ES
INSOL AREA URBANISTICĂ
1. încă înainte de primul război mondial,
urbaniştii au căutat să precizeze două cate­
gorii de orientări a străzilor şi deci şi a clă­
dirilor: o orientare în raport cu razele solare
— o putem numi orientare fototropică (ter­
mică, heliotropică, heliotermică, actinică,
energetică, etc.), şi o orientare în raport cu
vânturile, — i-am zis, orientare eolică *). Fie­
care factor influenţând orientarea are rolul
şi gradul lui de importanţă, iar într'un proect
se va preferi acea orientare, care corespunde
mai mult scopului principal (funcţionalita­
tea) urmărit, în cazul că s'ar putea satisface
în acelaş timp cerinţele pentru toate catego­
riile de orientări.
. Orientarea foto-actinică, în ţinuturile tem­
perate, de felul ţărei româneşti, este cu deo­
sebire importantă; dar, din păcate, tocmai a-
ceastă orientare este continuu neglijată, şi la
străzi, ca şi la case, chiar la acele destinate
a servi numai pentru locuit. Astfel că, acea
sursă de vitalitate, care este soarele, acele
de indieni denumite „şakra", au ajuns şi la
noi, mai ales în Bucureşti, apanajul persoa­
nelor care, la solstiţiul de iarnă, au timpiil şi
mijloacele să se încălzească, şi să facă
..helioterapie", alunecând pe skiuri, în Car-
paţi, scăldaţi la soarele reflectat de albul ză­
pezilor. Pseudo zgârie-norii bucureşteni au
devenit şi în acest oraş ,,piraţii soarelui" a-
proapelui, deoarece multe locuinţe sunt de-
vènite adevărate catacombe, în care strălu­
cirea soarelui, uneori nu mai pătrunde nici
măcar la solstiţiul de vară, aşa cum Eratos-
fêVfe, pe la 276 I. de Cr. a observat că se
întâmplă până in adâncurile puţurilor din
Syena (Assuanul de azi din Egipt), în a că­
ror ape se reflectau, şi numai în acea zi, ra­
zele soarelui.
. J) ^E»t-ce que je deviens antisémite? de **+ (Les editions
de France, Paris, 1933), pag£. X9X.
1) In ultimul moment Întâlnim aceşte denumiri $i le Arh.
C. Vinocci (,Rassegni di Arhi tetterà, Iunie 1941).
de C. SFINŢESCU
Prof, la Facultatea de Arhitecturi.
Dar daca cinicul Diogene a ales dintre da­
rurile ce i-a oferit Cirus, acela de a-i lăsa
libere razele soarelui ,,ca să nu-i ia ceiace
nu poate da", cum se face că, încă după atâ­
tea mii de ani, legile scrise ale ,,civilizaţiei"
noastre, pline de ,,morală", permit o astfel
de imoralitate socială?
O tecnicâ anumită, devenită un ,,ritual ur­
banistic", făcuse ca să nu poată fi concepută
o „liberare" a clădirei de rigiditatea alinie-
rei străzei; adică, alinierea străzei a fixat ne­
apărat şi direcţia alinierei caselor. Regula­
mentele de construcţie, în adevăr, impuneau,
cum impun încă la noi şi încă în multe ţări şi
astăzi, după „rtual", ca faţada unei clădiri să
fie construită ori pe aliniere, ori paralelă cu
alinierea, dar la o „anumită" distanţă, adică
pe linia numită „alinierea construcţiilor".
Acea aliniere este deseori determinată
de raza la 45 , recomandată încă de Leonar­
do da Vinci, în sec. XV; dar de multe ori nici
această simplă regulă nu este respectată de
regulamente, şi încă mai puţin de proprie­
tari, şi în consecinţă de arhitecţi, la ordinele
proprietarilor. De aici două consecinţe, de
naturi deferite, însă cu rezultate defavora­
bile.
, Dacă o stradă, datorită unor întâmplări ne­
prielnice, sau unor cerinţe imperioase de un
anumit ordin, nu a fost executată cu o orien­
tare fototropică sau cu una eolică favorabilă,
toate clădirile aflătoare pe acea strada su­
portă consecinţele dezastruoase cu privire la
insolarea sau ventilarea lor, deci compromi­
terea unor imense capitaluri şi a unui consi­
derabil număr de vieţi omeneşti.
2. Estetica străzei a devenit rezultatul unei
obişnuinţe, pentru o anumită continuitate de
cadru, din a cărui monotonie arhitecţii au
căutat mereu să evadeze: fie prin variaţia
ştilurilor, ceiace a anarhizat strada; fie pnn
excesul ornamentelor şi excrescenţelor or­
namentale, care au trivializat-o? fie prin mâ-

terializarea unor fantazii necontrolate, care
au compromis iremediabil bunul gust
Strada şi clădirea au în oraş funcţiuni dis­
tincte, dar complimentare. Pentru a-şi putea
îndeplini în condiţii optime acele funcţiuni
distincte, a le solidariza prea rigid este o gve-
şală; nu este nevoie de cât de coordonarea
lor, ceiace nu este identic cu unificare şi nici
cu uniform izare.
Eroi ile rezultate din această concepţie gre­
şită, dar extrem de răspândita, au fost deja
observate; iar remediile au început să apară
in urbanismul occidental. In unele ţări s a
pornit delà descătuşarea alinierei clădirilor
de alinierea strazei, cu respectarea cerinţe­
lor estetice, prin găsirea de noi dispoziţii, dar
mai ales prin ameliorarea condiţiilor de o-
rientare, în deosebi cele de insolare la clă ­
diri. Cu alte cuvinte, orien tarea clădirilor se
consideră acum in d ep en d en t d e orien tarea
străzii. Sau, aceasta revine că insolarea clă­
dirilor se studiază independent de aceia a
străzii, căci strada şi-a reluat locul de acce­
soriu al complexului format de clădiri.
Importanţa orientărei şi insolărei separate,
a străzilor şi clădirilor, noi am relevat-o de
mai multe ori, însă într'un cadru ce nu ne
permitea atunci prea mari desvoltări *), şi
mai ales nu ne permitea o completă sepa­
rare a chestiunei insolărei de alte chestiuni
conexe.
Am menţionat cu acele ocazii lucrările în
această privinţă' în deosebi ale lui Sir Unwin,
(care arăta importanţa razelor ultraviolete);
importanţa insolărei pe toate faţadele (,,inso­
larea sferică") studiată de Prof. H oepiner, şi
pentru curţi; lucrările lui P idoux asupra inso­
lărei termice şi helioterm ice; ale lui Edwards,
ale lui Tjaden, N eum an, etc. Deosebit de inte­
resante sunt studiile inginerului urbanist
Danger, care a construit chiar abacuri ce fur­
nizează rapid distanţele necesare între clă­
dirile unei străzi, din o localitate aflată la o
anumită latitudine, şi pentru orice orientare
a străzii, valabilă pentru solstiţiul de iarnă,
pentru ca fronturile clădirilor,- având o înăl­
ţime dată, să fie insolate un minimum de
timp, de ex. o oră.
Merită menţiune şi lucrarea recentă a in­
ginerului Umiltà, şi „helioraportorul" său,
îrJ-M Per,nite stabilirea aproximativă a con­
tini or de insorare a unui punct, în orice
moment. S’ar putea crede deci că subiectul
este epuizat.
2» « , ?l,,n/eacU; '«Urbaaiitica Generală1, pag. 219-225^228
w i l l ' M#* 40 ** .Urbanistica Speciali11 pag. 9 30-»* *
pag. 976-877.
urbanistica
169
Dar cu ocaziile menţionate, şi cu altele *),
noi am arătat şi importanţa relativă ce tre­
buie dată orientărei eo lic e, impusă uneori,
ui raport cu intensitatea vânturilor, iar alte­
ori în raport cu frecvenţa vânturilor. Am mai
arătat importanţa orientărei actinice, pentru
anumite cazuri, ca şi aceia în raport cu gra­
dul termic, ori cu gradul heliotermic, defini­
te de Pidoux; dar mai ales interesul duratei
zilnice a expunerei la razele luminoase şi în
deosebi la razele ultraviolete solare (orien­
tările fototropice şi actinice).
Lucrări de seminar la cursul de Urbanism,
cu diferitele serii de studenţi, la Facultatea
de Arhitectură, nu puteau de cât urmări fa­
miliarizarea studenţilor cu o asttel de tecni-
că şi stimularea interesului examinărei mai
de aproape, sub diferite aspecte, a probleme­
lor practice de insolare, atunci când se sta­
bilesc poziţiile reciproce ale clădirilor din-
tr'o aglomeraţiune ‘). Astfel de probleme tre­
buiesc să ajungă odată a fi învăţate, înţelese
şi aplifcate curent şi în ţara noastră, aşa cum
merită.
De curând, unii urbanişti, între care Bor­
det cu M aiboutin, ori Vinaccia, au contestat
judiciozitatea modului de stabilire a orien­
tărei, de către Re y şi Pidoux, adică pe baza
axului heliotermic, pe motivul principal că
trebuie căutată orientarea optimă corespun­
zătoare nu în raport cu gradul heliotermic
maximum, ci cu gradul de recepitine maxi­
mă a energiei radiaţiunilor solare, pe care
noi îl numim „grad en erg etic“.
Ori, acest grad energetic nu este funcţiune
numai de durata insolării şi de temperatura
aerului, cum calculează Pidoux gradul helio­
termic, ci şi în raport cu lungimile de undă
şi unghiul sub care cad razele solare pe su­
prafaţa (faţada) considerată, iar gradul se
măsoară direct cu un actiometru.
Energia radiată de soare, care ajunge pe
pământ, variază di latitudinea şi cu starea
atmosferică, după cum noi am avut ocazia
să arătăm 3456); iar aparatul, care înregistrează
astfel de energii primite pe sol, poate fi un
actinometru termoelectric al lui Henry, sau
cel al lui Arago, în oarecare măsură şi luci-
metrul lui Bellani, ori heliograful lui Jo r d a ­
nie.
3) C. Sfln/escu: „Urbanistică şi Apărare ". 1941, pag. 10MÌ *1
Urbanistico Géneralà", pag. —229 şi 328—329.
4) „U rbanism ul' . îan.-Iunie 1841, pag. 73 (Seminar, Iuct. No.
1, pentru Urbaniştii, ş. a.).
5) C. Sfinfescu: „Urbanistica generală , pag. 224, ftg. 180.
6) Idem. pag 221.

