1

ACADEMIA ROMÂNĂ
Comisia de Istorie a Oraşelor din România

Contribuţii privind istoria oraşelor

Vol. VII

ATLAS ISTORIC AL ORAŞELOR

DIN ROMÂNIA
Seria B
Ţara Românească

Fascicula 2

CÂMPULUNG

Text: Gheorghe I. Cantacuzino, Şerban Dragomirescu,

Dan Dumitru Iacob (coord.), Carmen Oprescu

Hărţi: Mariana Vlad

Traducere: Sigrid Pinter

Editura Enciclopedică
Bucureşti, 2008
 II
CUPRINS
TEXT
Cuvânt înainte (Dan Dumitru Iacob) ..........................................................................II
Repere fizico-geografice (Şerban Dragomirescu) ........................................................II
Cronica oraşului (Carmen Oprescu) ...........................................................................II
Evoluţia demografică (Dan Dumitru Iacob) .............................................................. V
Structura morfologică (Carmen Oprescu) ................................................................ VI
Etape de extindere a oraşului (Carmen Oprescu) .....................................................VII
Monumente istorice (Carmen Oprescu; Gheorghe I. Cantacuzino) ..........................VIII
Descrieri istorice ale oraşului (selecţie de Dan Dumitru Iacob şi Adrian Săvoiu)...... XII
Descoperiri arheologice (Gheorghe I. Cantacuzino) ............................................... XVI
Numele străzilor (Carmen Oprescu; Dan Dumitru Iacob) .................................... XVII
Bibliografie (Gheorghe I. Cantacuzino; Carmen Oprescu; Dan Dumitru Iacob) ... XVIII
Provenienţa ilustraţiilor şi hărţilor (Gh. Cantacuzino; C. Oprescu; D. Iacob) ...... XVIII
HĂRŢI
Planul zonei (1790–1791), 1:50 000 ...........................................................................I
Planul zonei (1855–1857 / 1864), 1:45 000 ...............................................................II
Planul oraşului (1974), 1:10 000 ............................................................................. III
Nume de străzi (vechi şi actuale), (1923), 1:2 500 .................................................... IV
Etape de extindere a oraşului, 1:5 000 ....................................................................... V
Parcelarea oraşului (1923), 1:5 000 ......................................................................... VI
Parcelarea oraşului (1974), 1:5 000 ........................................................................VII
Planul oraşului (1926), 1:7 500 ..............................................................................VIII
Litografie după Michel Bouquet (1843) ................................................................... IX
COPERTE
Câmpulung (foto: Carmen Oprescu)
CUVÂNT ÎNAINTE
După cum se ştie deja, Atlasul istoric al oraşelor din România este plănuit în trei
serii paralele, dintre care seria A cuprinde oraşele din Moldova, seria B, pe cele din Ţara
Românească, iar seria C, oraşele din Transilvania. Până în prezent au fost tipărite două
fascicule din seria C, Sighişoara (în 2000) şi Sebeş (în 2004), o fasciculă din seria A,
Suceava (în 2005) şi o fasciculă din seria B, Târgovişte (în 2006). Câmpulungul este al
doilea oraş ales să facă parte din seria B, dedicată Ţării Româneşti. Opţiunea se explică
prin importanţa istorică a localităţii şi caracteristicile dezvoltării sale urbane.
Oraşul Câmpulung este unul dintre cele mai vechi centre urbane româneşti, jucând un
rol politic, administrativ, religios şi economic semnificativ în Evul Mediu. Evoluţia sa istorică
comportă unele similitudini cu cea a altor centre urbane extracarpatice, dar şi diferenţe
notabile, derivate din poziţia geografică, profilul demografic cu accente multietnice şi
