Oradea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Oradea
Nagyvárad
Großwardein

—  municipiu, reședință de județ[*], localitate de

frontieră[*] și mare oraș[*]  —

Drapel

Stemă

Oradea

Oradea (România)
 Poziția geografică

Coordonate: 47°04′20″N 21°55′16″E

Țară  România

Regiune de dezvoltare Regiunea de dezvoltare

Nord-Vest

Județ  Bihor

SIRUTA 26564

Prima atestare 1113

Reședință Oradea[*]

Componență Oradea[*]

Guvernare

 - primar al municipiului Florin

Oradea Birta[*] ( PNL, 2020)

Suprafață

 - Total 116,1 km²

Altitudine 142 m.d.m.

Altitudine maximă 249 m.d.m.

Altitudine minimă 102 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - municipiu ▼ 196367 locuitori

 - Densitate 1.858 loc./km²

 - Metropolitană 245,537 locuitori

Fus orar EET (+2)

 - Ora de vară (DST) EEST (+3)

Cod poștal 410xxx

Prefix telefonic (+40) 0259

Localități înfrățite

 - Ceyrat Franța

 - Coslada Spania

 - Debrețin Ungaria

 - Giv'atayim Israel

 - Ivano-Frankivsk Ucraina

 - Košice Slovacia

 - Comuna Linköping Suedia

 - Mantova Italia

 - Diamantina Brazilia

Plăcuțe de înmatriculare BH

Prezență online

site web oficial 

GeoNames 

Facebook Places 
 Oradea în Harta Iosefină a Comitatului Bihor, 1782-85

Modifică date / text 

Oradea, mai demult Oradea Mare, (în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein,

în slovacă Veľký Varadín, în latină Magnovaradinum) este municipiul de reședință
al județului Bihor, Crișana, România. Se află în vestul României, pe râul Crișul Repede,
în imediata apropiere a frontierei cu Ungaria.
Totodată, Oradea este și cel mai important oraș din regiunea istorică Crișana. La
recensământul din 2002 municipiul avea 206.614 de locuitori. [3] Zona metropolitană,
care include și 11 comune învecinate, avea, în anul 2002, o populație de 249.746
locuitori, dintre care 68,2 % români, 28,7 % maghiari ș.a.[4] În perioada interbelică,
20,6 % din populația orașului era alcătuită din evrei, fiind consemnate, de asemenea,
comunități de germani, slovaci, ucraineni etc.[5] (vezi județul Bihor interbelic).
Stațiunile balneare Băile Felix și Băile 1 mai se află la o distanță de 8 km, respectiv
4 km de oraș. Pe lângă apele termale recunoscute pe plan internațional pentru efectele
terapeutice, în această zonă se găsește o formațiune carstică spectaculoasă, mai
exact, un aven cu o adâncime de 86 de metri, denumit în zonă „Craterul de la Betfia”,
precum și Pârâul Peța, cu o vegetație tropicală unică în Europa.[6]
De secole, municipiul Oradea a reprezentat un punct important de referință pentru zonă,
fiind cel mai important centru cultural și comercial. În Evul Mediu, în Cetatea
Oradiei exista un observator astronomic, iar astronomii care lucrau acolo foloseau
meridianul Oradiei ca meridian de 0°.[7]
Turismul orădean începe să se dezvolte, Oradea participând, alături de Băile Felix, la
Târgul de Turism de la Viena din ianuarie 2015.

Cuprins

 1Istorie
o 1.1Cetatea Oradiei
 o 1.2Oradea sub regele Ladislau I
o 1.3Invazia mongolă
o 1.4Oradea medievală - un mare centru cultural
o 1.5Răscoala lui Doja și ocupația turcească
o 1.6Oradea de partea împăratului
o 1.7Revoluția pașoptistă
o 1.8Eliberarea Transilvaniei
o 1.9Sub Ungaria horthystă. Ghetoul evreiesc
o 1.10A doua eliberare
o 1.11Perioada dictaturii comuniste
o 1.12Oradea azi
 2Numele și stema
o 2.1Etimologia toponimului  Oradea
o 2.2Stema și steagul municipiului
 3Geografie
o 3.1Localizare
o 3.2Hidrografie
o 3.3Floră și faună
o 3.4Climă
 4Demografie
o 4.1Populație istorică
o 4.2Structura pe etnii
o 4.3Structura confesională
o 4.4Comunități minoritare
 4.4.1Comunitatea germană
 4.4.2Comunitatea evreiască
 4.4.3Comunitatea maghiară
 5Administrație
o 5.1Împărțirea administrativă
 5.1.1Cartiere
 5.1.2Zona Metropolitană Oradea
o 5.2Politică
 5.2.1Primăria și Consiliul Local
 6Relații internaționale
o 6.1Orașe înfrățite
o 6.2Consulate
 7Economie
 8Transport
o 8.1Transporturi externe
o 8.2Transporturi interne
 8.2.1Tramvaie
 8.2.2Autobuze
 9Cultură și educație
o 9.1Instituții teatrale și de muzică
 9.1.1Teatrul Regina Maria
 9.1.2Teatrul pentru Copii și Tineret Arcadia
 9.1.3Filarmonica de Stat
o 9.2Muzee și case memoriale
  9.2.1Muzeul Țării Crișurilor
 9.2.2Muzeul Militar Național
 9.2.3Muzeul Memorial  Iosif Vulcan
 9.2.4Muzeul Memorial  Ady Endre
 9.2.5Casa Memorială Dr. Aurel Lazăr
o 9.3Alte instituții de cultură
o 9.4Centre culturale
o 9.5Edituri și tipografii
o 9.6Educație
o 9.7Festivaluri
 9.7.1Toamna Orădeană
 9.7.2Serbările Cetății: Festivalul Medieval Oradea
o 9.8Alte sărbători
o 9.9Alte festivaluri
 10Presă
 11Sănătate
 12Sport
 13Arhitectură și turism
o 13.1Monumente și clădiri
 14Evul Mediu
 15Secolul al XVII-lea
 16Secolul al XVIII-lea
 17Secolul al XIX-lea
 18Secolul al XX-lea
o 18.1Viață de noapte
o 18.2În împrejurimi
o 18.3Hoteluri și pensiuni
o 18.4Parcuri
 19Personalități marcante
o 19.1Născuți în Oradea
o 19.2Au trăit în Oradea
o 19.3Regi înmormântați la Oradea
 20Note
 21Bibliografie
 22Vezi și
 23Legături externe
o 23.1Site-uri oficiale
o 23.2Cultura orădeană
o 23.3Presa orădeană
o 23.4Hărți
o 23.5Reportaje

Istorie[modificare | modificare sursă]
Istoria apartenenței statale 
 România 1989–
 RS România 1965–1989
 Republica Populară Română 1947–1965
  Regatul României 1944–1947
 Regatul Ungariei 1940–1944
 Regatul României 1919–1940
 Republica Democrată Ungară 1918–1919
 Austro-Ungaria 1867–1918
 Imperiul Austriac 1804–1867
 Imperiul Habsburgic 1711–1804
 Principatul Transilvaniei 1692–1711
 Imperiul Otoman 1660–1692
 Principatul Transilvaniei 1570–1660
Regatul Ungariei Răsăritene 1526–1570
 Regatul Ungariei –1526

Cetatea Oradiei[modificare | modificare sursă]

Oradea este menționată pentru prima dată cu numele latinesc Varadinum la 1113, într-o
diplomă a abației benedictine din Zobor,[8] în care apare numele episcopului Sixtus
Varadiensis și al comitelui Saul de Bychar. De-a lungul Evului Mediu, cetatea a devenit
loc de conviețuire pentru un mozaic etnic care a contribuit la stabilirea componenței
etnice de astăzi al Oradiei: români, maghiari, austrieci, slovaci, evrei, ruteni și turci. [9][10]
Oradea sub regele Ladislau I[modificare | modificare sursă]
Cetatea Oradiei, ale cărei vestigii se pot vedea și astăzi, este menționată întâia oară
în 1241, cu ocazia efectuării unor reparații grabnice pentru a face față unui iminent
atac tătaro-mongol.[11][12] Construirea cetății este atribuită regelui Ladislau I (1077-1095),
în onoarea căruia la 27 iunie 1191, Papa Celestin al III-lea emite un act prin care are loc
sanctificarea regelui. Conform Cronicii Pictate de la Viena (Chronicon pictum
Vindobonense), tot regele Ladislau I a fost cel care a hotărât să ridice „în locul numit
Várad”, adică la Oradea, o mănăstire în cinstea Fecioarei Maria. Această mănăstire a
constituit leagănul episcopiei romano-catolice de Oradea, al cărei întemeietor și patron
spiritual a fost regele Ladislau I.[13]
Invazia mongolă[modificare | modificare sursă]
Invazia mongolă din 1241 a fost descrisă în „Carmen miserabile” de Rogerius, călugăr
italian din Spalato, stabilit la Oradea, contemporan cu evenimentele. [14]

Hartă realizată de Franz Hogenberg (1535-1590)

Hartă din 1897

Oradea medievală - un mare centru cultural[modificare | modificare sursă]

În timpul regelui Carol Robert de Anjou (1308-1342) și a fiului său Ludovic I al
Ungariei (1342-1382) care au adus din patria lor italiană gustul pentru rafinament al
acestei culturi, Oradea cunoaște ca oraș și sediu episcopal catolic o perioadă de
înflorire.
Episcopul italian Andrea a fost considerat ca o perfectă încarnare a
spiritului renascentist, zidind capele, ridicând altare, împodobindu-le cu cele mai
luxoase decorații.
Cea mai impresionantă personalitate a Renașterii din Europa Centrală a acestei vremi a
fost episcopul maghiar de origine croată Ioan Viteaz de Sredna (în maghiară Vitéz
János). Oradea devine cunoscută în anii lui Ioan Viteaz ca un centru de mare
importanță al culturii renascentiste.[15]
Cu ajutorul lui Ioan Viteaz, și-a înălțat la Oradea primul observator astronomic din
Europa (înaintea celui din Nürnberg)[16] vestitul fizician al Universității din Viena, Georg
von Peuerbach, folosind locația Oradei drept meridianul de 0 în lucrarea sa Tabula
Varadiensis (în română: Tabelul orădean), publicată în 1464. Toate hărțile terestre și
maritime ale lumii din acea vreme menționau acest fapt. În prezent numai unele hărți
maritime mai păstrează acest reper.[17]
Răscoala lui Doja și ocupația turcească[modificare | modificare sursă]
În 1514 are loc în Transilvania răscoala condusă de nobilul covăsnean Gheorghe
Doja (Dózsa György), care a cuprins și Bihorul.[18] În 1541 s-a constituit pașalâcul de
la Buda, care cuprindea Ungaria Centrală. Transilvania a devenit principat autonom în
cadrul căruia era înglobat și Bihorul. În 1660 turcii ocupă Oradea și întreg ținutul pe
care-l vor stăpâni până în anul 1692.[9][10]
Oradea de partea împăratului[modificare | modificare sursă]
Oradea pe la 1850

Centrul Oradei
 Biserica ordinului premonstratens

În anul 1703 izbucnește o mișcare anti-habsburgică condusă de Francisc Rákóczi al II-

lea. Târgurile din jurul cetății au devenit câmpuri de bătălie între garnizoana imperială
din interiorul fortificației și răsculații lui Rákóczi. [19] Meritele orădenilor în sprijinirea
garnizoanei imperiale din timpul mișcării rakocziene au fost recunoscute oficial la 27
noiembrie 1712 chiar de Împăratul Carol al VI-lea.[20] Viața economică orădeană a fost
caracterizată de înflorirea ramurilor neagricole: meșteșugurile și comerțul, negustorii
constituind cea mai activă categorie socială din oraș. [9]
În această perioadă au fost edificate Catedrala Romano-Catolică din Oradea și Palatul
Baroc. Între 1757 și 1763, înainte de a fi chemat la Salzburg, muzician al catedralei
romano-catolice din Oradea a fost compozitorul Michael Haydn, fratele lui Joseph
Haydn și prieten apropiat al lui Wolfgang Amadeus Mozart.
Papa Pius al VI-lea a înființat în anul 1777 Episcopia Greco-Catolică de Oradea Mare.
[21]
 Unul din corifeii Școlii Ardelene a fost episcopul greco-catolic orădean Ignațiu
Darabant. Promotor al emancipării spirituale a românilor bihoreni a fost și urmașul său,
episcopul Samuil Vulcan, întemeietorul liceului românesc din Beiuș, care astăzi îi poartă
numele.[9]
La 19 iunie 1836 un puternic incendiu, care a durat trei zile, a avut urmări catastrofale
pentru locuitorii Oradei. Focul a izbucnit în centrul orașului și a cuprins clădirea
primăriei, fabrica de mătase, fabrica de bere, hotelul „Vulturul Negru”, depozitul de sare,
fabrica de cărămidă și câteva biserici, inclusiv Biserica cu Lună, principala biserică
ortodoxă din acea vreme. Acestea au fost distruse parțial sau în totalitate. Pe lângă
acestea focul a mistuit și 414 case cu clădirile anexe, întinzându-se până la zidurile
cetății, cuprinzând și cartierul Velența. [22]
Revoluția pașoptistă[modificare | modificare sursă]
Anul revoluționar 1848-1849 și-a făcut simțită prezența și la Oradea. La 21 mai 1848,
la Pesta, s-au întrunit sub președinția lui Emanuil Gojdu, circa 40 de deputați români
din Crișana și Banat, printre reprezentanții orădeni numărându-se Nicolae Jiga, Ioan
Dragoș, Gheorghe Fonai și Ioan Gozman.[23] Chiar dacă revoluția a fost înfrântă, tradiția
revoluționară a anilor 1848-1849 a marcat decisiv conștiința publică orădeană, efectele
ei pe termen lung simțindu-se, mai ales după 1867, când participanții la revoluție care
au scăpat cu viață au putut să se manifeste în viața politică locală. A urmat o înăsprire a
ocupației austriece, caracteristică întregului Imperiu. În războiul pentru cucerirea
independenței (1877-1878) participă și românii din Bihor în lupta împotriva turcilor.[9]
Stradă în centrul Oradei

Eliberarea Transilvaniei[modificare | modificare sursă]