170
F. Marboutin 7), folosind cercetările şi mă­
surătorile experimentale ale lui A. Henry cu
ajutorul actinometrului, graţie căruia a ob­
ţinut variaţia valoarei energiei radiaţiunilor
de pe întreaga boltă cerească pe o suprafaţă
fie orizontală, fie orientată normal pe direc­
ţia razelor solare, fie verticală cu un azimut
oarecare, a întocmit foarte interesante gra­
fice ale acelor rezultate, în diferite condiţii
de măsurătoare (fig. 1). Faţă de acele grafi­
ce, Marboutin a ajuns la concluzia că, în
t o m » * I W t o t o t l » /U t « lOOXO'im
centième ée sm limtkt ée Yêbmfèrm
4» Ttod*«* mtr its f»i>èl
Chd^eur/tçmefàrm*€t pêr métti
trém s f U mur f+çmdm
Cquinm*mm
i r l i * t< it <» » * a» «7 « % • 4 7 • • •• M tf
** £ n e r f U Sd+ir*
-,
Fig. 1.
raport cu latitudinea Parisului, faţada spre
sud prezintă cea mai uniformă insolaţie în
anului, cu minimum de insolaţie vara,
(deci camera orientată spre sud e răcoroasă)
şi maximum iama (deci camera călduroasă),
a orele când razele ultraviolete au maximum
de intensitate (dar a căror energie luminoasă
nu e prea mare). Merită însă să cităm lucra-
rea mai veche a lui A. Pelotai şi J. Briinn, din
O. Bardet: ;,Problimet (d'urbanicme", pag. 109, anul
? fi a lti lucrare, anunţaţi ca tu prepar&ţiune
U R B A N I S M U L
1931, publicată sub titlul ,,Intănsităt der Son-
nenbestrahlung auf die Wănde" în „Gesun"
dheits-Ingénieur” care porneşte de asemenea
delà energia solară şi ajunge la aceleaş con­
cluzii ca Marboutin. Bardet , ţinând seama si
de înălţimea caselor faţă de lărgimea străzi­
lor, afirmă că orientarea străzilor este optimă
dacă se alege un un ghiu de 60°-70° cu direc­
ţia nord-sud; în special această ultimă rela-
ţiune nu este suficient clarificată de Bardet
în lucrarea ce abia în ultimul moment avem
4 vitaLt’#* d ei ft ç t d t s la îndemână.
Ché leur nçur fu r m* et p*r mmv
Intensité sur fac+ém
Dealtfel, dânsul pare că dă importanţă nu­
S o/stice eTfurmr mai clădirii izolate, care de fapt este un caz
particular (în urbanism, deoarece cele mai
multe clădiri sunt grupate, sau mai ales cu
regim închis (în şir), şi ca atare trebuesc a-
vute în vedere funcţiunile şi orientarea nu­
7 # 9 li h 12 13 m *1 4
mai a două faţade în loc de patru. Condiţiile
economice primează la locuinţele populare,
deci gruparea lor formează cazul general la
Sêtsfice d'ftm acestea.
Din cele ce vor urma, se va vedea că nid
acest mod al lui Bardet, de a trata problema,
nu este cel mai propriu nevoilor urbanistice,
17 •• t m m s i
mai ales că nu rezolvă toate cazurile şi toate
cerinţele.
Vom căuta deci să prezentăm acum, cu un
cuprins mai general, chestiunea insolărei dă-
Ô«/ timir dirilor.
# # #
Aproape toate încăperile unei clădiri tre­
buie să fie ventilate, luminate direct şi inso­
late, dar şi apărate de frigul excesiv sau de
căldura prea mare. Excepţie se poate face cu
unele mici încăperi, cu destinaţie spedală:
un frigorifer sau un adăpost contra gazelor
(etanşeitale) ; o cameră pentru developat cli­
şeele fotografice (obscuritate); o cămară de
alimente (puţine raze directe solare), etc. De
aceia e bine ca toate faţadele unei clădiri să
fie bătute tot timpul anului de soare; iar în
localităţile aflate pe emisferul boreal, dinco­
lo de o anumită latitudine, insolarea e valo­
roasă mai ales la solstiţiul de iarnă (inde­
pendent de consideraţia orientărei eolice).
Fiecare locuinţă are încăperi la care se
caută mai ales o expunere heliotermică, iar­
na; la alte încăperi se preferă o expunere
actinică, favorabilă pătrunderei razelor ul­
traviolete (dimineaţa sau după amiază, cât
mai în fundul camerei); dar există locuinţe
care sunt ocupate numai vara, şi atunci se
caută, în unele localităţi, numai umbra şi ră­
coarea. Idealul ar fi ca fiecare cameră să aibă
 INSOLAREA URBANISTICĂ
o expunere care să prezinte numai avantaje:
raze de soare, dimineaţa, -bogate în unde
ultraviolete, raze termice, ca să fie călduroa­
să iarna, ferită de insolare, ca să fie răco­
roasă vara; şi dacă se poate, şi uneori, chiar
cu soare după amiază, iarna, când, în ore
libere, locatarul să se poată bucura de ra­
zele soarelui, aşa de preţioase. O astfel de
orientare, cu atâtea avantagii, este practi-
ceşte imposibilă, iar gradul de posibilitate,
cum se ştie, variază cu latitudinea geogra­
fică a locului; afară dacă am recurge la raze
solare reflectate 8), sau dacă locuinţa, şi chiar
fiecare cameră, ar fi relmente heliotropică
sau eolicotropică, rotindu-se pe un pivot în
raport cu soarele (ca o instalaţie de heliote-
rapié de lâ Aix-les-Bains).
De aceia urbaniştii în prezent, pentru lo­
calităţile din regiunile temperate, îşi limi­
tează exigenţele la prescrierea condiţiei ca,
fiecare încăpere locuibilă să fie expusă zil­
nic razelor solare directe pe o durată mini­
mă de V2—2 ore la solstiţiul de iarnă, şi încă,
dacă se poate, acele raze să cadă atunci pe
pardoseala încăperei sub un unghiu inferior
celui de 45°, măcar un timp pe jumătate din
durata minimă admisă pentru expunerea so­
lari directă. In acest mod se asigură atât o
satisfăcătoare expunere termică, pentru în­
călzirea şi uscarea pereţilor, cât şi o pene­
trare a razelor cu energie luminoasă, şi în
deosebi a razelor nşcesare ultraviolete, care
sunt bactericide.. Pentru că folosirea expu-
nerei să fie realizată, se mai recomandă (Tja-
den) ca ferestrele încăperei să aibă poziţia şi
Qsuprafaţă minimă prescrisă, (de ex. din fun­
dul încăperei să poată fi văzută o porţiune
de cel puţin lVao/o din emisfera bolţei cereşti,
Şi chiar ca unele ferestre să fie prevăzute cu
geamuri transparente şi pentru razele ultra-
- miete, cum ar fi geamurile Gallois, sau cele
r?irm^>e din sticlă cu oxid de nichel (geamu­
rile Wood).
a^ă parte, trebuie avută în vedere
de adevăr din afirmaţiunea unora
^ÎÜa^ ' că uu numai justa orientare azi-
mutală interesează, ci şi unghiul sub care
cap razele faţă de planul faţadei clădiri, adi-
ca intensitatea acţiunei razelor solare. De
asemenea pot fi luate în consideraţie şi cer-
iJ? "Biutoului Meteorologic al Statelor
Unite”, care, întrebuinţând o ,,sky camera
au condus la concluzia că razele soarelui, so-
.8) Atragem atenţia aeupra interesului ce ar putea comporta,
din punct de Vedere Urbanistic, studiul folosirei radelor so­
lare reflectate.
Hi .
sind sub unghiul de 60°. la zenit, aţi o ener­
gie solară maximă bactericidă, dar şi lumi­
noasă, deşi clişeele actinometrice deroon-
sarează că razele ultraviolete au o influenţă
aproape constantă asupra lor în timpul zilăi
întregi, ori care ar fi orientarea clişeului.
A şa dar orientarea actinometrică optimă a
faţadelor principale ale clădirilor ar fi aceia
care este perpendiculară pe planul vertical
ce cuprinde razele soarelui căzând la 60°
faţă de zenit; acest plan are o direcţie varia­
bilă chiar în aceiaş localitate, tot timpul a-
nului. Dar orientarea actinică optimă, ar fi
aceia pentru care razele ultraviolete pătrund
cât mai spre fundul camerei, mai ales că re­
flexia razelor ultraviolete nu urmează, legile
reflexiei razelor luminoase, ale spectrului.
S'ar părea de prisos, la prima vedere, să
insistăm aici asupra calităţilor diferitelor ra-
diaţiuni. Totuşi, vom arăta că eficacitatea
unei insolări cere nu numai o durată de ex­
punere, dar şi anumite inclinaţiuni ale raze­
lor în raport cu felul radiaţiuni. Aşa dar tre­
buie să luăm măsuri pentru îndeplinirea ace­
lor cerinţe şi să fim convinşi de gradul de
utilitate şi de necesitatea unei astfel de ex­
puneri. Ori, căutând să pătrundem fenome­
nul, ne dăm seama că realizarea optimă,nu
este nici simplă, nici universală.
Că soarele, prin lumina şi căldura ce ra­
diază, ajută creşterei vieţuitoarelor, s'a făcut
de mult dovada experimentală; tot experi­
mental s’a făcut separat dovada folosului ra­
zelor ultraviolete pentru creşterea plantelor
şi animalelor, dar şi privitor la acţiunea lor
bactericidă, în anumite condiţii ce vom atâ­
ta. Mai ne putem întreba însă cum se explică
totuşi că trăesc şi se deşvOltă vieţuitoare şi
în fundul mărilor, acolo unde pătrund foarte
puţine sau de loc raze solare, sau în pământ
sau în regiunile polare, unde o bună parte a
anului soarele nu apare de loc pe bolta ce­
rească.
Acum se-pretinde de unii, că soarele răs­
pândeşte nu numai lumină şi căldură, (tele
1,93 calorii mici pe minut şi c. m. p. pe pă­
mânt, adică constanta lui Abbot), ci şi o for­
ţă de vitalitate. Astfel atmosfera ar fi plină
de globule de vitalitate, care în contact cu
anumiţi centri dinamici, aflaţi la suprafaţa
corpului vieţuitoarelor, sunt selecţionate şi
răspândesc această vitalitate în organism
(Ladbeater). După ce legi se face însă ras*
pândirea acestei forţe de vitalitate? Probabil
 U R B A N
172
după legile radiaţiunilor cosmice, prin bom­
bardamentele quantelor de etheroni.
După Lodge şi Le Bon, materia este ener­
gie condensată, aşa că într’un gram din un
corp există o energie echivalentă cu mai
multe miliarde de kilogrametri; la vieţuitoa­
re această energie ar fi de 3— 15 ori mai
mare, şi odată cu dispariţia vieţei lor, dis­
pare şi această diferenţă de energie. Astfel
de consideraţii au făcut pe unii să considere
viaţa ca o radiaţiuhe. Geiger a inventat o fo-
tocelulă specială care indică intensitatea ra-
diaţiunei vieţei.
Intre forţă (radiaţie) şi materie, există o
continuă acţiune reciprocă, care a condus la
ipoteza radiaţiunei universale şi a admiterei
fenomenelor de resonanţă la aceste radia­
timi, care ar lămuri multe fenomene insufi­
cient explicate până acum. Cităm printre a-
cestea, accentuând, pe cele biologice, adică:
orientarea la distanţă a insectelor, păsărilor,
peştilor; identitatea reproducţiei celulare; se­
lecţionarea nutriţiei în organism; influenţa
lune! asupra germinaţiei. Altele sunt feno­
mene mecanice ca: periodicitatea petelor so­
lare; atracţia universală (sau repulsia uni­
versală, după Lakhowsky) ; cutremurele ;
erupţiile vulcanice; ş. a.
Resonanţa în radiaţiune produce aşa dar
unele fenomene biologice. Există şi la vie­
ţuitoare resonatori, de felul celui descoperit
de Hertz, anume, în ţesutul format din sub­
stanţe organice şi minerale bune conducă­
toare (chromosome şi chondriome) care, a-
junse în o anumită poziţie în câmpul radia­
ţiunilor cosmice produce resonanţe de dife­
