A.

INDICATORII CERERII TURISTICE

Această grupă de indicatori reflectă distribuţia şi evoluţia în timp a cererii turistice
globale, externe şi interne. Ei reflectă de asemenea comportamentul cererii privind
utilizarea mijloacelor de transport şi a echipamentului de primire şi pot fi folosiţi
pentru studierea provenienţei şi destinaţiei cererii turistice, a moţilor de călătorie, a
sejurului mediu şi a fidelităţii faţă de o anumită destinaţie.
Iată principalii indicatori din această categorie:
A.l. Indicatori ai cererii globale
A.1.1. Indicele modificării cererii turistice globale

, unde:
CGi- cererea turistică globala în anul i; CGo- cererea turistică globală în anul 0.
A.Ι.2. Indicele repartiţiei cererii turistice globale, între cererea internă şi
cererea externă

, unde:
CI - cererea turistică internă;
CE- cererea turistică externă.
A.1.3. Evoluţia componentelor cererii globale

-reflecta variaţia aportului celor două componente la formarea cererii turistice

globale.
Α.1.4. Indicele de variaţie în timp a cererii (internă şi externă):

, unde:
ICEo-i - indicele de variaţie a cererii externe; ICIo-i-indicele de variaţie a cererii
interne.
A.1.5. Indicatorii provenienţei cererii turistice sunt calculaţi în acelaşi mod pentru
ambele categorii de cerere Formularea statistică a acestor indicatori cuprinde -
pentru cererea turistică internă, ca zonă de provenienţă -oraşul sau regiunea, iar
pentru cererea turistică externă - ţara sau continentul.
A.l.5.1. Repartiţia pe zone de provenienţă a cererii turistice pentru o anumită
ţară, la un moment dat:

unde:
CEZ1 - cerere turistică externă provenind din ţara Zi;
CEZn - cerere turistică externă provenind din ţara Zn; CE- cerere turistică externă
totală;

- greutatea specifică, în%, a ţării Z1 în cererea turistică externă totală,

în anul to.
A.l.5.2. Indicele de variaţie a cererii externe pe ţări de provenienţă în intervalul
0-i:

, unde:

ICEZi - indicele variaţiei cererii provenind din piaţa Zi.

A.1.5.3. Indicatori ai modificării structurale a cererii externe pe ţări de pro-

venienţă:

Informaţiile obţinute, ţară cu ţară, vor reflecta variaţiile în structura cererii şi vor
semnala ţările mai dinamice în perioada pe care se axează analiza istică.
A.1.6. Coeficientul concentrării geografice afluxurilor turistice.
Acesta poate fi calculat atât pentru cererea turistică internă care se îndreaptă spre
alte ţări, adică cererea outbound (Cgo), cât şi pentru cererea turistică provenind
din exterior (Cge):

Se calculează ponderea fiecărei ţări (Z) în exportul, respectiv jimportul de

turism şi se extrage rădăcina din suma ponderilor la pătrat pentru fiecare din cele
două situaţii: cerere outgoing (de import) şi cerere incoming (de export). Cu cât
valoarea coeficientului este mai mare, cu atât înseamnă dă dependenţa de un număr
mic de ţări este mai mare. Cu cât coeficientul este mai mic, cu atât aceasta
semnifică o dispersie a cererii, deci o dependenţă mai mică faţă de un anumit
partener.
A.1.7. Indicatori ai repartiţiei cererii pentru mijloacele de transport, informaţii
privind modificarea preferinţelor turiştilor pentru fiecare mijloc de transport.
A.l.7.1. Indicatori ai structurii cererii pe mijloace de transport şi greutatea
specifică a fiecăruia în raport cu cererea turistică totală:

, unde:

CAv - cerere turistică pentru transport aerian;

CAuto - cerere turistică pentru transport cu autocarul;
CAlte - cerere turistică pentru alte mijloace de transport;
CT - cerere turistică totală.

A.1.7.2. Indicele de variaţie în timp a cererii pentru fiecare mijloc de transport.

Tot astfel se calculează şi pentru celelalte mijloace de transport.ort.

