Serie nouã, Nr.

16 (290) Anul VII, 4 martie 2002, 8 pagini

Antropologia spaåiului sacru

- Program de master la Universitatea de Arhitecturã
æi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureæti -
În ciuda faptului cã activitatea principalã – cantitativ, dar æi ca însemnãtate socialã
– a arhitecåilor în România, dupã 1989, au reprezentat-o locuinåele æi bisericile de
diferite denominaåii, aceste douã teme, împreunã cu tema conexã a monumentului æi
mormântului, nu sunt studiate temeinic din perspectivã interdisciplinarã, cu accent
pe dimensiunea antropologicã æi sacrã a acestor programe arhetipale ale mediului
nostru edificat dintotdeauna. Calitatea pauperã a locuinåei contemporane – chiar a
celor mari, din materiale scumpe - absenåa unor programe serioase æi viabile de
locuinåe sociale æi/sau colective, pe de o parte, æi degringolada în care se aflã edifi-
carea de lãcaæuri de cult, mai cu seamã ortodox, ridicate practic în absenåa unei
expertize arhitecturale de calitate cel puåin medie, fac extrem de necesarã apariåia
unui asemenea program de studii postuniversitare.
Pare imperios necesar a continua æi aprofunda cele trei teme – legate împreunã de
tema subiacentã a sacrului æi a aæezãrii întru el – pe un nou palier de complexitate, în
cadrul unui program de masterat. La el ar trebui sã se înscrie æi sã participe atât
studenåi absolvenåi ai facultãåilor de arhitecturã æi urbanism, cât æi studenåi de la
teologie, filosofie æi alte discipline socio-umane relevante pentru temã, care,
împreunã, sã discute cu o serie de specialiæti prestigioæi veniåi din diferite domenii ale
acestei teme majore.
Spaåiul de curs este alocat în mod egal între studiul teoretic æi cel aplicat, astfel
încât nu doar sã se ridice problematica respectivã în atenåia cursanåilor, ci æi sã se
încerce identificarea unor posibile soluåii. Interesul nostru este acela de a implica
echipele interdisciplinare de cursanåi în proiecte de cercetare æi proiectare dedicate
exact temelor noastre, de la locuinåe colective æi sociale, pânã la concursurile de
monumente æi lãcaæuri de cult, atât pe plan intern, cât æi pe plan internaåional. nul dintre monumentele cele mai importante de tradiåie bizantinã,
În fine, trebuie precizat cã intenåia acestui program este de a deveni internaåional,
suplinind mai cu seamã absenåa oricãrui program similar din spaåiul creætinismului
ortodox. Existã programe dedicate studiului arhitecturii sacre din perspectivã isla-
U capodoperã a arhitecturii româneæti – Mãnãstirea Vãcãreæti, clãditã
de Nicolae Mavrocordat, domn al Munteniei între 1719 æi 1730 –
este ameninåatã. Încercând a dovedi cã acest complex al Mãnãstirii Vãcãreæti
micã (MIT, cu sprijinul Fundaåiei „Aga-Khan“) sau catolicã (Notre Dame University,
Illinois), dar nici unul care sã se dedice actualizãrii acestei problematici privilegiind este într-o stare deplorabilã æi nu mai poate fi restaurat, autoritãåile municipale
perspectiva ortodoxã. Credem cã acest program poate oferi un început în vindecarea au ordonat æi au efectuat demolarea celor trei cupole ale bisericii, aruncând
acestei absenåe æi cã, în timp, el poate fi oferit cel puåin potenåialilor cursanåi din åãrile
dãrâmãturile înãuntrul clãdirii (decembrie 1984). Ulterior, frescele cu totul
ortodoxe. Cu sprijinul comitetului ætiinåific pe care l-am alcãtuit, din care fac parte
nume prestigioase ale lumii ortodoxe româneæti æi americane, nãdãjduim sã remarcabile au fost în mod inevitabil deteriorate de ploi æi zãpezi. Motivul
transformãm acest program într-un punct de coagulare a unui mod de a fi deopotrivã invocat pentru distrugerea întregului complex Vãcãreæti, care include palatul
artist æi creætin astãzi (fãrã a fi, poate, „recenåi“) pe care, mã tem, mulåi dintre noi am
domnitorului æi alte construcåii caracteristice (de exemplu, bucãtãriile
uitat cum sã îl mai articulãm.
Acest program – insistãm – se adreseazã, în egalã mãsurã, absolvenåilor de mãnãstirii) a fost intenåia de a ridica un nou Palat al Justiåiei chiar în locul
facultãåi de filosofie, ætiinåe socio-umane, teologie, arte æi arhitecturã. Nici un fel de acela. Trebuie menåionat cã se gãsesc în jurul mãnãstirii mii de metri pãtraåi
alte cerinåe nu se impun candidaåilor, în afarã de interesul asupra temei æi de lecturi de locuri virane, fãrã nici o construcåie pe ele...
medii pe care admiterea le presupune.
Dinu C. Giurescu,
Augustin Ioan Radio Free Europe Research - 3 februarie 1986
(continuare în pagina 2)

R e n a æ t e M ã n ã s t i re a
S U P L I M E N T C U LT U R A L

Umbra lui Mavrocordat

la Vãcãreæti
n primul rând, trebuie spus cã titlul n-are legãturã cu blocurilor æi cartierelor construite pe vremea comunistã, con-