La 12 octombrie 1918 în casa dr. Aurel Lazăr a fost redactată o declarație care a
proclamat dreptul românilor transilvăneni la autodeterminare. [24] La 3 noiembrie s-a
constituit Comitetul Național Român, compus din Aurel Lazăr (președinte), Roman
Ciorogariu, Coriolan Pop, Iacob Radu, etc. Tot acum se înființează Consiliul Militar
Român. La 1 decembrie 1918, un număr mare de delegați ai județului Bihor participă la
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, într-o dorință unanimă de a consfinți Marea
Unire cu Regatul României. A doua zi, Aurel Lazăr a fost numit șeful resortului Justiție
în Consiliul Dirigent, instituit pentru a conduce treburile Transilvaniei până la preluarea
administrației de către statul român.[9]
În perioada dintre cele două războaie mondiale, Oradea s-a menținut ca un puternic
centru industrial și comercial. La fel ca și în cazul altor orașe mari din Vestul
Transilvaniei, eforturile s-au îndreptat spre transformarea Oradei într-un puternic centru
cultural românesc.
Sub Ungaria horthystă. Ghetoul evreiesc[modificare | modificare sursă]
În contextul celui de-al doilea război mondial, în vara anului 1940, acțiunile militare și
revizioniste ale Ungariei horthyste, sprijinită de statele fasciste - Germania nazistă
și Italia lui Mussolini - au fost completate de activități de tip terorist pe teritoriul
românesc, activități menite a pregăti o eventuală intervenție armată. În perioada
desfășurării tratativelor dintre guvernul român și cel maghiar, pe teritoriul României au
fost organizate numeroase grupuri teroriste. Centrul lor coordonator se afla la Oradea,
dar întrucât organele românești de resort au procedat, la mijlocul lunii august, la
arestarea principalilor organizatori și participanți, misiunea lor n-a putut fi dusă la
îndeplinire.
În 30 august 1940, în urma celui de al doilea Dictat de la Viena, România a trebuit să
cedeze Ungariei o parte din teritoriul Transilvaniei, teritoriu în care intra și Oradea.
Imediat au început relocări masive ale celor două comunități, română și maghiară și o
exacerbare a persecuției evreilor. În vara anului 1941, a avut loc deportarea din Oradea
a evreilor care înainte de 1919 nu au avut pașaport maghiar, sau care erau apatrizi.
Aceștia precum și alți evrei de pe teritoriul Ungariei, unii aleși întâmplător sau din exces
de zel, au fost deportați și uciși în Masacrul de la Camenița-Podolski, primul masacru
de peste 10.000 de evrei din timpul războiului (23.300 de evrei uciși în 3 zile!).
Persecuția antisemită s-a întețit treptat și mai ales după ocuparea Ungariei de către
Germania și instalarea unui guvern maghiar extremist cooperant în primăvara
anului 1944. Apogeul a fost atins la 30 aprilie 1944, când secretarul de stat Endre
László, dispune mutarea tuturor evreilor din Oradea și împrejurimi (33 000, o treime din
populația de atunci a orașului) în cele două Ghetouri din Oradea - în zona Sinagogii
Ortodoxe și pe malul Crișului și împrejmuirea acestora cu un gard înalt de sârmă
ghimpată.
Articol principal: Ghetoul Oradea
O relatare cutremurătoare a acestui episod tragic o găsim în Jurnalul Evei Heyman,
(supranumită și Anna Frank de Oradea), o fetiță evreică maghiară care a fost deportată
la Auschwitz, unde Josef Mengele a trimis-o la camera de gazare.
După ce evreii au fost jefuiți de absolut toate bunurile lor, între 23 mai - 27 iunie 1944, a
avut loc operațiunea întreprinsă de autoritățile colaboraționiste și unitățile de
jandarmerie maghiare, de deportare a populației evreiești în lagărele de exterminare
hitleriste, conform obligațiilor luate de guvernul pro-nazist al Ungariei față de
planificatorii naziști germani ai genocidului. Circa 90 % din evreii din Oradea au pierit în
aceste lagăre, în special în cele de la Auschwitz și Dachau. (Din cei 33 000 s-au mai
întors 2000[25]).
A doua eliberare[modificare | modificare sursă]
La 12 octombrie 1944 a avut loc atacul decisiv asupra Oradei; trupele ungare și
germane s-au retras din oraș, lăsând în urmă doar grupuri mici, cu misiunea de a
distruge clădirile mai importante. Ocuparea orașului s-a făcut de către trupele sovietice
și române.
Perioada dictaturii comuniste[modificare | modificare sursă]
O dată cu reinstaurarea administrației civile românești, la 9 martie 1945, conducerea
administrativă și politică a Oradei a fost preluată de elemente comuniste locale, a căror
ascensiune la putere a fost facilitată de administrația militară sovietică. Regimul
comunist a determinat schimbări esențiale în ansamblul vieții publice orădene,
pervertind și încetinind funcțiile organismului social. Istoria Oradei în anii dictaturii
comuniste poartă amprenta specifică fiecăreia dintre etapele evoluției acestui regim la
scară națională. Anii 1944-1947 au corespuns etapei cuceririi puterii politice de către
forțele comuniste.[10]

Cartier în stil realism socialist în Oradea anilor '80

Modelul stalinist a dominat întreaga viață politică, social-economică și culturală între

anii 1948-1960, perioada 1960-1965 aducând o relativă îndepărtare de Moscova.
Regimul Ceaușescu (1965-1989), practicând o oarecare destindere și liberalizare în
primii ani (1965-1971), a instaurat treptat un regim dictatorial, punându-se accent
pe cultul personalității. Paralel cu lupta pentru cucerirea puterii politice, autoritățile
comuniste au declanșat acțiunea de reprimare a tuturor elementelor necolaboraționiste,
a unui număr impresionant de persoane prezente în campania de rezistență împotriva
comunismului și a luptei pentru victoria partidelor democratice. La momentul oportun
aceștia trebuiau înlăturați de pe scena vieții politice. În cursul anilor '50, arestările și
condamnările politice au atins culmi nebănuite. Deosebit de violentă a fost represiunea
asupra diferitelor biserici și culte, episcopii și preoții constituind una dintre cele mai
numeroase categorii de deținuți politici.[10][26]
În ciuda vicisitudinilor de ordin politic și ideologic, viața economică a Oradei a cunoscut,
în anii dictaturii comuniste, o incontestabilă dezvoltare. Începând din 1949-1950,
după naționalizare, întreprinderile și-au desfășurat activitatea în conformitate
cu planurile cincinale, caracteristice vremii. Accentul dezvoltării industriale a fost pus pe
ramurile constructoare de mașini, energetică, siderurgică și chimică, dar industria
ușoară și alimentară a fost, de asemenea, reprezentativă. Urmare a acestor evoluții
economice, populația Oradei a crescut semnificativ, sporului natural adăugându-i-se și
o importantă componentă de mișcare a populației către zonele mai dezvoltate. S-au
înregistrat progrese și în domeniul serviciilor publice, transport, sănătate. De asemenea,
turismul a constituit o preocupare pentru autoritățile vremii, în acest sens Băile
Felix și Băile 1 mai, ale căror resurse de apă termală cu efecte curative aveau o
reputație constituită încă din Antichitate, dar mai ales din secolul XVI, au fost aduse la
standardele vremii.[26]
Începând cu anii 1970, efectele negative ale politicii de industrializare forțată s-au făcut
simțite și în Oradea, ca și la nivelul întregii țări. Concentrarea aproape a întregii
producții industriale și agricole pentru export, în vederea obținerii resurselor financiare
necesare pentru a plăti toată datoria externă a României, a adus populația în situația de
a se confrunta cu numeroase lipsuri și greutăți. Nivelul de trai al orădenilor, a fost, însă,
relativ suportabil comparativ cu situația locuitorilor din alte centre urbane românești,
având în vedere poziția privilegiată, de oraș de frontieră.
Oradea azi[modificare | modificare sursă]
Evenimentele revoluționare din decembrie 1989 au determinat mutații profunde în
structurile politice, sociale și economice românești, fiind percepute imediat și în Oradea.
De remarcat, pentru perioada post-decembristă, la nivelul Oradei, este întoarcerea
acesteia la vechea sa tradiție universitară. Începând cu 2 mai 1990, prin hotărâre de
guvern, ia ființă Universitatea Tehnică din Oradea, care devine, un an mai
târziu Universitatea din Oradea. În anii care au urmat, instituția a cunoscut o continuă
dezvoltare, fiind actualmente unul dintre cele mai însemnate centre universitare din
zona de vest a țării.[10]

Numele și stema[modificare | modificare sursă]

Etimologia toponimului Oradea[modificare | modificare sursă]
Oradea și Orade (în graiul bihorean) sunt variantele de rostire pe românește a
toponimului maghiar Várad (mai târziu Nagyvárad „Oradea Mare”). Várad este,
împreună cu várda, o derivare și, totodată, variantă a cuvântului (indoeuropean, înrudit
cu germanul wehr-) vár (cetate, fortăreață), prin sufixarea cu sufixele circumstanțiale de
loc (foarte productive la generarea toponimelor maghiare) -ad și -da. (Város „oraș” este
de asemeni derivat din vár prin sufixarea cu -oș.) Denumirile Várad, Várda, Varadia,
însemnând pur și simplu „cetate, cetățuie” sau echivalând cu toponimul românesc
„Cetățeni”, există în alte câteva ținuturi ale fostului regat Ungaria. De obicei, acest tip de
toponime au primit echivalentul german Wardein (excepție notorie fiind Varașdinul:
Warasdin/Waraschdin, astăzi în Croația).[27]
În diplomele regale și alte documente medievale de cancelarie, numele localității era
latinizat sub formele ´Waradinum, Uaradinum, Varadinum și atestat din secolul XI, când
regele Ladislau I al Ungariei a ctitorit în localitate o mănăstire (regele, supranumit Sf.
Ladislau, a fost înmormântat la Oradea). I-a crescut notorietatea după ce Rogerius,
canonicul catolic, de origine italiană, al Oradei, a scris Carmen miserabile, o cronică
a invaziei mongole din 1241 în Bihor.
Se pare că prima consemnare a formei românești a toponimului a fost făcută de
cronicarul Miron Costin în Letopisețul Țărîi Moldovei (la mijlocul secolului XVI).[28]
Prima carte tipărită la Oradea în limba română - cert atestată - figurează ca fiind tipărită
în 'Urbea Mare'. Este vorba de volumul Biografiile celor vestiți români și române,
din 1859, de preotul Ioan Munteanu. Cea mai veche hartă în care orașele transilvane au
nume românești consemnează Varadia Mare, nu Oradea Mare, Varadia fiind un nume
de localitate mai comun, existent și în alte regiuni (vide supra). Atât Urbea Mare, cât
și Varadia Mare reprezintă originalul premaghiar și nu adaptarea denumirii
maghiare Nagy-Varád (Nagyvárad) , Aradul Negru, Orașul Capitală/Izvor al
Blakilor/Oulahlor lat. Blacus Fortum Radix.
Stema și steagul municipiului[modificare | modificare sursă]
Stemele orășenești sunt printre însemnele heraldice românești cu cea mai mare
vechime. Ele au apărut, în primul rând, datorită necesității autentificării unor acte emise
de sfatul orășenesc. Primul sigiliu cunoscut al orașului Oradea datează din anul 1470 și
era format dintr-un cap încoronat.[29]
Stema actuală a Oradei conține un scut, deasupra căreia se află coroana argintie în
formă de cetate cu 7 turnuri. Scutul este despărțit în două sectoare: partea superioară
ocupă două treimi, este de culoare albastră și prezintă două figuri heraldice: Sfântul
Arhanghel Mihail în stânga și un leu încoronat în dreapta, ce susțin o cruce creștină
albă; partea inferioară ocupă o treime din scut, este de culoare roșie și conține o figură
heraldică reprezentând Cetatea Oradei, cu o carte deschisă în mijloc. Stema a fost
aprobată de către Comisia Națională de Heraldică, Genealogie și Sigilografie, din
cadrul Academiei Române.[29]
Steagul Oradei, adoptat de Primărie, este realizat din mătase, partea superioară ocupă
trei sferturi și este de culoare roșie, iar partea inferioară este de culoare albastră. În
mijlocul lui se află, pe ambele fețe, stema municipiului. [29]

 Stemele istorice și steagul Oradiei


 Stema din perioada Austro-Ungariei
 

Stema din perioada interbelică

 

Stema din perioada comunistă

 

Stema din perioada post-decembristă

 

Drapelul oficial al orașului Oradea

Geografie[modificare | modificare sursă]
Localizare[modificare | modificare sursă]
Crișul Repede în Oradea

Situat la numai 13 km de granița de vest a României, municipiul Oradea, reședința

administrativă a județului Bihor, ocupă o poziție central-europeană privilegiată,
constituind un important nod de comunicații, aflat la o distanță sensibil egală de
capitalele
regiunii: București (651 km), Viena (518 km), Budapesta (248 km), Praga (676 km).[30]
Latitudinea nordică de 47 03' și longitudinea estică de 21 55' plasează Oradea pe
cursul Crișului Repede într-o zonă deluroasă aflată în prelungirea Munților Apuseni. La
altitudinea medie de 126 m deasupra nivelului mării, Oradea se găsește la deschiderea
Văii Crișului Repede spre câmpie, într-o zonă de contact între prelungirile Munților
Apuseni și Câmpia Banato-Crișană, arie de trecere de la relieful deluros (Dealurile
Vestice, Dealurile Oradei, Dealurile Gepișului) către cel de câmpie. [30]
Este accesibil cu automobilul/autobuzul, trenul sau avionul. În apropierea sa se găsesc
localitățile-stațiuni Băile Felix și Băile 1 mai. În procesul de dezvoltare, Oradea a
înglobat în structura sa satele Episcopia Bihor și Seleuș, în prezent urmărindu-se
înglobarea comunelor din jurul orașului, prin crearea Zonei Metropolitane Oradea.[30]
Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Vegetație de luncă pe malul Crișului Repede

Prin municipiul Oradea trec râul Crișul Repede, râul termal Peța, precum și

pârăirile Pasteur, Sălbatic, Adona, Crișul Mic, toți afluenți ai Crișului Repede. Acesta
străbate orașul chiar prin centru, creând o luncă în centrul istoric. În anii 1980, în dreptul
satului Tileagd s-a construit primul hidrobaraj pe Crișul Repede.[31]
Floră și faună[modificare | modificare sursă]
Flora municipiului nu diferă de cea a județului. În numeroase zone ale orașului cresc
arbori de magnolii, iar în apropiere de Oradea există o pădure relativ întinsă de foioase.
Râul Crișul Repede a creat în mai multe zone o luncă, unde vegetația este tipică
acestui relief.[32]
Animalele sălbatice lipsesc aproape în totalitate, existând totuși grupuri
de rozătoare și mamifere mici, precum și căprioare, în pădurea Felix de lângă oraș.
[33]
 Dar sunt și unele reptile cum ar fi șopârla și șarpele de apă care se află îndeosebi pe
malurile Crișului Repede. Dintre mamifere putem aminti și vidra. În Crișul Repede
trăiesc, de asemenea, mai multe specii de pești, cum ar
fi : avat, biban, caras, crap, lin, păstrăv, roșioară, somn, șalău, știucă, clean ș.a.
Climă[modificare | modificare sursă]
Clima orașului este determinată de Vânturile de Vest, fiind, așadar, o climă temperat
continentală, cu o temperatură medie anuală de 10,3 °C, pentru luna iulie media
nedepășind 21 °C, în timp ce în ianuarie se înregistrează o medie de -1,7 °C.
Precipitațiile înregistrează o medie anuală de 585,4 mm, destul de ridicată pentru o
zonă de câmpie similară.[34]
Temperatura medie anuală
Temperatura medie a aerului (media lunară și anuală)*
Perioada Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anuală
1961- -
0,5° 5,2° 10,8° 16,2° 19,1° 20,8° 20,4° 15,9° 10,7° 5,3° 0,2° 10,3°
2003 1,7°

Temperaturi extreme
Temperatura minimă absolută înregistrată este -29,2 °C, pe 24 ianuarie 1942, valoare
mai ridicată cu 10,3 °C față de minima absolută la nivelul României.[34] Temperatura
maximă absolută înregistrată este 41,9 °C, în 20 iulie 2007, valoare mai coborâtă cu
2,6 °C față de maxima absolută la nivelul României.[34]

Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a municipiului Oradea

      Români (67,58%)

      Maghiari (23,07%)

      Romi (1,08%)

      Necunoscută (7,48%)

      Altă etnie (0,76%)

Componența confesională a municipiului Oradea

      Ortodocși (55,79%)

      Romano-catolici (9,16%)

      Reformați (13,62%)

      Penticostali (4,76%)

      Greco-catolici (2,99%)

      Baptiști (3,48%)

      Necunoscută (8,19%)

      Altă religie (1,98%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Oradea se ridică la

