MUNICIPIUL ORADEA

STATUTUL MUNICIPIULUI
ORADEA

2011
 CUPRINS:

ETIMOLOGIA TOPONIMULUI ORADEA pag. 3

CAPITOLUL 1 DATE GEOGRAFICE pag. 4-8

CAPITOLUL 2 ORADEA DE-A LUNGUL TIMPULUI. pag.8-17

ISTORIE ŞI SOCIETATE

CAPITOLUL 3 POPULAŢIA MUNICIPIULUI pag. 18-24

CAPITOLUL 4 AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE pag. 24-26

CAPITOLUL 5 ÎNSEMNELE MUNICIPIULUI ORADEA pag. 26

CAPITOLUL 6 CĂI DE COMUNICAŢIE pag. 27

CAPITOLUL 7 SERVICII DE UTILITĂŢI PUBLICE pag. 29-39

CAPITOLUL 8 ZONE DE PROMENADA pag. 40

CAPITOLUL 9 PATRIMONIUL MUNICIPIULUI ORADEA pag. 41-44

CAPITOLUL 10 BUGETUL MUNICIPIULUI ORADEA pag. 45

CAPITOLUL 11 ECONOMIA pag. 46-49

CAPITOLUL 12 COOPERARE INTERNA ŞI INTERNAŢIONALA pag. 49

CAPITOLUL 13 ÎNVĂŢĂMÂNTUL pag. 50-51

CAPITOLUL 14 OCROTIREA SĂNĂTĂŢII ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ pag. 52

CAPITOLUL 15 CULTURA ŞI ARTA pag. 54-61

CAPITOLUL 16 ARHITECTURA ŞI TURISM pag. 62-69

CAPITOLUL 17 ACTIVITATEA SPORTIVĂ ÎN ORADEA pag. 69-72

CAPITOLUL 18 TITLURI ONORIFICE pag. 72-73

CAPITOLUL 19 CONSULTAREA CETĂŢENILOR pag. 73

CAPITOLUL 20 MASS MEDIA pag. 73-77

CAPITOLUL 21 ORGANIZAŢII NEGUVERNAMENTALE, SINDICATE pag. 77-78

2
 ETIMOLOGIA TOPONIMULUI ORADEA

Etimologia toponimului Oradea nu este cunoscută cu exactitate. În 1658 a

fost pentru prima dată consemnată forma denumirii româneşti Oradea, de către
cărturarul Miron Costin în Letopiseţul Ţării Moldovei şi redescoperită de Nicolae
Iorga. Se presupune că aceasta denumire provine din combinarea cuvintelor
turceşti 'oreada/oraya'(în acel loc) cu denumirea maghiară a oraşului, Várad.
"Orad" seamănă foarte mult cu "Várad", denumirea ungurească veche. După
expediţia turco-tataro-moldo-valahă din 1658, soldaţii turci i-au auzit pe localnici
ca rostesc "Várad" şi au preluat sunetul ca familiarul "orad", prin ceea ce se
numeste "etimologie populară". Numele unguresc Várad împreună cu "orad",
"orada" şi "oraya" a dat forma "Oradia", pătrunsă apoi şi în limba română ca
urmare a cooperării româno-turce din acea perioadă, trupele auxiliare moldo-
valahe însoţindu-i pe turci cel puţin în expediţia din 1658.
Denumirea originală "Oradia" s-a pierdut apoi în negura timpului,
stăpânirea turcilor asupra Oradiei durând doar trei decenii. Turcii au fost
alungaţi de către austrieci - care numeau oraşul Wardein - după ce au distrus
tot oraşul. În secolul al XIX-lea, de exemplu, denumirea "Oradia" nu mai exista.
Prima carte tipărită la Oradea în limba română - cert atestată - figurează ca fiind
tipărită în 'Urbea Mare'. E vorba de volumul "Biografiile celor vestiţi români şi
române" de preotul Ioan Munteanu, din 1859. Cea mai veche hartă în care
oraşele transilvane au nume româneşti consemnează Varadia Mare, nu Oradea
Mare, Varadia fiind un nume de localitate mai comun, existent şi în alte regiuni.
Atât Urbea Mare cât şi Varadia Mare sunt etimologii populare după Nagy-Várad,
adică după denumirea maghiară, pe atunci dominantă.
Cel mai probabil, marele istoric Nicolae Iorga redescoperă vechea formă
"Oradia" în opera lui Costin şi aşa se face ca, după Primul Război Mondial, în
1919, când Regatul României preia oraşul - majoritar de limba maghiară pe
atunci - forma Oradia Mare redevine denumire oficială românească. Aşa apare
şi pe primele cărţi poştale din 1921. În câţiva ani devine Oradea Mare şi apoi
doar Oradea.

3
 CAPITOLUL 1

DATE GEOGRAFICE

Aşezarea geografică

Municipiul Oradea este aşezat la intersecţia paralelei de 47°03’ latitudine

nordică, cu meridianul de 21°55’ longitudine estică, aflându-se, ca poziţie
matematică, în emisfera nordică, în fusul orar al Europei Centrale Oradea a fost
fondată şi dezvoltată ca oraş pe terasele din stânga Crişului Repede, răsărind
pe linia de contact dintre Câmpia de Vest şi piemonturile ce sprijină Munţii
Apuseni. La altitudinea medie de 126 m deasupra nivelului mării, Oradea se
găseşte la deschiderea Văii Crişului Repede spre câmpie, intr-o zonă de contact
între prelungirile Munţilor Apuseni şi Câmpia Banato-Crişana, arie de trecere de
la relieful deluros (Dealurile Vestice, Dealurile Oradiei, Dealurile Gepişului) către
cel de câmpie. Cea mai mare parte a municipiului Oradea se plasează între
altitudinile de 110 m şi 146 m. La partea de nord şi nord-est se află într-o zonă
colinară cu altitudine cuprinsă între 140 şi 283 m. Situat la numai 13 km de
graniţa de vest a României, municipiul Oradea, reşedinţa administrativă a
judeţului Bihor, ocupă o poziţie central-europeană privilegiată, constituind un
important nod de comunicaţii. Municipiul Oradea se află la următoarea distanţă
de capitalele regiunii: Bucureşti (581km), Belgrad (335km), Budapesta
(261km), Bratislava (458km), Viena (501km), Zagreb (599km), Praga
(786km).

4
5
6
Suprafaţa şi configuraţia terenului

Suprafaţa totală, împreună cu zona limitrofă, este de aproximativ 11. 556 ha, iar
împreună cu Zona Metropolitană, de aproximativ 791,91 km², ceea ce îl plasează între
primele 10 oraşe ale Romaniei, din punctul de vedere al întinderii.
Configuraţia preponderentă a terenului este plană (şes), cu predominante forme
relevante de dealuri joase la nord, acoperite cu pomi fructiferi.
De-a lungul râului Crişul Repede se disting zone compacte împădurite cu pomi. În
zona Metropolitană există şi porţiuni mai mari de terenuri împădurite. Suprafeţele cultivate
sunt în număr redus comparativ cu cele cu construcţii, însă suficiente pentru gospodăriile
private, particulare.

7
 APE
Prin municipiul Oradea trec râul Crişul Repede, pârâul termal Peţa, precum şi
pârâurile Paris, Sălbatic, Adona, toţi afluenţi ai Crişului Repede. Râul Crişul Repede
străbate oraşul chiar prin centru, creând o luncă în centrul istoric al oraşului.
În anii 1980, în dreptul satului Tileagd s-a construit primul hidrobaraj pe Crişul Repede.

FLORA şi FAUNA
În numeroase zone ale oraşului cresc arbori de magnolii, iar în apropiere de Oradea
există o pădure relativ întinsă de foioase. Râul Crişul Repede a creat în mai multe zone o
luncă, unde vegetaţia este tipică acestui relief. Animalele sălbatice lipsesc aproape în
totalitate, existând totuşi grupuri de rozătoare şi mamifere mici,( precum şi căprioare, în
pădurea Felix de lângă oraş), dar sunt şi unele reptile cum ar fi şopârla şi şarpele de apă
care se află îndeosebi pe malurile Crişului Repede. Dintre mamifere putem aminti şi vidra. În
Crişul Repede trăiesc deasemenea mai multe specii de peşti , cum ar fi : Avat, Biban, Caras,
Crap, Lin, Păstrăv, Roşioara, Somn, Salau, Ştiuca, Clean ş.a.

CLIMA şi PRECIPITATII
Clima oraşului este determinată de Vânturile de Vest, fiind aşadar o climă temperat
continentală, cu o temperatură medie anuală de 10,3°C, pentru luna iulie media nedepăşind
21°C, în timp ce în ianuarie se înregistrează o medie de -1,7 °C. Precipitaţiile înregistrează o
medie anuală de 585,4 mm, destul de ridicată pentru o zonă de câmpie similară.

Temperatură medie anuală

Temperatură medie a aerului (media lunară şi anuală)*
Fe
Perioada Ian Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anuală
b

0,
1961-2003 -1,7° 5,2° 10,8° 16,2° 19,1° 20,8° 20,4° 15,9° 10,7° 5,3° 0,2° 10,3°
5°

Temperaturi extreme
Temperatură minimă absoluta înregistrata este -29,2°C, pe 24 ianuarie 1942,
valoare mai ridicată cu 10,3°C faţă de minima absoluta la nivelul României. Temperatură
maximă absolută înregistrată este 41,9°C, în 20 iulie 2007, valoare mai coborată cu 2,6°C
faţă de maximă absolută la nivelul României.

CAPITOLUL 2

ORADEA DE-A LUNGUL TIMPULUI. ISTORIE ŞI SOCIETATE

Arealul orădean, aşezat în zona de contact dintre Câmpia Crişurilor şi piemonturile

Munţilor Apuseni, în bazinul inferior al Crişului Repede, a fost propice unei locuiri umane de
durată, cu antecedente încă din preistorie. Cercetările arheologice desfăşurate în mai multe
zone ale oraşului au dus la descoperiri aparţinând paleaoliticului superior (circa 30.000 –
10.000 a. Chr.) în zona Episcopia Bihor (fosta balastieră) şi neoliticului (circa 6500– 4500 a.
Chr.) în zona Salca (Cartierul Nufărul), Cimitirul Municipal, cartierul Seleuş, parcul Petöfi şi

8
localitatea Sântandrei. Ceramica pictată sau simplă, piese din os, dar şi un interesant idol din
lut, sunt artefacte reprezentative pentru acele vremuri, descoperite în aşezările citate.
Epoca bronzului (2500 – 1100 a. Chr.) a reprezentat cu siguranţă un important salt
calitativ în viaţa comunităţilor de aici. Cercetările arheologice de la Oradea – Pusta Mişca
(zona Sântandrei), Oradea Salca I şi Salca II, Spitalul T.B.C., au dus la descoperirea unor
impresionante piese din bronz şi cupru: o spadă, aparţinând unei căpetenii locale, topoare,
un lanţ de harnaşament, descoperire extrem de rară, alături de o mare cantitate de ceramică.
Perioada celor două epoci ale fierului ( 1100 a. Chr. – sec. I d. Chr.) reprezintă o altă
etapă de intensă locuire în zonă. Tezaurele descoperite pe teritoriul oraşului, dintre care se
remarcă cel din argint de la Oradea – Sere, conţinând brăţări torsadate şi fibule, denotă fără
tăgadă o realitate general valabilă pentru acest răstimp – o tot mai mare diferenţiere internă
în cadrul aşezărilor, al triburilor şi uniunilor de triburi. Descoperirile monetare (greceşti,
macedonene şi romane republicane) atestă un început promiţător al comerţului. În fapt, spre
finele intervalului mai sus menţionat, dacii au fost cei care au dominat aici, cetăţuia ridicată
de ei pe Dealul Viilor explicând poziţia strategică a aşezării. Să mai amintim prezenţa pentru
un timp a celţilor în regiune, marcată îndeosebi printr-o ceramică de bună calitate şi a unor
comunităţi sarmatice. Cucerirea romană a Daciei nu a inclus şi arealul de la vest de Munţii
Apuseni, comunităţile de daci liberi continuând să locuiască în regiune.
După finele secolului al III-lea d. Chr., în condiţiile dispariţiei graniţei militare din zona
Bologa – Negreni, prin retragerea armatei şi administraţiei romane, o coabitare daco –
romană s-a înfiripat şi în arealul orădean. Mai vechile rute comerciale prin regiune s-au
menţinut, ele nefiind afectate de trecerea migratorilor gepizi, huni, slavi şi avari.. Localnicii
plăteau cu siguranţă anumite dări în natură sau efectuau munci obligatorii, dar la rândul lor
căpeteniile şi luptătorii nomazi aveau nevoie de acestea pentru a organiza pustiitoarele
raiduri spre vestul Europei, unde civilizaţia urbană, parţial conservată în întreg intervalul
secolelor IV – VIII, era mult mai tentantă.
Lungul proces de formare al poporului român, etnogeneza acestuia, a avut loc sub
aceste auspicii. Rolul determinant al moştenirii latino – romane, al substratului dacic dar şi
importantul aport slav, au condus în secolele VIII – IX la apariţia noului popor. Descoperirile
arheologice din arealul orădean constau, pe de o parte, dintr-o ceramică de certă tradiţie
romană, produsă la roată de localnici, dar şi din piese tipice migratorilor huni, slavi sau avari.
Locuirea (Oradea – Salca I şi II) a fost modestă, în locuinţe semiadâncite, cu mici anexe
gospodăreşti. Deşi nu se află pe teritoriul Oradiei, cetatea de la Biharea, ridicată probabil în
secolul al IX-lea şi condusă de voievodul Menumorut, a cărui origine este încă controversată,
a fost primul centru de putere din zonă care a luat contact cu înaintarea ungurilor dinspre
Pannonia spre Transilvania. Luptele cu caracter schimbător desfăşurate aici, au dus la
supunerea în timp a voievodului local şi treptata ocupare a regiunii de către maghiari. A fost,
în fapt, începutul unui lung proces de convieţuire între români şi unguri, ajuns acum la peste
1000 de ani, în mare majoritate paşnic, dar uneori marcat şi de tensiuni.

***
Oradea, potrivit Cronicii Pictate de la Viena s-a constituit ca aşezare de sine
stătătoare în anul 1092, când regele Ungariei, Ladislau I, a întemeiat aici, fermecat de loc, o
mănăstire. A doua instituţie din regiune, dar prima ca importanţă, a fost episcopia catolică.
Prima menţiune sigură a existenţei unui episcop în zonă datează din anii 1111 – 1113, când
într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zombor a fost pomenit episcopul Syxtus Varadiensis
şi comitele Saul de Bychar. Anii 1111/1113 marchează astfel prima menţiune documentară a
toponimului várad, de probabilă filieră slavă sau germană. Un document târziu, emis în anul
1185 de către regele Bela al III-lea aminteşte de un episcopus Biarch(ensis) cuius sedes
digitur Orosiensis..., fapt care atestă perpetuarea probabilă a unei mai vechi tradiţii, cea a
existenţei unui episcop de Bihor (Biharea?) cu sediul la Oradea. Faptul că la Oradea
funcţiona o episcopie presupunea existenţa unei aşezări urbane sau pe cale de urbanizare,

9
alături de o fortificaţie care să protejeze instituţiile şi înaltele personalităţi care deserveau
aşezământul. De asemenea, ţinând cont de documentele emise de papalitate cu privire la
Oradea şi Bihor în secolul al XIII-lea, este limpede că aici existau alături de romano-catolici şi
ortodocşi, aceştia din urmă chiar în număr mare. Fără a sublinia apăsat această realitate nu
se poate înţelege dezvoltarea şi bogăţia ulterioară a oraşului, din punct de vedere material şi
cultural. Un important eveniment de la finele secolului al XII-lea (1192) a fost sanctificarea
regelui Ladislau I, care a fost înhumat la Oradea, unde, în catedrala gotică ridicată în veacul
al XIV-lea, i se va destina o capelă.
Evenimentul central al mijlocului veacului al XIII-lea a fost cu siguranţă marea invazie
tătară din anul 1241. Sursa cea mai autorizată în descrierea generală a acesteia, dar şi cu
amănunte particulare despre întâmplările de la Oradea, unde de altfel a şi fost surprins de
atacatori, este fără îndoială lucrarea Carmen miserabile (Epistola magistrului Rogerius sub
forma unui cântec de jale cu privire la distrugerile de către tătari a regatului Ungariei) ,
întocmită de prelatul italian Ruggero din Puglia, faimos sub numele latinizat de Rogerius.
Pentru a pătrunde în cetate tătarii au aruncat în zidul cel nou pietre ziua şi noaptea, până
când acesta a fost definitiv sfărâmat. Distrugând totul, tătarii au dat foc şi catedralei
episcopale unde s-au refugiat numeroşi localnici, nu înainte de a „răscoli mormintele regilor
sfinţiţi, a nimici cădelniţele, crucile, potirele şi vasele consacrate serviciului altarului”. Cu acel
prilej a foat pierdută şi arhiva capitulară păstrată în sacristia catedralei episcopale. Foarte
interesantă în context rămâne afirmaţia canonicului italian legată de cetatea orădeană, care
era „întărită cu şanţuri adânci“, deasupra zidurilor existând „turnuri din lemn“, care protejau
claustrul episcopal.
O decizie importantă a autorităţilor locului a fost cea de la finalul secolului al XIII-lea şi
primele decenii ale veacului următor legată de ridicarea noii cetăţi orădene, de astă dată
integral din piatră. Perimetrul acesteia a fost apreciat la 550-600 m, având o formă
heptagonală, flancată neregulat cu turnuri. Poarta cetăţii era protejată la rându-i de două
turnuri masive. Incinta era înzestrată cu creneluri şi merloane în partea superioară, întreg
ansamblul fiind înconjurat de un masiv şanţ de protecţie, umplut cu apă. În interior s-a
început construcţia unei grandioase catedrale gotice, cu o lungime de 74 de metri, iar spre
sud – est a unui palat episcopal ridicat în acelaşi stil, completat în secolele XV – XVI şi cu
elemente renascentiste. Oraşul are două vămi la finele secolului al XIV-lea: una pe Uliţa
Venetia (în cartierul Velenţa de azi) şi o alta pe Uliţa Vămii (actuala str. Sucevei). Secolele
XIV – XV au reprezentat şi apogeul cultural al Oradiei, umanismul de sorginte italiană fiind la
el acasă prin câteva personalităţi, dintre care s-au remarcat episcopii Andreea Scolari, cel de
origine croată Ioan Vitez de Zredna, dar şi profesorul vienez Georg von Peuerbach, care într-
o lucrare din anul 1464 (Tabula Varadiensis) socoteşte Oradea ca fiind meridianul O. Aici a
studiat, de pildă, printre alţii, marele umanist maghiar Janus Pannonius, iar sub păstorirea
episcopului Sigismund Thurzó, la Oradea a studiat tânărul Nicolaus Olachus, vestitul umanist
de mai târziu, de origine română. Biblioteca şi observatorul astronomic din cetate, alături de
frumosul ceas care orna turnul porţii principale erau atracţii de netăgăduit pentru peregrinii
vremii. Să mai amintim doar că, la comandata regelui – împărat Sigismund de Luxemburg, în
anul 1390, în faţa catedralei episcopale din cetate, a fost inaugurată statuia ecvestră a
regelui sanctificat Ladislau I. Cu ocazia Paştelui anului 1412, la 31 martie, regele – împărat al
Ungariei Sigismund de Luxemburg, şi regele Poloniei Vladislav Jagello, veniţi în pelerinaj la
Oradea, au poposit timp de două săptămâni în cetate, fiind cazaţi în palatul episcopal din
interiorul acesteia. De altfel, Sigismund de Luxemburg va fi înmormântat în catedrala
episcopală orădeană, ornatul său fiind găsit absolut întâmplător de către soldaţii austrieci din
garnizoana locală în anul 1755, descoperirea fiind dusă la Viena. De timpul domniei lui
Sigismund de Luxemburg (1387-1437), conform unui document publicat în 1905 de istoricul
Ioan Bogdan, se leagă şi prima menţiune a denumirii româneşti a oraşului: Orade, păstrată şi
azi în vorbirea populară din Bihor. Este o dovadă importantă a prezenţei românilor în oraş şi
a numelui absolut original, păstrat constant peste veacuri, pe care-l foloseau pentru acest
loc.

10
 Interesant de menţionat este şi faptul că Oradea, asemeni mai tuturor oraşelor evului
de mijloc, s-a remarcat prin diversitatea etnică a populaţiei sale. În vatra de atunci au locuit
românii ortodocşi, care probabil erau concentraţi, alături de italieni în cartierul Velenţa,
denumire preluată după faimosul oraş al lagunelor din peninsulă şi unde se pare că ar fi
funcţionat o perioadă şi o episcopie ortodoxă, unguri, răspândiţi în cartierul Subcetate şi
Seleuş, alături de alte grupuri de italieni şi nu numai care locuiau în zona Olosig. Este sigur
că în oraş era şi o comunitate germană, mai ales în rândul breslelor de meşteşugari.
Negustori pestriţi ca origine dădeau un farmec aparte oraşului, mai ales în zilele de târg.
În anul 1535, călătorul italian Francesco della Vale, originar din Padova, a descris
oraşul şi cetatea: „primul era mic şi nu avea ziduri de protecţie, doar o palancă, dar palatul
episcopal (castello) din cetate era o clădire foarte frumoasă, alături de catedrala episcopală”
La mijlocul secolului al XVI-lea, populaţia maghiară a oraşului îmbrăţişează reforma
calvină, iar o parte trece la radicala manifestare a unitarianismului. Momentul va coincide cu
desfiinţare episcopiei catolice de Oradea, catedrala episcopală din cetate fiind dezafectată.
Mijlocul veacului al XVI-lea (1551 – 1556) marchează prima cucerire a zonei de către
austrieci. În scurtul răstimp al ocupaţiei, este realizat primul recensământ al oraşului, pe porţi
contribuabile; cercetătorii care s-au ocupat de problemă au estimat la circa 10.000 numărul
locuitorilor urbei. Este perioada când întreg arealul orădean se va alipi din nou Principatului
Transilvania, aflat sub suzeranitatea otomană. Să menţionăm şi faptul că este tocmai
perioada de trecere a întinsului domeniu episcopal orădean în proprietatea cetăţii de aici şi
că funcţia de căpitan al fortificaţiei orădene a devenit un adevărat „loc de lansare”spre
demnitatea supremă de principe al Transilvaniei.
La finele secolului al XVI-lea, principii ardeleni au fost de acord că doar o cetate
puternică, ridicată pe una dintre principalele căi de acces în ţară – valea Crişului Repede –
poate bara o eventuală ofensivă turcească din vest. Astfel în anul 1569, principele Ioan
Sigismund a pus piatra de temelie a noii cetăţi.
Ritmul construcţiei cetăţii a fost relativ constant, stampa acesteia datorată lui Joris
Hoefnagel, realizată cel mai târziu în anul 1598, releva faptul că ansamblul era aproape
terminat, cu excepţia bastionului din colţul de sud-est al cetăţii. Cetatea construită la Oradea,
de tip italian nou, s-a încadrat în curentul general european al acestei modalităţi de
construcţie. Cauza principală a imensului efort financiar a fost tentativa de contracarare a
artileriei de asediu, care a făcut progrese remarcabile în a doua jumătate a secolului al XVI-
lea. Relatările despre noua cetate i-au subliniat îndeosebi capacitatea defensivă mult sporită.
Antonia Possevino remarca faptul că „cetatea era vestită, mare, împrejmuită cu ziduri
puternice. Căpitanul cetăţii avea în subordine 800 de călăreţi şi tot atâţia pedestraşi“, cifră
care în realitate nu a fost aproape niciodată atinsă.
Prima „încercare“ majoră a noii cetăţi va avea loc în toamna anului 1598, cu prilejul
închegării unei noi coaliţii antiotomane şi a asediului turcesc. Început la 25 septembrie 1598,
atacul otoman a marcat un prim succes, cinci zile mai târziu, când întreg oraşul a fost cucerit,
asediatorii trecând la consolidarea dispozitivului din jurul cetăţii. Numărul asediatorilor s-a
ridicat la circa 20.000 de luptători, conduşi de serdarul Satârgi Mehmed-paşa. La 1 octombrie
asediul propriu-zis a blocat complet legăturile celor din interior, luptele durând până în ziua
de 5 noiembrie. Tunurile de asediu turceşti au avariat grav două dintre turnurile fostei
catedrale episcopale din interiorul cetăţii, iar în zilele de 17 şi 20 octombrie bastioanele Ciunt
şi Crăişorul au fost grav distruse. Vremea rea i-a obligat pe turci să ridice asediul, într-un
moment critic pentru apărători. Dar şi apropierea celor 1500 de călăreţi trimişi ca ajutor de
către voievodul muntean Mihai Viteazul, sub comanda lui Aga Lecca, a contribuit cu
siguranţă la decizia luată de către comandantul oastei turceşti.
Sub domnia principelui Gabriel Bethlen, vechea cetate, palatul episcopal şi catedrala
deja dezafectată, toate avariate de asediul din 1598 şi de cutremurele din anii 1603 – 1604
au fost demolate, majoritatea pietrei fiind folosită la construcţia unui impozant palat princiar
de factură renascentistă, de formă pentagonală şi dotat cu cinci bastioane, în interiorul
cetăţii. Sala cu grifoni din interiorul acesteia este un model al artei renascentiste târzii.
11
 Veacul al XVII-lea a fost şi momentul de „închegare” a cartierelor şi târgurilor oraşului,
deşi de unificarea propriu-zisă nu putem vorbi decât peste două secole. A fost intervalul când
denumirii medievale de Varadinum, i s-a adăugat particula adjectivală Magno (Magnum),
denumirea latină Magno Varadinum impunându-se definitiv. Diferitele etnii au adoptat la
rându-le termenul de „Mare”, oraşul fiind numit alternativ şi Oradé (Mare), Nagyvárad sau
Grosswardein.
Oraşul suferă din nou două asedii turceşti, primul nereuşit în anul 1658, al doilea
victorios, în anul 1660. După 45 de zile de asediu şi însemnate distrugeri, apărătorii cetăţii au
fost nevoiţi să capituleze. Cronicarul bihorean Ioan Szálardi, surprins în cetate de asediu, a
dedicat părţi din opera sa acestui eveniment. Este interesant de semnalat faptul că turcii au
permis supravieţuitorilor să evacueze din cetate tiparniţa, unde lumea protestantă tocmai a
iniţiat tipărirea Bibliei de la Oradea, în limba maghiară. Stăpânirea otomană a transformat
oraşul într-un important centru economic şi comercial, negustori din întreg orientul întâlnindu-
se aici de mai multe ori pe an. Cel mai important târg se ţinea la „40 de zile după ce ghiaurii
vopsesc ouăle”. În acest răstimp, în interiorul cetăţii, dar şi în oraş, au fost ridicate mai multe
moschei şi geamii.
Refluxul antiotoman de după eşecul cuceririi Vienei la 1683, a însemnat pentru oraş şi
cetate un ultim asediu de proporţii – cel austriac de la 1691 – 1692. Luptele îndelungi pentru
palanca de la Olosig, cele de sub zidurile cetăţii, au reprezentat grele suferinţe pentru
orădeni. Odată victorioasă, noua administraţie austriacă a fost nevoită să constate că în oraş
mai rămăseseră doar 114 case, din care erau locuibile erau 21.

