LUCRARE DE LICENTA

- URBANISM -

SPATIUL PUBLIC INTRE FORMA SI FOND

Faza: LICENTA
Predare: 27 martie

Student: DIANA CULESCU

Indrumator: arh. lector IOANA TUDORA

- 2006 -
CUPRINS

SPATIUL PUBLIC INTRE FORMA SI FOND ..................................... 3

Spatiul public .................................................................................... 4

Spatiul comunitar ............................................................................. 9

Concluzii preliminare ....................................................................... 11

Studiu privind Faleza Nord Constanta ............................................ 12

Structura urbana a Constantei ……………………………….. 12

Faleza Nord Constanta – analiza spatiilor publice ……….. 14

Concluzii finale ………………………………………………………….. 19

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………… 21

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 2 ,

 SPATIUL PUBLIC INTRE FORMA SI FOND

In sens larg, spatiul public este acel loc, deseori conturat de spatiul privat –
locuinte, curti, magazine, etc. – pe care toti suntem liberi sa il folosim si in care ne
purtam intr-o mainera specifica. In acest loc invatam sa traim impreuna, acceptand
alaturi de noi alti indivizi, care nu ne seamana si care au alte valori. Prin natura sa,
spatiul public este un loc multifunctional, incepand cu strada – organ al formei
urbane, destinat tranzitului si activitatilor artizanale – si ajungand pana la piata –
loc pentru intalniri si reuniuni politice, ludice sau comerciale. Mult timp, acest
spatiu a fost punctul de convergenta cotidiana pentru oricine cauta informatii,
dorea sa comenteze actualitatile sau sa participe la evenimente.

Lucrurile s-au schimbat insa, odata cu transformarile pe care societatea

umana le-a suferit, odata cu aparitia mall-ului, a internetului, a automobilului –
acestea fiind doar cateva din elementele care au produs modificari majore ale
felului in care interactionam si comunicam cu ceilalti si a spatiului pe care il
utilizam in acest scop. Hipermarket-ul, mall-ul, desi fac parte din spatiul privat,
devin pe zi ce trece veritabile spatii publice ale noilor orase. Informatiile ne sunt
transmise prin intermediul mass-mediei, suntem la “un click” departare de aflarea
oricaror vesti ce ne intereseaza, iar telefonul mobil si internetul ne pun la dispozitie
posibilitatea de a conversa cu prietenii, cunoscutii, etc. Dupa cum se poate
observa, asistam de asemenea si la o modificare a felului in care consumam
spatiul privat, la o aplecare spre intimitate, spre drepturile individului, care
primeaza in fata raporturilor familiale traditionale.

Relatiile intre sfera privata si sfera publica devin extrem de complexe si tind
sa se materializeze in forme din ce in ce mai diversificate, in functie de mediul
social, cultural, natural, etc. Departe de a reprezenta o realiate stabila, raportul
dintre public si privat continua sa evolueze si sa transforme profund viata orasului.
In prezent, interventiile asupra spatiului public nu se mai pot face fara a acorda o
atentie deosebita formelor concrete ale acestei evolutii si implicatiilor pe care
acestea le au in modul in care functioneaza orasul, cartierele, echipamentele
publice.

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 3 ,

 Spatiul public

Spatiul public este prezent in viata noastra sub trei aspecte: strada, piata si
spatiu verde. Dincolo de a fi un simplu canal pentru trafic in tesutul urban, strada
este in sine o institutie sociala, purtand amprente culturale specifice in functie de
amplasare, capabila sa surprinda prin variatia formei si prin nuante. Utilizata ca
spatiu de tranzit pietonal, loc de intalnire,
piata liniara, etc. strada reprezinta
compromisul delicat intre toate aceste
functiuni. Totodata ea reprezinta produsul
dezvoltarii teritoriale a unei localitati si
organizeaza impartirea unui teren,
delimitand diverse parcele 1 . Aparitia
mijloacelor de transport a adus schimbari
ale structurii acesteia prin diferentierea
carosabilului si pietonalului si a impus noi reguli de utilizare pentru a garanta
siguranta utilizatorilor. Piata este cu siguranta primul tip de spatiu urban inventat
de om si a rezultat prin gruparea unor cladiri in
jurul unui spatiu liber 2 . Formele sub care piata
apare in tesutul urban sunt extrem de diverse,
dupa cum se poate observa in lucrarea lui Rob
Krier (L’espace de la ville). Si dimeniunile
acesteia difera desigur, in functie de caracter,
de locul ocupat alaturi de alte forme urbane, etc.
In prezent, o serie de astfel de spatii publice si-
au schimbat caracterul prin introducerea
traficului auto. Astfel, pietonul, odinioara
singurul utilizator al acestor spatii, a fost constrans sa isi limiteze desfasurarea
activitatilor in acea parte reprezentata de pietonal. In comparatie cu strada si piata,
spatiul verde public are o istorie relativ recenta in viata orasului. El a aparut pe
fondul unor intense transformari sociale (de exemplu, dupa revolutia franceza,