196.367 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
înregistraseră 206.614 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (67,59 %).
Principalele minorități sunt cele de maghiari (23,07 %) și romi (1,09 %). Pentru 7,49 %
din populație apartenența etnică nu este cunoscută. [2] Din punct de vedere confesional,
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (55,8 %), dar există și minorități
de reformați (13,62 %), romano-catolici (9,16 %), penticostali (4,77 %), baptiști (3,48 %)
și greco-catolici (2,99 %). Pentru 8,19 % din populație, nu este cunoscută apartenența
confesională.[35]
Conform datelor furnizate de Institutului Național de Statistică (INS), la 1 ianuarie 2015
populația stabilă a municipiului Oradea era de 223.237 de locuitori, [36] menținându-se
creșterea numărului de locuitori față de data recensământului efectuat în 2011, o
creștere de aproximativ 12 %.
Populație istorică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Populația istorică a Oradiei.
Date oficiale cu privire la populația orașului există doar începând cu secolul XVIII.
Înainte de această perioadă există doar estimări vagi. Din punct de vedere demografic,
Oradea s-a dezvoltat cel mai mult în secolul XX, populația orașului crescând de peste
patru ori, în decursul a cca. 100 ani.[3]
Conform recensământului maghiar din anul 1910, Oradea a avut 64.169 de locuitori, din
care 58.421 aveau ca limbă maternă limba maghiară (91%), 3604 româna (5,6%), 1416
germana (2,2%), 279 slovaca (0,4%) și 159 poloneza (0,2%). Față de recensământul
anterior, populația ce a declarat maghiara ca limbă maternă crescuse cu 30%, pe când
populația vorbitoare de română crescuse cu 8%; celelalte limbi nu au cunoscut evoluții
semnificative.[37]
Oradea - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Structura pe etnii[modificare | modificare sursă]

Conform ultimului recensământ, în 2011 Oradea a avut 196.367 locuitori, în scădere cu
4,95 %. Etnic, orădenii se împart în:
 Români : 132718  Evrei: 140  Ruși: 19  Turci: 35
(67,59 %) (0,07 %)  Sârbi: 20  Alte etnii: 547
 Maghiari: 45305  Italieni: 104  Polonezi: 10 (0,27 %)
(23,07 %) (0,05 %)  Chinezi: 6  Etnie nedeclarată:
 Țigani: 2132  Ucrainieni: 39  Cehi: 4 14705 (7.48 %)
(1,08 %) (0,01 %)
 Germani: 336  Greci: 40 (0,01 %)
(0,17 %)  Bulgari: 23
 Slovaci : 425 (0,01 %)
(0,21 %)

Structura confesională[modificare | modificare sursă]

După religia declarată la recensământul din 2011, orădenii sunt[38]:
 Ortodocși: 109566
(55,79 %)
 Reformați: 26755
(13,62 %)
 Romano-catolici: 17991
(9,16 %)
 Penticostali: 9359 (4,76 %)
 Baptiști: 6839 (3,48 %)
 Greco catolici: 5872
(2,99 %)
 Adventiști de ziua a Șaptea:
549 (0,27 %)
 Evanghelici lutherani
sinodo-presbiterieni: 248
(0,12 %)
 Atei: 412 (0,20 %)
 Unitarieni: 200 (0,10 %)
 Creștini după Evangelie:
246 (0,12 %)
 Israeliți: 110 (0,05 %)
 Musulmani: 162 (0,08 %)
 Evanghelici: 97 (0,04 %)
 Evanghelici de confesiune
augustană: 30 (0,01 %)
 Creștini de rit vechi: 64
(0,03 %)
 Altă religie: 813 (0,41 %)
 Fără religie/Religie
nedeclarată: 16438 (8,37 %)

Comunități minoritare[modificare | modificare sursă]

Comunitatea germană[modificare | modificare sursă]

Biserica Evanghelică

Comunitatea germană din Oradea datează din secolul XVIII, fiind compusă în mare
parte din șvabi și sași, dar și austrieci. La sfârșitul secolului XIX aici trăiau circa 1400 de
germani, însă numărul acestora s-a diminuat după încheierea celui de-al Doilea Război
Mondial, când în teritoriile aflate sub influență sovietică etnicii germani au fost deportați
în regiunea Uralilor, din Uniunea Sovietică.[39]
La Colegiul Național Mihai Eminescu și Gimnaziul Dacia există secții cu predare
în limba germană,[40] iar la nivel politic germanii de aici sunt reprezentați prin filiala locală
a Forumului Democrat German.[41] Deasemenea, Oradea are si un liceu german
„Friedrich Schiller”, unde toate materiile sunt predate in limba germana. Lângă Oradea,
în satul Palota, se află Biserica Sfântul Anton de Padova, ridicată de Contele Johann
Maria Frimont, generalul austriac de renume european. Contele practic a construit
această localitate de șvabi, investindu-și întreaga avere aici. Acesta a fost înmormântat
în lăcașul de cult, într-o criptă în formă de cruce.[42]
Comunitatea evreiască[modificare | modificare sursă]
Sinagoga Israelită Ortodoxă

Chevra Kadisha (Societatea Sfântă de servicii funebre) a fost fondată în 1735, prima

sinagogă în 1803, iar o școală în 1839. De-abia la începutul secolului al XIX-lea evreilor
li s-au permis să-și deschidă afaceri în orice parte a orașului, și chiar și atunci erau
obligați să se retragă la lăsarea întunericului în propriul cartier. Din 1835 li s-au permis
să trăiască oriunde în oraș.[39] În anul 1870 comunitatea evreiască din Oradea s-a
divizat în Congregația Ortodoxă și cea Neologă (o formă de reformă foarte moderată a
iudaismului). Deși membrii Congregației Neologe și-au păstrat locul în Chevra Kadisha,
începând cu 1899 au început să folosească propriul cimitir. [43]
La începutul secolului al XX-lea evreii au urcat în ierarhia socială; existau industriași
evrei, negustori, medici, agricultori; șeful Poliției din 1902 era evreu. Astfel și în Consiliul
Local evreii erau reprezentați proporțional. Comunitățile evreiești au ajuns să mai dețină
un spital, o Asociație a Femeilor Evreice, două licee, o școală industrială, yeshiva,
o cantină socială, etc.[39] Comunitatea evreiască orădeană a fost una din cele mai active
atât din punct de vedere comercial cât și cultural din întreg Imperiul Austro-Ungar.
În 1944 la cererea Germaniei hitleriste, care a invadat Ungaria aliată în martie,
autoritățile colaboraționiste pro-naziste din Ungaria și din oraș au organizat în
Oradea două ghetouri: unul în care au fost înghesuiți 27 000 de evrei orădeni, iar al
doilea, sub cerul liber, destinat adunării a 8000 de evrei din alte localități ardelene.
25,000 din toți aceștia au fost deportați între 23 mai - 27 iunie 1944 în lagăre de
concentrare și exterminare, unde au fost nimiciți în marea lor majoritate. Dintre evreii
din Oradea au supraviețuit și s-au întors circa 2000. În cursul anilor majoritatea
supraviețuitorilor au emigrat în Israel. Astăzi mai trăiesc circa 300 de evrei în Oradea.
În centrul orașului, dominând celelalte clădiri din zonă, se găsește sinagoga sau
Templul Neolog „Sion”, clădit în 1878. Sinagoga, cu neobișnuita formă cubică, cu o
cupolă centrală mare, este una din cele mai mari sinagogi din România. Înăuntrul ei se
află o grandioasă orgă și decorații din stuc. În 1891 Comunitatea Ortodoxă a mai
construit un complex de clădiri, inclusiv două sinagogi și un centru comunitar. [39][44]
Există de asemenea un proiect pentru construirea unei școli rabinice la Oradea (din
2021).[45]
Comunitatea maghiară[modificare | modificare sursă]
Biserica Reformată

În Oradea trăiesc aproximativ 45.000 de maghiari, fiind astfel a treia comunitate

minoritară maghiară urbană ca număr din România, după Târgu Mureș și Cluj-Napoca.
[3]
 Aici funcționează Universitatea Creștină Partium, prima universitate privată
din România, cu predare în limba maghiară.[46] De asemenea există 3 licee de prestigiu
cu predare în limba maghiară: Liceul Teologic Romano-Catolic „Szent László”, Liceul
Teoretic Reformat „Lórántffy Zsuzsanna” și Liceul Teoretic „Ady Endre”.[47]
Una dintre cele mai proeminente personalități a comunității maghiare orădene a fost
poetul și gazetarul Ady Endre, care a trăit și a scris operele cel mai semnificative la
Oradea.[48] Viața culturală a maghiarilor este una din cele mai active din țară. În acest
sens, Teatrul de Stat, Teatrul Arcadia și Filarmonica de Stat au secții maghiare. După
religie, maghiarii orădeni sunt în cea mai mare parte romano-catolici sau reformați.
Printre cele mai importante edificii religioase sunt Bazilica Romano-Catolică, Biserica
„Sfântul Ladislau” și Biserica Reformată „Olosig”.[49]
În ceea ce privește mass-media, există mai multe ziare în limba maghiară,
precum Reggeli Újság și Bihari Napló.[50] Totodată, postul de radio Partium emite în
limba maghiară,[51] iar postul de televiziune local TVS Oradea are câteva emisiuni
dedicate acestei comunități.

Administrație[modificare | modificare sursă]
Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]
Înainte de 1848 Oradea era formată din patru târguri separate: Oradea Nouă (Villa
Nova, Várad-Újváros, anterior, medieval, Vicus Zombathely = Szombathely), Olosig
(Villa Latinorum Varadiensium, Várad-Olaszi), Velența (Vicus Venetia, Várad-Velence),
Subcetate (Civitas Waradiensis, Várad-Váralja). Numele Vicus Venetia, Villa Latinorum,
Vicus Bolognia, Vicus Padua și altele se referă la
locuitorii francezi, valoni și italieni stabiliți aici în secolul al XIII-lea.[52]
Cartiere[modificare | modificare sursă]
Între anii 1991 și 2011 Oradea a fost împărțită în 11 cartiere, dispuse circular în
jurul Centrului Civic, vechiul centru al orașului:
 Cantemir  Olosig  Seleuș
 Episcopia Bihor  Oncea  Subcetate
 Iorga  Orașul Nou  Velența
 Ioșia  Podgoria  Tokai
 Ioșia-Nord (Dealul Viilor)
 Nufărul  Rogerius
 Salca

Harta celor 30 de cartiere actuale

Începând cu ianuarie 2011, datorită dezvoltării și extinderii orașului, Consiliul Local,

reprezentanții Instituției Arhitectului Șef din cadrul Primăriei Oradea, împreună cu cei ai
Direcției de Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Bihor au stabilit delimitarea
cartierelor din Municipiul Oradea în număr de 30, precum și denumirea acestora: [53]
 Orașul Nou  Calea  Nufărul
 Subcetate Aradului  Nicolae
 Dorobanților  Ioșia Grigorescu
 Universității  Ioșia-Nord  Calea
 Splaiul  Decebal-Dacia Sântandrei
Crișanei  Rogerius  Ioșia-Sud
 Olosig  Nicolae Iorga  Zona
 Velența  Gheorghe Industrială Vest
 Dimitrie Doja  Episcopia
Cantemir  Dragoș Vodă Bihor
 Salca  Mihai  Oncea
 Europa Eminescu  Podgoria
 Seleuș  Tokai
 Zona
Industrială Est
Zona Metropolitană Oradea[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Zona Metropolitană Oradea.
Zona metropolitană Oradea include municipiul Oradea și 11 comune
suburbane: Biharia, Borș, Cetariu, Cheresig, Girișu de
Criș, Ineu, Nojorid, Oșorhei, Paleu, Sânmartin, Sântandrei și Toboliu. Suprafața totală
este de 72.226 ha. Populația totală a zonei metropolitane era în 2002 de 249.746
locuitori, din care 68,2 % români, 28,7 % maghiari, 2 % țigani, 1,1 % alte etnii.[54]
Asociația urmărește, prin aplicarea strategiei de dezvoltare durabilă, ca teritoriul zonei
metropolitane Oradea să devină, în perspectivă, un spațiu urbanistic comun integrat.
Zona metropolitană Oradea este membră în rețeaua europeană a regiunilor și zonelor
metropolitane METREX.[55]
Politică[modificare | modificare sursă]
Primăria și Consiliul Local[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Lista primarilor Oradiei.

Primăria Municipiului Oradea

Primăria municipiului Oradea, ca autoritate publică locală, a luat ființă în anul 1870.

Primăria municipiului este instituția publică cu activitate permanentă, care duce la
îndeplinire, efectiv, hotărârile Consiliului Local și soluționează problemele curente ale
colectivității locale.[56]

Municipiul Oradea este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27

consilieri. Primarul, Florin Birta[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție
din 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea
componență pe partide politice:[57]

    Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Național Liberal 20                                        

Uniunea Democrată Maghiară din România 4                                        

Partidul Social Democrat 3                                        

Vezi și: Componența istorică a Consiliului Local Oradea.

Relații internaționale[modificare | modificare sursă]

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]
Orașul Oradea este înfrățit cu următoarele orașe din Europa, cât și din Israel: [58]

  Debrețin, Ungaria, din 1992

  Coslada, Spania, din 2005
  Givatayim, Israel, din 2005
  Mantova, Italia, din 2005
  Ceyrat, Franța, din 2008
  Băcioi, Republica Moldova, din 2020
Consulate[modificare | modificare sursă]

  Consulatul onorific al Slovaciei

Economie[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Lista fabricilor din Oradea.

Banca Națională a României, filiala Oradea

Oradea a fost dintotdeauna unul din cele mai prospere orașe ale României și unul dintre
cele mai semnificative centre economice, în mare parte datorită proximității față de
frontiera cu Ungaria, devenind astfel o poartă înspre Occident. PIB-ul per cap de
locuitor este aproximativ 150 % din media din România. După 1989, datorită numărului
mare de consumatori, Oradea a cunoscut o revigorare economică, nu atât în sectorul
industrial, cât în cel de servicii.[59]
Rata șomajului din Oradea este de 6 %, ceva mai mică decât media pe țară, dar mult
mai mare decât media pe județul Bihor, de aproximativ 2 %. Municipiul Oradea are o
economie a cărei structură cuprinde majoritatea domeniilor și realizează 63 % din
producția industrială a județului: construcții de mașini, prelucrarea lemnului și mobilier,
pielărie, blănărie și încălțăminte, confecții, tricotaje și lohn, chimie, industrie alimentară,
materiale de construcții, confecții metalice și plastice, piese de schimb, electronică, etc.
[60]

Municipiul Oradea dispune de o rețea de instituții și servicii de interes public general:

transport, proiectare, construcții, instalații, turism, activitate hotelieră, import-export.
Toate activitățile economice sunt sprijinite de asistența indispensabilă a peste 26 de
bănci cu filiale în oraș și județ.[61]
Piața imobiliară orădeană a cunoscut în ultimii ani o creștere accelerată, ajungând la
cote relativ identice cu piețele imobiliare din București, Brașov și Timișoara. Trendul
ascendent s-a accelerat odată cu invitația primită de România de a adera la structurile
euro-atlantice.[61]

Bug
etul
Oraș
2020 2019 2018 2017 2016 2015 2014 2013 2012 2011 2010 2009 2008
ului
Ora
dea

Total
Chel
tuieli 671.5 581.5 776.0 619.5 631.5 657.2 769.5 544.5 519.0 509.5 516.7
1.805.3 1.041.8
Buge 11.26 90.74 19.66 63.03 38.54 35.92 43.96 88.26 28.01 32.36 05.00
87.720 50.490
t 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0 0
Loca
l

Total
Veni
turi 594.6 579.7 727.6 606.5 616.9 646.8 744.5 503.0 519.0 509.5 516.7
1.691.5 1.031.8
Buge 39.06 43.78 35.28 42.21 93.88 48.07 54.26 39.71 28.01 32.36 05.00
54.300 99.980
t 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0 0
Loca
l

Transport[modificare | modificare sursă]
Transporturi externe[modificare | modificare sursă]

