă Republica Bănățeană. În martie 1919 Otto Roth îi propune comandantului trupelor
franceze Franchet d'Esperey, crearea unui Banat independent, sub protecția Franței. În 1919
Banatul a fost împărțit între România și Regatul Serbiei, Croaților și Slovenilor (numit mai târziu
Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat,
care în data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând
reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua
republică urma, după planurile germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de
grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferința de Pace de la Paris a refuzat însă
această propunere. Republica Banat însă nu era agreată de o parte a românilor care doreau
unirea Banatului cu Regatul Român. Aurel Cosma, liderul românilor din Banat, a răspuns
deciziilor lui Otto Roth astfel: "Noi, românii, nu putem primi propunerea domnului Otto Roth.
Aspirațiile neamului nostru ne îndeamnă să urmăm altă cale. Vom constitui Consiliul nostru
național." Fruntașii românilor părăsesc consfătuirea și, într-o întrunire separată, alcătuiesc
Consiliul Militar Național Român, având ca președinte pe dr. Aurel Cosma.
Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Național Militar al Șvabilor din Banat, având ca
lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. În seara de 31 octombrie, mii de români din Timișoara
și satele învecinate participă la o impresionantă adunare națională în Piața Libertății. Aprobă cu
ovații cuvintele rostite de dr. Aurel Cosma: „De astăzi înainte s-au rupt pentru totdeauna lanțurile
robiei națiunii române." Consiliul Militar Național Român se impune încă din primele zile cu o
importantă forță politică, iar prin Comitetul Executiv a susținut interesele locuitorilor români și va
acționa cu hotărâre pentru Unirea Banatului cu România. Va avea o contribuție majoră la
impulsionarea procesului de instaurare a conducerii politico-administrative în localitățile
bănățene. Într-un comunicat adresat populației arată că s-a atașat Consiliului Național Român
Central de la Arad și va recunoaște numai dispozițiile acestuia. Era o declarație fermă prin care
respingea ideea autonomiei Banatului sub forma Republicii Bănățene și totodată o exprimare
limpede a voinței de Unire cu România.
La mijlocul lunii noiembrie situația din Timișoara se complică și mai mult. În baza unei Convenții
Militare semnate la Belgrad, armata maghiară trebuia retrasă la nord de râul Mureș. Teritoriul
evacuat trebuia ocupat de forțele aliate. Pe acest temei, unitățile militare sârbe intră în Banat și
la 14 noiembrie 1918 ocupă Timișoara. Comandamentul sârb preia administrația militară, dizolvă
Gărzile naționale, iar mai târziu preia și administrația civilă.
În 1919 Banatul a fost împărțit între România și Regatul Serbiei, Croaților și Slovenilor (numit mai
târziu Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din
Banat, care în data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând
reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua
republică urma, după planurile germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de
grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferința de Pace de la Paris a refuzat însă
această propunere.
Unirea Banatului cu Regatul Român

3 august 1919 - intrarea armatei române în Timișoara


În 28 iulie se instalează administrația română în Banat, iar în 3 august 1919 intrau în Timișoara
primele unități ale armatei române, în ziua următoare regatul român încheind tratatul cu puterile
aliate în urma căruia Banatul intra în granițele României Mari. În urma măririi considerabile a
teritoriului, România devenea un stat multietnic în care procentul cetățenilor de altă naționalitate
decât cea română era 24%. Deși majoritatea locuitorilor Banatului era reprezentată de români, în
Timișoara situația era alta în această vreme. Un alt aspect important, care ar trebui cercetat, este
încadrarea orașului în sfera culturală românească, dat fiind faptul că locuitorii Timișoarei trăiseră
atâta timp într-o alta sferă culturală, caracterizată printr-un alt set de valori.
Se poate constata faptul că, după unire, a avut loc modificarea structurii etnice a orașului cauzată
de noile drepturi de stabilire a tuturor românilor mărginași Timișoarei, în cadrul noului oraș, din
cauza desvoltării orasului și înglobării comunelor adiacente sub forma de noi cartiere
(Mehala, Iosefin etc.). Astfel, dintr-o populatie de aproximativ 9% (1910 - populația totală: 72.000
locuitori), populația românească ajunge până în 1990 la 82% (populația totală : 351.000 locuitori).
În anii care au urmat unirii s-a avut în vedere asigurarea unui cadru economico-financiar,
administrativ și legislativ comun întregii Românii, majoritatea locuitorilor germani, maghiari, sârbi
integrându-se în structurile sistemului social-politic românesc. Astfel, după unire, România a
devenit un stat multietnic, în 1918 24% din populație fiind de altă enie decât cea română.
Timișoara interbelică

Perioada interbelică a însemnat pentru Timișoara o etapă de remarcabil progres economic,


edilitar, cultural, spiritual. Integrată în România Mare, aflată pe coordonatele unui regim politic
democratic, Timișoara se impune ca un centru urban modern, cu o viață publică complexă și
dinamică, în care buna-nțelegere etnică și confesională, s-a asociat cu un spirit creator, cu un
interes mereu sporit pentru cultură și valorile civilizației europene. Datorită respectării libertăților
cetățenești, înscrisă în Constituția din anul 1923, Timișoara s-a definit în societatea românească
ca un model de conviețuire a locuitorilor, ca un exemplu de participare nediscriminatorie și
efectivă a oamenilor la activitățile orașului. Se menține și se accentuează spiritul de ordine, bazat
pe muncă și moralitate, pe disciplină și respect reciproc, grăbind integrarea deplină în structurile
regimului social-politic românesc. În peisajul economic apar zeci de întreprinderi industriale,
unități comerciale, bancare etc. Zeci de instituții școlare cu limbile de predare română, maghiară,
germană, sârbă, ebraică asigură instruirea, fără opreliști, a tinerei generații. Zeci de asociații
culturale și confesionale fac posibilă manifestarea nestânjenită a tradițiilor naționale și dezvoltă
un model de civilizație europeană modernă.
Anii interbelici au fost marcați de multiple împliniri pentru locuitorii orașului. La 15
noiembrie 1920 Timișoara devine Centru universitar, prin Decretul semnat de Regele Ferdinand I,
întemeindu-se Universitatea Școala Politehnică. În 11 - 13 noiembrie 1923 timișorenii fac o
primire sărbătorească Regelui Ferdinand I, Reginei Maria, primului ministru I.C.Brătianu. În
octombrie 1925 Timișoara găzduiește cea mai mare Expoziție zootehnică organizată până atunci
de Regatul României. Prezentă la eveniment, familia Regală pune acum și piatra de fundament a
Bisericii Ortodoxe Române din Mehala.
Fișier:Piața Traian.jpg

Imagine de epocă din cartierul Fabric

Populația orașului se manifestă plenar pentru apărarea integrității statului național român, a
valorilor și instituțiilor democratice. Au fost organizate impresionante adunări populare pentru
condamnarea intențiilor revizioniste. În 16 decembrie 1934 s-a desfășurat adunarea inițiată de
Liga antirevizionistă din România. Participă zeci de mii de locuitori. Mulțimea depune jurământ
solemn că "se leagă în fața lui Dumnezeu să apere cu orice sacrificiu fruntăriile României
întregite". O semnificație aparte are marea întrunire antifascistă din 24 mai 1936. Și acum
participă zeci de mii de oameni. În 4 octombrie 1936 s-a desfășurat altă adunare populară
antirevizionistă. Potrivit relatărilor vremii, au fost prezenți 40.000-50.000 de oameni, alături
de Iuliu Maniu, Ion Mihalache, N. Lupu, Sever Bocu, Mihai Popovici, etc. Se aprobă acum o
Moțiune prin care se proclama "voința neclintită pentru păstrarea și apărarea în orice fel de
hotarelor de azi ale României, statornicite pentru vecie potrivit poruncilor Dreptății". Populația
orașului a contribuit în anii 1938 – 1940 cu mari sume de bani pentru dotarea corespunzătoare a
Armatei Române și fortificarea graniței de vest.
O preocupare importantă s-a orientat spre afirmarea Timișoarei în plan cultural și spiritual. În 18
ianuarie 1922, din inițiativa Primăriei orașului, elita intelectuală pune bazele Comitetului Artistic
Regional, care va milita pentru afirmarea valorilor culturale ale Banatului. O contribuție majoră are
Sfatul Parlamentarilor Bănățeni, constituit cu scopul să susțină construirea Catedralei Ortodoxe
Române în Timișoara; înființarea Asociației Culturale a Banatului, înființarea Universității de Vest,
a Academiei de Agricultură, reconstituirea Mitropoliei Banatului, etc. Stăruințele, mereu repetate,
ale locuitorilor orașului s-au materializat în valoroase și semnificative acte culturale. În 21
noiembrie 1934, mii de oameni au luat parte la dezvelirea bustului luptătorului național Vicențiu
Babeș, monument așezat în Parcul Central al orașului. În 13 septembrie 1936 s-a dezvelit bustul
lui Alexandru Mocioni, una dintre cele mai importante personalități ale Banatului. Monumentul a
fost înlăturat mai târziu de autoritățile comuniste. La 20 decembrie 1936, în cadrul unei ceremonii
solemne, în prezența a zeci de mii de oameni și a președintelui Senatului, Alexandru Lapedatu,
episcopul Andrei Mager sfințește piatra fundamentală a Catedralei Ortodoxe (Mitropolitane)
Române. A fost un moment de emoționantă sărbătoare pentru populația orașului. Peste doi ani,
la 28 august 1938, episcopul Andrei Mager a sfințit, în prezența unei mari mulțumi, cele șapte
clopote ale Catedralei , simbolizând cele șapte taine ale Legii celei Noi. Tot atunci sfințește și
crucile care vor împodobi turlele Catedralei, simbolizând îngerii păzitori și ocrotitori ai Comunității
timișorene. Strădanii importante, rămase însă neîmplinite, în perioada interbelică, au fost depuse
pentru construirea Palatului Cultural, înființarea Postului de Radio Timișoara,
înființarea Universității de Vest, a Academiei de Agricultură.
Al Doilea Război Mondial

Progresul general al municipiului Timișoara și prosperitatea înregistrată de o parte importantă a


populației în perioada interbelică vor fi simțitor afectate în timpul celei de-al Doilea Război
Mondial. Anul 1940, cu gravele pierderi teritoriale suferite de România, provoacă în rândul
românilor timișoreni profunde nemulțumiri și permanentă contestare a nedreptăților impuse țării.
La 3 septembrie 1940, o mare demonstrație populară organizată în centrul orașului, întrunește
peste 10.000 de oameni care protestează împotriva Dictatului de la Viena.
Intrarea României în război în iunie 1941 aduce asupra populației orașului o serie de neajunsuri.
Mii de bărbați au fost mobilizați și trimiși pe front; sute de familii sunt îndoliate; o serie de
întreprinderi sunt obligate să-și orienteze producția spre cerințele războiului; numeroase fabrici
întâmpină mari dificultăți în obținerea materiei prime. Deși Timișoara nu s-a confruntat cu lipsuri
majore la produsele de consum, iar populația a fost aprovizionată ritmic cu produse alimentare,
cerințele războiului au obligat Primăria să adopte măsuri de raționalizare a consumului.
În iunie 1944 războiul se răspândește pâna la Timișoara. În noaptea de 16/17 iunie are loc primul
bombardament efectuat de Aliați asupra orașului. Au fost aruncate atunci doar bombe incendiare.
Locuitorii, instruiți din timp, s-au refugiat în adăposturi, suferind pierderi minime. În zilele
următoare, bombardamentele se repetă cu intensitate sporită; se aruncă bombe incendiare și
explozive, fiind provocate pierderi materiale și umane. Bombardamentul din 3 iulie a fost cel mai
violent și devastator. În valuri succesive, bombardierele aruncă sute de bombe asupra orașului.
Centrul municipiului, Gara de Nord, Mehala, Iosefin sunt puternic lovite, provocând sute de morți
și răniți și mari distrugeri. După 3 iulie atacurile continuă dar de mică intensitate. În noapte de
30/31 octombrie 1944, Timișoara este lovită de aviația germană, fiind distruse 188 de imobile
particulare și uciși 10 de oameni. Sute de imobile au fost distruse și peste 4.000 de locuitori au
fost sinistrați în urma bombardamentelor din vara și toamna anului 1944.
După lovitură de stat din 23 august 1944, Timișoara trece prin alte momente dificile. Ca nod
feroviar și rutier, cu potențial industrial însemnat, orașul avea valoare strategică pentru forțele
militare hitleriste. În 26 august 1944, personalul Comandamentului german din Timișoara luat prin
surprindere de ostașii români, s-a predat fără să opună rezistență. Însă, începând cu 11
septembrie 1944, timp de o săptămână, unitățile hitleriste și cele maghiare declanșează acțiuni
ofensive repetate pentru a se apropia și ocupa Timișoara, apărată de Divizia 9 Cavalerie
Română. Cu mari pierderi în tehnică și oameni, se apropie de periferiile orașului. În 16
septembrie, tancurile germane intră în Chișoda, Giroc, Ronaț, Mehala, Freidorf, Fratelia. Un cerc
de foc se strânge în jurul Timișoarei. O parte din populație se refugiază spre Lugoj. Apărătorii
români rezistă, resping asalturile inamice cu sacrificiul a 352 de ostași și ofițeri. Timișoara nu a
putut fi cucerită. Luptele au continuat și în zilele următoare, dar bătălia pentru Timișoara a fost
câștigată definitiv de Armata Română. Cu septembrie 1944 și intrarea trupelor sovietice în oraș,
cursul istoriei Timișoarei va lua un alt drum timp de patru decenii și jumătate.
Timișoara sub regimul comunist
Timișoara în timpul ocupației militare sovietice