1
Rob Krier - L’espace de la ville, 1975
2
ibidem

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 4 ,

parcuri ce apartineau aristocratiei au fost incorporate permanet in spatiul public 3 ),
urmand nevoia fireasca de apropiere a omului fata de natura. Programele si
dimensiunile acestui tip de spatiu public difera in functie de nevoile la care
raspund, de aria de influenta, localizare, grad de amenajare, tipul si frecventa de
utilizare, etc. Se pot distinge astfel: gradinile imobilelor (locuri de joaca, locuri de
odihna, etc.), scuaruri, gradini publice,
terenuri de joaca, terenuri de sport,
parcuri de vecinatate, parcuri de cartier,
promenade, parcuri urbane, parcuri
tematice, gradini botanice, gradini
zoologice, baze de agrement si
recreere, etc.

O particularitate a formei urbane

este reprezentata de spatiile cu caracter
semi-public (sau semi-privat). Aceste
teritorii constituie adevarate spatii-
frontiera intre doua forme distincte ale
spatiului urban si permit trecerea de la spatiul protejat, ce tine de domeniul privat,
pana la diferite grade de expozitie a sinelui (conform E.Goffman, A. Ioan, C.
Mihali) care sunt proprii spatiului public. In general, astfel de spatii apar in zonele
rezidentiale si sunt menite sa ofere posibilitati de socializare si de relaxare, intr-un
cadru relativ intim pentru locuitorii acestora. Spatiu public devine aici un spatiu de
proximitate, destinat unei utilizari
“domestice”, unde valori precum
independenta, libertarea, autonomia si
anonimatul (specifice spatiului public
propriu-zis) sunt alterate odata cu trecerea
prin filtrul unui control social. Aceste spatii
de trecere si de filtrare intre public si privat
ce tin, de cele mai multe ori, din punct de
vedere administrativ, de spatiu public, pot deveni, prin modul in care sunt utilizate,
spatii comunitare. Insa de prea multe ori exista tendinta de a considera, mai ales

3
Spiro Kostof - The City Assembled, Bulfinch Press Book, Boston, 1999, p. 168

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 5 ,

in cadrul proiectelor de urbansim, ca orice astfel de spatiu-frontiera este unul
comunitar doar pentru simplu fapt de a fi desemnat astfel. Pe de o alta parte
putem observa deseori spatii oarecum nedefinite (maidane ramase in urma
santierelor, terase de cafenele de cartier, intrari in blocuri, spatii verzi in fata
blocurilor, etc.) sau care tin de o logica urbanistica “decorativa” cum devin, prin
varii tipuri de apropriere, adevarate spatii comunitare. Pentru a putea fi considerat
un real spatiu comunitar, aceste spatii semi-publice trebuie sa se bucure de o
utilizare comuna a unui grup stabil – vecini, prieteni care se intalnesc mereu in
acelasi loc, colegi, etc. Insa in sensul cel mai stabil un spatiu comunitar este
strans legat de idea de vecinatate, de locuire. Ce anume determina insa un spatiu
sa devina un real spatiu comunitar si sa nu ramana unul teoretic, doar astfel
desemnat de edili sau arhitecti? De ce anume un spatiu este apropriat si altul nu si
care sunt mecanismele de apropriere? Toate acestea tin de anumite calitati subtile
ale spatiului.