Î studiul. Ceea ce voi expune aici reprezintã ideile care

au animat schiåa de proiect privitoare la fosta mã-
nãstire æi împrejurimi – e vorba de fâæia de teren viran de-a lun-
gul bulevardului cu acelaæi nume precum æi aæa-zisul „lac“.
Deæi nu se aflã în mijloc, locul fostei mãnãstiri va fi luat în
considerare drept centru al zonei, mai întâi pentru cã dominã
prin altitudine întreg situl, iar apoi, deoarece va gãzdui vechea
bisericã, impunãtoare prin proporåie æi semnificaåie.
Reconstruirea ei va viza douã funcåiuni posibile æi nu
neapãrat exclusive:
1. biserica - paraclis patriarhal sau catedralã metropolitanã;
2. clãdirile incintei - „centru cultural“ bisericesc care sã includã
o æcoalã cu ateliere de manufacturã bisericeascã æi un muzeu,
unde sã fie expuse relicve rãmase de la demolare, sau reæedinåã
metropolitanã.
În subsol vor fi conservate „ruinele de beton“ ale tribu-
nalului ceauæist.
Biserica Vãcãreæti, neavând enorie, va reprezenta doar o
alternativã pentru posibilii credincioæi din zonã; altminteri,
cartierele de locuinåe vor avea fiecare biserici parohiale aæezate
echidistant æi polare în raport cu ea - æi la propriu, æi la figurat.
Ele vor reprezenta un alt gen de enclave decât locuinåele, æi
anume un spaåiu intim destinat publicului, soluåie care sã evite
aglomerarea în favoarea adunãrii æi care sã creeze ambianåa
misticã proprie rugãciunii æi apropierii de celãlalt.
Cât priveæte locuirea, avem în vedere respectarea cât mai
profundã a omului æi a naturii. În acest sens, m-am gândit la
câteva elemente esenåiale:
1. abundenåa spaåiilor verzi.
Acestea sunt aæezate de jur împrejurul cartierelor, reali-
zând în acest fel æi o izolaåie, dar æi o punte de legãturã cu veci-
nãtãåile atât de deosebite, chiar strãine, faåã de modalitatea de
locuire pe care ne-am propus-o.
În acelaæi timp, am dorit ca natura sã realizeze gradarea tre-
cerii de la intim la public æi invers, motiv pentru care ea se va
întinde ca o graniåã a sitului, dar va pãtrunde pânã la limita
locuinåelor private separându-le.
2. construirea æi dispunerea imobilelor de aæa manierã
încât sã creeze o intimitate maximã locatarilor.
Având în vedere trista experienåã a vecinãtãåii în cazul
siderãm cã o comunitate este mult mai coerentã atunci când
membrii ei se respectã distant, în loc sã fie înghesuiåi laolaltã
sau, mai mult, sã fie puæi în situaåia de a pãtrunde volens-nolens
în intimitatea celuilalt. Sentimentul securitãåii creeazã, în
principiu, o disponibilitate mai mare faåã de vecini sau cel
puåin le stimuleazã fiecãruia un interes comun în conservarea
acesteia.
3. existenåa, în apropiere a tuturor spaåiilor aferente:
comerciale, de joacã, de plimbare æi eventual de distracåie care
sã anime zona æi care sã-i facã pe oameni sã fie mulåumiåi æi
chiar mândri de zona unde stau. Poate în acest fel se va cultiva
æi respectul faåã de spaåiul public (de ex.: mai puåinã mizerie,
delincvenåã scãzutã etc.).
Toate aceste spaåii vor fi net distincte, adicã nu se vor
amesteca de pildã terenurile de joacã æi cele pentru câini, pista
pentru biciclete æi aleile pentru plimbare; de asemenea, nu se
va putea intra în parc cu maæina æi, în genere, strãzile vor fi
depãrtate de locuinåe pentru a se evita poluarea.
Ca model de imobile am ales douã formule deja existente
în Bucureæti, e vorba de cvartalurile cu grãdinã interioarã
(precum cele de pe æos. Panduri, Bucureætii Noi), pentru locu-
inåele „de la stradã“, æi de blocurile grupate în jurul intrãrilor,
pentru locuinåele aflate pe strãzi laterale. Nu vor lipsi, desigur,
cartierele de case - ca o compensaåie pentru cele demolate… În-
treg situl va fi înconjurat de o alee care va merge pe creasta
„malului“ în partea de E æi N urmând sã coboare la exterior pe
partea de V æi la interior pe partea de S. Spre laturile de E æi N
se va amenaja un parc înconjurat de o pistã de biciclete, iar
spre S-E, o bazã sportivã. Spre interior, limita lui vor fi chiar
locuinåele - aæa cum se întâmplã, de exemplu, în Ciæmigiu. Tot
spre parc va avea deschidere æi piaåa centralã, ce se desfãæoarã
în jurul unei biserici. Aceasta e imaginatã drept centru de gra-
vitaåie al zonei. În mare, proiectul îæi doreæte sã transforme
situl într-o zonã suficientã care sã le ofere oamenilor cât mai
mult cu putinåã pentru a nu-i obliga sã fugã în alte pãråi, pentru
a se simåi bine, în largul lor. S-a evitat pe cât posibil contactul
direct cu ceea ce se aflã împrejur pentru a nu se crea dis-
crepanåe. Credem cã am reuæit…
Horia Grãdinaru

(urmare din pagina 1)

Structura programului de învãåãmânt:
Semestrul I : Antropologia locuirii. Casa.
Antropologia temporane. Analize de teren æi proiect cu te-
mã la alegere: Bisericã sau centru social/
comunitar creætin. Mãnãstire sau restaurare,
dr. Radu Drãgan: Antropologia spaåiului sacru;
dr. Ciprian Mihali: Filosofiile locuirii; dr. Cristian
Tiberiu Popescu: Istoria mentalitãåilor româneæti;
spaåiului sacru revitalizare, conversie a unui obiect/ansamblu.
Nota bene: Proiectarea se va face în echipe;
studenåii de la alte facultãåi decât arhitecturã
Cãtãlin Berescu: Seminar de antropologia obiectu- sau urbanism vor participa la aceste echipe
lui contemporan; dr. Silviu Lupaæcu: Spaåiul real -
- Program de master la Universitatea de Arhitecturã
interdisciplinare drept consultanåi æi vor
Descrieri ale împãrãåiei spiritului în textele unor æi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureæti - primi notã în aceastã calitate.
mistici evrei, creætini, musulmani; Curs cu invitaåi Persoane de contact pentru informaåii
(în toamna anului 2001, curs susåinut de Arhiepiscopul Chry- 2002 este un an special, aæa cã, foarte probabil, vom dedica
acest semestru participãrii la concursul pentru Catedrala suplimentare asupra programului care a demarat în septembrie
sostomos de Aetna, California, Senior Fulbright Scholar). 2001: dr. arh. Florin Biciuæcã (biciusca@yahoo.com) æi dr. arh.
Curs practic/atelier: Arhitectura casei în comunitate. Prezen- Patriarhalã din Bucureæti.
Augustin Ioan (aioan@ap.nec.ro), precum æi la biroul de
tarea stadiului cercetãrilor în privinåa locuinåei contemporane æi Vara va avea loc o tabãrã de arhitecturã în luna august.
studii avansate din UAUIM.
proiectarea unui habitat urban (com/unitate de locuire). În Pentru 2002 se preconizeazã o tabãrã organizatã împreunã
cu Fundaåia „Habitat æi Artã în România“ în colaborare cu
A u g u s ti n I o a n
2002, tema datã a fost aceea a reconsiderãrii - în vederea
refacerii - a ansamblului Mãnãstirii Vãcãreæti. Din acest studiu Muzeul Satului din Râmnicu-Vâlcea. Ca æi în anii trecuåi,
programul va îmbina prelegerile cu proiectarea æi
N ot a re d. R e pr o du c em în a ce s t num ãr m a c h et a
amplu, am desprins pentru publicare în Litere, Arte&Idei -
mulåumind în acelaæi timp gazdelor noastre - o parte din construirea unor locuinåe sociale-pilot æi/sau a unei capele. Bisericii Mãnãstirii Vãcãreæti, reconstrucåie virtualã
studiile colegilor noætri mai tineri la tema locuirii. Semestrul III: Tema abordatã: Hermeneutica spaåiului de a rh . F lo rin B iciu æ c ã æi a rh . R ad u P a tz e lt .
Semestrul II: Arhitectura memoriei: mormânt æi monu - sacru
ment Ieromonah Iustin Marchiæ: Perspective teologice ortodoxe REDACÅIA
Anca Manolescu: Simbolistica spaåiului în Rãsãritul asupra arhitecturii sacre; prof.dr.arh. Sanda Voiculescu: Arta
creætin; Alexandru Nancu: Seminar despre relaåia dintre arta sacrã creætinã; lector dr. Augustin Ioan: Spaåiul sacru azi; Dan C. Mihãilescu - editor
contemporanã æi sacru; Sorin Dumitrescu: Spaåiul ideal æi Curs cu invitaåi (cursul este o succesiune de prelegeri pe Claudia Tiåa - secretar general de redacåie
arhitectura sa în icoanele Rãsãritului ortodox; Curs cu invitaåi tema locuirii susåinute de specialiæti din varii domenii legate Iulia Tudor - tehnoredactor
(cursul este o succesiune de prelegeri pe tema locuirii susåi- de problema arhitecturii religioase creætine, evreieæti æi Laura Pancã - corector
nute de specialiæti din varii domenii legate de problema artei musulmane); Telefon: 312.94.09; 310.20.54; 313.97.15/ int. 106
monumentale æi a artei funerare); Curs practic/atelier: Artã Curs practic la atelier: Arhitectura în religiile cãråii. Arhi- e-mail: lai@cotidianul.ro
æi arhitecturã funerare la Mincu, Brâncuæi, Aldo Rossi; Analizã tectura creætinã (ortodoxã, greco-catolicã, catolicã) contem- http://www.cotidianul.ro/lai/LAI.htm
de teren æi proiect de semestru: Monument/Mormânt. Anul poranã. Invitaåii sunt autori de proiecte æi realizãri con- ISSN 1220 - 6938