După terminarea războiului, Timișoara intră sub ocupație sovietică pentru aproape 14 ani (1944 -
1958). Unitățile militare sovietice se instalează în cazărmi și în cele mai spațioase imobile. Sunt
ani marcați de mari lipsuri materiale, de terorizarea fizică și psihică a populației, de umilire și frică,
de anulare a drepturilor cetățenești. Încă din toamna anului 1944 se impune orașului un statut de
ocupație militară. Deși Guvernul României a precizat clar (29 septembrie 1944) raporturile dintre
populație și unitățile sovietice, în realitate militarii sovietici au pătruns de nenumărate ori în casele
locuitorilor și în magazine particulare și sub amenințarea armei, au luat importante bunuri
materiale.
Ca oraș la granița de vest a țării, cu o numeroasă populație de origine etnică germană, ca oraș
bine cunoscut prin tradiția democratică, Timișoara va suporta din plin metodele „puterii roșii” și
consecințele ocupației sovietice. Începând cu 28 septembrie 1944 s-a trecut la confiscarea
întreprinderilor, magazinelor, autovehiculelor, bunurilor aparținând locuitorilor germani din
Timișoara. A urmat deportarea femeilor și bărbaților de origine etnică germană în lagărele de
muncă din URSS. În locuințele acestora se instalează ofițeri sovietici. În 29 decembrie 1944 s-a
înființat Comisia pentru purificarea administrației municipale și a unor întreprinderi timișorene. Se
declanșează de acum un val de epurări, arestări și o violentă propagandă de "demascare" a celor
cunoscuți pentru convingerile lor democratice, propagandă care devine o preocupare zilnică a
celor care considerau "marele prieten de la răsărit" ca salvator al României. Prin Decretul Lege
1640/1945 numeroși timișoreni (bărbați între 17-45 de ani, femei între 17-30 de ani) au fost
ridicați și deportați în lagăre de muncă, iar în întreprinderile industriale și comerciale sunt numiți
administratori de supraveghere. Profesori universitari, medici, ingineri, avocați, artiști, tehnicieni,
muncitori, funcționari, precum legionari și membri ai partidelor liberal și național-țărănesc, sunt
trecuți pe liste cu "dușmani ai clasei muncitoare" și persecutați.
Perioada 1948 - 1958, până la plecarea trupelor sovietice din țară, s-a identificat cu procesul de
sovietizare, cu aplicarea metodelor staliniste și cu terorizarea brutală a mii de locuitori ai
Timișoarei. Au fost ani de umilințe suspiciune și teamă, de enormă încordare și tensiune psihică.
În plus s-au adăugat drastice măsuri de restricționare a bunurilor de consum, motivate de cerința
trimiterii lor în URSS, potrivit Convenției de Armistițiu.

Premierele Timișoarei

Tramvaiul electric din Timișoara - 1899

 1718 – atestarea fabricii de bere, cea mai veche de pe teritoriul actual al Romaniei[12]
 1728 – începutul canalizării Begăi, cel mai vechi canal navigabil de pe teritoriul actual al
României
 1732 – Cartierul Fabric, prima zonă industrială de pe teritoriul actual al României
 1737 - este dat în folosință primul spital din Timișoara, spitalul mizericordienilor
 1745 – construcția spitalului orășenesc (cu 24 ani înaintea Vienei și cu 34 ani înaintea
capitalei Ungariei)
 1760 – primul oraș al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi
 1771 – primului ziar care a apărut pe teritoriul actual al României și totodată primul ziar
german din sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten”
 1815 – Se înființează biblioteca tipografului Josef Klapka, prima bibliotecă publică de
împrumut din Imperiul Austriac[13]
 1854 – primul serviciu telegrafic într-un oraș de pe teritoriul României de azi
 1855 – primul oraș al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz
 1857 - primul oraș pe teritoriul actual al României conectat la rețeaua feroviară
 1869 – primul tramvai tras de cai de pe teritoriul actual al României
 1869 – primul oraș de pe teritoriul actual al României cu trafic fluvial regulat de pasageri și
mărfuri
 1881 – prima rețea de telefonie de pe teritoriul actual al României
 1884 – primul oraș din Europa continentală cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi[14]
 1886 – prima stație de salvare din Ungaria și de pe teritoriul actual al României
 1897 – primele proiecții cinematografice de pe teritoriul actual al României
 1899 – al doilea tramvai electric într-un oraș din România de azi, după cel din București,
1894[15]
 1910 – prima hidrocentrală pe un curs de apă de pe teritoriul actual al României
 1938 – prima mașină de sudat șine de cale ferată și tramvai din lume, invenție a prof.univ.
Corneliu Micloși
 1942 – prima linie de troleibuz din România
 1953 – singurul oraș european cu trei teatre de stat în limbile română, maghiară și germană
 1969 – primul computer alfanumeric din România
 1995 – realizarea fertilizării in vitro și a embriotransferului uman în România prin înființarea
primului Centru de Laparoscopie, Chirurgie laparoscopică și Fertilizare în vitro

Politică și administrație
Municipiul Timișoara este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27 consilieri.
Primarul, Nicolae Robu, de la Partidul Național Liberal, a fost ales în . Începând cu alegerile
locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[16]

Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Național Liberal 12

Partidul Social Democrat 9

Partidul Mișcarea Populară 2

Uniunea Democrată Maghiară din România 2

Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 1

Candidat independent 1
Cartiere

 Blașcovici
 Braytim
 Bucovina
 Calea Aradului
 Calea Buziașului
 Calea Lipovei
 Calea Șagului
 Calea Torontalului
 Cetate
 Ciarda Roșie
 Circumvalațiunii
 Dâmbovița
 Elisabetin
 Fabric
 Fratelia
 Freidorf
 Ghiroda
 Girocului
 Iosefin
 Kuncz
 Lunei
 Matei Basarab
 Mehala
 Odobescu
 Olimpia-Stadion
 Plăvăț
 Plopi
 Ronaț
 Soarelui
 Steaua
 Tipografilor
Ca poziție în ierarhia urbană din România, după regula rang-talie, orașul are rangul I.
Timișoara este reședința județului Timiș, precum și capitala provinciei istorice Banat și a regiunii
de dezvoltare Vest și totodată cel mai mare oraș al euroregiunii DKMT.
În perioada interbelică, Timișoara a fost reședința plășii Centrale și capitala județului Timiș-
Torontal.
Zona metropolitană
Articol principal: Zona metropolitană Timișoara.
Zona metropolitană Timișoara este un proiect care vizează crearea unei unități administrative
integrate între municipiul Timișoara, orașul Recaș și alte 26 de comune învecinate.[17]Odată
înființată, zona metropolitană va mări de 18 ori suprafața Timișoarei și va avea o populație de
cca. 470.000 de locuitori.
În august 2016, primarii Gheorghe Falcă și Nicolae Robu au semnat actul de înființare a
metropolei Arad–Timișoara, prima de acest gen din România.[18] Proiectul era în discuții încă din
2006 și implica unirea zonelor metropolitane Arad și Timișoara.[19] Populația metropolei atinge
astăzi 700.000 de locuitori.
Expansiunea teritorială rapidă
În ultimii 20 de ani, Timișoara și-a extins hotarele cu circa 8%, ceea ce înseamnă aproximativ
1.000 de hectare.[20] Limitele orașului au fost mutate spre exterior în anul 2006 cu aproape 6 km.
Cea mai mare extindere a avut loc înspre comuna Șag.

Demografie

Componența etnică a municipiului Timișoara

Români (81,35%)

Maghiari (4,87%)

Germani (1,31%)

Sârbi (1,51%)

Necunoscută (8,98%)

Altă etnie (1,95%)

Componența confesională a municipiului Timișoara

Ortodocși (74,99%)

Romano-catolici (7,1%)
Reformați (1,3%)

Penticostali (2,04%)

Greco-catolici (1,14%)

Baptiști (1,23%)

Necunoscută (9,4%)

Altă religie (2,75%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Timișoara se ridică la 319.279


de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
317.660 de locuitori.[21] Majoritatea locuitorilor sunt români (81,36%). Principalele minorități sunt
cele de maghiari (4,87%), sârbi (1,52%) și germani (1,31%). Pentru 8,98% din populație,
apartenența etnică nu este cunoscută.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși (74,99%), dar există și minorități de romano-
catolici (7,11%), penticostali (2,05%), reformați (1,3%), baptiști (1,23%) și greco-catolici (1,15%).
Pentru 9,41% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[22]
Date ale Institutului Național de Statistică arătau că, la 1 ianuarie 2015, populația rezidentă a
Timișoarei era de 333.613 locuitori.[23] Potrivit primarului Nicolae Robu, în Timișoara trăiesc cu
100.000 de persoane mai mult decât arată datele oficiale, având în vedere că studenții și
muncitorii nu își mai fac viză de flotant, fiind neînregistrați.[24]
Structura etnică
Timișoara s-a remarcat din cele mai vechi timpuri ca un oraș divers din punct de vedere etnic. La
1918, cea mai mare comunitate era cea germană, urmată de maghiari, români, evrei, sârbi și
multe alte comunități mai mici, precum bulgari, slovaci, croați, cehi, sloveni, polonezi etc.[25]Cifrele
și raporturile procentuale sunt azi mult schimbate, însă aspectul multietnic al orașului persistă.
Recensământ[26] Structura etnică

An Populație Români Germani Maghiari Sârbi Evrei Romi Slovaci Bulgari Ucraineni Alte etnii

1880 38.702 5.188 21.121 7.745 2.487 N/A N/A 416 N/A 29 1.716

1890 45.948 5.594 24.973 11.100 2.363 N/A N/A 332 N/A 27 1.559

1900 60.551 6.312 30.892 19.162 2.730 N/A N/A 288 N/A 13 1.154

1910 74.003 7.593 32.963 28.645 3.490 N/A N/A 341 N/A 149 957

1920 86.850 16.047 32.097 27.189 N/A 8.307 N/A N/A N/A N/A 3.210

1930 102.390 25.207 33.162 31.773 2.237 7.264 379 652 279 56 1.381

1941 125.052 46.466 37.611 24.891 N/A N/A N/A N/A N/A N/A 16.084

1956 142.257 75.855 24.326 29.968 3.065 6.700 122 575 280 56 1.310

1966 174.243 109.100 25.058 31.016 4.188 2.590 120 490 475 71 1.135
1977 269.353 191.742 28.429 36.724 6.776 1.629 1.109 404 942 299 1.299

1992 334.115 274.511 13.206 31.785 7.748 549 2.668 675 1.314 756 903

2002[27] 317.660 271.677 7.157 26.287 6.311 367 3.062 570 1.218 762 2.249
[28]
2011 319.279 270.454 4.193 28.993 4.843 176 2.145 385 859 556 3.717

Structura confesională și religia


Viața religioasă cunoaște vechi tradiții și o mare diversitate, municipiul Timișoara fiind
reședința Arhiepiscopiei Timișoarei, scaunul Mitropoliei Banatului.
Datorită tradiției multietnice și multiconfesionale, Timișoara este un oraș cu una dintre cele mai
diversificate structuri confesionale din România. Astăzi, circa 80,6% din timișoreni se declară
ortodocși (marea majoritate ținând de Biserica Ortodoxă Română, iar restul de Biserica Ortodoxă
Sârbă) și 10% romano-catolici (marea majoritate germani și maghiari). Urmează confesiunile
penticostală cu 8.408 de adepți (2,6%), reformată (2%, majoritatea maghiari), greco-catolică (în
marea majoritate români) cu 4.191 de adepți. Sunt reprezentate și diverse alte comunități mai
mici, cum este cea evreiască (mozaică), cu o istorie de circa 450 de ani, astăzi având aproximativ
300 de membri, în cea mai mare parte vârstnici. De asemenea, există în oraș un număr mic de
credincioși creștini ortodocși greci, armeni, precum și musulmani (arabi și turci). 359 de timișoreni
se declară atei.