***
Oradea va intra într-o nouă perioadă de dezvoltare, care coincide cu zorile şi
maturizarea epocii moderne, realitate care va oferi noi şanse de afirmare oraşului de pe
Crişul Repede.
În 1692 biserica romano-catolică maghiară este repusă în drepturi, redobândindu-şi
proprietăţile confiscate de fisc, inclusiv în Oradea, în timpul principilor protestanţi, pe baza
conscrierii Liber Regius întocmite în anul 1552 şi firesc o parte din enoriaşi.
În timpul mişcării antihabsburgice, desfăşurată între anii 1703-1711 şi condusă de
Francisc Rákóczi al II-lea, cele trei târguri ale cetăţii devin câmpuri de bătălie în luptele
purtate de răsculaţi cu garnizoana imperială din interiorul cetăţii. Drept recunoaştere a
serviciilor aduse de orădeni casei imperiale în timpul răscoalei, în 1712 împăratul Carol al
VI-lea întăreşte privilegiile ce fuseseră acordate oraşului în anul 1600, de Rudolf al II-lea.
După răscoală, oraşul cunoaşte o dezvoltare economică şi administrativ-juridică
remarcabilă, caracterizată de înflorirea ramurilor neagricole: meşteşugurile şi comerţul,
negustorii constituind cea mai activă categorie socială din oraş. Un rol semnificativ l-au avut
în acest sens, pe lângă maghiari, germani, români, sârbi şi macedoromânii, aceştia
beneficiind de privilegii speciale după 1700, tocmai pentru a se aşeza aici şi a contribui la
refacerea viaţii economice a urbei în spiritul modernităţii.
Reglementarea juridică a situaţiei târgurilor orădene, făcută de Carol al VI-lea în 1716,
a dus la despărţirea structurilor administrative locale, fiecare târg având propriul consiliu,
condus de un primar, confirmat anual de stăpânul domenial. În 1718 s-a întocmit şi primul
Regulament al oraşului Oradea, care viza modul de funcţionare al consiliului, perceperea
taxelor locale, salarizarea personalului, acesta fiind completat cu alte prevederi pe parcursul
anilor. În anul 1722, târgul Oradea - Oraşul Nou încheie un acord cu Capitlul Episcopiei
Romano-Catolice, în urma căruia cetăţenii oraşului răscumpără cu o sumă de bani obligaţiile
feudale ale orăşenilor. Stăpânirea târgurilor Olosig şi Velenţa revine Episcopiei romano-
catolice. În acest context, funcţia de comite suprem al comitatului Bihor a fost deţinută pentru
o perioadă de episcopul romano-catolic.
În anul 1777 se înfiinţează Episcopia Greco-Catolică de Oradea, prin Bula
Indefessum emisă de Papa Pius VI. De la apariţia ei se va implica în viaţa urbei –
12
economică, culturală, religioasă – susţinând atât interesele comunităţii, în general, cât şi ale
românilor, în special, în efortul de a dobândi drepturi naţionale.
În 1792 se înfiinţează Consistoriul ortodox român din Velenţa, puterea jurisdicţională a
vechilor episcopi ai Oradiei revine astfel în sfera acestuia, la Arad rămânând doar funcţiile
spirituale lăsate de canoane în puterea episcopului. Este, însă, de subliniat faptul că
reprezentanţii ortodoxiei orădene erau şi ei prezenţi în viaţa culturală a urbei, beneficiind de
unele avantaje ale legislaţiei austriece pe planul instrucţiei, vieţii culturale şi a celei religioase,
servind astfel afirmării românilor pe care îi reprezenta.
De-a lungul secolului al XVIII-lea aici au funcţionat şcoli confesionale şi de stat,
biblioteci, tipografii, s-au desfăşurat spectacole muzicale şi teatrale. Populaţia maghiară şi
română în principal, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, era conexată la ideile
curentului iluminist ale timpului, ale Aufklarung-ului austriac, în principal. Este de remarcat
faptul că la Oradea, la dezvoltarea vieţii muzicale orădene au contribuit Michael Haydn
şi August Carl Ditters von Dittersdorf. De Oradea se leagă cel mai vechi text de teatru
în limba română (1778-1781), iar în 1778 are loc, tot aici şi prima reprezentaţie de teatru
în limba maghiară. De asemenea, se constituie acum biblioteci devenite celebre în
epocă, ale Episcopiei romano-catolice şi Episcopiei greco-catolice, cu un fond de
carte, fiecare, de peste 10.000 de volume.
În anul 1780 se inaugurează Academia regală, unde se învăţa dreptul, şi din 1788
filosofia, instituţie de învăţământ superior care a format un număr important de avocaţi de
renume, români, maghiari, germani etc.
De-a lungul secolului al XVIII-lea Oradea îşi afirmă şi vocaţia ecumenică. În Oraşul-
Nou (Piaţa Unirii), devenit centru al oraşului modern în curs de formare, apar concentrate
bisericile cu funcţie de catedrală ale romano-catolicilor (Biserica „Sf. Ladislau”), ortodocşilor
„Biserica cu Lună” şi greco-catolicilor (Biserica Sf. Nicolae). În veacul al XIX-lea, în imediata
apropiere a celor trei construcţii de cult, se ridică catedrala reformată şi sinagoga neologă
desăvârşind această realitate specială a Oradiei Mari.
În veacul al XIX-lea iau naştere coruri, societăţi şi asociaţii ce serveau dorinţei
oamenilor locului de a-şi impune valorile culturale proprii şi nu numai (Societatea de Leptură
a Tinerimii Române - 1852, Societatea de istorie şi arheologie a Comitatului Bihor -1871,
ASTRA Bihor -1900, Casinele română, maghiară, evreiască etc.)
Pe toată perioada secolului al XIX-lea se remarcă susţinutul efort de a contura, din
punct de vedere administrativ, instituţional, urbanistic şi cultural, un oraş modern, de către
comunitatea multietnică şi multiconfesională din Oradea. Reuşita a fost deplină chiar dacă,
spre exemplu, în 1836, un incendiu puternic distruge numeroase edificii civile şi de cult din
centrul oraşului, printre care Cetatea, Primăria, biserica Sfântul Ladislau, cât şi pe cea greco-
catolică. După acest incendiu, oraşul s-a reconstruit după standarde moderne.
Evenimentele revoluţionare declanşate în 15 martie 1848 la Pesta s-au resimţit şi în
aşezarea de pe Crişul Repede. În 27 martie s-au aprobat şi la Oradea cerinţele stipulate de
revoluţionarii maghiari, cele 12 puncte devenind program politic al revoluţiei. În mai 1848, în
cadrul unei consfătuiri a tineretului român studios din Oradea, se redactează o Proclamaţie
cu revendicări de ordin social, cultural şi naţional. În acelaşi timp, oraşul a devenit principalul
centru al industriei de armament a revoluţiei, o bază militară importantă datorită poziţiei sale
strategice şi geografice.
În decembrie 1849 are loc contopirea târgurilor Olosig cu Oradea-Oraş Nou,
primul primar fiind ales în persoana lui Bölönyi Menyhért. Era însă o unificare politică,
deoarece administraţia şi bunurile publice au rămas în continuare separate. Abia în
1860, în vremea Imperiului Habsburgic, se termină procesul de unificare
administrativă, prin integrarea târgurilor Velenţa şi Subcetate în oraşul Oradea-Mare
care astfel devine devine o entitate administrativă de sine stătătoare.
Populaţia totală a celor patru târguri era apreciată în anul 1850 la aproximativ19.000
locuitori, în ordinea numărului: unguri, români, germani şi evrei. Sporul natural şi atragerea
13
locuitorilor din aşezările mai mici determină creşterea numărului locuitorilor conform
recensământului din anul 1910, la peste 64.000 de locuitori. Majoritatea populaţiei era cea
maghiară, urmată de evrei, români, macedoromâni, germani, slovaci, sârbi etc.
La începutul anului 1850, administraţia militară instituită în urma revoluţiei din 1848/49
a fost înlocuită cu administraţia civilă. În 1861, la un an după unificarea târgurilor Seleuş,
Olosig, Oraşul Nou, Subcetate, în Oradea Mare, au loc primele alegeri orăşeneşti. În 1870
oraşul Oradea primeşte titlul de municipiu. În 1882 intră în vigoare convenţiile încheiate de
oraş cu Episcopia romano-catolică şi Capitlu, oraşul consolidându-şi autonomia economico-
administrativă. Începând cu anul 1899 se ridică problema extinderii perimetrului oraşului
Oradea şi asupra unor mici aşezări suburbane, cum ar fi Seleuşul şi prediile Ioşia şi Iclod. Ca
urmare a acestor limpeziri de ordin administrativ se trece la conturarea unei structuri
urbanistice în consens cu pretenţiile unui oraş modern, un rol în acest sens avându-l toate
etniile care locuiau aici.
În 1867, după încheierea pactului dualist, se înfiinţează Imperiul Austro-Ungar.
Oradea reintră astfel în administraţia Ungariei, împreună cu Transilvania. Este răstimpul în
care zestrea edilitară a zonei centrale se constituie, în etape. Prima vizează construirea
sediilor de instituţii (Tribunalul, Banca Naţională, Teatrul etc.), a doua construcţiile cu funcţie
de locuit şi comerciale, acestea din urmă datorate lumii evreieşti, în special, toate realizate în
stil secession.
Presa din Oradea s-a diversificat şi dezvoltat constant în perioada modernă,
semnificativ fiind faptul că aceasta aborda probleme culturale, politice şi de divertisment. În
1880, revista Familia, unde Eminescu, marele poet român debutează sub acest nume,
redactată de Iosif Vulcan, care se tipărea la Pesta din anul 1865, îşi mută sediul redacţional
la Oradea. Nagyvaradi Napló, din 1898 până în 1934, la care colaborează Ady Endre, marele
poet maghiar, dar şi Feher Deszo, Nagy Bela etc., la rândul ei, se dovedeşte a fi importantă
pentru publicistica maghiară orădeană.
Paralel cu dezvoltarea industriei şi comerţului, sistemul bancar cu capital maghiar şi
german ia amploare, dând un impuls important dezvoltării oraşului. Din 1898, însă, apare şi
primul institut de credit cu capital românesc din Bihor (Bihoreana).
Remarcabilul avânt edilitar şi de modernizare de după 1860 şi până la debutul
veacului al XX-lea, are consecinţe şi asupra sistemului de comunicaţii, transportului în
comun, circulaţiei tramvaielor, poştei, telegrafului, telefonului. Iluminatul stradal, începe să
funcţioneze începând cu anul 1870, cu spirt aerian, iar din 1903 utilizând curentul electric.
Din punct de vedere politic, oraşului Oradea îi revine un loc important în desfăşurarea
evenimentelor de la sfârşitul Primului Război Mondial, circumscrise anilor 1918-1919. La 12
octombrie 1918 s-a redactat în casa avocatului dr. Aurel Lazăr Declaraţia de independenţă a
românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, act fundamental pentru
declanşarea procesului de consacrare, la 1 Decembrie 1918, a Unirii Transilvaniei cu
România.
Proclamarea în martie 1919 a Republicii Ungare a Sfaturilor şi a „dictaturii proletare” a
instituit în oraş o stare de tensiune şi teroare, care a fost curmată de armata română condusă
de generalul Traian Moşoiu, care a sosit aici în 20 aprilie 1919, în ziua de Paşti, şi a fost
întâmpinată de autorităţile locale maghiare şi de reprezentanţi ai intelectualităţii române,
tocmai pentru că aceasta era socotită drept eliberatoare de sub teroarea comunistă instituită
de dictatura condusă de Béla Kun. Acest moment a marcat pentru oraş sfârşitul primului
război mondial.

***
Oraşul Oradea s-a resimţit puternic în timpul războiului dintre 1914-1918; mobilizările,
scăderea producţiei industriale, şomajul, foametea, valurile de răniţi sosiţi de pe front au fost
doar câteva aspecte.

14
 După proclamarea Unirii Transilvaniei cu România, administraţia românească s-a
introdus în oraş începând cu 20 aprilie 1919, un rol important revenind în acest sens lui Aurel
Lazăr, şef al resortului justiţie în Consiliul Dirigent de la Sibiu. Pentru Oradea, acest moment
a marcat debutul unei noi perioade în istoria sa, perioada integrării, sub toate aspectele, în
structurile Statului Român.
Primii trei primari ai oraşului după 20 aprilie 1919 au fost maghiari. În perioada
interbelică, primarul, autoritatea administrativă locală cea mai înaltă, era în general ales, dar
au fost şi frecvente cazuri în care acesta, ca preşedinte al Comisiei Interimare (for de
conducere temporar, cu atribuţii de Consiliu Local), era numit de guvernul Regatului
României, din sânul formaţiunii politice câştigătoare a alegerilor. În perioada dictaturii regale
(1938-1940), în condiţiile desfiinţării partidelor politice, primarii Oradiei au fost delegaţi de
autoritatea centrală de la Bucureşti.
Prin decret regal, Oradea a fost declarată în 1925 municipiu. În 1930, populaţia sa
ajunsese la aproape 83.000 de locuitori (principalele grupuri etnice 51% maghiari, 28%
români şi 17% evrei). Faţă de perioada antebelică, populaţia românească a oraşului a
crescut semnificativ, fără a reuşi însă să o egaleze, ca pondere, pe cea maghiară., care a
rămas preponderentă.
Fiecare dintre naţionalităţile ce alcătuiau populaţia Oradiei interbelice a continuat să-şi
folosească nestingherită limba maternă, având posibilitatea să acceadă şi în funcţii publice.
Un exemplu emblematic îl reprezintă situaţia componenţei etnice a funcţionarilor Primăriei,
unde, încă multă vreme după 1919, funcţionarii maghiari şi evrei îi depăşeau numeric pe cei
români. Dacă înainte de 1918, Primăria orădeană avea doar doi funcţionari români, în 1928,
ponderea acestora din urmă era de numai 41%. Abia după 1935, personalul Primăriei a ajuns
să fie majoritar românesc.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, oraşul s-a menţinut ca un important
centru industrial şi comercial, ponderea continuând sa fie deţinută de capitalul evreiesc şi de
cel maghiar. Dar, în epocă, se constituie o reţea redutabilă de bănci cu capital românesc,
care a contribuit la integrarea economică în noua realitate statală, a României Mari. Faptul că
după 1919, prin trasarea frontierei între România şi Ungaria Oradea a devenit oraş de
graniţă, a constituit un stimul pentru activitatea comercială. Marile firme de import-export, de
comerţ en gros, antrepozitele şi depozitele, marile întreprinderi de transport intern si
internaţional au înflorit, realizând profituri însemnate.
În plan spiritual, la fel ca şi în cazul altor oraşe mari din Transilvania, eforturile statului
si ale intelectualităţii române s-au îndreptat spre transformarea Oradiei şi într-un puternic
centru cultural românesc. Învăţământul, instituţiile culturale, presa, activitatea editorială au
fost martorele şi mijloacele acestui proces. Este de remarcat că pe lângă faptul că o serie de
societăţi culturale româneşti, maghiare şi evreieşti îşi continuă activitatea începută încă din
secolul al XIX-lea, apar altele ce au drept scop, de pildă, crearea şi unui teatru românesc,
creare a unui conservator sau de iniţierea unor noi publicaţii. Conform statisticilor, în anul
1936 la Oradea sunt înregistrate 120 de asociaţii culturale, caritative şi religioase ale
românilor, evreilor, maghiarilor şi germanilor, dar şi ale bisericilor ortodoxe, greco-catolice,
romano-catolice, reformate, baptiste şi penticostale. Activitatea edilitară, care stagnase în
timpul şi imediat după primul război mondial, a fost reluată în perioada de stabilitate
economică a deceniului al 3-lea, noile realizări arhitectonice, datorate în principal românilor,
fiind concepute în principal în stilurile neoromânesc şi neobizantin, în cazul lăcaşurilor de cult
şi al construcţiilor civile. Emblematică rămâne în acest sens sistematizarea şi amenajarea
arhitecturală a Pieţei Unirii [ansamblu astăzi declarat monument de arhitectură], realizată
după planurile arhitectului Duiliu Marcu.
Pe de altă parte, pentru comunitatea maghiară a oraşului, tranziţia bruscă, în 1919, de
la situaţia de naţiune conducătoare la aceea de minoritate în cadrul Statului Român (chiar
dacă pe plan local era preponderentă numeric) a influenţat mult viaţa sa culturală şi
spirituală, a cărei componentă naţională s-a accentuat mult. Frustrările şi nemulţumirile unei
părţi a populaţiei maghiare a oraşului au găsit un debuşeu în mişcarea revizionistă. Mai ales
15
după 1932, când revizuirea Tratatului de pace de la Trianon (4 iunie 1920) a devenit ţel şi
politică oficială a guvernului ungar, întreaga atmosferă politică şi spirituală a oraşului Oradea
s-a resimţit puternic sub influenţa politicii revizioniste a statului ungar vecin, politică receptată
imediat de elitele maghiare orădene. În replică, a apărut şi s-a întărit treptat reacţia
antirevizionistă a elitelor şi populaţiei româneşti a oraşului.
În urma punerii în aplicare a hotărârilor Dictatului de la Viena, din 30 august 1940,
Oradea a fost inclusă în teritoriul transilvan cedat Ungariei, în oraş reinstalându-se, ca
urmare, timp de patru ani (1940-1944), autoritatea statală şi administraţia ungară. Toate
aceste evenimente au avut loc pe fundalul celui de-al doilea război mondial, la care a luat
parte şi Ungaria, începând din aprilie 1941. Ca urmare a deteriorării treptate a situaţiei
economice a oraşului, starea materială a populaţiei s-a înrăutăţit.
Începând din 1941, legislaţia antievreiească adoptată pe teritoriul Ungariei a dus la
discriminarea, într-o primă fază pe plan economic, a populaţiei evreieşti a Oradiei. Lumea
românească a fost marcată, de asemenea negativ, de noua situaţie politică. La 19 martie
1944, Ungaria a fost ocupată de trupele germane. În consecinţă, populaţia evreiască a
oraşului a fost supusă unor legiuiri rasiste înjositoare. În cursul lunii mai 1944 a avut loc
operaţiunea întreprinsă de Gestapo, în colaborare cu autorităţile locale maghiare horthiste,
de deportare a populaţiei evreieşti în lagărele de exterminare hitleriste, în care (în special la
Auschwitz şi Dachau) au pierit circa 90% din evreii din Oradea.
Pe fondul derulării evenimentelor celui de-al doilea război mondial a avut loc
eliberarea, la 12 octombrie 1944, a oraşului Oradea de către trupele sovietice şi române,
aflate în ofensivă spre vest.

***
Începând cu 1945, întreaga Românie a intrat în sfera hegemonică sovietică. Un "plan
trienal" de comunizare al României, elaborat de Moscova, începea să fie pus în practică în
cazul ţării noastre, fiind menit a organiza societatea românească potrivit normelor sovietice.
La capătul acelui plan, cuprinzând anii 1945-1948, anii "democraţiei populare", România
urma să intre într-o nouă eră, epoca stalinismului comunist.
Asemeni întregii societăţi româneşti, Oradea a cunoscut, începând cu martie 1945,
rigorile regimului de tip comunist. Imediat după instaurarea administraţiei civile româneşti,
conducerea politică şi administrativă a oraşului Oradea a fost preluată de elemente
comuniste locale. În întregul interval comunist administraţia Oradiei au fost supusă
vremurilor, cei mai mulţi încadraţi în această structură fiind ei înşişi reprezentanţi de marcă
soi ai sistemului. Aceştia au încercat, atât cât a fost posibil, să rezolve multiplele probleme
curente ale urbei. Nu de puţine ori au fost îngrădiţi în eforturile lor de directiva politică. Este la
fel de adevărat că unii primari au reuşit să-şi dovedească zelul mai mult decât era nevoie,
sperând probabil într-o ascensiune ierarhică pe linie de partid.
În întreaga perioadă comunistă, în instituţia primarului s-au îmbinat două prerogative
ale puterii, existând o permanentă dualitate din acest punct de vedere, cea politică şi
administrativă. Odată cu trecerea timpului, această dualitate a înclinat tot mai mult în
favoarea puterii politice. De asemenea, Consiliul Municipal, care cel puţin teoretic avea un rol
major în funcţionarea Primăriei, a fost plasat tot mai mult în plan secund în raport cu
Comitetul orăşenesc, mai apoi Comitetul Municipal al P.C.R., respectiv cu biroul acestuia.
Până în decembrie 1989, funcţia de primar şi cea de prim-secretar al Comitetului orăşenesc
al P.C.R. se confundau.
În ciuda acestor realităţi, în această perioadă Oradea s-a dezvoltat mult în anii
respectivi. Dacă în 1948 populaţia oraşului era de 83.830 locuitori, în 1977 de 170.531, în
1992 populaţia s-a ridicat la 222.741, după ce în 1989 fuseseră chiar 229.823. În acelaşi
timp, s-a dezvoltat constant infrastructura orăşenească extinzându-se mult în spaţiu şi
teritoriul oraşului, prin construirea de noi cartiere de locuit şi zone industriale. Perioada a
cunoscut o dezvoltare industrială semnificativă, fapt care a avut şi efecte negative cauzate
16
tocmai de politica de industrializare forţată, efecte ce s-au resimţit mai ales în anii '70 şi care
au declanşat o adevărată criză economică ajunsă la apogeu şi în viaţa oraşului, în anii '80,
asemeni întregii Românii.
---Industrializarea forţată a condus în principal la triplarea populaţiei între 1944 şi
1989. Acest proces a necesitat şi o forţă de muncă serioasă, atrasă din mediul rural din jurul
Oradiei şi nu numai, din zonele majoritar româneşti, ceea ce a condus la creşterea
semnificativă a numărului românilor din oraş. De altfel, începând cu prima jumătate a anilor
’70 românii devin majoritari în Oradea. Alături de aceştia există în continuare maghiari, evrei,
germani, slovaci, rromi etc.
O caracteristică interesantă a perioadei comuniste este aceea că până la mijlocul
anilor '70, mai precis în 1974, odată cu instalarea lui Gheorghe Vaida în funcţia de primar, toţi
edilii-şefi ai Oradiei au provenit din rândurile minorităţii maghiare şi evreieşti, care a dominat
viaţa social-economică a oraşului până în epoca respectivă.

Momentul decembrie 1989 a schimbat cursul evolutiv al Oradiei, ca de altfel şi al vieţii

tuturor locuitorilor săi. La Oradea, evenimentele din decembrie 1989 au adus cu sine
schimbări importante. Aici, manifestaţiile prilejuite de căderea regimului Ceauşescu nu au
fost violente decât într-o foarte mică măsură, încheindu-se cu constituirea noilor organe de
conducere ale oraşului aparţinând spectrului democratic de tip occidental.
Răsturnările politice din 1989 au dat o nouă şansă revigorării învăţământului orădean,
cel universitar de stat, construit pe scheletul Institutului de Subingineri existent, fiind cel mai
dinamic. Dar, alături de acesta există instituţii de învăţământ superior în limba maghiară sau
aparţinând unor culte (baptist, penticostal). Viaţa culturală a oraşului s-a înscris în trendul
general românesc al epocii purtând, desigur, amprenta specifică a locului. După 1989,
eliberată de orice constrângere ideologică, cultura orădeană s-a putut manifesta cu adevărat
liber. Atât românii, cât şi maghiarii, evreii, germanii, slovacii, romii şi-au constituit asociaţii şi
fundaţii prin care îşi exprimă individualitatea etnică şi spirituală deopotrivă. După 1989, şi în
domeniul presei, la fel ca întreaga societate românească, lucrurile au cunoscut o schimbare
fundamentală. După câteva decenii în care accesul la informaţie a fost puternic cenzurat,
explozia jurnalistică a fost un lucru aproape firesc. Nevoia de informare şi diversificare a
ofertei informaţionale era acută şi tocmai de aceea au apărut între 1990 şi 2003 peste 25 de
titluri de ziare şi reviste.
În perioada următoare anului 1989 lucrurile s-au schimbat mult în ceea ce priveşte
evoluţia economiei oraşului, chiar şi în structura etnică, acum în Oradea coexistând români,
maghiari, evrei, germani, slovaci, sârbi, rromi, precum şi italieni. Noile realităţi politice şi-au
lăsat amprenta şi asupra Oradiei. În ciuda dificultăţilor întâmpinate de o economie în tranziţie,
viaţa economică a urbei de pe Crişul Repede a fost, în general, una în continuă ascensiune.

CAPITOLUL 3

POPULAŢIA MUNICIPIULUI ORADEA

17
3.1. Evoluţia numărului de locuitori
Populaţia ca şi componenţă demografică joacă un rol deosebit de important în cadrul
societăţii, deoarece ea reprezintă factorul de progres, dinamism şi nu în ultimul rând
Principală forţă de producţie a acesteia.
Referitor la vechimea populării teritoriului municipiului Oradea, aşa după cum o
dovedesc numeroasele descoperiri arheologice există dovezi care merg până în cele mai
îndepărtate perioade istorice. Cu toate acestea prima menţiune documentară care face
referire la municipiul Oradea datează din anul 1113, într-o diplomă a abaţiei benedictine,
iar date oficiale cu privire la evidenţierea numărului de locuitori apar şi mai târziu, doar
începând din secolul al XVIII-lea, până atunci existând doar estimări foarte vagi.
Urmărind evoluţia numărului de locuitori ai municipiului Oradea pe o perioadă de mai
bine de 200 de ani se constată că aceasta a crescut continuu până în anul 1992 când a
înregistrat şi cea mai mare valoare, chiar dacă au mai existat şi anumite perioade de uşor
regres ca urmare a unor perioade mai dificile (războaie, boli, emigraţii, situaţii economice mai
dificile etc).

Evoluţia populaţiei municipiului Oradea în perioada 1787-2009

ANII 1787 1830 1850 1857 1869 1880 1890 1900 1910
Nr. 9790 19091 22538 22443 28698 34231 40750 50177 68960
locuitori

ANII 1920 1930 1948 1956 1966 1977 1992 2002 2009
Nr. 68081 88830 82282 98950 12253 17053 22274 20661 20488
locuitori 4 1 1 4 2

3.2. Structura populaţiei pe sectoare economice

Evoluţia demografică şi restructurarea economică şi-a lăsat amprenta şi asupra forţei
de muncă din municipiul Oradea. Aşadar, forţa de muncă are un rol determinativ în cadrul
fluxului economiei municipiului, aceasta fiind un important consumator de bunuri şi servicii,
dar în acelaşi timp şi un factor indispensabil al producţiei. Din totalul populaţiei municipiului
Oradea (206.614 locuitori), înregistrat la ultimul recensământ, respectiv cel din 2002, doar
83.866 locuitori reprezenta populaţia ocupată în diverse ramuri economice, aceasta
însemnând 40,6 % din total.
Structura populaţiei pe sectoare economice în municipiul Oradea (2002)
NR. MUNICIPIUL SECTORUL SECTORUL SECTORUL
CRT. PRIMAR SECUNDAR TERŢIAR
(AGRICULTURĂ, (INDUSTRIE ŞI (SERVICII)
SILVICULTURĂ, CONSTRUCŢII)
PISCICULTURĂ)
1 ORADEA 1.490 (1,8 %) 35.419 (42,2 %) 46.957 (56,0 %)

18
Structura populaţiei pe sectoare economice în
municipiul Oradea (2002)

După cum se poate observa, profilul economic al populaţiei municipiului Oradea este
dominat de activităţi legate de sectorul terţiar (servicii), urmat de sectorul secundar, în timp
de activii din sectorul primar deţin doar 1,8 % din totalul populaţiei ocupate.

3.3. Structura etnică a populaţiei

După cum se poate observa, populaţia dominantă în municipiul Oradea este de etnie
română, deci românii sunt majoritari înregistrând o pondere de peste 70 %. Fără îndoială
însă, alături de românii majoritari trăiesc şi alte minorităţi naţionale, care contribuie astfel la
formarea unei individualităţi specifice în municipiul Oradea. Între aceste minorităţi cei mai
însemnaţi ca proporţie sunt maghiarii (27,6 %), urmaţi de ţigani, germani, slovaci, evrei şi alte
etnii.

