URBAN IS M UL

MONITOR ÂL UNIUNII ORAŞELOR DIN ROMÂNIA

A P A R E SUB ÎN G R IJ IR E A

I NS TI TUTULUI U R B A N I S T I C AL ROMÂNI EI
A D M IN IS T R A T O R I RECUNOSCUT PERSOANA JURIDICA PRIN LEGEA DIN 21 APRILIE 1932
1 0 A N R O B A N Secretarul General al Uniunii Oraşelor din România IANUARIE — IUNIE 1942
Secretar General Onorar al Primăriei Municipiului Bucureşti.
C1N C1N AT S F IN Ţ E S C U , Profesor de Urbanism si Edilitate la Fa-
cultatea de Arhitectură, Inginer Inspector General. ANUL XIX (XI) - N-RELE i _ 6

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA:
INSTITUTUL URBANISTIC AL ROMÂNIEI
BUCUREŞTI L Str. N. Filipesca Na. SI. — Talefon 277/70, Interior SS
 CONTRIBUŢIE IA SIUDIUI INSOIĂRII URBANE
de Arhitect D. VERNESCU
Asistent universitar

Ne propunem să arătăm, în cele ce urm ea­ pul cât cerul e acoperit. Vom prefera deci o
ză, o metodă simplă şi directă de a între­ metodă prin calcul; în acest scop trebue să
buinţa, pentru studiul insolării urbane, un avem posibilitatea să cunoaştem, în preala­
vechiu instrument de cunoaştere : cadranul bil, azimutul soarelui (unghiul poziţiei sale
solar, moştenire a antichităţii clasice. înţe­ aparente faţă de direcţia Nord-Sud} şi înălţi­
legem prin aceasta nu aparatul însuşi, insta­ mea sa (unghiul poziţiei sale aparente peste
lat exterior pentru a funcţiona la soare indi- horizont), care formează coordonatele locale
cându-ne orele, ci un simplu grafic reprezen­ ale soarelui, în oricare moment al tuturor zi­
tând traseul curbelor unui cadran solar hori- lelor din an.
zontal, cu oarecari complectări pe care le In difertiele Efemerite, precum Anuarul
vom arăta mai jos. Observatorului din Bucureşti, a cărui reapa­
riţie o salutăm cu bucurie şi de care ne-am
A. Construirea Cadranului. servit în decursul acestui studiu, se găsesc,
pentru fiecare zi, coordonatele ecuatoriale
I. Să presupunem un plan horizontal, si­ ale soarelui: declinaţi a şi ascensia dreaptă.
tuat în tr’un loc determinat de pe faţa păm ân­
tului şi, aşezat pe el, un pilon vertical; înăl­ Pot ***
ţimea acestui pilon o vom considera unita­
tea de măsură a lungimilor. Vârful pilonului,
care este un punct, ne va servi de gnomon;
umbra lui va trasa, în decursul unei zile dela
răsăritul soarelui la apusul său, pe planul
horizontal considerat ca sol, o curbă. Fiecă­
rei zi din an îi va corespunde o altă curbă;
vom avea astfel 365 de curbe, din care însă
nu vom considera decât câteva, din cele mai
