LUCRARE DE LICENTA

- TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI -

SPATIUL - INTRE UTILIZARE SI ABANDON

Faza: LICENTA
Predare: 27 martie

Student: DIANA CULESCU

Indrumator: arh. lector ANCA STANESCU

- 2006 -
CUPRINS

SPATIUL - INTRE UTILIZARE SI ABANDON ……………… 3

SPATII ABANDONATE ……………………………………………… 3

CE FEL DE PEISAJ CAUTAM? ……………………………………… 4

UN ALT FEL DE PEISAJ ……………………………………………… 9

PEISAJUL TERTIAR SI SPATIUL URBAN ……………………… 13

“GRADINI IN MISCARE“ ……………………………………………… 14

CONCLUZII ……………………………………………………………… 16

FALEZA NORD CONSTANTA ……………………………………… 17

BIBLIOGRAFIE ....................................................................... 19

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 2 ,

 SPATIUL - INTRE UTILIZARE SI ABANDON

Terenul abandonat … piarloaga … maidanul … sunt notiuni in jurul carora

se structureaza (se compune) aceasta lucrare, deoarece acesti termeni constituie
o tema dominanta in proiectele, preocuparile si ideile zilelor noastre. Aceste spatii
sunt intalnite pretutindeni, fie ca este vorba de mediul urban, fie de cel rural sau
periurban.

Dar ce reprezinta aceste terenuri abandonate? De unde provin? Care sunt

legile care le guverneaza? Ce pozitie are societatea umana fata de ele? Acestea
sunt cateva intrebari pentru care cercetatorii cauta un raspuns, intr-o lume in care
natura este preferata in forma sa idealizata si spectaculoasa: munti, padure,
campie, litoral …

SPATII ABANDONATE

In legatura cu termenii utilizati sunt necesare, pentru inceput, cateva

precizari. Termenul de “parloaga” 1 este utilizat pentru a defini un teren agricol
necultivat, invadat de buruieni, in timp ce “maidan” 2 -ul reprezinta un teren viran
situat in interiorul sau la marginea unei localitati. Dupa cum se poate observa,
primul termen face referire la un spatiu ce tine de mediul rural, in timp ce al doilea
releva apartenenta spatiului la mediul urban, desi starea functionala este aceeasi.
Este de amintit ca sensul peiorativ al cuvantului maidan este de data relativ
recenta, sensul initial fiind acela de spatiu in care se desfasura viata sociala 3
(spatiu public de intalnire, de schimb economic).

In franceza, termenul utilizat pentru a defini un teren necultivat (in sens

figurat neingrijit) este “friche” 4 . Interesant de remarcat este faptul ca pentru a
denumi un teren neutilizat, aflat in orice alt mediu fata de cel rural, cuvantul friche
este urmat de un adjectiv: friche urbaine, friche industrielle, friche portuaire etc.

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 3 ,

 Asadar, maidanul si parloaga pot fi considerate, din punct de vedere al
starii teritoriului, ca fiind sinonime, ambele provenind din terenuri folosite anterior
(antropizate) in diverse scopuri: agricol, industrial, urban etc.

Motivele abandonului sunt diverse si depind de mediul in care se gasesc

spatiile respective, dar aparitia lor presupune folosirea acestora de catre om si
abandonul lor ulterior, cu foarte rare exceptii, cand este vorba de terenuri
amenajate si nefolosite - un fel de “resturi inerente amenajarii”, cum este marginea
unui drum.

In plus, mai sunt privite ca maidane, acele spatii amenajate a caror utilizare
nu presupune lucrul lor continuu - liziera unei paduri. “Titlul” de maidan il mai
poarta o serie de spatii neamenajate, dar foloste de catre om cum este cazul unor
protiuni de plaja.

In sectorul urban, teritoriile abandonate corespund spatiilor aflate in

asteptarea amenajarii sau in asteptarea realizarii unor proiecte suspendate din
motive bugetare, decizii politice. Totusi acest abandon priveste orice spatiu –
orasul, industria, turismul genereaza la fel de multe maidane ca si agricultura,
silvicultura si constructiile. Gilles Clement este de parere ca abandonul 5 este
tributar al unui mod de gestionare, spatiul amenajat fiind generat de principiul de
amenajare. El afirma ca “orice amenajare genereaza maidane”.

CE FEL DE PEISAJ CAUTAM?