rite calităţi: unele favorabile vieţei (undele
vieţei), altele contrarii (undele morbide, un­
dele morţii).
Eterul este rezervorul de energie de toate
formele (cunoscute şi necunoscute), iar miş­
carea lui formează unde, mişcare de o sută
cincizeci milioane de ori mai repede decât
a electronilor (care au iuţeli de zeci de mii
de km. pe secundă).
Omul percepe numai unele din radiaţiuni,
şi în moduri diferite; însă variaţia senzaţiei
este cauzată de variaţia frecvenţei undei şi
de amplitudinea undei. Radiaţiunile cunos­
cute cuprind 70 octave, deşi ele pot fi mult
mai numeroase; dar din acestea simţurile nu
percep direct decât 9 octave (una ca lumină
albă, şi opt sub formă de căldură).
Razele ultraviolete, omul nu le percepe di-
réct cu uşurinţă; acestea sunt cuprinse, ca
frecvenţă; între 750 trilioane şi 20 patrulioa-
I S M U L
ne, iar ca amplitudine, între 0,015 şi 0,4 nn.
Razele X (ale lui Holweck), razele Roent­
gen, amestecate cu razele radioactive, razele
ultra X, zise şi cosmice sau penetrante (pă­
trund prin o placă de plumb groasă de 5 me­
tri sau 63 m. grosime de apă) au frecvenţe
mult mai mari şi lungimi de undă mult mai
mici. Cu cât lungimile de undă sunt mai mici,
cu atât voltajul necesar spre a produce acele
radiaţiuni este mai mare. De ex. pentru ra­
zele radioactive y ar fi necesare voltaje de
3—4 milioane volţi; aceste raze y sunt din
cele mai penetrante, adică trec şi prin o foaie
de plumb groasă până la 5 cm.
Razele penetrante ultra X nu vin delà soa­
re, ci din regiunea astrală, de aceia li se zice
şi raze cosmice, probabil venind din altă ga­
laxie. Dar aceste raze ultra X, ce sosesc pe
pământ, nu reprezintă decât 0,10 din ener­
gia ce vine delà soare. Se presupune că ra­
zele ultra X provoacă dezintegrările, iar va­
riaţia lor cantitativă ar da naştere la pato­
logii.
Atmosfera absoarbe şi transformă razele
trimise de soare, se ionizează şi dă naştere
la o serie de fenomene fizice şi biologice, la
care asistăm.
Soarele ar mai avea încă pentru 100 ihi-
liarde de ani o energie suficientă ca să tri-
meată razele necesare pe pământ.
#
* *
Orientarea urbanistică, în raport cu toate
aceste radiaţiuni, are în vedere expunerea
ia razele solare din ansamblul spectral.
Razele soarelui, după cum se ştie, sunt
grupate în infraroşii, raze luminoase şi raze
ultraviolete, care au calităţi diferite, în sen­
sul că anumite calităţi sunt mai accentuate
la unele grype decât la altele, unele calităţi
mergând până la antagonism.
De exemplu, razele infraroşii ce ajung pâ-
nă la pământ au cele mai mari lungimi de
undă, cu cea mai mică frecvenţă dintre toate
celelalte raze ale spectrului, adică lungimi
de undă între 11.000 şi 760 n “ şi frecvenţa
între 1 şi 375 trilioane pe secundă; acestea
sunt raze calorice pătrunzătoare, care acti­
vează viaţa.
Dar şi grupa următoare, a razelor lumi*
noase (cu lungimea de undă intermediară, în-
760 şi 400 4 u şi cu frecvenţa între 375 şi 750
trilioane pe secundă) păstrează calităţile ca­
lorice şi cele de vitalitate, prima însă cu o
intensitate descrescândă în sensul micşoră-
rei lungimii de undă, în schimb apar călită*
 insolahea urbanistică .
ţUe distructive la raze, spre finele spectrului
luminos.
U grupa razelor ultraviolete (cu lungimea
cea mai mica de unda, adică între 400 şi 292
Mm şi cea mai m are frecvenţă, între 375 tri­
lioane şi 20 patrulioane pe secundă), dispar
calităţile calorice, şi aju n g unele să piardă şi
pe cele de vitalitate, spre a trece la calităţi
distructive, deci proprietăţi antagoniste ce­
lor calorice şi lum inoase.
Pe când razele, calorice (termice) sunt fo ar­
te penetrante prm atmosferă, apă, etc. încât
sosesc delà teoare pe păm ânt lin cantitate
până la 80%> din cele ce au fost emise; cele
ultraviolete sunt cele mai puţin penetrante,
aşa că ajung la. suprafaţa globului până la
7#/o din cantitatèa emisă.
Orientarea termică în urbanistică ar avea
deci scopul în pirimul rând de a recepţiona
razele termicé; òrientarea foto sau heliotro-
pică pe cele lum ihoase (căldură, vedere, via­
ţă); iar orientarea actinică, pe cele ultravio­
lete (raze actinice), adică pentru vitalitate,
dar şi pentru sterilizarea bacteriilor din clă­
diri, . atmosfera clară este destul de permeabilă
Dacă orientarea termică şi heliotropică,
sau şi cea helioţermică, au fost mereu luate
în considerare, Cea actinică a fost mai negli­
jată. Unwin şi Sfinţescu au atras atenţia asu­
pra acesteia ultime, iar mai de curând şi Bar-
det, însă ultimul fără a insista, şi chiar cu
propuneri în contrazicere cu punctul de ple­
care al lui Unwin.
Deaceia suntem obligaţi acum să ne oprim
inai inisistent asupra calităţilor razelor ultra­
violete şi, ca urmare, asupra orientării acti­
nice optime.
Razele ultraviolete şi cu cele albastru-vio-
lete din spectrul lum inos, în intervalul lor
ce variaţie a lungim ei de undă şi a frecven­
ţi* se împart, la rândul lor, în trei grupe,
lecare grupă având calităţi speciale. Astfel
cu lungim ea de undă cea mai mare
(intre 4oo şi 292 M m ), cuprinde razele lumi-
?0ase aproape de violet şi celé ultraviolete
!drupa ordinară ultravioletă) ; ele ajung până
la Pământ (cele rămase neabsorbite de at­
mosferă) şi sunt raze eubiotice (biotice), căci
activează viaţa, deşi în numite condiţii o
P °ate şi distruge. U rm ează grupa medie, a-
dică a razelor ultraviolete, cu lungimea de
'm d a mai mică de 292 m M acestea pot fi
produse cu lampa cu vapori de mercur, etc.
Şi se caracterizează prin distrugerea vieţi,
drept care poartă numele de raze abiotice.
Razele biotico naturale sunt mai abunden­
173
te vara decât ia rn a 9), maximum fiind între
orele 10— 13; totuşi vara se rcomandă orele
de cură delà 7— 10, din cauza călduri, însă
şi după amiază, înainte de ora 17.
In fine, grupa extremă, a razelor cu lun­
gimile cele mai mici de undă, adică acelea
aproape de 100 m m, care sunt raze energice,
dar nu acţionează decât la suprafaţă, dând
reacţii cutanate dureroase.
In mod natural soseşte delà soare numai
grupa eubiotică. mai ales pe timp senin căci
celelalte grupe sunt oprite de atmosferă; dar
cerul gris, aduce şi o cantitate apreciabilă
de raze abiotice.
Prin urmare razele ultraviolete solare eu­
biotice se recomanda să fie recepţionate în
încăperile locuinţei, fie pentru activarea vie-
ţei, fie pentru puterea lor bactericidă, spre
a dezinfecta încăperile.
Razele ultraviolete sunt mult absorbite, cum
se ştie, de atmosferă, căci numai un cm. grosi­
me de atmosferă este suficient ca să absoarbă
toate razele ultraviolete, având o lungime
de undă mai mică decât 180 m m In schimb,
pentru razele ultraviolete cu lungimi de undă
apropiate de violetul spectrului solar, şi de
aceia, suta de kilometri de atmosferă lasă să
ajungă până la pământ radiaţiuni cu lungimi
de undă peste 292 mm -
Cuarţul este foarte penetrabil de razele
ultraviolete, căci prin 1 mm. grosime trec
toate lungimile de undă mai mari ca 150 mm'
Sticla ordinară groasă de 1 mm. opreşte
razele sub .285 m m» cea de 6 mm. grosime pe'
cele sub 302 mm , iar cea de 100 mm. grosime
pe cele sub 312mm 10). S'au fabricat sticle ac-
tinice, Cu bază de nitrosodimetilanilină, sau
cu oxid de nickel (W o o d ), sau sticla Gallois,
care sunt penetrate de razele ultraviolete.
Razele ultraviolete au o slabă1reflexie pe
oglinzi.
Razele ultraviolete, anume cele cu lungi­
mile de undă mai mici, sunt radiaţiunile ce
transportă potenţialul cel mai mare de ener­
g i e 11). Aceste, în cazul că sunt oprite de un
obstacol, energia lor se transformă, dând
naştere de ex. la fenomene chimice (fotochi-
mia) precum fotografia, exploziile (CI şi H),
fenomene de exidaţie (materii organice sunt
transformate în nitraţi), de reducţie (foto­
grafie).
Din punct de vedere fotobiologie, razele
9) Dr. L. Bizară: „La lumière en thérapeutique", 1926.
10) A. Aimes: „La pratique'de l'héliothérapie", 1985, pag. 4g;
11) Dr. L. Bizară: op. cdt„ pag. 27.
 U R B À
Ha
spectrului au un roi regulator, de echilibrare
a vieţei, la vegetale şi animale.
Experienţele au dovedit o creştere a acti-
vităţei celulare sub influenţa razelor cu
unde descrescânde, până la o limită a acelei
lungimi de undă.
Există şi animale şi plante care trăesc la
întuneric (hypogee) şi deci s'ar părea că lu­
mina nu este indispensabilă vieţei. Dar aces­
tea sunt de obicei organisme inferioare. Or­
ganele superioare vegetale nu pot trăi (afa­
ră de paraziţi) fără lumină, căci au nevoie
de acţiunea clorofilică. Animalele ţinute la
întuneric devin rachitice; dar rachitismul e
oprit' prin o expunere de 5 minute zilnic la
ultraviolete, sau de o oră la soare, căci ra­
zele solare regulează metabolismul. Aşa dar,
dacă lumina nu este dovedită ca indispensa­
bilă vieţei, sigur o echilibrează.
. Razele actinice descarcă corpii electrificaţi
negativ şi pune în libertate ioni negativi
(efectul Hertz).
Razele ultraviolete chiar cu lungimi de
undă mai mari de 300 4 4 au putere bacteri-
cidă, deci o putere distructivă asupra orga­
nismelor inferioare, deşi nu este lămurit
complet prin ce fenomen se realizează ate­
nuarea virulenţei bacteriilor sau chiar moar­
tea lor, ori neutralizarea toxinelor.
Acţiunea bactericidă este mult ajutată (de
4—8 ori) dacă bacteriile se află într'un me­
diu umed, şi contrariul în unul uscat; iar pre­
zenţa aerului are de asemenea o influenţă
activă asupra acţiunei razelor.
Culegem, din diferite locuri, câteva cifre
asupra timpului de expunere necesar distru-
gerei unor bacterii prin acţiunea razelor lu­
minoase ale spectrului, dar şi prin acţiunea
razelor ultraviolete:
timp, expuneri
Felul i t,mP e*Pu- la razele u ltra­
! n en la soare
bacteriei ; (în ore) v iolete (în
!j minute)
cium ă câte-va
tifos câte-va — cimea benzei de planşeu bătută de razele soa-
f Koch
tuberculoză 2 10
1 Strau ss este adâncimea rtiaximă a camerei; pentru o
holeră 7 1
tétanos 2—8 A rloing
Din expunerea acestor consideraţii asupra decât cele ce cad aproape de verticală, adică
calităţilor razelor solare, rezultă că orienta­ în jurul orei 12, căci acestea Ultime insolea-
rea termică are importanţă ori în ţările prea ză o prea mică suprafaţă^din planşeuf came-
N l S' M Ü L
reci ori în celé prea calde; orientarea hello-
tropică (fototropică) are importanţă eubioti-