caracteristice, cele intermediare putându-se
stabili uşor prin interpolare.
Pe fiecare din aceste curbe de umbră se pot
fixa punctele de poziţie a umbrei în raport
cu timpul; unind punctele unei aceleaşi ore
de pe toate curbele de umbră, vom obţine o
nouă curbă, aceea a orei considerate. Efec­
tuând traseul pentru toate orele din zi, even­ Pentru a calcula, pornind dela ele, coordona­
tual şi a unor subdiviziuni principale, cele tele locale, se întrebuinţează următoarele
lalts putându-se stabili uşor prin interpolare, formule din Astronomie, denumite formule
vom avea astfel un al doilea sistem de curbe: fundamentale:
al orelor, intersectând sistemul precedent, al cos z = sin ă . sin <p -1- cos . cos <f • cos H
umbrelor. sin z. cos A = —sin <Vcos qr + cos f>.sin<p.cosH
Pentru a construi grafic acest ansamblu, sin z . sin A = cos h . sin H.
se poate întrebuinţa în primul rând o metodă In acestea avem, conform fig. 4:
experimentală, directă; aceasta ar fi însă pu­ z, unghiul zenital al soarelui, sau compli­
ţin comodă, cerând cel puţin un an de obser­ mentul înălţimei sale peste horizont
vaţii minuţioase, întrerupte, de-altfel tot tim­ f2 —h), măsurat într’un plan vertical;
 CONTRIBUŢIE LA STUDIUL INSOLARII URBANE
A, azimutul soarelui, adică unghiul dintre
direcţia sa şi direcţia Nord-Sud, măsu­
rat pe horizont;
t\ declinaţia soarelui, adică înălţimea sa
peste ecuatorul ceresc, măsurată pe un
meridian ceresc;
cp, latitudinea locului de observaţie, care
este egală cu unghiul, măsurat pe me­
ridianul locului, dintre direcţia zenitală
şi ecuator;
H, unghiul orar, adică unghiul, măsurat pe
ecuator, dintre meridianul locului de
observaţie şi meridianul soarelui în mo­
mentul considerat.
În ă lţim ea s o a r e l u i ia
9
sat Observatorului din Bucureşti pentru efec­
tuarea lor, sugerând totodată prezentarea re­
zultatelor sub forma unor diagrame în felul
celor întocmite pentru Paris de R ey, Pidoux
şi Barde în clasicul lor tratat La Science d es
plâns d e villes. Figurile 2 şi 3 arată aceste
r!rzu^ate' car€ ne dau posibilitatea, interpo-
lând în timp pe cele două axe de coordonate,
şi în grade sexagesimale pe normalele la
curbe, să aflăm înălţimea şi azimutul soarelui
în orice moment al anului2). Mulţumim cu
această ocazie d-lui prof. univ. G. D em etrescu
şi d-lor asistenţi N. Dinulescu şi C. Popovici,
dela Observatorul din Bucureşti, care ne-au
BucuRgşr? ( Wt* LAT.NORD; L0N6. ESt GR. )