De-a lungul timpului, oamenii au supus si modelat natra inconjuratoare. La

inceput acest demers a implicat asigurarea celor necesare vietii, insa odata cu
trecerea timpului si a diversificarii nevoilor, aceste actiuni au avut in vedere
crearea unui microclimat mai favorabil desfasurarii vietii. Amenajarea a devenit
practic actiunea prin care omul incearca sa adapteze teroriile nevoilor sale –
materiale, culturale, estetice, fizologice, etc.

Pe tot parcursul evolutiei sale, societatea umana a emis continuu teorii in

privinta locului pe care trebuie sa il ocupe natura in viata de zi cu zi, precum si a

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 4 ,

formelor in care aceasta trebuie sa existe in preajma sa. Astazi, intr-o epoca a
dezvoltarii urbane fara precedent, omul incearca sa-si intoarca fata spre natura
mai mult ca oricand. Dar oare ajunge dorinta de a transpune imagini frumoase in
realitetea materiala pentru a regla incoerenta orasului si pentru a reduce
poluarea? Este suficient sa aducem arborii, peluzele si apa in mediul urban pentru
a ameliora conditiile de viata?

“de la nasterea oraselor …” 6

De la aparitia orasul, societatea occidentala a preferat forma idealizata a

naturii, dovedind o inclinatie irezistibila pentru farmecul gradinilor si seductia
spectacolului oferit de litoral sau de munti. Insa, in comparatie cu alte culturi (cea
chineza de exemplu), istoria societatii occidentale ca societate peisagista este de
data relativ recenta si este direct legata de perioada moderna 7 . A pretinde ca
societatea occidentala este una peisagista, inseamna a afirma ca ea este condusa
de o dubla motivatie in construirea mediului de viata. Pe de o parte o motivatie
este reprezentata de incercarile de a pune in practica idealurile filosofice, etice si
estetice ale peisajului, iar pe de alta parte se evidentiaza dorinta de a surprinde

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 5 ,

prin formele remarcabile ale mediului de viata, fie ca sursa de confort si de reverie,
fie ca marturie a viitorului unei lumi ideale.

Refuzand acea parte de lume care ii este data pentru a trai, societatea
peisagista cauta sa puna in practica alte solutii care sa reprezinte alternative
ecologice, sociale si estetice. Ea nu se multumeste cu peisajele care ii sunt
impuse de activitatile economice si de politicile publice: campuri agricole, linii
electrice, lotizari, zone industriale abandonate, rauri poluate, etc., ci viseaza la un
peisaj primitor, la ambiante serene, unde apele sunt curate si aerul pur. Astfel,
spatiile din afara orasului devin un refugiu delicat, unde societatea isi gaseste
linistea.

Dar cand ajung sa traiasca in acest peisaj, atat de constant si mult ravnit,
amatorii de viata in provincie, pe malul apei sau la munte, mai devreme sau mai
tarziu, incep sa viseze la oras, la numeroasele servicii oferite de acesta, la
facilitatile sale de neinlocuit si la ambianta care nu poate fi gasite in “salbaticie”.

“… la nasterea spatiilor verzi” 8

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 6 ,

 Dorim natura in viata noastra, dar aceasta nu trebuie sa vina sa ne
asalteze, ci noi vom merge sa ii aratam cat de mult o apreciem 9 . Aceasta dorinta
colectiva incearca continuu sa se materializeze, fie in spatiu public, fie in cel privat.
In gradina, loc simbolic al lumii de vis a creatorului sau, societatea peisagista si-a
concretizat viziunea idealizata fata de natura. Ulterior, aceasta viziune a fost
transpusa si in spatiul public urban, intr-o incercare de a ordona orasului dens si
compact. In construirea oraselor ultimelor doua secole, puterea publica a instalat
si perpetuat promenadele, parcurile si gardinile care au introdus natura idealizata
in oras, uitand uneori ca aceasta dispune de o flora maiestoasa sau de un relief
care ofera peisaje splendide.

Aceasta nevoie de natura in oras nu

este traita la fel de toti indivizii. De multe ori ea
este redusa, mai ales in viziunile edililor in
perpetua cursa electorala, la o simpla
“decorare vegetala” a orasului, ce poate deveni
populara, dar care nu raspunde in mod
fundamental raportului dintre oras si natura
cautata. Pe de o alta parte acest decorativism
vegetal se dovedeste a fi de prea multe ori de
un gust indoielnic, fapt care explica tendinta
specialistilor de a se opune acestor practici de
“infrumusetare” a orasului in favoarea cautarii
unui echilibru structural al spatiului care ii
asigura calitatile estetice necesare.