Structura etnică a populaţiei municipiului Oradea (2002)

POP. ROMÂNI MAGHIARI ŢIGANI GERMANI SLOVACI EVREI ALTE
TOTALĂ ETNII
206.614 145.284 56.985 2.449 563 474 166 693
100 % 70,3 % 27,6 % 1,2 % 0,3 % 0,2 % 0,1 % 0,3 %

Structura etnică a populaţiei municipiului Oradea (2002)

Comunitatea românească

19
 Comunitatea românească are vechi rădăcini în zona Bihorului. Formarea limbii
române şi a poporului român în acest areal s-a produs aproape concomitent cu restul
spaţiului românesc. Viaţa românilor s-a derulat în forme specifice de organizare, obştile
săteşti, până târziu în Evul Mediu. Primele menţiuni documentare referitoare la români îi
amintesc pe aceştia ca fiind structuraţi în aceste forme de organizare. Inclusiv documentele
create de regatul maghiar, în expansiune în acest spaţiu, pomenesc despre numărul mare al
satelor româneşti găsite în Bihor.
Realităţile politice şi confesionale ulterioare cuceririi Bihorului de către regatul maghiar
au determinat cantonarea comunităţii româneşti în arealul rural. Spaţiul târgurilor sau chiar
cel urban erau teritorii greu de penetrat de către români. Excepţiile sunt puţine şi condiţionate
exclusiv de integrarea condiţionată în elita dominantă din punct de vedere, economic, politic
sau confesional. Aceste realităţi de factură restrictivă nu au încetat sî funcţioneze până în
momentul integrării Bihorului în România Mare, după 1918.
Conform datelor furnizate de recensământul din 1930, numărul românilor din Oradea
ajunsese la 22.945 (27,7%), un spor considerabil ţinând seama de faptul că în 1918 acesta
se cifra la abia 5.734 persoane, iar în decembrie 1920 la 8.441 persoane.
Între cele două războaie mondiale populaţia oraşului Oradea a cunoscut o creştere
constantă. Dacă în decembrie 1920 Oradea avea 68.081 locuitori, în 1927 populaţia sa
număra 81.123 locuitori, iar în 1930 municipiul Oradea ajunsese să aibă 82.653 locuitori,
rezultând deci un spor mediu anual al populaţiei de circa 1.450 persoane. Ponderea
românilor a crescut constant în tot acest interval.
Perioada celui de-al doilea război mondial a adus cu sine o scădere generală a
populaţiei. Situaţia s-a îmbunătăţit după încheierea conflictului şi reintrarea în normalitate.
Perioada cuprinsă între 1948 şi 2002, anul ultimelor date oficiale, se caracterizează prin
oscilaţii importante în evoluţia numerică a românilor orădeni, trendul general fiind cel de
creştere a ponderii lor. Astfel, se constată o evoluţie progresivă a numărului populaţiei
româneşti, cu o accentuare în intervalul 1967-1977. Practic, între 1948 şi 1977 asistăm la
dublarea ponderii românilor şi creşterea de 3,5 ori a numărului acestora. A urmat o oarecare
perioadă de stagnare urmată de o alta, după 1990, în care românii cunosc o evoluţie
regresivă. Printre cauzele care au generat această evoluţie postbelică a comunităţii
româneşti amintim exodul din mediul rural, mai ales între 1948 şi 1977 şi după 1990, ca
urmare a industrializării dar şi creşterea determinată de sporul natural ridicat caracteristic
intervalului 1966-1977 şi ca urmare a interzicerii avorturilor.
Politica de industrializare a condus în principal la triplarea populaţiei oraşului Oradea
între 1944 şi 1989. Acest proces a necesitat şi o forţă de muncă serioasă, atrasă din mediul

20
rural din jurul Oradiei şi nu numai, zone majoritar româneşti, ceea ce a condus la creşterea
semnificativă a numărului românilor din oraş.
Ca o caracteristică interesantă a perioadei comuniste se remarcă faptul că până la
mijlocul anilor '70, mai precis în 1974 odată cu instalarea lui Gheorghe Vaida în funcţia de
primar, toţi edilii-şefi ai Oradiei au provenit din rândurile minorităţii maghiare, care a dominat
viaţa social-economică a oraşului până în epoca respectivă, întrucât, deşi la nivel naţional
maghiarii reprezentau o minoritate, în Oradea ei au fost majoritari.
Confesiunea majoritară în rândurile românilor a fost şi este religia ortodoxă urmată de
cea greco-catolică şi de cultele neoprotestante. După cel de-al doilea război mondial,
confesiunea ortodoxă a fost într-o continuă expansiune. Creşterea considerabilă a fost în
perioada imediat următoare anului 1948 şi nu s-a datorat unor cauze religioase, ci unor
motive de ordin politic. Este vorba, desigur, despre desfiinţarea bisericii greco-catolice, când
majoritatea credincioşilor acestui cult au trecut la ortodoxie. Evoluţia ascendentă a
confesiunii ortodoxe în întreaga perioadă postbelică se datorează apoi creşterii numerice şi
procentuale a populaţiei oraşului de etnie română, principalul izvor al acestei confesiuni. În
date procentuale, după război, confesiunea ortodoxă aproape şi-a triplat dimensiunile. Dacă
înainte de război ortodocşii erau 20 %, în 1992 au ajuns la 55,3%. Greco-catolicismul a
pătruns devreme la românii din Bihor, tentative existând chiar înainte de unurea religioasă
propriu zisă de la sfârşitul secolului al XVII-începutul secolului al XVIII lea. În 1948, Biserica
greco-catolică din România a fost desfiinţată oficial. În consecinţă, între 1948 şi 1989, în
Oradea nu putem vorbi despre existenţa acestui cult. Abia după 1989, recensământul din
1992 consemnează din nou existenţa acestei confesiuni. Astfel, atunci Oradea avea 7605
greco catolici, cu o pondere de 3,2 % între confesiunile Oradiei. Făcând o comparaţie cu
perioada interbelică, singurele date de comparaţie plauzibile, constatăm că numărul greco-
catolicilor a rămas aproape constant. Nu însă şi ponderea procentuală a acestora. Astfel, în
1930, în Oradea erau înregistraţi 7659 practicanţi ai acestui cult, având o pondere de de 9,5
% între religiile practicate în oraş.
În prezent, conform estimărilor Institutului Naţional de Statistică din anul 2010,
populaţia oraşului Oradea este de 204.625. Comunitatea românească reprezintă aproximativ
72 % din totalul acesteia.

Comunitatea maghiară
La nivelul municipiului Oradea au fost înregistraţi la Recensământul din 18 martie
2002 un număr de cca. 57.000 maghiari, fiind astfel a treia comunitate maghiară urbană ca
număr din România, după Târgu Mureş, şi Cluj-Napoca. Aici funcţionează Universitatea
creştină „Parţium”, prima universitate privată din România cu predare în limba maghiară. De
asemenea la Oradea mai există şi trei licee de prestigiu cu predare în limba maghiară: Liceul
Teologic Româno-Catolic „Szent Laszlo”, Liceul Teoretic Reformat „Lorantffy Zsuzsanna”,
Liceul Teoretic „Ady Endre”.
Una dintre cele mai proeminente personalităţi a comunităţii maghiare din Oradea a
fost poetul şi gazetarul Ady Endre, care a trăit şi a scris cele mai semnificative opere aici, la
Oradea.
Viaţa culturală a maghiarilor este una activă, poate cea mai activă din ţară. În acest
sens Teatrul de Stat, Teatrul Arcadia şi Filarmonica de Stat au şi secţii în limba maghiară.
În ceea ce priveşte mass-media, există mai multe ziare în limba maghiară, cum ar fi:
Reggeli Újság şi Bihari Napló. Totodată postul de radio Parţium emite în limba maghiară, iar
postul de televiziune local TVS are câteva emisiuni dedicate acestei comunităţi.

Comunitatea germană
21
 Comunitatea germană din Oradea datează din secolul XVIII, fiind compusă în mare
parte din şvabi şi saşi, dar şi austrieci. La sfârşitul secolului XIX aici trăiau cca. 1.400 de
germani, însă numărul acestora s-a diminuat după încheierea celui de-al Doilea Război
Mondial, mulţi dintre ei fiind deportaţi în regiunea Uralilor, din fosta Uniune Sovieţică.
În 2002 numărul etnicilor germani era de 563, reprezentând o pondere de doar 0,3 %
din populaţia municipiului Oradea.
Importanţa acestei comunităţi la nivelul municipiului Oradea se poate remarca şi prin
faptul că la Colegiul Naţional Mihai Eminescu şi Şcoala Gimnazială Dacia există secţii cu
predare în limba germană. De amintit că recent a fost fondat la Oradea şi Liceul german
„Friedrich Schiller”. La nivel politic germanii de aici sunt reprezentaţi prin filiala locală a
Forumului Democratic German.

Comunitatea evreiască
Prima menţiune privind prezenţa evreilor în Oradea datează din anul 1715. Din acest
an, numărul lor a fost în continuă creştere, astfel că la Conscierea urbarială din 1721 sunt
înregistrate un număr de 20 de familii evreieşti în Velenţa.
În anul 1850 la Oradea trăiau 1.483 de evrei jucând un rol important în dezvoltarea
economică şi socială a oraşului. Aceştia au jucat rol de pionerat, în anii ce-au urmat, în
industria morăritului, chimică, textilă, de medicamente. De amintit aici, Moara cu aburi Adria
şi fabrica de arpacaş şi decorticat mei Moskovits Adolf şi fiii, Moara cu aburi „Emilia“ a lui
Weinberger Jakab şi fiul, Moara cu aburi Ladislau, Fabrica de Spirt, drojdie, rom, lichior şi
chimicale Moskovits Mór şi fiul, Fabrica de spirt rafinat Henrik Löble, Fabrica de spirt şi
drojdie Berger Daniel, Fabrica de pantofi şi cizme Moskovits Farkas, Fabrica de săpunuri a
lui Rothbart Adolf.
Modernizarea vieţii bancare a oraşului este legată de numele lui Reismann Mór. Evreii
au contribuit şi la urbanizarea oraşului Oradea, prin construirea de numeroase clădiri, care
reprezintă şi azi principale obiective turistice ale oraşului, şi totodată un semn de mândrie.
Cele mai cunoscute construcţii sunt: palatele Ullman, Stern, Weislovits, Moskovits, Fuchsl,
Munk-Schonberger şi Palatul Vulturul Negru. La Oradea şi-au desfăşurat activitatea numeroşi
arhitecţi evrei, care au avut contribuţii importante la făurirea stilului secession, stil
caracteristic arhitecturii oraşului. Dintre aceştia cei mai renumiţi sunt: fraţii Vago (Jozsef şi
Laszlo), născuţi la Oradea, dintre care Jozsef este proiectantul palatului Naţiunilor Unite din
Geneva.
La Oradea a funcţionat Liceul Evreiesc pentru Băieţi „Dr. Kecskeméti Lipót“ înfiinţat în
anul 1920, cu limba de predare iniţial maghiară, ulterior, în temeiul legii, cu limba de predare
română.
Din păcate viaţa acestei comunităţi a fost deosebit de puternic zguduită de
nedreptăţile holocaustului, care au culminat, în anul 1944, cu deportarea masivă a evreilor
spre locuri din care cei mai mulţi nu s-au mai întors niciodată. Circa 90% din evreii din
Oradea au pierit în lagărele de concentrare, în principal în cele de la Auschwitz şi Dachau.
De amintit că numeroase familii de evrei au reuşit totuşi să fie salvate de la moarte de
către cetăţeni români şi maghiari deopotrivă, care, fie i-au adăpostit în oraş, fie că i-au ajutat
să treacă graniţa în România.
În prezent numărul evreilor din Oradea a scăzut simţitor reducându-se la doar 166
persoane (2002) şi continuă să scadă pe fondul fenomenului de îmbătrânire demografică,
marea majoritate fiind trecuţi de 60 de ani.

Comunitatea rromă
Spre deosebire de alte minorităţi naţionale din Oradea, care cunosc o scădere
evidentă (germanii, evreii), ţiganii se află într-o continuă creştere, înregistrând în 2002 un
număr de 2.449 locuitori, ceea ce reprezenta 1,2 % din populaţia municipiului Oradea. Ca şi
22
element distinctiv între ţigani şi celelalte populaţii cu care au venit în contact s-ar putea aminti
modul lor de viaţă specific cu anumite trăsături particulare privind locuinţa, îmbrăcămintea şi
mai ales modul de obţinere a resurselor necesare traiului.

3.4. Structura confesională a populaţiei

Faptul că în Oradea trăiesc pe lângă românii majoritari şi alte minorităţi naţionale,
acesta şi-a lăsat amprenta şi asupra structurii confesionale (religioase) a populaţiei.
Desigur că cea mai mare comunitate religioasă o formează ortodocşii cu cca. 60 % din
totalul populaţiei (2002), urmaţi de reformaţi (16,4 %), Româno-catolici (11,2 %), penticostali,
baptişti, greco-catolici etc.
În acest sens, alături de numeroasele edificii religioase ortodoxe, între care se
remarcă Biserica cu Lună, în Oradea pot fi remarcate şi alte edificii aparţinătoare celorlalte
confesiuni. Amintim astfel, Bazilica Româno-Catolică, Biserica „Sfântul Ladislau” şi Biserica
Reformată „Olosig”, Templul-Sinagoga Neologă, Biserica Baptistă „Emanuel” etc.

Structura confesională a populaţiei municipiului Oradea (2002)

POP. ORTO- ROMÂNO- REFORMA BAPTIŞ PENTICOSTAL GRECO- ALTE

TOTALĂ DOCŞI CATOLICI ŢI TI I CATOLI RELIGI
CI I
206.614 122.049 23.206 33.800 7.428 9.563 6.860 3.708
100 % 59,1 % 11,2 % 16,4 % 3,6 % 4,6 % 3,3 1,8

Structura confesională a populaţiei municipiului Oradea (2002)

POPULAŢIA
Populaţia municipiului Oradea cuprinde un număr de 206.614 locuitori, din care:
a) Structura populaţiei după sex:
Masculin 96.081 locuitori

23
 Feminin 108.704 locuitori
b) Structura populaţiei după vârstă:
0 - 14 ani 37%
15 – 59 ani 43%
60 ani şi peste 20%

Etnic, orădenii se împart în: români: 145284 (70,31%), maghiari: 56985 (27,58%), rromi:
2449 (1,18%), germani: 563 (0,27%), slovaci: 474 (0,22%), evrei: 166 (0,08%), italieni: 109
(0,05%), ucrainieni: 93 (0,04%), ruşi: 26 (0.01%), bulgari: 25 (0,01%), sârbi: 20, polonezi: 10,
chinezi: 10, cehi: 9, turci: 8, armeni: 5, tătari: 2, alte etnii: 271 (0,12%), etnie nedeclarată: 51.

Structura confesională: ortodocşi - 120 049, reformați - 33 800, romano-catolici – 23 206,

penticostali - 9 563, baptişti - 7 428, greco catolici - 6 860, musulmani – 146, evanghelici –
112, evanghelici de confesiune augustană 63, adventişti de ziua a Șaptea – 658, evanghelici
lutherani sinodo-presbiterieni – 304, unitarieni – 231, creștini după Evangelie 183, israeliți –
172, creștini de rit vechi – 29, altă religie – 922, fără religie/religie nedeclarată – 652, atei –
236.

Numărul de şomeri înregistraţi în baza de date la A.J.O.F.M. Bihor este de : 1.676 de persoane –
0,7%

CAPITOLUL 4

AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

Autorităţile administraţiei publice locale sunt consiliile locale, ca autorităţi deliberative,

şi primarii, ca autorităţi executive.
Constituţia României, prin articolul 121, stabileşte rolul consiliilor locale precum şi cel
al primarilor în organizarea şi funcţionarea statului de drept, fiind definite ca autorităţi ale
administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe şi care îşi
desfăşoară activitatea în vederea rezolvării treburilor publice de la nivel local.
Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de
specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită
primăria municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile
primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale. Primăria municipiului
Oradea a luat fiinţă în anul 1870. Sediul acesteia este situat în Piaţa Unirii, nr. 1.
Actualul primar al Oradiei este domnul Ilie Bolojan (PNL), care a câştigat alegerile din
1 iunie 2008, cu 50,3% din voturile exprimate. Alegerea primarului Oradiei din primul tur de
scrutin a reprezentat o premieră pentru municipiul Oradea, după revoluţia română din 1989.
În funcţia de viceprimar au fost învestiţi prin votul majoritar al Consiliului Local al Municipiului
Oradea doamna Rozália Biró (UDMR) şi domnul Gheorghe Carp (PNL).
Consiliul local reprezintă autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale,
compusă din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în
condiţiile stabilite de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru
un mandat cu durata de 4 ani. În temeiul dispoziţiilor Legii administraţiei publice locale nr.
215/ 2001, având în vedere numărul de locuitori ai localităţii, în Consiliul Local al municipiului
Oradea au fost aleşi 27 consilieri.
24
 Prin exercitarea de către cetăţenii municipiului Oradea a dreptului constituţional de a
vota în cadrul alegerilor locale organizate în luna iunie 2008, repartizarea mandatelor în
cadrul consiliului local al municipiului Oradea către formaţiunile politice s-a realizat astfel:

Formaţiunea politică Consilieri Componenţa Consiliului

Partidul Naţional Liberal 10

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România 7

Partidul Democrat Liberal 7

Partidul Social Democrat 3

Consiliul local are iniţiativa şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de

interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale
administraţiei publice locale sau centrale.
Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii:
a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al
primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi
regiilor autonome de interes local;
b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a municipiului;
c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al municipiului;
d) atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni;
e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern.

Primarul reprezintă autoritatea executivă, mandatată să soluţioneze şi să gestioneze

treburile publice ale unităţii administrativ-teritoriale. Durata mandatului său este de 4 ani.
La nivel local, primarul este garantul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei precum şi a punerii în aplicare a legilor, decretelor
Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local.
Primarul dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi
instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlaţi conducători ai autărităţilor
administraţiei publice centrale, ale prefectului şi a hotărârilor consiliului judeţean, în condiţiile
legii.
Primarul îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii:
a) atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condiţiile legii;
b) atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local;
c) atribuţii referitoare la bugetul local;
d) atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor;
e) alte atribuţii stabilite prin lege.

25
 Astfel, primarul îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă şi de autoritate tutelară,
asigură funcţionarea serviciilor publice locale de profil, exercită atribuţii privind organizarea şi
desfăşurarea alegerilor, referendumului şi a recensământului.
Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice,
cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.

CAPITOLUL 5
ÎNSEMNELE MUNICIPIULUI ORADEA

Localitatea Oradea este municipiu resedinţa a judeţului având rangul I, potrivit

prevederilor Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional
- Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi.
Stema şi steagul municipiului
Stemele orăşeneşti sunt prîntre însemnele heraldice româneşti cu cea mai mare
vechime. Ele au apărut în primul rând datorită necesităţii autentificării unor acte emise de
sfatul orăşenesc. Primul sigiliu cunoscut al oraşului Oradea datează din anul 1470 şi era
format dîntr-un cap încoronat.
Stema actuală a Oradiei conţine un scut, deasupra căreia se află coroana argintie în
forma de cetate cu 7 turnuri (reprezentând Transilvania - ţara celor şapte cetăţi). Scutul este
despărţit în două partiţiuni: partiţiunea superioară ocupă două treimi, este de culoare albastră
şi prezintă două figuri heraldice: un înger în stânga şi un leu rampant în dreapta, ce susţin o
cruce creştină albă; partiţiunea inferioară ocupă o treime din scut, este de culoare roşie şi
conţine o figură heraldică reprezentând Cetatea Oradiei, cu o carte deschisă în mijloc. Stema
a fost aprobată de către Comisia Naţională de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, din
cadrul Academiei Române.
Steagul Oradiei, adoptat de Primărie, este realizat din mătase, partea superioară
ocupa trei sferturi şi este de culoare roşie, iar partea inferioară este de culoare albastră. În
mijlocul lui se află, pe ambele feţe, stema municipiului.
Stemele istorice şi steagul Oradiei:

Drapelul oficial al
Stema din perioada Stema din perioada Stema din perioada Stema
oraşului Oradea
1712-1918 1918-1940 1947-1989 după 1989
după 1989

CAPITOLUL 6

CĂI DE COMUNICAŢIE

CĂI AERIENE
26
 Oradea dispune de Aeroportul Internaţional Oradea, ce deserveste companii aeriene
interne şi externe, fiind principala poartă de intrare în ţară din zona nord-vestică. În prezent
de pe Aeroportul Internaţional Oradea compania Tarom efectuează zboruri interne zilnic, iar
companiile Carpatair şi Club Air efectuează curse regulate spre diferite destinaţii din
Germania, Italia, Franţa, Grecia (Milano, Torino, München, Düsseldorf, Paris, Atena, etc.). De
asemenea compania Ţiriac Travel efectuează ocazional zboruri particulare.

CĂI FEROVIARE
Oradea reprezintă cel mai important nod feroviar din nord-vestul ţării. Este tranzitat de
Magistrala Principală 300 Bucureşti-Oradea.
Încă de la sfârşitul veacului al XIX-lea, Oradea a avut alte două gări în afară de cea
centrală, anume Gara Velenţa, care a servit tot mai mult ca triaj pentru traficul de marfă, şi
Gara Ioşia. Oradea a avut un sistem feroviar marfar urban de peste 41 km, care din
considerente politico-sociale au fost desfiinţate.
Astăzi municipiul dispune de 4 gări:
 Oradea - Gara Centrală (trafic intern şi Internaţional de călători)
 Oradea Est - Velenţa (staţie de triaj şi transport călători-navetişti)
 Oradea Vest - Ioşia (staţie de triaj şi transport călători-navetişti)
 Episcopia Bihor - (punct de trecere a frontierei şi transport călători-navetişti)

Legături zilnice cu Intercity se fac către destinaţiile:

 Timişoara Nord  Satu Mare  Ploieşti Vest

 Cluj-Napoca  Baia Mare  Sfântu Gheorghe
 Bucureşti Nord  Suceava  Miercurea Ciuc
 Braşov  Iaşi  Constanţa
 Arad

Legături zilnice internaţionale se fac către destinaţiile:

 Acc. Int : Corona - Braşov - Budapesta Est (şi retur)
 IC : Ady Endre - Cluj-Napoca - Budapesta Est (şi retur)

CĂI RUTIERE

Drumurile naţionale şi europene care trec prin Oradea sunt: DN1, DN76, DN79, E60, E79, şi
E671

27
Distanţa în km faţă de câteva oraşe

în Uniunea
în judeţ în ţara în restul lumii
Europeană

Băile Felix – 8
Alba Iulia — 278 km Atena — 1236 km Istanbul — 1126 km
km

Băile 1 Mai — 4
Bucureşti — 574 km Viena — 483 km Moscova — 1780 km
km

Salonta — 37 km Constanţa — 792km Paris — 1657 km Chişinău — 705 km

Cluj-Napoca — 147
Beiuş — 87 km Roma — 1247 km New York City — 7205 km
km

Marghita — 56
Iaşi — 538 km Madrid — 2618 km Tokio — 8733 km
km

CAPITOLUL 7

SERVICII DE UTILITĂŢI PUBLICE

28
 Serviciile utilităţi publice sunt definite ca fiind totalitatea acţiunilor şi activităţilor
reglementate prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate şi interes public general
ale colectivităţilor locale cu privire la:
a) alimentarea cu apă;
b) canalizarea şi epurarea apelor uzate;
c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;
d) producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat;
e) salubrizarea localităţilor;
f) iluminatul public;
g) administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi
altele asemenea;
h) transportul public local.
Autorităţile administraţiei publice locale au competenţă exclusivă, în condiţiile legii, în
tot ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul
funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ceea ce priveşte crearea, dezvoltarea,
modernizarea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a
unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice.

Gestiunea serviciilor de utilităţi publice reprezintă modalitatea de organizare,

funcţionare şi administrare a serviciilor de utilităţi publice în scopul furnizării/prestării acestora
în condiţiile stabilite de autorităţile administraţiei publice locale.
Gestiunea serviciilor de utilităţi publice se organizează şi se realizează în următoarele
modalităţi:
a) gestiune directă;
b) gestiune delegată.

ALIMENTARE CU APĂ
Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare face parte din sfera serviciilor
comunitare de utilităţi publice şi cuprinde totalitatea acţiunilor şi activităţilor prin care se
asigură satisfacerea nevoilor colectivităţilor locale.

Compania de Apă Oradea SA

Forma actuală de organizare şi obiectul de activitate al companiei - alimentare cu apă
potabilă, preluare şi epurare ape uzate - este rezultatul unor etape îndelungate de
transformări impuse Odată cu dezvoltarea municipiului Oradea, având următoarele repere în
timp:

Istoria “ Uzinei de apă” a oraşului.

În anul 1817 magistratura oraşului s-a exprimat despre importanţa apei bună de
consum. Până in anul 1888 a avut loc crearea planurilor cu privire la executarea unei reţele
de apă potabilă. Primele proiecte au luat ca punct de pornire fântânele Bóné , datorita
faptului ca Crişul din secolul XIX era prea poluat. Din motive de debit si distanţa mare fata de
centrul urbei a fântânelor a suspendat punerea in opera a proiectului. Astfel prima conductă
de apă din Oradea a fost executată de MÁV ( Căile Ferate Maghiare) in anul 1874. Punând
in funcţiune staţia de pompare din imediata vecinătate a ştrandului de azi, şi transportul apei
prin conducte de fontă până la depoul de locomotive. În anul 1884 prin decizia consilierilor
oraşului a luat fiinţă comisia de “ execuţie a conductelor de apă “ În anul 1893 s-a început
investiţia. În anul 1894 Oradea avea o reţea de conductă din fontă, avea o lungime de 52 km.
29
 Prin punerea în exploatarea si “ Uzina noua de apă “ pe malul drept a Crişului in 1910
debitul apei a ajuns pana la 250 l/s deschizând astfel calea pentru dezvoltarea industriei. Din
anul 1920 consumatorii Oradiei sunt contorizaţi.
În anul 1913 se inaugurează prima reţea de canalizare care este legata de o staţia de
epurare moderna. Paralel cu conductele de canalizare se pune în folosinţă şi reţeaua de apă
pluviala
Acest sistem dublu este unul dintre cele mai moderne din Europa a anilor 1910.
 1894 - se pune în funcţiune prima sursă de alimentare centralizată cu apă potabilă,
amplasată pe locul actualei Staţii de Pompare nr. 3, un rezervor de stocare al apei cu un
volum de 2.000 mc. şi reţelele de distribuţie aferente
 .2003 - prin hotărârea Consiliului Local nr. 311 din 24.04.2003 se înfiinţează Regia
Apă-Canal Oradea ca urmare a predării distribuţiei energiei termice de la R.A. Apaterm
Oradea la S.C. Electrocentrale Oradea.
 2006 – prin hotărârea Consiliului Local nr. 2 din 11.01.2006 se înfiinţează S.C.
Compania de Apă Oradea S.A.

La începutul anului 2010, S.C. Compania de Apă Oradea S.A. avea în exploatare
următoarele capacitati:
- 2.100 l/s captare-tratare-pompare apă potabilă : (uzina 1 – 600 l/s, uzina 2 – 250 l/s, uzina
3 – 150 l/s, uzina 4 – 500 l/s, uzina 5 – 600 l/s)
- 613 km reţele de transport şi distribuţie apă
- 80 Staţii de hidrofor
- 412 km reţele canal menajer
- 331 km reţele canal pluvial
- o staţie de epurare având o capacitate de epurare mecano-biologica a apelor uzate de
2.200 l/s, deservind cca. 230.000 locuitori
- 10 Staţii de pompare ape uzate şi 5 Staţii de pompare ape pluviale

Populaţie deservită pe raza municipiului Oradea până la data de 01 Ianuarie 2010:

- 190.025 locuitori branşaţi la Reţeaua de apă potabilă;
- 181.802 locuitori racordaţi la Reţeaua de canalizare.

Date de referinţă
S.C. Compania de Apă Oradea SA, cu sediul în Oradea str. Duiliu Zamfirescu nr. 3,
cu un capital social de 12.000.800 lei îşi desfăşoară activitatea în baza Legii 31/1990
republicată privind societăţile comerciale, a Legii 51/2006 privind serviciile comunitare de
utilităţi publice, a Legii 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare şi
OUG 13/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/2006 şi a Legii 241/2006.
Începând cu data de 01.07.2009 Compania este operator regional, 8 comune din Zona
Metropolitană devenind acţionari.

Capacităţi de exploatare
Compania de Apă Oradea, cu o experienţă de peste 110 ani în domeniul alimentării cu
apă, exploatează în prezent următoarele capacităţi:
Staţii de captare - tratare – pompare apă potabilă : 7 staţii, din care în Oradea – 5 staţii
cu o capacitate totală de 2.100 l/s captare-tratare-pompare apă potabilă;
Reţele de transport şi distribuţie apă 882 km, din care
30
 705 Km - în mediul urban (642 Km – Oradea)
177 Km - în mediul rural
Staţii de repompare apă potabilă: 97 , din care în Oradea 80 de staţii de hidrofor pentru
apă potabilă;
Reţele canal menajer 502 km, din care:
473 Km în mediul urban (439 Km – Oradea)
29 Km în mediul rural
Reţele canal pluvial 339 km – Oradea
Staţii de pompare în sistemul de canalizare al mun. Oradea: 10 staţii de pompare ape
uzate şi 5 staţii de pompare ape pluviale
Staţii de epurare - 3, din care staţia de epurare din Oradea cu o capacitate de epurare
mecano-biologică a apelor uzate de 2.200 l/s.

Populaţie deservită
În întreaga arie de operare: Alimentare cu apă: 217.038 locuitori
Canalizare: 196.055 locuitori
În mun. Oradea: Alimentare cu apă: 193.116locuitori
Canalizare: 185.675 locuitori

Gradul de acoperire a serviciului la nivel de Arie de operare este:

Alimentare cu apă: 91,5%
Canalizare: 83%
Consumul mediu al populatiei: 123 litri/om/zi

ILUMINATUL PUBLIC
Serviciul de iluminat public face parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice
şi cuprinde totalitatea acţiunilor şi activităţilor de utilitate publică şi de interes economic şi
social general desfăşurate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale sub conducerea,
coordonarea şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, în scopul asigurării
iluminatului public.
În municipiul Oradea, serviciul de iluminat public şi modernizarea acestuia a fost
concesionat, în baza unui contract , între Primăria municipiului Oradea şi SC Luxten
Lighting Co SA în anul 2001.

Componenţa sistemului de iluminat public în municipiul Oradea:

-stâlpi pentru iluminat - 10 906 buc.
-corpuri de iluminat - 11 570 buc.
-lungime străzi şi alei iluminate - 296,68 km
-puterea instalată - 2 700 Kw.
Puterea instalată pentru iluminatul public al municipiului Oradea era de 2700 KW,
ceea ce reprezintă un consum de aproximativ 233,44 W pentru un punct luminos.
Reabilitarea şi modernizarea sistemului de iluminat existent al municipiului Oradea a
început în anul 2002 şi continuă permanent, în funcţie de dezvoltarea socio-economică a
municipiului şi de resursele financiare disponibile.
Prima etapa s-a derulat între anii 2002-2004, iar a doua etapă a început în 2010 şi
continuă pâna în 2012.