că, dar şi abiotică, cu condiţia ca razele să
pătrundă în încăpere chiar prin geamuri, un
număr cât de mare de ore zilnic. In fine,
orientarea actinică are importanţă mai mare
şi eubiotică, căci razele ultraviolete, grupă'
biotică, activează viaţa, dacă pătrund prin
ferestrele deschise sau prin geamuri speciale
actinice; dar mai ales are o importanţă abio­
tică, fiindcă grupa razelor biotice şi unele
abiotice distrug, în timp relativ scurt, bacte­
riile, dacă pătrund prin ferestrele deschise
şi în o atmosferă umedă.
' In deosebi bacilul tuberculozei este cu efi­
cacitate combătut prin acţiunea razelor bio­
tica şi abiotice, şi tocmai acest bacii este cel
mai răspândit, mai ales în locuinţele popu­
lare, prin toate colţurile încăperilor.
Dacă omul poate să se mişte prin cameră,
ca să se expună la soare chiar pe-locul unde
cad direct razele, pentru o acţiune abiotică
însă, e nevoie ca razele soarelui să măture
întreaga suprafaţă a planşeului, şi, de ar fi
posibil, chiar întregul volum al încăperei, ţi-;
nând desigur ferestrele deschise în acest
timp. i
In fig. 2, desenată la scară, arătăm, pentru
o aceiaş orientare a ferestrei, care este adân-
O bservaţii -
relui, ce sosesc la 30°, 45° şi 60°, cum şi care
încăpere înaltă de 3 m. şi fereastra de 2 ift-
De unde rezultă că, pentru acţiunea abio­
tică, razele ce cad mai înclinat, sunt cele cè
îndeplinesc mai bine această condiţie, adică
razele de dimineaţă sau cele de după amiază,
 IN SO LAREA URBANISTICĂ
rei. Este adevărată această constatare, cu
atât mai mult, cu cât, deşi teoretic fluxul
spectral mai puţin înclinat spre orizont ar fi
mult mai bogat în raze cu unde scurte (deci
la ora 12)^ decât cel prea înclinat( deci cel de
dimineaţă sau de după amiază), totuşi expe­
rienţa a arăta că efectele expunerei sunt mai
convenabile cele de dimineaţă şi după amia­
za, chiar dacă întrun oraş dimineaţa atmos­
fera ar fi mai încărcată cu vapori (ceiace
mea micşorează cantitatea de raze ajunse pe
pământ, dar e favorabilă în schimb acţiunei
lor bactericide), în afară de consideraţiile că
dimineaţa atmosfera este mai puţin încărcată
cu materii în suspensie (praf, fum), iar la
prânz, deşi de obicei mai puţin vaporoasă,
are însă mai mult praf şi fum; în fine, după
amiază, are şi mai mult praf şi fum, agenţi
care absorb din fluxul de raze.
Ţinând seamă, după cum am mai arătat ,2)r
si de cercetările Biuroului Meteorologic al
Statelor Unite, după care razele care fac 60°
la zenit, sau 30° cu orizontul, au puterea bac-
tericidă maximă, dar şi luminozitatea maxi­
mă, şi că acţiunea fotochimică este la un
moment al zilei aproape constantă în raport
cu orientarea clişeului faţă de cer, aceste re­
zultate ne fac să persistăm în a alege, ca fi­
nalitate, o expunere la acele raze abiotice
care fac cu orizontul un.unghiu mai mic de
45°, dar nici sub 30°, însă pentru o durată
ce poate fi mai scurtă decât la expunerea
heliotropică, adică numai de 1 oră pe zi, după
cum ne indică tabloul de mai sus asupra ac-
ţiunei bactericide.
In adevăr, din fig. 3, desenată la scară, se
poate aprecia, cu largă aproximaţie, diferen­
ţele de parcurs prin atmosferă, a razelor care
aDar la orizont, faţă de acele ce cad sub un­
ghiuri respectiv de 30°, 45°, 60° şi 90°; se ob­
servă că numai când unghiul scade sub 30
cu orizontala acel parcurs creşte foarte re-
. Pfeàe, şi deci şi fluxul de raze ultraviolete
scade vertiginos.
Pe de altă parte, o faţadă nu poate primi
tot timpul anului atât raze înclinate apropiate
de orizont, dar şi raze apropiate de zenit: ast­
fel că, spre a concilia cerinţele termice, cu
cele heliotropice şi cu cele actinice abiotice,
trebuie să ne mulţumim numai cu aceste
condiţii alese de noi, ca fiind compatibile.
R. Unwin1S) a recomandat razele ce fac cu
planul orizontal un unghi de maxmum 60°,
ceia ce este puţin avantajos pentru o acţiune
12) C. Sffntescu: „Urbanistica Specială", 1934, pag. 976.
13) C. SUnţeacu: „Urbanistica Generală", 1933, pag. 330.
T75
abiotică mai generalizată, căci razele păţrund
prea puţin în adâncimea încăperei (fig. 2).
Fig. 3.
Marboutin şi Bardet, par că au neglijat o
astfel de acţiune abiotică de adâncime, cum
de altfel deja am menţionat.
Pentru a stabili precis înclinaţia maximă
şi minimă ce ar fi de admis la razele ultra­
violete, pentru stabilirea orientărei optime,
ar fi nevoie cel puţin de diagrama variaţiei
cantitative a acestor raze în raport cu încli­
narea lor, dacă nu chiar şi de o diagramă a
variaţiei în raport cu umiditatea şi starea de
nebulozitate (praf şi fum) a atmosferei. Nu
ştim de existenţa unor astfel de diagrame.
Deocamdată suntem de părere că propunerile
noastre sunt mai apropiate dé adevărul şi
nevoile practice.
Din toate aceste cercetări ale fizicei şi bio­
fizicei moderne putem trage concluzia că lo­
cuinţa trebuie să poată primi în interior tot
felul de raze solare, dar, să ţinem seama de
puterea lor de penetraţie şi de acţiunea lor
asupra vitalităţei.
In prealabil, şi spre a concretiza ideile asu­
pra tecnicei studiului insolărei construcţiilor
în raport cu latitudinea locului, reproducem
unele figuri cunoscute din cosmografie, fi­
guri care indică traectoriile aparente ale soa­
relui pe bolta cerească, pentru câtéva inter­
vale de latitudini mai interesante ale locali­
tăţilor terestre.
Mişcarea aparentă diurnă a soarelui |>e
bolta cerească formând ziua siderală, într'o
localitate de -latitudine dată i , fiind inter­
secţia planului paralelului pământesc pe care
se află localitatea, cu acea boltă, deci un
cerc, iar acesta fiind văzut în ziua respec­
tivă în o anumită poziţie înclinată, se proec-
tează pe planul vertical al retinei cu forma
 U R B A N T S M U L
ito
unei elipse. Axa pământului, în mişcarea lui
de translaţie în jurul soarelui, păstrează un
unghi quasi fix € — 23 , 2 7 , cu planul
elipsei de translaţie, deci planul elipsei
păstrează un unghi fix şi cu planul deter­
minând orizontul localităţei, unghiu care
este egal cu y — ( x + O Deci traectorilie
aparente ale soarelui pe bolta cerească în di­
feritele zile ale anului sunt aproximativ
cercuri paralele (de fapt spirale sferice) for­
mând, cum se poate uşor observa, acelaş un­
ghiu cu axa zenit-nadir (ca unghiuri cu latu­
rile paralele). Astfel, limitele extreme ale
cercurilor traectorii aparente ale soarelui pe
bolta cerească (şi care sunt acele delà solsti­
ţii), formează cu centrul sferei cereşti (pă­
mântul) un unghi la centru egal cu 2 €, ori­
care ar fi latitudinea x a locului, dar care un­
ghiu e împărţit în două părţi egale de pla­
nul traectoriei aparente a soarelui la echi-
noxuri.
a) Acestea fiind stabilite, observăm că,
pentru o localitate aflată pe ecuatorul teres­
tru (fig. 4 a şi 4 b), deci cu X = o , cercurile
mişcărei aparente sunt paralele cu axul ze-
Fig. 4 a, 4 b
nit- nadir, şi ca atare rămân tot cercuri şi în
proecţia lor pe planul vertical al retinei o-
chiului. Soarele apare acolo în fiecare zi pe
bolta cerească la ora 6, şi apune la ora 18
siderală, căci planul S. N. al orizontului lo­
calităţei taie în două părţi egale toate acele
cercuri paralele, care reprezintă traectoriile
zilnice aparentă ale soarelui. La ecuator soa­
rele şe înalţă chiar la zenit numai în cele 2
zile de echinoxuri ale anului; însă are înăl­
ţimea cea mai mică tspre sud, la solstiţiul dé
iarăm pe când la solstiţiul de vară ajunge
iarăşi la înălţimea minimă faţă de orizont,
dar spre nord, şi în o poziţie simetrică faţă
de zenit, în raport cu cea delà solstiţiul de
iarnă.
Gel-e două poziţii limite (între solstiţii), cum
am menţionat, formează, ducând planuri la
rr^rzz.— srrr
centrul sferei cereşti, un unghiu egal cu
2 e « = 46 °, 54’ ,
Aşa dar faţada unei case aflată pe ecua­
tor, şi cu o orientare exactă a planului faţa­
dei spre sudul geografic local, poate primi
raze solare directe numai 6 luni pe an, câte
12 ore zilnic. Faţadele cladirei orientate spre
răsărit sau apus primesc raze solare directe
în tot timpul anului, însă numai câte 6 ore
pe zi (respectiv delà orele 6 la 12 sau delà
12— 18), dar razele căzând cu o înclinare
mult mai mică, pe planul faţadei, deci o ener­
gie solară mai mare va fi absorbită de fa­
ţadă. Dacă ţinem seamă şi de ploi, de vân­
turi şi nisipuri, etc. nu numai de tempera­
tură, cum şi de alte condiţii locale (vegeta­
ţie, fel de viaţă, etc.) desigur că indigenul va
preferi la casă faţada cu orientarea care să-l
apere de incovenientele cele mai mari, dar
europeanul ar căuta să evite în primul rând
căldura. (In Malaesia de ex. sunt 40° şi 60-90
grade higrometrice). De aceia în astfel de
localităţi ecuatoriale casele se preferă izo­
late (pentru uscare) şi cu faţ la nord sau
la sud.
In oraşele din deşertul Arabiei, din contră,
casele sunt foarte înghesuite, în cât cine-va
se poate plimba în tot oraşul pe acoperişurile
caselor, trecând dela una la alta peste mici
punţi, fără a descinde pe stradă.
b) Intr’o localitate aflată între tropice (lati­
tudinea maximă 23°,27 ), de pildă pe emisfe-
rül boreal, ziua nu mai este egală cu noaptea
decât în două zile ale anului (la echinoxuri),
căci traectoria aparentă a soarelui în timpul
unei zile, deşi continuă, descrie un paralel
ceresc. Acesta e înclinat faţă de axa Z-Nadir
făcând unghiul X cu acea axă, ca unghi de
colatitudine faţă de planul orizontal al lo­
cului. Astfel, în succesiunea zilelor, traec­
toriile aparente nu mai aunt tăete de ori­
zont în două părţi egale, iar durata minimă
de vizibilitate a soarelui este la solstiţiul de
iarnă, când soarele are înălţimea dela ora
12 minimă din timpul anului, dar spre sud
de Zenit; iar durata maximă a zilei este la
solstiţiul de vară, cu înălţimea delà 12 o va­
loare mai mare ca cea delà solstiţiul de iar­
nă, însă spre nord de Zenit.
Poziţiile dela ora 12, la solstiţiul de vară
şi iarnă, nu mai sunt simetrice în raport cu
axa ZN, ca în localităţile aflate pe ecuatorul
pământesc. Dar ziua în care înălţimea la ora
12 a soarelui este maximă (când trece chiar,
la zenit) rămâne a se determina, căci nu mai
corespunde echinoxurilor (fig. 5 a).
 insolarea urbanistică 177
Menţionăm, drept un caz particular, că sub planul orizontului; în schimb, în ziua
pentru o localitate aflată chiar pe tropicul
solstiţiului de vară, soarele nu mai apune de
t