Politica și guvernarea

Primăria Timișoara

Palatul Administrativ, sediu al Prefecturii Timiș, construit între 1938 - 1942

Primele alegeri libere din Timișoara post-comunistă au avut loc în 1992. Câștigător a fost Viorel
Oancea, al Partidului Alianța Civică (PAC), ulterior fuzionat cu PNL. Acesta s-a remarcat prin
faptul că a fost primul ofițer care a vorbit mulțimii de revoluționari adunați în Piața Operei. La
alegerile din 1996 fotoliul de primar a fost câștigat de Gheorghe Ciuhandu, din partea PNȚCD.
Acesta a deținut patru mandate, după ce a câștigat și alegerile din 2000, 2004 și 2008. Între timp
Ciuhandu a preluat conducerea PNȚCD-ului și a candidat în 2004 la funcția de președinte al
României.
În urma alegerilor locale din 2012, din totalul de 27 de consilieri, 8 au fost aleși din partea PNL, 7
din partea PSD, 5 din partea Partidului Democrat Liberal PDL, 4 din partea Alianței pentru Timiș
(PNȚCD+FDGR), 3 din partea PPDD. Primarul Timișoarei, ales în 2012, este Nicolae Robu.
Pe 6 iunie 2016 a avut loc un nou scrutin pentru alegerea reprezentanților locali, compunerea
consiliului nesuferind modicări majore. În continuare, PNL deține majoritatea cu un număr de 12
aleși. Cele 27 de mandate de consilieri locali ai municipiului Timișoara au fost împartite
astfel: PNL - 12 mandate, PSD - 9 mandate, PMP - 2 mandate, UDMR - 2 mandate iar Partidul
Alianța Liberalilor și Democraților - un singur mandat. Pentru prima dată în istoria orașului în
consilul local a intrat și un candidat independent: Adrian Orza, fost viceprimar al orașului între
anii 2000 - 2012. Totodată, Timișoara are pentru prima dată, după Revolție, un viceprimar de
etnie maghiară reprezentant al partidului UDMR. Nicolae Robu a fost reconfirmat în funcția de
primar al municipiul Timisoara, el fiind preferat de 52,9% din alegatorii prezentați la urne.

Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Național Liberal (PNL) 12

Partidul Social Democrat (PSD) 9

Partidul Mișcarea Populară (PMP) 2

Uniunea Democrată Maghiară din România 2

Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE) 1

Independent 1

Pentru componența istorică a Consiliului Local Timișoara vezi: Guvernarea locală din Timișoara.
În 2003 au fost înființate „Consiliile Consultative de Cartier” ca „instrumente de participare
cetățenească pentru îmbunătățirea procesului decizional în administrația publică locală, în scopul
realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii și proiecte de interes public local” (Art.1 HCL
195/2003).

Stemă

Stema Municipiului Timișoara


Stema municipiului a suferit de-a lungul timpului mai multe modificări însă a păstrat mare parte
din elementele caracterizante. În prezent stema oficială este tăiată în două părți printr-o linie
orizontală. Jumătatea superioară este împărțită din nou în două părți egale printr-o linie verticală.
Deasupra stau 7 turnuri care simbolizează cele 7 provincii românești. În partea din stânga sus, pe
fundal roșu, peste valuri un pod de aur cu două deschizături boltite, construit din piatră cioplită
(podul lui Traian) din care iese un leu de aur. În dreapta sus, un turn de piatră având cornișe
duble (reprezentând turnul de apă al cetății), două ferestre rotunde la etaj, iar la parter o poartă
pe care se vede o roată de fier neagră (moara de apă). În partea de sus a turnului se văd la
stânga un steag purpuriu cu o cruce argintie, la dreapta steagul tricolor găurit, introdus după
1989, simbol al Revoluției pornite la Timișoara.
În jumătatea de jos, pe câmp albastru, la stânga plutește soarele cu chip uman iar la dreapta
semiluna, simbol al trecutului orașului sub stăpânire otomană. Dedesubtul lor se vede Cetatea
Timișoara, cu clădirile publice și industriale, înconjurat de citadele iar la poalele cetății curge
canalul Bega. La mijlocul stemei se află un scut.
Acest simbol este prezent în majoritatea instituțiilor orașului și arborat public cu ocazia
evenimentelor importante.

Infrastructură
Municipiul are acces direct la magistralele feroviare și rutiere care îl traversează, lucru care
asigură legătura cu principalele orașe europene, naționale și cu centrele regionale, atât pentru
transportul călătorilor, cât și pentru marfă. Localitatea este un nod de transporturi regional,
datorită poziției sale în centrul Banatului.
Infrastructura transportului Timișoarei este foarte complexă, asigurând o gamă diversă
de servicii de mobilitate urbană.

Harta liniilor de tramvai și troleibuz

Reprezentare schematică a sistemului de linii de autobuz

Transportul rutier
Autostrada A1 în apropiere de Timișoara

Municipiul Timișoara beneficiază de infrastructură rutieră modernă atât în interiorul, cât și în afara
ariei municipale și metropolitane. Rețeaua de drumuri din afara municipiului este de tip radiar-
concentric, majoritatea drumurilor din județ convergând către reședință.
Timișoara este traversată de drumul european E70 (Timișoara–Drobeta-Turnu Severin–Craiova–
Slatina–Pitești–București), drumul european E671 (Satu Mare–Oradea–Arad–Timișoara), precum
și de autostrada A1 (București–Nădlac). Municipiul Timișoara este un nod major în traficul de
tranzit, găsindu-se la intersecția dintre culoarul 4 european Hamburg–Istanbul (care
conectează Europa Centrală de Orientul Mijlociu) și dublura culoarului european Barcelona–
Sankt Petersburg (ce conectează nordul și sudul Europei), precum și nod al viitorului traseu rutier
trans-european Via Carpatia.
Transportul auto cunoaște o adevărată explozie după 1990, astfel că în 2017 gradul de
motorizare înregistrat la Timișoara era cel mai mare din România, cu un autovehicul la fiecare
2,66 locuitori.[29] În același an, la nivelul orașului erau înmatriculate 125.195 de autovehicule, la
acestea adăugându-se mașinile care tranzitează orașul sau care sunt înmatriculate în alte județe,
dar sunt deținute de persoane care locuiesc și lucrează în Timișoara.[29]Abundența fluxului de
tranzit și transport de marfă, coroborată cu lipsa unei șosele de centură adecvate,
congestionează des traficul intern, perturbând circulația în municipiu și ridicând gradul
de poluare. Din aprilie 2016 Timișoara deține una din cele 10 stații la nivel național pentru
încărcarea rapidă a automobilelor electrice și plug-in.[30]

Autobuze Mercedes-Benz Conecto în Timișoara

Transportul public
Vezi și: Transportul public din Timișoara.
Transportul public urban de călători este asigurat de către Regia Autonomă de Transport
Timișoara (RATT). Acesta se desfășoară pe 11 linii de autobuz,[31] opt linii de autobuz de tip
Expres,[32] 11 linii de tramvai[33] și șase linii de troleibuz.[34]Acestora li se adaugă liniile de
transport metropolitan, ce asigură legătura Timișoarei cu comunele învecinate. 50% din

transportul public urban este deservit de tramvaie , 27% de troleibuze și restul de 23%
[35]. Flota este modernă, mijloacele dispun de rampe de acces pentru
de autobuze
persoanele cu dizabilitate locomotorie [36][37], camere audio-video și internet WI-FI gratuit [38].

Municipalitatea intenționează ca pe viitor să înlocuiască întrega flotă de mașini cu autobuze


electrice, conform noilor standarde internaționale.
Alternativ, Timișoara deține o piață bine dezvoltată de servicii de taximetrie. De asemenea,
în oraș sunt și numeroase firme de închirieri auto. Adițional există transport maxi-taxi.
În noiembrie 2016 Timișoara a devenit al patrulea oraș din România în care locuitorii pot folosi
serviciul de ridesharing Uber, după București, Cluj-Napoca și Brașov.[39]
Autogări
Transportul județean, regional și național de călători este deservit de companii private, prin
autogările din Timișoara.
Există de asemenea curse zilnice spre destinații din Europa, deservite de companii private de
transport de călători.
Pentru transportul intern cu autocare și microbuze există mai multe autogări, majoritatea
amplasate în jurul Gării de Nord si pe Calea Stan Vidigrin (fosta Calea Buziașului).[40]

Ciclism
Timișoara este orașul românesc cu cel mai dezvoltat sistem de culoare integrat pentru biciclete,
fiind un mijloc de deplasare tot mai utilizat.
Cicliștii au acces în municipiu la peste 100 km (62 mi) de piste pentru biciclete[41], inclusiv
aproximativ 40 km în afara acestuia prin pista de cicloturism de pe malul Canalului Bega care
leagă România de Serbia.[42]
Timișoara este primul oraș din România cu sistem funcțional de bikesharing public automat,
VeloTM fiind inaugurat în vara anului 2015. Sistemul are 440 de biciclete în cele 25 de stații[43] din
oraș și, în funcție de sezon, este accesat de 1.000–1.500 de persoane pe zi. În viitor sistemul va
fii extins și va asigura legături cu comunele peri-urbane.[44]

Transportul feroviar
Municipiul are conexiuni feroviare zilnice cu toate zonele din România, întreținute de compania
națională de transport feroviar CFR Călători și CFR Marfă și respectiv de operatorii
privați Regiotrans și Grup Feroviar Român (GFR). Acestea permit orașului un important aflux de
forță de muncă din toate colțurile județului.
Timișoara, cu cea mai densă rețea feroviară din România (91,9 km/1.000 km² față de 47,9
km/1.000 km² media națională), este al doilea nod feroviar al țării (nouă direcții). Majoritatea
liniilor feroviare ce se intersectează la Timișoara sunt linii InterCity; cele mai importante sunt
magistrala 100 (900) dinspre București (prin Craiova), cu legături internaționale
spre Serbia (prin Jimbolia și Stamora Moravița și linia principală InterRegio Timișoara–Arad–
Oradea, prin care se asigură legătura cu magistrala 200 (Brașov–Sibiu–Arad–Curtici) și, implicit,
cu Ungaria prin punctul de frontieră Curtici. Orașul dispune de cinci gări (Timișoara
Nord, Timișoara Vest, Timișoara Sud, Timișoara Est și Timișoara C.E.T) și de stația de triaj
Ronaț. Municipiul este sediul regionalei CFR Timișoara.
Principala gară de călători este Timișoara Nord, construită în 1857 și aflată în ample procese de
reabilitare începând cu vara lui 2017,[45] prin care trec zilnic peste 160 de trenuri care oferă
legături cu toate zonele țării. De la Timișoara există legături internaționale directe
spre Vârșeț, Budapesta, Viena, Belgrad și Sofia. Călătorii care au utilizat transportul feroviar,
îmbarcându-se din Timișoara în 2012, totalizează aprox. 1.101.988 (1.037.233 în Gara de Nord și
64.755 în Gara de Est), rezultând o medie zilnică anuală de 5.288 călători/zi (5.144 călători/zi în
Gara de Nord și 144 călători/zi în Gara de Est).

Transportul aerian
Aeroportul Internațional „Traian Vuia”

Timișoara dispune de Aeroportul Internațional „Traian Vuia”, al treilea cel mai aglomerat aeroport
românesc ca număr de pasageri și cel mai important nod aerian din Euroregiunea Dunăre–Criș–
Mureș–Tisa. De aici operează curse către 31 de destinații naționale și internaționale nouă
companii aeriene, printre care Blue Air, Lufthansa, Ryanair, TAROM și Wizz Air. Singurul
aeroport din România certificat EASA,[46] Aeroportul Internațional Timișoara servește ca bază
operațională pentru Ryanair și Wizz Air.
Există planuri pentru realizarea unui Airport City, un concept complex și inovativ pentru România,
prin care vor fi construite, pe lângă facilitățile de transport aerian, rutier și feroviar, hoteluri,
restaurante, magazine, centre de conferințe și săli expoziționale.[47]
Totodată la Timișoara există și un Aeroport Utilitar, care în viitor va fi modernizat, pentru a prelua
o parte din cursele aeroportului Traian Vuia.