Integrarea patrimoniului, dezvoltarea

armonioasa a spatiului urban, calitatea
estetica a noii arhitecturi nu sunt probleme
de forma, de fatada ci probleme
fundamentale ale construirii mediului
urban, fapt reflectat in dezbaterile legate
de stil, sobrietatea sau profunzimea
prezentei vegetatiei in oras, de prea multe

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 7 ,

ori ramasa la nivel de decor. Noua paradigma ecologica, noile presiuni sociale fac
din aceasta relatie natura-oras o axa structurala a dezvoltarii teritoriilor urbane.

Ca raspuns la problematica ridicata de calitatea mediului de viata si la

preocuparile legate de o dezvoltare durabila, bazata pe un echilibru armonios intre
necesitatile sociale, economice si de mediu, peisajul fiind o componeta importanta
a acestui cadru, s-a luat initiativa elaborarii Conventiei europene referitoare la
peisaj, semnata la Florenta (octombrie 2000). Aceasta are ca obiectiv promovarea
protejarii, gestionarii si planificarii peisajelor si organizarea cooperarii europene
referitoare la problematica peisajului 10 . Peisajul a devenit astfel o preocupare
politica larg impartasita, prin aceasta conventie fiind recunoscut faptul ca acesta
constituie o componenta de baza a mostenirii naturale si culturale a Europei,
contribuind la bunastarea omenirii si la consolidarea identitatii europene.

Romania se numara printre primele semnatare 11 , iar prin ratificarea de

catre Parlament, prevederile Conventiei devin obligatorii pentru tara noastra.
Aceste prevederi fac referire la strategiile si masurile de protectie, gestionare si
planificare a peisajelor la nivelul intregului fie el natural, rural, urban sau periurban,
incluzand atat peisajele spectaculoase, obisnuite sau degradate.

Politicile prevazute de Conventie se refera la sensiblizarea societatii civile, a

organizatiilor private si a autoritatilor publice fata de valoarea peisajului si
necesitatea protectiei lui; la formarea de specialisti in domeniul protejarii, gestionarii
si planificarii peisajului; la identificarea si cartarea tipurilor de peisaj precum si
caracterizarea acestora si a fortelor si presiunilor care le transforma, etc.

Politicile aplicate pe teritoriul Romaniei pana in prezent au vizat in principal

protectia mediului si partimoniului construit. Abordarea problematicii peisajului este
relativ fragmentata in prezent, dar tinde sa devine din ce in ce mai coerenta sub
egida elaborarii unei legislatii adecvate in domeniu.

Pericolele aduse insa de aceste noi politici ale peisajului sunt legate de o
posibila ”preformatare” a viziunii asupra peisajului. Putem astfel sesiza de-a lungul
textului Conventiei o prefigurare a unei ”estetici oficiale” a peisajului, o definire
politica a frumosului.

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 8 ,

 Acelasi pericol se face simtit si legat de ideea de patrimoniu, care
sugereaza o viziune paralizanta asupra elementelor lui. Astfel in cadrul textului se
simte o tendinta retetara in a privi spatiul, o limitare a valorizarii lui si mai ales o
posibila blocare a evolutiei perspectivelor asupra a ceea ce este sau nu privit ca
peisaj. Teritoriile pe care Gilles Clemen le numeste ”peisaj tertiar”, tind sa devina
spatii ”in afara legii”, doar pentru ca ele nu se integreaza in ”estetica momentului”.

UN ALT FEL DE PEISAJ

La inceputul secolului XXI aproximativ 7 din 10 europeni sunt locuitori ai

unui oras 12 . In aceasta parte a lumii, expansiunea societatii urbane continua in
defavoarea spatiilor rurale, care iau acum forma unei extensii periurbane. Avem,
prin urmare, teritoriile antropizate in plina dezvoltare pe de o parte (urban,
periurban, rural) si natura pe de alta parte. Dar unde isi gasesc locul acele teritorii
abandonate? Poti fi considerate spatii antropice, avand in vedere folosinta lor
anterioara? Sau pot fi considerate ca apartinand naturii, daca luam in considerare
frenezia cu care vegetatia le invadeaza?

Un studiu asupra peisajului din Vassiviere 13 (Franta), realizat pe parcursul

anului 2002 pentru Centrul de arta si peisaj, lasa sa se intrevada caracterul artificial
a ceea ce pare a fi naturalul in prezent: intinderea oglinzii de apa a unui baraj
hidroelectric, arborii unei paduri plantate, iarba din crescatoriile de bovine etc.