31
 Unul din obiectivele importante a fost optimizarea consumului energetic al sistemului
de iluminat public. Astfel, folosind echipamente moderne de iluminat, cu fiabilitate mărita, s-a
ajuns ca, în 2010, consumul mediu pe corp de iluminat să scadă de la 233,44 W – în 2001, la
130 W – în 2010, deci o scădere a puterii consumate de un corp de iluminat cu cca. 45%.
În 2011, lungimea reţelei de iluminat a ajuns la 330 km, cu perspective de extindere la
450 km, în 2012.
Puterea instalată în 2011 este de 2900 Kw, cu perspective de 3000 Kw în 2012.
Numărul stâlpilor de iluminat este de 13900 bucăţi în 2011, urmărindu-se creşterea
numărului acestora la 2650 bucăţi în 2012.
Numărul corpurilor de iluminat este de 15800 buc în 2011, cu perspectivă de 20800
bucăţi în 2012.
Consumul energetic anual al iluminatului public este de cca. 10 mil Kw, cu perspectivă
de creştere pâna în 2012 cu cca.15%.
Pe lânga iluminatul stradal, în municipiul Oradea se mai asigură şi iluminatul
arhitectural pentru punerea în valoare a monumentelor istorice: Primăria, Teatrul de Stat,
Palatul Baroc, Biserica cu Lună şi alte biserici importante.
De asemenea, anual este asigurat iluminatul ornamental cu ocazia sărbătorilor de
iarnă, care este diversificat, având diverse forme, cum ar fi: ghirlande, medalioane, figurine
pe stâlp, panouri luminoase, plase luminoase, şiruri luminoase, fântâni, conuri de brad,
galaxii, însumând o lungime de cca.13 -14km.

TRANSPORTUL PUBLIC LOCAL

Serviciile de transport public local includ serviciile de transport public de persoane,
serviciile de transport public de mărfuri, precum şi alte servicii de transport public.

S.C. ORADEA TRANSPORT LOCAL S.A.

SC Oradea Transport Local SA a fost înfiinţată prin reorganizarea Regiei Autonome

Oradea Transport Local (OTL RA) cu rol de operator pentru serviciile locale de transport
public şi are sediul în România, municipiul Oradea, str. Atelierelor nr.12. Societatea are în
administrare şi exploatare bunuri aflate în patrimoniul propriu, bunuri aflate în proprietate
publică sau privată exclusivă a Municipiului Oradea. Acţionarul unic al societăţii este unitatea
administrativ-teritorială Municipiul Oradea, reprezentată prin Consiliul Local în calitate de
Adunare Generală a Acţionarilor.
Oradea la începutul secolului XX şi-a trăit anii de glorie, cu o dezvoltare industrială
foarte bună. S-a pus problema înfiinţării unui transport în comun cu tracţiune electrică prin
electrificarea oraşului. Compania Orădeană de Cale Ferată cu Locomotive cu Aburi s-a
transformat în Compania de Cale Ferată Oradea. Depoul s-a construit pe strada Şanţului
Cetăţii (Vársánc), cu o staţie de alimentare în tensiune continuă de 550V.
Încă de la înfiinţare pentru transportul de persoane pe cele 3 direcţii, lungimea
traseelor ajunge la 19,3 km, iar totalul reţelei de cale de rulare, împreună cu cele marfare
ajunge la cifra impresionantă de 41,2 km. Totuşi, anii ’50 s-au dovedit a fi anii de glorie ai
tramvaielor orădene, atunci s-a revenit la notaţia prin cifre ale celor 10 linii.
Parcul de tramvaie este format din 79 de tramvaie de următoarele tipuri:
- TATRA tip KT4D şi T4D, din care se află în circulaţie un număr de: 61
- SIEMENS ULF din care se află în circulaţie un număr de 10.

32
Sistemul actual de transport public este prezentat în figura următoare:

Fig. - Linii de transport în comun

Principalele repere în transport comun, staţiile sunt înfiinţate în locaţii atractive, importante
din punct de vedere administrativ, economic, educaţional, turistic.
Autobuze
Sistemul actual de transport în comun cu autobuze completează reţeaua de transport fixă de
tramvaie, prin dispunerea teritorială a traseelor, asigurându-se transportul cetăţenilor din
zonele mărginaşe spre zona centrală deservită de reţeaua liniilor de tramvai, care acoperă
inelul zonei centrale, cu o densitate mai mare a populaţiei.
Parcul de autobuze se compune din:
Nr.
Tip autobuz Număr
crt.
1. Mercedes 20
2. Liaz 5256 11
3. Rocar 412 5
4. Rocar 207 7
5. Ikarus 260 9
6. Renault VI 3
7. Volvo 12
TO TAL 67

Parc autobuze la 30.06.2010.

Călători Călători Procentajul
Total călători
Anul transp. cu transp. cu călătorilor transportaţi
transportaţi
tramvaiul autobuze cu tramvaiele
2005 37.760.046 23.078.045 60.838.091 62,07%
2006 40.544.106 25.182.783 65.726.889 61,69%
2007 41.768.135 25.155.735 66.883.870 62,45%
2008 49.125.917 18.644.993 67.770.910 72,49%
2009 42.988.239 15.993.595 58.981.834 72,88%
33
 – Statistici călători în perioada 2005 – 2009

Serviciile de transport public local in regim de taxi

În municipiul Oradea sunt emise un număr de 887 autorizaţii taxi pentru transport
persoane şi 2 autorizaţii taxi pentru transport bunuri sau mărfuri.
Consiliul local al municipiului Oradea, prin H.C.L. nr. 589 din 31.07.2008, a aprobat un
număr maxim de 821 autorizaţii taxi persoane care pot fi atribuite în municipiul Oradea,
număr stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr.38/2003, modificată şi completată.
Activitatea de dispecerat taxi, pe raza municipiului Oradea, este asigurată prin
dispeceratele: S.C. „City Trans” S.R.L., S.C. „Hello Taxi” S.R.L., S.C. „Savicom Fulger 2000”
S.R.L. şi S.C. „Start Taxi 2002 ” S.A., persoane juridice autorizate de Autoritatea de
Autorizare.

SALUBRITATE
Salubrizarea Municipiului Oradea este asigurată de către SC RER Ecologic Service
SRL, iar dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea de către SC Deraton SA.
In municipiul Oradea operatorul licentiat SC RER Ecologic Service SA presteaza
activitatea de salubrizare in baza contractului de delegare a gestiunii serviciului public de
salubrizare prin concesiune pe o perioada de 8 ani(2008-2016)
Serviciul public de salubrizare a municpiului Oradea cuprinde:
-salubrizarea menajera
-salubrizarea stradala
-deratizarea, dezinsectia, dezinfectia si tratamente fito-sanitare

Salubrizarea menajeră
Municipiul Oradea are c.c.a 204.000 locuitori înregistraţi în medie pe an, inclusiv
flotanţii, din care 29% la case şi 71% în asociaţii de locatari/proprietari.
SC RER Ecologic Service SA a încheiat contracte de salubrizare pentru ridicarea
deşeurilor menajere, astfel:
- 3051 cu agenţii economici;
- 790 cu asociaţiile de proprietari, care deservesc un număr de 119.121 persoane fizice;
- 32.264 cu persoanele fizice care domiciliază la case.

Cantitatea estimată de deşeuri municipale:

- deşeuri municipale: 0,9 kg/locuitor/zi, echivalentul a 185,4 tone/zi, 5562 tone/lună, 66764
tone/an, din care: 1613 tone/lună de la case individuale şi 3949 tone/lună de la asociaţii de
proprietari/locatari;
- deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere, provenite de la agenţii economici: 1500
tone/lună.
Greutatea medie specifică a deşeurilor este de 330 kg/m 3.
Natura deşeurilor ce sunt colectate:
- deşeuri menajere provenite din sectorul casnic;
- deşeuri asimilabile celor menajere, provenite de la agenţi economici.
Compoziţia medie a deşeurilor municipale este următoarea:
a) hârtie, carton: 9 –11 %
b) sticlă 1 - 3%
c) metale 3 - 6%
34
 d)plastice 8 – 17%
e)textile 6%
f)materiale organice: 32 – 50%
g)altele: 13 – 36%
În cursul anului 2010 a fost preluată întreaga activitate a salubrizării menajere pe raza
municipiului Oradea.

Salubrizare stradală
În prezent se salubrizează în municipiul Oradea un număr de 502 străzi, din care:
- 108 străzi se salubrizează mecanizat
- 19 străzi se spală mecanic pe perioada de vară
- 17 străzi se spală alternativ 2 zile/saptămână
- parcările
- 58 străzi se stropesc pe perioada de vară, când temperatura depăşeşte 30 grade
Celsius.
În cadrul salubrizării stradale se efectuează măturat staţiile de autobuz, tramvaie,
parcări municipiu, artere de intrare/ieşire în/din municipiu, precum şi salubrizarea malurilor
râului Crişul Repede, pârâurilor: Peţa, Adona, Crişul Mic, Paris, Pârâul Sălbatic.
În cursul anului 2010, în municipiul Oradea au fost executate şi decontate lucrări de
salubritate stradală în valoare de aproximativ 12.000.000 lei.
Cantitatea de deşeuri stradale transportate la depozitul ecologic de catre operator în
2010 este de 13.676.21 tone.

Deratizarea, dezinsecţia, dezinfecţia şi tratamentele fito-sanitare

Realizarea lucrărilor de deratizare, dezinsecţie şi combaterea larvei miniere la arborii
de castan de pe raza municipiului Oradea:
- deratizare în parcuri, spaţii verzi întreţinute, cimitire, maluri de ape – în suprafaţă de
130,03 ha;
- dezinsecţie în parcuri, scuaruri, cimitire, maluri de ape – în suprafaţă de 60,94 ha;
- dezinsectie in aliniamente stradale in suprafata de 73,98 ha;
- larvicidare pe luciu de ape: Crişul Repede, pârâul Paris, Peţa, Adona, Sălbatec) - în
suprafaţă de 8,7 ha;
- combaterea larvei miniere la arborii de castan din parcuri, scuaruri, aliniamente
stradale – în suprafaţă de 33,04 ha.
Valoarea totală a lucrărilor, pentru perioda 2009-2011, a fost de aproximativ 750.000
lei pentru realizarea lucrărilor de deratizare, dezinsecţie şi combaterea larvei miniere la
arborii de castan de pe raza municipiului Oradea.
Spaţii verzi din municipiul Oradea
Suprafaţa totală a spaţiului verde din municipiul Oradea este de 663 ha, defalcată
astfel:
- suprafaţa spaţiului verde amenajat: 510 ha
- suprafaţa terenurilor degradate ce pot fi amenajate ca spaţii verzi: 66 ha
- cimitire: 87 ha

Informaţii privind tipul de acoperire a zonelor verzi cu diferite formaţii de

vegetaţie:

35
 Semnificaţie Procent
Gazon neamenajat 52
Gard viu – tuns – foioase 15
Gazon parc 15
Coronament grup de arbuşti – foioase 5
Grup de arbori unitar – foioase 3
Teren gol 2
Gard viu – crescut liber – foioase 2
Grup de foioase cu iarba 2
Grup de arbori unitar - conifere 2
Grupuri deschise de arbuşti – foioase 1
Rabate de flori perene 1

Parcurile din municipiu Oradea :

Denumire parc Suprafaţa
( mp)
Parcul 1 Decembrie 81156
Parcul 22 Decembrie 22601
Parcul Petofi 25505
Parcul Traian 6612
Parcul Libertăţii 22898
Parcul Magnoliei 10421
Parcul Teiului 6988
Parcul I.C. Brătianu 65274
Parcul Onisifor Ghibu 7900
Parcul Sala Sporturilor 9000
Parcul Ştrand Ioşia 4000
Parcul Lacul Roşu 7100
Parcul Ghioceilor 13900

PRODUCTIE, TRANSPORT, DISTRIBUŢIE ŞI FURNIZARE DE ENERGIE TERMICĂ

ÎN SISTEM CENTRALIZAT
Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 139/28.03.2002 are loc înfiinţarea S.C.
Electrocentrale Oradea S.A., ca societate comercială pe acţiuni de interes local, persoană
juridică cu capital integral al municipiului Oradea. În luna aprilie 2003 a fost preluată de către
S.C. Electrocentrale Oradea S.A., de la R.A. Apaterm Oradea, activitatea de distribuţie şi
furnizare a energiei termice împreună cu activele aferente (puncte termice şi reţele de
distribuţie).
Sistemul centralizat al municipiului Oradea cuprinde în momentul de faţă :
- o sursă de cogenerare cu două Instalaţii Mari de Ardere (IMA) cu
funcţionare pe gaze naturale (IMA1) şi lignit (IMA2);
- reţele de transport în lungime de 77 km traseu;
- 146 Puncte termice;
- reţele de distribuţie în lungime de 426 km conducte;
36
 - sistemul alimentează cu energie termică, prin racord direct din reţeaua de
transport, 473 minipuncte termice pentru consumatori individuali din apartamente bloc la
nivel scară, case individuale,instituţii şi agenţi ecomomici.
Sursa de producere – CET 1 – este o centrală de producere în cogenerare, are o
capacitate instalată de 523 MWt (450 Gcal/h) capacitate termică şi 195 MW capacitate
electrică totală. Capacităţile au fost exploatate corespunzător de-a lungul timpului, dar
nivelul lor tehnologic este din perioada 1960-70 şi nu au beneficiat de lucrări majore de
modernizare, din cauza lipsei de fonduri
Necesarul de energie termică a municipiului s-a modificat în timp de la producţii
orare de vârf pe perioada de iarnă de pâna la 350 Gcal/h în iarna anului 1987 până la valori
de vârf pe timp de iarnă de aprox 260 Gcal / h în prezent , valorile medii de producţie pe timp
de vară fiind în prezent de aprox 30- 35 Gcal /h.

Reţeaua de transport a energiei termice este un sistem complex de conducte care

asigură transportul agentului termic primar – apa fierbinte – de la sursa la punctele termice
pe conducta de tur şi de la punctele termice înapoi la sursă pe conducta de retur, după ce
o parte a energiei termice a fost preluată de punctele termice. Reţeaua are o lungime totală
de traseu de aprox. 77 km fiind alcatuită din 6 magistrale. Magistralele 1,2 şi 3 au fost puse
în funcţie în perioada de punere în funcţie a primelor grupuri ale CET 1 în anii 1966-1968 şi
alimentau un număr mare de consumatori începând din zona de vest până în cartierul
D. Cantemir. Magistralele 4,5 şi 6 au fost puse în funcţie odată cu punerea în funcţie a
CET2.
Caracteristicile tehnice ale acestor magistrale sunt cuprinse în tabelul de mai jos :
Lungime
Diametru la
PT traseu
Denumirea plecare Anul PIF
alimentate tur+retur
[mm]
km.
Magistrala Oraş 900 11 4 1966
Magistrala 1 700 57 15,5 1966
Magistrala Sere 800 4 8 1968
Magistrala 2 Cămin Nr4 –Oraş Sud 800 92 16,6 1970
Magistrala 3 Zona Industrială – Oraş
500 17 4,4 1972
Nord
Magistrala 4 CET2 –Oraş Muzeu 800 3 13,4 1988
Magistrala 5 CET2 Oraş Cantemir 800 28 6,6 1988
Magistrala 6 CET2 – Sânmartin-Felix 400 6 11,4 1988

Sistemul centralizat de alimentare cu energie termică din municipiul Oradea are

o pondere importantă, alimentând cu energie termică peste 141.000 de locuitori din
municipiu, respectiv cca 70% din populaţia acestui oraş. Principalul achizitor de energie
termică în Oradea este populaţia (peste 75% din total energie vândută).
Structura consumatorilor racodaţi la sistemul de termoficare la nivelul anului 2008
au fost :
- apartamente în blocuri de locuinţe - 57132
- case particulare - 3603
- Instituţii publice - 319
- agenţi economici - 2371

Situatia preţului local de referinţă al energiei termice în municipiul Oradea faţă de alte
localităţi, conform unor rapoarte ANRSC se prezintă în graficul de mai jos, acest preţ este
37
favorabil din punct de vedere al populaţiei din Oradea dar nefavorabil din punctul de vedere
al producătorului .

DISTRIGAZ
Înfiinţată în anul 2001, S.C. DISTRIGAZ VEST S.A. a luat naştere din dorinţa de a
ameliora condiţiile de viaţă ale locuitorilor orădeni, devenind în prezent unicul distribuitor de
gaze naturale în municipiul Oradea.
Municipiul Oradea este acţionar la SC Distrigaz Vest SA, societatea care deţine licenţa
ANRE de distribuţie gaze naturale pe raza teritorială a acestuia. Înfiinţată în 2001, structura
iniţială a acţionariatului era următoarea:

Nr crt. Nr.acţiuni
Acţionar Valoare Procent
deţinute
1 Distrigaz Nord SA 8870 798.300 88,70%
2 Consiliul Local Oradea 1000 90.000 10,00%
3 Consiliul Local Sanmartin 100 9.000 1,00%
4 Consiliul Local Oşorhei 10 900 0,10%
5 Consiliul Local Cetariu 10 900 0,10%
6 Consiliul Local Nojorid 10 900 0,10%
TOTAL 10.000 900.000 100%

În perioada 2002-2004, Municipiul Oradea şi-a exercitat de 2 ori dreptul de preemţiune

şi a cumpărat acţiuni de la Distrigaz Nord SA, astfel că procentele deţinute s-au modificat,
structura acţionariatului societăţii in prezent fiind următoarea:
38
Nr crt. Acţionar Nr acţiuni Valoare Procent
deţinute
1 SC RMG Romania SA Ploieşti 6018 541.620 60,18%
2 SC EON Distribuţie SA Targu Mures 1000 90.000 10%
3 SC Amarad SA Arad 885 79.650 8,85%
4 Consiliul Local Oradea 1947 175.230 19,47%
5 Consiliul Local Sanmartin 118 10.620 1,18%
6 Consiliul Local Oşorhei 10 900 0,1%
7 Consiliul Local Cetariu 10 900 0,1%
8 Consiliul Local Nojorid 12 1080 0,12%
TOTAL 10.000 900.000 100%

GEOTERM
În anul 2003 Municipiul Oradea a încheiat cu SC Transgex SA contractul de asociere
în participaţiune nr. 87487/08.07.2003, obiectul asocierii fiind producerea, transportul şi
distribuţia energiei geotermice şi a apei calde menajere pentru populaţie şi agenţi economici.
Asocierea îşi desfăşoară activitatea sub denumirea „Geoterm”, nu are personalitate juridică
şi funcţionează sub coordonarea Adunării Generale a Acţionarilor SC Transgex SA şi sub
autoritatea Consiliului Local al Municipiului Oradea. Durata contractului: 20 ani, începând din
august 2003.
În anul 2010, „Geoterm” şi-a desfăşurat activitatea pe baza contractului de asociere nr.
48/08.07.2003, dintre Consiliul Local al municipiului Oradea şi SC Transgex SA (contractul a
fost înregistrat la Consiliul Local al Municipiului Oradea, sub nr. 87487/08.07.2003 şi la SC
Transgex SA Oradea, sub nr. 1307/30.06.2003), încheiat pentru furnizarea de energie
termică.

CAPITOLUL 8

ZONE DE PROMENADĂ

Primele parcuri din municipiul Oradea s-au înfiinţat pe vastele spatii lipsite de clădiri
din jurul Cetăţii, terenuri care în Evul Mediu au fost folosite în strategia de aparare. Astfel a
apărut Piaţa 1 Decembrie sau Piaţa Mare, unde odată pe saptamana se tinea targul de vite şi
care, prin anii ’50, a fost transformata într-un vast parc, sub denumirea de Parcul 23 August.
În secolul XIX, cu destinaţia specială de spatiu verde şi de recreere, s-au construit
numai doua parcuri, Grădina Rhedei şi actualul Parc Petofi, care a făcut parte dîntr-un vast
spatiu verde din jurul Complexului Baroc.
La începutul secolului XX, pe terenul mlastinos de pe malul drept al Crişului Repede
până sub Dealuri Oradiei, s-a construit Parcul Orăşenesc, cel care mai tarziu s-a numit
Parcul Muncitoresc, iar în prezent Parcul Ion C. Bratianu. Este cel mai mare parc al oraşului,

39
sub care exista câteva izvoare de apă termală ce alimenteaza Ştrandul Municipal din
apropiere. Pe acelaşi mal, pe lângă strada Libertatii din centrul istoric s-a amenajat un parc,
ce a purtat în perioada interbelică numele lui Mihai Eminescu.
După cel de-al doilea Război mondial, s-au creat numeroase alte parcuri precum:
Parcul "Nicolae Balcescu", Parcul Dendrologic din santurile Cetăţii, Parcul Ţăranilor, precum
şi alte parcuri mai mici în noile cartiere ale oraşului.

Pe lângă micile şi marile spatii verzi din cartierele rezidentiale ale oraşului, exista şi
câteva zone de promenada în cartierele vechi şi centrale, printre care:
 Parcul Libertatii, lângă zona de lunca a Crişului Repede
 Parcul Rhedai - Astăzi, acest parc se suprapune cu Grădina Zoologica.
 Parcul Traian - în jurul parcului se găsesc Tribunalul, Penitenciarul, Sediul Politiei,
Baroul Bihor, Banca Naţională a României.
 Parcul 22 Decembrie
 Parcul Ţăranilor
 Parcul Petofi
 Parcul Baroc
 Parcul Dendrologic Cetate
 Parcul Universitatii, un parc dendrologic din campusul universitar
 Parcul Olosig
 Parcul Seleuş
 Parcul Calvaria (Dealul Ciuperca)

Orăşelul Copiilor reprezintă cea mai mare investiţie pe care municipalitatea orădeană
a realizat-o în domeniul educaţiei prin divertisment, fiind inaugurat la 1 Iunie 2007.
Întins pe o suprafaţă de 14.600 mp, beneficiind de echipamente de joacă de ultimă generaţie
şi de o clădire multifuncţională pe două niveluri, Orăşelul Copiilor din Oradea se numără
printre cele mai mari amenajări de acest gen din ţară şi este, cu siguranţă, cel mai modern.

CAPITOLUL 9

PATRIMONIUL MUNICIPIULUI ORADEA

Patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale este alcatuit din bunurile mobile şi imobile

aflate în proprietatea publică şi în proprietatea privată ale acesteia, precum şi drepturile şi
obligaţiile cu caracter patrimonial.
Domeniul public al Municipiului Oradea cuprinde:
- strazi, poduri, podete, pasaje, piete publice, targuri şi oboare publice, stadion şi zone
de agrement;
- sisteme de alimentare cu energie termică, de alimentare cu apă şi de canalizare;
- sistemul de transport public local;
40
 - cimitirele orăşeneşti, statuile şi monumentele (dacă nu sunt declarate de interes
naţional);
- locuintele sociale;
- terenuri şi clădiri în care asi desfăşoara activitatea instituţiile publice de interes local;
- adăposturi de protecţie civila;

Domeniul privat al Municipiului Oradea este alcatuit din bunuri aflate în proprietatea
municipiului şi care nu fac parte din domeniul public.

A. DOMENIUL PUBLIC AL MUNICIPIULUI ORADEA

Domeniul public al municipiului Oradea este alcatuit din bunurile prevăzute la art.
135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite în anexa Legii nr. 213/1998 privind proprietatea
publică şi regimul juridic al acesteia şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura
lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobandite prin modurile prevăzute de lege :
a) pe cale naturala;
b) prin achizitii publice efectuate în condiţiile legii;
c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publică;
d) prin acte de donatie sau legate acceptate de consiliul local, dacă bunul în
cauza intra în domeniul public;
e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al unităţii administrativ-
teritoriale în domeniul public al acesteia, pentru cauza de utilitate publică;
f) prin alte moduri prevăzute de lege.

Domeniul public al municipiului Oradea cuprinde mijloace fixe împărţităe pe

următoarele locuri de folosinţă :

Mijloace fixe din patrimoniul municipiului date în concesiune/administrare

Administraţia Imobiliară Oradea – domeniu public dat în administrare, constând în
terenuri, clădiri şi alte mijloace fixe ale unităţilor de invatamint, ale unităţilor sanitare, ale
bazelor sportive, clădiri monumente istorice, locuinţe sociale, parcări.
RA OTL – domeniu public concesionat pentru prestarea serviciului de transport public
local şi cuprinde linii de tramvai, staţii de aşteptare tramvai şi autobuz, clădiri, echipamente
tehnologice.
Administraţia Domeniului Public S.A. – domeniu public concesionat constând în
pieţe, ştranduri, Grădina zoologică, cimitir, pepinieră.
SC Electrocentrale Oradea SA – domeniu public concesionat pentru prestarea
serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat: activităţile de
producţie, transport, distribuţie şi furnizare energie termică, şi cuprinde centrale termice,
puncte termice, reţele de transport, reţele de distribuţie, construcţii şi instalaţii auxiliare,
sisteme de măsură control şi automatizare.
SC Transgex SA – domeniu public adus aport în asocierea cu SC Transgex SA pentru
producerea, transportul şi distribuţia energiei geotermice şi a apei calde menajere pentru
populaţie şi agenţi economici şi constă în puncte termice, reţele secundare aferente
punctelor termice, instalaţii de măsură şi control.
SC Luxten Lighting Co. SA – domeniu public concesionat pentru prestarea
serviciului de iluminat public care cuprinde iluminatul stradal-rutier, iluminatul stradal-

41
pietonal, iluminatul arhitectural, iluminatul ornamental şi iluminatul ornamental-festiv al
municipiului.
SC Compania de Apă Oradea SA – domeniu public concesionat pentru prestarea
serviciului public de alimentare cu apă, canalizare şi de epurare a apelor uzate, şi cuprinde
clădiri staţie pompare, branşamente apă, staţii hidrofor, aparate şi instalaţii de lucru.
Casa de Cultură – domeniu public constând în clădiri Casa de Cultură Oradea şi
Podgoria, Complexul Cultural Băile Felix date în administrare.
SC Eurobusiness SRL – domeniu public constând în teren dat în administrare
acesteia având destinaţia de parc industrial.

Mijloace fixe din patrimoniul municipiului administrate de către acesta

Gospodăria Comunală – bunuri din domeniul public: parcuri, aparate de joacă, străzi,
poduri, fântâni, scuare, statui, monumente, semne de circulaţie, sisteme de semaforizare,
Phare – bunuri din domeniul public obţinute din fonduri nerambursabile Phare primite
de la Uniunea Europeană
Primăria Municipiului Oradea – bunuri din domeniul public: clădirea primăriei, fosta
cantină socială, etc.
Apărare Civilă – bunuri din domeniul public necesare pentru protecţia valorilor umane
şi materiale: adăposturi ALA, sirene electrice.

B. DOMENIUL PRIVAT AL MUNICIPIULUI ORADEA

Domeniul privat al municipiului Oradea este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea
municipiului şi care nu fac parte din domeniul public conform Legii nr.213/1998 privind
proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Domeniul privat al municipiului Oradea cuprinde mijloace fixe împărţităe pe

următoarele locuri de folosinţă :

Mijloace fixe din patrimoniul municipiului date în concesiune/administrare

Administraţia Imobiliară Oradea – bunuri din domeniul privat dat în administrare:
spaţii comerciale, locuinte fond de stat şi municipal, mobilier, utilaje de lucru, aparate de
măsurare.
SMURD şi Poliţia Oradea – domeniu privat dat în folosinţă gratuită constând în
mijloace de transport.
SC Drumuri Orăşeneşti SA – domeniu privat adus aport în asocierea cu SC Drumuri
Orăşeneşti SA constând în utilaje, folosite pentru realizarea de lucrări în domeniul
construcţiilor, întreţinerii şi reparaţiilor de drumuri precum şi prestări de servicii în domeniul
marcajelor rutiere, semafoare şi indicatoare rutiere.
SC Eurobusiness SRL – bunuri din domeniul privat date în administrare acesteia
necesare pentru îndeplinirea obiectului de activitate: parc industrial.

Mijloace fixe din patrimoniul municipiului administrat de către acesta

Gospodăria Comunală – bunuri din domeniul privat: aparate de joacă, proiecte,
documentaţii tehnice.
Phare – bunuri din domeniul privat obţinute din fonduri nerambursabile Phare primite
de la Uniunea Europeană.
42
 Primăria Municipiului Oradea – bunuri din domeniul privat: clădiri, calculatoare,
licenţe, programe calculator, mobilier, aparatură birotică.
Apărare Civilă – bunuri din domeniul privat necesare pentru protecţia valorilor umane
şi materiale: sirene electrice, detectoare de gaze, aparate de respiraţie.
Asociaţii de proprietari – bunuri din domeniul privat constând în calculatoare date în
folosinţă gratuită asociaţiilor de proprietari.
Preluat cantină socială – bunuri din domeniul privat preluate cu ocazia desfiinţării
cantinei sociale: mobilier, calculatoare, aparate şi instalaţii pentru gătit.