2 4 martie 2002

Ansamblul Vãcãreæti:
Cartier pentru Fundaåiile Casei Regale
- Proiect: Gabriela Bãdescu, Angela Bilcea, Viorica Popescu, Tudor Rebengiuc -
I. Argument
1. Terenul este situat în partea de sud-est a oraæului æi
are o suprafaåã de aproximativ 200 ha. Zona mai largã,
care necesitã o restructurare æi este obiectul studiului de
faåã, cuprinde æi locul pe care timp îndelungat s-a aflat
Mãnãstirea Vãcãreæti. Ea a fost ctitoritã de Mavrocordaåi æi
este consideratã testamentul artei brâncoveneæti. În timpul
lui Cuza a fost transformatã în închisoare. Viaåa monasticã
nu a durat mult aici. Fiind totuæi cel mai însemnat
ansamblu monastic al sud-estului european, era una din
piesele de cea mai mare importanåã din patrimoniul
Bisericii. Tocmai acest renume i-a fost fatal în anii ’80 ai
secolului XX, când, Ceauæescu a început samavolnica sa
politicã de demolari. Intervenåia a fost extrem de brutalã æi
s-a fãcut în ciuda tuturor reglementãrilor în vigoare. Astãzi,
în locul acelui promontoriu, de unde altãdatã veghea
asupra oraæului complexul mãnãstirii, se aflã fundaåiile
unui edificiu public, proiectat în aceeaæi perioadã æi
nerealizat.
Locul este, prin urmare, o ranã încã nevindecatã. Prin
grija unor oameni conætienåi æi interesaåi de valoarea
monumentului se pãstreazã încã bucãåi de frescã æi piese
sculptate în piatrã aparåinând ansamblului, adãpostite în
prezent, în condiåii improprii, în incinta complexului
Mogoæoaia.
Dezbaterea pentru rezolvarea situaåiei este una foarte
actualã. Prezenåa pe acest teren a Mãnãstirii æi faptul cã ea
îngloba, ca multe mãnãstiri din åarã, o curte domneascã
ne-au fãcut sã ne gândim cã studiul aceastei asocieri ar fi
roditor æi cã un cartier în acest loc ar trebui sã aibã ca
punct de pornire æi interes soluåia ce va fi adoptatã în
legãturã cu situl Mãnãstirii Vãcãreæti æi al tuturor
funcåiunilor conexe acestuia, printre care o reæedinåã regalã
ar fi o piesã centralã. Cu atât mai mult cu cât aceastã
formã (cea mai complexã) de locuire nu este studiatã în
cadrul æcolii de arhitecturã.
Nu este locul pentru a face o apologie a regalitãåii.
Totuæi, se pune în discuåie legitimitatea acestei forme de
conducere a societãåii. Guvernarea este o artã, æi, în ce
priveæte arta, nu existã progres. Iar Aristotel ne asigurã cã
societatea se poate conduce æi de cãtre un singur om. Acest
proiect evitã toate problemele politice fãcând propuneri în
funcåie de statutul actual al Casei Regale Române.
„Regalitatea, care doar printre alte rosturi îl are æi pe
acela de a guverna oamenii, nu este nicidecum o idee, ci o
realitate, inseparabilã de coordonatele istorice æi geografice.
Ea place sau displace. Ea nu poate fi pusã în discuåie, aæa
cum nu poate fi pus în discuåie un munte sau un meteor. În
cel mai bun caz poate fi contemplatã. Ori judecatã de acela
care doreæte sã o judece.
Regalitatea este un ansamblu organic de instituåii –
dintre care una centralã este monarhicã – de corpuri
constituite, de tradiåii, de legi scrise æi nescrise æi mai ales
de persoane grupate într-o anumitã ordine.
Rezultã cã monarhia se poate instala de azi pe mâine,
printr-un referendum sau printr-o loviturã de stat, în timp
ce regalitatea presupune mai degrabã o maturizare decât o
victorie, mai degrabã consens decât plebiscit.
...Nu vã propun apãrarea monarhiei, ci o ilustrare a
regalitãåii.“ (Vladimir Volkoff, Despre Rege)
Alt argument ar fi cã Regele este „un obiect religios, æi
încã unul dintre cele mai semnificative din câte existã; aæa
cum spunea Van der Leeuw, el este una din figurile cele
mai importante pe care le-a elaborat omul“. Întregul episod
vetero-testamentar despre instituirea regilor la iudei o
confirmã. „În acest domeniu, ca æi în toate celelalte,
apariåia creætinismului încheia o epocã æi inaugura alta ...
eu însumi sunt surprins sã constat cã ideologia regalã nu a
fost deloc modificatã de venirea lui Hristos.“
2. Pentru acest proiect am ales ca beneficiar Fundaåiile
Casei Regale, din convingerea cã un proiect pe acel teren
trebuie sã aibã un punct de coeziune, æi totodatã el ne
S U P L I M E N T C U LT U R A L
dãdea ocazia sã realizãm o puternicã coeziune a zonei obåinutã face ca modificarea unei
urbane cu mãnãstirea. Îl considerãm pe acesta cel mai zone, deæi se raporteazã la
potrivit, dar orice altã dezvoltare pe acelaæi principiu este întreg ansamblul, sã nu
de luat în seamã. afecteze terenul în
Relaåia locuire-spaåiu sacru se dezvãluie mai pregnant întregime.
când vorbim despre reæedinåa regalã, depozitarã a
numeroase elemente de antropologie culturalã, simboluri,
relevante din punct de vedere spaåial æi arhitectural.
Regalitatea în sine este un construct antropologic complex,
menit a prelua anumite responsabilitãåi simbolice de la
fiecare individ, a le instrumentaliza æi a face astfel posibilã
o mai bunã organizare socialã. Cum spune æi V.Volkoff în
citatul de mai sus, ea este un mod de a structura societatea,
de a o ierarhiza æi valoriza, creând astfel premisele æi
terenul fertil unor proiecte pentru care este nevoie de
efort comunitar.
Simbolurile ataæate acestei instituåii sunt
numeroase, ca æi funcåiile pe care le
reprezintã. Cel mai important este cel de
legãturã a ansamblului social cu
sacrul. Regele este cel care face
legãtura cu sacrul, æi din aceastã
perspectivã el este gata oricând de
jertfa supremã pentru a rezolva
astfel conflicte spirituale periculoase
pentru etosul social. Toate
privilegiile de care se bucurã Regele
trebuie privite din aceastã
perspectivã, el fiind oricând gata de
sacrificiu pentru corpul social, chiar
în afara unei vini personale. El face,
de fapt, funcåionalã spiritual
comunitatea.
5. Puncte importante ale ansamblului
3. Tema de proiectare Punctul de plecare este Mãnãstirea Vãcãreæti. Pentru
Ansamblul proiectat ar cuprinde: • I. Complexul acest loc de interes deosebit pentru ansamblu se propune
Vãcãreæti a) bisericã b) muzeu c) ateliere de restaurare d) folosirea fundaåiilor deja turnate, readucerea la cota iniåialã
Centru de conferinåe e) locuinåe de protocol f) parcaje a platoului pe care era mãnãstirea, construirea unei biserici
• II. Birouri • III. Reæedinåa Regalã a) spaåii de care sã includã elementele salvate de la distrugere (frescã,
protocol (grãdinã, sãli de primire, spaåii de cazare, capelã) coloane, capiteluri…), construirea unui complex care sã
b) spaåii private (apartamentul regal, camere pentru ceilalåi adãposteascã funcåiuni legate de prezervarea patrimoniului
membri ai familiei, birouri administraåie) • IV. Locuinåe (arhive, colecåii, ateliere de restaurare, centru de
pentru: a) angajaåii fundaåiilor regale b) categoriile de conferinåe, un muzeu care sã includã o secåiune dedicatã
persoane care intrã în sfera de interes a Fundaåiilor Regale
destinului tragic al patrimoniului în timpul comunismului).
c.0locuinåe de închiriat ca sursã de finanåare a activitãåilor
Fundaåiilor Regale (copii, bãtrâni, cazuri sociale, etc.) Alt centru compoziåional æi funcåional important este
reæedinåa regalã, plasatã în partea de sud-est a sitului
• V. Grãdinã publicã, spaåii verzi, pietonale • VI. Spaåii
comerciale • VII. Dotãri zonale (de interes local) • VIII. nostru, pe promontoriul care mãrgineæte lacul aici, cu o
Dotãri (de interes orãæenesc). vedere panoramicã a ansamblului, fiind de asemenea