Transportul pe apă
Articol principal: Canalul Bega.
Canalul Bega este primul canal navigabil construit în țară (1732). În anul 2011 Bega a fost
decolmatată în zona Timișoarei și s-a realizat consolidarea malurilor, urmând ca în viitor să se
realizeze pe Bega transport public de persoane. În prezent se poate naviga pe Bega
cu ambarcațiuni mici, de maxim șase sau 12 persoane, ce efectuează curse de agrement la
cerere, între Timișoara și până la Solventul sau Sânmihaiu Român. Activitatea nautică e cea cu
caracter sportiv – antrenamente și concursuri de canotaj și activitate de agrement, desfășurată de
persoane particulare, cu ambarcațiuni proprii. Pentru agrement există mai multe hidrobiciclete și
bărci care pot fi închiriate.
Prin intermediul Canalului Bega, Timișoara are acces la coridorul nr. 7 Dunăre-Main-Rhin,
diagonală fluvială ce leagă nord-vestul de sud-estul Europei (Marea Nordului de Marea Neagră).
În anul 2017 România a încheiat împreună cu Serbia și autoritățile Voivodinei un proiect
transfrontalier pe fonduri europene pentru decolmatarea, ecologizarea și modernizarea Canalului
Bega și a sistemelor hidrotehnice aferente, inclusiv a portului, în scopul redeschiderii navigației
comerciale atât în Timișoara cât și spre Serbia și mai departe spre Dunăre. Termenul de
finalizare este neestimat.[48]

Economie
Hotelul Continental

Construcția clădirilor Bosch (în față) și Fructus Plaza (în fundal)

Timișoara este unul dintre cele mai dinamice centre economice și comerciale din România, cu
tradiție istorică în comerț, transporturi, educație, comunicații și turism, fiind orașul românesc cu
cel mai ridicat standard al vieții.[49]
Timișoara s-a afirmat ca puternic centru economic în secolul al XVIII-lea, odată cu instalarea
administrației habsburgice. Colonizarea cu șvabi, diversitatea etnică și religioasă, reconstrucția
cetății dar și sistemul legislativ favorabil proprietății private, au determinat formarea unui puternic
țesut de meșteșugari și comercianți. Când Revoluția industrială a început să se manifeste,
Timișoara prezenta toate condițiile favorabile pentru adoptarea ei. Rând pe rând au fost introduse
cele mai moderne inovații ale vremii. Micile ateliere meșteșugărești au lăsat locul industriei
mijlocii și mari. Un al doilea atu important l-a constituit Canalul Bega. Acesta a constituit un
avantaj competitiv necesar dezvoltării comerțului, permițând traficul de mărfuri pe apă, legătura
pe Dunăre și comerțul atât cu Europa dar și cu restul lumii, prin porturile de la Marea Neagră.
În 1857 la Timișoara a ajuns și calea ferată, completând astfel toate premisele necesare
dezvoltării economiei industriale moderne. Însă acest model economic specific, dezvoltat în mod
organic de-a lungul a aproape 250 de ani, a luat fine în 1948 odată cu naționalizarea, suprimarea
proprietății individuale și instaurarea economiei de stat planificate. Timișoara a fost succesiv
masiv industrializată, urmărind însă criterii diferite de dezvoltarea precedentă.
După căderea regimului comunist, sectorul industrial din Timișoara continuă să furnizeze peste
6% din producția industrială națională. Caracteristic economiilor de piață avansate, sectorul
serviciilor acoperă un procent tot mai mare din economia timișoreană.
În prezent, Timișoara cunoaște o dezvoltare economică fără precedent, datorată investițiilor
străine din sectoarele de automotive, înaltă tehnologie și IT. Într-un articol din 2005, revista
franceză L'Expansion a numit Timișoara "vitrina economică a României"[5], referindu-se la
numărul mare de de investiții străine, considerate ca o "a doua revoluție" prin care orașul trece. În
anul 2016, la gala Romanian Best Cities, Forbes a desemnat Timișoara, pentru a doua oară
consecutiv și pentru a treia dată in istorie, cel mai dinamic oraș din România din punct de vedere
economic și cel mai bun oraș pentru afaceri. [50]
Timișoara este un important centru financiar și bancar, găzduind bănci de investiții precum și
numeroase companii de asigurări din România. Orașul are o gamă diversă de industrii
creative cu un sector care cuprinde arhitectura, arta, designul, moda, artele
spectacolului, publicitatea, R&D, software, TV, radio și jocurile video, alături de facilități și instituții
pentru cercetare specializată aplicată precum și locuri pentru convenții și expoziții.
Capitalul străin investit la Timișoara provine în special din țări
precum Germania, Italia, Franța, Statele Unite și Ungaria. Printre cele mai mari companii stabilite
aici se numără producătorul de anvelope Continental, producătorul de componente
auto Hella, Flextronics (telefonie mobilă, aparatură electronică), Dräxlmaier (componente auto
pentru BMW), Linde Gas (gaze tehnice), Procter & Gamble (detergenți), Nestlé (napolitane),
GTM Logistics Europe, Mahle (componente
auto), TRW (volane), DM (drogherie), Profi (supermarket), etc.
În prezent Timișoara deține un produs intern brut/locuitor mai mult de dublul mediei naționale
conform datelor Institutului Național de Statistică.
Centre comerciale
Piața de retail este reprezentată de numeroase centre și galerii comerciale, care cuprind o
varietate de magazine, restaurante, cafenele, terase și alte funcționalități:

Iulius Mall Timișoara - unul din cele mai mari centre comerciale din România

 Iulius Mall Timișoara


 Shopping City Timișoara
 Bega Shopping Center
 Galeria 1
 Centrul comercial Euro
 Kappa Center
Municipiul beneficiază de prezența unor importante magazine de tip cash and carry:
(Metro, Selgros), hipermarketuri (Kaufland, Auchan, Carrefour), supermaketuri și market-
uri (Carrefour Market, Lidl, Profi, Penny Market, Unicarm, La Doi Pași). Pe piața
de bricolaj & DIY sunt prezente magazinele
companiilor Dedeman, Hornbach, Praktiker, Arabesque, Leroy Merlin, Brithouse, Mobexpert, Rus
Savitar, XXXLutz și Decathlon, parte a unor rețele autohtone și internaționale.
Zone industriale
Zonele industriale existente sunt:

 Zona Industrială Calea Șagului


 Zona Industrială Calea Buziașului
 Zona Industrială Freidorf
 Parcul Industrial Freidorf
 Zona Industrială Calea Torontalului
 Zona industrială Solventul - Gara de Nord
 Zona industrială IMT (Intreprinderea Mecanică)
 Zona de industrie și depozitare centrală

Viața culturală
Vezi și: Listă de festivaluri din Timișoara.

Filarmonica Banatul din Timișoara

Opera Română și Teatrul Național din Timișoara

Timișoara este un oraș multicultural, multiconfesional, cu tradiție culturală istorică, influențat de


diversele comunități etnice, în special de cea germană, maghiară și sârbă, dar și de cele bulgară,
italiană, greacă, franceză, spaniolă și ucraineană. Cultura în Timișoara este reprezentată de o
intensă viață spirituală, deosebit de importante fiind tradițiile și evenimentele culturale.
Orașul are o ofertă foarte bogată în ceea ce privește activitățile specifice turismului. Alături de
activitățile de recreere specifice, populația orașului și turiștii au la dispoziție o serie de obiective
care pot fi vizitate pentru a cunoaște istoria locurilor și a populației care trăiește în acestă zonă
multietnică.
Cu cele peste 12 instituții culturale profesioniste, Timișoara este, după București, al doilea pol
cultural din țară din punct de vedere al mărimii și diversității ofertei culturale. O mare tradiție o
are teatrul timișorean, care prin cele trei teatre de stat: Teatrul Național [51]Teatrul German de
Stat[52] și Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” [53] oferă spectacole în limbile română, germană
și maghiară. Cele trei instituții împart aceeași clădire-simbol cu Opera Română. Timișoara a
găzduit ediția 2017 a galei premiilor UNITER.[54]
Filarmonica Banatul întregește paleta de oferte culturale de calitate. Pe scenele Timișoarei au
apărut nume celebre precum Johann Strauss (fiul), Joseph Haydn, Franz Liszt, Johannes
Brahms, George Enescu. Un eveniment cultural major în istoria orașului l-a reprezentat
premiera Traviatei lui Giuseppe Verdi la 9 februarie 1855.
Peisajul artistic este completat de 9 cinematografe dintre care se remarcă Cinematograful
Capitol datând din anii 1929-1930. Numeroasele acțiuni culturale, dintre care multe de nivel
internațional precum și prezența artiștilor timișoreni peste granițe, sunt tot atâtea mărturii ale
valorii actelor culturale. Activitatea literară intensă a condus la crearea a 9 cenacluri și a 5 uniuni
de creație pentru cei peste 400 de autori contemporani. Totodată aici activează filiale ale Uniunii
Scriitorilor din România, Uniunii Artiștilor Plastici precum și a Uniunii Compozitorilor și
Muzicologilor. Coexistența mai multor naționalități a creat o populație poliglotă, literații creând, în
paralel, în mai multe limbi.
În septembrie 2016 Timișoara a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii pentru
anul 2021 din partea României.[7] Va deține titlul împreună cu orașul sârbesc Novi Sad și orașul
grecesc Eleusina.

Patrimoniul arhitectural
Timișoara deține cel mai amplu ansamblu de clădiri istorice din România (cca 14.500), constituit
din ansamblurile urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin, Fabric și Elisabetin. Diversitatea
arhitecturală, reprezentată de baroc, istorism, neoclasicism și Wiener Secession, a adus
Timișoarei renumele de „Mica Vienă”.
Bastionul Maria Therezia cuprinde cea mai mare parte a zidului de apărare a vechii Cetăți a
Timișoarei, care s-a păstrat până azi. Mai există un fragment din zidurile fostei Cetăți în Parcul
Botanic și încă un fragment, pe Calea Alexandru Ioan Cuza.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timișoarei a suferit un proces amplu de
modernizare. Fostele bastioane și spațiile militare au fost demolate și înlocuite cu bulevarde și
cartiere noi. În 1904, Primăria a înființat postul de arhitect-șef și l-a atribuit tânărului
arhitect László Székely. Acesta a adus o contribuție decisivă la remodelarea zonei centrale și la
introducerea stilului Art Nouveau, secession și eclectic în peisajul urbanistic al orașului. Stau
mărturie palatele din Piața Victoriei, Baia Publică Neptun sau Casa Brückdin Piața Unirii. Tot
datorită lui s-a conturat și arhitectura industrială, Abatorul sau Uzina de apă fiind numai câteva
exemple.
Cartierele Fabric și Iosefin păstrează intactă amprenta diversității etniilor și meșteșugarilor care
le-au construit. Se păstrează influența germană, maghiară și sârbă. Clădirile au o arhitectură
impresionantă, sunt viu colorate și foarte bogat ornate. În cartiere
precum Mehala, Iosefin și Freidorf se păstrează trăsăturile tipice ale satelor tradiționale de șvabi
bănățeni: case mari cu front stradal, frumos ornate și cu spații verzi în fața caselor.
Ultimul curent arhitectural care influențează orașul este cel românesc, introdus odată cu trecerea
Timișoarei sub administrație românească. Cel mai bun exemplu este Catedrala
Mitropolitană realizată în arhitectură tradițională românească, în stil moldovenesc, fiind în prezent
cea mai înaltă biserică din România (90,5 m), și cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume din
afara Rusiei. Luând în considerare Rusia și Georgia, Catedrala din Timișoara ocupă locul opt în
lume.
În perioada interbelică se construiesc și noi cartiere de vile în jurul centrului, unde se resimte
influența stilului modern interbelic, a stilului brâncovenesc sau chiar francez.