Atunci cand se incearca abordarea peisajul ca un rezultat al activitatii

umane se descopera imediat un numar mare de spatii indecise, lipsite de
functiune, care sunt greu de numit. Acest ansamblu de spatii se situeaza la
margine (in liziera padurilor, in lungul drumurilor si raurilor, in cotloanele uitate ale
culturilor etc.) si ocupa suprafete cu dimensiuni modeste, dispersate precum
colturile pierdute ale unui camp sau unitare si vaste ca turbariile, stepele si
anumite parloage provenite dintr-o abandonare recenta. Intre aceste fragmente de
peisaj nu exista nici o asemanare de forma, ele avand doar un punct comun: toate
constituie un teritoriu de refugiu al diversitatii 14 . Aceasta justifica adunarea lor sub
un termen unic – peisaj tertiar. Termenul este propus de Gilles Clement in cartea

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 9 ,

sa “Manifeste du Tiers paysage”. Acest peisaj cuprinde, alaturi de suma spatiilor
abandonate, rezervatiile si ansablurile primare. Ansamblurile primare si rezervatiile
privesc spatiile naturale, in timp ce terenurile abandonate pot face referire la orice
tip de spatiu 15 . Caracterul indecis al celui de-al treilea peisaj corespunde evolutiei
libere a ansamblului entitatilor biologice care compun teritoriul in absenta oricarei
decizii umane.

Ansamblurile primare sunt acele teritorii care nu au fost niciodata supuse

exploatarii. Ele evolueaza lent sau deloc, iar speciile care se dezvolta aici
corespund nivelului optim de viata pentru conditiile de mediu. In lume exista inca
anumite paduri primare, celelalte spatii primare repartizandu-se in preriile alpine,
stepe, tundre etc. Ansamblurile primare sunt unitare in aspect in ciuda unei
diversitati destul de puternice (ele detin inca cea mai mare diversitate planetara).

Rezervatiile sunt ansambluri protejate de activitatea umana, prin decizie

administrativa, deoarece sunt considerate fragile sau rare, bogate intr-o diversitate
aflata in pericol.

Rezervatiile si ansamblurile primare se aseamana prin apropierea sau

ajungerea la stadiul de climax - nivel stabil unde aspectul se modifica foarte putin
in timp. Flora ansamblurilor primare si a rezervatiilor este diferita de toate celelalte.
Mentinerea inchiderii mediului reprezentat de rezervatii si de ansamblurile primare
interzice accesul entitatilor exogene.

Un teren recent abandonat primeste in scurt timp specii pioniere,

caracterizate de un ciclu rapid, care dispar curand in favoarea unor specii din ce in
ce mai stabile. Acest ciclu de inlocuire se prelungeste pana la obtinerea unui
echilibru, unei stari de permanenta. Aparitia rapida, apoi disparitia speciilor
pioniere in favoarea speciilor stabile, sunt reprezentative pentru maidane,
deoarece doar pe un teren nud (liber de orice forma de viata), lipsit de concurenta,
se pot instala plantele pioniere. Flora terenurilor abandonate nu este compusa
exclusiv din specii naturale indigene, ea reuneste toate plantele exotice pioniere
compatibile cu mediul (biomul).

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 10 ,

 Pe masura ce terenul “se inchide” (permite doar dezvoltarea anumitor
specii, plantele pioniere fiind exluse), se atenueaza si dinamica cuceririi. Viata
maidanelor este scurta, nefiind nevoie de mai mult de 40 ani pentru a se face
trecerea de la o parloaga la o impadurire dens. Se poate afirma ca suma
maidanelor constituie, prin excelenta, teritoriul amestecului planetar, deoarece
acestea pot cuprinde terenuri aflate intr-o stare incipienta de colonizare (flora
compusa din plante pioniere), cat si medii ajunse in perioada de climax specific.

Prin natura sa peisajul tertiar constituie un refugiu pentru multiplele specii

care nu isi gasesc locul in alta parte. Speciile care nu apar in peisajul tertiar sunt
reprezentate de plantele cultivate, animalele evoluate, si entitatile a caror existenta
depinde de zonele cultivare si de crescatorii (de exemplu macul rosu – Papaver
rhoeas – este o planta ce depinde de practicile agricole; alaturi de alte specii, face
parte dintr-o serie de plante combatute, deci amenintate cu disparitia, dar animate
de o mare putere de regenerare 16 ).