Administrarea domeniului public şi privat

În municipiul Oradea administrarea bunurilor aparţinând domeniului public şi privat
este asigurată de către Administraţia Imobiliara Oradea şi de către Administraţia Domeniului
Public S.A. Oradea.
Administraţia Imobiliara Oradea
Este o institutie publică înfiinţata şi organizata prin Hotărâri ale autorităţilor
deliberative, denumită în continuare institutie publică de interes local.
Instituţia publică de interes local „Administraţia Imobiliara Oradea” este persoana
juridică Română de drept public. Se organizează şi funcţionează în subordinea Consiliului
Local al Municipiului Oradea (denumit, în continuare – CLMO) la nivel de institutie de interes
public local, cu personalitate juridică.
Scopul institutiei publice de interes local “Administraţia Imobiliara Oradea” il constituie
administrarea, gestionarea, inchirierea, întreţinerea şi vanzarea fondului imobiliar aflat în
administrarea Consiliului Local al municipiului Oradea; achizitionarea şi / sau construirea de
locuinte şi spatii comerciale; construirea de clădiri destinate desfăşurarii activităţii de
învăţământ preşcolar şi preuniversitar; reabilitarea fondului imobiliar existent; prestări de
servicii imobiliare.

Patrimoniul imobiliar gestionat de Administraţia Imobiliara Oradea este format din:

- bunuri imobile (construcţii şi terenuri) care potrivit legii fac parte din domeniul public
al municipiului Oradea sau al Statului Român şi sunt în administrarea institutiei;
- bunuri imobile (construcţii şi terenuri) care potrivit legii fac parte din domeniul privat
al municipiului Oradea sau al Statului Român, după cum urmează:
- locuinte cu statut de:
- locuinte fond de stat
- locuinte de serviciu
- locuinte de intervenţie
- locuinte de necesitate
- locuinte fond municipal
- alte locuinte
- azile de noapte
- spatii cu alta destinaţie decât aceea de locuinţă;
- clădiri patrimoniu, clădiri monumente istorice;
- clădirile unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat;
- clădirile unităţilor sanitare;
- Cetatea Oradea;
- Stadionul Municipal;
- Bazinul Olimpic;

43
 - Bazinul acoperit;
- Sala Sporturilor;
- Oraşelul Copiilor;
- alte bunuri realizate prin investiţii de interes public local aprobate conform legii;
- alte bunuri imobiliare transmise în administrare prin Hotărâri ale Consiliului Local al
municipiului Oradea.

S.C. ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC S.A. este o societate înfiinţată în anul

2011.
Societatea dezvoltă relaţii de colaborare cu instituţii din sectorul de stat precum şi cu
agenţi economici din sectorul privat, iar prin serviciile prestate doreşte satisfacerea
cetăţeanului.
În perioada antedecembristă, societatea a funcţionat sub denumirea de Întreprinderea
Judeţeană de Gospodărie Comunală aparţinând Consiliului Popular Oradea. După 1990, se
tranformă prin divizare de activităţi în Regia Autonomă de Pieţe şi Agrement Oradea şi Regia
Autonomă de Gospodărie Comunală. În anul 1995, pe baza HCL 28/30.03.1995, prin
fuziunea celor două, s-a transformat în Regia Autonomă de Pieţe Agrement şi Salubritate şi a
funcţionat pe două sectoare principale de activitate:
- pieţe şi agrement
- salubritate, spaţii verzi şi sere, cimitire, pompe funebre, parcări şi WC-uri publice.
În iunie 2011, regia se transformă în societate pe acţiuni, acţionar unic fiind Municipiul
Oradea, reprezentat de Consiliul local al municipiului.
În prezent societatea administrează următoarele domenii;
 Ştrandul Municipal
 Ştrandul Ioşia
 Grădina Zoologică
 Pieţele Agroalimentare :”Cetate”, „Rogerius”,” Velenţa”,” Nufărul”,” Ioşia Nord”,
„Decebal”
 Piaţa „Obor”
 Cimitirul Municipal Rulikowski
 Magazinul de Pompe Funebre
 W.C.-urile publice

CAPITOLUL 10

BUGETUL MUNICIPIULUI ORADEA

La nivelul municipiului Oradea, documentaţiile de aprobare a bugetului de venituri şi

cheltuieli prezentate Consiliului local, au cuprins forma consolidată a bugetelor componente.
Structural, bugetul consolidat al municipiului Oradea cuprinde:
- bugetul local al municipiului Oradea;
- bugetul instituţiilor publice finanţate din venituri proprii sau subvenţii de la bugetul local;
- bugetul instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
44
 - bugetul împrumuturilor externe şi interne;

La data elaborării prezentului statut, instituţiile publice care gestionează bugetul public
al municipiului Oradea, ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari ai bugetului
local sunt următorii:
- Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat
- Administraţia Social Comunitară Oradea
- Administraţia Imobiliară Oradea
- Poliţia Locală
- Centrul de Zi
- Clubul Sportiv Municipal Oradea
- Casa de Cultură a Sindicatelor

Politicile bugetare utilizate în fundamentarea bugetului de venituri şi cheltuieli al

Municipiului Oradea sunt:
- În domeniul gestionări veniturilor publice locale
- În domeniul gestionării cheltuielilor operaţionale locale ale municipiului Oradea
- În domeniul politicii de gestionare a datoriei publice locale
- În domeniul politicii de gestionare a investiţiilor publice locale:

Evoluţia veniturilor bugetului public al municipiului Oradea pe perioada 2007 - 2011

este prezentată în graficul următor:

Veniturile bugetului municipal pentru anul 2011 sunt de 762.180.830 lei.

CAPITOLUL 11

ECONOMIA

Oradea a fost dintotdeauna unul din cele mai prospere oraşe ale României şi unul
dintre cele mai semnificative centre economice, în mare parte datorită proximitatii faţă de
frontieră cu Ungaria, devenind astfel o poartă inspre Occident. PIB-ul per cap de locuitor este
cu aproximativ 150% din media din România. După 1989, datorită numarului mare de
consumatori, Oradea a cunoscut o revigorare economică, nu atat în sectorul industrial cât în
cel de servicii
Rata somajului din Oradea este de 6.0 %, ceva mai mica decât media pe ţara, dar
mult mai mare decât media pe judeţul Bihor, de aprox 2%. Municipiul Oradea are o economie
45
a carei structura cuprinde majoritatea domeniilor şi realizează 63% din producţia industriala a
judeţului: construcţii de masini, prelucrarea lemnului şi mobilier, pielarie, blanarie şi
incaltaminte, confectii, tricotaje şi lohn, chimie, industrie alimentară, materiale de construcţii,
confectii metalice şi plastice, piese de schimb, electronica, etc.
Municipiul Oradea dispune de o retea de instituţii şi servicii de interes public general:
transport, proiectare, construcţii, instalaţii, turism, activitate hoteliera, import-export. Toate
activităţile economice sunt sprijinite de asistenta indispensabila a peste 26 de banci cu filiale
în oraş şi judeţ.
Piaţa imobiliara oradeana a cunoscut în ultimii ani o creştere accelerata ajungand la
cote relativ identice cu pietele imobiliare din Bucureşti, Braşov şi Timişoara. Trendul
ascendent s-a accelerat Odată cu invitatia primita de România de a adera la structurile euro-
atlantice.

Societati comerciale active, inregistrate pe forme juridice la 31.07.2011

Numar Valoarea capital social(lei)
Bihor Oradea Bihor Oradea
AF 1 1 0 0
CA 7 2 55600 10500
GIE 2 1 0 0
IF 473 143 0 0
II 2362 879 0 0
OCC 1 0 0
OCM 1 1 51700 51700
OCR 6 4 117470 117470
PFA 7545 3484 0 0
RA 11 3 0 0
SA 330 230 1149048160 619102103
SC 55 17 1414870 852250
SCS 5 1 69 15
SNC 11 9 7126 2926
SRL 21644 13097 1071055101 479599049
TOTAL 32454 16846 2221750096 1099736012

SOCIETATI MIXTE PE DOMENII

DOMENIUL BIHOR ORADEA
32 23
Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport 151 119
Activităţi de spectacole, culturale şi recreative 48 32
Activităţi de închiriere şi leasing 8 5
Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice 297 247
Agricultură, silvicultură şi pescuit 196 86
Alte activităţi de servicii 25 17
Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi
motocicletelor 1452 978
Construcţii 366 216
Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de
decontaminare 21 13
46
Hoteluri şi restaurante 142 82
Industria extractivă 10 8
Industria prelucrătoare 583 297
Informaţii şi comunicaţii 89 68
Intermedieri financiare şi asigurări 60 34
Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi
aer condiţionat 22 14
Sănătate şi asistenţă socială 21 17
Transport şi depozitare 239 154
Tranzacţii imobiliare 349 247
Învăţământ 11 9
4122 2666

SOCIETATI COMERCIALE MIXTE DUPA NUMAR

NR CRT TARA BIHOR ORADEA

1 ungară 1639 1068
2 italiană 1101 676
3 austriacă 247 175
4 germană 199 132
5 franceză 88 65
6 olandeză 84 63
7 americană 83 48
8 spaniolă 71 48
9 belgiană 59 35
10 slovacă 46 26

SOCIETATI COMERCIALE IN FUNCTIUNE

DUPA DOMENIUL DE ACTIVITATE

VALOARE VALOARE
CAPITAL CAPITAL
domeniul BIHOR BIHOR ORADEA ORADEA

Activitati ale gospodariilor private în calitate de

angajator de personal casnic; activitati ale
gospodariilor private de producere de bunuri
siservicii destinate consumului propriu 116 0 91 0
Activitati de servicii administrative siactivitati de
servicii suport 1061 4435931 723 3629439
Activitati de spectacole, culturale sirecreative 431 1112252 275 860701
Activitati de închiriere sileasing 24 58359730 17 235330
Activitati profesionale, stiintifice sitehnice 2470 60596023 1949 59708751
47
Agricultura, silvicultura sipescuit 2394 64929964 356 28148322
Alte activitati de servicii 1692 3008640 1122 1502918
Comert cu ridicata sicu amanuntul; repararea
autovehiculelor simotocicletelor 10550 178378349 4781 130276352
Constructii 3347 43516997 1542 33081135
Distributia apei; salubritate, gestionarea de?
eurilor, activitati de decontaminare 117 28384991 45 23809593
Hoteluri sirestaurante 1751 229388402 786 69889183
Industria extractiva 72 20180558 39 14019510
Industria prelucratoare 3056 1113617503 1437 359847201
Informatii si comunicatii 800 25534576 612 25332154
Intermedieri financiare siasigurari 441 22290593 335 22224783
Productia sifurnizarea de energie electrica
sitermica, gaze, apa calda si aer conditionat 75 48177289 62 43429340
Sanatate siasistenat sociala 395 5651505 318 4698677
Transport sidepozitare 2713 47744454 1636 29081462
Tranzactii imobiliare 725 266095847 557 249619767
Învatamânt 224 346495 163 341395
TOTAL 32454 2221750096 16846 1099736012

AGRICULTURA
Terenurile în proprietate pe raza municipiului Oradea:
- teren arabil : 3935 ha
- grădini familiale: 220 ha
- păşuni : 224 ha
- fâneţe : 259 ha
- vii, pepiniere viticole : 12 ha
- livezi de pomi, pepiniere, arbuşti fructiferi : 990 ha
- fond forestier şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră : 174 ha
- curţi şi clădiri : 4863 ha
- alte terenuri : 354 ha
- drumuri : 525 ha
Suprafaţa totală :11556 ha

Numărul exploataţiilor agricole care deţin/utilizează terenuri şi/sau animale pe raza

municipiului Oradea :
-exploataţii agricole fără personalitate juridică cu domiciliul în localitate, care
deţin/utilizează terenuri şi/sau animale pe raza localitatii - 7259
-persoane fizice, cu domiciliul în alte localităţi, care deţin/utilizează terenuri şi/sau
animale, pe raza localităţii - 1164
-unităţi cu personalitate juridică, cu sediul în localitate, care deţin/utilizează terenuri
şi/sau animale, pe raza localitaţii – 323
-unităţi cu personalitate juridică, cu sediul în altă localitate, care deţin/utilizează terenuri
şi/sau animale, pe raza localităţii – 40

CAPITOLUL 12
48
 COOPERARE INTERNĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ

Oraşe înfrăţite
Situat de-a lungul istoriei la contactul dintre doua lumi, într-un punct important de
trecere dinspre Occident spre Orient, oraşul Oradea a mentinut relatii de diverse facturi cu
statele ambelor lumi. În contemporaneitate Oradea şi-a asumat aceste Legături privilegiate
prin semnarea următoarelor documente: [54]
- Acorduri de Infratire:
 Debrecen, Ungaria, 1992
 Linköping, Suedia, 1996
 Coslada, Spania, 2005
 Givatayim, Israel, 2005
 Mantova, Italia, 2005
 Ceyrat, Franţa, 2008
- un "Memorandum de Prietenie" în anul 2003 cu:
 Ivano-Frankivsk, Ucraina

- un "Pact de Prietenie" în anul 2003 cu:

 Reims, Franţa,
- un "Pact de Colaborare" în anul 2006 cu:
 Montbéliard, Franţa
În viitorul apropiat urmează a fi incheiate acorduri similare cu oraşele:
 Waregem, Belgia
 Trento, Italia

De asemenea, Oradea întretine contacte pe diverse paliere de interes cu următoarele

muncipalitati sau forme de guvernamant local:
 Provincia Perugia, Italia
 Kosice, Slovacia
 Hiroshima, Japonia

CAPITOLUL 13

ÎNVĂŢĂMÂNTUL

Oradea este unul din principalele centre educaţionale din România cu peste o sută de
unităţi şcolare şi patru universităţi, în care învaţă zeci de mii de copii, elevi şi studenţi,
conferind oraşului pe bună dreptate numele de urbe a şcolilor. Rezultatele, succesele din
învăţământ sunt cunoscute atât în ţară, cât şi peste hotare, datorită celor aproape o mie de
legături existente între instituţiile de învăţământ Orădene şi cele din străinătate.
Tradiţiile învăţământului superior orădean înseamnă 230 de ani de la înfiinţarea
învăţământului academic orădean şi 47 de ani de învăţământ universitare continuu la
Oradea. Prima cifră ne trimite în atmosfera iluministă la sfârşitul secolului XVIII-lea, când la
49
Oradea (în 1780) ia fiinţă „o instituţie superioară pentru învăţământul filozofic”, transformată
în 1788 în Facultate de Drept, cea mai veche facultate nu numai de pe cuprinsul României
actuale, ci dintr-o vastă regiune a răsăritului European.
În Oradea anului 2010 se află Universitatea Oradea (dezvoltată şi modernizată din anii
90), Universitatea Privată „Agora” (fondată în anul 2000), Universitatea „Emanuel” (Instituţie
superioară baptistă fondată în 2002) şi Universitatea Creştină „Partium” (una dintre cele mai
vechi universităţi private din România fondată în 1990, totodată singura instituţie
educaţională superioară cu predare în limba maghiară din Oradea).

Reţeaua şcolară cuprinde unităţi şcolare de învăţământ, după cum urmează:

Preşcolar 48
Primar şi gimnazial 19
Profesional 8
Liceal 22
Postliceal 5

Pentru activităţile extraşcolare, copiii pot frecventa Palatul copiilor.

PALATUL COPIILOR ŞI ELEVILOR ORADEA

1. Activităţi complexe cu valoare instructiv educativă
2. Activităţi educative desfăşurate cu copii cu cerinţe speciale
3. Parteneriat educaţional în cadrul programelor de reformă
4. Creşterea prestigiului unităţii de învăţământ
În cadrul Palatului Copiilor si Elevilor Oradea functionează un număr de 26 de cadre
didactice (2 fiind in cadrul ccs) având înscrisi un numar de peste 6000 de elevi, scolari și
preșcolari cu vârste cuprinse între 4 și 19 ani, din care frecventează în mod curent 2781 de
elevi.

UNIVERSITĂŢI ÎN ORADEA:

Universitatea din Oradea :

- Facultatea de Arhitectură şi Construcţii;
- Facultatea de Arte Vizuale;
- Facultatea de geografie, Turism şi Sport;
- Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei;
- Facultatea de Inginerie Energetică şi Management Industrial;
- Facultatea de Inginerie Managerială şi Tehnologică;
- Facultatea de Litere;
- Facultatea de Medicină şi Farmacie;
- Facultatea de Muzică;
- Facultatea de Protecţie a Mediului;
- Facultatea de Ştiinţe;
- Facultatea de Ştiinţe Economice;
- Facultatea de Ştiinţe Juridice;
- Facultatea de Ştiinţe Socio- Umane;
- Facultatea de Teologie Ortodoxă „ Episcop Dr. Vasile Coman”.

Universitatea Creştină Partium:

50
 - Facultatea de Ştiinţe Socio- Umane;
- Facultatea de Ştiinţe Economice.

Universitatea Agora:
cu specializările:
- Drept;
- Management;
- Contabilitate Informatică de Gestiune;
- Informatică Economică.

Universitatea Emanuel:

- Facultatea de Management;
- Facultatea de Teologie.

Mişcări artistice cu o activitate remarcabilă

 Corul "Camerata Felix"
 Corala "Francisc Hubic" a Bisericii Greco-catolice
 Corul "Angeli" al Facultatii de Teologie Ortodoxă
 Corul "Iosif Vulcan" al Liceului Pedagogic
Formaţii populare
 Ansamblul folcloric "Crisana", orchestra şi dansuri (Filarmonica de Stat)
 Ansamblul "Bihorul" (CASA DE CULTURĂ a Municipiului)
 Ansamblul "Nuntasii Bihorului" (CASA DE CULTURĂ a Sindicatelor)
 Ansamblul folcloric "Vergelul" (Clubul Constructorul)
 Ansamblul folcloric de copii şi tineret "Florile Bihorului" (Palatul copiilor)
 Orchestra populară "Folclorica" (Universitatea)
 Grupul vocal folcloric al Şcolii de Arte Oradea

CAPITOLUL 14

OCROTIREA SĂNĂTĂŢII ŞI PROTECŢIA SOCIALĂ

Conform OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), sănătatea este definită ca o stare

de bine fizică, psihică, socială şi nu numai absenţa bolii sau a infirmităţii.
Conceptul de sănătate este echilibrul şi armonia tuturor posibilităţilor persoanelor
umane: biologice, psihologice şi sociale. Acest echilibru constă pe de o parte în satisfacerea
nevoilor fundamentale ale omului (nevoi afective, nutriţionale, sanitare, educative şi sociale),
iar pe de altă parte, într-o adaptare care să nu pună probleme între om şi mediu. Sănătatea
implică o deplină dezvoltare a potenţialului uman în condiţiile unei economii adecvate şi
prospere, a unui mediu viabil şi într-o comunitate amabilă.
51
Apare astfel conceptul de sănătate comunitară ca model al relaţiei dintre comunitate şi
sănătatea indivizilor.
Se poate vorbi astfel de o sănătate comunitară când membrii unei colectivităţi
geografice şi sociale, conştienţi de apartenenţa lor la acelaşi grup sau colectivitate,
reflectează în comun asupra stării lor de sănătate, exprimând nevoile prioritare de sănătate şi
participând activ la satisfacerea lor.
Infrastructura furnizorilor de servicii medicale din municipiul Oradea este
complexa,asistenta medicala fiind asigurata in toate domeniile de asistenta :

DOMENII DE ASISTENTA MEDICALA NR.FURNIZORI DE SERVICII

MEDICINA DE FAMILIE 117

MEDICINA DENTARA 290
AMBULATORII DE SPECIALITATE 53
LABORATOARE DE ANALIZE MEDICALE 10
LABORATOARE DE RADIOLOGIE SI IMAGISTICA 5
ASISTENTA SPITALICEASCA 5
SERVICII MEDICALE PRESPITALICESTI 2
INGRIJIRI MEDICALE LA DOMICILIU 7
CENTRU DE TRANSFUZIE SANGUINA 1
FURNIZORI ÎNGRIJIRI MEDICALE LA DOMICILIU 9
FURNIZORI DE SERVICII MEDICALE 12
FURNIZORI DE SERVICII MEDICALE PARACLINICE 6

În baza OUG nr. 162 din 12 noiembrie 2008 privind transferul ansamblului de atribuţii
si competenţe exercitate de Ministerul Sănătătii Publice către autorităţile administraţiei
publice locale, în cursul anului 2009 au fost preluate in subordinea Consiliului Local Oradea
prin Administratia Social Comunitara Oradea cabinetele medicale scolare .
În cursul anului 2010 au trecut in subordinea Consiliului Local toate cele cinci unitati
sanitare publice cu paturi din Municipiul Oradea.
În prezent, în reteaua proprie a Municipiului Oradea functioneaza două unităţi sanitare
publice cu paturi: Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea şi Spitalul Clinic Municipal “Dr.
Gavril Curteanu” Oradea.
- Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea - 1007 paturi
- Spitalul Clinic Municipal “Dr. Gavril Curteanu” Oradea - 952 paturi

PROTECŢIE SOCIALĂ
ADMINISTRAŢIA SOCIALĂ COMUNITARĂ ORADEA
SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENTA SOCIALA AL MUNICIPIULUI ORADEA , instituţie
publică de interes local, îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea Consiliului Local al
Municipiului Oradea şi este acreditat ca furnizor de servicii sociale de catre Comisia de
Acreditare a Furnizorilor de Servicii Sociale Bihor.

ADMINISTRAŢIA SOCIALĂ COMUNITARĂ ORADEA, asigură:

52
 PRESTATII SI SERVICII SOCIALE ACORDATE COPIILOR.
Centrul de Ingrijire de Zi
- Beneficiari: copiii si parintii aflati in situatii de risc de separare/abandon, capacitate: 65
locuri
- Intervenţii adresate copiilor prescolari si scolari.

Centrul de Ingrijire si Educatie Timpurie cu o capacitate de 337 de locuri, în 10 creşe.

Beneficiarii serviciilor acordate de Centrul de Ingrijire si educatie Timpurie sunt copiii
cetatenilor cu domiciliul sau resedinta in municipiul Oradea, cu varste intre 3 luni si 4 ani

Cabinetele Medicale Scolare si Stomatologice

În cadrul acestui compartiment îşi desfăşoară activitatea 17 medici de medicina
generală, 8 medici stomatologi şi 49 de asistente medicale, care asigură asistenta medicală
în 38 de şcoli şi licee, 47 de grădiniţe şi Universitatea din Oradea.

PRESTATII SI SERVICII ACORDATE PERSOANELOR CU DIZABILITATI

PROGRAMUL ACCES-OR: - str. Primăriei nr. 42 si str. Simon Barnutiu, nr.38, bl. C8

SERVICII SI PRESTATII ACORDATE PERSOANELOR VARSTNICE

Centrele Sociale Multifunctionale pentru Persoane Vârstnice

- Centrul Social Multifunctional pentru Persoane Varstnice „Rogerius” Centrul Social
- Multifunctional pentru Persoane Varstnice„ Nufarul” Centrul Social
- Multifunctional pentru Persoane Varstnice „Iosia” Centrul Social
- Multifunctional pentru Persoane Varstnice „Rogerius 2”
- Căminul Multifuncţional “Bocskai Istvan”

SERVICII SI PRESTATII PENTRU PERSOANE FARA ADAPOST

Centrul Social- Adapost de Noapte, str. Guttenberg nr.8- cu o capacitate de 34 locuri
Centrul Unic de Voluntariat Comunitar Oradea (CUVCO)

PRESTATII SI SERVICII ACORDATE PERSOANELOR AFLATE IN SITUATII DE

RISC SOCIAL

CAPITOLUL 15

CULTURA ŞI ARTA

53
 Oradea este un important centru istoric-cultural, primul centru al umanismului din
Transilvania. Zidurile vechii cetăţi sunt dovada istoriei îndelungate, viaţa culturală a oraşului
în prezent fiind reprezentată de spectacole, concerte, expozitii şi targuri.
Alaturi de clădiri reprezentative, oraşul traieste şi prin evenimentele de cultura şi de
divertisment pe care spatiile dintre acestea le adăpostesc de-a lungul anului, începând din
primavara, cand în luna mai se desfăşoara "Festum Varadinum", continuand în toiul verii cu
Targul Mesterilor Populari şi Serbările Cetăţii, în luna iulie, şi incheind cu toamna, cand au loc
"Festivalul Toamna Oradeana" şi "Saptamana Teatrului Scurt", în lunile septembrie-
octombrie.

INSTITUŢII TEATRALE ŞI DE MUZICA

Teatrul de Stat Regina Maria

Având o tradiţie de aproape un secol în peisajul cultural orădean, Teatrul de stat
Regina Maria are drept scop prezentarea unor producţii originale şi valoroase, combinând
tradiţia cu spiritul novator.
În 9 şi 10 octombrie 1927 se inaugurează prima stagiune românească pe scena
orădeană cu reprezentaţiile Teatrului Naţional din Cluj, al cărui director era poetul şi
dramaturgul Victor Eftimiu. În 29 ianuarie 1928 se constituie Asociaţia „Vestul Românesc” cu
scopul predilect de a întemeia un teatru stabil şi un cotidian românesc. Sub direcţia
Comitetului Central al Asociaţiei pe 18 septembrie 1928 ia fiinţă Teatrul Asociaţiei Vestul
Românesc, primul teatru românesc stabil din Oradea iar, după Diktatul de la Viena din 30
august 1940, în urma căruia nordul Transilvaniei este cedat Ungariei horthyste, pe scena
teatrului orădean nu s-a mai reprezentat nimic în limba română. Abia după eliberare, în 1944,
un grup muncitoresc înfiinţează asociaţia Prietenii teatrului cu intenţia de a recrea teatrul
românesc orădean sub vechea denumire Teatrul de Vest.
Deşi pe data de 1 aprilie 1946, teatrul din Oradea este etatizat, alături de teatrele din
Timişoara, Braşov şi Galaţi, el va funcţiona în continuare ca un teatru privat, fiind într-adevăr
privat de fondurile guvernamentale pe care le merita potrivit noului statut. Din lipsa
subvenţiilor şi a unui public interesat, Teatrul de Vest va activa doar două stagiuni, după care
se va muta la Arad (1948). Timp de şapte ani, Oradea rămâne din nou fără teatru profesionist
în limba română.
În vara anului 1955 ia fiinţă Teatrul de Stat Oradea, în prezent sub denumirea Teatrul
de stat Regina Maria, care funcţionează de atunci cu două secţii, română (Trupa Iosif
Vulcan) şi maghiară (Szigligeti Tarsulat).
Prima piesă jucată pe 26 noiembrie 1955 sub auspiciile noului teatru a fost O
scrisoare pierdută de I. L. Caragiale. Ea s-a dovedit şi din punctul de vedere al alegerii şi din
cel al montării o reuşită. Publicul a salutat cu o deosebită încântare premiera care inaugura o
nouă etapă, de data aceasta mai fermă, a teatrului românesc orădean.
În perioada 23-29 noiembrie 1976 are loc prima ediţie. Intitulat Săptămâna teatrului
scurt, festivalul îşi propunea chiar din ediţia inaugurală să definească şi să delimiteze acest
gen teatral, reuşind totodată să adune spectacole remarcabile şi regizori consacraţi din
întreaga ţară. Începând cu ediţia a VI-a din 1984 festivalul îşi sporeşte amploarea
transformându-se într-o competiţie internaţională. Cu fiecare an festivalul creşte în valoare,
devenind pe parcursul ediţiilor bienale o marcă de prestigiu în peisajul teatral naţional.
În 1978, pe scena teatrului orădean, are loc o premieră inedită atât din punct de
vedere cultural cât şi istoric. Sub regia lui Ion Olteanu este montată pentru prima dată piesa
Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, primul text dramatic scris în
româneşte, datând din 1778 şi descoperit în Biblioteca Episcopiei din Oradea.
Teatrul de Stat pentru Copii şi Tineret Arcadia, (fostul Teatru de Papuşi) a luat fiinţa în
anul 1950 la iniţiativa unui grup format din entuziasti iubitori ai genului. În prezent îşi
54
desfăşoară activitatea sub tutela Teatrului de stat Regina Maria şi are în componenţă două
trupe: Trupa „ Liliput „ – secţia maghiară şi Trupa „ Arcadia” – secţia română.
Clădirea în care funcţionează teatrul datează din anul 1760, cand aici era inaugurat cu
mare pompa hanul „Arborele verde” în proprietatea Capitului Româno-catolic. În secolul XVIII
hanul nu a avut decât doua camere, o cafenea şi o carciuma. În aceasta clădire au locuit
funcţionarii Capitului, dar a funcţionat şi o temnita. În timpul marelui incendiu din 1836 s-a
distrus şi acest han, după care a fost reconstruit paştrand zidurile existente.
Instituţia cu noua denumire din 1999 este continuatoarea activităţii fostului Teatru de
Stat de Păpuşi înfiinţat ca unitate independentă în anul 1955, cu secţii în limba romănă şi
maghiară. De precizat că din 1950, pe lângă Teatrul Maghiar din Oradea există o secţie de
păpuşi care prezenta spectacole în cele două limbi.