EST. 4 SUD , + WEST

Ore U 5 6 7 fi 9 10 H 12 <3 1L 15 16 1? « H 20 fl

Cunoscând declinaţia soarelui, variabilă în arătat toată bunăvoinţa şi efectuat calculele.

decursul anului, dar care poate fi considerată Pe baza acestor date, şi considerând pla­
constantă în cursul unei zile, diferenţa în 24 nul vertical determinat de pilon şi raza de
ae ore fiind doar de ordinul a câtorva mi- lumină solară ce trece prin vârf cu o incli-
nute de grad; cunoscând latitudinea locului naţie h faţă de pământ la o oră dată, se sta­
8eografic considerat, în speţă oraşul Bucu- bileşte pentru f>, lungimea umbrei, valoarea
r®Şti, care este de 44024'49'\ 4 lat. N., şi fă­ p -- cotg h = tg z
când diferite hipoteze asupra unghiului orar,
Se pot deci calcula, pentru diferite momente exprimate în înălţimea pilonului ca unitate
fie unei zile, coordonatele locale ale soare­ de lungime. Pe de altă parte, umbra are o
lui '). direcţiune opusă soarelui, aşa- că direcţia ei
Aceste calcule necesitând un timp îndelun- t») va f i :
8®t şi o anume îndemânare pe care numai o u» = * + A.
îndelungată practică a poate da, ne-am adre*
""" — ) 2| Calculele sunt efectuate pentru anul 1M3S observAnd
U U elementul timp mal Intervin unele corecUiini aaupre InsA c i variaţiile de declinare ale soarelui tntre aceleaşi zile
cSrora nu socotim util a im itlii deate-nenea, ae mai tine a mal multor am consecutivi, sunt foarte mid, diagramele pot
**ama de refracţia atmosferici ai alte fenomene ft considerate valabile permanent.
 U R B A N I S M U L
10
Acestea ne dau coordonatele polare ale vom obţine ansamblul de curbe constituind
umbrei vârfului pilonului, pentru o anume cadranul.
oră dintr’o anume zi. Singurul neajuns al acestui fel de a cons-
Construirea cadranului se poate deci uşor trui curba umbrei, este că nu ne dă nici un
A Z IM U T U L SOARELUI LA BUCUREŞTI* ( t* * ţH ' R9* LAT. NORD > LONG EST G R . )