loc, traectoria rămânând tangentă deasupra

cancerului (latitudine 23°,27') soarele are planului orizontului (fig. 8 a). In regiunile
înălţimea maximă la ora 12, şi, adică, trece
la zenit în ziua soldstiţiului de vară (fig. 6 a).

apropiate de cercul polar gradul termic joacă

un rol mai important.
In règiunile subpolare (arctice), clima im­
pune ca razele soarelui să fie mult mai cău­
Prin urmare, cu cât se apropie de tropice, tate, deci preţioase cu toate calităţile lor, aşa
un european poate preferi la o casă faţada că problema orientărei clădirilor devine mai
spre nord (dacă localitatea e în emisferul complexă. S'a ajuns la studiul oraşelor, im­
nordic); sau chiar aceia dinspre răsărit, de propriu numite, „heliotropice" sau „fototro-
exemplu acolo unde dimineaţa de obicei ce­ pice".
rul e noros, şi deci soarele apare mai rar (ca Proecţia traectoriilor aparente pe planul
în Kenja-Africa). vertical al retinei spectatorului se prezintă
In ce priveşte mişcarea aparentă a soare­ aci iarăşi în formă de elipsă, cu axele mari
lui proectată pe planul vertical al retinei ob­ deplasate paralel între ele, tot timpul anului,
servatorului, traectoriile consecutive din tim­ cum se vede respectiv în fig. 7 b şi 8 b.
pul anului se prezintă cu forme eliptice, cu Faţadele spre sud, sau aflate în anumit ra­
axele orizontale deplasate paralel între ele, port cu axa heliotermină (ori cu cea energe­
eum vom arăta, adică în felul fig. 5 b, res­ tică, după Bardet, însă nu cu scopul unei
pectiv 6 b. echiinsolări) sunt, în aceste regiuni, cele mai
3. Fenomenul se prezintă aproape analog căutate.
Şi în localităţile aflate între tropice şi cercu- % 4. In fine, în localităţile aflate dincolo de
rile polare respective (latitudini între 23°,27' cercurile polare, (latitudini mai mari ca
Şi 66°,33'), cu diferenţa că acolo soarele nu 66°,33'), traectoriile aparente ale soarelui se
mai atinge zenitul în nici un moment al anu- prezintă ca în fig. 9 a, adică o parte a ariülüi
lui.(fig.7a).Razele însă cad sub un unghiu mai èoarele nu apare de loc deasupra orizontului,
mare pe faţadele verticale ale clădirei şi deci şi localitatea rămâne in întunerec continuu,
pereţii absorb o energie solară mai mare. dar pe un timp cu atât mai îndelungă*, cu
Mai mult, în localităţile aflate chiar pe cât localitatea este mai apropiată de polii te­
cercul polar (de ex. pe cel boreal) soarele reştri, unde această durată e de 6 luni. In o
nu mai răsare de loc în ziua solstiţiului de altă parte a anului ziua alternează cu noap­
iarnă, traectoria aparenţă rămânând tangentă tea, işr restul timpului, soarele e continuu .
 U R B A N I S M U L
m
vi2ibil pe cer, deci ziua e continuă. In aceste
regiuni, în timpul perioadei de lumină conti­
nuă, se poate observa mai uşor mişcarea
aparentă helicoidală sferică a soarelui pe bol­
ta cerească.
traectoria aparentă a soarelui, proectată
pe planul vertical al retinei ochiului, se pre­
zintă ca în fig. 9 b.
Un caz particular se prezintă chiar la cei
doi poli (nord şi sud), anume, un timp de 6
* £•
luni un pol rămâne continuu în lumină, şi
celelalte 6 luni continuu în întunerec, trecând
însă în două zile, adică la echinoxuri, în o
fază de clar-obscur, fără continuare de alter­
nanţe categorice de zile cu nopţi (fig. 10a).
Înălţimea cea mai mare, soarele o atinge aci
la solstiţiul de vară (la polul nord), adică o
înălţime la orizont de 23° ,27' (sau o distanţă
zenitală de 66°,33 ).
Traectoria aparentă a soarelui, pentru un
observator delà polul nord, se prezintă ca în
fig. 10 b, în zilele de solstiţii şi echinoxuri.
Din cauză că variaţia duratei zilelor şi nop­
ţilor în jurul echinoxurilor se face cu atât
mai repede, deci pe un interval de timp cu
atât mai scurt, cu cât localitatea este mai
aproape de pol, dincolo de cercul poiar,
orientarea actinică a clădirei prezintă un in-
teres mai mic, căci acolo ori este mereu lu­
mină, ori mereu întunerec. In orice caz, pen­
tru astfel de localităţi, studiul comportă cu
totul alt examen decât ' cel pentru zonele cu­
prinse între cercurile polare şi tropice. Prac­
tic, vom considera că soarele, atunci când
apare, va rămâne continuu deasupra orizon­
tului şi va scălda aproape deopotrivă, ca timp
şi înclinare de raze, toate faţadele unei clă­
diri. Razele soarelui căzând foarte înclinat
pe sol, atunci distanţele între clădiri (dacă
se execută acolo clădiri) urmează a fi alese
după cum voim sau nu, ca ele să primească
raze solare directe pe o anumită faţadă, care
are un raport de distanţă cu clădirile vecine.
Aşa dar la ecuator umbra este cea cău­
tată, din cauza căldurei şi mai ales a luminei
prea puternice; la pol ar putça să fie căutată
uneori şi umbra, dar numai pentru momen­
tele de odihnă în timpul celor 6 luni de lumi­
nă continuă. In ambele cazuri umbra se poate
obţine şi prin o mică şi adecuată distanţă în­
tre clădiri, ceiace poate constitui o analogie
cu situaţia delà ecuator.
Din cele expuse până aci rezultă că pro­
blema insolărei clădirilor şi deci a orientărei
faţadelor apare destul de complexă pentru
localităţile care se află la o latitudine, cuprin­
să într’un, anumit interval, dar trebuie deter­
minată şi în raport cu variaţia temperaturei
în timpul anului în acea localitate (de ex. în­
tre 40° şi 70° latitudine).
Aceste limite ar trebui fixate faţă de va­
riaţia gradului heliòtermic, sau gradului de
energie, dar asupra cărora nu avem date de­
cât pentru câteva localităţi (de ex. pentru
taris).
A. Beletzki informează într’un articol
,,Short wave solar radiation in Odessa" din
1939, despre care s ’a referit şi în „Zentral-
blatt Geophys. u. Geod." din 1941, pag. 78,
cum că în Odessa s ’ar fi făcut astfel de stu­
dii. In împrejurările de acum însă, nu am
putut să ne procurăm acea lucrare.
In rezumat problema generală a orientărei
se prezintă în. două feluri deosebite:
a) Dacă alinierea caselor este strâns legată
rigidă, cu aceia a străzei, adică se păstrează
obligativitatea paralelismului aliniere! faţa­
delor clădirilor cu aceia a axului străzei. In
acest caz orientarea optimă a faţadelor tre­
buie să aibă în vedere atât lărgimea căei pu­
blice, cât şi distanţa între alinierile caselor,
căci aceste distanţe interesează economia pu­
blică. O astfel de orientare poate fi modifi­
cată de cerinţele orientărei eolice.
b) Dacă pentru faţadele principale, mai
lungi, ale clădirilor se admite o orientare in­
dependentă de aceia a axului străzei, atunci
 INSO LA REA URBANISTICĂ

O rien tare fofotro pică

si termică. 1
’~ T

Dmin.

v r
^ jw//a

m m m

m z m ’« m m .
1 i u .

Dmin Dcirtul.

tzM z7
2A I
xmmmi
mmmm » . m m ■■■- •

M M*M M
Bmm•■■• Orientare fototropia,
-—1 economică.