vizibilã din orice punct al cartierului. Ea cuprinde spaåii de
lucru pentru Fundaåiile Regale, spaåii destinate protocolului
4. Principii de organizare a ansamblului æi vieåii private a Familiei Regale.
Elementul major care a influenåat soluåia de ansamblu a
proiectului a fost constatarea cã, în ciuda istoriei bogate a
locului, nici el, æi cu atât mai puåin vecinãtãåile, nu pot sã Vãcãreæti: organizare
dea o regulã puternicã de organizare spaåialã. Suprafaåa
foarte mare a sitului era o piedicã în plus pentru un control
æi genealogie urbanã
æi o determinare exactã a proiectului în condiåiile în care,
condiderãm cã numai o soluåie pentru întreg terenul poate
da caracter zonei. Concluzia la care am ajuns este cã I. Descrierea zonei
proiectul ar trebui sã îndeplineascã mai multe condiåii
pentru a fi fezabil: a) Sã existe o propunere coerentã Evoluåia unui oraæ sau a unei pãråi a oraæului sub
pentru întreg terenul; b) Realizarea proiectului sã poatã fi diversitatea aspectelor lor edilitare æi urbanistice urmeazã,
etapizatã, dar în orice fazã a lui sã fie un proiect complet. în general, evoluåia societãåii. Din acest punct de vedere
Pentru aceasta am considerat cã este potrivitã introducerea succesiunea evenimentelor social-politice, trecerea
unui element care sã inducã flexibilitate soluåiei æi care sã timpului, modificarea gustului estetic în arta construcåiei
plaseze problemele la o scarã controlabilã. O structurã pe edilitare, adicã întregul cortegiu de factori obiectivi æi
care sã se dezvolte ansamblul (asemenea suportului pe care subiectivi care condiåioneazã schimbarea compoziåiei
plantele agãåãtoare urcã, sau a cadrului furnizat în care urbanistice poate fi recunoscut prin intermediul
albinele îæi construiesc fagurele) realizatã de la început, ne-a „straturilor“ successive ce le pãstreazã sau le anuleazã în
pãrut a fi o soluåie posibilã. Acest grid care se suprapune evoluåia sa de-a lungul timpului.
terenului æi soluåiei funcåionale, sau care de fapt le precede,
este el însuæi un proiect, ce realizeazã transformarea (continuare în pagina 4)
terenului liber într-un spaåiu urban amenajat. Modularea
4 martie 2002 3
S U P L I M E N T C U LT U R A L
(urmare din pagina 3)
Raportul este valabil æi invers. Istoria unei zone, a unui
oraæ în ansamblul sãu, poate fi reconstituitã din „semnele“
pe care le pãstreazã sau le anuleazã în evoluåia sa de-a
lungul timpului. Cu cât aceastã istorie este mai bogatã în
evenimente, cu atât mai interesantã va fi descifrarea ei prin
intermediul urbanisticii care are limbajul ei specific, mult
mai concret æi viguros.
O asemenea zonã este cea „den jos de Bucureæti“,
dominatã de marea ctitorie domneascã de la Radu Vodã æi
mai târziu de ansamblul arhitectonic al Mavrocordaåilor de
la Vãcãreæti, unde s-au stabilit cãrãmidarii, tabaciii,
lucrãtorii grãdinilor æi ai viilor din Dealul Bucureætilor.
Geneza unor mahalale bucureætene din dreapta
Dâmboviåei ca: Postãvari, Arhimandritului, Radu Vodã,
Cãrãmidarii de Jos – cunoscutã în actele vremii æi ca
Vãcãreætii de Jos æi Vãcãreætii din Deal – aparåine unui
trecut secular. Istoricul lor, însã, a rãmas în parte încã
nebulos, ca, de altfel, æi al oraæului în care sunt situate.
Aceste mahalale au arãtat, poate, aæa cum le descrie G.I.
Ionescu-Gion: „Un râu (Dâmboviåa, n.n.) care se împarte
în mai multe braåe æi face, între aceste braåe insule, mai
mult sau mai puåin apãrate. Lângã râu, niæte dealuri
acoperite cu pãduri æi între aceste pãduri niæte luminiæuri,
coline, la poalele cãrora se aflã bãlåi, ale cãror ape se
primenesc într-un fel sau altul.“ (G.I. Ionescu-Gion, 1899,
p.6). Æi de jur împrejur pãduri, multe pãduri, încât Pietro
Basic care, venit în 1640 la Curtea din Bucureæti, a
exclamat: „Poåi merge o zi întreagã, fãrã sã ieæi din
pãdure.“ (Ibidem, p.7)
Pe locul unde se întinde azi Bucureætiul cu mahalalele
mai sus amintite „æerpuiau meandre cu apele leneæe æi
4 4 martie 2002
mocirloase ale Dâmboviåei, Bucureætioarei, Gârliåei sau
Privalului“, toate acestea atestate arheologic. Malul drept al
Dâmboviåei era jos ca o luncã întinsã pânã sub Dealul
Mihai Vodã æi al Mitropoliei, plinã de bolovani pe alocuri,
ceea ce permitea inundarea, când apele erau mari. Pânza
de apã ce unea bãlåile de sub dealurile sudice ale
Bucureætiului era un adevãrat bãrãgan de apã verzuie æi
stuf, din marginea cãruia începeau codrii Vlãsiei.
Cât de întins a fost Bucureætiul la 1459, data oficialã a
instalãrii scaunului de reæedinåã domneascã, nu cunoaætem
din documente scrise. Istorici ca Panait P. Panait,
Constantin C. Giurescu æi alåii opineazã pentru o arie
relativ restrânsã pe malul stâng al Dâmboviåei, mãrginitã la
nord de actualele strãzi: Ilfov, Lipscani, Decebal, Calea
Vãcãreæti, iar la est æi vest de vadul unde azi e podul
Æerban Vodã æi cel din dreptul strãzilor Æelari æi Calea
Rahova. În dreapta Dâmboviåei, oraæul ocupa lunca
cuprinsã între strãzile Sf. Apostoli, Artei, Radu Vodã æi
Oiåelor, din Carãmidari. Prin urmare, zona Vãcãreætilor –
zona noastrã de interes – nu intra în contextul urban de
atunci.
În vremea lui Mircea Ciobanul (1545-1554; 1558-1559),
oraæul se dezvoltã mai ales în marginea sa sudicã, aæa cum
reiese din hotãrnicia oraæului pãstratã documentar într-un
act al lui Matei Basarab, care reactualiza delimitarea lui
Mircea Ciobanul: „… pre hotarã bãtrâne æi semne ce au
fost puse de rãposatul Mircea Voevod, despre Vãcãreæti,
mai dinainte vreme.“ (C.Giurescu, 1979, p.53)
Tot spre sud se extinde oraæul æi sub domnia lui Mihai
Viteazul, plecând din Dealul Lupeætilor, pe lângã biserica
Sf. Nicolae a jupânesei Caplea, mahalaua Târnovului (azi
Sf. Apostoli), depãæind Podul Calicilor, pe cel al Beilicului,
pânã în Dealul Vãcãreætilor – menåionat încã de pe vremea
lui Mircea Ciobanul.
Pe timpul domniei lui Matei Basarab, zonele Mihai
Vodã æi Dealul Lupeætilor erau consemnate ca „parte din
oraæul Bucureæti“, înglobând mahalaua Slobozia æi
coborând în pãråile Vãcãreætilor, demult incluse în
perimetrul urban.
Epoca fanariotã cunoaæte o nouã revãrsare a hotarelor
bucureætene, ceea ce-i face pe Mihai Æuåu æi Alexandru
Ipsilanti sã încerce o „stãvilire“ a întinderii oraæului, despre
care cãlãtorul rus Dimitrie Bantîæ-Kamenski nota, la 26
mai 1808, cã „… oraæul Bucureæti e cu puåin mai mic decât
Moscova, ca întindere, dacã socoteæti nenumãratele grãdini
din oraæ æi din împrejurimi“. (Cãlãtori …, vol.1, 1971, p.41)
Regulamentele Organice, prin capitol special: „Pentru
proprirea întinderii oraæului æi hotãrâtele sale intrãri æi
ieæiri“, arãta cã întinderea oraæului era disproporåionatã
faåã de numãrul locuitorilor æi pentru partea sa de sud îi
stabilea limitele la „cotitura Dâmboviåei, din mahalaua
Cãrãmidarilor de Jos, spre Dealul Vãcãreætilor, la un pisc
(Dealul Piscului, n.n.) unde este un puå la straja Podului
Æerban Vodã, apoi pe deal în sus, pe din dosul grãdinilor æi
caselor Podului din Æerban Vodã, în mahalaua Flãmânda.“
(M. Tãtãrâm, 1983, p. 10)
Proprietar al moæiei oraæului era domnitorul åãrii, singur
în mãsurã sã dãruiascã din ocina domneascã boierilor,
mãnãstirilor sau unor simpli supuæi, ca mulåumire pentru
serviciile aduse, sã asigure existenåa sau bunãstarea
bisericilor, uneori sã vândã sau sã schimbe pãråi din aceste
proprietãåi.