A.l.7.3. Indicele variaţiei în timp a structurii cererii turistice pe mijloace de
transport

Prin compararea situaţiilor în momentul 0 şi i se poate concluziona asupra

mijloacelor de transport pentru care se manifestă o cerere mai dinamică.
A.1.8. Indicatori ai repartiţiei cererii pentru mijloacele de cazare furnizează
informaţii privind modificarea preferinţelor cererii turistice:
A.l.8.1. Indicatori ai structurii cererii pe principalele mijloace de cazare. Aceştia
oferă informaţii statistice, cu privire la un moment determinat al preferinţelor
cererii turistice, pentru fiecare mijloc de cazare:

, unde:
CH - cerere turistică pentru cazare hotelieră în momentul 0; CAp - cerere turistică
pentru cazare în apartamente rezidenţiale;
- indicele ce măsoară importanţa cererii hoteliere în totalul cererii
turistice.
A.l.8.2. Indicele de variaţie în timp a cererii pentru fiecare mijloc de cazare:
- indice de variaţie a cererii care utilizează hotelul în perioada
de la 0 la i.

A.1.8.3. Indicele de variaţie în timp a structurii cererii turistice pe unităţi de

cazare:

Se pot desprinde tendinţele cererii privind cele mai solicitate mijloace de cazare în
perioada examinată.
A.1.9. Indicatorul „duratei de sejur".
Sunt grupaţi aici toţi indicatorii ce se referă la numărul de zile de prezenţă turistică,
atât la nivelul cererii turistice globale, cât şi al cererii externe şi interne. De
asemenea, sunt posibile structurări la nivel geografic, corelate cu structuri ale
cererii stratificate pe mijloace de cazare sau a altor criterii de structurare ca, de
exemplu, socio-economice.

La nivel global, durata medie de sejur este rezultatul raportului între numărul de
zile de prezenţă turistică la o anumită destinaţie şi numărul total de turişti prezenţi
pe teritoriu.

Evoluţia în timp a sejurului mediu (duratei medii de sejur) se calculează conform

formulei:

, unde:

Si - durata medie de sejur într-un anumit interval (lună, trimestru, an) în

momentul i;
So - durata medie de sejur în momentul 0 (lună, trimestru, an).
Dacă se urmăreşte calcularea sejurului mediu pe fiecare mijloc de cazare, se
utilizează, în locul numărului de zile turistice, numărul de înnoptări înregistrate
în documentele unităţilor de cazare:

, unde:
NH - număr înnoptări hoteliere înregistrate;
Τ - număr turişti sosiţi;
SH - sejurul mediu în hotel.

Variaţia în timp a aceluiaşi indicator se calculează conform formulei:

A.1.10. Indicii sezonalităţii cererii turistice
Cererea turistică, eminamente sezonieră, imprimă fluxurilor turistice o evoluţie
inegală în timp, cu efecte deosebit de importante asupra economiei, mediului şi
societăţii. Sezonalitatea poate avea determinanţi care aparţin specificului
ofertei atunci când aceasta este dependentă de factorii naturali, dar poate fi generată
exclusiv de cerere, respectiv de determinanţii mediului în care se formează cererea
de turism. Sezonalitatea circulaţiei turistice poate avea amplitudini diferite de la un
an la altul, ceea ce o face dificil de anticipat şi necesită cu atât mai
mult cuantificarea ei.
A.l.10.1. Greutatea specifică a cşrerii pentru fiecare lună a anului se calculează
global sau disociat pe zone geografice, mijloace de cazare sau de transport:

A.l.10.2. Coeficientul lunar de trafic se calculează ca un raport între numărul de

turişti din luna cu trafic maxim (LM) şi numărul de turişti din luna cu trafic minim
(Im)

A.l.10.3. Coeficientul trimestrial de trafic calculat similar cu cel precedent dar pe

baza numărului de turişti din trimestrul maxim TM raportat la numărul de turişti
din trimestrul minim tm:

Valoarea minimă a acestor coeficienţi este 1 şi, cu cât este mai ridicată, cu atât
ea exprimă o sezonalitate mai accentuată;
A.l.10.4. Coeficientul concentraţiei lunare se calculează prin raportarea numărului
de turişti din luna cu cele mai multe sosiri la numărul total de turişti dintr-un an At
Valoarea Cc este cuprinsă între 0,083 şi 1.
Modificările sezonalităţii de la un an la altul sunt evaluate comparând repartiţia
cererii turistice pe fiecare lună din anul în curs cu cea înregistrată în anii
precedenţi.
A.1.11. Indicatori ai repartiţiei cererii pe modalităţi de organizare a călătoriei
Aceşti indicatori cuprind toate categoriile cererii turistice şi se referă la utilizarea
agenţiilor de voiaj pentru organizarea călătoriei.
A.l.11.1. Indicatori ai structurii cererii în funcţie de modul de angajare a
călătoriei:

, unde:
CT - cererea turistică totală; CAV - cererea turistică ce utilizează agenţiile de
voiaj;
CNor - cererea turistică ce nu utilizează agenţiile de voiaj.
Ambele categorii de cerere cuprind turiştii ce călătoresc singuri sau cu familia, cu
grupul etc.
A.l.11.2. Indicele de variaţie în timp a modului de angajare a călătoriei:

- reflectă evoluţia cererii în utilizarea agenţiilor de voiaj în

A.l.11.3. Indicele variaţiei în timp a structurii cererii pe modalităţi de angajare

a călătoriei:

Comparând situaţia în momentul 0 cu cea din momentul i, se poate evalua

tendinţa cererii de a-şi organiza sau nu călătoria prin agenţiile de voiaj.

A.1.12. Indicatori ai repartiţiei cererii pe motivaţii de călătprie Aceşti indicatori

ne prezintă distribuţia cererii pe motive de călătorie, precum și greutatea specifică
sau importanţa fiecărei motivaţii în ansamblul cererii şi variația acesteia în timp.
Aceşti indicatori se pot aplica la toate categoriile de ce-t turistică şi se pot calcula
în acelaşi timp şi pentru diferite bazine geografice.
A.l.12.1. Indicatori ai structurii cererii turistice pe motivaţii de călătorie
A.l.12.3. Indicatorul de variaţie în timp a structurii cererii pe motivaţii de
călătorie în cursul perioadei 0-i:

, unde:
CT - cerere totală.
A.1.13. Indicatori ai repartiţiei pe criterii sociale a cererii turistice Aceşti
indicatori permit observarea repartiţiei şi evoluţiei în timp a structurii cererii
turistice în funcţie de vârstă, sex, stare civilă, categoria profesională şi nivelul de
venituri. Toate aceste criterii de structurare a cererii sunt notate cu simboluri
numerice de la 1 la n. Se calculează astfel trei categorii de indicatori:
A.l.13.1. Indicatori ai structurii cererii turistice pe criterii sociale (în funcţie de
vârstă/stare civilă/sex etc.):

CSi-j - cererea turistică repartizată pe criteriul social de la 1 la n.

A.l.13.2. Indicele de variaţie în timp a cererii turistice pe criterii sociale:

= variaţia cererii pentru criteriul social 1 în perioada to - ti

A.l.13.3. Indicele de variaţie în timp a structurii cererii turistioe pe criterii
sociale:

Se pot analiza astfel modificările în timp ale reprezentării grupelor de turişti

structurate pe criterii sociale.

A.1.14. Indicatorul de fidelitate a cererii turistice

Informează asupra numărului de turişti care repetă voiajul spre o anumită
destinaţie turistică. Se bazează pe cunoaşterea numărului de turişti care au revenit
spre o anumită destinaţie (Rd) sau care au intenţia să revină în viitor (Id).

B. INDICATORII OFERTEI TURISTICE

Se calculează pentru oferta întreprinderilor şi reflectă repartiţia şi variaţia în

timp şi în structură a ofertei
;
acestora şi în mod individual, pentru fiecare între
prindere ofertantă.
B.l. Indicatori ai ofertei totale de cazare
Oferta globală de cazare cuprinde unităţile hoteliere, unităţile nehoteliere, ca
banele, campingurile etc. Unitatea de măsură este numărul de locuri sau numărul
de camere rareori numărul de unităţi de cazare.
B.l.l. Indicatori ai structurii capacităţii de cazare pe categorii de unităţi:

, unde:

-ponderea capacităţii hoteliere în total capacitate de

cazare

LH - numărul de locuri în hoteluri;

LC-capacitatea de cazare totală;
LE - numărul de locuri îtt unităţi extrahoteliere.
B.1.2. Indicatorul evoluţiei capacităţii totale de cazare în perioada 0 - i

B.1.3. Indicatorul variaţiei în timp a structurii ofertei de cazare

Astfel se urmăresc modificările în structura ofertei de cazare.