EST ŞUD WEST

Fig. 3

efectua precis prin puncte, ce se vor aşeza
pe un cane vas ca cel din figura 4, în care
am trasat:
azimuturile din 10 în 10 grade, şi socotite
din direcţia Nord, pentru a transpune în um­
bră direct cifrele din diagrama soarelui, o-
rientată Sud;
fel de indicaţie asupra naturei sale geome­
trice. Aceasta s ar putea studia pe cale anali­
tică în modul următor, întrebuinţând formu­
lele de transformare a coordonatelor polare
în coordonate cartesiene:
x2 + y2 = p* = cotg*h = tg*z.
x/y — tg (o = tg pr + A)

cercuri concentrice având raze egale cu

cotangenta unghiurilor din 5 în 5 grade, în­ Considerând şi formulele fundamentale de
cepând dela 70° in jos. la o scară aleasă. mai sus, şi eliminând valorile variabile: z,
Unind punctele între ele in mod judicios. unghiul zenital; A, azimutul; H. unghiul orar;
 ONTRIBUŢIE LA STUDIUL INSOLĂRII URBANE
— vom obţine ecuaţia curbei în funcţie de
x şi y Şi de valorile trigonometrice ale un­
ghiurilor: cp, latitudinea, care e fixă, şi b, de-
clinaţia, care poate fi considerată constată în
decurs de o zi. ^
O altă metodă, care simplifică însă ches­
tiunea şi o tratează şi într'un mod mai su­
gestiv, ar fi cea descriptivă, aşa cum se gă­
seşte expusă, incomplect însă, în tratatele
clasice, cum ar fi de pildă acel al lui Pillet.
II. Fie, în fig. 5, sfera cerească pe care s'ar
afla soarele la o declinaţie b, considerată
constantă în cursul a 24 ore. Mişcarea apa­
rentă diurnă îl face să descrie un cerc C, iar
razele luminoase care ar străbate pământul
descriu suprafaţa unui con de revoluţie cu
următoarele caracteristici:
axa de rotaţie, direcţia Nord-Sud; vârful
în 0, centrul pământului; unghiul generatoa­
relor faţă de axă, tt/2 —b; curba directoare,
cercul O.
Pe de altă parte, distanţa mijlocie dela
soare la centrul pământului este de 23280 ori
raza pământului, aşa încât facem o aproxi­
maţie cu totul neglijabilă dacă considerăm
vârful conului în punctul P, vârful pilonului
nostru dela latitudinea cp, iar axa de rotaţie
PN' în loc de QN, cu care e paralelă şi dis­
tinctă, însă foarte apropiat. Această nouă
axă face cu horizontala locului unghiul <p,
adică latitudinea locului considerat.
Trecând acum la epura cadranului, în fi­
gura 6, vom alege planul cadranului ca plan
11
horizontal de proecţie, iar ca plan vertical de
proecţie, un plan paralel cu meridianul ce
trece prin pilon. Fie o’o vârful pilonului, care
e şi vârful conului de lumină; axa conului
trece prin vârf, e cuprinsă în planul meridian
şi face cu planul horizontal, respectiv solul,
unghiul <p. Planul E", trecând prin vârf, figu­
rează planul ecuatorului; ducând două drep­
te cu inclinaţia b, vom avea generatoarele co­
nului care sunt cuprinse în planul meridian
N—S, şi conul e determinat.
Razele solare vin în sensul generatoarelor
conului şi trec prin vârful pilonului determi­
nând pe sol o umbră, al cărui loc geometric
va fi deci intersecţia planului horizontal cu
suprafaţa conului, adică o conică, în speţă o
hiperbolă. Aceasta se întâmplă când <p<7r/2-b;
pentru <p<tt/2 -b atunci conica e o parabolă,
pentru = 7r/2 -b atunci conica e parabolă, iar
pentru qp>7r/2-b conica e o elipsă, reală sau
imaginară. La Bucureşti, va fi întotdeauna
hiperbolă, dată fiind latitudinea şi faptul că
declinaţia soarelui nu depăşeşte niciodată
valoarea ± 23°26'48’\
Hiperbola noastră are deci următoarele ca­
racteristici: axa, direcţia N-S, proecţia axei
conului; vârfurile în v'v şi v'wi, punctele de
contact cu solul ale generatoarelor cuprinse
în meridian; centrul în c, la jumătatea dis­
tanţei dintre vârfuri. Mai rămân de determi­
nat asimptotele; acestea vor fi intersecţiile
cu solul ale planurilor tangente la con dea-
lungul generatoarelor horizontale, generatoa­
re care conţin punctele la infinit ale hiper­
bolei. Am determinat asimptotele prin me­
todele obişnuite descriptive, adică : ducând
prin vârf un plan horizontal H'H'; făcând o
secţiune dreaptă prin con, P'a'P; rabatând-o
pe sol pentru a găsi punctele Ai A» de pe ge­
neratoarele horizontale; relevând-o pentru a
găsi aceste puncte în poziţia lor iniţială a ’a;
unindu-le cu vârful conului pentru a avea
generatoarele căutate, şi ducând asimptotele
care vor fi paralele cu aceste generatoare, şi
concurente în centrul curbei. Ca o verificare
a epurei, consideăm tangenta în punctul Ai
la cercul de secţiune dreaptă rabătut; aceasta
tae urma horizontală a planului secţiunei în
punctul a a, care rămâne pe loc la relevare,
şi este un punct din intersecţia planului tan­
gent cu solul, adică al asimptotei. Insfârşit,
Ca e distanţa focală, care se rabate pe axa
Nord-Sud, şi hioerbpla se poate construi
prin puncte.
Cele două ramuri ale curbei reprezintă deci
umbra vârfului pilonului, după cum soarele
se mişcă pe una sau cealaltă pânză a conului,
\2 U R B A N I S M U L