Despre clădire
Clădirea Teatrului de Stat este una dintre cele mai însemnate edificii de patrimoniu din
Oradea. Proiectul a fost întocmit de renumita firmă de arhitecţi Fellner şi Helmer din Viena,
iar realizarea lui, care a durat doar 15 luni, din 10 iulie 1899 până în 15 octombrie 1900.
Aspectul exterior îmbină armonios stilul neoclasic, dominant în ansamblul faţadei, cu
elemente neorenascentiste şi neobaroce, în timp ce finisajele şi ornamentaţiile interioare se
impuneau printr-un accentuat ton rococo.
Edificiul a fost structurat pe trei niveluri: sală, loji, balcon. În proiectarea sălii de
spectacole s-a avut în vedere realizarea unei acustici perfecte. În plus a fost dotată cu o fosă
pentru orchestră. Aceste caracteristici, neschimbate, transformă locaţia într-un spaţiu ideal
pentru montarea spectacolelor de teatru, a celor de operă şi a concertelor. Sala are în
prezent o capacitate totală de 670 de locuri.
La peste o jumătate de secol de existenţă în forma actuală, Teatrul din Oradea -
alcătuit în prezent din trupa de teatru profesionistă pentru adulţi, trupa de teatru profesionistă
pentru copii şi tineret, şi o secţie muzicală – se află într-un proces de construire a unei
identităţi culturale şi artistice noi.
Începând cu anul 2007, clădirea Teatrului orădean a fost supusă unei restaurări
complete, timp în care artiştii şi-au desfăşurat activitatea în alte sedii mai puţin primitoare.
Inaugurarea noii stagiuni printr-un spectacol de teatru eveniment, prevăzut pentru 25
septembrie 2011, va coincide cu redeschiderea clădirii ce şi-a regăsit întreaga splendoare de
altădată, precum şi cu cea de-a şaptesprezecea ediţie a Festivalului de Teatru Scurt.
Propunerea Conducerii Teatrului este ca din motive de continuitate istorică şi culturală,
deschiderea festivă să aibă loc sub auspiciile unei noi denumiri pentru instituţia orădeană:
TEATRUL REGINA MARIA. Menţionăm că Teatrul din Oradea a funcţionat sub această
denumire în perioada interbelică; de asemenea, propunerea a fost aprobată de către Intenţia
de redenumire a instituţiei culturale se încadrează în strategia locală de redescoperire şi
omagiere a valorilor autentice româneşti. În acest sens, Primăria Oradea, în parteneriat cu
Ordinul Arhitecţilor din România – Filiala Bihor şi cu Muzeul Ţării Crişurilor au lansat în cursul
lunii iunie 2011 un concurs de proiecte pentru o statuie a Reginei Maria care va fi amplasată
în actuala Piaţă Ferdinand din centrul municipiului (Piaţă în care se găseşte şi clădirea
Teatrului). Dezvelirea statuii Reginei Maria va avea loc în data de 23 mai 2012, la împlinirea
a 93 de ani de la vizita Familiei Regale la Oradea în 1919, evocată şi în memoriile suveranei.

FESTIVALUL DE TEATRU SCURT

Festivalul de Teatru Scurt, singurul festival dedicat piesei într-un act din România, este
o manifestare culturală cu o longevitate egalată de puţine festivaluri din ţară - prima ediţie a
avut loc în anul 1976 şi ultima ediţie, a XV-a, jubiliară, în 2005. Din 1984, de la cea de-a VI-a
55
ediţie, Festivalul de Teatru Scurt devine internaţional. Orădenii au vizionat spectacole din
Ungaria, Italia, Franţa, Croaţia, Cehia, Republica Moldova dar şi din îndepărtata Japonie. De-
a lungul celor cincisprezece ediţii de festival, oaspeţi importanţi - actori, regizori, dansatori,
scenografi, critici de teatru, directori de festivaluri, dar şi personalităţi marcante ale vieţii
culturale din România au participat la evenimentul cultural orădean.
Festivalul a reuşit să impună un curent în rândul regizorilor valoroşi, încurajându-i tot
mai mult să monteze piese scurte, contribuind semnificativ la consacrarea acestui gen teatral
înedit -spectacolul de teatru scurt. Astăzi nu există teatru din al cărui repertoriu să lipsească
piesa de teatru scurt. Mai mult, prin economia sa de timp, spaţiu şi energie, acest gen pare
să fie cea mai contemporană opţiune teatrală, cu atât mai mult cu cât această formă artistică
este tot mai cunoscută şi mai apreciată de public.

Filarmonica de Stat Oradea – Sala de concerte Enescu- Bartok

Viaţa muzicala oradeana a devenit intens începând cu a doua jumatate a secolului al
XVIII-lea, cand un tanar muzician, Johann Michael Haydn (1737-1806), fratele mai mic al lui
Joseph Haydn, a fost numit organist şi dirijor în curtea episcopului Patachich Ádám între anii
1760-1762. El a fost urmat între 1764-1969 de Karl Ditters von Dittersdorf (1739-1799). Cei
doi muzicieni sunt considerati ca fondatori ai vieţii muzicale orădene. Trebuie însă remarcat
Încă un important muzician de rang european, Wenzel Pichl (1741-1805), care de asemenea
a activat şi compus în acest oraş, fiind pentru o perioada concertmaistrul orchestrei
episcopale. În timpul lui Dittersdorf orchestra era formata din 34 de instrumentisti, veniti din
Viena şi Praga, orchestra de la Oradea fiind în perioada respectivă una din cele mai
însemnate din Europa.
La 5 ianuarie 1888 are loc primul „concert filarmonic” din Oradea.
În 1949 Societatea Filarmonica devine institutie de stat, desfăşurand o bagata
activitate muzicala în ţara şi peste hotare.
În anul 1890, se constituie Asociaţia Prietenilor Muzicii din Oradea, având ca scop
educaţia în domeniul muzicii culte, organizarea de concerte şi spectacole şi înfiinţarea unei
şcoli de muzică. Sub patronatul acesteia, pe lângă teatru, se va inaugura o secţie de operă.
În prima jumătate a secolului XX, numărul concertelor simfonice şi corale creşte în
mod considerabil, fenomenul datorându-se şi apariţiei în peisajul muzical orădean a corului
„Hilaria”. În această peroadă concertează la Oradea şi marii compozitori George Enescu şi
Bartok Bela.
Filarmonica de Stat, cu o orchestră simfonică cu stagiune permanentă, a luat fiinţă în
anul 1949.
În anul 1997, Consiliul Judeţean Bihor aprobă înfiinţarea Corului Filarmonicii de Stat
Oradea, sub conducerea regretatului prof.univ. Avram Geoldeş, cor dirijat în prezent de
Laszloffy Zsolt. S-a împlinit astfel un vis mai vechi al iniţiatorilor de muzică deschizând
drumul către concertele vocal-simfonice de operă şi operetă.
Din anul 1954, sub egida Filarmonicii de stat, si-a desfăşurat activitatea de concerte
Orchestra populară „Crişana”. Din anul 1998, Orchestrei „Crişana” i s-a alăturat un corp de
dansatori, devenind Ansamblul Artistic Profesionist „Crişana”. Patru ani mai târziu, în 2002, în
cadrul Filarmonicii îşi inaugurează activitatea Ansamblul Artistic Profesionist „Nagyvarad”.
Atât ansamblul românesc cu o activitate îndelungată şi evident mai bogată cât şi ansamblul
maghiar susţin spectacole şi concerte la sediu şi în turnee din ţară şi străinătate. Primul s-a
aflat în ultimii zece ani în Ucraina, Serbia, Grecia, Tunisia, Turcia, Italia, Germania, Grecia şi
Egipt, iar al doilea Ungaria, Polonia şi Belgia, iar ambele, în 2010, la Expoziţia Mondială din
China.

MUZEE ŞI CASE MEMORIALE

56
 Complexul „Muzeul Ţării Crişurilor” Oradea
Complexul „Muzeul Ţării Crişurilor” Oradea, instituţie subordonată Consiliului
Judeţean Bihor, este un obiectiv cultural important al României, format din Muzeul Ţării
Crişurilor, care are în componenţă şapte secţii (Secţia de arheologie, Secţia de istorie,
Secţia de ştiinţele naturii, Secţia de etnografie, Secţia de artă, Secţia muzee memoriale,
grupuri sociale, istorie a minorităţilor şi Secţia de relaţii publice şi expoziţii), Muzeul
Memorial “Iosif Vulcan”, Muzeul Memorial „Aurel Lazăr”, Muzeul Memorial “Ady
Endre”, Peştera Vadu Crişului. La acestea se adaugă două arii protejate (situri de
importanţă comunitară din cadrul reţelei ecologice europene NATURA 2000: Betfia şi Lacul
Peţea), aflate în custodia instituţiei muzeale.
*
De-a lungul existenţei instituţiei muzeale, aceasta a reuşit în toate epocile istorice în
care a dăinuit să tezaurizeze mărturii ale civilizaţiei materiale specifice celor ce au vieţuit aici
din timpurile străvechi pînă la sfîrşitul mileniului I (autohtoni, alogeni), dar şi de-a lungul
mileniului II (români, maghiari, germani, slovaci etc.).
Inaugurarea primului sediu al muzeului orădean a avut loc în iunie 1896, într-o clădire
eclectică, special construită în acest scop, finalizată în 1895 de către arhitectul Rimanoczy
Kálman senior. În cele nouă încăperi destinate expoziţiei de bază, s-au etalat obiecte de
arheologie, istorie, artă şi etnografie. Menţionăm că pînă în 1918 era expusă şi colecţia de
artă a Episcopului romano-catolic de Oradea Ipolyi Arnold, colecţie donată oraşului Oradea.
După restaurarea Palatului baroc (1968-70) de către statul român, palat construit între
1762-1776 de arhitectul austriac Franz Anton Hillebrandt, pentru a fi reşedinţă a Episcopiei
Romano-Catolice de Oradea, s-a inaugurat la Oradea cel de-al doilea sediu al Muzeul Ţării
Crişurilor, în ziua de 17 ianuarie 1971.
În răstimpul dintre 1971 şi 2011 complexul muzeal orădean s-a impus ca un centru
cultural-ştiinţific de referinţă pentru comunitatea de aici şi nu numai, ca o instituţie cu
deschidere europeană, care a promovat relaţii cu muzee din ţară şi străinătate, dar şi cu
universităţi, instituţii de cercetare din Ungaria, Slovacia, Polonia, Elveţia, Iugoslavia, Franţa,
Italia etc. Muzeografii ce au lucrat şi lucrează aici s-au dovedit a fi, în marea majoritate,
specialişti de excepţie, riguroşi investigatori ai patrimoniului tezaurizat şi, în egală măsură,
devotaţi ideii de valorificare expoziţională şi ştiinţifică a colecţiilor deţinute, dar şi studiului
realităţilor din teren, protejării monumentelor istorice din acest areal geografic.
Datorită retrocedării Palatului baroc s-a decis ca al treilea sediu al Muzeului Ţării
Crişurilor să fie o clădire eclectică, construită între 1897 şi 1898 în Oradea, proiectată de
arhitectul Alpár Ignác şi care a fost sediu pentru Şcoala Regală de Cadeţi. Clădirea este
inclusă pe Lista monumentelor istorice şi a fost trecută în administraţia Consiliului Judeţean
şi apoi în folosinţa gratuită a Muzeului Ţării Crişurilor începînd cu toamna anului 2005
(Hotărîrea nr.84 din 30 august 2005). Este în curs de restaurare, urmînd să fie amenajată şi
din punct de vedere expoziţional, după ce se va face transferul întregului patrimoniu al
Muzeului Ţării Crişurilor în clădirea mai sus menţionată.
Generaţiilor de muzeografi ce au lucrat în instituţia muzeală orădeană după 1971 li se
datorează şi cele trei anuare, Crisia, de arheologie şi istorie, Biharea, de etnografie şi artă,
Nymphaea, de ştiinţele naturii, acestea ajunse la un număr de peste 100; cărţi de autor şi
volume colective, şi ele într-un număr de peste 70; participarea la contracte de cercetare
ştiinţifică, naţionale şi internaţionale, pe probleme de arheologie, etnografie, artă şi ştiinţele
naturii.

Muzeul Ţării Crişurilor

Din structura acestuia fac parte: Secţia de arheologie, Secţia de istorie, Secţia de
ştiinţele naturii, Secţia de etnografie, Secţia de artă, Secţia de relaţii publice şi expoziţii şi
Secţia muzee memoriale, grupuri sociale, istorie a minorităţilor.

57
 Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”
Muzeul Memorial “Iosif Vulcan” funcţionează în clădirea care a găzduit, în perioada
1896-1906, locuinţa lui Iosif Vulcan şi redacţia revistei “Familia”. Expoziţia de bază a
muzeului, reorganizată în 2001, însumează cinci săli: prima cuprinde documente ce
ilustrează viaţa şi activitatea lui Iosif Vulcan, precum şi numărul din „Familia” unde a debutat,
sub numele de Eminescu (1866), cel mai mare poet al românilor; următoarele trei săli
reconstituie, cu mobilier original şi obiecte de epocă, o parte a locuinţei familiei Vulcan; ultima
sală a muzeului este organizată în principal ca sală de documentare, dar oferă şi elemente
expoziţionale: imagini din vechile tipografii orădene şi documente referitoare la cele trei serii
interbelice ale revistei “Familia”, precum şi la actuala serie a revistei - cea de-a treia.

Muzeul Memorial „Aurel Lazăr”

Muzeul memorial dedicat marelui om politic român Aurel Lazăr a fost inaugurat la 1
decembrie 2008 în casa de la nr.13 al străzii care îi poartă numele. Casa, care a aparţinut
familiei avocatului dr. Aurel Lazăr, se constituie într-un veritabil monument de istorie
românească prin faptul că aici, la 12 octombrie 1918, a fost redactat textul Declaraţiei de
independenţă naţională a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş,
document de o importanţă deosebită devenit, încă de la lansarea sa, manifestul-program al
mişcării politice de eliberare naţională a românilor din Transilvania, mişcare ce a culminat cu
dobîndirea de către aceştia, la 1 decembrie 1918, a deplinei neatîrnări.
Expoziţia de bază reconstituie ambientul în care a locuit familia lui Aurel Lazăr în prima
jumătate a secolului al XX-lea.

Muzeul Memorial „Ady Endre”

Inaugurarea Muzeului Memorial „Ady Endre” a avut loc la 26 mai 1955. În organizarea
acestuia, un rol important l-a avut scriitorul orădean Tabéry Géza, unul din foştii prieteni ai lui
Ady.
Muzeul este găzduit de clădirea fostei cafenele „Müller”, deosebit de populară la
sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Construcţia iniţială, finalizată în 1869 în
piaţa din faţa sediului Prefecturii Bihor, şi-a căpătat forma actuală în cursul reconstrucţiei din
1895. Acest cochet local, cu terasă, a fost un loc preferat, pe atunci, de tînărul poet maghiar
Ady, nu numai pentru a petrece ci, conform uzanţelor vremii, pentru a şi lucra. Potrivit
tradiţiei, în sezonul estival, în colţul din dreapta al terasei se afla masa lui, pe care a redactat
multe dintre reportajele şi articolele sale.
În actuala expoziţie, inaugurată în 2003, accentul cade pe prezentarea vieţii şi
activităţii orădene a lui Ady, reconstituind, în cele două încăperi laterale, atmosfera redacţiilor
şi cafenelelor acelor vremuri.

UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI DIN ROMÂNIA, FILIALA ORADEA

Filiala Oradea a Uniunii Artiştilor Plastici din România a fost înfiinţată în anul 1956.
Este asociaţie profesională, neguvernamentală şi nonprofit, cu personalitate juridică de
utilitate publică şi de interes local şi naţional.

REVISTA DE CULTURĂ „FAMILIA” ORADEA

Revista Familia este o instituţie culturală înfiinţată de Iosif Vulcan, la Budapesta, în
1865, având drept program răspândirea culturii române în Transilvania şi cultivarea limbii şi a
conştiinţei naţionale. Ea a fost, în urma dispariţiei Foii pentru minte, inimă şi literatură a lui
George Bariţiu, cea mai însemnată revistă românească din Ungaria în a doua jumătate a

58
secolului al XIX-lea, devenind în scurt timp, o tribună a întregii literaturi româneşti, o
emblemă a identităţii culturale naţionale.
Fondatorul ei, Iosif Vulcan (31 martie 1841, Holod, Bihor – 8 septembrie 1907,
Oradea), publicist şi scriitor român, animator cultural, membru al academiei române, şi-a
dedicat întreaga viaţă editării revistei – uneori chiar cu sacrificii materiale.
Înfiinţată în 1865, la Budapesta, revista purta pe frotispiciu subtitlul „foaie
enciclopedică şi beletristică cu ilustraţiuni”, programul ei nefiind pur literar, ci şi social,
adresându-se fiecărei familii româneşti în parte, dar şi familiei mai mari a naţiunii. Numărul de
probă a apărut la 1/13 mai, iar numărul 1 la 5/17 iunie. În 1880, redacţia revistei Familia se
mută la Oradea, locul în care va continua să apară – cu unele întreruperi- până în zilele
noastre.
Prima serie a revistei Familia, cea de sub conducerea lui Iosif Vulcan, este un caz unic
în analele publicisticii româneşti, prin logevitatea ei de patru decenii. La renumele său a
contribuit în mod esenţial şi faptul că, în numărul 6 al revistei, apărut la 25 februarie/9 martie,
a debutat Mihai Eminescu cu poezia De-aş avea....
În februarie 1866, Iosif Vulcan a primit de la Cernăuţi o scrisoare însoţită de mai multe
poezii, semnate de Mihail Eminovici. Redactorul Familiei a ales dintre ele poezia „De-aş
avea” pe care a publicat-o însoţită de o notă redacţională: „Cu bucurie deschidem coloanele
foii noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trimise nouă,
ne-a surprins plăcut.” Vulcan este şi naşul literar al celui mai important poet român,
schibându-i numele din Eminovici în Eminescu. Familia va publica multe alte poeme ale lui
Eminescu ( O călătorie în zori, La Heliade, Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie, Junii Corupţi),
dedicându-i poetului la moartea acestuia un întreg număr - cel din 7 iulie 1889.
Mai puţin cunoscut este faptul că tot în revista Familia a debutat şi George Coşbuc, în
1884, sub pseudonimul „Bocşu”, cu poezia Aş vrea să fiu..., o traducere a unui poem al
poetului maghiar Petofi Sandor.
Alături de Eminescu şi Coşbuc, revista a contribuit şi la impunerea altor scriitori importanţi, ca
Octavian Goga şi Emil Isac. Printre colaboratorii de prestigiu ai revistei
s-au numărat Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aton şi Nicolae
Densuşianu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea,
Duliu Zamfirescu, Ştefan O.Iosif şi alţii.

Revista culturală Várad

Revista culturală Várad fondată în 2002 care se consideră moştenitorul spiritual al
publicaţiei Kelet-Nyugat apărută la începutul anilor 90, este revista literară-culturală de limbă
maghiară cea mai longevivă în istoria oraşului.
Asumându-şi rolul de editură literară precum şi cel de organizator de programe literare
de înalt rang, Várad asigură spaţiu de publicare atât autorilor contemporani de limbă
maghiară locali şi din alte teritorii cât şi autorilor locali de limbă română prin traducerea
operelor acestora în limba maghiară. Atelierul revistei consideră de importanţă deosebită
popularizarea tinerelor talente, păstrarea tradiţiilor culturale orădene precum şi promovarea
aspiraţiilor contemporane de artă plastică.

ŞCOALA DE ARTE „ FRANCISC HUBIC” ORADEA

Este cea mai veche instituţie de învăţământ artistic din Oradea. Istoria sa începe în
anul şcolar 1925/1926, cu o primă denumire, Conservatorul de muzică, sub conducerea
profesorului, compozitorului şi dirijorului Francisc Hubic, după modelele deja existente la
Bucureşti, Cluj şi Timişoara. Extinzându-şi aria de activitate în anul 1945 devine
Conservatorul de muzică şi Artă Dramatică. În acelaşi an, din iniţiativa unor artişti plastici din

59
Oradea, în frunte cu profesorul şi pictorul Roman Mottl-senior, ia fiinţă Şcoala de arte
Frumoase.
În anul 1954, cele două instituţii vor fi unificate, funcţionând sub denumirea Şcoala
Populară de Artă până în 1990, când în noua şi actuala titulatură este inclus numele ctitorului
ei, ilustrul muzician orădean, Francisc Hubic, cel care s-a aflat la cârma şcoliiîntre 1925-
1947. L-a urmat, în perioada 1947-1952, dirijorul Iosif Romulus Botto, căruia i s-a încredinţat
organizarea orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat înfiinţată în 1949.
În prezent, Şcoala de Arte „Francisc Hubic” fucţionează cu trei secţii: muzică (canto
clasic, canto popular, canto muzică uşoară, pian, vioara, chitară, percuţie şi instrumente de
suflat); arte plastice (pictură, sculptură, design vestimentar, grafică şi artă decorativă) şi
secţia actorie-coregrafie.

CLUBUL FOTOGRAFIC „NUFĂRUL”

Clubul fotografic „Nufărul”, unul dintre cele mai puternice din ţară, dispune de un
spaţiu expoziţional, Galeria „Foto-Art”, situat în Piaţa 1 Decembrie nr.12.
Activitatea clubului este impresionantă. Pe lângă cursurile de artă fotografică pe care
le organizează în fiecare an, a găzduit peste 300 de expoziţii personale şi de grup din
aproape 50 de ţări ale lumii, iar membrii acestuia au fost prezenţi cu lucrări la numeroase
expoziţii şi saloane din ţară şi străinătate, nu puţine încununate cu premii naţionale şi
internaţionale.

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „GHEORGHE ŞINCAI” BIHOR ORADEA

Ideea bibliotecilor populare a apărut în primăvara lui 1871, când ministrul cultelor a dat
o dispoziţie care-i obliga pe întreţinătorii de şcoli să strângă de la fiecare copil înscris până la
2 fi. pe an pentru înfiinţarea şi apoi dezvoltarea bibliotecilor şcolare, urmând ca ele, cu timpul,
să devină publice, în patrimoniul şcolii.
Senatul şcolar al Oradiei, întrunit la 21 august 1873, a apreciat că acest lucru este
practic imposibil de realizat deoarece copiii nici aşa nu plătesc taxa de înscriere. S-a votat,
totuşi, ca 12% din aceste taxe să fie utilizate în folosul construirii de biblioteci. Că în posesia
senatului şcolar exista o bibliotecă se poate dovedi cu menţiunea pe care o face custodele
senatului, Ioan Stancovici (Jánosházi) cu privire la 6 cărţi împrumutate. Biblioteca avea 582
volume în evidenţă.
Consiliul municipal a discutat chestiunea în şedinţa sa din 14 decembrie 1882 şi a
transmis Asociaţiei generale a învăţătorilor din Bihor misiunea de a se ocupa de aspectele
concrete ale întemeierii unei biblioteci publice.
Biblioteca a continuat să se îmbogăţească, iar în 1898-1899 . Biblioteca dispune acum
de un fond de 5.722 de volume, destinate cadrelor didactice – nu se poate vorbi încă despre
o bibliotecă publică.
Primăria, până în 1906, a sprijinit cu 300 coroane bibliotecile populare, în anii următori
ulterior mărit la 800 coroane pe an. In 1907 statul ajuta aceste biblioteci cu 500 coroane şi se
promitea creşterea sumei odată cu înfiinţarea celei de-a patra unităţi. S-a hotărât ca ajutorul
de 800 coroane primit din partea oraşului să fie folosit pentru retribuirea bibliotecarilor,
legarea cărţilor, plătirea oamenilor de serviciu şi pentru alte cheltuieli curente, deoarece
ajutorul de stat nu putea fi folosit decât pentru achiziţii de carte.
La 20 aprilie 1912 s-a constituit comisia de coordonare a activităţii bibliotecii. Primul
local al bibliotecii se afla pe strada principală, undeva lângă teatru, şi se compunea din 4 săli
închiriate pe 6 ani, cu suma de 1.800 coroane.
Devenită biblioteca regională Crişana, aceasta putea fi frecventată, între septembrie
1949 şi noiembrie 1951, în Piaţa Republicii nr. 4 şi, începând cu 1951, în Piaţa Victoriei nr. 3
(sediul Episcopiei Greco-Catolice).

60
 În data de luni, 9 august 2002, Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" îşi găseşte un
nou lăcaş în clădirea din Piaţa 1 Decembrie nr. 12.
Biblioteca deţinea, la sfârşitul anului 2010, un număr de 642558 unităţi de bibliotecă,
cărţi periodice, publicaţii etc.
Cartea cu valoare de patrimoniu este reprezentată de patru incunabule (Defensarium
curatorum, Lutetie, 1461; Fasciculus temporum, Vereties, 1479; Robertus Carracciolus,
Opera varia, Venetius, 1485 şi A.Schedel, Liber cronicarum, Nurberg, 1493), Cazarnia lui
Varlaam şi altele.
Biblioteca judeţeană continuă programul de digitalizare a întregii colecţii, în acest
moment peste jumătate putând fi consultată prin intermediul softului de bibliotecă Tinlib.
De asemenea, instituţia face parte din programul naţional Biblionet ce are ca scop
îmbunătăţirea posibilităţilor de informare prin intermediul bibliotecilor publice. Programul
prevede dotarea cu tehnică de calcul a bibliotecilor din mediul rural care nu au beneficiat de
aceste facilităţi, precum şi instruirea bibliotecarilor.

EDITURI ŞI TIPOGRAFII
 Editura Aquila '93  Casa de Editura şi Presă Euro Media SA
 Casa Cărţii SRL  Materal Group SRL
 Metropolis SRL  Alpa Newmedia SRL
 Policontact SRL  MTR Press SRL
 Europrint SRL  V. Capris Comerţ SRL
 Societatea Misionară Română SRL  YGREC Publicaţii SRL
 Life Publishers International SRL  Editura Riport SRL
 Făclia Prodcom SRL  Ravision SRL
 Editura Lampadarul de Aur SRL  Afaceri Oradene SRL
 Editura Casa SRL  Info Editura SRL
 Euroset Ghiduri de Afaceri SRL  Makvirag SRL
 Rosil Chim SRL  Bazar Media Bihor SRL
 Anotimp Casa de Presă şi Editura SA  Arond Media SRL
 Editura Arca, etc.  Brevis SRL
 Stupstudio SRL

CAPITOLUL 16

ARHITECTURA ŞI TURISM

CETATEA – NUCLEUL VIITORULUI ORAŞ

Bogăţia şi diversitatea patrimoniului arhitectural orădean, complexitatea fenomenului

precum şi implicaţiile sale sociale, politice, culturale, etc. s-au transmis din generaţie în
generaţie, devenind astfel martori tăcuţi ai devenirii noastre prezente.
Primele dovezi ale locuirii pe aceste teritorii sunt aduse de mărturiile arheologice.
Multiple dovezi ale unor forme de organizare socială au fost descoperite în zone ale oraşului
care astăzi sunt înscrise în Lista monumentelor şi siturilor arheologice. Dintre acestea: Salca,
Sere, 1 Mai şi arealul cetăţii Oradea sunt cele mai importante.