11 i $
■•1//
^ I
y / y *Dmio mmny /y

% r •
1 ' ^ j j^ / U E Z ^ Î3

it»
)/.-*> 1
I% j
ţz «JW»"* eDwn.w-ai

—:-Ì —« —

... • I •
Fig. CL.
uo U R B A N I S M U L
orientarea optimă a faţadelor cată a fi sta­
bilită numai din punct devedere igienic, eco­
nomia distanţelor între clădiri rămânând de
interes privat, dar va fi regulamentată cu un
minimum în raport cu cerinţele igienei, ase­
menea şi distribuţia curţilor, care va fi alta
decât cea obişnuită actualmente.
In această a doua ipoteză, orientarea eo-
lică poate fi satisfăcută prin dispoziţiuni ac­
cesorii, deoarece acţiunea curentelor de aer
fiind condiţionată de orientarea faţadelor
lungi, orientarea axului străzei în raport cu
vânturile nu mai prezintă interes deosebit.
Din această cauză, orientarea axului străzei
rămâne să fie determinată numai prin consi­
deraţii de circulaţie şi economie, cum este de
fapt şi raţional, fiindcă acestea sunt funcţiu­
nile principale ale străzilor. Astfel numai clă­
direa va fi studiată, ca orientare, din punct
de vedere igienic, în raport cu soarele şi vân­
turile. -i
Concluziunea este că, de fapt, sunt de stu­
diat atât orientarea faţadelor purtând încă­
perile principale, cât şi distanţele minime în­
tre clădiri, iar nu şi orientarea străzilor, a-
ceastă ultimă orientare rămânând un caz par­
ticular, adică acela când coincide orientarea
optimă a clădirei cu alinierea străzei.
Liberarea orientărei clădirilor de aceia â
axului străzei, pune în schimb noi probleme
pentru estetica străzilor, cum şi pentru feri­
rea lor de vânturile puternice, chestiuni asu­
pra cărora insistăm aici mai puţin. Propunem
totuşi în fig. 11 exemple de adaptare a ca­
drului străzei, spre a indica o metodă de a
îndeplini condiţiile de insolare, cele eolice
şi cele estetice în mod simultan.
Prin urmare, problema care rămâne a fi
rezolvată este: determinarea celei mai favo­
rabile orientări a faţadelor construcţiilor de
pe o stradă dată, din o localitate aflată la o
Latitudine dată, cum şi a celei mai mici cţis-
tdhţe intre construcţiile vecine cu o înălţirpe
fixată pe acea stradă, astfel că, în fiecare s(iţ
şi în deosebi la solstiţiul de iarnă, pe întrea­
ga lor înălţime, faţadele principale ale clădi­
rilor, sau anumite faţade ale lor, să fie ex­
puse la soare un timp minim hotărît; iar la
solstiţiul de vară, un alt timp hotărît, razele
soarelui să cadă şi sub un unghiu mai mic
de 45° dar mai mare ca 30° cu orizontala, pe
aceleaşi faţade.
Această problemă revine din primul mo­
ment la determinarea azimutului şi înălţimei
soarelui (direcţia şi înclinaţia razelor) într'o
localitate dată şi la un moment dat, proble­
mă obişnuită în astronomie. Pentru aplicaţii
practice, în urbanism s a recurs la abacurf
ce trebuiesc construite cel puţin pentru fi ’
care latitudine, în felul abacurilor indicat*
de Pidoux H), valabile pentru Paris. Astfel
de abacuri nu sunt însă calculate şi desenate
pentru toate lo'calităţile. Pe de altă parte
nici nu avem, pentru scopul urmărit, nevoie
de tabele aşa de complete şi de precise pen.
tru fiecare zi a anului.
De aceia ne propunem a arăta o metodă
grafică cu care să determinăm uşor, şi cu sa­
tisfăcătoare aproximaţie, aceste elemente
necesare rezolvirei problemei ce am enunţat
mai sus, adică, fără a recurge la toate co-
recţiunile pe care astronomii le fac pentru
precizia de care ei au nevoie la calculele co­
ordonatelor (refracţia atmosferică, aberaţia,
precesia, nutaţia), dar metodă aplicabilă nu­
mai pentru câteva zile ale anului, interesante
din punct de vedere urbanistic, adică pentru
solstiţii şi echinoxuri.
La început să determinăm unghiurile sub
care cad razele solare într'o localitate M de
pe emisferul boreal, la mijlocul zilelor de
solstiţii şi echinoxuri. Figurile 12 a, 12 b,
12 c, ne arată că unghiurile f ' f şi f p*
care razele soarelui le face cu orizontul la
mijlocul zilei, respectiv la solstiţiul. de vâră,
cele două echinoxuri şi la solstiţiul de iarnă,
sunt :
(»
f - £ - * (*■>
' f - y - < * + «) («
unde t este latitudinea localităţei, iar 6 un*
ghiul ce face ecliptica cu planul ecuatorului
ceresc.
Din relaţiile (1)—(3) se vede $ă diferenţa
între unghiurile de cădere ale radelor soare-
14 ) Rey, Pidoux «t Barde: „ta Science des ÀjgM» de Viile*,
( 1028).
 INSOLAREA URBANISTICĂ

termină în mod analog lungimea axei mici

lui pe orizont, la cele două solstiţii, este 22,
adică o constantă de circa 46°,56’ pentru ori­ pe acel plan.
ce punct de pe pământ. Azimutul a al soarelui la o oră anumită, de
Din fig. 4 a — 10 a se observă că traecto- ex. ora 14, este determinat în mod analog;
riile aparente ale soarelui la echinoxuri simt ca în fig. 13 b.
simetrice, nu numai cu liniile NS, ci şi cu di­ Prin urmare în zilele de echinoxuri putem
recţia R A; şi deci, la echinoxuri, cum cunoaş­determina uşor grafic înălţimile şi azimutu-
tem mărimea ambelor axe, putem construi rile soarelui pentru orice moment al zilei.
elipsa, care reprezintă proecţia pe planul ver­
Pentru zilele de solstiţii nu mai obţinem
tical R A Z (retina ochiului observatorului), pe aceiaş cale lungimea celor două axe ale
traectoriei aparente a soarelui din acea zi, elipselor, şi deci nu mai putem aplica aceiaş *
elipsă a căror ordonate ne furnizează direct
metodă.
înălţimile soarelui faţă de orizont, într'un
Dar problema ne interesează, pentru lati­
moment al zilei echinoxului, adică în felul
tudinile României, mai ales la solstiţiile de
indicat în fig. 13 a, prin ajutorul cercurilor
iarnă şi de vară, mai mult decât la echino-
xuri, ca prezentând condiţiile cele mai de­
favorabile.
De aceia vom recurge pentru determina­
rea înălţimei soarelui la construcţia din fig.
14 a, în CareSv , Se , şi SiSunt poziţiile apro7
ximative la ora 12 ale soarelui, respectiv la
solstiţiul de vară, echinoxuri şi solstiţiul de
iarnă, pentru o localitate cu latitudinea bo­
reală X ; iar ST SA S. Se’ şi Si sunt plaT
mirile paralele pe bolta cerească în care simt
;1 ■
descrise traectoriile aparente ale soarelui în
çélor două axe ale elipsei. Pentru aflarea acele züe. Unghiurile SrOS« şi SO«Si. sunt .
azimutttrilor, cercul traectoriei aparente îl
vom proeeta pé planul orizontal al locului, egale, cum se ştie, cu £ i iar planul orizontu­
lui este H H', şi meridianul locului Z S i N (a
formând im unghiu egal cu ^ — x care de- se compara cu fig. 4 a).
A.
Elipsa înălţimilor
fu o h h 'H u / de f'jrnd

Fig. 14 a, 14 b.

rabatem cercul paralel Si Si* al tra- atunci se observă că soarele se mişcă apa­
4»etoriei la solstiţiul. de iarnă, pe planul meri* rent pe cercul rabatut, dâr parcurgând în
® ^ Si N, în juriil diametrului Si Oi Si timpuri egale unghiuri egale, astfel că pe
^2 ____ U R B A N I S M U L
direcţia spre sud, care este SiOi, cade ora
12, iar pe direcţia perpendiculară P P', res­
pectiv orele 6 şi 18. Paralela la PP\ fie
HiHi\ dusă prin punctul Ri determină la in­
tersecţia ei cu cercul, orele la care, aproxi­
mativ, răsare şi apune soarele în localitate
la solstiţiul de iarnă.
Dacă voim să aflăm, de pildă, care este
înălţimea soarelui, adică înclinarea razelor
lui, la ora 13 (soarele în punctul P) în ziua
solstiţiului de iarnă, atunci construcţia din
fig. 14 a ne arată că unghiul hia corespunde
inălţimei P 1P 2 (Pi fiind pe elipsa înălţimei
azimuturilor trasată cunoscând cele 2 axe
ale ei, la fel ca în fig. 12 a pentru echino-
zuri). înclinarea his a razelor la ora 13 (punc­
tul P) se determină ţinând seama că planul
de proecţie al elipsei trecând prin Oi, se află
dedesubtul planului orizontului H H ’ cu can­
titatea OOj = Oj Oi. Deci hi3 se determină
faţă de centrul Oi şi de cercul P.
Azimutul soarelui, la aceiaş oră 13 (punc­
tul P) se determină în mod aproape analog
cu înclinarea razelor soarelui, cu diferenţa
că, planul de proecţie al ,.elipsei azimuturi­
lor'* fiind un plan H 1H 1 situat mai jos
ca planul orizontului H H \ iar centrul elip­
sei proectate fiind deplasată faţă de O cu can­
titatea OO'i mai spre H (mai spre sud), pen­
tru a obţine adevăratul azimut va trebui să
deplasăm în raport cu elipsa azimuturilor,
centrul Oi în Oi, aşa ca O t Oi = 00,\
Astfel azimutul punctului P (la ora 13) va
fi unghiul M 1O 1P 1 = ai», punctul Pi fiind co­
respunzătorul lui P pe ,,elipsa azimuturilor ".
Aşa dar putem determina uşor grafic, cu
suficientă aproximaţie pentru nevoile urba­
nistice, atât azimuturile cât şi înclinarea ra­
zelor soarelui la oricare din orele zilelor de
solstiţii sau de echinoxuri, şi pentru o loca­
litate aflată la o latitudine dată.
Putem repeta graficele pentru cazurile
x « 0} x * 23*,27}X= 66°,33'; şi x = 90°.
Desigur pot exista mai multe procedee gra­
fice pentru determinarea azimuturilor şi înăl­
ţimilor soarelui.
- -1 - *•
l , • •
!
Să vedem cum Întrebuinţăm aceste date
pentru rezolvirea problemelor mai sus enun­
ţate, dar în următoarele trei cazuri:
a) Să se determine distanţa D minimă între
faţadele clădirilor de o înălţime uniformă 1.
aflate pe cele două laturi ale unei străzi cu
o orientare dată, întâi in ipoteza că alinie­
rea clădirilor e paralelă cu aceia a strfeei
apoi distanţa între doua clădiri, dacă orieni
tarea faţadelor clădirilor este independentă
de aceia a străzei; dar cu condiţia că în 2 ^
solstiţiului de iarnă faţada principală să fjç
expusă la soare cel puţin două ore pe în.
treaga lor înălţime 16), iar la ^soarele sub mj.
ghiul de 45° cel puţin o oră, şi anume, fjg
faţadele de pe o lăture a străzii sau cele spjţ
curte în primul caz, fie faţadele cele mai liizMf
(principale) ale tuturor clădirilor, în căzuţi
doilea,-
b) Să se determine în aceleaşi cotadiţu
mutul a m al direcţiei străzii sau faţadelor,
pentru ca D să devină minimum minimomm.
c) Să se determine azimutul ae ăl direcţiei
faţadelor şi valoarea minimă a lui D, pentru
ca ambele faţade lungi şi paralele ale clădiri­
lor, şi pe întreaga lor înălţime, să fie irisolate
la solstiţiul de iarnă, în condiţii echivalente
de igienă, această ultimă ipoteză fiind intere­
santă pentru clădirile în care toate încăperile
aflate pe cele două faţade paralele urmează
să aibă aceiaş fucţiune (utilizare).
Pentru cazurile a şi b, Danger a stabilit
abacuri, care dau pe D la un I fix, pentru o la­
titudine x dată, şi în o zi dată, şi pentru ori­
ce azimut al direcţiei faţadei, dar fără a ţine
seamă şi de înclinaţia razelor soarelui (orien­
tarea actinică). Deci vom relua toate cazu­
rile.
Din fig. 15, se observă că, de oarece razele
sosesc pe pământ paralel în fiecare moment,
razele fac în un moment aceiaş unghiti
cu planul orizontal H al locului, urma M»N>
a planului de insolare (limita umbrei purtate
a faţadei M N O P) este o dreaptă paralelă
cu M N şi O P; deci ea se deplasează paralel
cu ea însăşi tot timpul. Rezultă că distanţa
Di va fi determinată, pentru orice direcţie
M N a faţadei, adică pentru orice azimut âe
către valoarea maximă a inălţimei h a soa­
relui la solstiţiul de iarnă. In localitatea res'
pectivă, care h maximum este la ora 12.
15| Intradevàr dopi R. Koeh. razele hmiaoes* odd betf°*
tuberculozei după o expunere de 2 ore, tar cele ultraviai*1*'
eodee prtn lampa de cuert. după câteva minute (Stt0V*l
Veat ,.La Tuberculose de Calmele, MQ, şp m.