Vegetatia reprezentativa in functie de tipul de spatiu ocupat 17

Ansamblu primar Maidan Spatiu amenajat

Rezervatie
- mare diversitate
specifica
- specii stabile /
dinamica lenta
- endemism puternic
- diversitate specifica
eterogena
(indigena + exogena)
- specii instabile
- endemism slab
- diversitate specifica
redusa sau nula
- specii mentinute
artificial prin energie
conrrara
- endemism minimal
sau nul

Peisajul tertiar se distribuie asupra unor teritorii cu statut oficial foarte variat,
raspunzand unor obiective si roluri diferite, uneori contradictorii. Un teritoriu
declarat rezervatie, din punct de vedere administrativ, este menit protejarii,

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 11 ,

supravegherii si sanctionarii. Marginea unui drum, maidanul urban, nu fac obiectul
niciunei protectii, ele fiind locuri ce se incearca a fi reduse si suprimate, desi
constituie rezerve biologice.

Realitatea peisajului tertiar este de ordin mental, pozitionandu-se in campul

etic al cetateanului planetar cu titlu de permanenta si coincide cu decupajele
administrative cu statut temporar. Prin continutul sau, prin premisele create de
diversitatea specifica, prin necesitatea de prezervare sau de intretinere a dinamicii
sale, peisajul tertiar imbraca o dimensiune politica. Statutul nescris, dar verificat al
celui de-al treilea peisaj este acela de ordine planetara 18 , iar mentinerea existentei
sale nu trebuie sa depinda de intelepciune ci de o constiinta colectiva.

Peisajul tertiar isi schimba aspectul in timp. Aceste schimbari au la baza

atat factori interni – dinamica naturala de accedere la climaxul forestier – cat si
externi, care tin de mediul inconjurator – presiunile exercitate de teritoriul
antropizat din imediata apropiere influenteaza pierderea sau mentinerea unui
echilibru al diversitatii – dar si de politicile aplicate.

Evolutia teritoriala a peisajului tertiar coincide cu evolutia teritoriala a

spatiilor antropizate. Cresterea numarului de terenuri abandonate, lasate in urma
de lucrarile de amenajare, nu conduce mereu la o crestere a suprafetei globale a
peisajului tertiar ci la o mai mare fragmentare a acestuia. Multitudinea de
fragmente ale peisajului tertiar reprezinta un factor selectiv al diversitatii –
supravietuiesc doar acele specii ale caror cerinte ecologice sunt compatibile cu
conditiile oferite de fragmentul respectiv.

Din punct de vedere social, peisajul tertiar este privit ca un spatiu natural,
destinat in unele cazuri loisir-ului, ca un spatiu neproductiv (in cazul abandonului
administativ) sau ca un spatiu sacru. Abandonarea administativa a acestor spatii
poate duce la o dubla raportare a societatii fata de ele: pe de o parte acestea sunt
supuse devalorizarii (maidan, parloaga, teren indecis), iar pe de alta parte capata
o valenta moralizatoare (loc sacru, un loc interzis). Abandonul administrativ nu
implica abandonul total al spatiului, acesta continuand sa fie “consumat” de catre
societate sub diverse aspecte.

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 12 ,

 PEISAJUL TERTIAR SI SPATIUL URBAN

Daca din punct de vedere ecologic aceste peisaje tertiare sunt spatii de o
indiscutabila valoare, din punct de vedere estetic lucrurile se demonstreaza a fi
mult mai complicate. Exista o serie de artisti (in special proveniti din zona land-art-
ului) sau de peisagisti care au inteles deja frumusetea acestor spatii si care
incearca sa o promoveze in cadrul proiectelor lor (Peter Latz, Christo, etc.). Pentru
marea masa insa aceste peisaje raman “simple maidane“, condamnate la dispret
si agresiune. Aceste spatii nu au devenit inca “peisaje publice“ si nu fac parte
dintr-o estetica oficiala a marii culturi, insa valorizarea lor de catre specialisti le
acorda inca o sansa de a exista.

In pofida faptului ca peisagistii si artistii au invatat sa priveasca aceste spatii

ca fiind frumoase, aceasta sansa nu poate fi valorificata fara realizarea unei
educari a maselor si fara sensibilizarea publicului, a tuturor teoreticienilor si
practicienilor de specialitate.