61
 Dovezile arheologice scoase la lumină în diversele situri confirmă prezenţa continuă în
acest areal geografic a comunităţilor umane şi implicit, existenţa unor forme de locuire
specifice perioadelor respective.
Aşezările de la Oradea-Salca, Oradea-Sere dar în mod special Oradea–Dealul Viilor
dovedesc prezenţa în aceste locuri ale unor forme de locuire continuă şi sedentară, urmele
unor fortificaţii dacice fiind descoperite şi relevate de cercetători.
În diploma de la 1111, printre cosemnatari s-a numărat Syxtus Bichariensis, iar doi ani
mai târziu, într-o confirmare a primei diplome, acelaşi personaj semnează Syxtus
Vvaradiensis. Anul 1113 marchează astfel prima menţiune documentară a toponimicului
varad, de probabilă filieră slavă sau germană dar care în limba maghiară însemna cetăţuie.
Ceea ce probabil a decis irevocabil soarta cetăţii de la Biharea a fost însă atacul din
anul 1091, atunci când Ladislau I stabileşte la Oradea reşedinţa unei mănăstiri. Dincolo de
nararea romantică a descoperirii locului de pe Criş, în urma unei vânători, în fapt una din
expediţiile militare ale regelui, amplasamentul ales pentru întemeierea mănăstirii a fost unul
strategic. Vechea istoriografie maghiară, a susţinut că tocmai în urma acestui atac regele a
luat hotărârea de a muta episcopia de la Biharea la Oradea, unde exista deja amintita
mănăstire cu hramul Sf. Fecioare Maria, ridicată după anul 1077 pe un loc pustiu.
Documentele şi cronicile confirmă însă întemeierea făcută de regele maghiar. Astfel, Cronica
Pictată de la Viena şi Cronica müncheneză relevă rolul lui Ladislau I, ultima afirmând că
însuşi regele a denumit locul Warad.
Cel mai important eveniment politic din prima jumătate a secolului al XIII-lea a fost,
fără îndoială, marele atac tătaro-mongol din anul 1241. În acest an un important corp de
oaste condus de căpeteniile Kadan, Büri şi Bucek a intrat în Transilvania şi regiunile
extracarpatice cucerind inclusiv cetatea Oradiei. Sursa cea mai autorizată în descrierea
acestui eveniment a fost, fără îndoială, lucrarea Carmen miserabile (Epistola magistrului
Rogerius sub forma unui cântec de jale cu privire la distrugerile de către tătari a regatului
Ungariei – titlul complet) întocmită de prelatul italian Ruggero din Puglia, faimos sub numele
latinizat de Rogerius. Acesta, analizând starea precară a cetăţii, a relevat participarea
locuitorilor regiunii la efortul disperat de consolidare al cetăţii. El descrie sumar cetatea
orădeană, denumind-o castrum, şi o menţionează ca având „ziduri şi turnuri”, care protejau
catedrala cu hramul Sf. Fecioare Maria şi un palat episcopal. Piesele de arhitectură romanică
descoperite în timpul săpăturilor arheologice de la sfârşitul secolului al XIX-lea au confirmat
existenţa acestui ansamblu. De asemenea, cercetările arheologice întreprinse în ultimii ani
au dovedit existenţa fortificaţiei, având val de pământ cu palisadă, ziduri din piatră doar pe
anumite porţiuni şi probabil turnuri din lemn care flancau poarta şi eventualele unghiuri
existente la colţurile incintei.
În anul 1342, au început lucrările de extindere a catedralei şantierul fiind terminat sub
îndelungata păstorire a episcopului Demetrius (1345-1372). Catedrala, a cărei lungime era
undeva în jurul valorii de 72 de metri, avea trei nave şi o faţadă cu două turnuri, corul avea
deambulatoriu, iar altarul acesteia era octogonal. În Cronica Pictată, unde în două miniaturi
apare şi catedrala orădeană, atât în construcţie, cât şi cu defunctul rege Ladislau I alături, se
observă încă două turnuri care flancau altarul. Pe acelaşi miniaturi de disting şi doi contraforţi
masivi, precum şi două ferestre „oarbe”, dar care sugerează stilul gotic. Stilul gotic în care au
fost clădite catedrala şi palatul episcopal a fost confirmat de cele 100 de ancadramente,
lucrate în maniera amintită, datate toate după anul 1330, descoperite în timpul vechilor
săpături arheologice din cetate.
Marele şantier orădean, în urma căruia vechea cetate medievală a fost demolată şi
înlocuită cu o nouă fortificaţie cu cinci bastioane, a debutat spre sfârşitul domniei principelui
Ioan Sigismund. Tipul de cetate construit la Oradea, în stil „italian nou” s-a încadrat în
curentul general european de construcţie al fortificaţiilor. Cauza principală a imensului efort
financiar a fost tentativa de contracarare a artileriei de asediu, care a făcut progrese
remarcabile în secolul al XVI-lea. Relatările despre noua cetate i-au subliniat îndeosebi
capacitatea defensivă sporită.
62
 Sub domnia principelui Gabriel Bethlen au început lucrările la noul palat interior, după
ce, tot prin grija sa, în vara anului 1625 au fost realizate amenajări pentru aducţiunea apei în
şanţul de protecţie. Palatul interior, având forma pentagonală a cetăţii exterioare, a fost
terminat de principele Gheorghe Rakoczy I.
Perioada de relativă linişte de după anul 1606, întinsă pe un interval de mai bine de o
jumătate de secol, a fost brusc tulburată de conflictul din anii 1658-1660. Oştile turceşti aflate
sub comanda serdarului Köse Ali paşa, au început pe 13 iulie asediul asupra cetăţii.
Descrierea asediului şi a cetăţii de către călătorul turc Evlia Celebi constituie preţioase surse
de informaţie.
A doua jumătate a secolului al XVII-lea este marcată de luptele prin care armatele
austriece recâştigă teritoriile din jurul oraşului Oradea. În aceste conjuncturi, primele conflicte
din jurul cetăţii Oradiei au avut loc la Olosig în toamna anului 1691. În final, lipsită de sprijin,
garnizoana turcească a capitulat la 28 mai 1692, Abdulatiff paşa devenind astfel ultimul
guvernator al Oradiei. Intrarea armatelor austriece în vara anului 1692 în cetatea orădeană
marchează, în fapt, un nou început pentru fortificaţia orădeană şi împrejurimile ei. Amplele
lucrări de refacere a pagubelor pricinuite de luptele din anii 1691-1692 au readus în scurt
timp cetatea la standardele strategice ale timpului.

Primele gesturi urbanistice – primele imobile reprezentative

Cosmopolit din toate punctele de vedere, oraşul Oradea şi-a afirmat identitatea urbană
de-abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, atunci când realităţile vremii au consfinţit unitatea
administrativă, politică, culturală, socială şi economică a comunităţilor din jurul fortificaţiei
pentagonale.
Odată cu instaurarea dominaţiei habsburgice în Oradea, secolul al XVIII-lea reprezintă
un important reper în evoluţia arhitecturală dar mai ales urbanistică a oraşului. Acest lucru se
datorează în primul rând măsurilor reformiste întreprinse de statul austriac. Pătrunse de un
profund caracter iluminist aceste măsuri promovează în mod deosebit atragerea etniilor
defavorizate de până atunci, şi răsplătirea lor cu diverse facilităţi sociale şi economice. Aşa
se explică de ce Biserica Romano-Catolică, beneficiind şi de influenţele artistice şi moral –
sociale ale habsburgilor, beneficiază în decursul secolului al XVIII-lea de un puternic sprijin
social, politic şi administrativ.
În oraşul de pe Criş, doi au fost factorii decisivi care au determinat dezvoltarea
urbanistică şi şi arhitecturală. Este vorba în primul rând de interdicţia de construire pe o rază
de 500 de metri în jurul fortificaţiilor impusă de curtea de la Viena, fapt ce determină în cazul
Oradiei mutarea înspre vest a centrului de interes politic şi administrativ, în zona Cartierului
Nou (azi Parcul 1 Decembrie şi Piaţa Unirii ).
În cele din urmă filiera artistică a casei de Habsburg a facilitat pătrunderea stilului
baroc şi în spaţiul geografic al Oradiei. Coroborat cu caracteristicile stilului amintit, contribuţia
Bisericii Romano–Catolice la conturarea urbanistică a oraşului este cu atât mai uşor de
apreciat.
Consecinţa directă a acestor realităţi este aceea că în oraşul de pe Criş barocul îşi
arată cele mai puternice expresii artistice şi semantice în domeniul arhitecturii eclesiastice.
Biserica Sf. Ladislau, Biserica din Cetate, Capela Mizericordienilor, Basilica romano-
catolică, sau Biserica cu Lună (Adormirea Maicii Domnului) sunt doar câteva dintre
numeroasele exemple semnificative. Alături de acestea, o serie de alte biserici, precum Sf.
Brigitta, fostul edificiu al bisericii franciscanilor (azi Biserica Pogorârea Sfântului Duh) sau
Biserica Maica Îndurerată a ordinului premonstrantens dau adevărata amploare a barocului
orădean.
Nu mai puţin grăitor, patrimoniul laic baroc îşi găseşte totuşi repere în cele câteva
imobile încă rămase în picioare în Oradea. Palatul Episcopiei Romano–Catolice, Şirul

63
Canonicilor, fosta casă a Comitatului (Prefectura judeţului ), fosta Cazarmă a husarilor, şi nu
în cele din urmă fostul palat Rhedey (azi sediul CIAC) sunt cele câteva mărturii ale prezenţei
barocului în arhitectura laică orădeană.
Fără a intra foarte mult în probleme de stilistică arhitecturală trebuiesc totuşi făcute
referiri la evoluţia şi formele de exprimare ale barocului orădean. Deşi lipsită de valenţe
artistice deosebite, biserica Sf. Brigitta (azi Sf. Treime) are meritul de a fi cel mai vechi
edificiu construit în Oradea după alungarea dominaţiei otomane. Izvoarele documentare
atestă fără echivoc anul 1693 ca fiind anul construcţiei bisericii din lemn Sf. Brigitta, pentru ca
în 1722 aceasta să fie refăcută din zidărie de cărămidă. Lipsit de elemente artistice specifice
şi semnificative baroce, lăcaşul suferă o serie de transformări ulterioare, cea mai vizibilă
schimbare fiind cea a timpanului din faţada nordică, transformat în cele din urmă într-un
timpan cu autentică expresie barocă.
Mai puţin cunoscută publicului, dar excepţională şi unică prin rezolvarea spaţial –
volumetrică în zona Transilvaniei, Capela ordinului Mizericordienilor reia prin analogie
modelul bisericii San Carlo ale Quattro Fontane din Roma. Chiar dacă tratarea generală este
una specifică barocului austriac, mult mai auster şi sobru, soluţia cupolei eliptice face referire
directă la remarcabilul exemplu amintit anterior. Comparabile ca dimensiuni, biserica
orădeană se remarcă prin abilitatea rezolvării intersecţiei dintre spaţiul elipsoidal al naosului
şi rectangularitatea altarului ce îl succedă.
Aşa cum arătam în paragrafele anterioare, biserica Sf. Brigitta a fost primul edificiu
dintr-o serie de imobile reprezentative baroce orădene. Concomitent însă cu lucrările de
edificare ale acesteia, în Cetate au început imediat lucrările de refacere a fortificaţiei şi a
unora dintre imobilele din incintă.
Analizând cronologic evoluţia stilului baroc pe teritoriul oraşului Oradea trebuie sa
notăm în primul rând debutul lucrărilor la biserica Sf. Ladislau (1717 - 1733), lucrări ce vor fi
însă complet finalizate de abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Construcţia bisericii paulinilor (azi biserica Premonstrantensă – str. R. Ciorogariu)
debutează la 1741 şi se încheie în 1772. Anterior acesteia, în anul 1731, ordinul
franciscanilor porneşte şantierul viitoarei mănăstiri şi a bisericii ordinului – azi spitalul militar
şi Biserica Pogorârea Sfântului Duh.
Jumătatea secolului al XVIII-lea consemnează de asemenea debutul lucrărilor de
execuţie la complexul monastic al ordinului mizericordienilor. Capela, cu particularităţile sale
descrise anterior, spitalul şi farmacia sunt toate construite într-un interval de 16 ani începând
cu 1754. În afara acestui complex, cel mai reprezentativ complex baroc din arealul orădean
debutează cu doar doi ani mai devreme. Este vorba despre complexul basilicii şi a palatului
romano–catolic.
Deşi parte a aceluiaşi complex, cele două şantiere au început cu un decalaj de circa
10 ani. Prima construcţie începută a fost cea a basilicii.
Putem concluziona deci că barocul în Oradea se manifestă aproape în exclusivitate în
formele lui germanice, austere şi sobre. Puţinele influenţe italiene se regăsesc doar la nivelul
planimetriilor sau ale unor rezolvări spaţiale particulare şi/sau izolate. Din acest motiv, în
Oradea, graniţa dintre baroc şi cele câteva exemple clasiciste este mult mai subtilă, fiind de
multe ori aproape imperceptibilă.
Există totuşi câteva exemple care se detaşează în peisajul cultural orădean nu atât
prin calităţile arhitecturale pe care le-ar avea, cât prin subtilitatea cu care fac trecerea de la
monumentalitatea şi sobrietatea barocului către exuberanţa şi dinamismul stilurilor ce aveau
să domine sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea.
Biserica Seminarului Greco–Catolic (Parcul Traian colţ cu Bulevardul Magheru)
construită în forma actuală în 1858, casa Kovats (Piaţa Unirii, nr. 5) care primeşte actuala
înfăţişare în anul 1836, Institutul Sf. Iosif (azi Inspectoratul Şcolar Judeţean – str. M.
Eminescu nr. 11) ridicat din 1866 până în 1868 ori Institutul Sf. Vincenţiu (azi Liceul Partenie

64
Cosma) construit în acelaşi an 1868, dar care a suferit câteva modificări esenţiale la sfârşitul
secolului.

Oradea – reper Art Nouveau pe harta culturală a Europei

Primele manifestări concrete ale noului curent se vor produce ca urmare a influenţelor
tot mai puternice a comunităţilor religioase în general, a celei evreieşti în mod particular. Pe
fondul eliberării de prejudecăţi şi restricţii impuse comunităţii evreieşti, aceasta devine din ce
în ce mai activă şi implicit mai puternică din punct de vedere financiar, social şi în cele din
urmă politic. Astfel Sinagoga Neologă din strada Independenţei este un prim manifest al forţei
şi tendinţelor adoptate de comunitatea evreilor orădeni. Alături de aceasta, cele două
sinagogi din strada Clujului (pe amplasamentul noii aripi a Spitalului de Obstretică şi
Ginecologie) exprimau deja forţa şi puterea economică a comunităţii iudaice orădene.
Ulterior, pe măsură ce evreii orădeni devin o prezenţă tot mai activă în viaţa socială,
economică, politică şi culturală a oraşului, aceştia îşi vor ridica noi şi noi spaţii de închinare.
Fie că vorbim despre sinagogi sau case de rugăciune, numărul lor este impresionant: 3
sinagogi şi nu mai puţin de 15 case de rugăciune. Dintre acestea, la ora actuală au rămas
doar şase lăcaşe de cult (Str. Independenţei nr.22 – Sinagoga neologă, Str. Primăriei nr.25 –
Sinagoga Hinech Neorim, Str. Mihai Viteazul nr.4 – Sinagoga mare ortodoxă, Sinagoga mică
ortodoxă/Hevra Sas, str. T. Vladimirescu nr.18 – Sinagoga Poalei Tzedek, str. Crinului nr.2 –
Sinagoga Wisnitzer Sil). Construite într-o perioadă scurtă de timp, aceste lăcaşe de cult nu
sunt doar expresia potenţei financiare a comunităţii ci şi dovada afinităţilor artistice ale
membrilor ei. Picturi de inspiraţie maură, elemente decorative de mare rafinament, planimetrii
şi organizări funcţionale interioare remarcabile, sunt argumente convingătoare în sprijinul
ideii enunţate.
Enumerăm doar Palatul Sonnenfeld, Casa Markovits-Matheser, sau imobilul din strada
Roman Ciorogariu nr. 28. Având o formă de exprimare artistică bine conturată, Spiegel
Frigyes reuşeşte să se facă remarcat prin proiectele sale funcţionaliste valorificând foarte
bine posibilităţile de iluminare naturală a spaţiilor. Pentru aceasta, amintirea imobilelor
Konrad, cel din strada R. Ciorogariu, şi a palatului Sonnenfeld este suficientă pentru a
susţine cele afirmate anterior.
Analizând paleta de programe de arhitectură explorate în această perioadă în Oradea,
unul în mod special atrage atenţia. Este vorba despre locuirea colectivă, aşa numitele imobile
de raport. Reiterând contextul economic deosebit de favorabil al perioadei 1900 în Oradea,
reuşim să explicăm de ce un program de arhitectură care până la acea dată nu a existat în
cultura comunităţii orădene, capătă acum valenţe nebănuite şi forme dintre cele mai variate.
Aproape că nu a existat arhitect în Oradea care în această perioadă să nu fi avut măcar o
aplicaţie de această factură. Aminteam numele arhitecţilor Komor Marcell şi Jacob Dezso cu
al lor palat Stern, fraţii Vago cu Palatul Markovits–Matheser, dar alături de aceştia au avut
încercări similare şi alte nume celebre din domeniul proiectării de arhitectură. Dintre cei mai
renumiţi sunt fără îndoială Rimanoczy Kalman jr. cu palatele Moskovits I, Apollo, Darvasy,
Poynar, Sztarill, imobile din str. V. Alecsandri, casa Roth (str. V. Alecsandri nr. 3) şi casa Ertler
din strada Episcop Mihai Pavel nr. 8.
Alături de aceste clădiri având ca funcţiune principală cea de locuire, Oradea cunoaşte
o dezvoltare fără precedent şi în sfera altor programe de arhitectură. Instituţii de cultură, şi
loisir, şcoli, sedii ale unor instituţii publice administrative, sedii de bănci îşi găsesc locul în
peisajul urban din ce în ce mai bine conturat al Oradiei începutului de secol XX. Este
suficient să amintim clădirea Teatrului de Stat.
Palatul Casei Centrale de Economii (azi sediul BRD din Piaţa Ferdinand,), clădirea
Casei de Păstrare şi Economii (str. Primăriei nr. 2), clădirea Băncii de Credit Comercial,
Industrial şi Agricol (str. Primăriei nr. 3 – fosta cantină socială a Primăriei), sediul Băncii
Austro-Ungare (azi BNR), Palatul Finanţelor Publice (azi Policlinica nr. 1 – str. Republicii nr.
35), sunt toate imobile importante care îşi etalează cu dezinvoltură funcţiunea de bază.

65
 Suita de clădiri reprezentative ale oraşului (Primăria Municipiului, Teatrul de Stat 1908
– Fellner şi Helmer, Muzeul oraşului 1896, Şcoala de Jandarmi, Palatul Stern 1908-1909,
Palat Moskovits I 1905, Palat Fuchsl – 1904, Palatul Ulman – 1913) este completată de o
serie de alte clădiri care, chiar dacă lipsite de măiestria, monumentalitatea şi emfaza
acestora, întregesc imaginea edilitară a oraşului. Este vorba despre o pleiadă întreagă de
locuinţe personale, vile, spaţii comerciale care împânzesc oraşul, conferindu-i astfel o
imagine unitară şi nu de puţine ori exuberantă.

Perioada interbelică – între tradiţie şi inovaţie

Primele aplicaţii în Oradea Mare ale fundamentelor teoretice elaborate de Le
Corbusier se vor lovi de opoziţia tradiţiei şi mai ales de produsele şcolii de arhitectură locale
(Austro-Ungaria) ce până nu demult avusese rezultate atât de remarcabile.
De aceea, exemple ca Şcoala Normală Greco-Catolică (str. Iuliu Maniu, nr. 5),
Seminarul Greco-Catolic (Parcul Traian, nr. 20), Biserica ortodoxă Bunavestire (piaţa
Rahovei, nr. 2), Casa Şuhaida (str. Braşovului, nr. 39), Casa Găldău (str. Braşovului, nr. 37),
Casa Popa (str. Braşovului, nr .18) toate realizări ale arhitectului Anton Sallerbeck trebuiesc
privite mai degrabă ca expresii ale stilului neoromânesc decât ca exemple ale stilului
Internaţional ce se manifesta în Europa anilor 1920 – 1930.
Şi din punct de vedere urbanistic are loc o acţiune programatică notabilă. Al doilea
deceniu a secolului al XX-lea debutează din punct de vedere urbanistic cu dorinţa autorităţilor
locale de a reinterpreta spaţiul public central al oraşului, cunoscut nouă ca Piaţa Unirii,
valorificând amplasamentul ales pentru statuia regelui Ferdinand (în prezent statuia ecvestră
a lui Mihai Viteazul). Reuşita proiectului este certificată chiar de regina Maria, soţia regelui
Ferdinand. Venită la dezvelirea statuii, aceasta apreciază noua imagine a pieţei drept cea
mai reuşită dintre toate cele existente la ora respectivă în ţară.
Încet încet însă, pe măsură ce momentul izbucnirii celui de-al doilea război mondial se
apropia, clădirile moderniste încep să apară şi în Oradea. Una dintre acestea este şi Şcoala
de Ucenici Industriali (azi Facultatea de Protecţia Mediului, str. Gen. Magheru, nr. 26), ea
remarcându-se prin masivitatea şi neutralitatea tratării faţadelor.
De o eleganţă desăvârşită, şi aparţinând aceleiaşi tendinţe internaţionale este şi
clădirea Romtelecom din strada Aurel Lazăr nr.15. Aceasta se remarcă printr-o exprimare
curată şi simetrică a faţadei dominate de nervurile verticale ce conferă verticalitate şi
eleganţă tabloului.
Anii postbelici – arhitectură pentru mase
După cea de-a doua conflagraţie mondială comenzile de proiectare ca şi metodica de
lucru încep să îşi arate noile faţete. Se lucrează în colective organizate instituţional,
comenzile vizează solicitări sociale dictate de conducerea centrală şi locală a statului. Şi
toate acestea în timp ce beneficiarul major al acestor comenzi este tot statul român. În acest
nou cadru încep să apară blocuri de locuinţe precum cele din Piaţa Bucureşti, B-dul Decebal,
Parcul 1 Decembrie, Piaţa Ferdinand, complexul locativ din centrul civic reuşit volumetric şi
spaţial dar nefericit amplasat în vecinătatea Cetăţii (arhitecţi Mate Laszlo, Szabo Arnold, Zisu
Valentin), blocul de pe strada Republicii nr. 23-27, blocurile de pe Calea Aradului (arhitect
Vladimir Ionescu), Bulevardul Decebal , etc.
Schimbările politice produse în Decembrie 1989, impun o serie de modificări în
abordarea activităţii de proiectare din România. Din acest punct de vedere Oradea nu face
excepţie. Pornite mai degrabă ca tatonări stângace, o serie de birouri individuale de
arhitectură ale celor care până nu demult aparţineau aceluiaşi colectiv, devin peste noapte
forţe independente, actori principali ai unei pieţe libere complet neconturate şi neexplorate.
După o perioadă de tranziţie în care păturile sociale ale comunităţii se separă tot mai
clar, arhitecţii din Oradea încep să redescopere comenzile individuale şi în totalitate private
ale noului tip de beneficiar. Au apărut aşadar comenzi dedicate funcţiunii de locuire

66
individuale, izolate, urmărindu-se atingerea unui standard de viaţă necunoscut până atunci
multora dintre proaspeţii beneficiari şi uneori chiar proiectanţilor.

TURISM
Orasul Oradea, poarta vestica de intare in Romania, a reprezentat mereu o punte de
legatura intre europa centrala si de vest cu sud-estul continentului.
Prin pozitia geografica, infatisarea arhitectonica cu tenta rafinat occidentala, imbinarea
noului cu vechiul, precum si multele posibilitati de iesire in natura sau chiar tratamente cu
ape geotermale pe care le ofera Baile Felix, Baile 1 Mai, aflate in imediata apropiere, prin
oferirea posibilitatii unor trasee turistice in m-tii Apuseni (din care as aminti doar cateva:
Stana de Vale, Cetatile Ponorului, pesterile de la Chiscau, Scarisoara, Vadu Crisului),
Oradea, orasul de pe malurile Crisului Repede, dispune de un potential turistic deosebit.
Primul ar fi Cetatea Oradiei. Cetatile, de obicei situate pe coline, cum sunt in
Romania cetatea Devei, a Sighisoarei, le vezi de cum te apropii de oras. Spre deosebire de
acestea, cetatea Oradiei este construita in spatiu de ses, fiind aparata nu de relief in primul
rand ci de santurile care o inconjurau odinioara, alimentate cu apa provenita din Crisul
Repede. Astfel, aceasta are o prezenta aparent discreta si poate scapa atentiei turistului
neavizat.
Incepand din luna ianuarie in cadrul proiectului de restaurare a Cetatii Oradea, Corpul
A din cadrul vestigiului istoric este supus unor lucrari de arta, realizate de mestesugari. Un
grup de pietrari executa aici lucrari de restaurare, cioplind manual de la stadiu de bucata
informa de piatra, ancadramentele istorice la o parte din ferestrele si usile Corpului A, pentru
a-i reda Cetatii frumusetea legendara de odinioara.
Ceea ce nu scapa observatiei insa este arhitectura orasului, Oradea fiind “unul din
orasele reprezentative din tara pentru arhitectura 1900, Art Nouveau”.*
Cladirile din Oradea, de la inceputul secolului al XX-lea, poarta amprenta curentelor
artistice specifice spatiului Europei centrale, influenta lui Lechner dar si a secesionului
vienez.
Si asa ajungem la un alt punct de atractie al orasului. Acesta ar fi Palatul Vulturul
Negru, cea mai cunoscuta cladire a secesionului transilvanean.
Palatul ar trebui sa ocupe un loc aparte pe hartile turistice: are de oferit ceva deosebit
fiecarui vizitator. Romanticilor sa se plimbe sau sa se aseze la una din numeroasele
cafenele, istoricilor le arata cum isi petreaceau timpul liber locuitorii orasului in secolul trecut
iar estetilor le dezvaluie, la fiecare pas, cate un amanunt arhitectonic surprinzator.
Pentru Oradea de la inceputul secolului al XX-lea, Palatul Vulturul Negru a fost un
complex multifunctional, cladirea cea mai moderna si mai mare de acest gen din oras, un
nucleu care concentra viata sociala si culturala.
In partea de sud a Pietei Unirii in zorii secolului 20, in directia Bisericii cu Luna, pe colt
era casa Nikolits cu parter, langa ea era casa Diamandi cu etaj. Cu timpul amandoua au fost
cumparate de familia Moskovits. Potrivit unui articol aparut in primavara anului 1910: “ Pe
coltul Pietei Sz. Laszlo si Zoldfa au inceput deja lucrarile pentru constructia Palatului
Moskovits Adolf si fii cu trei etaje, care va fi una dintre cele mai marete si atragatoare
cladiri din Oradea.”
Casa Darvas la Roche din strada Rimanoczy (azi Iosif Vulcan), nr.11, este amplasata
pe un teren asimetric ingust cu iesire si spre malul Crisului. In 1910-1911 s-a construit pe
teren casa Darvas-La Roche. Acest imobil este clasat in randul monumentelor istorice.
Cladirile Adorjan in acelasi stil secesion. Cladirea noua a fost terminata in noiembrie
1903. Amandoua cladirile Adorjan sunt construite in stil secession de orientare lechneriana.
Sunt importante din punct de vedere estetic, dar cu toate acestea a fost clasificata pe Lista
monumentelor istorice numai la categoia B.

67
 Teatrul de Stat este una dintre cele mai valoroase constructii in stil eclectic, care
contine elemente neorenascentiste, dar cea mai ornate portiune este cea a intrarii-porticul-cu
coloanele sale si cu frontonul triunghiular. In interiorul teatrului domina stilul baroc. Pentru
valoarea sa estetica pe buna dreptate a fost incris pe lista monumentelor, ca monument
istoric de categoria A.
Lucrarile la cladirea Casa Poynar, aflata in Piata Ferdinand, au inceput in aprilie 1907
iar in noiembrie era deja gata pentru a primi locatari. Aici ies in evidenta mai multe
elementele de ornament in stil secession. Ferestrele de la etajul unu sunt dreptunghiulare,
cele de la etajul al doilea sunt cu terminatie semicircular. Fiecare fereastra este ornata cu
butoni pe margine. Partea centrala a fatadei este legata de un camp incadrat la peretelui
care se leaga in partea superioara astfel incat formeaza niste frontoane sinusoidale.

STRUCTURI DE CAZARE IN MUNICIPIUL ORADEA:

Numar
Nr. Denumire hotel Cat Amplasare Numar camere persoane
1 Hotel Transit 3* Str. Ogorului, nr. 62 24 48
Str.Bogdan Petriceicu Hasdeu,
2 Hotel Gala 3* nr.20 20 40
3 Hotel Impero 3* Str.Bulevardul Decebal, nr.69 40 76
4 Hotel Atlantic 4* Str.Iosif Vulcan, nr.9 4 8
5 Hotel Eden 3* Str. Cantacuzino, nr.4 18 36
6 Hotel Continental 4* Str. Aleea Strandului, nr.1 168 336
7 Hotel Elite 4* Str. I. C. Bratianu, nr. 26-28 30 53
8 Hotel Atrium 3* Str. Republicii, nr.38 22 41
9 Hotel Corola 3* Str. Mestesugarilor, nr.110 22 44
10 Hotel Nevis 3* Str. Lapusului, nr. 32 24 48
11 Hotel Scorilo 3* Str. Parcul Petofi, nr.16 17 18
12 Hotel Terra 2* Str. Facliei, nr.29 21 47
13 Hotel Iris 3* Str.Borsului, nr.400 73 146
14 Hotel Vila Opera 3* Str. Roman Ciorogariu, nr.50 12 28
15 Hotel Vulturul Negru 4* Str. Independentei, nr.1 47 80
Str. Piata Ferdinand colt cu
16 Hotel Astoria 2* Teatrului 27 54
17 Hotel Silver 4* Str. Louis Pasteur, nr.102 31 62

PENSIUNI IN ORADEA

1 Pensiunea Mignion 3* Str. William Shakespear, nr.1 9 18

2 Pensiunea Magic 3* Str. Grigore Ureche, nr.11 16 31
3 Pensiunea Bim 3* Str. Eroului Necunoscut, nr.37 6 11
4 Pensiunea Casa Mov 1* Str. Flamarion, nr.9 12 24
5 Pensiunea Lan 2* Str. Aluminei, nr.4 40 84
6 Hostel Scorpion 2* Str. Borsului, nr.12 28 56
Pensiunea
7 Recidency 3* Str. I.L. Caragiale, nr.15 9 20

MOTELURI IN ORADEA
1 Motelul Epy 3* Episcopia Bihor 10 20

68
 Nefiind mai prejos decat multe alte orase europene, „Micul Paris”, asa cum era numita
Oradea la inceputul secolului trecut, va asteapta si azi sa retraiti farmecul dat de arhitectura
in stil secession, eclectic, neoromanesc, neoclasic, baroc.