Piața Victoriei
Piața Unirii

Macheta cetății Timișoarei în Piața Libertății

Piața Maria

Intrarea la Bastionul Theresia

Castelul Huniade
Muzeul de Artă din Palatul baroc

Statuia Lupoaicei „Lupa Capitolina”cu Catedrala Mitropolitană pe fundal

Piețe publice

 Piața Victoriei
 Piața Unirii
 Piața Libertății
 Piața Maria (locul declanșării Revoluției Române din 1989)
 Piața Traian
 Piața 700
 Piața Sfântul Gheorghe
 Piața Nicolae Bălcescu
 Piața Plevnei
 Piața Alexandru Mocioni

Lăcașuri de cult

 Catedrala Mitropolitană
 Catedrala Millennium
 Catedrala Ortodoxă Sârbă
 Biserica Romano-Catolică din Elisabetin
 Biserica Greco-Catolică din Elisabetin
 Biserica Romano-Catolică din Fratelia
 Biserica Notre Dame
 Biserica Romano-Catolică din Iosefin
 Biserica Greco-Catolică „Nașterea Maicii Domnului”
 Biserica Ortodoxă din Iosefin
 Biserica Ortodoxă din Fabric
 Biserica de lemn „Sf.Arhangheli”
 Biserica mizericordienilor
 Biserica din lemn „Sf.Dimitrie”
 Biserica sârbească „Sf. Gheorghe”
 Biserica Sfânta Ecaterina
 Domul Romano-Catolic
 Sinagoga din Cetate
 Sinagoga din Fabric
 Sinagoga din Iosefin

Clădiri istorice

 Opera Națională Română


 Filarmonica Banatul
 Palatul Dicasterial
 Palatul Baroc
 Palatul Löffler
 Palatul Lloyd
 Palatul Széchényi
 Palatul Dauerbach
 Palatul Dejan
 Palatul Merbl
 Palatul Neuhausz
 Palatul Hilt
 Palatul Weiss
 Palatul Episcopal romano-catolic
 Castelul Huniade
 Bastionul Maria Therezia
 Baia Publică Neptun
 Casa Contelui de Mercy
 Casa cu Atlanți
 Casa Brück
 Casa Mühle
 Casa Emmer
 Casa turcească
 Șari-Neni
 Camera de Comerț Industrie și Agricultură
 Ansamblul Liceului Piarist
 Ansamblul Fabricii de Bere
 Claustrul mănăstirii Franciscanilor
 Cazarma pompierilor din Iosefin
 Cazinoul Militar
 Spitalul Militar
 Primăria Veche
 Turnul de apă din Iosefin
 Turnul de apă din Fabric
 Vechiul Abator
 Centrala hidroelectrică

Monumente și statui

 Monumetul Sfintei Treimi din Piața Unirii


 Monumentul Sfântului Ioan Nepomuk din Piața Libertății
 Monumentul Sfânta Maria din Piața Maria
 Statuia Lupoaicei, „Lupa Capitolina”

Muzee și galerii de artă

 Muzeul Banatului, cu sediul central în clădirea Castelului Huniade. La parter se


află Sanctuarul Neolitic de la Parța, un monument unic în Europa. Muzeul cuprinde Secția de
istorie, Secția de Arheologie, Secția Șiințele Naturii și Laboratorul zonal de restaurare. Printre
exponate se numără și cea mai mare colecție de păsări și fluturi din Estul Europei.[55]
 Muzeul de Artă, situat în Palatul baroc din Piața Unirii. Spațiul expozițional include colecții de
artă contemporană, decorativă și europeană. Muzeul include o colecție unică de lucrări și
obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba, cu 90 de lucrări, dar și exponate ale
pictorilor Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza.[56]
 Muzeul Militar, situat în Piața Libertății, cu peste 2000 de obiecte muzeale: hărți, documente
de epocă, machete ale unor monumente istorice, fotografii, armament și ținute militare. Este
organizat tematic, în șase săli, cinci dintre ele reflectând perioade distincte din istoria
României — Decebal, Evul Mediu timpuriu, Evul Mediu, Mihai Viteazul, Unirea Principatelor
Române și cele două războaie mondiale — și sala numită „Sala armelor și a ținutelor
militare”.
 Muzeul Satului Bănățean, singurul muzeu cu profil etnografic din România care cuprinde un
centru civic al satului, format din Primărie, Biserică, Școală, Casă Națională (cu destinație
culturală), în care se desfășoară majoritatea activităților administrative-politice și spirituale ale
satului.[57]
 Muzeul de artă bisericească veche din subsolul Catedralei Mitropolitane. Patrimoniul actual
adăpostește aproape 1.000 de piese printre care un însemnat număr de icoane pe lemn, pe
sticlă și pânză, obiecte de cult brodate, sculptate sau lucrate în metal și un important fond de
carte veche religioasă. Toate provin din biserici bănățene și datează din secolele XIV, XVI,
XVII și XIX.
 Muzeul de artă bisericească a Episcopiei Ortodoxe Sârbe, aflată in Palatul Episcopal din
Piata Unirii, lânga Catedrala Ortodoxă Sârbească.
 Muzeul Kindlein se găsește într-o clădire veche din zona istorică a Timișoarei (pe strada
Vasile Alecsandri) și prezintă pe baza pieselor din colecție, reconstituirea prăvăliei și
atelierului de bijutier și ceasornicar a lui Peter Kindlein.
 Galeria Calina, situată lângă Opera Națională, este un spațiu de artă contemporană. A fost
deschisă pe data de 26 februarie 2007, primul vernisaj fiind cel al expoziției sculptorului Péter
Jecza. Dintre artiștii care și-au expus operele aici se numără Corneliu Vasilescu, Felix
Aftene, Silvia Radu și Ion Sălișteanu.[58]
Centre culturale

 Centrul Cultural Francez


 Centrul Cultural Britanic
 Biblioteca Britanică
 Centrul Cultural German
 Centrul pentru Cultură și Artă al Județului Timiș
 Casa de Cultură a Municipiului Timișoara
 Casa de Cultură a Studenților
 Institutul Intercultural
 Sala Vieneză
Târguri tradiționale
Cu ocazia sărbătorilor se organizează în Piața Victoriei Târgul de Crăciun și Târgul de Paște,
precum și alte târguri tematice.
Alte atracții
 Grădina Zoologică
 Fântâna Punctelor Cardinale
Obiective istorice și turistice din împrejurimi

 Castelul Mercy din Carani


 Castelul Banloc
 Mănăstirea Timișeni
 Mănăstirea Partoș
 Biserica Sf. Vasile cel Mare din Dumbrăvița
 Regiunea viticolă Recaș

Parcuri și spații verzi

Parcul Central „Anton Scudier”

Intrarea in Parcul Regina Maria

Imagine din Parcul Botanic


Parcul Copiilor

Parcul Alpinet

Parcul Rozelor vara

Timișoara este cunoscută ca „Orașul florilor”, fiind lăudată pentru spațiile verzi și parcurile sale.
Multitudinea de parcuri de diferite dimensiuni, precum și grădina zoologică, sunt destinații
cunoscute ale Timișoarei pentru agrement și activități recreative în aer liber.
Unul dintre cele mai cunoscute parcuri din Timișoara este Parcul Central, cu o istorie bogată, el
fiind considerat o atracție a orașului și adăpostind un Monument al Eroilor. Pe lângă latura
istorică, statuile ce împânzesc parcul, există și un skate park amenajat precum și o secțiune de
bănci speciale amenajate pentru joc de șah sau domino.
Tot aproape de centrul orașului se regăsește și Parcul Rozelor, care la începutul secolului XX i-a
adus renumele Timișoarei de oraș al trandafirilor. Aranjamentele florale și pergolele dispuse pe
aleile din parc numără peste 1200 de soiuri de trandafiri. Aici este și scena teatrului de vară unde
pe parcursul anului se desfășoară numeroase festivaluri, concerte și spectacole .
În Parcul Botanic, un parc dendrologic de dimensiuni mari, se pot admira specii de colecție
grupate în 11 sectoare, în funcție de regiunea de proveniență a plantei. De asemenea, pe lista
parcurilor orașului Timișoara se regăsește și Parcul Poporului, cel mai vechi din oraș, datând din
1852.[59]
Pentru activitățile interactive ale copiilor există spații special amenajate tematic în Parcul Copiilor,
inaugurat în 2012 după renovarea completă.
Parcurile din Timișoara:

 Parcul Andrei Mocioni


 Parcul Alpinet
 Parcul Botanic
 Parcul Bucovina
 Parcul Bihor
 Parcul Carmen Sylva
 Parcul Catedralei
 Parcul Clăbucet

 Parcul Copiilor ,,Ion Creangă''


 Parcul Central „Anton Scudier”
 Parcul Civic
 Parcul Crucii
 Parcul Dacia
 Parcul Gheorghe Doja
 Parcul Rozelor
 Parcul Regina Maria
 Parcul Justiției
 Parcul Petofi Sandor
 Parcul Piața Bisericii
 Parcul I.C.Brătianu
 Parcul Stadion
 Parcul Sudului
 Parcul Scuarul Elevilor
 Parcul Triade
 Parcul Uzinei
 Parcul Karlsruhe,ș.a.

Educație
Învățământul preuniversitar
Vezi și: Lista liceelor din Timișoara.

Fostul Liceu al Piariștilor

Învățământul școlar se desfășoară în 64 de grădinițe, cu 498 de educatoare și 8095 de


copii; învățământul primar și gimnazial este organizat în 47 de unități, cu 2401 cadre didactice și
45.186 elevi, învățământul liceal, în 34 de unități, cu 2359 cadre didactice și 27.472 elevi, cel
post-liceal în 11 unități, cu 1058 cursanți, cel de maiștri în 6 unități cu 367 cursanți. Rețeaua
școlară mai cuprinde două școli speciale pentru elevii cu deficiențe, o școală specială pentru
ambliopi, un centru de educație specială și un centru pentru învățământ alternativ, prin Școala
Waldorf, înființată în anul 1993. Specificul învățământului preuniversitar timișorean este
diversitatea limbilor de predare. Bogata tradiție multietnică a orașului s-a menținut și datorită
școlilor cu predare în limbile maghiară, germană, sârbă, slovacă și ucraineană care, împreună
cu limba română au o tradiție și o continuitate de aproape 4 secole.
Învățământul superior
Universitatea de Medicină din Timișoara

Palatul Lloyd (1910 - 1912), sediul rectoratului Politehnicii

Învățământul universitar are o tradiție de aproape 100 de ani, odată cu


înființarea Politehnicii în 1920. De atunci și până azi Timișoara a devenit cel mai important centru
universitar și academic din vestul țării, cu circa 60.000 de studenți în 9 universități de stat și
private. Aici există filiale ale Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România și
ale Asociației AIESEC, Timișoara făcând parte din Organizația Uniunii Studenților din România.
Universitățile actuale sunt:

 Universitatea de Vest
 Universitatea „Politehnica”
 Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș
 Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului
 Universitatea Tibiscus
 Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
 Universitatea Banatului
 Universitatea Mihai Eminescu
 Universitatea Ioan Slavici

Biblioteca Universității Politehnica

În municipiu se află biblioteci publice, municipale și universitare. Cele mai importante sunt:

 Biblioteca Universității de Medicină și Farmacie Victor Babeș


 Biblioteca Centrală a Universității Politehnica
 Biblioteca Centrală Universitară Eugen Todoran
 Biblioteca Județeană „Sorin Titel” Timiș
În paralel, există numeroase biblioteci pe lângă alte instituții educative sau culturale.

Cercetarea științifică
Timișoara este unul dintre cele mai prolifice centre instituționale de cercetare din România.
Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș - interiorul clădirii centrale

În cadrul filialei din Timișoara a Academiei Române, își desfășoară activitatea următoarele
institute profilate pe cercetarea științifică fundamentală: Institutul de Chimie, Institutul de Cercetări
Socio-Umane „Titu Maiorescu”, Observatorul astronomic (secție a Institutului Astronomic al
Academiei Române), precum și Planetariul Universității de Vest.
Tot în Timișoara mai activează numeroase institute naționale de cercetare-dezvoltare, precum și
din diferite ramuri: Institutul de Cercetări în Metode Avansate de Studiu a Fenomenelor Fizice,
Institutul de Cercetări pentru Energii Regenerabile, Institutul de Cercetări în Mecatronică și
Robotică, Institutul de Cercetări pentru Materiale Anorganice și Energii Alternative, Institutul
Politehnic sau Centrul de Cercetări în Inginerie și Management. Tot aici funcționează și filiale ale
Academiei de Științe Medicale, respectiv ale Academiei de Științe Tehnice din România.
Anual, este organizată manifestarea științifică „Zilele academice timișene”.
Primul computer românesc
În 1961 a fost dat în funcțiune primul calculator construit în România. Acest lucru s-a întâmplat la
Timișoara, în cadrul Institutului Politehnic. Se numea MECIPT, acronimul de la Mașina
Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timișoara.
Proiectarea acestuia a început din 1956 de către un colectiv condus de Iosif Kaufmann, Wilhelm
Loewenfeld și Vasile Baltac. La construirea sa au contribuit, de asemenea, și cercetările
profesorului Grigore C. Moisil.

