Hora fugit

crainou.ro/2018/04/24/hora-fugit/

Dimitrie Olenici

– Un ceas solar pentru Centenar –

La Şcoala gimnazială „I.G. Sbiera” din

comuna Horodnic de Jos a existat un ceas
solar care indica ora pe un geam mat de la
cancelaria profesorilor. Nu se ştie cine şi
când l-a instalat, clădirea şcolii datează din
1911, posibil să fi fost de atunci, dar a
dispărut odată cu înlocuirea geamurilor în
urmă cu vreo câţiva ani.

Discutând cu actualul director, profesorul

de geografie Adi-Gheorgiţă Jecalo, despre
acest ceas solar am convenit să ne unim eforturile pentru ca în Anul Centenarului să fie
reinstalat pe clădirea şcolii din Horodnic de Jos un nou ceas solar.

Astfel, încă din anul 2016 în cadrul unui cerc de elevi s-au realizat mai multe tipuri de
ceasuri solare, printre care şi unul montat pe peretele şcolii. Acesta din urmă a servit de
model pentru actualul ceas solar.

Printre acestea se remarca ceasul solar realizat de către elevul David Olenici, care acum se
află la Observatorul Astronomic Popular din Horodnic de Jos, şi ceasul realizat de către
Cristina Olenici, care a fost prezentat la o expoziţie organizată de Planetariul din Bârlad în
cadrul manifestării „Zilele Culturale ale Bârladului” din perioada 14-22 mai 2016.

La construcţia actualului ceas solar au luat parte şapte elevi, toţi din clasa a VIII-a. Astfel,
trei fete (Andrea Luţa, Cristina Olenici şi Georgeana Olenici) s-au preocupat de partea
teoretică, au studiat aspecte privind modul de funcţionare şi construcţie a ceasurilor
solare, aspecte din istoricul ceasurilor solare şi despre ceasurile solare din ţara noastră.

O problemă a constituit-o aflarea orientării peretelui sudic al şcolii în raport cu punctele

cardinale est-vest, pentru a stabili corect direcţia gnomonului (tija care lasă umbra ce
indică ora). Aceasta s-a făcut măsurând la ora 12 unghiul pe care-l face umbra pe care o
lasă muchia zidului estic al şcolii cu direcţia nord-sud.

Pentru ca ceasul să arate ora cât mai corect trebuie ca gnomonul să fie orientat paralel cu
„Axa lumii”, adică spre Steaua Polară. La Horodnic de Jos direcţia spre Steaua Polară face
cu planul orizontului un unghi de 47 O 50‘. Amintim faptul că înălţimea Stelei Polare faţă
de orizont ne dă latitudinea locului de observaţie cu o eroare de cca 0,5 O.

1/3
Patru băieţi (Andrei Bodnar, Andrei Marian Cruţ, Dumitru Onica şi Gheorghiţă Colban)
sunt cei care au realizat părţile componente ale ceasului. Pentru ca acesta să aibă şi un
aspect cât mai artistic, gnomonul este ca o prelungire a nasului Soarelui (precum nasul lui
Pinochio). Soarele este aşezat pe o platbandă care sugerează ecliptica. De o parte şi de alta
a Soarelui sunt stilizate Luna în fazele de Crai nou şi Crai vechi. Orele sunt prezentate prin
cifre romane dispuse sub forma unui semicerc ca o ghirlandă de flori împrejurul Soarelui.

După ce a fost terminat, ceasul solar a fost prezentat colegilor participanţi la serbarea de
Moş Crăciun.

Intenţia era să fie montat pe şcoală, în mod simbolic, la solstiţiul de iarnă din 2017. Din
cauză că în perioada respectivă nu au fost zile senine, instalarea s-a amânat pentru
echinocţiul de primăvară din 2018. Acesta a fost amplasat deasupra uşii de la intrare şi
sub geamul pe care a fost vechiul ceas solar.

Cu această ocazie, câţiva elevi din clasa a VII-a (Andreea Moroşan, Adrian Petrică
Moroşan, Alexandru Olenici, Cristian Franiuc şi Ştefan Teleagă) pasionaţi de geografie au
prezentat câte un referat ştiinţific în care au vorbit despre echinocţii, solstiţii, mişcările
Pământului şi consecinţele acestora, timp şi calendar.

Ei au explicat că măsurarea timpului cu ceasul solar este de fapt o consecinţă a rotaţiei

Pământului în jurul axei sale. Din acest motiv ceasul solar instalat pe şcoală poate servi şi
ca material didactic pentru unele ore de geografie.

Aici menţionăm faptul că, din cauză că Pământul se deplasează cu viteză diferită pe o
orbită înclinată numită ecliptică (iarna când Pământul se află la periheliu aceasta este de
30,2 km/s , iar vara când se află la afeliu aceasta este de 29,2 km/s) Soarele nu trece la
meridian în fiecare zi exact la ora 12. Lucrul acesta se întâmplă doar de patru ori pe an şi
anume la 15 aprilie, 13 iunie, 1 septembrie şi 25 decembrie.

Pentru ca să nu apară încurcături în

măsurarea timpului, astronomii au
inventat un soare fictiv care se mişcă
uniform pe bolta cerească. Timpul
măsurat cu acest soare fictiv se numeşte
timp solar mijlociu sau timp mediu, iar
timpul măsurat cu ceasul solar se
numeşte timp solar adevărat.

Diferenţa dintre timpul mediu, pe care îl

indică ceasurile mecanice (sau
electronice) şi timpul pe care îl indică
ceasurile solare se numeşte ecuaţia
timpului.

La începutul anului ceasurile solare sunt în urmă faţă de ceasurile mecanice, cea mai mare
diferenţă are loc la 11 februarie şi este de -14 minute şi 12 secunde, apoi diferenţa scade,
prin luna mai merge înainte cu cca 4 minute, din nou rămâne în urmă cu cca 7 minute

2/3
prin luna iulie, iar spre sfârşitul anului ceasurile solare sunt în avans faţă ceasurilor
mecanice, cel mai mare avans se înregistrează la 3 noiembrie şi este de 16 minute.

Din cauza acestor fluctuaţii, ceasurile solare nu sunt instrumente de precizie în măsurarea
timpului. În prezent sunt utilizate doar ca ornamente pe faţadele unor clădiri, prin parcuri
etc.

Cum unele ceasuri solare sunt însoţite de câte un dicton în limba latină, aici s-a ales
expresia „Hora fugit – Timpul trece”, pentru ca elevii să-şi amintească mereu că lecţiile
trebuie învăţate la timp.

La noi în ţară s-au inventariat 225 de ceasuri solare. În judeţul Suceava se află cinci,
despre care o să vorbim detaliat într-un articol viitor.

Copyright © 2021 Cotidianul Crai nou. Toate drepturile rezervate.

Powered by WordPress. Proiectat de CRAI NOU

3/3