CAPITOLUL 17

ACTIVITATEA SPORTIVĂ ÎN ORADEA

Perioada 1830 -1914

Oradea are o veche tradiţie sportivă, care documentar este atestată încă din prima
jumătate a secolului XIX. Asociaţia Civică de Tir, înfiinţată în anul 1835, nu era accesibilă
decât protipendadei oraşului, insa ea a avut un rol însemnat în promovarea acestei discipline
sportive, la educarea locuitorilor oraşului, a tineretului în mod deosebit, în spirit sportiv. De
asemenea, asociaţia a contribuit la educarea patriotică a tinerei generaţii, cu atât mai mult că
membrii săi au jucat un rol important în rândul forţelor progresiste în timpul Revoluţiei de la
1848.
Prima asociaţie sportivă în sensul modern, Asociaţia de Gimnastică din Oradea Mare,
a luat fiinţă în anul 1872.
Incepând cu 1876, scrima a devenit populară şi a obţinut rezultate deosebite.
Un rol important în promovarea sporturilor de iarnă, în organizarea concursurilor de
patinaj în mod deosebitl-a avut Asociaţia Patinatorilor din Oradea Mare, care a luat fiinţă în
1874.
1881 este anul în care s-a constituit Asociaţia Turistică Carpatina, care a vut un rol de
seamă în turismul bihorean.
În anul 1888, a luat fiinţă Cercul de Gimnastică din Oradea. Activitatea cercului a fost
sistată în anul 1904, pentru ca în 1907 să se realizeze fuziunea cu Asociaţia Sportivă din
Oradea.
In anul 1896 ia fiinţa Asociaţia Tenismenilor din Oradea Mare, grupare sportivă care,
într-un timp scurt, dobandeste un număr mare de membri si care organizează numeroase
concursuri, la jucătorii orădeni au obtinut rezultate remarcabile.
În perioada sfârşitului de secol, ciclismul cunoaşte o popularitate deosebită, în oraş
fiind peste o sută de posesori de biciclete, ceea ce a dus, în 1897, la înfiinţarea asociaţiei
pentru ciclism. Din această perioadă datează primele concursuri de şosea.
Avântul pe care îl ia şahul în rândul locuitorilor din Oradea face ca în anul 1899 să se
constituie Cercul de şah, organizaţie care a avut un rol major în promovarea şi dezvoltarea
şahului.
Un moment important în istoria sportului orădean l-a reprezentat înfiinţarea, în anul
1906, a Asociaţiei Sportivă din Oradea, prima structură sportivă care era organizată şi
funcţiona pe principii moderne. Este demn de remarcat faptul că în cadrul acesteia a
funcţionat prima secţie de fotbal din oraşul Oradea.
Asociația Sportivă Oradea (ASO), înființată în 1906, cuprindea secții de atletism,
tenis, scrimă.

Perioada interbelică (1920 - 1940)

În jurul anilor 1920 se înfințează în cadrul ASO secție de înot. Secții de înot mai aveau
și cluburile CAO, Stăruința și mai târziu Crișana.

69
 Deși Federatia Româna de Natație a fost constituita la 21 decembrie 1930 încă din
1928 presa vremii vorbea despre un prim joc oficial, care a opus selectionatele oraselor
Oradea si Cluj si s-a încheiat nedecis: 3-3.
În 1930 s-a constituit la Oradea Federația Română de Lupte.
Cele două mari echipe de fotbal din Oradea: CAO (Clubul Atletic Oradea)/NAC
(Nagyvarodi Atletikai Club) înființată în 1910 și Crișana înființată în 1929. Ele și-au disputat
jocurile pe actualul stadion Municipal “Iuliu Bodola” numit atunci Arena Carol II. Ambele
echipe au fost o prezență activă în primul eșalon divizionar. Astfel la prima ediție a
campionatului în sistem divizionar, 1932/1933 Crișana a fost repartizată în seria I (locul 3) iar
CAO în seria a II-a (locul 2).
În ediția 1934/1935 când în premieră prima divizie națională a avut o unică serie
Oradea, prin cele două echipe, a făcut parte, ca și Cluj, Timișoara și Arad, dintre cele patru
orașe din provincie care alături de București au avut reprezentante în divizia A. Cele 12
echipe erau din București (4), Cluj (2), Timișoara (2), Arad (2) și Oradea (Crișana și CAO).

Perioada comunistă (1947 - 1989)

După război, vechiul CAO se va regăsi, în 1945, în formația Libertatea care, după
reluarea activității divizionare, a activat în divizia A. Ulterior echipa s-a numit ICO
(Intreprinderea Comunală Oradea) și sub acest nume va câștiga titlul de campioană
națională în ediția 1948/1949. După doi ani echipa va retrograda iar numele se schimbă din
nou: Progresul devine C. S. Oradea.
Pe de altă parte, Crișana va fuziona după război cu CFR și sub această denumire, Crișana
C.F.R., va activa în divizia B.
Actualul F. C. Bihor a fost la început Crișul, înființat în 1958. Din 1972 echipa se va
numi F. C. Bihor și va reuși promovarea la sfârșitul anului competițional 194/1975.

Baze sportive
Bazinul Olimpic
Bazinul acoperit Crișul
Stadionul municipal “Iuliu Bodola”
Baza sportivă LPS-CSS Bihorul
Baza sportivă a Universității din Oradea
Sala sporturilor Antonio Alexe
Baza sportivă Voința, str. Gh. Barițiu nr. 16, unde funcționează Academia de tenis a
Clubului sportiv Voința Oradea.

Cluburi sportive
Clubul sportiv municipal (CSM) cu secții de polo în superliga națională, baschet divizia
A, judo în campionatul național, handbal în liga națională, atletism și scrimă.
Echipa de baschet masculin activează în divizia A iar cea feminină, CSM U Oradea, în
campionatul feminin A2
Echipa de judo, CSM JC Liberty este multiplă campioană națională. În 2011 CSM JC
Liberty este campioană națională la băieți și locul 3 în întrecerea feminină.
Echipa de polo CSM Oradea a avut constant rezultate bune fiind campioană a
României, 2007, 2008, 2009, 2010 și 2011.

70
 În anii 1990 - 2000 Crișul Oradea participă frecvent la Cupa LEN (Liga Europeană de
Natație) iar după anul 2004 CSM Oradea va continua tradiția participărilor echipelor de polo
orădene la competițiile europene.
F.C. Bihor în colaborare cu Liberty, fotbal liga a II –a.
CSU Oradea, secția de tir, cu multiple titluri de campioni la Campionatele Naționale.
LPS – CSU Oradea, CSM Oradea dar și Colegiul Național Mihai Eminescu, la atletism,
s-au remarcat an de an cu rezultate bune mai ales la nivel de juniori.
Clubul sportiv Voința Oradea- tenis de camp.
Shogunul Oradea- echipă a Palatului copiilor, participantă în Campionatul Naţional de
Karate-Do.

Rezultate de prestigiu

Liberty Oradea, 1999, Cupa Campionilor Europeni la judo, cel mai important trofeu
cucerit de o echipă de club din România de la Steaua, din 1986.
Crişul Oradea, 2007, vicecampioană europeană la spadă.

Clubul sportiv „Crisul” Oradea

C.S.Crisul are in structura 16 (saisprezece) sectii pe ramura de sport prin care se

realizeaza selectia, pregatirea si participarea la competitii: atletism, box, baschet, fotbal-
tenis, handbal handbal, haltere, inot, judo, karate modern, modelism, polo pe apa,
radioamatorism , scrima, sah, volei, rugby, in care activeaza un numar de 24 antrenori.

NR CRT SECTII SPORTIVE NUMAR SPORTIVI

1. AEROMODELISM 17 SPORTIVI
2. ATLETISM 25 SPORTIVI
3. BASCHET 26 SPORTIVI
4. BOX 13 SPORTIVI
5. HALTERE 16 SPORTIVI
6. HANDBAL 29 SPORTIVI
7. FOTBAL TENIS 21 SPORTIVI
8. INOT 63 SPORTIVI
9. JUDO 28 SPORTIVI
10. KARATE 29 SPORTIVI
11. POLO PE APA 85 SPORTIVI
12. RADIOAMATORISM 52 SPORTIVI
13. SAH 22 SPORTIVI
14. SCRIMA 34 SPORTIVI
15. RUGBY 15 SPORTIVI
16. VOLEI 15 SPORTIVI

In planul competitiilor internationale, sportvii CS Crisul au participat la competitii

majore ale sportului international cum ar fi : Campionate Mondiale, Campionate Europene,
Etape de Cupa Mondiala, Jocuri Balcanice, intalniri bilaterale cu echipe din Spania, Italia,
Germania, Ungaria.

71
 Bazinul Olimpic al municipiului Oradea a fost finalizat şi dat în folosinta în luna aprilie
2007. Dimensiunile acestuia sunt de 50m /25 m având o capacitate de 2500 m3 de apă şi
1035 de locuri prevăzute cu staţie de filtrare (filtru cu nisip cuartos) şi tratare a apei.

Stadionul Municipal „Iuliu Bodola”

Echipele FC Bihor şi FC Bihor II îşi dispută jocurile oficiale pe Stadionul Municipal din
Oradea, aflat în administrarea Consiliului Local. Stadionul a fost construit în anul 1924, iar
de-a lungul anilor a suportat mai multe lucrări de modernizare. Momentan, stadionul are o
capacitate de aproximativ 11.000 de locuri pe scaune, 80 la tribuna oficială, 756 la tribuna
zero, 3027 la tribuna I, 2904 la peluza I, 2900 la peluza II şi 1400 în cele două colţuri.
Stadionul Municipal a avut intotdeauna un farmec aparte, fiind un stadion de tip
britanic - doar pentru fotbal, fără pista de atletism. Tribunele ajung foarte aproape de gazon,
lucru care creeaza o presiune foarte mare asupra adversarilor, suporterii oradeni fiind
cunoscuti pentru ardoarea cu care îşi incurajaza echipa în meciurile tensionate.

Sala Sporturilor a fost dată în folosinţă în anul 1979 şi dispune de o capacitate

maximă – 2000 de locuri.

CAPITOLUL 18

TITLURI ONORIFICE

Titlul de „Cetatean de onoare al municipiului Oradea” reprezintă cea mai inalta

distinctie acordata de către Consiliul Local al Municipiului Oradea.
Titlul se acordă, după caz, din Iniţiativa:
a) Primarului;

b) Consilierilor locali;

c) Persoanelor juridice care desfăşoara activitate în domeniu/domeniile în care s-a

afirmat cel propus

d) unui număr de 1000 cetateni cu drepturi electorale pe baza unui tabel semnat de
aceştia promovate de un consilier local sau de un grup de consilieri locali

Categorii de personalitati indreptatite la primirea Titlului

Sunt indreptatite să fie propuse pentru acordarea Titlului, categoriile de personalitati

care se găsesc în una din situatiile următoare:
a) personalitati cu recunoastere naţională sau universala care şi-au pus amprenta
asupra dezvoltării municipiului Oradea şi a imaginii acestuia;
b) personalitati care, prin realizările lor deosebite, au făcut cunoscut numele
municipiului Oradea, în ţara şi strainatate;
c) persoane care, prin acţiunile lor, au preintampinat producerea de evenimente
deosebit de grave, sau prin sacrificiul suprem au salvat vieţile concetăţenilor lor, în municipiul
Oradea;

72
 d) persoane care, prin acţiunile lor dezinteresate (donatii, acţiuni umanitare, etc.), au
produs o îmbunătăţire simtitoare a condiţiilor de viaţa a locuitorilor municipiului Oradea.

Până în anul 2011, Consiliul Local al municipiului Oradea a acordat titlul de

„cetăţean de onoare” unui număr de 63 de persoane.

CAPITOLUL 19
CONSULTAREA CETĂŢENILOR

Cetăţenii Municipiului au dreptul de a participa la viaţa politica, economică

socială şi cultural-sportiva. Drepturile cetăţenilor de a participa la viaţa municipiului sunt
exercitate în mod democratic prin următoarele instrumente:
 referendum local
 adunare populară
 petitii
 iniţiative
 audiente
 consultări
Atribuirea sau schimbarea de denumiri pentru municipiu se face prin Hotărâri ale
Consiliului Local. Consiliul Local asigura menţinerea evidenţei denumirii instituţiilor şi
obiectivelor existente pe raza unităţilor administrativ-teritoriale în care funcţionează.

CAPITOLUL 20
MASS MEDIA

PRESA SCRISĂ
La 15 septembrie 1862, a apărut prima gazetă politică a Oradiei, sub numele Bihar (în
limba maghiară), care a durat până în iunie 1884. La 2 mai 1868, a apărut Nagyváradi Lapok
(Gazeta de Oradea-Mare), „Organ politic, social şi economic”, care a rezistat până în
decembrie 1870. Din 3 iulie 1879 până în iunie 1943 a apărut ziarul Nagyvárad, considerat
cel mai vechi cotidian din Ardeal. În concurenţă cu acesta a fost tipărit Szabadság
(Libertatea), între 1 iunie 1875 şi 23 august 1940, cu unele întreruperi.
Din 25 decembrie 1894 până în 22 martie 1919 a apărut Tiszántul (Câmpia Tisei),
cotidian de orientare catolică. Între 6 ianuarie 1989 şi 6 ianuarie 1936 a apărut Nagyváradi
Napló (Jurnalul de Oradea-Mare). Alte două cotidiane au fost Nagyváradi Friss Újság (Ziarul
proaspăt de Oradea-Mare) – 1900-1931 şi Uj Nagyvárad (Noua Gazetă de Oradea-Mare) – 5
mai 192 – 31 august 1919.
În zona socialistă sau social-democrată au fost editate: A Jövő (Viitorul) ianuarie-
decembrie 1906, Munkás (Muncitorul) 1908; Nagyváradi Munkás Újság (Gazeta Muncitorului
din Oradea-Mare) 1905-1920; Elöre (Înainte) septembrie 1906-februarie 1907.
În timpul Republicii Ungare a Sfaturilor au apărut: Munkás Újság (Ziarul muncitorului)
10 februarie – 10 aprilie 1919; Nagyváradi Vörös Újság (Ziarul Roşu de Oradea-Mare)
februarie – martie 1919. În cursul lunii martie 1919, respectiv 1-22, a apărut Foaia ţăranului,
publicaţie a grupării bolşevice româneşti.
Peisajul revuistic a fost îmbogăţit cu gazete umoristice: Darász (Viespea) 15 februarie
1891-27 martie 1892, săptămânal; Bagoly (Cucuveaua) 5 aprilie 1891-26 martie 1893,
săptămânal.

73
 Prima publicaţie orădeană în limba română a fost Amvonul (subtitlu: Foaia
bisericească pentru elaborate din sfera elocinţei sacre), apărută între 15 ianuarie 1868 şi 30
aprilie 1881, cu o întrerupere în ianuarie-februarie 1871.
Familia lui Iosif Vulcan, după mutarea redacţiei la Oradea, a apărut cu primul ei
număr la 27 aprilie/ 9 mai 1880; sediul revistei era pe str. Kozep, apoi pe strada Principală,
după care s-a mutat în actuala clădire a Muzeului memorial „Iosif Vulcan”, unde şi-a avut şi
locuinţa. Au colaborat, printre mulţi alţii, Mihai Eminescu (aici a şi debutat când publicaţia
apărea la Pesta), Vasile Alecsandri, G. Coşbuc, Al. Macedonski, Titu Maiorescu, Sextil
Puşcariu. Tot în perioada orădeană a activităţii sale, a mai tipărit Şezătoarea, între 1875 şi
1880.
Între 13 ianuarie 1892 şi 1 septembrie 1905 a apărut revista satirică Vulturul. O
apariţie meteorică a reprezentat-o Foaia literară (6/ 18 aprilie – 28 octombrie/ 9 noiembrie
1897), redactată de scriitoarea Lucreţia Suciu-Rudow (între colaboratori: G. Coşbuc, Ilarie
Chendi, Ion Pop Reteganul).
În contextul schimbărilor politice produse la sfârşitul anului 1918, a apărut Tribuna
Bihorului, organ al Consiliului Naţional Român din Oradea şi Bihor, în perioada 25 decembrie
1918-8 martie 1919.
Primul cotidian românesc (ulterior devenit săptămânal) a fost Tribuna (1919-1932).
Între 1923 şi 1925, a apărut Vestul românesc,. În 1931, a apărut Timpul (zece numere), ziar
cu caracter politic, social, cultural şi literar.
Cotidianul de limbă română care s-a menţinut pe o perioadă mai lungă (deşi cu
întreruperi, când a apărut săptămânal, în a doua jumătate a anului 1932) a fost Gazeta de
Vest (1919-1936), devenită Noua Gazetă de Vest (până în 1940). A fost un ziar politic
independent, cu texte de atitudine politică şi civică, dar şi cu pagini de cultură şi de magazin.
Perioada interbelică a fost marcată de tipărirea unor publicaţii prestigioase – de
cultură şi literatură – atât în limba română, cât şi în limba maghiară. A apărut a doua serie a
revistei lui Iosif Vulcan, Familia, între anii 1926 şi 1929; din 1934 şi până în 1940, a apărut
seria a III-a, care reprezintă perioada ei de glorie. Concomitent, a apărut Cele Trei Crişuri, din
1920 până în 1940; a redactat şi suplimentul Cele Trei Crişuri pentru popor. Au mai existat
publicaţii de scurtă durată: Muguri noi (1932), Flori de crâng, denumită ulterior Suflet
Românesc (1933-1934).
În perioada interbelică au apărut opt cotidiane de limbă maghiară. După-amiază
apărea Nagyváradi Estilap (Foaia de seară orădeană). Din 1932 şi până în 1940 au apărut
două cotidiane, dintre care Erdélyi Lapok (Pagini ardelene), devenit din 1936 Magyar Lapok
(Pagini maghiare) şi Erdélyi Magyarság (Maghiarimea Ardeleană); tot din 1932, dar cu o
existenţă mai scurtă au fost Erdélyi Magyar Szó (Cuvântul Maghiar Ardelean) şi Erdélyi
Néplap (Foaia Populară Ardeleană).
În Bihor, primul ziar care s-a încadrat în servirea noi orientări politice din România, de
după 23 august 1944, a fost Viaţa nouă, apărut la 16 ianuarie 1945; pentru cititorii de limbă
maghiară apărea Új Élet.
În 1946, ziarul de limba română şi-a schimbat denumirea în Crişana, acest nume
avându-l şi în 1989. După o scurtă perioadă, determinată de mutaţiile produse în societatea
de după Revoluţie, când s-a numit Crişana liberă, a revenit la titulatura anterioară.
Din decembrie 1945 şi până în 1948, a fost tipărit săptămânalul „Voinţa poporului”,
organ al Partidului Social-Democrat. Frontul Plugarilor, organizaţie-anexă a Partidului
Comunist Român, a avut ca organe publicistic Plugarul (1945), reluat de la 7 august 1947 cu
titlul Plugarul. Organ de presă al Frontului plugarilor din Crişana-Maramureş. Începând cu
1947, au apărut Fáklya şi Lupta poporului.

Perioada postdecembristă

74
 După Decembrie 1989, Crişana liberă, cum s-a intitulat pentru o scurtă perioadă de
timp, a revenit la numele anterior. Ulterior, şi-a adăugat două publicaţii: săptămânalul Crişana
Plus de Duminică (cu începere de la 18 mai 1992) şi revista de cultură Al cincilea anotimp.
Fáklya şi-a schimbat numele în Bihari Napló.
Anul 1990 a fost un an prolific din punctul de vedere al apariţiilor periodicelor, fapt
explicabil prin ieşirea din uniformitatea şi dirijismul comunist. Au apărut în acest an:
Săptămânalul Phoenix (12 ianuarie 1990-iunie 1992)
Bisăptămânalul Gazeta de Vest – 19 ianuarie 1990; devenit, în 1992, Noua Gazetă de
Vest, cu apariţie săptămânală; a durat până în august 1995.
Apropo – publicaţie a Tineretului Liber-Democrat – 5 numere, din februarie până în
aprilie 1990.
Magazin bihorean – de la 19 ianuarie 1990 până la mijlocul acelui an.
La 22 februarie 1990 a apărut Direct, supliment în limba română al Editurii „Bihari
Napló”.
Ardealul din aprilie 1990, ca publicaţie a P. N. Ţ. C. D. - Bihor
Tot în 1990, au apărut două publicaţii ale organizaţiei judeţene a Partidului Naţional
Liberal Bihor: Opinia (din 22 martie 1990) şi Ultimatum.
Au mai fost Bihorul (săptămânal de informare şi opinie al Prefecturii judeţului Bihor, din
13 septembrie 1990), Kelet Nyugat, Ţara Crişurilor.
Între 1991 şi 1993 a apărut „Erdélyi Napló”, ziar strict politic. Ulterior, s-au adăugat
Jurnalul de dimineaţă (al doilea cotidian de limbă română din Oradea, din 1992),
săptămânalul Vest din 16 noiembrie 1992; Jurnalul bihorean (din septembrie 1993; la
începutul lunii iunie 1994, a apărut suplimentul Orădeanul, pentru o perioadă de timp, după
care a fost încorporat publicaţiei); Vest Magazin (din 2 septembrie 1993, provenit din Vest
expres).
În ultimii ani au apărut săptămânalele Bihoreanul (săptămânal editat de mediapro,
apare împreună cu protv magazin; ştiri locale din Oradea şi din judeţul Bihor, anchete,
investigaţii, reportaje), Informaţia de Vest şi Impact (aceasta din urmă ca publicaţie a
Universităţii din Oradea). Adevărul de seară se distribuie gratuit.
În categoria publicaţiilor cu caracter satiric, consemnăm Ghimpele de Bihor, din cadrul
reţelei de publicaţii Ghimpele; parte componentă a Trustului de Presă Intact. Din 2010, în
locul ei, apare Spinul bihorean.
Al doilea cotidian orădean de limbă maghiară este Reggeli Újság.

PUBLICAŢII ŞI SITE-uri ON-LINE DE ŞTIRI

www.oradea.ro – Primăria Oradea – Site-ul oficial al Municipiului Oradea

Cuprinde: ştiri, licitaţii, contracte, plăţi online, program cu publicul, stadiu cereri
depuse, galerie foto, petiţii.

OradeaPress
Categorized: actualitate, social. Mijloc de informare alternativă, în concordanţă cu
pluralismul de opinii şi de puncte de vedere.

www.Oradea-Online.Ro

75
 Structură: Bun venit/ Despre Oradea/ Informaţii utile/ Comerţ. Afaceri. Finanţe/ Media.
Comunicare/ Educaţie. Artă. Cultură/ Sănătate/ Geografie. Turism/ Sport. Agrement/
Evenimente locale/ Regăseşte-ţi prietenii/ Chat

BIHOR ONLINE
Structură: Actualitate/ Monden/ Lifestyle/ Economie/ Politică/ Sport/ Vedete/ Auto/
Extern/ IT C/ Bazar

info.multicast.ro – Informaţii, ştiri, articole

Structură: Info/ Asigurări/ Auto/ Bănci/ Credite/ Economie/ Executări/ Imobiliare/
Monden/ Muncă/ Sănătate/ Sport

Informatia de Vest – săptămânal on-line de ştiri şi investigaţii Bihor.

Realitatea bihoreana – cotidian de informaţie on-line din judeţul Bihor.

VinSiEu.ro
Ştiri şi informaţii despre evenimente din zona culturală, sportivă, evenimente
mondene, târguri

TELEVIZIUNEA
 Televiziunea prin cablu (TVS)
 Transilvania TV - staţia locală din Oradea a fost înfiinţată ca prima dintr-o viitoare
reţea Transilvania. A fost a doua televiziune locală din Oradea, după TVS; îngemănată
cu Naţional TV şi N 24. Cuprindea: ştiri, talk-show-uri; avea şi emisiuni în limba
maghiară.
 PRO TV Oradea
 Antena 1 Oradea

RADIO
În Oradea, au fost înfiinţate următoarele posturi locale de radio:
 Radio Sonvest – primul post de radio privat din Oradea; a funcţionat de la 29 iulie
1993 până în 2002, când s-a transformat în Naţional FM.
 Radio Transilvania este prima reţea teritorială privată din România.
 Radio Maria este singurul post de radio catolic din ţară, care emite în limbile română şi
maghiară, în regim non-stop; face parte din familia mondială Radio Maria.
 Radio Vocea Evangheliei este un post de radio creştin, care emite în Oradea şi în
împrejurimi timp de 24 de ore pe zi.

CAPITOLUL 21

ORGANIZAŢII NEGUVERNAMENTALE, SINDICATE

Fără organizaţii civile active şi sensibile la problemele publice, nu putem vorbi despre
o comunitate puternica sau despre o democratie veritabila. Organizaţiile civile din Oradea
desfăşoara o activitate utila multipla contribuind la intarirea comunităţii locale, la accentuarea
acivitatii creatoare a cetăţenilor municipiului.

76
 În decursul ultimelor doua decenii sectorul civil s-a dezvoltat mult, fiind foarte variat şi
diferentiat. Tipurile de organizaţii din Oradea sunt:
-asociaţii şi societăţi etc.
- fundaţii
- federatii
Ele activeaza în domeniul: social, cultural, ecologic, de aparare a drepturilor, de
reprezentare a intereselor diferitelor categorii sociale etc.
În Oradea activeaza circa 45 de ONG-uri.
I. Organizaţiile neguvernamentale cu care Primăria Municipiului Oradea
colaborează pe domenii de activitate sunt următoarele:
o Asociatia Caritas Catolica
o Asociatia Deficientilor Locomotori Bihor
o Asociatia Down
o Asociatia Handicapatilor Psihic
o Asociatia Nationala a Surzilor din Romania
o Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Oradea
o Fundatia Casa Minunata
o Fundatia Ruhama
o Fundatia Theranova
o Fundatia de Scleroza Multipla
o Societatea de Scleroza Multipla din Romania
o Societatea Umbrela a Persoanelor cu Handicap Asociate Regional
o Uniunea Judeteana a Pensionarilor Bihor
o Uniunea Femeilor Bihor

II. Alte organizaţii civile mai importante sunt:

o Asociatia Actiunea Felix

o Asociatia Asistentilor Sociali Crisana
o Asociatia Caritas Eparhial Oradea
o Asociatia pentru Interventie Timpurie Thysia
o Asociatia Ramiluck
o Asociatia SOS Autism Bihor
o Asociatia Smiles
o Fundatia Caritas Centru Social Sf. Stefan
o Fundatia Casa
o Fundatia Casa Copilului si Tineretului
o Fundatia Crestina ELIM Marghita
o Fundatia Csillagvaros
o Fundatia Dorcas – Centrul Crestin Betania

77
 o Fundatia Ecclesia Mater
o Funatia El Sadai
o Fundatia Egykori Iskalament Alapitvany’
o Fundatia Emanuel Speranta Romaniei
o Fundatia People to People
o Fundatia Poarta Bucuriei
o Fundatia Pro Deo
o Fundatia Romana pentru Copii, Comunitate si Familie
o Fundatia Viata Noua pentru Copii

PRIMAR,
Ilie Bolojan

COORDONATOR:
Ionel Vila- Secretar al Municipiului Oradea

Au colaborat:
- prof. dr. Aurel Chiriac- director Muzeul Ţării Crişurilor
- prof. dr. Janos Fleisz – consilier local
- prof. Ligia Mirişan- director Biblioteca Judeţeană „Ghe. Şincai
- prof. Crăciun Parasca
- prof. dr.Gheorghe Dumitrescu- Universitatea Oradea
- prof.dr. Lizeta Roşu- Inspectoratul Şcolar
- prof. dr. Gabriella Pasztor- Universitatea Partium
- dl. Peter I. Zoltan
- arh. Cristian Puşcaş
- prof. dr. Gabriel Moisa
- dr. Marta Doru
- - - prof. dr. Crăciun Corneliu

78