Gara Centrală din Oradea

 Oradea dispune de Aeroportul Internațional Oradea, ce deservește companii

aeriene interne și externe, fiind principala poartă de intrare în țară din zona nord-
vestică. În prezent de pe Aeroportul Internațional Oradea compania Tarom efectuează
zboruri interne zilnice către Aeroportul Internațional Henri Coandă București.[62]
Traficul aerian de pasageri derulat pe aeroportul orădean a depășit 36.000 de pasageri
în anul 2005. Traficul aeroportului este în continuă creștere înregistrându-se o rată
constantă de 11 % total pasageri. Ponderea pasagerilor externi a crescut constant în
ultimii doi ani cu o rată de 17 % în pofida scăderii traficului intern.[62]
Aeroportul Internațional Oradea a înregistrat în anul 2017 un trafic aerian de 162.902
pasageri față de 41.867 pasageri înregistrați în anul 2016 (creștere de 289,09 %) iar
numărul mișcărilor de aeronave în anul 2017 a fost de 2.857 față de 1.823 în anul 2016
(creștere de 56,72 %).
Recordul de trafic pentru o zi în anul 2017 a fost înregistrat în data de 30.12.2017 când
aeroportul a fost tranzitat de 1.320 pasageri.[63]

 In domeniul transportului feroviar, Oradea aparține de Regionala CFR Cluj, care
administrează județele Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare și Sălaj, fiind
unul din cele mai importante noduri feroviare din nord-vestul țării, tranzitat de Magistrala
Principală 300 București-Oradea.[64] Pe lângă această magistrală, din Oradea mai
pornesc liniile 310 spre Arad și Timișoara, 314 spre Băile Felix și 402 spre Satu Mare și
312 spre Gyoma cu punctul de frontieră în Cheresig.
Încă de la sfârșitul veacului al XIX-lea, Oradea a avut alte două gări în afară de cea
centrală, anume Gara Velența, care a servit tot mai mult ca triaj pentru traficul de marfă,
și Gara Ioșia.[65]
Astăzi municipiul dispune de 4 gări: [66]

 Oradea - Gara Centrală (trafic intern și internațional de călători)

 Oradea Est - Velența (stație de triaj și transport călători-navetiști)
 Oradea Vest - Ioșia (stație de triaj și transport călători-navetiști)
 Episcopia Bihor - (punct de trecere a frontierei și transport călători-navetiști)
Legături zilnice cu Intercity se fac către destinațiile:[67]
 Timișoara Nord  Satu Mare  Ploiești Vest
 Cluj Napoca  Baia Mare  Sfântu Gheorghe
 București Nord  Suceava  Miercurea Ciuc
 Brașov  Iași  Constanța
 Arad

Legături zilnice internaționale se fac către destinațiile: [67]

 R Corona: Brașov - Budapesta Est (și retur)

 IC Ady Endre: Cluj Napoca - Budapesta Est (și retur)
Pe teritoriul României ambele trenuri circulă în regim și la tarif de tren rapid. De

asemenea, se află în circulație și o pereche de trenuri personale spre Debrețin. 

Datorită situării orașului lângă granița de vest a României, și având legături rutiere
cu Ungaria prin vama Borș, Oradea dispune de mai multe proiecte de infrastructură. În
viitor este preconizat ca tronsonul Cluj-Napoca – Oradea al autostrăzii Transilvania să
fie terminat. Astfel cu continuarea acesteia în Ungaria, respectiv autostrada M35, va
exista o legătură rutieră directă cu Europa de Vest. De asemenea, există planuri ca
autostrada M4 să fie prelungită de la Budapesta până la Oradea. Sunt în faza de proiect
două drumuri expres care să facă legătura cu Satu Mare și Arad (autostrada A1).
Centura de ocolire a municipiului este și ea reabilitată și lățită la 4 benzi. [68]
Drumurile naționale si europene care trec prin Oradea
sunt: DN1, DN76, DN79, E60, E79, și E671.[69]
Distanța în km față de câteva orașe[70]
în Uniunea în restul
în județ în țară
Europeană lumii
Băile
Alba Iulia — Atena — Istanbul —
Felix —
278 km 1236 km 1126 km
8 km
Băile 1 București — Viena — Moscova —
mai — 4 km 574 km 483 km 1780 km
Salonta — Constanța — Paris — Chișinău —
37 km 792 km 1657 km 705 km
Cluj New York
Beiuș — Roma —
Napoca — City —
61 km 1247 km
147 km 7205 km
Marghita — Iași — Madrid — Tokio —
56 km 538 km 2618 km 8733 km

Transporturi interne[modificare | modificare sursă]

Tramvai Siemens ULF în Centrul Istoric al Oradei

Tramvai Tatra KT4D din Berlin pe Piața Unirii

Vezi și: Începuturile tramvaiului orădean.

Tramvaiele orădene sunt una dintre cele mai longevive lucrări comunitare
din România. Această utilitate publică a fost dată în folosință pentru orădeni la 25
aprilie 1906, fiind, în continuare, un serviciu public de care beneficiază locuitorii din
Oradea. La 25 aprilie 2006, Regia Autonomă de Transport Oradea O.T.L. a celebrat
centenarul tramvaiului orădean prin lansarea ediției a doua a cărții „De la o stație la
alta”, scrisă de Liviu Borcea, Mihai Apan și Gabriel Moisa.[71] În 2010, Oradea era
singurul oraș din România în care circulau tramvaie Siemens ULF.[72]
Rețeaua de transport public este condusă de Regia Autonomă OTL. Regia operează cu
5 linii de tramvai (1N, 1R, 2, 3N, 3R) și 17 linii de autobuz (10, 11, 12, 13, 14, 15, 16,
17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, ROHU), plus o linie de tramvai ce deservește
Zona Industrială de Vest (Linia Pod CFR - Sinteza, care operează ca o prelungire a
liniilor 1R,1N). Flota regiei este în prezent formată din: 5 tramvaie Tatra T4, 15
tramvaie Tatra T4D, 6 tramvaie Tatra T4DM, 3 tramvaie Tatra T4D-MT, 6 tramvaie T4D-
MS, 5 tramvaie Tatra B4DM (toate cumpărate de la MVB Magdeburg), 10
tramvaie Siemens ULF A1, 10 autobuze cu podea joasă Solaris Urbino, 12 autobuze cu
podea joasă (parțial) Volvo Alfa Localo, 20 autobuze Mercedes Conecto O345, 11
autobuze Liaz 5256, 6 autobuze Ikarus 260, 5 autobuze Rocar de Simon U412, 3
autobuze Renault PR100 și 2 microbuze Rocar.[73] In 2016 a fost adăugată o noua linie
de tramvai, Linia 4R care circulă doar la orele de vârf și are ca și capete de linie stațiile
Nufărul - Podul Rutier CFR.[74]
Tramvaie[modificare | modificare sursă]
Traseele tramvaielor din Oradea, cu punctele de reper cele mai importante: [75]
Orarul autobuzelor si tramvaielor din Oradea le puteți găsi direct pe siteul OTL.
Linia 1R Linia 3R Linia 2 Linia 1N Linia 3N

Podul Rutier CFR Nufărul Podul Rutier CFR

Bd. D. Cantemir Bd. D. Cantemir Bd. Dacia Bd. D. Cantemir

Bd. Corneliu Coposu Piața Cetate Bd. Corneliu Coposu

Parcul 1 decembrie Parcul 1 decembrie Str. Olimpiadei Parc 1 decembrie

Bd. Gen. Magheru Piața Unirii Piața București

Parcul 1 decembrie Calea Aradului Bd. Republicii

Bd. Gen. Magheru Piața București - Gara de Str. Aviatorilor Bd. Gen. Magheru Str. Olimpiadei

Str. Lipovei Parcul 1 decembrie

 Piața București - Gara de Str. Olimpiadei Str. Lipovei II Piața Unirii Piața București - Gara de

Str. Aviatorilor Bd. Decebal

Str. Olimpiadei

Calea Aradului Bd. Corneliu Coposu

Bd. Corneliu Coposu Bd. Gen. Magheru

Parcul 1 decembrie Piața Unirii Bd. Dacia

Parc 1 decembrie

Bd. D. Cantemir Nufărul Podul Rutier CFR

Podul Rutier CFR

Autobuze[modificare | modificare sursă]
Traseele autobuzelor din Oradea, cu punctele de reper cele mai importante: [75]

 Linia 10: Str. Seleușului (Complex Velența) - Piața Devei - Henrik Ibsen >>
Henrik Ibsen - Piața Devei - Str. Seleușului (Complex Velența)
 Linia 11: Gara Centrală - Gara Episcopia >> Gara Episcopia - Gara Centrală
 Linia 12: Nufărul - Piața Unirii >> Piața Unirii - Nufărul
 Linia 13: Aleea Gojdu - Parc 1 decembrie - Spit. Județean - Gh. Doja >> Gh.
Doja - Spit. Județean - Parc 1 decembrie - Aleea Gojdu
 Linia 14: Universitate C.L. - Piața Unirii - Podului >> Podului - Piața Unirii -
Universitate C.L.
 Linia 15: Parc 1 decembrie - Podgoria >> Podgoria - Parc 1 decembrie
 Linia 16: Piața 1 decembrie - Romeur - Metro >> Metro - Romeur - Piața 1
decembrie
 Linia 17: Pod C.F.R. - B-dul Dacia - Maternitate - Complex Seleusului >>
Complex Seleusului - C.Civic - B-dul Dacia - Pod C.F.R.
 Linia 18: Gara Centrală - Bihorului Pod >> Bihorului Pod - Gara Centrală
 Linia 19: Carrefour Era - Dacia Pasaj >> Dacia Pasaj - Carrefour Era
 Linia 20: Nufărul - Auchan >> Auchan - Nufărul
 Linia 21N: Auchan - Cazaban - St.cel Mare - B-dul Dacia - Transilvaniei - B-dul
Decebal - Calea Aradului - Auchan
 Linia 21R: Auchan - Calea Aradului - B-dul Decebal - B-dul Dacia - St. cel Mare -
Cazaban - Auchan
 Linia 22: Gara Centrală - Real II >> Real II - Gara Centrală
 Linia 23: Carrefour Era - Piața Cetății >> Piața Cetății - Carrefour Era
 Linia 24: Pod C.F.R. - Macon >> Macon - Pod C.F.R.
 Linia 25: Piata Cetatii - Cartier Grigorescu >> Cartier Grigorescu - Piata Cetatii
 Linia 26: B-dul Dacia - Calea Borsului - str.Ion Mihalache
 Linia 27: B-dul Dacia - Calea Borsului - str. Ghe.Mardarescu - str.Petre Carp
 Linia 28: Emanuil Gojdu - Aeroportul Oradea - Emanuil Gojdu
 Linia 30: Ogorului (Leroy Merlin) - Dacia Zig-Zag
 Linia 31: Bumbacului - EurobusinessPark 11
 Linia 32: Maresal Averescu - EurobusinessPark 11
 Linia 511: Oradea - Baile Felix - Oradea
 Linia 512: Oradea - Baile 1 Mai - Oradea
 Linia 513: Oradea - Baile Felix - Cordau - Oradea
 Linia 514: Oradea - Baile 1 Mai - Betfia - Oradea
 Linia 531: Oradea - Cihei - Oradea
 Linia 612: Oradea - Bors - Santaul Mare - Bors - Oradea
 Linia ROHU: Oradea - Biharkeresztes - Oradea

Cultură și educație[modificare | modificare sursă]

Oradea este un important centru istoric-cultural, primul centru al umanismului
din Transilvania. Zidurile vechii cetăți sunt dovada istoriei îndelungate, viața culturală a
orașului în prezent fiind reprezentată de spectacole, concerte, expoziții și târguri.
Oradea găzduiește, de asemenea, și cea mai dinamică universitate din țară. Baza
materială în domeniul educației, atât în sectorul public, cât și în cel privat, este asigurată
de 45 de școli elementare, gimnazii, licee și 5 universități. [56]
Alături de clădiri reprezentative, orașul trăiește și prin evenimentele de cultură și de
divertisment pe care spațiile dintre acestea le adăpostesc de-a lungul anului, începând
din primăvară, când în luna mai se desfășoară „Festum Varadinum”, continuând în toiul
verii cu Târgul Meșterilor Populari și Serbările Cetății, în luna iulie, și încheind cu
toamna, când au loc „Festivalul Toamna Orădeană” și „Săptămâna Teatrului Scurt”, în
lunile septembrie-octombrie.[56]
Instituții teatrale și de muzică[modificare | modificare sursă]
Teatrul Regina Maria[modificare | modificare sursă]

Clădirea teatrului din Oradea, sediul Teatrului Regina Maria și al Teatrului Szigligeti Ede

Printre cele mai importante instituții de cultură din Oradea este Teatrul de Stat. Clădirea
Teatrului de Stat este una dintre cele mai însemnate edificii de patrimoniu din Oradea.
Proiectul a fost întocmit de renumita firmă de arhitecți Fellner și Helmer din Viena, iar
realizarea lui, care a durat doar 15 luni, din 10 iulie 1899 până în 15 octombrie 1900, s-
a derulat sub asistența arhitecților orădeni Rimanóczy Kálmán, Guttmann
József și Rendes Vilmos.[76]
În 9 și 10 octombrie 1927 se inaugurează prima stagiune românească la teatrul denumit
atunci Regina Maria, cu reprezentațiile Teatrului Național din Cluj, al cărui director era
poetul și dramaturgul Victor Eftimiu. În 29 ianuarie 1928 se constituie Asociația „Vestul
Românesc” cu scopul predilect de a întemeia un teatru stabil și un cotidian românesc.
Sub direcția Comitetului Central al Asociației, în 18 septembrie 1928, ia ființă Teatrul
Asociației Vestul Românesc, primul teatru românesc stabil din Oradea. [76]
Teatrul pentru Copii și Tineret Arcadia[modificare | modificare sursă]

Teatrul pentru Copii și Tineret Arcadia

Teatrul de Stat pentru Copii și Tineret Arcadia, (fostul Teatrul de Păpuși) a luat ființă în
anul 1950 la inițiativa unui grup format din entuziaști iubitori ai genului. [77]
În decursul anilor, Teatrul Arcadia s-a afirmat datorită producțiilor sale ca fiind una
dintre cele mai de seamă instituții de profil din România, aici desfășurându-și activitatea
mari creatori și artiști de talie internațională: regizorul artistic Kovacs Ildiko, Paul
Fux (care a revoluționat scenografia spectacolelor destinate celor mai mici), Francisca
Simionescu (creatoarea unor spectacole de respirație europeană), actorii Isabela
Bombora, Mioara și Petru Diaconu, Ioan Moldovan, Magda Thalmainer, Seres Ludovic,
etc.[77]
Clădirea în care funcționează teatrul datează din anul 1760 când aici era inaugurat cu
mare pompă hanul „Arborele verde” în proprietatea Capitlului Romano-catolic. În secolul
XVIII hanul nu a avut decât două camere, o cafenea și o cârciumă. În această clădire
au locuit funcționarii Capitlului, dar a funcționat și o temniță. În timpul marelui incendiu
din 1836 s-a distrus și acest han, după care a fost reconstruit păstrând zidurile
existente.[77]
În anul 1877 era o clădire cu două etaje acoperită cu țiglă având 87 camere de oaspeți,
cafenea, berărie, cârciumă, o sală mare și una mai mică. După 20 de ani hanul a fost
modernizat și transformat într-un hotel de categoria I-a cu 40 de camere, o sală de bal
luxoasă, restaurant, cafenea. Nu se știe cu exactitate când a trecut din proprietatea
Capitlului în proprietatea municipiului, însă în 1908 Adorjan Emil și Kurländer Ede,
arhitecții care au construit complexul Vulturul Negru au cumpărat clădirea hotelului
Arborele Verde, tot în acel an transformând-o în forma actuală. [77]
Hotelul a fost desființat, camerele de la etaj au fost transformate în locuințe și birouri, iar
restaurantul în magazie, proiectantul și executantul fiind Sztarill Ferencz. Pentru a
asigura o ieșire a pasajului Vulturul Negru și spre strada Vasile Alecsandri s-a demolat
casa scării exterioare a fostului hotel și s-a construit o nouă scară în interiorul clădirii,
actuala intrare la Teatrul Arcadia. Fosta sală mare a fost transformată în localul
Cabaretului „Bonbonniere”, astăzi sala de spectacole a instituției. La parter s-au
amenajat o serie de magazine și cinematograful „Urania”, primul cinematograf din
Oradea, deschis de către și în proprietatea lui Székely Jenő. Având în vedere
vechimea, istoria arhitectura sa, care intersectează trei stiluri: baroc târziu, eclectic
și secession, este o clădire de patrimoniu, protejată de UNESCO.[77]
Filarmonica de Stat[modificare | modificare sursă]