Localnicii aveau dreptul de folosinåã a pãmântului,
peste care se suprapunea stãpânirea domneascã. Cu timpul,
de la domnii åãrii se puteau rãscumpãra, cu bani, aceste
pãmânturi, pentru a se dispune de ele dupã voie. În secolul
al XVII-lea, satele sau teritoriile dependente din preajma
Bucureætiului ajung sã fie cunoscute în documentele
oficiale ca mahalale, ceea ce presupune cã ele deja
aparåineau Bucureætiului.
O imagine a Bucureætiului – a mahalalelor din dreapta
Dâmboviåei – o redau cele douã planuri întocmite la 1789
de ofiåerii baroni Ferdinand Purcel æi Ferdinand Ernst.
Singur relieful Cãrãmidarilor de azi se suprapune peste cel
de acum douã secole æi mai mult. Singura rectificare a
terenului a fost secarea braåului de sud al Dâmboviåei, mai
jos de Mãnãstirea Radu Vodã, operaåie proiectatã æi
realizatã în 1881-1886, dupã planurile arh. Grigore
Cerchez, când s-a ajuns la traseul rectiliniu de azi.
Aceste dealuri, paråial cuprinse în configuraåia
Bucureætiului, au rezistat modernizãrilor edilitare, mai ales
în partea de est – cea care ne intereseazã. Ceea ce-i lipseæte
sunt însã viile care-l îmbrãcau æi despre care s-a vorbit atât.
Sub linia dealurilor existau multe heleætee: heleæteul lui
Æerban Vodã, al Cãrãmidarilor din Valea Plângerii,
continuat cu bãlåile de sub Dealul Mãicãneætilor
(Mãråiæor), balta Vãcãreætilor æi Borzeætilor, din care unele
mai dãinuie æi acum, ca smârcuri nãpãdite de stuf.
Dincolo de Mãnãstirea Radu Vodã, Dâmboviåa se
desfãcea în douã braåe inegale ca debit de apã, închizând
între ele un ostrov, pe care creæteau livezi de aluni æi
grãdini de zarzavat æi unde se gãsea „grãdina de agrement
aflatã în proprietatea lui Nicolae Greceanu vornicul“
(G.Potra, 1990, p.260), trecutã ulterior în proprietatea lui
Nicolae vel vistier Brâncoveanu. În acest ostrov, lung de
mai bine de 3 km, cu lãåimea de 400-600 m, veneau sã se
veseleascã „megieæii“. Apa Dâmboviåei îi atrãgea,
slãbiciune pe care cântecul popular o înregistrase, încã din
secolul al XVIII-lea:
„Dâmboviåã, apã dulce,
Cin-te-o bea nu se mai duce.“ (M.Tãtãrâm, 1983, p.17)
De ce era numitã „apã dulce“ se întreba mirat Ion
Ghica: „Nu ætiu, pentru cã este o apã puhavã, care adunã
strânsurile æanåurilor din oraæ; dacã cel ce bea apa nu se
mai duce, este pentru cã îæi ia de tânãr domiciliu la Bellu.“
(N.Iorga, 1981, p.240)
Ion Ghica, însã, se înæelase: nu apa Dâmboviåei
inspirase poetul anonim, ci izvoarele din acest ostrov,
izvoare care au fost descoperite în 1871, când s-au sãpat
fundaåiile podului peste râu, la întretãierea cu calea
Vãcãreæti, apã bunã ca cea de la Vichy sau de la Karlsbad,
cum scria presa vremii æi „îndestul de bunã pentru
vindecarea tuturor maladiilor unde fierul lucreazã ca aginte
(agent, n.n.) principal.“ (G. Potra, 1990, p.269)
Cum s-au dezvoltat æi cum s-au integrat mahalalele din
sudul Dâmboviåei în trunchiul oraæului? Totul
este ipotetic, dar, fãrã îndoialã,
s-a produs ca æi în celelate
mari oraæe ale continentului
aæa cum presupune æi
Funck Bretano, pentru
geneza
Parisului:
„Oraæul nu s-a dezvoltat, cum ar putea fi unii ispitiåi sã
creadã, prin acåiunea progresivã a unui nucleu central æi
care s-a întins treptat: dimpotrivã, un anumit numãr de
nuclee generatoare s-au dezvoltat, apropiindu-se unul de
altul în timpul creæterii lor æi, cu vremea, contopindu-se
unele într-altele. Împotriva pãrerii generale, partea cea mai
veche a oraæului n-a jucat rolul unei mari pete de ulei, care
ar fi ajuns pânã la malurile Senei æi ar fi invadat teritoriul,
atingând, în cele din urmã, marginile actuale. Oraæul este
constituit dintr-un numãr oarecare de mici cetãåui aflate
una sub autoritatea episcopalã, alta sub autoritatea
regeascã, cealaltã sub autoritatea mãnãstireascã … Oraæul
Paris s-a constituit astfel prin alãturarea unui anumit numãr
de reæedinåe (…). Fiecare dintre aceste nuclee avea un
sistem propriu de apãrare, fiecare din ele era înconjuratã
de grãdini, de boschete, de livezi, de locuri virane …“ (F.
Bretano apud M. Tãtãrâm, 1983, p.21-22)
II. Istoricul zonei
O confuzie æi nu singura – este æi cazul drumului
Calicilor denumit æi drumul Caliåiei – s-a strecurat æi în
privinåa mahalalei Cãrãmidarilor de Jos, cunoscutã în
actele vremii æi ca Vãcãreætii de Jos æi Vãcãreætii din Deal.
În actele domneæti, Cãrãmidarii de Jos apar pentru
prima datã la 12 aprilie 1744, într-un document privind
vânzarea de vin. În realitate, însã, mahalaua menåionatã
sub numele de Vãcãreæti, apare pentru prima datã în timpul
domniei lui Petru cel Tânãr (1559-1568). Tot sub acest
nume este amintitã în procesul din 1598, dintre moænenii
din Vãcãreæti æi Mãnãstirea Sf. Troiåa, care avea ca obiect
un vad de moarã.
Planul oraæului Bucureæti, întocmit de cartograful
austriac Ferdinand Purcel la 1789, nu are nici o menåiune
despre mahalaua Cãrãmidarii de Jos, dar biserica mahalalei
Cãrãmidarilor de pe uliåa Piscului, cunoscutã sub
denumirea de Vatra (Vãcãreæti) îi confirmã existenåa.
Este cunoscut faptul cã mahalaua, ca grupare
administrativã æi unitate de recensãmânt, s-a suprapus
teritorial parohiilor, entitãåilor religioase. Dovada o
constituie denumirile unor mahalale, aæa cum apar ele din
primele catagrafii ale oraæului. Relaåia parohie-mahala (ca
unitate administrativã) însã nu este univocã. Dacã
majoritatea parohiilor existente în momentul în care a
apãrut acest sistem de administrare a oraæului au devenit
mahalale, existã æi situaåia inversã: o mahala odatã formatã
dintr-o aglomerare de locuitori s-a constituit în parohie,
enoriaæii construindu-æi propria bisericã. Astfel, începând
din secolul al XVII-lea este frecvent cazul în care anumite
bresle, primind dreptul de a se instala pe o moæie
domneascã, boiereascã sau monasticã, æi-au construit
biserici æi au devenit parohie, asimilatã administrativ cu o
mahala. Este æi cazul mahalalei Cãrãmidarilor æi al Bisericii
acesteia – Biserica Cãrãmidari.
Prima atestare scrisã despre biserica lui Vâlcu
Grãdiæteanu apare într-un înscris în anul 1704, al preotului
Anton sin deacon Matei, pe „Liturghierul de la 1680“:
„Den mila lui Dumnezeu, întru slava sfintei æi nedespãråitei
Troiåe, la aceastã bisearicã ce au ridicat Vâlcu den ban, cât
au rãmas nesãvâræit de zugrãvit, am fãcut noi popa Anton
sin deacon Matei i popa Chiriåã sin Grigore, la leat 7212“.
(Ibidem, p.35)
Data la care Vâlcu a ridicat biserica de lemn sau
numai a renovat-o, nu o avem. Nu putea fi, însã, mai
târziu de 1681. Dupã toate aparenåele, ctitoria lui Vâlcu
n-a fost o construcåie prea trainicã deoarece, dupã numai
30 de ani, este necesarã refacerea ei, tot din lemn, de
cãtre
4 martie 2002
S U P L I M E N T C U LT U R A L
Constantin Nãsturel. Ea va fi însã mult mai solidã,
deoarece marele cutremur din 1802, când s-au nãruit multe
biserici din Bucureæti, o va lãsa neatinsã, pânã la 1854,
când se va zidi din cãrãmidã.
Desigur, monumentalitatea unui aæezãmânt se conferã
dupã originalitatea planurilor, îmbinarea de linii æi volume,
eleganåa motivelor sculpturale æi rafinamentul picturii.
Când toate acestea lipsesc, reminiscenåa istoricã conferã
lãcaæului valoare documentarã. Este æi cazul bisericii din
Cãrãmidari.
„Catagrafia Mitropoliei“ din 1810 relevã cã mahalaua
Cãrãmidarilor de Jos avea 136 case de zid æi 515
parohieni, din care 248 bãrbaåi æi 267 femei, români æi
sârbi. O populaåie numeroasã comparativ cu alte mahalale,
la care se adaugã poate æi alåii, care locuiau în bordeie æi
colibe, de care catagrafia nu åine seamã.
Iatã, comparativ æi populaåia altor mahalale:
• Mahalaua Slobozia 406 enoriaæi
• Mahalaua Radu Vodã 361 enoriaæi
• Mahalaua Flãmânda 340 enoriaæi
• Mahalaua Sf.Vineri 330 enoriaæi
• Mahalaua Bãrbãtescu 279 enoriaæi
• Mahalaua Schitu Mãgureanu 239 enoriaæi
• Mahalaua Brezoianu 141 enoriaæi
• Mahalaua Moldoveni 83 enoriaæi
Este surprinzãtor faptul cã, într-un cartier atât de
desfãæurat, multã vreme oamenii s-au mulåumit cu o
modestã bisericuåã. Chiar dacã între timp Nicolae
Mavrocordat a ridicat, între 1719 æi 1722, Mãnãstirea
Vãcãreæti, biserica de acolo nu a fost niciodatã pusã la
îndemâna mahalalei. Preoåii de la Vãcãreæti când mureau
erau duæi la Cãrãmidari, sã fie înmormântaåi în cimitirul de
acolo.
În locul micii biserici de lemn, de la 1711,
neîncãpãtoare pentru populaåia mahalalei, care în 1821
trecuse de 8000 de suflete, pe acelaæi loc, la 15 august
1854, se pune temelia uneia din zid, care va fi terminatã în
1859, în vremea mitropolitului Nifon.
În mahalaua Cãrãmidarilor creæteau an de an nu numai
populaåia, ci æi numãrul meæteæugurilor. Se dezvoltã breasla
mãcelarilor æi, mai ales, grãdinãritul care se practica pe
sute de hectare. Mulåi dintre aæa-ziæii sârbi sau bulgari care
au trecut Dunãrea æi s-au aæezat în pãråile Valahiei,
respectiv în mahalaua Cãrãmidarilor, erau de fapt români
care locuiau în pãråile Silistrei, Rusciukului æi Vidinului.
Începând din secolul al XIX-lea, apar feluriåi
meæteæugari æi prestatori de servicii, în afara celor
cunoscute: fierari, potcovari, constructori de birje æi
cãruåe, curelari, tâmplari, cizmari, croitori, chirigii.
Comeråul se va dezvolta mult mai rar în Cãrãmidari æi mai
mult în Calea Craiovei, fostã a Calicilor æi în celelalte
cartiere învecinate.
În mahalalele de peste Dâmboviåa æi, deci, æi în cea a
Cãrãmidarilor, pânã aproape de secolul nostru, nu erau
decât cârciumi æi bãcãnii, care desfãceau, în general,
mãrfuri aduse din afarã: ulei de mãsline, åâri greceæti æi
peæte sãrat, lãmâi, smirnã, tãmâie æi lumânãri. Dintre
mãrfurile indigene: brânza telemea æi sãpunul fabricat de
gospodinele din partea locului æi, desigur, sarea.
Îmbrãcãmintea nu era ieftinã. O hainã de blanã era
foarte scumpã, iar o rochie de catifea costa cât o vacã,
încât numai boierii æi marii negustori îæi permiteau sã
cumpere astfel de lucruri. Mahalaua se îmbrãca în ii cusute
de mânã æi fuste åesute în casã, cãci rãzboiul nu lipsea din
nici o gospodãrie. Bumbacul era adus de afarã, lânã aveau
aproape toate gospodãriile (aveau oile proprii), iar gogoæile
de viermi de mãtase se produceau nu numai în Cãrãmidari,
dar æi în Slobozia æi Popeæti – mahalale apropiate...
5
S U P L I M E N T C U LT U R A L