B.2. Indicatorii ofertei hoteliere
B.2.1. Structura capacităţii hoteliere pe categorii calitative (clase, număr de stele,etc)

, unde:
LHI - număr locuri în hotel categoria I;
LH- număr locuri în toate categoriile hoteliere.

B.2.2. Indicatorul Variaţiei structurii capacităţii hoteliere pe categorii calitative

- indice de variaţie a numărului de locuri în hotel categoria I în

intervalul de timp 0-i.
Indicatori similari pot fi construiţi şi pentru alte tipuri şi categorii de capacităţi de
cazare: apartamente, bungalows, camping, vile etc.

Β.3. Alţi indicatori ai ofertei

Evoluţia în timp şi spaţiu a serviciilor turistice şi a altor componente ale bazei
materiale (restaurante, cofetării, mijloace de transport) poate fi urmărită prin in-
dicatori similari celor de mai sus.

C. INDICATORII RELAŢIEI CERERE-OFERTĂ

-în această categorie intră indicatorii care informează asupra activităţii şi dinamicii
agenţilor economici din turism, respectiv firmele turistice. Aceşti indicatori sunt
deosebit de utili în practică deoarece reflectă gradul de utilizare a fiecărei
întreprinderi turistice, precum şi legăturile dintre întreprinderi. Trebuie precizat aici
că în analiza utilizării capacităţilor ofertei se ia în calcul numai acea parte a cererii
turistice care s-a materializat prin consum. Deci, pentru indicatorii din grupa C,
semnificaţia noţiunii de cerere se referă la clientela propriu-zisă şi nu la cererea
potenţială, ca în cazul indicatorilor din grupa A. - Exemplificarea metodelor de
calcul se va face pentru hoteluri, indicii formulaţi putând fi aplicaţi la toate
celelalte categorii de întreprinderi turistice.
CI. Indicele evoluţiei clientelei hoteliere în perioada 0 - i:

, unde:
THi - turişti în hoteluri în anul i;
THo - turişti în hoteluri în anul 0.
Indicatorul se poate calcula pentru fiecare categorie hotelieră în parte.
C.2. Indicele evoluţiei înnoptărilor:

, unde:
Ν-înnoptări.
Acest indicator poate fi calculat descompus, pe categorii de hoteluri sau / şi pe
categorii de clientelă turistică.
C3. Evoluţia indicatorului durata medie de sejur la cazare
Se calculează ca şi durata medie de sejur prezentată la A. 1.8. Pentru a se calcula
indicele de variaţie a duratei medii de sejur în perioada de timp 0 - i, se aplică
formula:
C.4. Indicatorul de ocupare al hotelurilor (gradul de ocupare)
Reflectă utilizarea ofertei într-o perioadă determinată, adică nivelul activităţii în
hoteluri în funcţie de capacitatea instalată:

, unde:

Go - gradul de ocupare în procente; NH - număr de înnoptări;

LH - număr de locuri în hoteluri;
Ζ - numărul de zile ale ofertei hoteliere;
NT - numărul de turişti; .
S - durata medie de sejur,
Gradul de ocupare se poate calcula în momente diferite la aceeaşi unitate hotelieră
sau în acelaşi moment pentru două sau mai multe unităţi hoteliere situate în
regiuni diferite, iar prin comparaţie se desprind concluzii privind diferenţele în
activitatea hotelieră.
C.5. Indicatorul de activitate comercială a agenţiilor de voiaj Acest indicator se
poate calcula în următoarele variante:
C.5.1. în raport cu cererea turistică efectivă - indicele de participare a agenţiilor de
voiaj la captarea cererii:

- cererea efectivă captată de agenţiile de voiaj în perioada 0, respectiv

în perioada i.
Comparând două perioade diferite se obţine dinamica activităţii agenţiilor de
voiaj. De asemenea, pot fi comparate două sau mai multe pieţe turistice pentru a
desprinde importanţa agenţiilor de voiaj în canalizarea cererii, diferenţiat de la o
piaţă la alta.
C.5.2. în raport cu utilizarea ofertei, de exemplu: indicele capacităţii hoteliere
comercializate prin agenţii de voiaj. Acest indicator relevă interdependenţa între
unităţile de cazare şi agenţiile de voiaj.
Este calculat astfel:

, unde:
LHav - numărul de locuri comercializate prin agenţii de voiaj.
Indicatorul poate fi calculat, ca şi cel precedent, procentual, în două perioade de
timp diferite, pentru a aprecia variaţia sa în timp, pentru mai multe categorii de
unităţi de cazare, pentru mai multe pieţe. în ansamblu, este un indicator care
reflectă dependenţa activităţii hoteliere de activitatea comercială a agenţiilor de
voiaj.

D. INDICATORII EFECTELOR ECONOMICE DIRECTE

Aceşti indicatori măsoară efectele economice absolute şi relative datorate activităţii
turistice în general (turism intern şi internaţional) precum şi dinamica lor; în
acest scop sunt calculaţi indicatorii cheltuielilor turistice, indicatorii preturilor,
indicatorul incidenţei asupra balanţei de plăţi, precum şi indicatorii referitori la
consum, investiţii şi valoarea adăugată.
D.l. Indicatorii cheltuielilor turistice
Cheltuiala turistică poate fi analizată în raport cu categoria de cerere care o
generează, adică pe plan structural, sau în raport cu teritoriul în care are loc,
adică pe plan regional. De asemenea, prezintă o anumită importanţă şi structura
internă a cheltuielilor turistice, respectiv distribuţia acestora pe categoriile de bunuri
şi servicii achiziţionate (cazare, alimentaţie, transport, cumpărături, agrement,
diverse) ceea ce este de fapt inclus în noţiunea de „coş de consum" turistic.
Cheltuiala turistică reprezintă un reper deosebit de important pentru factorii de
decizie în domeniul politicii turistice, deoarece permite concluzii privind fețele
economice ale existenţei şi dezvoltării ofertei turistice. Problema pe care o ridică
însă calculul indicatorilor din grupa respectivă se referă la acurateţea informaţiilor
statistice care stau la baza construirii lor.
D.l.l. Indicatorul repartiţiei cheltuielilor turistice:

, unde:

RI - cheltuiala turistică a cererii interne;

RE - cheltuiala turistică a cererii externe;
Rt - cheltuiala turistică totală înregistrată pe un teritoriu.

D.1.2. Indicele evoluţiei în timp a cheltuielilor turistice:

- indicele variaţiei cheltuielii turistice totale în perioada 0 - i.

Se poate calcula apoi pentru fiecare categorie de cerere: internă şi externă.
Cheltuielile turistice ale cererii externe se pot calcula pentru fiecare piaţă externă
de provenienţă a cererii turistice.
D.1.3. Indicele de variaţie în distribuţia cheltuielilor turistice totale:

Acest indicator se poate calcula structurat pe zonele turistice în care se înre-

gistrează cheltuielile turistice respective.
D.1.4. Indicatorul distribuţiei cheltuielilor turistice pe categorii de bunuri şi
servicii.
-în general cheltuielile turistice se materializează în achiziţionarea de bunuri şi
servicii, aşa cum am arătat mai sus. Aşa încât:

, unde:
RH - cheltuieli pentru cazare hotelieră;
RT - cheltuieli pentru transport.
Calculul trebuie completat prin structurarea fiecărui element al cheltuielii turistice
pe cele 2 categorii ale cererii turistice: internă şi extemă, pentru a distinge
diferenţele de participare; în continuare, analiza distribuţiei pe elemente de con-
sum se poate completa prin evaluarea evoluţiei în timp, calculându-se indicatorii de
mai sus în 2 momente diferite ale perioadei de timp 0 - i.
D.1.5. Indicatorul cheltuielii medii pe turist

, unde:
Τ - numărul total de turişti în cadrul unui teritoriu.
Cheltuiala medie turistică (Rs poate aparţine turiştilor sosiţi (Ts) pe un teritoriu (ţară)
sau (Rp) turiştilor care pleacă (Tp) de pe teritoriul (ţara) respectivă. Deci:

unde:

Rs - cheltuiala totală înregistrată în interiorul teritoriului turistic;

unde:

Rp - cheltuiala totală efectuată de rezidenţii teritoriului care voiajează în exterior;

Rs poate fi calculată în momente diferite şi pentru fiecare din ţările din care provin
turiştii. De asemenea şi Rp poate fi calculat în momente diferite pentru fiecare din
ţările spre care voiajează turiştii naţionali.