Filarmonica de Stat

Viață muzicală orădeană a devenit intensă începând cu a doua jumătate a secolului al

XVIII-lea, când un tânăr muzician, Johann Michael Haydn (1737-1806), fratele mai mic
al lui Joseph Haydn, a fost numit organist și dirijor în curtea episcopului Adam
Patachich între anii 1760-1762. Haydn a fost urmat între 1764-1769 de Carl Ditters von
Dittersdorf (1739-1799). Cei doi muzicieni sunt considerați ca fondatori ai vieții muzicale
orădene. Trebuie însă remarcat încă un important muzician de rang european, Wenzel
Pichl (1741-1805), care, de asemenea, a activat și a compus în acest oraș, fiind pentru
o perioadă concertmaistrul orchestrei episcopale. În timpul lui Dittersdorf orchestra era
formată din 34 de instrumentiști, veniți din Viena și Praga, orchestra de la Oradea fiind
în perioada respectivă una dintre cele mai însemnate din Europa.[78]
La 5 ianuarie 1888 are loc primul „concert filarmonic” din Oradea, sub conducerea
dirijorului Schnitzl J., orchestra interpreta Uvertura la opera Tancred de Rossini,
Serenada nr. 3 de Wolkmann, Variațiuni pentru corn de Ekhard și Simfonia nr. 40 în sol
minor de Mozart. În 1890 se constituie Asociația Prietenilor Muzicii din Oradea Mare,
printre scopurile ei fiind înscrise educația în domeniul muzicii culte, organizarea de
concerte și spectacole și înființarea unei școli de muzică. Sub patronajul acestei instituții
se inaugurează pe lângă teatru, o secție de operă. [78] În 1949 Societatea Filarmonică
devine instituție de stat, desfășurând o bogată activitate muzicală in țară și peste
hotare.[78]
Muzee și case memoriale[modificare | modificare sursă]
Muzeul Țării Crișurilor[modificare | modificare sursă]
Palatul Baroc

Anul 1872 a însemnat începutul activității Societății de Arheologie și Istorie a

Comitatului Bihor, care și-a propus inclusiv crearea unui muzeu al Bihorului. Sprijinirea
acestui demers de către autoritățile orădene și nu numai a avut drept consecință
inaugurarea, în iunie 1896, a primului muzeu în Oradea, adăpostit într-o clădire
eclectică, special construită în acest scop, finalizată în 1895 de către
arhitectul Rimanóczy Kálman senior. În cele nouă încăperi destinate expoziției de bază,
s-au etalat obiecte de arheologie, istorie și etnografie. Totodată, acest cadru
instituționalizat a făcut posibilă dezvoltarea colecțiilor, precum și impunerea unor măsuri
de conservare și depozitare a obiectelor de arheologie, de artă și de etnografie.
La 1918 muzeul a ajuns să aibă un patrimoniu de 17.640 de piese muzeale, din care
1377 aparțineau Colecției episcopului romano-catolic Ipolyi Arnold.[79]
Statul român a acordat o atenție specială așezămintelor de acest tip după
înfăptuirea României Mari. Pe lângă o susținere financiară firească s-a trecut, inclusiv
pentru Oradea, la o revizuire a inventarelor rămase după război, știut fiind că
între 1916 și 1918 colecția episcopului romano-catolic Ipolyi și alte obiecte de
patrimoniu au fost transportate la muzeele din Budapesta și Strigoniu. În funcție de
noua realitate a fost gândită dezvoltarea colecțiilor, respectiv îmbogățirea lor mai cu
seamă cu piese reprezentative pentru arta populară românească, și reorganizarea
muzeului, care s-a redeschis publicului din anul 1921. Cu acest prilej s-a tipărit și primul
ghid, în română și maghiară, al muzeului orădean. [79]
După restaurarea Palatului Baroc, construit între 1762-1776 de arhitectul Franz Anton
Hillebrandt pentru a fi reședință a Episcopiei Romano-Catolice de Oradea, s-a inaugurat
la Oradea Muzeul Țării Crișurilor, în ziua de 17 ianuarie 1971.[79]
Astăzi muzeul, după 110 ani de existență continuă, se află în curs de mutare în Palatul
fostei Garnizoane de la Oradea, în urma retrocedării Palatului Baroc Episcopiei
Romano-Catolice.[79]
Muzeul Militar Național[modificare | modificare sursă]
Muzeul Militar Național, Filiala Oradea

Muzeul Militar Național joacă un rol important în cunoașterea tradițiilor istorice ale Oștirii
române. Înființat în 1923 printr-un decret semnat de Regele Ferdinand I al României,
această instituție s-a bucurat de-a lungul timpului atât de atenția binevoitoare a Casei
Regale, care a făcut numeroase donații, cât și de sprijinul unor personalități importante
ca Radu Rosetti, Vasile Pârvan, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Nicolae Iorga, etc.[80]
Muzeul Militar Național din Oradea se află într-o clădire în stilul secesiunii vieneze de pe
strada Armatei Române. Edificiul a fost construit în 1895 pentru armata ungară.[81]
Festivitatea de deschidere a punctului muzeistic militar Oradea a avut loc la 26
decembrie 1971, deși aceasta trebuia să aibă loc cu doua luni înainte, la 25 octombrie.
[81]

Patrimoniul muzeului este alcătuit din documentele și obiecte donate de veterani ai

Diviziei 11 Infanterie (fosta Divizie 11 Mecanizată din Oradea) și de familiile acestora,
precum și din exponate aduse de la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”
din București.[81]
Muzeul Memorial Iosif Vulcan[modificare | modificare sursă]

Muzeul „Iosif Vulcan”

Iosif Vulcan a fost un publicist și scriitor român, animator cultural, membru al Academiei

Române, fondatorul revistei culturale „Familia”. El este considerat a fi „nașul literar” al
poetului național Mihai Eminescu. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al
reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan, întemeietorul școlii românești de la Beiuș,
care azi îi poartă numele.[82]
Muzeul Memorial dedicat cărturarului bihorean este înființat în anul 1965, cu prilejul
organizării festivităților de aniversare a unui secol de la apariția revistei „Familia” în
Oradea. Muzeul este situat în centrul orașului, pe strada „Iosif Vulcan”, foarte aproape
de parcul în care se află și statuia acestuia. Clădirea care adăpostește muzeul este o
casă familială, nu foarte mare, cu trei camere mari la fațadă, situată la capătul actualei
străzi losif Vulcan nr.16, la intersecția cu strada Libertății, cu vedere atât în lungul
străzii, către Piața Teatrului, cât și spre malul Crișului. A fost construită pe la
sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost sediul revistei culturale. Arhitectonic nu prezintă
elemente deosebite, fiind una cum au fost multe ale protipendadei orădene din perioada
ce a premers Primului Război Mondial.[82]
Muzeul Memorial Ady Endre[modificare | modificare sursă]

Ady Endre Museum - Oradea

Clădirea muzeului – fosta Café Müller - situată în Parcul Traian, a fost menită sa fie un
loc de destindere între trei instituții sobre: Prefectura, Tribunalul și Penitenciarul.
Cafeneaua cu terasă a fost construită în anul 1868 de către Müller Samuel. Clădirea în
sine nu prezintă o valoare arhitectonică deosebită, ea este importantă însă prin rolul pe
care l-a jucat in viața social-culturală a orașului. [83]
În această cafenea, vara pe terasă și iarna în sala cochetă, își petrecea timpul gazetarul
și poetul Ady Endre, compunându-și poeziile și scriindu-și reportajele. Poetul s-a stabilit
în Oradea în anul 1900, fiind, inițial, colaborator al ziarului Szabadság, apoi la
Nagyváradi Napló.[83] Muzeul memorial a fost înființat în anul 1957. În fața muzeului se
află statuia lui Ady Endre. Pe acest postament înainte se afla statuia de bronz
„Ridicarea în ceruri a Mariei” care, la ora actuală se află în grădina bisericii romano-
catolice din Olosig.[83]
Casa Memorială Dr. Aurel Lazăr[modificare | modificare sursă]

Casa „Dr. Aurel Lazăr”

Ziua de 12 octombrie 1918 reprezintă pentru casa dr. Aurel Lazăr intrarea în istoria

românilor ardeleni, încă din ziua precedentă au început să sosească aici persoane
necunoscute orădenilor care erau însă de mare prestanță politică între
români. Comitetul Național Român a ținut o ședință aici, la care au participat: Teodor
Mihali, Alexandru Vaida, Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiș, loan Suciu, Gheorghe
Popovici, Gheorghe Crișan, Nicolae Ivan, loan Ciordaș, Nicolae Comșa, loan Nedelcu,
Gheorghe Dobrin, Petru Corneanu. În urma ședinței s-a semnat „Declarația de la
Oradea”.[84]
Această clădire se pare că a fost ridicată la sfârșitul veacului al XIX-lea pe strada care
se numea atunci Ursula, actualmente strada dr. Aurel Lazăr. Casa de la numărul 13, nu
reprezintă din punct de vedere arhitectonic o realizare deosebită. Cu un singur nivel,
ridicat pe un demisol înalt, spațioasă, cu nenumărate încăperi ce dau cu ferestrele spre
stradă și spre curte, este tipul de clădire orădeană zidită de oameni cu stare. A fost
restaurată în repetate rânduri, ultima oară între cele două războaie mondiale. [84]
Alte instituții de cultură[modificare | modificare sursă]

Galeria de Arte Vizuale

 Muzeul Art Nouveau  Casa de Cultură a

 Muzeul Masoneriei
 Teatrul Studio
 Teatrul Szigligeti Ede Oradea
 Biblioteca
Județeană Gheorghe Șincai - [4]
 Galeria Artiștilor Plastici
 Revista
Culturală Familia - [5]
 Palatul Copiilor și Elevilor
 Școala de Artă Francisc
Hubic
Sindicatelor Oradea - [6]
 Casa de Cultură a Tineretului
 Clubul de Dans
Sportiv Constructorul
 Asociația Logic
Club Romania - [7]
 Clubul Filatelic Tempo[85]
 Studio Act

Centre culturale[modificare | modificare sursă]

 Centrul Cultural Italian 
 Centrul Cultural Slovac

Edituri și tipografii[modificare | modificare sursă]

 Tipografia Orionis  Editura Celestium
 Editura Aion  Editura CCD Oradea
 Poligrafia Treira  Editura Arca
 Editura Universitatea din  Imprimeria de Vest
Oradea  Editura Aquila '93
 Editura Scriptum
 Societatea Biblică din
România
 Editura Cartea Creștină

Educație[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Lista școlilor din Oradea.

Universitatea din Oradea

Oradea este unul din principalele centre educaționale din România. Aici se

află Universitatea din Oradea, una din cele mai mari și moderne universități din țară.
Universitatea din Oradea se află în top 20 al celor mai prestigioase universități din
România, ocupând locul 8, la egalitate cu alte universități din țară. [86] Câteva facultăți din
cadrul universității sunt cotate cele mai bune din țară. [87] De asemenea există și
universități private, precum Universitatea Agora, o instituție academică modernă
fondată în anul 2000, și Universitatea Emanuel, o școală academică baptistă, fondată în
anul 2002. Tot la Oradea se găsește una din cele mai vechi universități private
din România, Universitatea Creștină Partium (fostul Colegiu Reformat Sulyok Istvan),
fondată în 1990. Este, totodată, singura instituție educațională superioară cu predare în
limba maghiară din Oradea.[88]
Învățământul preuniversitar este reprezentat prin 45 de școli și licee. [88]
Universități în Oradea
[88]

 Universitatea din Oradea - [8]

 Universitatea Creștină Partium - [9]
 Universitatea Emanuel - [10]
 Universitatea AGORA - [11]
Licee
 Colegiul Național „Emanuil
Gojdu”
 Colegiul Național „Mihai
Eminescu”
 Colegiul Național „Iosif
Vulcan”
 Colegiul Național „Onisifor
Ghibu”
 Colegiul Economic „Partenie
Cosma”
 Liceul de Arte Oradea
 Liceul cu Program Sportiv
„Bihorul”
 Liceul Teoretic „Aurel
Lazăr”
 Liceul Teoretic „Lucian
 Liceul „Don Orione”
 Colegiul Tehnic „Mihai
Viteazul”
 Colegiul Tehnic „Traian
Vuia”
 Colegiul Tehnic „Constantin
Brâncuși”
 Liceul Tehnologic Sanitar
„Vasile Voiculescu”
 Liceul Ortodox „Episcop
Roman Ciorogariu”
 Liceul Greco-Catolic „Iuliu
Maniu”
 Liceul Teologic Baptist
„Emanuel”
 Liceul Teologic Penticostal
 Blaga”
 Liceul Teoretic German
„Friedrich Schiller”(predare în
limba germană)
 Liceul Teoretic „Ady
Endre”(predare în limba
maghiară)
„Betel”
 Liceul Teologic Reformat
„Lorantffy Zsuzsanna”
 Liceul Teologic Romano-
Catolic „Szent Laszlo”

Festivaluri[modificare | modificare sursă]
Toamna Orădeană[modificare | modificare sursă]
„Toamna Orădeană” este un festival de divertisment și cultură, organizat în fiecare
an între jumătatea lunii Septembrie și 12 octombrie, ziua orașului. Prima ediție a
festivalului a fost în anul 1991. Pe parcursul celor 3-4 săptămâni au loc diverse
manifestări culturale, artistice, sportive și de divertisment, în mai multe
locații: Cetatea Oradei, Parcul Nicolae Bălcescu, Piața Unirii, Teatrul de Stat, Arena
Antonio Alexe, Casa de Cultură a Sindicatelor, Galeria de Arte Vizuale, etc. [89]
Tradițional, festivalul începe cu „Alaiul Toamnei”, o defilare tematică. Tot în prima zi
a festivalului se țin teatre de stradă, expoziții fotografice și concerte în aer liber. [89]
Alte manifestări importante: Festivalul Berii, Festivalul Vinului, Târgul Pălincarilor,
Expo Varadinum, diverse întreceri sportive dotate cu Cupa „Toamna Orădeană”. [89]
Ziua orașului, 12 octombrie, marchează ultima zi a festivalului. Această zi are o
dublă semnificație istorică: redactarea Declarației de la Oradea din 1918, document
ce proclama dreptul la independență și autodeterminare a românilor
din Transilvania, și eliberarea oficială a Oradei de sub regimul horthyst în 1944, o
dată cu intrarea în oraș a trupelor sovieto-române. În această zi are loc Defilarea cu
Torțe și se țin concerte de anvergură în aer liber. [89]
Serbările Cetății: Festivalul Medieval Oradea[modificare | modificare sursă]
În fiecare vară, începând cu anul 2000, se organizează „Serbările Cetății”,
redenumita din 2018 „Festivalul Medieval Oradea - FMO”, o manifestare cultural-
artistică menită să readucă în centrul atenției leagănul istoric al urbei. Toate
evenimentele se țin în incinta și în curtea Cetății Medievale a Oradei.[90]
În cele două zile de desfășurare au loc concerte de muzică clasică, populară,
ecumenică și medievală, spectacole de teatru medieval, expoziții de artă plastică,
concursuri sportive medievale și concerte de muzică ușoară. [90]
Alte sărbători[modificare | modificare sursă]

 Zilele Sfântului Ladislau

 Zilele Culturii Slovace
 Sărbătoarea Recoltei
Alte festivaluri[modificare | modificare sursă]