multiconfesionale şi, mai ales, statutul său special şi privilegiile de care s-au bucurat locuitorii
săi până spre sfârşitul Evului Mediu. Nu în ultimul rând, oraşul a fost un important nod
comercial în cadrul reţelei de schimburi economice realizate între Transilvania (cu cel mai
apropiat centru economic la Braşov), Ţara Românească şi zonele de la sud de Dunăre. În
epoca modernă oraşul s-a remarcat prin zestrea sa urbanistică şi arhitectonică deosebită.
Fiind vorba de o lucrare preconizată de Comisia Internaţională pentru Istoria Oraşelor,
la întocmirea atlasului s-a ţinut seama de normele stabilite de aceasta în privinţa formatului,
structurii şi conţinutului lucrării. Ca şi în cazul unor fascicule anterioare, precaritatea şi
deficienţele izvoarelor scrise şi cartografice nu au permis decât o evaluare rezervată şi limitată
asupra multor aspecte referitoare la evoluţia istorică şi urbanistică a Câmpulungului.
Pentru finalizarea acestei fascicule am beneficiat de sprijinul substanţial al colaborato-
rilor noştri constanţi, dar şi a altora mai noi, faţă de care ne exprimăm întreaga noastră
gratitudine: Vasile Ciobanu, Gheorghe Chiţa, Eugenia Greceanu, Doina Petrescu, Paul
Niedermaier, Marcel Popa, Mariana Radu, Laurenţiu Rădvan şi Adrian Săvoiu. Mulţumiri
similare adresăm şi instituţiilor care au susţinut acest proiect: Biblioteca Academiei Române,
Primăria Municipiului Câmpulung (primar Călin Ioan Andrei) şi Proiect Argeş S. A. (arh.
Radu Răuţă), Piteşti.
REPERE FIZICO-GEOGRAFICE
Oraşul Câmpulung – cunoscut şi sub numele de Câmpulung-Muscel, după denumirea
judeţului a cărui reşedinţă a fost până în 1950, iar între 1950 şi 1968 reşedinţă de raion – a
fost declarat municipiu în 1994, în cadrul judeţului Argeş, din care astăzi face parte.
Oraşul se află aşezat în partea central-nordică a Munteniei, la poalele Carpaţilor
Meridionali, la 45°16' lat.nord. şi 25°03' long.est., în nord-estul judeţului Argeş, la o distanţă
de Bucureşti de 168 km pe şosea şi 155 km pe calea ferată. Oraşul este situat într-o poziţie
favorabilă, într-o depresiune subcarpatică, la capătul sud-vestic al unui vechi şi important
drum comercial, înscris pe un culoar transcarpatic, Braşov - Bran - Rucăr - Câmpulung.
Municipiul Câmpulung se află la încrucişarea mai multor drumuri naţionale: spre Braşov
(85 km, pe DN 73/E 573), drum ce asigură în continuare legătura cu municipiul Piteşti
(61 km), spre Târgovişte (60 km, pe DN 72A), spre Curtea de Argeş - Râmnicu Vâlcea
(85 km, pe DN 72C) şi spre Mioveni (DN 72D), precum şi a cinci drumuri judeţene, de
interes regional. Legătura cu reţeaua feroviară naţională se realizează prin calea ferată
Goleşti - Câmpulung (55 km), dată în folosinţă în 1887.
Teritoriul intravilan al oraşului actual, în suprafaţă de 35 km2, se înscrie de o parte şi
de alta a Râului Târgului, pe o lungime de 14 km (de unde apelativul de „câmp lung”), de la
ieşirea râului din Munţii Iezer, până la pătrunderea lui în depresiunea intracolinară Schitu
Goleşti, din sud. Altitudinea medie, cea a centrului vetrei oraşului, se situează în jurul valorii
de 600 m, dar cele extreme ating 900 m şi respectiv 500 m, ceea ce denotă o energie de relief
destul de mare.
Depresiunea subcarpatică a Câmpulungului, desfăşurată între râurile Dâmboviţa, la est,
şi Bratia, la vest, bine individualizată în estul Subcarpaţilor Getici, este străjuită la nord de
Munţii Iezer, alcătuiţi din roci cristaline şi calcare mezozoice – prezente mai ales în Masivul
Mateiaş (roci care constituie materia primă a fabricii de ciment) –, iar la sud, de culmea
anticlinală subcarpatică Măţău (1 018 m) - Ciocanul (886 m). Originea tectonică a depresi-