arh. Oana Nasta

arh. Dragoæ Crãciun

6 4 martie 2002
 S U P L I M E N T C U LT U R A L

Ætefan Zaharia: Proiect de antropologie (fragment)

ai mult decât
Nodul care leagã
M a te aæeza
într-un loc, este sã ajungi sã comunici cu
acel loc. Æi a comunica înseamnã a fi
împreunã, încât cele ce comunicã între
ele se umplu unele prin altele. Locul se
umple prin oamenii care se aæazã, æi
oamenii se odihnesc prin locul în care se
aæazã. Este o creætere reciprocã, se cresc
unul pe altul în disponibilitatea de a se
alege reciproc. Omul care a ales sã-æi
creascã copiii aici,
în acest loc, a ales sã se împrieteneascã,
în acelaæi timp, cu acest loc. Æi pentru cã
fiecare locuire premerge unei cuceriri,
asemeni unui copac ce supravieåuieæte
numai dacã îæi întinde rãdãcinile æi
acapareazã o bucatã de pãmânt spre a-æi
trage seva, prietenia este pasul care
urmeazã, ca eveniment, prin care apare
armonia æi starea de normalitate.
Comuniunea între lucruri ca posibilitate
de vieåuire...

4 martie 2002 7
S U P L I M E N T C U LT U R A L
ide

Un proiect: Institutul Român

n autor britanic îæi invita odatã cititorii sã numeascã pe deplin meritatã æi sentimentul cã ea „trãdeazã“ o impe- dustriale æi-au însuæit câteva principii altãdatã inconceptibile:

U pe loc „æase belgieni celebri“. Evident cã, în absenåa netrabilã conspiraåie. Ce-i drept, frãmântãrile publice ale acela cã economia de piaåã trebuie stimulatã prin discrete mã-
unor competenåe focalizate, o asemenea întrebare ultimului deceniu dezamãgesc prin circularitatea lor tematicã. suri protecåioniste. Acela cã eficienåa comunicãrii externe
ar pune în dificultate pe oricine. Însã rostul ei e francamente Iarãæi gâlceava „europenilor“ cu „naåionaliætii“! Iarãæi diabo- (adicã a construirii unei percepåii stabile) este un vector al
pozitiv. Pentru cã ne aratã cât de puåine informaåii deåinem lizarea Ortodoxiei ca stavilã a „integrãrii“ sau, dimpotrivã, glo- democraåiei æi al prosperitãåii interne. Sau acela cã desenarea
(în realitate) despre niæte lucruri pe care le considerãm bine- rificarea ei ca unicã matrice a identitãåii naåionale! Iarãæi „re- æi finanåarea politicilor culturale pot fi liniætit integrate în orice
cunoscute ori subînåelese. Tipul acesta de cunoaætere super- vizuirea“ canonului, iarãæi „civilizaåie literarã“ (în locul civili- strategie de securitate naåionalã. Eu unul cred cã, la nivelul
ficialã ne este rezervat æi nouã, de îndatã ce trecem graniåa. zaåiei pur æi simplu)... Nu-i mai puåin adevãrat cã nici evo- noii generaåii de politicieni români (e vorba despre oamenii
„Numiåi-mi repede 6 români celebri“. Orice strãin va avea luåiile mentalitare din lumea occidentalã nu strãlucesc prin care aveau cam 30 de ani în 1989), s-a creat, în fine, conætiinåa
serioase ezitãri dupã evocarea „contelui“ Dracula æi a Nadiei prospeåime: mulåi dintre noi am avut prilejul de a constata cã, urgenåei de aliniere a åãrii la aceastã nouã tendinåã. Iatã re-
Comãneci. M-am distrat amar de câte ori mi-am dat seama cã reformulate în vulgata oprimantã a „corectitudinii politice“, gistrul în care situez proiectul construirii unei veritabile reåele
triada inoxidabilã a „românilor universali“ (Eliade - Ionescu - (mai toate) cliæeele rãzboiului rece supravieåuiesc, tenace, în culturale externe, sub numele de „Institutul român“. Daåi-mi
Cioran) e, ca sã spun astfel, mult mai „universalã“ pentru noi atitudinea „prietenilor noætri“ europeni sau americani. Se cu- voie sã detaliez.
decât pentru alåii. Dupã o imaginarã incursiune prin mintea vine notatã, contrapunctic, reacåia fermecatã a numeroæilor
Pentru moment, cultura naåionalã – æi includ aici ansam-
unor oameni absolut respectabili, am descoperit spaåii vacante occidentali care sosesc aici spre a înregistra o realitate româ-
blul producåiei de bunuri imateriale – este difuzatã în exterior
de o impresionantã anvergurã. Adevãrul e cã ignoranåa rãmâ- neascã mult mai seducãtoare – sau, în orice caz, diferitã – faåã
printr-o reåea embrionarã de centre culturale (înfiinåate sau
ne condiåia curentã a indivizilor „normali“. Ca sã-i adaugi ce- de ceea ce aflaserã prin mass-media. Li se înfãåiæaserã orori æi
reînfiinåate dupã 1990 la Paris, Berlin, Viena, Roma, Veneåia,
va, e nevoie de eforturi mai intense æi mai subtil orchestrate se trezesc înaintea unor simple erori, compensate prin uma-
Budapesta æi New York). Atât. În restul lumii, România nu
decât s-ar crede. Ei bine, ne lamentãm cu rafinament - mai ales nitatea – sau mãcar educaåia – acestor redutabili „ciobani“ din
de când unii tineri studiaåi în Apus îæi îngãduie extravaganåa Carpaåi. Aveau în minte o variantã puchinos-balcanicã æi des- existã decât pe baza cliæeelor de care ne tot plângem æi a unor
repatrierii - însã ceva coerent, la nivelul societãåii æi al statului, coperã goticul mãnãstirilor moldovene, arhitectura sãseascã dezlânate ecouri comerciale. Evident, ea se face reprezentatã,
nu prea reuæim sã punem la cale. din Transilvania, bibliotecile în piele de viåel ale unor boieri pe plan politico-diplomatic, prin ambasadele noastre. Numai
În anii etnocratici ai regimurilor autoritare, puterile euro- scãpãtaåi sau tinerimea branæatã, care sporovãie degajat pe cã notele verbale, vizitele oficiale, tratatele de bazã sau recep-
pene au fondat, ne amintim, ministere ale propagandei. Deæi teme IT... åiile dedicate Zilei Naåionale nu au darul, oricât ar fi de utile,
astãzi ne scârbeæte, fiindcã recheamã amintiri odioase, ideea Din cele spuse reiese, sper, cã avem o problemã. Nu una sã fixeze în opinia publicã din statul respectiv o imagine co-
s-a bucurat, iniåial, de un real succes. Radio-ul pregãtea socie- legatã de obtuzitatea uæor xenofobã a occidentalului mediu, de rectã cu privire la societatea româneascã, dimpreunã cu pre-
tatea dominatã de media. Începuse era masselor, iar regi- recurenåa sterilã a unor anacronice dezbateri interne, sau de dania, actualitatea æi proiectele sale. Viaåa diplomaticã con-
murile de dreapta îæi permiteau sã lucreze dur. Greii con- persistenåa bilateralã a stereotipurilor postbelice. Problema tinuã sã fie determinantã în procesul de pregãtire a deciziei
tinentului se înarmau. Naåiunile se implicau într-o politice, dar rãmâne discretã prin chiar
competiåie directã, din care nici o loviturã nu era natura, convenåiile æi funcåiile sale. Pentru a-i
exclusã. Preluând tonul epocii, elitele autohtone spune publicului mondial cã exiæti, cã-i meriåi
conlucrau cu guvernul æi pãreau sã vibreze la ideea simpatia, cã ai un trecut compatibil cu
propagandei externe. Oricum, creatorii noætri nu se pricipalele civilizaåii sau cã întârzierile tale
simåeau deloc „manipulaåi“. Li se pãrea natural sã sunt compensate, astãzi, printr-o creativitate
contribuie la articularea unei strategii identitare æi plauzibilã, ai nevoie de o platformã solidã,
nu socoteau intervenåia statului ca pe o limitare a pe care sã construieæti evenimente articulate
propriilor libertãåi, mai ales dacã acesta le recom- liber, în plinã luminã. Tocmai o asemenea
pensa eforturile æi åinea cont de judecata experåilor. „platformã externã a industriilor culturale
E drept cã angajarea lor decurgea dintr-un imperativ autohtone“ încearcã sã edifice proiectul In-
european – suntem în epoca naåionalismelor con- stitutului Român, aflat sub forma unei - sper
curente – æi dintr-o sfidare zonalã (bãtãlia ideolo- iminente - Hotãrâri de Guvern. Sã nu ne