 Festivalul Internațional de Teatru Oradea

 Festivalul de Teatru Scurt
 European Music Open
 Festum Varadinum
 Festivalul „Poimâine” (HUF)
 Infinite Dance Festival
 Festivalul Internațional de Folclor
 Festivalul „Serile de vară” Szigligeti
 Festivalul Luminii
 Colours Festival

Presă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Presa din Oradea.
Primul ziar profesionist din Oradea, Bihar, a apărut în anul 1862, sub patronajul lui
Ottó Hügel și al redactorului Gyula Győrffy. Între 1868 și 1870 același Ottó Hügel a
înființat alte două ziare, Nagyváradi lapok („Foile orădene”) și Nagyvárad („Oradea
Mare”), punând astfel bazele presei scrise orădene. [91]
La 17 iunie 1874 Ármin Laszky a înființat ziarul Szabadság, la care din anul 1900 va
scrie poetul Endre Ady.[91]
Anul 1880 marchează începutul presei în limba română din Oradea, odată cu
tipărirea revistei culturale Familia, a lui Iosif Vulcan, revistă ce există și astăzi (în
serie nouă). Până în perioada interbelică au luat ființă alte peste 20 de ziare locale,
în limbile maghiară și română. Dintre cele mai importante: Nagyváradi
napló („Jurnalul orădean”; 1898), Tavasz („Primăvara”; 1919), Cele trei
Crișuri (revistă de cultură înființată de colonelul Bacaloglu). [91][92][93]
În ianuarie 1945 este înființat ziarul Viața nouă, publicație în limba română susținută
de Administrația sovietică a Ardealului de Nord. Ziar de propagandă comunistă, în
paginile sale era reflectată atât situația de pe fronturile celui de-al Doilea Război
Mondial, cât și eforturile administrației locale de a normaliza viața orădenilor după
eliberarea de sub ocupația ungurească fascistă. Pe 6 martie 1946 cotidianul Viața
nouă este denumit Crișana, sub acest nume continuând să existe de-a lungul
întregii perioade comuniste, dar și după 1989. Astfel, Crișana este cel mai vechi
cotidian românesc din această parte de țară. În 45 de ani de regim comunist, presa
a fost o unealtă propagandistică a PCR, puține articole și ziare fiind realmente
profesioniste și libere. Imediat după căderea regimului dictatorial al lui Nicolae
Ceaușescu, presa românească a început din nou să înflorească. Vechile reviste
literare și cotidiene precum Familia și Jurnal Bihorean s-au reînființat. Astăzi presa
orădeană este reprezentată prin peste 13 cotidiene și reviste locale, două agenții de
presă, 5 posturi locale de televiziune și 8 posturi de radio. [94]

Sănătate[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Lista spitalelor din Oradea.
Fiind centrul Crișanei și al Bihorului, Oradea dispune de aproape toate serviciile
medicale. La dispoziția populației stau 6 spitale de stat, printre care cele mai
importante sunt Spitalul Clinic Județean, Spitalul Clinic Municipal „Dr. Gavril
Curteanu” cu cea mai mare secție de pediatrie din județ, Spitalul Militar, Spitalul
Clinic de Neurologie și Psihiatrie, primele două dispunând și de servicii de urgență.
Pe lângă spitalele de stat sunt autorizate multe dispensare și cabinete medicale, un
centru de recoltare și conservare a sângelui, Serviciul de Ambulanță, Spitalul și
Centrul de Diagnostic și Tratament „Pelican”, Spitalul „Arsmed”, etc. Policlinicile și
farmaciile întregesc sistemul sanitar local, iar multe dintre ele au programe
permanente. Un loc deosebit de important ocupă stațiunile Băile Felix și Băile 1 mai,
care au o reputație internațională în tratamentul afecțiunilor aparatului locomotor,
respirator, ale sistemului nervos central și periferic, precum și al unor boli asociate,
prin utilizarea resurselor de apă termală, folosite în scopuri curative. [95]

Sport[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Lista cluburilor sportive din Oradea.

Bazinul Olimpic „Ion Alexandrescu”

Oradea s-a remarcat mai ales prin calitatea echipelor de polo, municipiul fiind
reprezentat în Campionatul Național de Crișul Oradea, și de deținătoarea titlului pe
anul 2008, C.S. Leonardo. De asemenea, C.S. Shogunul Oradea deține multe cupe
la competițiile de kata și kumite, printre care Cupa Națională de Karate „Shogunul”,
Cupa Națională de Karate a ”Palatului Oradea”. [96]
În Oradea își are sediul și una din puținele federații din afara
Bucureștiului: Federația Română de Karate Kyokushin. În Oradea, acest sport este
reprezentat de CS Gym Oradea, club care a dat mai mulți campioni europeni la
karate kyokushin.[97]
Însă nici fotbalul nu a fost neglijat în urbea de pe Criș, în acest sens Oradea având
o tradiție de peste 100 de ani de fotbal, reprezentată azi de echipa-fanion a
orașului, FC Bihor fondată în anul 1958, urmașa mult mai titratei echipe C.A.
Oradea, fondată în 1902 - campioana Ungariei horthyste în 1944 și
a României în 1949, câștigătoarea Cupei României în 1956.[98]
În 2003 a fost înființată și echipa de baschet CSM Oradea. Echipa a promovat în
Divizia A în 2005, unde a rămas până în prezent. Cea mai notabilă performanță
atinsă de CSM Oradea este câștigarea titlului de campioană națională la finalul
sezonului 2015-2016.[99]
Arhitectură și turism[modificare | modificare sursă]
Până în 1918, Oradea a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, din partea imperiului
guvernată de Budapesta. Dezvoltarea orașului, activitățile economice, arhitectura
etc. au evoluat în acest context statal. Oradea a fost un oraș cosmopolit, cu
populație eterogenă, cu mare varietate culturală și religioasă. La sfârșitul
anului 1914, Oradea avea 69.949 de locuitori. Structura confesională a populației
orașului a fost dominată de trei mari confesiuni: romano-catolică, reformată
(calvină), israelită. Dacă în partea sud-estică a Comitatul Bihor românii erau clar
majoritari, în Oradea erau minoritari.
Concepția administrației municipale privind rolul ei în dezvoltarea orașului și
construirea de imobile s-a schimbat în timp. În perioada 1860-1890, dezvoltarea
urbană a Oradei a fost lentă, lipsind adevăratele elemente ale unei vieți urbane. În
timpul mandatului primarilor Jószef Bulyovszky (1897-1901) și Károly Rimler (1901-
1919), concepția despre dezvoltarea urbană și rolul primăriei s-a schimbat.
Administrația orașului a promovat o politică de dezvoltare urbană accelerată,
realizându-se mari clădiri publice și infrastructura. În perioada 1900-1914, orașul a
fost dotat cu toate elementele urbane moderne. [100]
În Oradea, la începutul secolului al XX-lea, au activat câțiva dintre cei mai importanți
arhitecți budapestani. Curentul de inspirație lechneriană este reprezentat prin
Marcell Komor și Dezső Jakab, Zoltán Bálint și Lajos Jámbor. Din generația de tineri
arhitecți, a grupării Tinerii, a activat la Oradea, Valér Mende. Frigyes Spiegel, aflat
inițial sub înrâurirea Art Nouveau-ului occidental (cunoscut și ca Secesiunea
vieneză și Jugendstil), a realizat importante clădiri rezidențiale. Arhitectura
premodernă, cu influențe vieneze, este prezentă prin lucrările fraților László și
József Vágó. Amprenta arhitecturii vieneze se poate constata și la Palatul Ullmann,
construit de Franz Löbl.[101]
Monumente și clădiri[modificare | modificare sursă]

Piața Ferdinand
 Palatul Vulturul Negru

Bazilica Romano-Catolică

Clădiri istorice

Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

 Cetatea Oradea, construită în secolul XI și devenită o adevărată emblemă a
orașului. Caracteristica principală e forma pentagonală, realizată în stilul
strategic din secolele 16-17.

Secolul al XVII-lea[modificare | modificare sursă]

 Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril , a fost mutată în 1994 din
satul Corbești
 Biserica Sf. Brigita (1693), prima biserică romano-catolică construită după
eliberarea orașului de sub ocupație otomană

Secolul al XVIII-lea[modificare | modificare sursă]

 Biserica Sfântul Ladislau (1720 - 1741), cel mai vechi altar în uz din Oradea
 Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime din Oradea  (1727), construită pe
ruinele unei biserici medievale distruse de turci
 Biserica romano-catolică din Olosig (1732 - 1743), construită de călugării
franciscani în vechiul cartier italian
 Biserica Ordinului Premonstratens (1741 - 1766)
 Biserica de lemn Sf. Arhangheli, a fost mutată în anul 1991 din satul Letca
 Bazilica romano-catolică (1752 - 1779), catedrala Diecezei de Oradea Mare.
Împreună cu Șirul Canonicilor și Palatul Baroc, constituie cel mai mare ansamblu
baroc de pe teritoriul României
 Biserica Mizericordienilor (1754 - 1760)
 Șirul Canonicilor (1758 - 1875)
 Spitalul Mizericordienilor (1760 - 1770)
 Palatul Episcopiei Romano-Catolice (1762 - 1777), a găzduit între anii 1971 și
2006 Muzeul Țării Crișurilor. Împreună cu Șirul Canonicilor și Bazilica romano-
catolică din Oradea, constituie cel mai mare ansamblu baroc de pe teritoriul
României
 Complexul Ursulinelor (1765 - 1774)
 Biserica Ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril  (1768 - 1779)
 Biserica cu Lună (1784 - 1790), construită în stil baroc, este una dintre puținele
biserici ortodoxe din România edificate în acest stil. Un mecanism din turla
bisericii arată cu exactitate fazele lunii

Secolul al XIX-lea[modificare | modificare sursă]

 Catedrala Sfântul Nicolae (1800 - 1839), catedrala Eparhiei Greco-Catolice de
Oradea
 Biserica Seminarului (1858)
 Biserica romano-catolică Neprihănita Zămislire  (1858 - 1862)
 Gara Centrală din Oradea (1868 - 1870)
 Muzeul Memorial Ady Endre (1869), se află în incinta fostei cafenele Müller
 Muzeul Memorial Aurel Lazăr (1870)
 Sinagoga Neologă Zion (1877 - 1878), a fost inspirată după Marea Sinagogă
din Nürnberg
 Muzeul Memorial Iosif Vulcan (1887)
 Sinagoga Ortodoxă Hevra Sas (1890)
 Hotelul și Băile Rimanóczy (1890 - 1900)
 Palatul Poștelor din Oradea (1894 - 1909)
 Muzeul Militar din Oradea (1895)
 Palatul Copiilor (1895 - 1896), a servit inițial ca sediu pentru Societatea de
Arheologie și Istorie
 Școala Reală Superioară de Stat (1896), sediul actual al Colegiului Național
Emanuil Gojdu, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ
preuniversitar din județ
 Palatul de Justiție (1898)
 Clădirea Bazarului (1899)
 Palatul Finanțelor (Policlinica 2) (1899 - 1900)
 Teatrul Regina Maria (1899 - 1900)
Secolul al XX-lea[modificare | modificare sursă]
 Casa Füchsl (1902)
 Palatul Sztarill (1902)
 Palatul Primăriei Oradea (1902 - 1903), construit pe fostul amplasament al
episcopiei romano-catolice din secolul XVIII
 Spitalul de neuropsihiatrie (1902 - 1903)
 Hotelul Parc (1903)
 Hotelul Pannónia (1903 - 1904)
 Palatul Episcopiei Greco-Catolice din Oradea  (1903 - 1905)
 Palatul Stern (1904 - 1906)
 Palatul Moskovits (1905)
 Palatul Rimanóczy Sr. (1905), este o replică a palatului Ca' d'Oro din Veneția
 Palatul Rimánoczy jr. (1905), găzduiește astăzi sediul Episcopiei Ortodoxe din
Oradea
 Casa Vágó (1905)
 Casa Deutsch (1906 - 1910)
 Casa Poynár (1907)
 Palatul Vulturul Negru din Oradea (1907 - 1908), cea mai importantă clădire în
stil secession din Transilvania
 Clădirea Baroului (1908 - 1909)
 Casa de Economii a Județului Bihor (1910)
 Casa Fodor (1910)
 Casa Goldstein (1910)
 Casa Darvas-La Roche (1910 - 1911), primul muzeu Art Nouveau din România
 Casa Markovits-Mathézer (1911)
 Vila Okányi-Schwartz (1912)
 Casa Roth (1912)
 Școala de jandarmi (1912 - 1913), găzduiește în prezent facultățile Universității
din Oradea
 Palatul Apollo (1912 - 1914)
 Palatul Ullmann (1913), construcție semnificativă și reprezentativă a comunității
evreiești din Oradea
 Biserica romano-catolică „Sfântul Iosif” din Oradea  (1962)
 Mănăstirea Sfintei Cruci (1992)
Viață de noapte[modificare | modificare sursă]
 Decorațiuni și basoreliefuri din Restaurantul Medieval din centrul istoric

Viața de noapte în Oradea este cât se poate de activă. Centrul istoric al orașului
abundă în terase, cafenele, restaurante și cluburi. Majoritatea acestora se află în
clădiri-monument.[56]
Terasele, cluburile și cafenelele sunt deschise până la orele 03-05 a.m., dar
majoritatea restaurantelor sunt închise înainte de miezul nopții. Însă multe pizzerii și
restaurante tip fast-food sunt deschise non-stop. [102]
Printre localurile cele mai renumite: Green Pub, Black Eagle, Lord's, Steam Bar,
Edison Pub, Window Pub, Columbus Cafe, Cafe Frei, Semiramis Cafe, Yellow
Submarine, Sahara, restaurantul Old Mill, restaurantul Queen's, restaurantul
Cyrano, restaurantul Romanada, restaurant-pizzerie Bridge. [103][104][105]
În împrejurimi[modificare | modificare sursă]

Rezervația cu nuferi din Băile Felix

La câțiva kilometri de Oradea se află renumitele stațiuni balneare Băile Felix și Băile

1 Mai. Printre obiectivele turistice de aici:[106][107]

 Lacul cu nuferi din Băile 1 Mai, rezervație naturală care ocrotește trei specii
naturale protejate: Nymphaea Lotus Thermalis (varietate unică în Europa, relicvă
a erei terțiare), peștele „Roșioara lui Racoviță” (specie endemică, denumită după
naturalistul român Emil Racoviță) și melcul Melanopsis Parreyssi (supraviețuitor
al ultimei ere glaciare);
 Fenomenul carstic de pe Dealul Șomleului, Avenul de la Betfia, supranumit
„Hudra Bradii” (numit și „Craterul de la Betfia”). Are o adâncime de 86 de metri,
puțul având o cădere aproape verticală de 54 metri);
 Ștrandul Venus din Băile 1 Mai;
 Rezervația de nuferi din Băile Felix;
 Ștrandul cu valuri din Băile 1 Mai (cel mai vechi din România - aprox. 107 ani);
 Ștrandul cu apă termală „Apollo” din Băile Felix.
În prezent, în ambele stațiuni sunt multe pensiuni și vile, precum și hoteluri de trei și
patru stele, cu confort deosebit, și se situează la nivelul turismului internațional. [108]
[109]

Hoteluri și pensiuni[modificare | modificare sursă]

În Oradea există peste 21 de hoteluri, din care unul de cinci stele, șase sunt de
patru stele, cel mai important fiind Continental Forum Oradea, opt de trei stele și trei
hoteluri de două stele. Momentan, nu mai există hoteluri funcționale de o stea. [110]
Majoritatea pensiunilor din regiune se află în Băile Felix și Băile 1 Mai, însă nici
Oradea nu duce lipsă de asemenea unități de cazare. Există 20 pensiuni,
majoritatea de două și trei stele, precum și trei moteluri de trei stele și vile turistice.
[110]

Parcuri[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Parcuri din Oradea.