unii, un sinclinal în afundare axială, este confirmată de semnalarea unor cutremure locale, de
mică adâncime şi de redusă magnitudine.
Cele mai vechi formaţiuni sedimentare de pe teritoriul oraşului sunt cele de vârstă
oligocenă, de care se leagă apariţia izvoarelor minerale din parcul Kreţulescu, utilizate în
trecut pentru valoarea lor terapeutică. Râul Târgului şi-a adâncit valea relativ largă în rocile
mai puţin rezistente la eroziune depuse în această arie de afundare: pietrişuri, nisipuri şi
argile, pliocene şi cuaternare, extinse mai ales pe versantul drept al văii şi pe Dealul Grui. Pe
versantul stâng, eroziunea a înlăturat în bună parte aceste depozite şi a scos la iveală rocile
mai vechi, care apar pe dealurile Creţişoara, Flămânda, Chilii şi Mărcuş. Cuaternarul este
prezent prin terasele superioară, medie şi inferioară ale Râului Târgului, pe care se desfăşoară
vatra oraşului.
Cea mai mare parte a vetrei oraşului este situată pe terasa de 3-5 m, larg dezvoltată pe
ambele maluri ale Râului Târgului, începând cu cartierele Schei şi Vişoi, la nord, şi
continuând cu centrul istoric al oraşului. Deasupra acestei terase se trece gradat, printr-un
glacis, la al doilea nivel de terasă mai îngust, de 10-12 m, care se observă mai ales pe
versantul drept al văii, marcând limita vetrei oraşului. Terasa superioară, de cca 30 m, cu o
frunte bine marcată, apare discontinuu pe ambii versanţi ai văii, dar mai ales sub abruptul de
cuestă al Dealului Grui. Aici, oraşul s-a extins tentacular de-a lungul unor văi afluente scurte.
În mare parte, această terasă ca şi partea superioară a versantului este împădurită, asigurând
protecţia terenurilor şi funcţia de parcuri de agrement (Drăghiceanu, Mirea şi Ştefănescu).
În perioada anilor '70 şi '80 ai secolului al XX-lea, odată cu creşterea numărului de
locuitori datorită dezvoltării industriei, oraşul Câmpulung s-a extins considerabil prin
adăugarea de noi cartiere, atât în cadrul văii Râului Târgului, cât, mai ales, pe podul larg al
Dealului Grui, unde s-au extins noile zone ale oraşului, la cca 700 m altitudine.
Specificul oraşului Câmpulung este dat şi de prezenţa „muscelelor”, dealuri înalte,
despădurite şi acoperite cu păşuni, fâneţe şi livezi de pomi fructiferi. Ele reprezintă o
prelungire nordică a zonei „celor şapte muscele” din sudul Subcarpaţilor Getici, între
Dâmboviţa şi Argeş şi constituie un excelent domeniu de păşunat pentru turmele de oi în
timpul toamnei, după coborârea lor din munte.
Climatul temperat continental, după datele staţiunii meteorologice din oraş, de pe
Dealul Grui (681 m), pentru perioada 1961–2005, este cel caracteristic dealurilor subcar-
patice mijlocii şi înalte. Vatra oraşului, fiind în depresiune, beneficiază însă de un topoclimat
de adăpost, caracterizat de o temperatură medie multianuală de 8,1°C, de precipitaţii în medie
multianuală de 754 mm şi de vânturi slabe, de scurtă durată, predominând calmul (56%).
Durata medie anuală de strălucire a Soarelui este de 1 948,3 ore, iar nebulozitatea este
evaluată la 5,9 zecimi. Temperatura medie a lunii celei mai reci, ianuarie, este de -2,8°C, iar a
celei mai calde, iulie, de 18,4°. Temperaturile extreme absolute revin lunilor iulie (36,5°C) şi,
respectiv, decembrie (-31,0°C). Stratul de zăpadă este prezent, în medie, timp de 63,2 zile, cu
un maxim în ianuarie (20,2 zile), februarie (16,8) şi decembrie. În acelaşi timp, data medie a
primului îngheţ se situează la 4 octombrie iar a ultimului la 30 aprilie. În ultimii ani a scăzut
poluarea aerului produsă de combinatul de lianţi de la Valea Mare-Pravăţ. Bioclimatic,
Depresiunea Câmpulung oferă un regim favorabil de cruţare.