adică cum cum are declinaţia deasupra sau troducem corecţiile date de ecuaţia timpului
dedesubtul ecuatorului; ele sunt de fapt care vor schim ba dreptele noastre în curbe
curbele um brei în două zile ale anului, una în formă de 8, corespondenţă între cele două
de vară şi una de iarnă, dar cu aceeaş de- sistem e de ore neexistând decât în patru zile
clinaţie a soarelui. ale anului.
Problem a orelor e tratată în fig. 7, cu ace­
leaşi elemente. Cercul de secţiune dreaptă a III. Pentru construirea cadranului din fig 8,
fost îm părţit în 24 segm ente corespunzătoare am întrebuinţat sim ultan ambele metode, în
orelor. Fiecare punct orar determ ină, îm­ scopul de a elim ina cât mai mult posibil ero­
preună cu axa, un plan care va conţine şi rile. Este calculat pentru oraşul Bucureşti şi
soarele la ora corespunzătoare, pe oricare anul 1943; după cum am arătat mai sus, limi­
tele aproxim aţiilor admisibile în insolaţia ur­
bană ne perm it să îl considerăm valabil per­
manent, şi pentru toată partea de Sud a ţării.
Pilonul e aşezat în punctul O, şi are înălţimea
1, după scara m odulară din partea de jos a
figurei. Unghiurile azimutale sunt trasate
din 10 în 10 grade, spre Est şi Vest, pentru
ca să nu mai fie nevoe de raportor în citirea
lor. Din cercurile de înălţimi, nu am m enţi­
nut decât pe cele de 60°, 45° şi 30°, pentru
a putea considera razele solare mai bogate
în ultra-violete, eliminând celelalte cercuri,
pentru a nu complica figura.
Am trasat apoi trei hiperbole a câte două
ramuri, corespunzând declinaţiilor de 23°26';
20°05' şi 10°48’ şi datelor notate, pe care
le-am căutat aşa fel ca să le am din lună în
lună. Asimptotele sunt trasate doar spre ex­
trem ităţile curbelor, pentru a nu complica fi­
gura, şi sunt notate cu litera a. Pentru echi-
nocţii, declinaţia e zero şi curba devine o
dreaptă. Am notat şi poziţilie um brelor li­
mită, la răsăritul şi apusul soarelui; ele sunt
paralele cu asim ptotele şi trec prin baza pi­
lonului; sunt notate U. R. sau U. A., cu data
din conurile de declinaţie diferită s ar afla. zilei şi ora răsăritului sau apusului. Lungi­
Prin urm are, intersecţia acestui plan cu so­ mea lor e infinită.
lul, dreapta D, va intersecta întreaga familie Avem însfârşit curbele orelor, în timp le­
de curbe de umbră în puncte care vor indica gal, m arcate într'un fel pentru perioada Ia-
aceleaşi ore. Dreapta D, pentru ora 9 spre nuarie-Iunie, şi altfel pentru Iulie-Decembrie.
exemplu, se trasează uşor : un punct al ei
este P'l3 unde axa înţeapă planul horizontal; B. întrebuinţarea Cadranului.
un alt punct e y'y unde dreapta 0 9 , conţinută
în planul orar dar rabătută, intersectează I. Vârful umbrei unui obstacol vertical de
urma pe sol a planului de secţiune dreaptă, o înălţime h, la o anume dată şi oră, se gă­
punct ce rămâne pe loc la ridicare. seşte num aidecât prin interpolări între cele
Două observaţii trebue făcute aci: două familii de curbe. Unind punctul găsit
întâi, că nu am luat ora 12 exact în direc­ cu baza O a obstacolului, găsim : direcţia
ţia Nord-Sud, ci la un unghi de 3°55'45" spre umbrei pe un sol horizontal, şi o lungime
Vest, corespunzător diferenţei dintre fusul care raportată la scara modulară ne dă ra­
orar .2 şi longitudinea oraşului Bucureşti, de portul d/h dintre lungimea umbrei d şi înăl­
1 h 44 m 23 s; ţimea obstacolului h.
al doilea, că aceste drepte vor reprezenta Dacă presupunem acum că prin acest ob-
orele de timp solar adevărat şi că, pentru a stacol-pilon ar trece un ecran-zid, de o înăl­
trece la timpul legal, derivat, prin prima cor ţime h, cu o orientare dată faţă de direcţia
recţie, din timpul mijlociu, trebue să mai in­ Nord-Sud, şi de o lungime nedeterminată,
 CONTRIBUŢIE LA STUDIUL INSOLĂRII URBANE
_ 1_3
atunci umbra pe sol a muchiei superioare ,
.espectiv cornişa, va fi o dreaptă paralelă ceiaş part^'fnspre^ttad? 86 “ “ t0t ^ a'
' C CADRAN S O L A R A L O R A ţU LU I BU CU BEŞTI ( LAt.N.' - , k U . - î i 'u W S . f . S . /

\ • Orele m timp (ejat : . I „ ; , ______ «,•

utie. - Decembrie _______

It M lie Z '

Fig. 8.