Inglobarea acestor spatii, sub diverse aspecte, in amenajari trebuie avuta in

vedere, insa modul in care se realizeaza acest lucru are o deosebita importanta.
Pe termen scurt desigur amenajarea acestor zone poate tine de implicatii
pecuniare considerabile referitoare la functiunile alocate. Aceasta graba in a
obtine profit cat mai rapid cu putinta trebuie domolita, lundu-se in considerare
influenta pe termen lung a acestor spatii la nivelul intregului spatiu urban -
ecologica, educativa, estetica, recreativa, etc. – si, prin urmare, obtinerea de
avantaje pentru intregului oras.

In urma cu 50 de ani, ideea de preverdissement 19 a modificat sfera de

actiune a peisagistilor, prin adaugarea unei noi laturi rolului lor de a realiza
amenajari de spatii verzi. Practicile de preverdissement ofera peisagistilor
posibilitatea de a participa, in cadrul unor echipe interdisciplinare, la prefigurarea
tesutului urban intr-o maniera concertata, si implica pregatirea terenul in vederea
realizarii unei trame vegetale care sa fie suficient de puternica pentru a servi drept
punct de pornire al unei actiuni de urbanizare, precum si negocierea acestor spatii
cu o estetica populara.

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 13 ,

 Pierre Donadieu este de parere ca, in prezent, preverdissement-ul ramane
apanajul unui “urbanism peisagist foarte operational“ 20 , dand ca exemplu proiectul
lui Michel Desvigne si Christine Dalnoky care are ca obiect peninsula Greenwich.
Este vorba de realizarea unui viitor cartier al orasului, cu o retea de parcuri,
promenade si gradini in jurul unui pavilion expozitional. Abordarea proiectului nu
se bazeaza pe istoria industriala a locului, considerata anecdotica la scara
geologica, ci pe refacerea coerentei geografice a spatiului plat de pe malul
Tamisei, facand referire la imaginea ecologica a padurii aluviale, in care cartierul
isi va ocupa treptat locul - “peninsula este redresata printr-o logica de plantare in
care desenul, ca instrument al proiectului a fost indepartat“. Interesant prin
conceptul de proces generator de forme urbane si naturale, acest proiect
marcheaza o inflexiune in practicile peisagiste, renuntand la valorificarea memoriei
istorice, in favoarea valorificarii ecologice si naturaliste.

Problematica politicilor de preverdissement are insa doua taisuri: pe de o

parte aceste practici pregatesc aproprierea privata sau publica a unui teren,
permitiand un timp de expunere, de restaurare a substratul natural, dar pe de alta
parte au ca efect distrugerea ecosistemelor create in astfel de spatii. Desigur,
aceasta inlaturare a ecosistemelor create pe terenurile abandonate poate fi
controlata sau evitata prin corelarea peisagisticii cu alte domenii - social,
economic, ecologic, etc., si prin natura proiectelor realizate. Preverdissement-ul
poate reprezenta astfel o tehnica de posibila salvare a spatiului de la agresiune, in
masura in care acesta devine valorizat social.

“GRADINI IN MISCARE“

Datorita varietatii de specii ce pot fi intalnite in cadrul maidanelor, acestea

reprezinta teritorii in continua evolutie si transformare. Modul in care toate aceste
transformari sunt percepute de catre societate confera acestui tip de spatiu un
statut special, putand fi privite ca adevarate gradini ce evolueaza in timp si spatiu.

Gilles Clement considera ca vidul arhitectural contine o diversitate

biologica, care implica miscarea - adica realitatea gradinii. In gradinile propriu-zise

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 14 ,

elementele vegetale au un loc bine stabilit in masiv, borduri mixte, partere etc.. In
cazul maidanelor aceasta ordine nu se aplica, nu se face o diferentiere intre plante
bune si plante rele, iar locul ocupat de fiecare individ si forma masei floristice sunt
determinate de relatiile stabilite intre plante (toleranta, inhibitie, etc.). Aceasta lume
variaza in functie de spatiu si timp, masa floristica suferint o serie de miscari.

Rezulta astfel o modificare

permanenta a aspectului “gradinii“,
datorita transformarii masei floristice
pe parcursul anotimpurilor, asa cum
putem vedea in orice gradina, dar mai
ales datorita aparitiei sau disparitiei
elementelor vegetale in locuri
imprevizibile. Astfel, aspectul acestor
locuri nu e niciodata acelasi de la o perioada la alta, fie ea horticola sau biologica.
Aceasta poate varia de la o saptamana la alta, de la o luna la alta si binenteles de
la un an la altul.