Sub aspect hidrografic, oraşul Câmpulung, străbătut pe 14 km de Râul Târgului, face
parte din bazinul Argeşului. Cu izvoarele în Munţii Iezer şi Păpuşa, râul primeşte un afluent
mai important, Râuşorul, în sectorul montan, pentru ca, în cuprinsul oraşului, afluenţii săi să
fie mărunţi: Pietroasa, Valea Rumâneştilor,Valea Izvorului şi Valea Bărbuşii. Debitul mediu
multianual al Râului Târgului este de 4,22 m3/s la postul hidrometric Apa Sărată, pentru ca la
confluenţa sa cu Râul Doamnei, în aval, să atingă 10 m3/s. Ecartul dintre debitul minim
(0,338 m3/s) şi cel maxim (103 m3/s), la Apa Sărată, învederează regimul torenţial al
scurgerii. În scopul atenuării viiturilor, în amonte de Câmpulung, precum şi pe teritoriul său,
s-au amenajat mai multe lacuri de acumulare: Râuşor, cel mai mare, cu un baraj de 114 m
înălţime şi 366 m lăţime şi un volum al acumulării de 60 milioane m3, alimentând
hidrocentrala Lereşti de 19 MW, dată în folosinţă în 1987, apoi Pojorâta, Lereşti, Voineşti,
Vişoi şi Apa Sărată. Realizarea acestor baraje şi acumulări a dus la modificarea substanţială
a regimului debitelor Râului Târgului.
Solurile dominante în intravilan sunt cele cambice şi argiluvisolurile cu potenţial de
fertilitate limitat, favorabil însă livezilor, păşunilor, fâneţelor şi silviculturii.
Îndelungata locuire şi activităţile umane din zona Câmpulungului au avut impact
asupra peisajului natural, vegetaţia suferind cele mai mari transformări. Pădurea, care
odinioară acoperea întregul spaţiu, s-a restrâns treptat, locul ei fiind luat de vatra aşezării, în
continuă expansiune, de păşuni şi culturi, îndeosebi pomicole. Pădurea se încadrează în etajul
fagului şi este formată din fag, carpen, plop, mesteacăn. Mai rar apare gorunul, iar dintre
arbuşti se întâlnesc cornul, alunul, păducelul, măceşul etc. În sudul oraşului se mai păstrează
zăvoaiele, în care speciile dominante sunt aninul şi salcia.
Fauna este variată. Sunt prezente numeroase păsări, aici realizându-se un schimb perma-
nent de specii între fauna ornitologică montană, subcarpatică şi de câmpie. Dintre mamifere
sunt semnalate jderul, veveriţa, râsul, vulpea, iepurele ş.a. În fauna acvatică a Râului Târgului
se interferează zona păstrăvului cu cea a scobarului. Amenajările hidroenergetice de pe Râul
Târgului şi poluarea au influenţat însă puternic negativ viaţa acvatică.
Mediul de viaţă, pitoresc de altfel, s-a dovedit prielnic dezvoltării oraşului Câmpulung,
care a ştiut să valorifice poziţia sa strategică, la răscruce de drumuri, cu schimburi de produse
între zona muntoasă şi cea deluroasă, inclusiv cu regiunile transcarpatice.
CRONICA ORAŞULUI
Secolele XVII–XV î. Hr. Morminte din epoca bronzului în partea de sud a cartierului Apa Sărată.
Secolul al VII-lea î. Hr. Urme din prima epocă a fierului (tip Ferigile) pe terasa Râului Târgului,
în aria mănăstirii „Negru Vodă”.
Secolele II î. Hr. – I d. Hr. Urme geto-dacice în zonele de sud-vest şi de sud ale Câmpulungului.
Sfârşitul secolului al II-lea d. Hr. Construcţia probabilă a castrului de pământ de la Jidava.
Sfârşitul secolului al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea. Castrul de piatră de la Jidava,
cu cea mai mare suprafaţă dintre castrele Limesului Transalutan, asigură controlul unui
drum transcarpatic construit de romani. Calea a fost folosită continuu până în anul 1880.
Secolele IX–XII. Dezvoltarea în lungul văii a unei structuri teritoriale din categoria uniunilor
de obşti, care a căpătat numele de Câmpulung. Ea avea să fie continuată prin
organizarea obştii moşnenilor câmpulungeni.
Secolul al XIII-lea. Este construită biserica catolică Sfântul Iacob cel Mare, numită ulterior
Bărăţia.