cu ecranul şi trecând prin punctul determi­ In figura 10 arătăm un caz puţin diferit.
nat ca mai sus. Orice lungime măsurată pe Aşezând strada pe cadran între D şi A f con­
cadran la scara modulară şi înmulţită cu
înălţimea h a zidului ne va da lungimea co­
respunzătoare reală.
Fie, în fig. 9, curba considerată pentru o
anume dată care ne interesează, şi D şi A
două alinieri de faţadă ale unei străzi, aşe­
zată pe cadran cu orientarea din natură şi
la scară, ceeace înseamnă că lărgimea d de
pe cadran, reprezintă, ;în scada^ modulară,
raportul d'/h dintre lărgimea străzii şi înăl­
ţimea faţadelor clădirilor. Faţada A va fi în­
sorită în întregime atât timp cât umbra cor­
nişei faţadei D va fi cuprinsă între cele două
alinieri, adică pe intervalul de timp cuprins
între punctele m şi n de pe curbă. Faţada D,
pe partea dinspre stradă, nu va avea soare
deloc în cursul acestei zile; ducând prin 0
paralele la asimptotele curbei, se observă statăm că faţada A se va afla complect în
că dela răsăritul până la apusul soarelui, soare începând din momentul Reprezentat
 U R B A N I S M U L
u
prin punctul m şi până la cel din * 5 * “ ^ ^
Fi*. 10.
moment mai departe, faţada D începe să p ri­
mească soare, şi pentru a vedea cât timp du­
rează insolarea integrală trebue să mutăm
pe cadran faţada A prin pilon, aducând-o
în A', care de fapt se confundă cu D, şl tra­
sând faţada D în D', paralelă cu A ' şi la dis­
tanţa d, lărgim ea străzii la scara cadranului.
Examinăm astfel acum umbrirea -faţadei D'
de către faţada A ' şi se observă că aceasta
N
nu se va produce între momentele repre­
zentate de punctele n şi p, ceea ce ne dă in­
tervalul de timp al insolării integrale.
Problem a inversă: determ inarea distanţei
dintre a lin ierile faţad elor de o înălţim e dată
şi cu o orientare dată, astfel ca insolarea in­
tegrală a am belor faţade, sau a uneia dintre
ele, să dureze un timp determinat, se rezol­
vă in mod analog, adică, în cazul figurei 9
căutând o paralelă care să ne dea pe curbă
intervalul mn dorit şi apoi măsurând la scară
pe d; iar în cazul figu rei 10, fixând punctele
m şi p astfel ca să avem in tervalele de timp
mn şi np ega le cu timpul cerut, ducând pa­
ralele prin punctele astfel găsite şi luând
pentru lărgim ea străzii distanţa d cea mai
mare, transpusă din scara cadranului la mă­
rime reală.
Altă problema: fie un turn şi o aliniere
de faţade care ne sunt date pe un plan de
situaţie. Dacă transpunem acest plan pe ca­
dran, adică îl reducem la o scară pe care o
determinăm astfel ca înălţim ea turnului să
corespundă cu unitatea din scara modulară,
aşezăm centrul turnului în 0 şi orientăm, ob­
ţinem fig. 11. De pe ea, constatăm:
Turnul va umbri faţada în ziua corespun­
zătoare curbei Ci, plimbându-se dela răsări­
tul la apusul soarelui, dela punctul m, inter­
secţia faţadei cu paralela la umbra de ră­
sărit a curbei dusă tangentă la baza turnu­
lui, până la un punct n analog pentru apus,
dar care iese din cadrul figurei. Un punct P
de pe faţadă va fi în umbra turnului un in­
terval de timp care se citeşte pe curbă între
k Şi r, obţinute ducând prin 0 paralele la
tangentele duse prin P la baza turnului. Iar
pentru ziua corespunzătoare curbei Cs, fa­
ţada nu va mai fi acoperită de umbra turnu­
lui decât până în punctul P', la ora citită pe
 Contribuţie la studiul înşelării urbană

curba în s, când umbra, aşezată în întregime Să presupunem acum că planşeul etajului

pe sol în faţa aliniamentului de faţade, se 1 ar fi prelungit peste stradă, formând el în-
detaşează de el.________________ _____ ______suşi solul, şi să studiem insolarea integrală
p* C A D R A N 5 0 L A R AL, O RAŞU LU I B U C U R E Ş T I ( Vt024'49" LAT.N. - l** LONQ.F.tq.)
Oi-eîe m tLrrvp CegaC : . armau-e - Iunie _____
ut Le. - Decembrie--------------

Fig. 13.