E. INDICATORII DENSITĂŢII TURISTICE

Aceşti indicatori sunt utili în elaborarea politicii turistice pe plan teritorial şi social
şi pot fi calculaţi pentru orice categorie de cerere sau ofertă, pentru fiecare ţară. Ei
pun în evidenţă aspectele calitative şi structurale ale exportului unei ţări pe piaţa
turistică.
E.l. Indicatorul preferinţei regionale exprimă repartiţia turiştilor pe zone ge-
ografice, evoluţia în timp şi modificările în tendinţele acestor preferinţe
geografice.

, unde:

arată ponderea zonei A în total;

TA - turişti în zona turistică A; idem pentru zonele B, C... N; Τ - total turişti.
reprezintă indicele evoluţiei afluenţei turistice în zona A în perioada 0 - i.
E.2. Indicatorul densităţii turistice în raport cu populaţia

unde:
T, - total turişti;
Pop - populaţia,
-cuantifică unul din aspectele sociale care decurg din circulaţia turistică, respectiv
presiunea turistică exercitată asupra populaţiei.
Turiştii utilizează mijloacele de cazare care, la rândul lor, necesită forţă de muncă
furnizată de populaţia teritoriului. Se poate calcula un indicator ce face legătura
între numărul de locuri din unităţile de cazare şi mărimea populaţiei:

, unde:
L - număr de locuri de cazare.
Acest indicator se calculează pentru mai multe intervale de timp şi este denumit
„funcţia turistică", înregistrat ca atare la Comisia de Statistică a OMT pentru
fiecare din bazinele ofertei mondiale. Veniturile obţinute direct sau indirect de
populaţia teritoriului din activitatea turistică sunt reflectate de indicatorul „încasări
turistice medii pe locuitor".

, unde:
It - încasarea turistică totală.
E.3. Indicatorii densităţii turistice în raport cu teritoriul Aceşti indicatori se
calculează în acelaşi mod în care s-au construit indicatorii delaE.2;

= indicatorul densităţii medii de turişti pe km2;

,2.pe km ;
= indicatorul numărului mediu de locuri de cazare

= indicatorul densităţii cheltuielilor turistice pe km2,

unde:
Tt - total turişti;
L - număr locuri în baza materială de cazare;
Rt - încasări de la turişti;
Supr - suprafaţa.
Aceşti indicatori pot fi calculaţi pe intervale de timp diferite.

F. INDICATORII DE POTENŢIAL AL PIEŢEI

Aceşti indicatori informează asupra evoluţiei unor mărimi relative raportate la
populaţie, consumul de turism al acesteia şi permit desprinderea unor concluzii în
legătură cu dinamica pieţelor turistice.

F.l. Indicatorul intensităţii plecărilor în vacanţă determină pentru o anumită ţară

predispoziţia populaţiei pentru călătoriile de vacanţă.

, unde:
TV - turişti care pleacă în vacanţă.

F.2. Indicatorul intensităţii plecărilor în străinătate şi evoluţia în timp raportează

numărul de persoane care pleacă din ţară în scop turistic la populaţia totală a ţării
sau numai la numărul celor care pleacă în vacanţă:

TS - turişti care pleacă în străinătate;

exprimă variaţia intensităţii plecărilor în străinătate în

F3. Indicatorii cheltuielilor turistice ale populaţiei unei ţări

F.3.1. Indicatorul cheltuielilor turistice pe locuitor.

= cheltuiala turistică medie pe locuitor,

unde:
Rt -cheltuiala turistică totală.

F3.2. Cheltuiala turistică în PIB: informează asupra proporţiei de PIB destinat

cheltuielilor turistice. Acest indicator se poate defalca în cheltuieli pentru turism
internaţional şi cheltuieli pentru turism intern.

= procentul de PIB cheltuit pentru consum turistic.