In legatura cu rapiditatea cu care se pot produce aceste schimbari,

exemplul dat de Gilles Clement (Le jardin en mouvement – 1991) este edificator.
El vorbeste de diferitele aspecte sub care se poate prezenta o campie populata cu
margareta de camp (Leucantheum vulgare). Astfel, daca se trece la o cosire in ras
a acelei campii, ea se va transforma dintr-o intindere plina de flori intr-un gazon,
aratand complet diferit., iar spatiul va putea fi parcurs mult mai usor. Daca, in
schimb, pe intinderea ei vor fi lasate palcuri ici si colo din diverse motive
(margaretele nu au fost cosite inca intr-o anumita zona, in alte locuri tufe tepoase
sau graminee sunt lasate sa creasca in voie, etc.) se va constata ca in fata
privitorului apare “inceputul unei sculpturi“ in materia verde.

Cu cat ciclul biologic este mai rapid, cu atat speciile sunt mai numeroase,
iar modificarile “gradinii“ sunt mai frecvente. Asadar, perpetua modificare a
spatiului de circulatie si a vegetatiei justifica termenul de miscare, iar
administrarea acestei miscari justifica termenul de gradina in cazul acestor spatii.

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 15 ,

 Avand la dispozitie toate elementele necesare (arbusti, liane, plante
bulboase, specii erbacee, si chiar unii arbori) este foarte posibila, asadar,
realizarea unor parcuri “naturale“, in care speciile plantate de regula in astfel de
amenajari sa fie inlocuite de o serie de specii “salbatice“. Avantajul acestora este
desigur capacitatea de a oferi mereu alta imagine, surprinzand prin culoare,
vierietate, etc., dar mai ales prin forma.

CONCLUZII

Peisaj tertiar, maidan, teren abandonat

– indiferent de sintagma folosita, toti acesti
termeni fac referire la un teritoriu de o bogatie
inestimabila din punct de vedere ecologic, dar
cu puternice implicatii din punct de vedere al
peisajului. Aceste spatii reprezinta deja
peisaje, dar perceperea lor ca atare depinde
de o cultura ce trebuie instaurata in societatea
umana.

Poate datorita faptului ca sunt caracterizate de o permaneta miscare,

aceste teritorii nu sunt percepute ca peisaje inca. Dar trebuie sa facem un pas
inapoi si sa privim imaginea de ansamblu: desi elementele ce le definesc sunt intr-
o permanenta schimbare in functie de sezon, ciclu biologic, etc., ele se pastreaza
ca entitate.

Alternativele ecologice, sociale si estetice reprezentate de terenul

abandonat trebuie sa suscite interesul peisagistilor in demersul lor de a crea spatii
pentru oameni. El nu trebuie sa mai ramana “un simplu maidan“, ci trebuie sa
constituie locul unde ne petrecem cu placere momente din viata si la care visam
uneori. Condamnarea la dispret si agresiune trebuie sa inceteze, iar valoarea sa
trebuie inteleasa pe deplin si apreciata pretutindeni.

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 16 ,

 FALEZA NORD CONSTANTA

In prezent este evident faptul ca

lipseste o viziune asupra reabilitarii si
dezvoltarii zonei Faleza Nord Constanta,
aceasta fiind un spatiu destructurat, supus
unor puternice presiuni sociale. Dubla
implicatie pe care Faleza Nord Constanta o
are in viata orasului - centru si periferie - a
dus la transformarea ei intr-un mozaic de
spatii lipsit de coerenta si coeziune. Cel mai
afectat din acest punct de vedere este spatiul situat intre zona construita a orasului si
malul marii (faleza propriu-zisa). Acesta a cunoscut in ultmele decenii puternice
transformari datorate atat activitatii antropice, cat si factorilor naturali (lucrari de
consolidare a pantei, lucrari de drenaj, depunerea pamantului excavat din fundatiile
blocurilor, alunecari de teren, infiltratii, etc.).

Pe teritoriul Falezei Nord Constanta se gasesc in prezent o serie de plante

considerate rare sau vulnerabile (Crambe maritima, Ecballium elaterium, Glaucium
flavum, etc.), precum si speciile endemice in zona Dobrogei, care fac dovada
existentei unor ecosisteme deosebite in zona. Un aspect deosebit de important il
contituie prezenta plantelor pioniere (Potentilla reptans) dovada a faptului ca
acestea stau la baza colonizarii zonelor formate din umpluturi de pamant rezultat
din saparea fundatiilor, pe care a fost posibila aparitia ulterioara a plantelor
endemice si rare. Aceste zone insa sunt supuse continuu unor presiuni urbane,
generate atat de nevoia de spatii de locuit cat si de nevoia stringenta de spatii
comunitare care sa raspuna actualelor cerinte sociale.