Se pot imagina uşor, şi rezolva deaseme- a faţadei opuse astfel redusă. Poziţia limită
nea, o serie întreagă de alte probleme de admisibilă a umbrei trece atunci prin punc­
insolare, de ordin urbanistic sau arhitectu­ tul a, fiind intersecţia faţadei cu planul ideal
ral, cunoscând că din cadran se poate avea, al planşeului prelungit, chiar dacă acesta nu
pentru orice moment al anului, umbra unui există. Stabilim deci raportul d/h faţă de a-
punct dat pe un plan horizontal dat, şi apli­ ceste date, şi avem pentru etajul 1:
când apoi metodele obişnuite din teoria ele­ d/h = (20.00 + 5.40) / 23.000 = 1.10.
mentară a umbrelor.
II. Un exemplu. Fie o stradă cu caracte­ In mod analog, vom obţine pentru toate
risticile din fig. 12, şi care face c u direcţia etajele:
Nord-Sud un unghi de 28° Est; să i se stu­ Parter :25.4/27 = 0.94
dieze insolarea. Etaj 1 :25.4/23 = 1.10
Se observă numaidecât din figură că ceea- „ 2 :25.4/19.8 = 1.28
ce va umbri o faţadă este cornişa c dela al „ 3 :25.4/16.6 = 1.53
doilea etaj din gabarit, şi nu cornişa c\ de­ „ 4 :25.4/13.4 = 1.90
numită în mod obişnuit .dm impropriu cor­ „ 5 :25.4 / 10.2 = 2.50
nişa clădirei. Vom stabili deci raportul din­ „ 6 :25.4/7 = 3.63
tre distanţa aliniamentelor şi înălţimea fa­ , „ 7 : 25.4/3.2 = 6.68
ţadei care umbreşte, faţă de această cor­
nişe c. Acest raport e: Punând, mai departe, un calc peste cadra­
d/h = (20.00 + 5.40) / 27.00 = 0.94 nul solar, vom trasă o dreaptă de orientare
\6 U R B A N I S M U L

la unghiul dat al străzii, şi, de o parte şi de obţinem astfel figura 13. Rezultatele se pot
alta o serie de drepte paralele, Ia distanţele atunci citi direct, şi aşeza in următorul ta-
calculate mai sus, luate la scara modulară; blou, in ore şi minute:

C l ă d i r e E S E r i a d i i e W N W
— ---- - -L
o«u E t a je
i |1
în c e p u t S U r » it D u r a tă O b te rv . în c e p u t | SIAi *j t D u ra tă O b te rv .
i - - i i

A I n t o U r e to t a lă cu r e / c tu b 4 5 n (d u ra tă n c c c t a r â , 2 O I-)

22 D e c P 14 1 0 15 10 1,00 p u ţin 12 4 3 14 10 1.25 puţin

2 1410 13 .1 2 1.02 p u ţin 1 2 ,1 0 14 10 2 .0 0 b in e
« 1410 13,3.) 1 ,2 0 p u ţin 8 ,3 0 14 10 4.20 b in e

21 la n . P 1 4 .1 2 1 3 .1 3 I 03 p u ţin 12.33 14.12 1.37 puţin

1 14 .1 2 13 ,4 0 1.28 p u ţin 12 .1 3 14.12 1.57 daatul
3 1 4 .1 2 1 8 .0 0 1 .4 6 d e a lu l 10.25 14.12 3,47 b in e
a