Mass-media
Televiziunea prin cablu

Principalii operatori de televiziune prin cablu de pe teritoriul Timișoarei sunt UPC


România, RCS&RDS și Telekom.
Presa scrisă - Istoric

Ziarul Epoca

Primul ziar a apărut la Timișoara în 1771, era editat de tipograful Mathäus Joseph Heimerl, s-a
numit "Temeschwarer Nachrichten” și a apărut în 13 ediții. Între 1830-1849 a apărut
“Temeschwarer Wochenblatt” al cărui editor era Joseph Klapka - întemeietorul primei biblioteci
din Imperiul Habsburgic (1815) și primar al Timișoarei între anii 1819 – 1833. Între 1872 și 1918
apare ziarul de limbă maghiară “Delmagyarorszag” și cotidianul “Temesvari hirlap” (1903-1939).
Minoritatea sârbă a ieșit pentru prima dată pe piața presei locale în 1829 cu “Banatski almanah”.
Primele ziare în limba română apărute în perimetrul bănățean au fost tipărite la Viena și apoi la
Pesta, așa cum s-a întâmplat cu “Luminatorul” condus de Vincențiu Babeș. Alte ziare și reviste
care s-au impus în spiritualitatea epocii au fost “Gazeta poporului”, “Control” etc.
Dintre toate ziarele ce apăreau, la acea vreme, cele mai reprezentative au fost:

 un cotidian în limba română – “Luptătorul bănățean”, devenit apoi “Drapelul roșu”,


 o revistă pentru literatură și artă, “Scrisul bănățean”, devenită apoi “Orizont”,
 un cotidian în limba germană, “Die Wahrheit”, devenit “Neue Banater Zeitung”;
 o revistă de cultură în limba germană, “Neue Literatur”,
 un cotidian maghiar “Szabad Szo”,
 un săptămânal sârbesc “Pravda”, devenit “Banatske Novine”
 o revistă trimestrială de cultură în limba sârbă, “Knijevni Jivot”.
În prezent, în Timișoara apar:

 cotidiene: Renașterea Bănățeană (apariție imediat după decembrie 1989, cu un tiraj de


19.000 exemplare); Agenda zilei (începutul apariției 1996, cu un tiraj de cca 4500
exemplare); Prima oră (a apărut în iunie 1997, cu un tiraj mediu de 1500-2000 de exemplare,
Timiș Expres (din 2006, cu un tiraj de 35.000 de exemplare), în limba maghiară: Nyugati
Jelen, din anul 2000, cu un tiraj de 20.000 de
exemplare, Adevărul, Gândul, Libertatea, Cotidianul, Gazeta Sporturilor, Sportul
românesc, Jurnalul național, Capital, Bursa, Ziarul Financiar, Academia
Cațavencu, Kamikaze, Formula As, Revista 22, Dilema, România Mare, România
literară, România liberă, Sette Giorni (în limba italiană) ș.a.m.d.
 1 bisăptămânal: Timpolis, din 1990, cu un tiraj de circa 3500 exemplare;
 1 trisăptămânal: Timișoara (tiraj actual: 1200 – 1500 de exemplare), începând cu anul 1990.
 săptămânale: Agenda, din 1990, (tiraj actual de cca. 60.000 exemplare); Focus Vest (din
1999, actualmente cu un tiraj de 10.000 de exemplare); Bănățeanul (din iunie 2001, tiraj
actual de cca. 8500 de exemplare), care se comercializează împreună cu Pro TV Magazin,
într-un pachet de presă care conține și suplimentele „Proprietăți”, „Construcții și ambient”; în
limba germană: Banater Zeitung – supliment săptămânal al Allgemeine Deutsche Zeitung in
Rumänien (ADZ), editat la București pentru județul Timiș, în limba maghiară: Heti Új Szó,
succesorul cotidianului Temesvari ÚJ SZÓ, apărut între 23 decembrie 1989 și 22 decembrie
1994, cu un tiraj actual de 3500 – 4000 de exemplare, în limba sârbă: din 1990 apare Nasa
Rec, cu un tiraj de 1.600 exemplare, continuatorul ziarelor „Vesnik”, „Pravda” și „Banatske
novine”, care au apărut în Timișoara începând cu primii anii după Unirea din 1918.
 lunare: Orizont (cca. 800 exemplare); Tibiscus (cca. 1000 exemplare); Tempo (cca. 3000
exemplare); Vip în Banat (continuatorul EuoCopita), Timișoara internațional, din 1993, cu un
tiraj de 2000 de exemplare care se difuzează
în Germania, SUA, Franța, Austria, Elveția etc, Monitorul Primăriei Municipiului Timișoara din
2002, Agenda Consiliului Județean Timiș, Irodalmi Jelen (Prezentul literar, în limba
maghiară), din 2001, Azienda Italia (în limba italiană)
 trimestriale: Orient latin, din 1993; Anotimpuri literare – din 1992, Knjizevni zivot, din 1950
(Viața literară, în limba sârbă)
 anuale: Almanahul Banatului, Almanahul Agenda, Mindenki Kalendáriuma (în limba
maghiară), Die Stafette (în limba germană)
 periodicitate sporadică: Revista Helion, a clubului SF cu același nume
Presa audio-vizuală
Posturi radio
Radio Timișoara

Radio Timișoara, post public, face parte din Radio România Regional (RRR) - rețeaua radiourilor
publice locale și regionale a Societății Române de Radiodifuziune, rețea care reunește 10
studiouri regionale și locale (Timișoara, Cluj, Reșița, Târgu Mureș, Iași, Craiova, Constanța,
București, Antena Brașovului, Antena Sibiului), dar și Radio Vacanța (în sezonul estival), Radio
Antena Satelor și Radio Sighet. Posturile regionale publice dețin emițătoare AM/FM de mare
putere, acoperind peste 80% din suprafața țării.
Grila de programe include multe emisiuni generaliste (bine receptate de publicul adult), cu muzică
și informații din vestul țării, dar și programe de nișă, adresate iubitorilor anumitor genuri
muzicale, sportului (sunt transmise în direct meciurile ligii a II-a de fotbal, dar și din liga I) sau
anumitor categorii - pensionari, tineri, casnice. Există aproape zilnic programe interactive cu
invitați în studio (inclusiv reprezentanți ai administrațiilor locale) și transmisiuni în
direct, reportaje de la cele mai importante evenimente din zonă. Minorităților maghiară, germană
și sârbă le sunt dedicate zilnic câte trei ore de program pe AM, respectiv pe FM, duminica
adăugându-li-se alte trei ore de programe în limbile bulgară, cehă, slovacă, ucraineană și romani.
Sâmbătă seara, bilunar, este realizată o emisiune-magazin a euroregiunii DKMT, în comun cu
Studioului din Seghedin al Radiodifuziunii Maghiare.
Radio Europa Nova

Radio Europa Nova Timișoara este un post de radio privat, apărut în peisajul radio timișorean
pe data de 22 iulie 1995. Radioul emite in FM cu o putere de emisie aprobată de 100 w. Aria
acoperită se întinde pe 20-30 km in jurul orașului Timisoara. Radioul emite și pe internet, unde
poate fi accesat la adresa www.novatm.ro. Timpul de emisie se întinde pe 22 de ore pe zi, șapte
zile pe săptămână. Grila de programe este diversificată și cuprinde atât emisiuni de divertisment,
cât și emisiuni interactive cu invitați din administrația publică, oameni politici, sănătate, cultură,
ș.a.m.d.
Radio Europa Nova Timisoara are un procent de audiență de circa 25%, fiind un post al cărui
target este populația activă, cu vârsta cuprinsă între 18-45 ani, fără să neglijeze, însă, categoria
vârstei a treia.
West City Radio

West City Radio emite din anul 1995, când a primit prima licență de radiodifuziune din vestul
țării. Conform studiului de radio-audiență realizat de IMAS „Audio – Research” (2006), radioul
local este creditat cu o cotă zilnică de 18,5% din piața timișoreană. Postul se adresează unui
public cu vârsta cuprinsã între 24-48 de ani.
În grila de programe a postului se evidențiază emisiunile interactive și programele care respectã
preocupãrile cotidiene, temele curente ale vieții de fiecare zi, căutând, totodată, să se plieze pe
spiritul și mentalitatea timișoreană prin emisiuni informative, sociale, muzicale, culturale, sportive.
Totodată, West City Radio transmite în direct dezbaterile publice organizate de municipalitatea
timișoreană și ședințele Consiliului Local al Municipiului Timișoara.
Emisiunile postului se pot asculta și de pe internet la www.westcityradio.ro
Pe 89,7 Mhz, între 21.00 – 23.00 emite local Radio Vocea Speranței (www.rvs.ro), iar pe 88,7
Mhz, între 18.00 – 20.00 emite stația locală a Radio Vocea Evangheliei (www.rvetm.ro).
Ambele posturi pot fi ascultate live de pe internet la adresele menționate.
În peisajul radio timișorean și-au mai făcut, în ultimii ani, apariția numeroase stații locale
ale unor posturi cum ar fi Radio Guerilla, Europa FM, Radio KissFM, Radio ZU, Virgin
Radio, Național FM, ProFM, Magic FM, Digi FM, Rock FM.
Posturi de televiziune
TVR Timisoara

TVR Timisoara este unul dintre cele patru studiouri teritoriale ale Societății Române de
Televiziune. Emite din 17 octombrie 1994 pentru 4 județe: Arad, Hunedoara, Caraș-
Severin și Timiș.
TVR Timișoara cooperează cu televiziunile publice regionale din Szeged (Ungaria), Novi
Sad, Pancevo și Vârșeț (Serbia) surprinzând jurnalistic realitatea din teritoriul cuprins
în Euroregiunea Dunare-Cris-Mures-Tisa, dar si pentru realizarea unor programe în cadrul
comunităților de români din cele două țări, contribuind astfel la păstrarea identității
lor etnicesi culturale. Colaborează, de asemenea, și cu Radioteleviziunea Transcarpatia Ujgorod
(Ucraina), cu scopul sprijinirii redacției în limba română de acolo. Studioul este membru al
Asociației Europene a Televiziunilor Regionale-CIRCOM din 1995.
Studioul TVR Timișoara emite și pe satelit, cu un program de tip magazin; transmite și un
program pe frecvență locală terestră proprie - program matinal; are în vedere dezvoltarea rețelei
de corespondenți în județele Arad, Caraș-Severin, Hunedoara, modernizarea regiilor video și
audio existente, realizarea unui proiect pentru transmisia pe internet a programelor TV regionale.
Tv Europa Nova Timișoara
Grila de programe este de format general și se adresează tuturor categoriilor de telespectatori.
TV EN are emisiuni de cultură, sănătate, pe teme rutiere, economice, talk-show-uri, emisiuni de
dedicații muzicale (muzică populară), emisiuni de folclor, administrație, politică – transmise în
direct. Știrile ocupă un loc important în grila postului, implicarea în soluționarea
problemelor comunității locale constituind o temă permanentă. Timp de 12 ani consecutiv, TV EN
a transmis în direct „Telemaratonul Speranței”, spectacol destinat strângerii de fonduri materiale
și financiare pentru copiii diagnosticați cu distrofie musculară.
TV EN are un procent de audiență de cca. 35%, fiind un post care are drept target populația
activă, cu vârsta cuprinsă între 18 – 45 de ani, dar se adresează și persoanelor de vârsta a doua
și a treia – atât din mediul urban cât și din cel rural.
Teleuniversitatea Timișoara

Teleuniversitatea Timișoara are statut de departament în cadrul Universității “Politehnica” din


Timișoara obținând licența de emisie în anul 1994. Teleuniversitatea Timișoara este un post de
televiziune cu obiective educaționale, care funcționează în regim non-profit, fără alocație
bugetară.
Pentru realizarea emisiunilor săptămânale, Teleuniversitatea Timișoara colaborează cu
departamentul Comunicații al Facultății de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității
“Politehnica” din Timișoara, precum și cu departamentul de Jurnalistică al Facultății de Științe
Politice, Filozofie și Comunicare din cadrul Universității de Vest. Teleuniversitatea Timișoara are
o audiență specifică, tânără și dinamică cu o rată de audiență de 56% in mediul universitar și
17,6% în Timișoara (sondaj 2000).
Alte posturi de televiziune existente în Timișoara: PRO TV – stația locală Timișoara.