Zonă de promenadă pe malul Crișului Repede

În secolul XIX, deși industria era incomparabil mai mică decât astăzi, poluarea era
mult mai mare, din cauza folosirii cărbunelui pentru producerea energiei. Astfel
necesitatea existenței unor vaste spații verzi s-a făcut simțită tot mai mult, ca mijloc
de a contrabalansa efectele negative ale unei industrializări puternice. [111]
Primele parcuri se leagă de vastele spații lipsite de clădiri din jurul cetății, terenuri
care în Evul Mediu au fost folosite în strategia de apărare. Astfel a apărut Piața 1
Decembrie sau Piața Mare, unde, o dată pe săptămână, se ținea târgul de vite și
care, în anii ’50, a fost transformată într-un parc mare, cu numele Parcul 23 August.
[111]
În secolul XIX, cu destinația specială de spațiu verde și de recreere, s-au construit
numai două parcuri, grădina Rhédey și actualul parc Petőfi, care a făcut parte din
marele spațiu verde din jurul Complexului Baroc. [111]
La începutul secolului XX, pe un teren mlăștinos de pe malul drept al Crișului
Repede până sub dealuri, s-a construit Parcul Orășenesc, numit ulterior Parcul
Muncitoresc, iar în prezent Parcul Ion C. Brătianu. Este cel mai mare parc al
orașului, sub care există câteva izvoare de apă termală care alimentează ștrandul
municipal din apropiere. Pe același mal, la sfârșitul secolului XIX, pe lângă strada
Libertății s-a amenajat un parc, care în perioada dualistă a avut numele de Parc
Milenar, iar în perioada interbelică numele lui Mihai Eminescu.[111]
După cel de-Al Doilea Război Mondial, s-au creat Parcul Nicolae Bălcescu, Parcul
Dendrologic din șanțurile Cetății și numeroase alte parcuri mai mici în noile cartiere.
[111]

În prezent, Oradea este unul din puținele orașe din România cu multe spații verzi.
Pe lângă micile și marile parcuri și zone verzi din cartierele rezidențiale ale orașului,
există și câteva zone de promenadă în cartierele vechi și centrale. [111]

Personalități marcante[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Personalități marcante ale orașului Oradea.
Născuți în Oradea[modificare | modificare sursă]

 Péter Váradi, arhiepiscop de Kalocsa (cca. 1450)

 Petrus Pázmány, cardinal primat al Ungariei, cu sediul la Nagyszombat (1570-
1637)
 Sigismund Báthory, principe de Transilvania (1572-1613)
 Gabriel Báthory, principe de Transilvania (1589-1613)
 Grof Francisc Rhédei, principe de Transilvania (1610-1667)
 Mihály Teleki, cancelar al Transilvaniei (1634-1690)
 Zaharia Carcalechi, ziarist și tipograf (1784 - 1856)
 Ödön Beöthy, comite al comitatului Bihor (1796 - 1854)
 Lajos Tisza, vicecomite și comite al comitatului Bihor
 Emanuil Gojdu, avocat și patriot român de origine aromână, (1802-1870), a lăsat
moștenire întreaga sa avere Fundației Gojdu
 József Nagysándor, general în corpul honvezilor (1803 - 1849)
 Szigligeti Ede, dramaturg (1814-1878)
 Mezey Lajos, pictor și fotograf (1820 - 1880)
 Antal Csengery, publicist și scriitor istoric (1822 - 1880)
 Ferenc Sztarill, arhitect (1859 - 1943)
 Lucreția Suciu-Rudow, poetă (1859 - 1900)
 Kálmán Rimanóczy (fiul), unul dintre cei mai importanți arhitecți orădeni
(1870 - 1912)
 Zoltán Bálint, arhitect (1871 - 1939)
 Adél Brüll, poetă (1872 - 1934)
 Aurel Lazăr, avocat și primar orădean, participant la Marea
Unire (1872 - 1930), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
 Emil Adorján, avocat, scriitor (1873 - 1944)
 László Vágó, arhitect (1875 - 1933)
 József Vágó, arhitect (1877 - 1947)
 Lajos Bíró, romancier, dramaturg și scenarist (1880 - 1948)
 Dutka Ákos, poet și jurnalist (1881 - 1972)
 Franz Löbl, arhitect (1881 - 1942)
 Tibor Ernő, pictor (1885 - 1945)
 Géza Tabéry, scriitor și jurnalist (1890 - 1958)
 Jenő Elefánt, pictor expresionist (1899 - 1945)
 Endre Kabos, scrimer (1906 - 1944)
 József Bíró, istoric de artă (1907 - 1945)
 Ernő Grünbaum, pictor, litograf și grafician (1908 - 1945)
 Iuliu Baratky, fotbalist român, supranumit „Minunea blondă” (1910-1962)
 Francisc Spielmann, fotbalist (1916 - 1974)
 Miklós Hubay, dramaturg (1918 - 2011)
 Thurzó Sándor, muzicolog (1920 - 2009)
 Roman Mottl, pictor și grafician (1921 - 1991)
 Nándor Wagner, sculptor și pictor (1922 - 1997)
 Ferenc Bencze, actor (1924 - 1990)
 Ovidiu Cotruș, pseudonim Ovidiu Sabin, poet și critic literar (1924 - 1977)
 Mircea Malița, matematician, eseist, academician, diplomat (ambasador în SUA
și director al Bibliotecii române din New York), ministru de externe, profesor
universitar (1927 - 2018)
 Ioan Pop de Popa, profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în
chirurgie cardio-vasculară, a efectuat prima operație pe cord
deschis din România, senator, (n. 1927 - d. 2021)
 Mircea Zaciu, critic și istoric literar, membru de onoare al Academiei
Române (1928 - 2000)
 Titus Popovici, fost scriitor și scenarist român (1930 - 1994)
 Éva Heyman, victimă a Holocaustului, fetiță de 13 ani, supranumită Anne
Frank de Oradea, a trăit în ghetoul orădean, ținând un jurnal despre ororile
trăite. (1931 - 1944)
 Liviu Borcea, istoric și medievist (1939 - 2006)
 Romulus Guga, scriitor (1939 - 1983)
 Iosif Demian, regizor de film (n. 1941)
 Anna Széles, actriță (n. 1942)
 Șerban-Dan Costa (1955), ginecolog și obstetrician german de origine română
 Béla Kamocsa, instrumentist și cântăreț
 Adriana Babeți, critic literar, romancieră și eseistă (n. 1949)
 Ion Simuț, critic și istoric literar (n. 1953)
 Călin Pop, muzician și lider al trupei Celelalte Cuvinte (n. 1960)
 Alexandru Badea, tenor (n. 1962)
 AG Weinberger, muzician, producător radio (n. 1965)
 Cristian Tabără, jurnalist și prezentator de televiziune (n. 1967)
 Orlando Balaș, scriitor (n. 1971)
 Ciprian Danșa, arbitru (n. 1976)
 Cosmin Bărcăuan, fotbalist (n. 1978)
 Erik Lincar, fotbalist (n. 1978)
 Kálmán Kádár, jucător de polo (n. 1979)
 Mihai Neșu, fotbalist (n. 1983)
 Gabriella Szűcs, handbalistă (n. 1984)
 Claudiu Keșerü, fotbalist (n. 1986)
 Emil Rengle, dansator și coregraf (n. 1990)
Au trăit în Oradea[modificare | modificare sursă]

 Rogerius, călugăr italian (1201/1205 - 1266)

 Andrea Scolari, episcop romano-catolic (sec. XIV - 1426)
 Ioan Viteaz, (1408 - 1472), episcop, a înființat la Oradea primul observator
astronomic din sud-estul Europei
 Gheorghe Martinuzzi, episcop romano-catolic (1482 - 1551)
 Zsuzsanna Lorántffy, principesă-consoartă a Transilvaniei, soția lui Gheorghe
Rákóczi I
 Johann Michael Haydn, compozitor austriac (1737 - 1806), a debutat ca dirijor
principal la Oradea și este considerat unul dintre fondatorii vieții muzicale
orădene
 Ignațiu Darabant, episcop greco-catolic (1738 - 1805)
 Carl Ditters von Dittersdorf, compozitor austriac (1739 - 1799), este considerat
unul dintre fondatorii vieții muzicale orădene
 Wenzel Pichl, violonist și dirijor (1741 - 1805)
 Samuil Vulcan, episcop greco-catolic (1758 - 1839)
 Nicolae Jiga, comerciant și filantrop (1790/1792 - 1870)
 Alexandru Roman, publicist și membru fondator al Academiei
Române (1826 - 1897)
 Mihail Pavel, episcop greco-catolic (1827 - 1902)
 Francisc Hubic, preot greco-catolic, compozitor și dirijor (1883 - 1947)
 Rimanóczy Kálmán (tatăl), arhitect (1840 - 1908)
 Iosif Vulcan, publicist și scriitor, a fondat revista culturală Familia (1841 - 1907)
 Roman Ciorogariu, episcop ortodox (1852 - 1936)
 Demetriu Radu, episcop greco-catolic (1861 - 1920)
 Valeriu Traian Frențiu, episcop greco-catolic (1875 - 1952)
 Endre Ady, poet maghiar (1877 - 1919)
 Alfred Macalik, pictor, desenator și grafician austriac (1888 - 1979)
 Emőd Tamás, poet și jurnalist (1888 - 1938)
 István Sulyok, episcop reformat (1895 - 1944)
 Iosif Fekete, sculptor (1903 - 1979)
 Imre Horváth, poet (1906 - 1993)
 Leon Alex, pictor (1907 - 1944)
 Iuliu Bodola, fotbalist (1912 - 1993)
 Traian Blajovici, filolog și profesor universitar (1919 - 1988)
 Radu Enescu, eseist și critic literar (1925 - 1994)
 Coriolan Hora, pictor (1924 - 1991)
 Ion Mâinea, actor (1929 - 2008)
 Anna Marossy, biolog (1931 - 2015)
 Mircea Bradu, scriitor și jurnalist (n. 1937)
 Emeric Ienei, fost jucător și antrenor de fotbal (n. 1937)
 Valentin Chifor, critic literar, istoric literar și eseist (n. 1939)
 Alexandru Colpacci, regizor de teatru (n. 1945)
 Ioan Moldovan, poet și eseist (n. 1952)
 Traian Ștef, poet și eseist (n. 1954)
 Lucian Scurtu, poet (n. 1954)
 Victor Ioan Frunză, regizor de teatru (n. 1959)
 Alexandru Darie, regizor de teatru (1959 - 2019)
 Antonio Alexe, baschetbalist (1969 - 2005)
 Sandu Lungu, luptător de arte marțiale mixte (n. 1974)
Regi înmormântați la Oradea[modificare | modificare sursă]

 1096 - Ladislau I al Ungariei
 1131 - Ștefan al II-lea al Ungariei
 1235 - Andrei al II-lea al Ungariei
 1295 - Fenenna, soția lui Andrei al III-lea al Ungariei
 1319 - Beatrix de Luxemburg, soția lui Carol Robert de Anjou
 1367 - Elisabeta, nepoata lui Basarab I al Valahiei
 1395 - Maria de Ungaria
 1437 - Sigismund de Luxemburg
Crișul Repede - vedere panoramică a Crișului Repede și a Parcului Libertății