Date fiind problemele sit-ului si mizele legate de peisaj, amenajarea Falezei

Nord Constanta pune problema unui just echilibru intre nevoia de natura si dorinta
morala, stiintifica si estetica de a salva un ecosistem rar. Este vorba de o
“negociere artistica“ a acestor spatii in scopul intrarii lor ca peisaj in conceptia
oamenilor, pastrandu-se insa caracterul si vegetatia actuala. Imbinarea acestor
realitati constituie o provocare in conturarea unei interventii capabile sa mentina
coerenta si unicitatea peisajului.

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 17 ,

1
Chioreanu Aurora, Radulescu Gheorghe – Mic dictionar enciclopedic, Editura Enciclopedica
Romana, Bucuresti, 1972, p. 716
2
Ibidem, p. 555
3
Harhoiu Dana – Bucuresti - un oras intre orient si occident, Editura Simetria, Bucuresti, 1997, p.
53
4
*** – Petit Larousse - Dictionnaire encyclopedique pour tous, Librairie Larouse, Paris, 1965, p.
454
5
Clement Gilles – Manifeste du Tiers paysage, Edition Sujet/Objet, Paris, 2004, p. 15
6
Preluare dupa Batellier J.F. – Sans retour ni consigne, Edition Syros / La Breche, Paris, 1978, p.4
7
Berque Auguste, Conan Michel, Donadieu Pierre, Lassus bernard, Roger Alain – Cinq proposition
pour une theorie du paysage, Edition Camp Vallon, Seyssel, 1994, p. 22
8
Ibidem, p. 5
9
Clement Gilles – Ou en est l’herbe? – Les cahier de l’ecole de Blois 4: Autour des friches, Les
editions de l’Imprimeur, Paris, 2005, p. 11
10
*** – European Landscape Convention, Council of Europe, Florence, 2000, p. 6
11
Iliescu Ana-Felicia – Arhitectura peisagera, Editura Ceres, Bucuresti, 2003, p. 16
12
Donadieu Pierre – La Societe paysagiste, Actes SUD / ENSP, 2002, p. 17
13
Clement Gilles – op. cit., p. 11
14
Diversitatea se refera la numarul de specii vii distincte de animale, plante si entitati simple
(bacterii, virusi, etc.), numarul oamenilor fiiind cuprins intr-o singura si unica specie unde
diveristatea se exprima prin varietate etnica si culturala – Clement Gilles – op. cit., p. 10
15
Clement Gilles – op. cit., p. 15
16
Clement Gilles – op. cit., p. 19
17
Preluare dupa Clement Gilles – op. cit., p. 25
18
Clement Gilles – op. cit., p. 28
19
Donadieu Pierre – La Societe paysagiste, Actes SUD / ENSP, 2002, p. 132
20
Donadieu Pierre – La Societe paysagiste, Actes SUD / ENSP, 2002, p. 133

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 18 ,

BIBLIOGRAFIE:

Autant Pierre AUTOUR DES FRICHES-LES CAHIERS DE L’ECOLE DE BLOIS

Bailly J.-C. Les Editions de l’Imprimeur, 2006
De Boiscuille Chilperic
Claramunt Marc
Clement Gilles
Degruelle Christiphe
Dewitte Aurelie
Echenoz jean
Eveno Claude
Lermite Delphine
Pere Christophe
Sakaguchi Kyohei
Verriest A.-S.
Zischle Hanns

Berque Augustin CINQ PROPOSITION POUR UNE THEORIE DU PAYSAGE,

Conan Michel Editions Champ Vallon, Seyssel, 1994
Donadieu Pierre
Lassus Bernard
Roger Alain

Clemet Gilles MANIFESTE DU TIERS PAYSAGE, Editions Sujet / Objet, 2004

Donadieu Pierre LA SOCIETE PAYSAGISTE, Actes SUD / ENSP, 2002

Iliescu Ana-Felicia ARHITECTURA PEISAJULUI, Editura CERES, Bucuresti, 2003

Le Dantec J.-P. LE SAUVAGE ET LE REGULIER,

Editions du Moniteur du Paris 2002

Roger Alain COURT TRAITE DU PAYSAGE, Editons Gallimard, 1997

Stanescu Anca TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - note de curs

LUCRARE DE LICENTA - TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - 19 ,