Sănătate
Orașul are o istorie lungă de descoperiri în medicină, premiere și inovații în tehnologia medicală
și de sănătate.
Timișoara este un centru medical major, deținând unități medicale cu un nivel ridicat al calității
serviciilor, unități dotate cu aparatură performantă și cadre medicale cu înaltă specializare, aflate
în directa subordine a Ministerului Sănătății.
Datorită programelor universitare de specialitate orașul reprezintă un pol de cercetare în
domeniul medical și al sănătății publice, existând filiale ale Societății Studențești de Chirurgie din
România, sediul central al Asociației Române de Hemofilie, precum și centrul de instruire regional
în medicina de urgență, efectuat de SMURD Timișoara.
Cel mai mare spital privat din România se va construi în comuna peri-urbană Giroc și va cuprinde
un spital ultra-modern cu peste 600 de paturi precum și un campus pentru mediciirezidenți.[60]
În viitor va fii contruit și un spital regional de urgență, care ar urma să deservească toată regiunea
de Vest.[61]
Municipiul deține o rețea medicală de spitale și clinici foarte extinsă. Dintre cele mai importante:

 Spitalul Clinic Județean de Urgență


 Spitalul Clinic Municipal de Urgență
 Spitalul Militar de Urgență Dr.Victor Popescu Timișoara
 Spitalul CFR
 Spitalul Clinic de Copii Louis Țurcanu
 Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumofiziologie Victor Babeș Timișoara
 Spitalul Clinic de Obstetrică - Ginecologie
 Athena Hospital
 Clinica de Oftalmologie
 Clinica de rucuperare fizică și Balneoterapie
 Clinica Psihiatrie
 Clinica de Cardiologie
 Clinica Sportivă
 Institutul de Boli Cardiovasculare
 Casa Austria
 Clinica Bega
 Clinica MedLife
 Centrul Mediacal Hypocrate, ș.a.

Calitatea vieții
Potrivit unui studiu efectuat în anul 2006 de revista Capital, Timișoara ocupă locul 2 (după
București) în Topul celor mai atractive 50 de orașe din România[62], iar în anul 2016 a fost
declarat orașul românesc cu cea mai ridicată calitate a vieții[63].
Într-un clasament internațional al orașelor europene privind calitatea vieții, Timișoara ocupă locul
19[64], peste capitale europene precum Zagreb (locul 23), Dublin (locul 25) sau Oslo(locul 30).
Clasamentul a fost întocmit după criterii precum puterea de cumpărare, infrastructura modernă,
sistemul medical și nivelul de poluare.

Sport
Infrastructura Timișoarei permite practicarea unor sporturi diverse
precum: fotbal, baschet, handbal, tenis, înot, rugby, ciclism, caiac, culturism, scrimă, paintball, bo
wling, tir, arte marțiale, echitație, volei, motociclism (la Giroc), gimnastică și multe altele. Și
sporturile la masă pot fi practicate: ruletă, cărți și darts (cu precădere în
cazinouri), biliard, șah sau tenis de masă. Conform noilor tendințe mondiale sportul
electronic capătă o amploare și popularitate tot mai mare pe fondul organizării de concursuri și
întreceri specifice.[65]
Orașul a găzduit meciuri la Campionatul European de Baschet Feminin din 2015.[66]

Fotbal

 ASU Politehnica Timișoara


 ACS Poli Timișoara, club fondat în 2012
 Ripensia Timișoara (club istoric de fotbal, 1928-1948, reînființat în 2012), primul club de
fotbal cu statut profesionist din România. Echipa a fost înființată în noiembrie 1928, a
dispărut în 1948, s-a reînființat în 2012. Clubul Ripensia Timișoara a fost înființat de Dr.
Cornel Lazăr, unul dintre cei mai faimoși promotori ai fotbalului bănățean și fost președinte al
unei alte echipe legendare din România, Chinezul Timișoara. Prima participare, în sezonul
1932-1933, aduce primul titlu de campioană. Au urmat alte trei titluri, la finalul sezoanelor
1934-1935, 1935-1936 și 1937-1938. Ripensia câștigă și două Cupe ale României în 1934 și
1936. Rezultate obținute pe plan european: 2-0 cu Újpest FC în 1931, 4-2 cu Gradzanski în
1932, 2-1 cu Ferencváros Budapesta în 1933, 4-2 cu Admira Viena în 1935, 3-0
cu Ferencváros Budapesta în 1936, 2-1 cu Leicester în 1937.
 C.S. Chinezul Timișoara (club istoric de fotbal, 1910-1946) unul din cele mai mari cluburi din
istoria fotbalului european, campioana României de șase ori consecutiv: 1921-1922, 1922-
1923, 1923-1924, 1924-1925, 1925-1926 și 1926-1927, record egalat doar 71 de ani mai
târziu de Steaua București, deținând supremația incontestabilă a fotbalului românesc în acele
timpuri, întreaga echipă fiind de asemenea echipa reprezentativă A a României. Dintre
rezultatele deosebite obținute de "Chinezul" pe plan internațional se regăsesc: 8-0 cu
Zidenice (în 1925), 4-2 cu BSK Belgrad, 3-0 în finala cu Athletic Bilbao (1926), 7-1 cu Oxford
City, 4-0 cu Ujpest Budapesta (1927).
 FC Politehnica Timișoara - Vicecampioana Ligii 1 2008-09, 2010-11; Castigatoarea Cupei
României : 1957-58, 1979-80 ; UEFA Champions League: Turul 3 (2009-2010)
 CFR 1933 Timișoara - finalista Cupei României 1947-48; Liga 1 - Locul 2 (1947-1948), Locul
3 (1946-1947)
 Clubul Atletic Timișoara - primul club de fotbal fondat în spațiul românesc
 CAM Timișoara - Liga II(1); finalista Cupei României (1937-38)
 Banatul Timișoara - semi-finalista Cupei României (1933)
 SS Progresul Timișoara

Chinezul Timișoara înaintea finalei cu Oradea câștigată cu 4-1

Finala Cupei Romaniei 1934 - Ripensia Timisoara-U Cluj 5:0

Stadionul Dan Păltinișanu


Stadionul Știința

Baschet

 BC Timba Timișoara (club de baschet, 2006-prezent)


 BC Timișoara (club de baschet, 1985-prezent)
 Divizia A:
 Vicecampioană: (2) 2009, 2012
 Cupa României:
 Câștigătoare: (2) 2010, 2015
 Finalistă: (4) 2007, 2008, 2012, 2013

Rugby

 RCM Timișoara
 SuperLiga:
 Câștigătoare: 1972, 2012, 2013, 2015
 Locul 2: 1973
 Locul 3: 1974, 1975, 1990, 1991, 1992, 2011, 2014
 Cupa României:
 Câștigătoare: 2011, 2014, 2015, 2016
 Liga Europei Centrale:
 Câștigătoare: 2009
 Locul 2: 2010, 2011

Arte marțiale

 Uniunea Timișoreană de Karate (U.T.K)


Infrastructura sportivă
Stadioane

Echipa ACS Poli Timișoara dispune de al doilea stadion ca și capacitate din România, Stadionul
Dan Păltinișanu (32.972), depășit doar de Arena Națională. (55.600)
Alte arene din oraș sunt: Stadionul Electrica cu o capacitate de 10.000 de locuri, pe care
evoluează echipele FC Ripensia Timișoara și CFR Timișoara și Stadionul Știința cu o capacitate
de 1.000 de locuri, pe care evoluează ASU Politehnica Timișoara.
Sala Sporturilor „Constantin Jude”

Cunoscută în trecut drept Sala Olimpia, Sala Sporturilor „Constantin Jude” este o sală
multifuncțională situată pe aleea FC Ripensia nr.7. Este folosită pentru echipele masculine și
feminine de baschet, volei, handbal și noua echipă de futsal din oraș. Capacitatea sălii este de
2.500 de locuri.
Proiecte

În zona stadionului „Dan Paltinișanu” va apărea în viitor un complex sportiv ce va include o arenă
de fotbal cu o capacitate de 45.000 de locuri, o sală polivalentă de 16.000 de locuri, un bazin
olimpic de înot, un velodrom, o sală de atletism precum și un hotel.

Agrement
Câteva ștranduri aflate în oraș sunt:

 Ștrandul Heaven, situat lângă Stadionul „Dan Păltinișanu”.[67]


 Ștrandul Termal ZHH, din proximitatea pasajul Michelangelo și a canalului Bega.[67]
 Ștrandul No Name.[67]
 Strandul Sun Beach, aflat în spatele terenurilor de tenis de pe Calea Buziașului.[67]
 Ștrandul UMT, cu apă termală, care vine din foraje de la adâncime de 1.270 de metri.[67][68]
Alte opțiuni pentru agrement acvatic sunt albia râului Timiș, unde există două zone amenajate: la
Șag (distanță 10 kilometri de oraș) și la Albina (15 kilometri de Timișoara). Alte ștanduri în afara
orașului, frecventate de timișoreni sunt cel de la Sânmihaiul German (20 de kilometri de oraș, apă
termală) și complexul geotermal de la Băilea Calacea, la 18 kilometri de Timișoara.[67][68]Totodată
există numeroase terenuri sportive special amenajate care permit practicarea unor sporturi
precum tenis, atletism, fotbal, handbal, baschet, tenis de masă sau volei.

Relații diplomatice
Vezi și: Listă de consulate onorifice din Timișoara.
Orașe înfrățite
Municipiul Timișoara este înfrățit cu:[39]

 Sassari, din 1990, primul oraș cu care s-a înfrățit


 Treviso, din 2003
 Faenza, din 1991
 Cancun, oficial din 2004
 Mulhouse, din 1991
 Novi Sad, oficial din 2005
 Karlsruhe, din 1992
 Palermo, din 2005
 Rueil-Malmaison, din 1993
 Shenzhen, din 2007
 Gera, din 1998
 Nottingham, din 2009
 Szeged, oficial din 1998

Timișoara găzduiește numeroase sindicate, organizații non-profit, grupuri lobby și asociații


profesionale.
Vizitele oficiale frecvente și consultațiile diplomatice între reprezentanți guvernamentali și liderii
naționali sau locali sunt obișnuite în Timișoara contemporană.

Personalități născute aici


Prințul Eugen de Savoia

Articol principal: Listă de personalități născute în Timișoara.


Printre cele mai cunoscute personalități născute în Timișoara, se numără:

 Ioan Huniade (1387 - 1456), comite de Timiș, mai cunoscut ca Iancu de Hunedoara;
 Iosif Ivanovici (1845-1902), dirijor și compozitor român, cunoscut pentru valsul „Valurile
Dunării”.[38]
 Traian Vuia (1872-1950), inventator, pionier al construcției de avioane și al aviației mondiale;
 Ana Blandiana (n. 1942), poetă.
 László Tőkés (n. 1952), fost paroh al bisericii reformate, a jucat un rol important în
declanșarea Revoluției din 1989
 Herta Müller (n. 1953), scriitoare germană, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură.