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe
etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în  6
august 2013.
2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie –
județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013.
Accesat în 5 august 2013.
3. ^ a b c Recensământ 2002. Accesat la data de 10.05.2009.
4. ^ Zona Metropolitană Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
5. ^ Varga E. - Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate. Accesat la
data de 10.05.2009.
6. ^ Despre Băile Felix. Accesat la data de 10.05.2009.
7. ^ Oradea Online — Articolul de știre  Meridianul 0, redescoperit în Cetatea Oradea. Accesat la
data de 10.05.2009.
8. ^ Rom Turism — Prima menționare a Oradiei. Accesat la data de 10.05.2009.
9. ^ a b c d e f Colegiul Național Emanuil Gojdu — Istoria orașului Oradea. Accesat la data de
10.05.2009.
10. ^ a b c d e Oradea-Online — Istoria Oradiei. Accesat la data de 10.05.2009.
11. ^ Pop, Ioan Aurel (2005). Istoria Transilvaniei Medievale. Cluj-Napoca: Center for
Tranylvanian Studies. p.  111.
12. ^ Site-ul oficial al Cetății Oradea. Accesat la data de 09.09.2009.
13. ^ Colecționarul Român — Articolul  Proiect de reabilitare a Cetății din Oradea. Accesat la data
de 10.05.2009.
14. ^ Pop, Ioan Aurel (2005). Istoria Transilvaniei Medievale. Cluj-Napoca: Center for
Tranylvanian Studies. p.  112.
15. ^ Pop, Ioan Aurel (2005). Istoria Transilvaniei Medievale. Cluj-Napoca: Center for
Tranylvanian Studies. p.  150.
16. ^ Astronautul român Dumitru Prunariu despre meridianul 0 de la Oradea
17. ^ Gazeta de Oradea
18. ^ Oradea - scurt istoric
19. ^ Despre răscoala lui Francisc Rákóczi al II-lea
20. ^ Istoria Oradiei între 1700 și 1848
21. ^ Via Romania — Hotărârea Papei Pius al VI-lea. Accesat la data de 10.05.2009.
22. ^ Brigada de Pompieri Crișana - Istoric. Accesat la data de 18.09.2010
23. ^ E-tur — Revoluția lui Emanuil Gojdu. Accesat la data de 10.05.2009.
24. ^ Istoria Marii Uniri. Accesat la data de 10.05.2009.
25. ^ Deportarea evreilor din Oradea
26. ^ a b Oradea-Online — Perioada comunistă în Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
27. ^ Spre exemplu: Kisvárda, județul (comitatul) Szabolcs-Szatmár-Bereg (nord-estul
Ungariei); Pétervárad(sârbo-croată: Петроварадин, Petrovaradin, germană: Peterwardein,
latină: Varadinum Petri); Varasd, croată: Varaždin (aici: sufixarea dublă, cu -s-d, ambele sufixe
având vocalele elidate); Várda, județul Somogy (sud-vestul Ungariei); Várad, județul Baranya
(sud-vestul Ungariei, ținutul Szigetvár „Cetatea Sighet” sau „Ostrov”); Varadia,
românește: Vărădia, jud. Caraș-Severin (aproape de fosta Arcidava)
28. ^ Miron Costin, Opere, I și II („Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron-vodă încoace(...)”),
Ediție critică îngrijită de Petre P. Panaitescu, [seria] Scriitori romîni, Editura pentru literatură, bun
de tipar 26.08.1964. Apărut în 1965. Vezi pagina de discuții a articolului: citatele relevante și
indicarea numărului paginii.
29. ^ a b c Bihoreanul — Articolul  Heraldica Oradiei. Accesat la data de 10.05.2009.
30. ^ a b c Oradea-Online — Geografia Oradiei. Accesat la data de 10.05.2009.
31. ^ Direcția Ape-Crișuri Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
32. ^ Agenția de Protecție a Mediului Bihor. Accesat la data de 10.05.2009.
33. ^ Județul Bihor - Descriere generală. Accesat la data de 10.05.2009.
34. ^ a b c Dumiter, Aurelia Florina (2007). Clima și Topoclimatele Orașului Oradea. Oradea:
Universitatea din Oradea. p.  2.[1]. Accesat la data de 10.05.2009.
35. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie –
județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013.
Accesat în 5 august 2013.
36. ^ Populatia Romaniei la 1 ianuarie 2015. 14 detalii pe care probabil ca nu le stiai (via Institutul
National de Statistica) - Finante & Banci - HotNews.ro
37. ^ Recensământul maghiar din 1910, p. 36-38
38. ^ Structura etno-demografică a României la recensământul din 2002. Accesat la data de
10.05.2009.
39. ^ a b c d Schon, Dezso (1981).  A tegnap varosa. Tel Aviv: Grosswardein Society in Israel.
p. 14.. Accesat la data de 10.05.2009.
40. ^ Colegiul Național  Mihai Eminescu
41. ^ Site oficial FDGR. Accesat la data de 10.05.2009.
42. ^ Oradea Online — Articolul  Etnicii germani au sărbătorit Kirchweih. Accesat la data de
10.05.2009.
43. ^ Mozes, Tereza (1997).  Evreii din Oradea. București: Editura Hasefer. p. 15.. Accesat la
data de 10.05.2009.
44. ^ Center for Jewish Art. The Hebrew University of Jerusalem (Summer 1998) Centrul de artă
evreiască al Universității Ebraice. Accesat la data de 10.05.2009.
45. ^ https://www.g4media.ro/oradea-va-avea-prima-scoala-rabinica-ridicata-in-aceasta-parte-a-
europei-dupa-cel-de-al-doilea-razboi-mondial.html
46. ^ Site Oficial Universitatea Partium. Accesat la data de 10.05.2009.
47. ^ Search Romania — Licee din Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
48. ^ Revista Noi Nu — Poetul Ady Endre. Accesat la data de 09.05.2009.
49. ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate. Accesat la
data de 10.05.2009.
50. ^ Oradea-Online — Ziare din Oradea. Accesat la data de 09.05.2009.
51. ^ Site Oficial Radio Partium
52. ^ Primăria municipiului Oradea — Scurt istoric al Oradiei. Accesat la data de 10.05.2009.
53. ^ [2]. Accesat la data de 23.01.2011.
54. ^ Zona metropolitană Oradea &mdash Istoric. Accesat la data de 08.05.2009.;
55. ^ Zona metropolitană Oradea: raportul de activitate 2005–2006. Accesat la data de
08.05.2009.
56. ^ a b c d Prezentarea Municipiului Oradea. Accesat la data de 08.05.2009.
57. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020”  (Json). Autoritatea Electorală Permanentă.
Accesat în 2 noiembrie 2020.
58. ^ Primăria municipiului Oradea — Orașe înfrățite cu Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
59. ^ Oradea-Online — Despre Oradea. Accesat la data de 09.05.2009.
60. ^ Economia județului Bihor. Accesat la data de 09.05.2009.
61. ^ a b Prezentare Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
62. ^ a b Prezentarea Aeroportului Internațional Oradea. Accesat la data de 05.05.2009.
63. ^ „Creștere importantă a numărului de pasageri”. Accesat în 8 ianuarie 2018.
64. ^ Magistrala CFR 300
65. ^ Realitatea Bihoreană — Drumul de fier implineste 150 de ani. Accesat la data de
10.05.2009.
66. ^ Mersul trenurilor - Plecări Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
67. ^ a b Mersul Trenurilor. Accesat la data de 10.05.2009.
68. ^ Oradea-Online — Articol de știri. Accesat la data de 10.05.2009.
69. ^ Harta Rutieră. Accesat la data de 05.05.2009.
70. ^ Distanțe rutiere Oradea. Accesat la data de 16.05.2009
71. ^ Borcea, Liviu (2006). De la o stație la alta. Oradea: Editura Arca. p.  27.
72. ^ Siemens Europe — Articolul  Cel mai modern tramvai Siemens de tip ULF a fost inaugurat
in data de 23 aprilie 2008 la Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
73. ^ [3]. Accesat la data de 08.11.2009.
74. ^ http://oradeaindirect.ro/linia-4-de-tramvai-va-fi-functionala-incepand-cu-1-noiembrie/
75. ^ a b OTLRA - Retea transport - Linii autobuze
76. ^ a b Scurt istoric al Teatrului din Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
77. ^ a b c d e Istoria Teatrului  Arcadia. Accesat la data de 10.05.2009.
78. ^ a b c Istoria muzicii din Oradea. Accesat la data de 05.05.2009.
79. ^ a b c d Muzeul Țării Crișurilor. Accesat la data de 05.05.2009.
80. ^ Muzeul Militar Național. Accesat la data de 05.05.2009.
81. ^ a b c Muzeul Militar Oradea. Accesat la data de 05.05.2009.
82. ^ a b Muzeul Memorial  Iosif Vulcan. Accesat la data de 05.05.2009.
83. ^ a b c Muzeul Memorial  Ady Endre. Accesat la data de 05.05.2009.
84. ^ a b Casa Memorială  Dr. Aurel Lazăr. Accesat la data de 05.05.2009.
85. ^ Artă și cultură în Oradea. Accesat la data de 05.05.2009.
86. ^ Top 20 al celor mai prestigioase universități din România, ziarul Evenimenul Zilei, 16
noiembrie 2016
87. ^ Cele mai bune facultăți din România, ziarul Click!, 26 iulie 2015
88. ^ a b c Oradea Online — Educația din Oradea. Accesat la data de 09.05.2009.
89. ^ a b c d Crișana — Program  Toamna Orădeană. Accesat la data de 09.05.2009.
90. ^ a b Crișana — Articolul  Serbarile Cetății debutează azi. Accesat la data de 09.05.2009.
91. ^ a b c Nagyváradi sajtótörténet (Istoria presei orădene). Accesat la 09.05.2009.
92. ^ Oradea și împrejurimi. Accesat la 08.05.2009.
 93. ^ Revista  Cele Trei Crișuri. Accesat la 09.05.2009.
94. ^ Geocities — Mass-Media din Bihor. Accesat la 09.05.2009.
95. ^ Oradea-Online — Sănătate în Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
96. ^ Clubul Sportiv Shogunul. Accesat la data de 09.05.2009.
97. ^ Federația Română de Kyokushin. Accesat la data de 09.05.2009.
98. ^ Fc Bihor Oradea — Istoricul fotbalului bihorean. Accesat la data de 09.05.2009.
99. ^ CSM Oradea este noua campioană a României la baschet masculin!.
100. ^ Pașca, Mircea (2008). Habitatul orădean la începutul secolului al XX-lea  (ed.
ed.  prescurtată). Oradea: Universitatea din Oradea. p.  4.
101. ^ Pașca, Mircea (2008). Habitatul orădean la începutul secolului al XX-lea  (ed.
ed.  prescurtată). Oradea: Universitatea din Oradea. p.  5.
102. ^ Localuri din Oradea
103. ^ Cluburi din Oradea
104. ^ Baruri din Oradea. Accesat la 10.05.2009.
105. ^ Cluburi si baruri din Oradea. Accesat la 10.05.2009.
106. ^ Despre Băile Felix
107. ^ Rom Turism — Prezentare Băile 1 mai. Accesat la 10.05.2009.
108. ^ Cazare în Băile Felix. Accesat la 10.05.2009.
109. ^ Cazare în Băile 1 mai. Accesat la 10.05.2009.
110. ^ a b Cazare în Oradea. Accesat la 10.05.2009.
111. ^ a b c d e f Parcuri din Oradea. Accesat la 08.05.2009.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Gheorghe Gorun, Gabrile Moisa,Tereza Mozes și Liviu Borcea, Istoria orașului
Oradea, editura Arca, 2008
 Aurelia Florina Dumiter, Clima și topoclimatele orașului Oradea, Editura
Universității din Oradea, Oradea, 2007
 Borcea Liviu, Mihai Apan și Moisa Gabriel, De la o stație la alta, Editura Arca,
Oradea, 2006
 Dezso Schon, The City of Yesterday - Oradea Yizkor Book, Grosswardein
Society in Israel, Tel-Aviv, 1981
 Ioan Mărculeț (coordonator), Superlativele României. Mică enciclopedie, Editura
Meronia, București, 2010
 Ioan Mărculeț (coord.), Dicționarul așezărilor urbane din România, București,
2013.
 Tereza Mozes, Evreii din Oradea, Editura Hasefer, București, 1997
 Mircea Pașca, Habitatul orădean la începutul secolului al XX-lea, Editura
Universității din Oradea, Oradea, 2008
 Ioan Aurel Pop, Istoria Transilvaniei Medievale, Center for Tranylvanian Studies,
Cluj-Napoca, 2005
 Mihai Manea, Bogdan Teodorescu, Istoria Românilor de la 1821 până în 1989,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996
 Jewish Encyclopedia, 1901-1906, New York
Vezi și[modificare | modificare sursă]
 Aeroportul Internațional Oradea
 Crișana
 Crișul Repede
 Gara Centrală din Oradea
 Istoria fondării tramvaielor orădene
 Județul Bihor (interbelic)
 Județul Bihor
 Lista cluburilor sportive din Oradea
 Listă de clădiri din Oradea
 Lista episcopilor greco-catolici de Oradea Mare
 Lista fabricilor din Oradea
 Lista locurilor în Oradea
 Lista monumentelor istorice din județul Bihor
 Lista primarilor municipiului Oradea
 Lista spitalelor din Oradea
 Lista școlilor din Oradea
 Listă de cartiere din Oradea
 Listă de personalități din Oradea
 Parcuri din Oradea
 Populația istorică a Oradiei
 Presa din Oradea
 Regiunea de dezvoltare Nord-Vest
 Zona Metropolitană Oradea

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Oradea

La Wikivoyage găsiți
un ghid turistic despre
Oradea

Site-uri oficiale[modificare | modificare sursă]

 Site oficial
 Zona metropolitană Oradea
 Pagina oficială de promovare a orașului Oradea. Include informații legate de
turismul cultural și de patrimoniu, posibilități de cazare și promovare
Cultura orădeană[modificare | modificare sursă]

 Filarmonica de Stat
 Muzeul Țării Crișurilor
 Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai
 Revista Culturală Familia
 Casa de Cultură a Sindicatelor
 Oradea - Tur Virtual
 Circuit turistic Punți crișene
 Ghid Local Oradea
Presa orădeană[modificare | modificare sursă]

 Cotidianul Jurnal Bihorean

 Cotidianul Crișana
 Digi24 Oradea
 infoOradea
Hărți[modificare | modificare sursă]

 Harta Oradea
 Tur virtual al orasului
Reportaje[modificare | modificare sursă]

 Rogerius și castraveții bulgarilor, 12 octombrie 2006, Evenimentul zilei

v • d • m
Obiective turistice în O
Biserica Sf. Brigita • Biserica Sf. Ladislau • Biserica cu Lună • Catedrala Romano-Catolică Sf. Maria • Catedrala
Edificii religioase Ordinului Mizericordian • Biserica Ordinului Premonstratens • Biserica Reformată Orașul Nou • Biserica Sfântul
Sion • Sinagoga Ortodoxă

Baroul de Avocați • Bazarul • Casa de Economii a Județului Bihor • Casa Darvas-La Roche • Casa Deutsch • Cas

Oradea • Mănăstirea Ursulinelor • Facultatea de medicină • Gara Mare • Hotelul Astoria • Hotel Crișul Repede • H
Clădiri
Greco-Catolice • Palatul Episcopiei Ortodoxe • Palatul Finanțelor (Policlinica 2) • Palatul Moskovits • Palatul Poi
Negru • Spitalul de Neuropsihiatrie • Școala de Jandarmi • Șirul Canonicilor • Școala Reală Superioară de Stat • T

Statui și monumente Monumentul Holocaustului din Oradea • Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu

Muzee Muzeul Țării Crișurilor • Muzeul Ady Endre • Muzeul Militar Național • Muzeul Memorial Iosif Vulcan

Alte locuri Dealul Ciuperca • Grădina Zoologică Oradea • Stadionul Iuliu Bodola

v • d • m
Subdiviziunile administrative ale
Reședința Oradea (196.367 loc.)
 Municipii Beiuș (10.667 loc.) · Salonta (17.735 loc.) · Marghita (15.770 loc.)

Orașe Aleșd (10.066 loc.) · Nucet (2.165 loc.) · Săcueni (11.526 loc.) · Ștei (6.529 loc.) · Valea lui Mihai (9.902 loc.) · Vașcău (2.315 loc.)

Abram · Abrămuț · Aștileu · Aușeu · Avram Iancu · Balc · Batăr · Biharia · Boianu
Mare · Borod · Borș · Bratca · Brusturi · Budureasa · Buduslău · Bulz · Buntești · Căbești · Căpâlna · Cărpinet · Cefa · Ceica 
Jos · Curățele · Curtuișeni · Derna · Diosig · Dobrești · Drăgănești · Drăgești · Finiș · Gepiu · Girișu de Criș · Hidișelu de Sus
Comune
Jos · Lunca · Mădăras · Măgești · Nojorid · Olcea · Oșorhei · Paleu · Pietroasa · Pocola · Pomezeu · Popești · Răbăgani · Rem
Român · Sâniob · Sântandrei · Sârbi · Spinuș · Suplacu de Barcău · Șimian · Șinteu · Șoimi · Șuncuiuș · Tarcea · Tămășeu · T
Crișului · Viișoara · Vârciorog

Sate Categorie:Localități din județul Bihor

v • d • m
Reședințele județelor Ro

Alba Iulia  • Alexandria  • Arad  • Bacău  • Baia Mare  • Bistrița  • Botoșani  • Brașov  • Brăila  • București  • Buzău  • Călărași  • Cluj-Napoca  •

Severin  • Focșani  • Galați  • Giurgiu  • Iași  • Miercurea Ciuc  • Oradea  • Piatra Neamț  • Pitești  • Ploiești  • Râmnicu Vâlcea  • Reșița  • Satu M
Gheorghe  • Sibiu  • Slatina  • Slobozia  • Suceava  • Târgoviște  • Târgu Jiu  • Târgu Mureș  • Timișoara  • Tulcea  • Vaslui  • Zalău

v • d • m
Cele mai populate orașe ale
Orașele cu mai mult de 50 000 de locuitori conform r
Peste 1 000 000 de locuitori București (1.883.425 loc.)

Peste 300 000 de locuitori Cluj-Napoca (324.576 loc.) · Timișoara (319.279 loc.)

Peste 200 000 de locuitori Iași (290.422 loc.) · Constanța (283.872 loc.) · Craiova (269.506 loc.) · Brașov (253.200 loc.) · Galați (249.432 loc.) 

Oradea (196.367 loc.) · Brăila (180.302 loc.) · Arad (159.074 loc.) · Pitești (155.383 loc.) · Sibiu (147.245 loc.) · Bac

Peste 100 000 de locuitori
loc.) · Satu Mare (102.411 loc.)

Peste 75 000 de locuitori Râmnicu Vâlcea (98.776 loc.) · Drobeta-Turnu Severin (92.617 loc.) · Suceava (92.121 loc.) · Piatra Neamț (85.

Tulcea (73.707 loc.) · Reșița (73.282 loc.) · Slatina (70.293 loc.) · Călărași (65.181 loc.) · Alba Iulia (63.536 loc.) · 

Peste 50 000 de locuitori
loc.) · Bârlad (55.837 loc.) · Vaslui (55.407 loc.) · Roman (50.713 loc.)

v • d • m
Localități de pe DN
Terminus București (Șoseaua București–Ploiești)

Județul Ilfov Otopeni • Balotești • Săftica • Tâncăbești • Ciolpani

Județul Prahova Potigrafu • Puchenii Mari • Puchenii Moșneni • Românești • Bărcănești • Bănești • Nistorești • Comarnic • Posada • S

 Județul Brașov Predeal • Timișu de Sus • Timișu de Jos • Săcele • Brașov • Ghimbav • Codlea • Vlădeni • Perșani • Șercaia • Mândr

Județul Sibiu Arpașu de Jos • Scoreiu • Porumbacu de Jos • Avrig • Bradu • Sibiu • Cristian • Săcel • Săliște • Apoldu de Sus • Mier

Județul Alba Sebeș • Alba Iulia • Sântimbru • Teiuș • Țifra • Aiud • Mirăslău • Decea • Inoc • Unirea

Județul Cluj Câmpia Turzii • Turda • Copăceni • Tureni • Feleacu • Cluj-Napoca • Florești • Gilău • Căpușu Mare • Păniceni • Iz

Județul Bihor Cornițel • Topa de Criș • Aușeu • Aleșd • Lugașu de Jos • Urvind • Uileacu de Criș • Tileagd • Oșorhei • Oradea • Bor

934304n