gicã dintre România întregitã æi revizionismul facem iluzia cã, promovând o atare ini-
maghiar). În anii ’30, viitorul conflict civil euro- åiativã, România face altceva decât sã re-
pean (WW II) era prefigurat nu doar la nivelul ma- cupereze timpul pierdut. Statele Uniunii Eu-
nevrelor diplomatice, al bãtãliilor economice æi al ropene - ca æi statele candidate (cu excepåia
operaåiunilor militare, ci æi la acela al „întrecerii“ Bulgariei æi a Slovaciei) - posedã deja ase-
culturale internaåionale. Fiecare naåiune îæi conce- menea, vaste, reåele culturale. Au investit
pea riguros, de exemplu, participarea la Expoziåiile fonduri considerabile æi resurse umane cali-
universale. O vreme, am subestimat potenåialul ex- ficate, au achiziåionat sau închiriat sedii vizi-
presiv al acestor spectacole pasagere. Mã irita sti- bile, æi-au sincronizat programele cu politica
listica lor emfaticã, prezumåia lor idealizantã, reto- externã a åãrii lor, æi-au conceput agenda
La Institutul Român de Culturã de la Veneåia: Rosa Del Conte, Teodor Baconsky
rica lor de vitrinã. Un fost coleg de la New Europe æi Ion Bulei (1998) astfel încât propriile elite sã poatã fi mereu în
College, d-l Laurenåiu Vlad, a avut curiozitatea de a
miæcare, pe scena marilor capitale. De ce sunt importante
studia pavilioanele româneæti montate în respectivul cadru noastrã este cã 1. ne e jenã de propriul patrimoniu æi 2. nu
Roma, Londra sau Parisul? Dintr-o mie de raåiuni, dar æi pen-
cosmopolit. Deæi n-am apucat sã citesc volumul în care s-au avem ætiinåa de a-l ambala atractiv, pentru a-l exporta
tru cã gãzduiesc zeci de Institute strãine, adicã tot atâtea mi-
adunat ulterior ostenelile imagologice ale domniei sale, am convenabil. Jena de propriul patrimoniu are câteva expresii de
crocosmosuri naåionale care se armonizeazã simfonic, adu-
parcurs cu interes textul publicat în LA&I (nr. 15/25.02.2002) bazã: în primul rând, aceea care absolutizeazã sincronizarea
când „lumea“ în proximitatea opiniei publice locale. Æi care
care prezintã convingãtor mecanismul de etatizare a ofertei cu Apusul (o creaåie româneascã e bunã doar dacã îæi aflã sis-
culturale externe româneæti de la 1867 pânã astãzi. Am temul de referinåã în afara României); în al doilea rând, aceea este unul dintre motivele care salveazã Bucureætiul de sub
comite însã o greæealã crezând cã românii interbelici vor fi care exaltã, protocronist, singularitatea radicalã a produsului ameninåarea unui iremediabil provincialism? Acela cã, în
fost, spre deosebire de noi, niæte desãvâræiåi comunicatori. Æi indigen (pe fundalul clasicei disimulãri a complexului de cartierele sale elegante, funcåioneazã, dupã cum ætie orice om
pe atunci, establishmentul intelectual era dominat de feluriåi inferioritate într-unul de superioritate). În ceea ce priveæte abi- subåire al cetãåii, Institutul Italian, Goethe Institut, Institutul
„patriarhi“ inamovibili, specializaåi în baterea pasului pe loc. litatea marketingului cultural, aici suntem realmente deficitari. Francez, Institutul Cervantes, Institutul Polonez, Institutul
Un istoric îmi spunea, bunãoarã, cã prezenåa României la Nu urc acum pânã la cauzele multiseculare, din lipsã de spa- Suedez etc, etc. În anii ce vin, România ar urma sã transforme
Bienalele veneåiene din anii ’40 era, ca sã zic aæa, perfect åiu. În åara noastrã, loc geopolitic al unei sinteze incomplete, deja pomenitele centre culturale în Institute Române æi sã se
inadecvatã: în vreme ce spaåiul cu pricina gãzduia avangarda deschidã, treptat, noi sedii la Praga, Varæovia, Belgrad, Mos-
mai toate procesele culturale importante au capotat sub sem- cova, Beijing, Tokyo, Melbourne, Rio de Janeiro, Montréal,
continentului, noi ne înfãåiæam cu un discurs axat pe arha-
nul nefinalizãrii. Progresismul generaåiei paæoptiste a inspirat Londra, Madrid, Bruxelles, Stockholm... Wishful thinking?
itatea rusticã æi pe æcoala lui Nicolae Grigorescu...
reforme sociale succesiv avortate. Conservatorismul mediilor Nou rezervor de sinecure clientelare alimentat din buzunarul
Lãsând deoparte „greaua moætenire“, suntem obligaåi sã
aristocratice nu s-a reflectat în beneficiul continuitãåii insti- inepuizabilului nostru contribuabil? N-ar fi, din pãcate, exclus.
admitem cã, dupã comunism, reputaåia noastrã internaåionalã
s-a descompus în câteva cliæee usturãtoare. Nu le mai enumãr, tuåionale. În fine, avangardele, impetuos afirmate dupã Marea Personal, îmi doresc altceva. Îmi doresc reinventarea patriotis-
pentru cã sunt arhicunoscute. De câte ori cãlãtorim sau rãs- Unire, nu s-au concretizat printr-o autenticã revoluåie mo- mului prin intermediul unei diplomaåii culturale transpar-
foim presa strãinã, dãm de aceste reprezentãri tiermondiste dernistã. Trebuie sã amintim (chiar în treacãt) acåiunea con- tinice. Îmi doresc ieæirea din logica excepåiei æi intrarea în nor-
(deæi „lumea a treia“ se numeæte, mai nou, „the global jugatã a unor asemenea „factori“ atunci când ne întrebãm de malitatea unei culturi care mizeazã pe curente æi pe idei-foråã
South“). N-au lipsit explicaåiile - sau mãcar justificãrile - în ce România de la începutul mileniului III se vinde atât de greu mai mult decât pe izbucnirea unor genii fãrã context. Æi-mi
care ne-am refugiat consolator. Unii au pus totul pe seama pe piaåa mondialã a bunurilor simbolice. Pentru cã astãzi, în mai doresc, dacã nu cumva exagerez, o societate care folo-
derapajelor antidemocratice din primii ani ’90. Alåii, bãtrâni æi plin esor neoliberal æi democratic, „ministerele propagandei“ seæte globalizarea ca pe un optim vehicul al propriei, regãsite,
sumari, au început sã regrete presupusa „demnitate“ asumatã au renãscut. Ele nu mai legitimeazã dictaturi abominabile, ci identitãåi. Nu credeåi cã ar merita sã mergem împreunã pe
de „patriotul“ Ceauæescu, bãrbat cu simåul statului, care ætia sã „desfac“ - în marele sat planetar - niæte produse numite „åãri“, acest drum?
discute, pe picior de egalitate, cu mai marii planetei. Ne „culturi“, „religii“, „tradiåii“, „stiluri de viaåã“, „proiecte de so-
miæcãm între opinia cã reaua imagine externã a României este cietate“, „grupuri de interese“. În ultimii ani, statele postin- Teodor Baconsky

8 4 martie 2002