Note
1. ^ a b c en Rudolf J. Strutz (2013). Timișoara. JR-Design
2. ^ a b Roxana Deaconescu (24 iunie 2016). „Noii viceprimari ai Timișoarei: Farkas Imre și Dan Diaconu. Avem și consiliu local
valid”. TION.
3. ^ Ștefan Both (20 aprilie 2015). „Prima atestare documentară a Timișoarei, controversă printre istorici: „Singura dată neatacabilă este
1266“”. Adevărul.
4. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe,
comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat la 5 august 2013.
5. ^ fr „Aires urbaines (2014)”. Roumanie. PopulationData.net.
6. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]
7. ^ a b Monica Stoica, Orașul Timișoara, desemnat Capitală culturală europeană 2021 / Primarul Robu: „A fost dăruire și muncă
enormă”, mediafax.ro, 16 septembrie 2016, accesat 2016-09-17
8. ^ a b c „Hidrografia”. Primăria Timișoara.
9. ^ „Timișoara Climate Normals 1961–1990”. National Oceanic and Atmospheric Administration. Accesat la 21 martie 2015.
10. ^ „Klimatafel von Temeschburg (Temesvar, Timisoara), Banat / Rumänien” (în German). Baseline climate means (1961–1990) from
stations all over the world. Deutscher Wetterdienst. Accesat la 23 noiembrie 2016.
11. ^ „Air Temperature (monthly and yearly absolute maximum and absolute minimum)”. Romanian Statistical Yearbook: Geography,
Meteorology, and Environment. Romanian National Statistic Institute. 2007. Există o versiune arhivată la 27 septembrie 2007. Accesat
la 21 martie 2015.
12. ^ „MĂRCI ROMÂNEȘTI DE TRADIȚIE: Berea Timișoreana – AGERPRES”, Agerpres.ro, accesat la 23 martie 2016
13. ^ Timișoara - Mica Vienă și prima Bibliotecă din Imperiu, 13 februarie 2013, Leonard Horvath, România liberă, accesat la 14 februarie
2014
14. ^ Ilieșiu 2006, op. cit. p. 330
15. ^ „Transporturi urbane”. Facultatea de Inginerie în Electromecanică, Mediu și Informatică Industrială din Universitatea din Craiova.
Accesat la 21 noiembrie 2011.
16. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016.
17. ^ „Timișoara își pregătește zona metropolitană”. Ziarul Financiar. 24 iulie 2008.
18. ^ Georgeta Petrovici (3 august 2016). „Timișoara și Arad se unesc ca să constituie prima METROPOLĂ din România”. Evenimentul
zilei.
19. ^ „Zona Metropolitană a Aradului se va uni cu cea a Timișoarei”. Evenimentul zilei. 8 august 2006.
20. ^ „În ultimii 20 de ani, Timișoara s-a extins cu 1.000 de hectare! Vezi aici în ce direcții și cum anume a crescut orașul!”. Opinia
Timișoarei. 25 noiembrie 2011.
21. ^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány
(KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat la 6 august 2013.
22. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe,
comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat la 5 august 2013.
23. ^ „Populația României pe localități la 1 ianuarie 2015”. Institutul Național de Statistică. p. 3.
24. ^ Raluca Zorfie (30 iulie 2017). „Timișoara a crescut miraculos ca număr de locuitori! Cine spune acest lucru”. Banatul Azi.
25. ^ „Timișoara este un exemplu pentru Europa”. Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană.
26. ^ hu Varga E. Árpád. „Temes megye településeinek etnikai (anyanyelvi/nemzetiségi) adatai 1880-1992”. A Kulturális Innovációs
Alapítvány Könyvtára.
27. ^ „Structura etnică a populației”. Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală.
28. ^ „Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. RPL 2011. Institutul Național de Statistică.
29. ^ a b Bogdan Marta (15 noiembrie 2017). „Robu anunță că sunt peste 125.000 de autovehicule înmatriculate în Timișoara, dar a uitat
ceva…”. TION.
30. ^ Gabriel Bucur (29 aprilie 2016). „Mașinile electrice second-hand, o alternativă mai ieftină pentru românii care vor un autoturism
nepoluant”. Adevărul.
31. ^ „Trasee autobuze și orare de circulație”. Info Centrul Turistic Timișoara.
32. ^ „Trasee autobuze de tip Expres și orare de circulație”. Info Centrul Turistic Timișoara.
33. ^ „Trasee tramvaie și intervale de circulație”. Info Centrul Turistic Timișoara.
34. ^ „Trasee troleibuze și intervale de circulație”. Info Centrul Turistic Timișoara.
35. ^ „Secții ale regiei”. Regia Autonomă de Transport Timișoara.
36. ^ „http://www.opiniatimisoarei.ro/n-au-trepte-si-coboara-la-fiecare-statie-sunt-supravegheate-video-si-au-cutie-neagra-primele-10-
autobuze-mercedes-noi-intra-in-paine-la-timisoara/26/10/2010”.
37. ^ „http://www.tion.ro/telverde-de-la-ratt-pentru-persoanele-cu-dizabilitati-care-circula-cu-mijloacele-de-transport-in-comun/1787263”.
38. ^ „http://evz.ro/wi-fi-gratuit-in-mijloacele-de-transport-in-comun-din-timisoara.html”.
39. ^ „Uber intră și în Timișoara, dar impune cel mai mare tarif pe care îl practică în România”. Ziare.com. 23 noiembrie 2016.
40. ^ „http://www.timisoara-info.ro/ro/infoutile/acces/autobuz.html”.
41. ^ „http://www.banatulazi.ro/timisoara-va-deveni-primul-oras-din-romania-cu-100-de-kilometri-de-piste-pentru-biciclisti/”.
42. ^ „http://www.opiniatimisoarei.ro/e-gata-cea-mai-lunga-pista-de-biciclete-din-romania-ne-duce-din-timisoara-in-serbia-pe-malul-begai-
de-cand-vom-putea-inchiria-biciclete/25/03/2015”.
43. ^ „Velo TM”. Regia Autonomă de Transport Timișoara.
44. ^ Adriana Mîț (6 septembrie 2017). „Primăria Timișoara a cumpărat încă 140 de biciclete ce pot fi închiriate gratuit”. Ziarul Financiar.
45. ^ Adrian Panduru (22 mai 2017). „Gara de Nord din Timișoara intră în reabilitare totală, din bani europeni”. TION.
46. ^ Nicoleta Trifan (21 decembrie 2017). „Aeroportul Internațional Timișoara, la final de an”. Aerotim.
47. ^ „Noi oportunități pentru Aeroportul Timișoara: Airport City”. Aerotim. p. 9.
48. ^ „http://www.capital.ro/fonduri-europene-pentru-redeschiderea-navigatiei-pe-canalul-bega.html”.
49. ^ „Timisoara, orasul cu cea mai buna calitate a vietii din romania.”.
50. ^ http://www.forbes.ro/articles/timisoara-cel-mai-bun-oras-pentru-afaceri-53902
51. ^ Teatrul German de Stat din Timișoara
52. ^ Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara
53. ^ Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara
54. ^ „http://www.opiniatimisoarei.ro/cea-de-a-25-a-gala-a-premiilor-uniter-la-timisoara-propunerea-primarului-nicolae-robu-pentru-
presedintele-evenimentului/06/05/2017”.
55. ^ Muzeul National Banatean. „Muzeul National Banatean”. Accesat la 10 februarie 2016.
56. ^ Muzeul de Arta din Timisoara. „Muzeul de Arta din Timisoara”. Accesat la 10 februarie 2016.
57. ^ Muzeul Satului Banatean. „Muzeul Satului Banatean Timisoara”. Accesat la 10 februarie 2016.
58. ^ Galeria Calina. „Galeria Calina Timisoara”. Accesat la 10 februarie 2016.
59. ^ „Istoria parcurilor din Timisoara. Vezi ce povesti au in spate locurile de promenada din oras”.
60. ^ „https://www.pressalert.ro/2013/08/cum-va-arata-spitalul-de-lux-de-300-de-milioane-de-euro-construit-de-americani-la-marginea-
timisoarei/”.
61. ^ „http://adevarul.ro/locale/timisoara/guvernul-aprobat-constructia-unui-spital-regional-timisoara-
1_59fb1b9a5ab6550cb8bc6b5d/index.html”.
62. ^ „[Topul primelor 50 de orașe din România Topul primelor 50 de orașe din România]”.
63. ^ „http://romanialibera.ro/actualitate/eveniment/timisoara-este-orasul-cu-cea-mai-buna-calitate-a-vietii-din-romania-410380”.
64. ^ „http://www.capital.ro/orasul-din-romania-in-care-se-traieste-mai-bine-ca-la-londra.html”.
65. ^ „http://www.ziuadevest.ro/la-timisoara-va-avea-loc-o-competitie-de-jocuri-video-50-de-concurenti-se-vor-intrece-la-dota-fifa-sau-
hearthstone/”.
66. ^ „http://adevarul.ro/locale/timisoara/foto-Incepe-campionatul-european-baschet-feminin-timisoara-sala-olimpia-capatat-aspect-
civilizat-1_5579352fcfbe376e352ab86c/index.html”.
67. ^ a b c d e f Vali Silaghi (22 mai 2013), „Tot ce trebuie să știi despre ștrandurile din Timișoara”, Adevărul, accesat la 25 martie 2014
68. ^ a b Stefan Both (10 mai 2012), „Unde intrăm la apă în această vară la Timișoara”, Adevărul, accesat la 25 martie 2014

Bibliografie
 Barat, Armin, Die königliche Freistadt Temesvar. Eine monographische Skizze, Selbstverlag
des Verfassers, Temesvar, 1902
 Ilieșiu, Nicolae Timișoara. Monografie istorică, Timișoara, 1943, reeditat de Editura
Planetarium, Timișoara, 2006, ISBN 973-97327-2-0, ISBN 978-973-7836-92-2
 Medeleț, Florin , Dan Buruleanu, Timișoara. Povestea orașelor sale, Timișoara, 2004 ISBN
973-661-276-7
 Mircea Opriș, Timișoara. Mică monografie urbanistică, Ed. Tehnică, București, 1987.
 Munteanu, Ioan , Munteanu, Rodica , Timișoara. Monografie, Ed.Mirton, Timișoara,
2002 ISBN 973-585-650-6
 Preyer, Johann Nepomuk, Monografia orașului liber crăiesc Timișoara, 1853
 Schuster, Else von , O plimbare prin Timișoara, 1996 ISBN 973-97541-3-9

Vezi și
 Cronologia istorică a Timișoarei
 Istoria Timișoarei
 Lista locurilor din Timișoara
 Lista primarilor Timișoarei
 Zona metropolitană Timișoara

Legături externe
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Timișoara

La Wikivoyage găsiți

un ghid turistic

despre Timișoara

Portal Timișoara

Portal Banat

 Primăria Municipiului Timișoara


 Prefectura județului Timiș
 ro Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925 - de la Biblioteca Congresului S.U.A.
 Forțiu, Sorin - Falsele denumiri ale orașului Timișoara, de pe site-ul banat.ro
 Lista monumentelor de artă plastică din municipiul Timișoara
 Pe situl Biserici.org se pot urmări imagini și informații actualizate a bisericilor din orașul
Timișoara
 FOTO Timișoara acum 100 de ani, în ultimul mandat al celui mai longeviv primar, 24 mai
2013, Vali Silaghi, Adevărul
Reportaje

 Timișoara, orașul care a îmbrățișat stilul baroc, 1 Iulie 2009, Georgeta Petrovici, Evenimentul
zilei
 Timișoara barocă, „diamantul neșlefuit”, 28 Ianuarie 2010, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
 Timișoara, "republica bănățeană", oraș al premierelor, 5 iulie 2010, Georgeta
Petrovici, Evenimentul zilei
 Timișoara, paradis bănățean pentru etniile "exotice", 7 iulie 2010, Georgeta
Petrovici, Evenimentul zilei
 Timisoara, orasul parcurilor si al florilor, 2 septembrie 2006, Evenimentul zilei
 Romania e frumoasa (18): Timisoara, 20 mai 2011, RazvanPascu.ro
Reportaje despre cartiere

 Patru orașe în unul singur, 5 Septembrie 2006, Evenimentul zilei


 Patru orașe în unul singur, 30 Decembrie 2006, Evenimentul zilei
 Cum și-au primit numele cele mai vechi cartiere ale Timișoarei, 23 mai 2013, Vali
Silaghi, Adevărul
Hărți

 Harta Timișoarei

[arată]
v•d•m
Subdiviziunile administrative ale județului Timiș
[arată]
v•d•m
Reședințele județelor României
[ascunde]
v•d•m
Cele mai populate orașe ale României
Orașele cu mai mult de 50 000 de locuitori conform recensământului din anul 2011
Peste 1 000 000 de locuitori București (1.883.425 loc.)

Peste 300 000 de locuitori Cluj-Napoca (324.576 loc.) · Timișoara (319.279 loc.)
Peste 200 000 de locuitori Iași (290.422 loc.) · Constanța (283.872 loc.) · Craiova (269.506 loc.) · Brașov (253.200 loc.) · Galați (249.432 loc.) · Ploiești (209.945 loc.)

Oradea (196.367 loc.) · Brăila (180.302 loc.) · Arad (159.074 loc.) · Pitești (155.383 loc.) · Sibiu (147.245 loc.) · Bacău (144.307 loc.) · Târgu Mureș
Peste 100 000 de locuitori
loc.) · Baia Mare(123.738 loc.) · Buzău (115.494 loc.) · Botoșani (106.847 loc.) · Satu Mare (102.411 loc.)

Râmnicu Vâlcea (98.776 loc.) · Drobeta-Turnu Severin (92.617 loc.) · Suceava (92.121 loc.) · Piatra Neamț (85.055 loc.) · Târgu Jiu (82.504
Peste 75 000 de locuitori
loc.) · Târgoviște (79.610 loc.) ·Focșani (79.315 loc.) · Bistrița (75.076 loc.)

Tulcea (73.707 loc.) · Reșița (73.282 loc.) · Slatina (70.293 loc.) · Călărași (65.181 loc.) · Alba Iulia (63.536 loc.) · Giurgiu (61.353 loc.) · Deva (61.12
Peste 50 000 de locuitori
loc.) · Hunedoara(60.525 loc.) · Zalău (56.202 loc.) · Sfântu Gheorghe (56.006 loc.) · Bârlad (55.837 loc.) · Vaslui (55.407 loc.) · Roman (50.713 loc.)