"< ‘ "S ” - '- » - ' ■■
Din fig. 15 avem relaţia :
Di = I. cot. h.
Dacă azimutul direcţiei O P şi deci al lui
M1N1 ar fi 90°, atunci Di ar măsura la ora
12 chiar distanţa între faţade, adică distanţa
între cele două paralele PO şi MiNi. Prin
urmare D căutat, în funcţie de azimutul a şi
de Di este:
D = Di. sin (ît—a) = Di sin a sau
D = I. cot. h. sin a. (4)
Din această relaţie rezultă că D este mi­
nimum când h este maxim, adică la ora 12
(când h devine hi 2), dar şi când sin a este
minim, deci când a = 0° (faţada principală
orientată pe direcţia meridiului focului, adi­
că N S), ceiace se poate vedea şi din fig. 16.
Dacă pentru un I şi un a date, am stabili
pe D minim corespunzător la hi 2 , aceasta ar
însemna că faţadele de pe o lăture a orientă-
rei ar fi insolate pe întreaga lor înălţime nu­
mai câteva momente în jurul orei 12, căci
imediat ar apare o umbră cu Di mai mare
ca D. Este nevoie însă de o insolaţie mai în­
delungată, adică de câteva ore (s’a cerut cel
puţin două ore). Prin urmare D trebuie să
corespundă nu la hi2 , ci la un h mai mic,
dar care, fig. 14 ne arată că nu poate fi de­
cât cele simetrice cu câte o oră, faţă de ora
12, adică respectiv la hu = his, adică D'«
corespunzător la Du.
Pe Du îl determinăm grafic fie din „elipsa
înălţimilor" la solstiţiul de iarnă (fig. 14 a)
pentru ora 11, fie trasând practic pe teren,
sau grafic, umbra purtată a punctului R (fig.
15) în acea zi, notând pe ea la fiecare punct
ora corespunzătoare, deci curba c (fig. 16).
5 turilor a şi înălţimilor h respective, fie acele
Fig. 1*.
'ţ ţ . 1 * 7 * T- SÎ * -
Curba descrisă de umbra parţială a punc-
}uţ'd fix R, pe un plan orizontal la faţa so-
0a^* în timpul unei zile, este o conică, de
reprezintă intersecţia unui con de re­
INSOLAREA URBANISTICĂ 183
--------
voluţie, având vârful deasupra orizontului, cu
planul orizontal (faţa solului), con de revo­
luţie posedând zilnic un unghiu variabil de
revoluţie în jurul axei, care este axa polilor
tereştri. Unghiul de revoluţie (unghiul gene­
ratoarei conului cu axa de revoluţie) variază
între 90° (în zilele de echinoxuri) şi 90° — e =
66°,33' (în zilele de solstiţii) aşa că rezultă
că acea conică, descrisă într'o zi de umbra
purtată a unui punct fix, va fi o familie de
iperbole tot timpul anului, dacă latitudinea x
a punctul fix (vârfului conului) va fi mai
mică decât 66°,33', cazul României şi spa­
ţiului până la cercul polar), dar devenind,
pentru locurile de pe cercurile polare, o pa­
rabolă în zilele solstiţiului, iar în celelalte
zile ale anului rămânând asemenea nişte
iperbole (o familie de iperbole).
Pentru localităţile cu x > 66°,33', deci din­
colo de cercurile polare, curba poate fi când
elipsă, când parabolă, când iperbolă. In fine,
când x = 90° (la poli) curba este un cerc
la solstiţiul de vară, şi devine o familie de
elipse în celelalte zile ale aparenţei soarelui.
Cercurile şi elipsele pot fi uşor trasate gra­
fic pentru zilele de solstiţii şi echinoxuri, căci
raza şi cele două axe se determină îndată.
La parabole şi iperbole se determină numai
decât vârfurile în acele zile, căci corespund
umbrelor dela ora 12, precum şi focarele.
Am văzut că D devine minimum minimo-
rum pentru a — 0°; dar, pentru ca măcar una
din faţadele având această orientare, să fie
cel puţin două ore bătute de soare, atunci,
spre a afla valoarea corespunzătoare a lui D
din relaţia (4), vom extrage şi folosi în (4)
valorile din fig 14 a şi 14 b, valorile azimu-
pentru ora 10, sau pentru ora 14, (căci
aio = a i4 şi hio = lui). Astfel ambele faţade
fiind paralele cu direcţia NS şi distanţate cu
D corespunzător, vor fi în întregime bătute
de soare câte două ore la solstiţiul de iarnă.
Mai putem găsi acelaş rezultat folosind um­
bra purtată C, a lui R pe pământ (fig. 16),
spre a determina poziţia Rio (la ora 10); a-
tunci distanţa Rio R’10 va fi valoarea lui D
căutată, pentru azimutul a = 0°.
Prin urmare o faţadă îndreptată după di­
recţia NS, are avantajul că pentru aceiaş
înălţime a clădirilor distanţa între acele clă­
l i 1 diri, pentru o insolare de două ore, devine
minimă, ceiace se ştia.
Relaţia (4) ne mai arată că D necesar
esté maximum dacă a = 90°, deci orienta­
rea faţadei va fi după direcţia EV, ceiace
 U R B A N I S M
ÎM
iarăş s s cunoştea, însă acest rezultat este
valabil numai pentru o durată de expunere
foaue mică. Dacă adăogăm şi condiţia unei
d j-ate minime, de ex. 2 ore, cum am arătat
jâ e necesar, atunci fig, 17, rezultată din fig.
16, arată că D minimum este cel corespun­
zător orientării PC, care face 90° cu direcţia
R Rio (adică aceia a razelor dela ora 10 la
solstiţiul de iarnă), şi că Doo0 este mai mare
decât Do°, dacă a < 45°, deci depinde de du­
rata fixată pentru insolare. Cu cât ne propu­
nem o durată mai îndelungată de insolare
zilnică, cu atât D900 devine mai mic, deci o-
rientarea EV e mai avan tajoasă şi din punct
de vedere economic.
A şa dar orientarea NS a faţadelor poate îi
igienică şi economică(in raport cu terenul),Ia
o durată de insolare netrecând o limită mini­
mă impusă din punct de vedere igienic, care
corespunde unui azimut al acelor raze limită,
încheind durata minimă, mai mare de 135c
(sau mai mic de 45° măsurat ca în fig. 17);
în caz contrariu, orientarea EV este cea mai
avantajoasă şi din punct de vedere igienic,
şi din punct de vedere economic (economie
la spaţiul liber).
Concluzia aceasta e valabilă pentru orien?
tarea fototropică. Pentru orientarea actinică
trebuieşte verificat dacă pe durata numai de
o oră admisă, şi la orientarea stabilită, , pă­
U L
trund raze cu înclinări în intervalul 45°,_
3 0 ’. O astfel de verificare se face pentru
ziua solstiţiului de vară, căci la solstiţiul de
iarnă razele totdeauna cad mai înclinat de
45° în regiunea ce ne interesează, chiar la
ora 12.
In acest scop se desenează elipsele înălţj,
milor şi azimuturilor pentru ziua solstiţiului
de vară, în mod analog ca în fig. 14 a şi 14 b,
după care, se exam inează dacă unghiurile
înălţimei soarelui la orele 10— 12 sunt cu­
prinse între 30° şi 45°, căci azimutul la ora
10 este totdeauna mai mare decât cel delà
aceiaş oră din ziua solstiţiului de iarnă. In
cazul că rezultatul e afirmativ, orientarea
N S este cea optimă, iar distanţa D minimă
găsită la solstiţiul de iarnă este admisibilă.*
A ceiaş concluzie răm âne şi dacă observăm
că după orele 10 există un interval de timp,
de cel puţin o oră, când razele cad cu o în­
clinare între 30° şi 45°. D acă însă această
condiţie nu este îndeplinită timp de cel pu­
ţin o oră, vom spori azimutul orientărei fa­
ţadei aşa ca să avem raze la maximum 45°
cel puţin o oră, bineînţeles în acest caz va­
loarea lui D va spori puţin.
Totuşi, dacă din punct de vedere biologic
direcţia N S poate îndeplini de multe ori con­
diţii suficiente igienice şi optime economice,
din punct de vedere practic faţadele la răsă­
rit în regiunile temperate sunt prea reci iar­
na, iar cele delà apus prea calde vara. Aşa
dar, din punctul de vedere al economiei de
combustibil direcţia N Ş nu e optimă.
Fig. 17 ne arată că, dacă azimutul a sau
unghiul « se apropie de 45°, atunci optimum
cade în favoarea direcţiei EV, de oarece dis­
tanţele între clădiri, la cele două orientări,
aproape se egalează; în schimb, economia
de combustibil căzând categoric în favoarea
direcţiei EV, faţadele lungi la sud expun în­
căperile la căldură iarna şi la răcoare vara;
ceia ce se ştie de oricine din practica vieţei
şi ceia ce a demonstrat cu grafice experimen­
tale şi Marboutin pentru Paris. In ce caz însă
se apropie azimutul a de 45° păstrând durata
expunere! solare ?
Fig. 14 b ne arată că aceasta se întâmplă
când x devine mai mic (deci spre ecuator,
unde căutăm răcoarea). Dacă însă sporim du­
rata de expunere obligatorie la razele so­
lare, de exemplu la circa 4 ore, în loc de'
două ore, de asemenea a se apropie şi chiar..
poate trece de 45°; ori această sporire a du-’
ratei expunerei „este : cu atât .mail de dprit iÇjjt..
 INS OLARE A URBANISTICA
cât a creşte (deci spre pol, unde căutăm căl­
dură iarna şi răcoare vara).
Prin urmare, adăogând şi condiţia termică,
reese în mod evident că orientarea EV este
optima-optimarum, atât ia ecuator cât şi spre
poli, când luăm în consideraţie numai inso-
larea.
De aici tragem învăţământul că, ori tie
câte ori vom avea facultatea să liberăm o-
rientarea faţadelor clădirilor faţă de aceia a
străzilor şi preţuim răcoarea vara şi căldura
iama, vom alege orientarea faţadelor prin­
cipale spre sud. Dacă temperatura de iarnă
joacă mai puţin rol, şi căutăm pe faţada prin­
cipală o umbrire timp mai îndelungat, atunci
alegem ca orientare optimă direcţia NS, adi­
că faţada, spre răsărit, care ne procură eco­
nomie la lărgimea străzei pentru o durată de
insolare minimă din punct de vedere igienic.
Rămâne să examinăm cazul când ambele
faţade lungi (principale) ale aceleiaş clădiri
(sau ambele laturi ale străzei, în ipoteza con­
strucţiei închise) urmează să fie insolate,
echivalent (ipoteza c de mai sus).
Această echivalenţă poate să fie o egală
durată <^e expunere fototropică şi actinică
a celor două faţade paralele ale aceleiaş clă­
diri; sau poate să fie o echivalenţă energe­
tică, adică ambele faţade să primească aceiaş