21 P e b r P 14,08 1 5 .3 0 1,22 pu|in 11 .3 8 14.08 2 10 b in e

3 14 .0 8 16 .0 3 2 .0 0 b in e 1 0 ,4 3 14,08 3 .2 3 b in e

21 S U i n e P 12 ,2 0 15.35 2 .1 3 W nt 11 ,0 3 1 3 ,2 0 2 .1 3 b in e

B. I n s u la r e num ai cu rax e tu b 4$n (d w itl n tc tu r i, f ‘o r * ) .

18 A p r ji 1 4 .3 0 1 5 .4 0 .... - . _ _
p 1 .1 0 ' MM \ 1 « fe s
1 1 4 .3 0 1546 1 ,2 » / IM 0
ta »
1 1 4 .3 0
l
i e ,18 i 5 :
V85* * \ «- • KUB \

21 M a i P
1
3
1 3 ,0 8
1 3 ,0 8
1 5 .0 8
1 5 ,4 0
1 6 .0 8
16 .4 3
'
0 ,3 1
1 .®
1,87
kr
b in a
9 .0 0
7 ,9 8
'
-
8 .1 8
6 .1 8
! 0 .1 5
1.20
râu
p u ţin
b in e

P 1 5 .3 0 15 3 5 0 .2 8 p u ţin — _ - râu
2 2 I u n ie
2 1 3 .3 0 16.30 1.00 mm- 8 .1 5 9 ,1 0 1,55 b in e

Am limitat citirea, în acest tablou, la pe­ se poate face cu o aproximaţie pe care o

rioada 22 Decembrie — 22 Iunie; pentru pe­ considerăm suficientă.
rioada 22 Iunie — 22 Decembrie e inutil să Se observă deci din tablou că etajele de
mai extragem cifrele, căci, dacă orele de în­ jos sunt desavantajate atât vara cât şi iama,
ceput şi sfârşit de insolaţie sunt diferite, du­ deşi orientarea aleasă este una din cele con­
ratele sunt echivalente cu cele corespunză­ siderate ca cele mai avantajoase. Soluţia
toare din prima perioadă. Admiţând princi­ pentru îndreptarea situaţiei, tot cadranul
piul că o faţadă trebue să fie insolată direct ne-o dă: depărtarea dreptei P a parterului
cel puţin două ore pe zi, şi din acestea cel până când se determină pe curbă un arc de
puţin una cu raze sub 45°, am divizat tabloul durată suficientă pentru necesităţile higie-
în două părţi: aceea a perioadei de iarnă, nei.
când razele soarelui vin mereu sub 45° şi III. Ar fi prematur ca să încercăm a trage
deci dacă prima condiţie e îndeplinită, cea concluzii. Trebue mai întâi ca biologii şi fi­
de a doua va fi şi ea a fortiori, deci vom zicienii să întreprindă cercetări de speciali­
căuta să îndeplinim două ore total, şi aceea tate pentru a determina cu precizie duratele
a perioadei de vară când, dupft cum se ob­ minime admisible de insolaţie a faţadelor;
servă din prima privire pe cadran, prima după aceea se va examina, cu ajutorul me­
condiţie e îndeplinită cu prisosinţă, şi am todei ce propunem, situaţiile tuturor străzi­
studiat atunci numai insolarea cu raze sub lor din oraşul considerat, observând defec­
45r\ care începe, pe cadran, dela cercul co­ tele şi căutând soluţiile. Iar din ansamblul
respunzător. soluţiilor găsite, se vor degaja apoi o serie
La aprecierea minutelor ca subdiviziuni de principii directoare, despre care putem
ale orelor pe curfKţ/ trebue ţinut seama că prevedea că vor cuprinde eliberarea alinierii
segmentele ce le reprezintă sunt din ce în clădirilor de alinierea străzii de circulaţie,
ce mai mari spre extremităţile ' ramurilor; principiu ce începe să se afirme din ce în ce
după oarecare exerciţiu, această apreciere mai imperios în urbanismul modem.