energie solară, cât mai mare, mai ales la sol-
sţiţiul de iarnă.
Cele două faţade paralele sunt însă diferit
expuse soarelui, atât zilnic, cât şi în timpul
anului. Fig. 1, care cuprinde planşa Marbou-
lin pentru Paris, dovedeşte aceasta. De exem­
plu, dacă o faţadă e orientată la sud, cea pa­
ralelă este'la nord, şi această ultimă este cu
totul dezavantajată şi ca expunere fototro­
pica, şi ca energie solară în lunile de iarnă;
deci nu poate fi vorba de o echivalenţă foto­
tropică, actinică sau energetică. Dacă o fa­
ţadă e orientată la SE, cealaltă va fi orien­
tată spre NV, şi situaţia, după cum arată a-
ceiaş figură, nu atinge nici, pe departe echi­
valarea, abstracţie făcând . de economie la
distanţa D între clădiri, în raport cu înălţi­
mea construcţiilor.
Rézùltâ că trebuie să formulăm pe alte
' baze condiţia de echivalenţă, şi anume echi-
vajteirţa să' fie cam pentru aceiaş parte a zi-
|®ii nu pentru întreaga zi, ci numai pentru
durata minimă de insolare fixată la solstiţiul
«e iarnă.
t ă ^ e9lStâ con<diţie revine la stabilirea orien­
t i optitìle a faţadei lungi, pentru ca atunci
fazele solare se apropie 'de direcţia a­
185
celor faţade, ambele faţade să fie integral
insolate pe aceiaş durată minimă admisă de
timp (2 ore), iar distanţa D dintre clădiri să
fie minimă (fig. 18). Dacă soarele ar păstra
aceiaş înălţime în timpul zilei, atunci ar tre­
bui ca timpul tcD = tAB =* 2 ore. Dar înălţi­
mea soarelui variază, crescând dela ora ră­
săritului soarelui până la ora 12, şi apoi des-
crescând.
Prin urmare dacă cele 2 faţade paralele au
aceiaş înălţime, tAB — tcD numai pentru azi­
mutul 0° al direcţiei XY, căci ho = hA , po­
ziţiile soarelui fiind simetrice faţă de meri­
dian. Pentru celelalte azimuturi ale lui XY,
adică 0° < a ^ 9 0 °, avem hA> hc şi deci fa­
ţada AC va fi ceva mâi îndelungat insolată,
şi cu raze în genere mai înclinate decât fa­
ţada CD; la fel şi dacă 0° > a^90°, la solsti­
ţiul de iarnă, aceiaş faţadă AB va fi mai în­
delung insolată.
La solstiţiul de iarnă, dacă azimutul direc­
ţiei XY trece de anumite valori, în raport cu
latitudinea localităţei, atunci una din faţade
nu mai primeşte do; lor raze directe solare.
Pentru aceiaş durata de insolare, am văr
zut că azimutul 0° pentru direcţia XY, pro­
cură pe D minimum-minimorum.
Această condiţie nu furnizează însă grade
energetice maxime pentru cele două faţade,
şi nici expuneri actinice optime, ci numai du­
rate oarecum egale de insolare, si în conti­
nuitatea orelor. De aceia o astfel de condi­
ţie se poate pune la străzile comerciale, unde
faţadele pe ambele laturi ale străzei cată a
fi egal expuse la soare, ca moment şi durată.
In acele zone terenul fiind destul de scump,
rezultă că cea mai recomandabilă orien­
tare a faţadelor pe străzile comerciale este
NS; care procură şi insolare echivalentă şi
un D minimum.
In definitiv, în cartierele de locuit, orien­
tarea optimă a faţadei lungi este spre sud
(EV); acolo :se iau dispoziţii speciale în ra­
port cu orientarea eolică, spre a nu modifica
orientarea de insolare.
In cartierele comerciale, unde construcţia
este în genere cu regim închis, orientarea
optimă este NS, cu distanţe minime întte hi-
186 U R B A N I S M U L
ţade, aşa ca la solstiţiul de iarnă fiecare la­
tură a străzei să fie insolată cel puţin o orăf
dacă nu două.
. Aceasta înseamnă, pentru latitudinea ţării
noastre, că distanţele clădirilor de pe astfel
de străzi NS să fie cuprinse între circa 0,6 H
şi 1,5 H, unde H e înălţimea clădirilor pe
acea stradă, şi după cum urmărim o inso­
lare la solstiţiul de iarnă de o oră sau 2 ore
cel puţin. Pentru alte azimuturi, lărgimile
necesare cresc rapid, cu cât azimutul se a-
propie de 45° sau de —45°. Deci nu se reco­
mandă în regiunea României orientări în ve­
cinătatea direcţiei RA pentru străzile comer­
ciale. !i
Făcând comparaţia acestor rezultate cu si­
tuaţia din Bucureşti, observăm că foarte
multe străzi comerciale sunt rău orientate, şi
în genere prea strâmte, iar prin regulament
s'a înrăutăţit situaţia, căci au fost stabilite
înălţimi mai mari decât distanţele între clă­
diri, De exemplu, pe str. Brezoianu, cu dis­
tanţele între clădiri de 12 m. şi direcţia NS,
sunt înălţimi de peste 10 m. adică D=0,66 H,
limită extremă pentru insolare la solstiţiul
de iarnă; iar la str. Lipscani, cu direcţia defa­
vorabilă RA, găsim D = 0,6 H, aşa că faţa­
dele dela nord nu primesc de loc soare la
solstiţiul de iarnă.
Galea Victoriei este mai avantajată, având
direcţia NS, şi D=0,81 H, dar pe alocurea
acest raport este stricat de aşa zisele turnuri,
gabarituri nerespectate, etc.
Dacă examinăm planurile unor oraşe sau
centre recent executate în Germania, Rusia
Sovietică, Olanda, Finlanda şi chiar Italia,
observăm tendinţa de a libera alinierea stră­
zilor de orientarea clădirilor, dar încă o ne­
lămurire cu privire la orientarea acestor ul­
time în raport cu funcţiunile lor, cu clima şi
cu economia terenului, şi nici încercări cu
privire la esteticizarea cadrului urbanistic.
Deci ne aflăm încă în faza tatonărilor.
Din cele arătate pot apărea numeroase
sugestiuni pentru studiul altor aspecte ale
problemei; iar la noi, desigur, şi îndemnul
de întocmire a unor abacuri valabile pentru
latitudinile extreme ale României şi cel puţin
revizuirea gabariturilor din regulamente.
Pentru ^exemplificare a folosirei leo-
riei insolărei, reproducem mai jos două
exerciţii lucrate în seminarul cursului de ur­
banism la Facultatea de Arhitectură, în anii
1940 şi 1941,
LUCRAREA No. 1. Orientarea locuinţei ca
higienă.
Intr'un cartier periferic din Bucureşti, ur­
mează să se construiască un local cu grădină
pentru lO.n + 50 copii, unde mamele lucră­
toare să-şi lase copii, spre îngrijire şi edu­
caţie, în timpul zilei, când dânsele lucrează
în fabrică.
Pentru acest scop se alege un teren drept­
unghiular, cu faţada de 2 .(n + 10) m. şi adân­
cimea de 2.(n+20) m. situat pe o stradă a
cărei orientare face cu direcţia NS un un­
gimi de 12Xri grade.
Să se determine aşezarea, orientarea faţa­
dei, dispoziţia şi mărimea sălilor clădirei,
care va avea de asemenea în plan o formă
dreptunghiulară, în aşa fel încât;
a) spre stradă să se rezerve o grădină lată
de cel puţin 4 m. în partea ei cea mai în­
gustă;
b) să se păstreze în spatele clădirei (spre
fundul locului) o curte pentru jocurile copii­
lor, aşa ca să se poată înscrie în acea curte
un cerc de o suprafaţă minimă de 2.(10Xn+,
50) m. p.;
c) clădirea va avea cel puţin 3 săli de adă­
post şi lucru, în fiecare sală neadmiţându-se
a intra mai mult de 20 copii;
d) în fiecare sală să poată pătrunde soa­
rele chiar la orele când se află acolo copii,
cel puţin 3 ore pe zi, şi sub un unghiu de
cel mult 45° cu orizontala, la solstiţiul de
vară, şi anume pe toată lărgimea (adânci­
mea) sălei;
e) să se arate anume în ce locuri se va
putea autoriza ridicarea de construcţii pe
proprietăţile vecine situate pe partea opusă
a străzei, şi care poate fi înălţimea lor ma­
ximă admisibilă, pentruca, la aceiaş
expunerea solară a sălilor şcoalei să rămână
asigurată în aceleaş condiţiuni ca sub a-c;
f) care poate fi aşezarea optimă a clădirei
pentru a îndeplini atât condiţiile a-d, dar in
aceiaş timp vecinii să poată construi mai
înalt şi cu o folosire (rentabilitate) cât mai
mare a terenului lor pentru construcţie.
[*•* v v^v.-v- - . - •
LUCRAREA No. 2. Orientarea străzei —*
insolarea clădirilor.
O stradă proectată într’o aglomeraţii»®
este impusă să fie în linie dreaptă 9*
tată aşa fel ca să formeze cu direcţia N-S, un
unghiu de 6 n grade.
 1NSOLAREA URBANISTICA
Construcţiile de pe această stradă vor fi
aşezate pe întreaga lor faţadă, şi pe ambele
părţi ale străzei, pe câte o aliniere paralelă
cu strada. înălţimea construcţiilor va fi, la
punctul cel mai înalt al acoperişului, de (8+
n/2) metri. Clădirile vor servi pentru locuinţe
populare, familiare sau colective, iar de for­
mă şi mărimea loturilor de construcţie se va
face abstracţie, rămânând a fi stabilite după
rezolvirea problemei de orientare.
Să se determine:
a)Distanţa minimă între alinierile faţade­
lor clădirilor pe cele două părţi ale străzii,
ţinând seama că localitatea se află la 2Xn
grade latitudine nordică, cum şi de condiţia
ca la şolstiţiul de iarnă, o întreagă faţadă a
fiecărei clădiri, de preferinţă cea delà stradă,
şi pe întreaga ei înălţime, să primească cel
puţin două ore pe zi raze directe solare;
187
b) care poate fi gruparea cea mai econo­
mică a clădirilor, dacă se mai adaogă condi­
ţia ca fiecare clădire să poată dobândi cel
puţin o faţadă, chiar dinspre curte, bătută
direct de razele soarelui, dar căzând sub un
unghiu mai mic de 45° cu orizontala, cel pu­
ţin o oră pe zi, la solstiţiul de vară;
c) în cazul imposibilităţei satisfacerei eco­
nomice, simultane şi complecte, a condiţiu-
nilor a şi b, se va arăta care este timpul ma­
xim de expunere solară ce se poate obţine,
sau dacă nu este mai avantajos a se alege
o altă direcţie pentru alinierea faţadelor cu
desfăşurrea maximă, decât cea paralelă cu
axul străzei, şi se va stabili acea direcţie,
care va permite o distanţă minimă între clă­
diri, pentru condiţiile numerice date.
Notă. Litera n va fi înlocuită cu numărul de ordine al stu­
dentului.