In ansamblul sau, spatiul public structureaza orasul si ii imprima calitati

specifice si identitate proprie. Caracterul sau multifunctional ii confera valori de
potential urban care trec dincolo de buna adaptare la o utilizare precisa. Aceste
utilizari multiple, caracteristice spatiului public, nu reprezinta doar valori ce trebuie
conservate, ele putand promova totodata o imbogatire a vietii sociale urbane.

Dar care sunt calitatile pe care trebuie sa le posede un spatiu public,

dincolo de o utilizare patriculara? Dominique Dupre Henry defineste spatiul public 4
ca fiind acel loc in care ne “aflam”, individual sau colectiv, si in care ne deplasam,
a fi in oras implicand calitati de ambianta si confort (fizic si psihic) oferite de acest
spatiu, ce corespund nu numai unor utilizari precise, ci si unor atitudini generale.
Aceste calitati, simple in principiu, depasesc stadiul de reprezentare, de
infrumusetare prin decorare. El da exemplul arcadelor ce bordeaza o strada sau o
piata si atrage atentia ca grija pentru punerea la adapost fata de ploaie si soare,
oferirea unui spatiu pentru plimbari agreabile in oras si calitatea de loc de tranzitie
intre spatiul public al strazii si cel privat al magazinelor si apartamentelor, ar trebui
sa primeze in fata atentiei acordate decorarii.

4
Dominique Dupre Henry - Lire et composer l’espace public, Minister de l’Equipement, du
Longement et des Transports

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 6 ,

 Alaturi de confort si ambianta, D. D. Henry este de parere ca spatiul public
trebuie sa mai posede si o alta calitate, de ordin vizual: dimensiunea de reper ce
trebuie sa o ofere peisajului. A te putea orienta, inseamna a fi constient de situatia
topografica in care te gasesti la un moment dat si ofera posibilitatea de ajunge in
alte locuri prin analiza intuitiva a configuratiei urbane. In spatiul public orientarea
se face prin intermediul deschiderilor vizuale, care permit perceperea altor parti
ale orasului si a relatiilor vizuale existente intre anumite puncte caracteristice
(monumente de exemplu) si ansamblul spatiilor publice. Existenta acestor relatii
depinde de repartizarea si imbinarea, intr-un sit dat, a unor edificii exceptinale (ale
caror caractere unice permit identificarea si situarea) cu spatiile publice in care se
circula sau se stationeaza. Referitor la acest lucru, el atrage atentia ca realizarea
artificiala a unor contradictii sistematice intre relatiile vizuale si deplasarea fizica
devine deconcertanta si dezagreabila, folosind ca exemplu abuzul fata de sensul
obligatoriu de circulatie, care duce la astfel de contradictii, devenind frustrant prin
impiedicarea unei accesari usoare a unor spatii aflate in campul vizual.
Diversificarea spatiilor publice pune la dispozitia unui oras avantajul de a putea fi
“citit” mai bine.

In ceea ce priveste spatiul public, orasul de astazi cunoaste o dubla

miscare: pe de o parte anumite spatii devin emblematice si sunt valorizate de o
politica publica foarte activa, iar pe de alta parte marea majoritate a locurilor
produse sunt spatii de tranzitie, fara calitati particulare in afara de functionalitatea
lor. Rezulta astfel o varietate considerabila
de situatii urbane ce pot fi percepute.

Vechile piete din centrele istorice

continua sa fie utilizate si astazi, dar in mare
parte ele au suferit modificari menite sa le
insufle vitalitate si sa le dea posibilitatea de a
raspunde cerintelor actuale.

Totodata, un numar impresionat de noi spatii publice au aparut in orasele

lumii. Unul dintre cele mai ambitioase programe a fost demarat in Barcelona,
incepand cu anii ’80, unde o serie de piete si parcuri au aparut ca o oportunitate
de revitalizare a cartierelor sarace, dar si ca o eliberare dupa cei patruzeci de ani

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 7 ,

de dictatura in care spatiile publice erau
vazute ca o potentiala amenintare a
insurectiei catalane 5 .

Din pacate, putine tari au reusit sa

puna in aplicare politici de succes, care
sa duca la revitalizarea acestor spatii
publice si sa le ofere calitatea de simbol in
cadrul imaginii orasului. De cele mai multe
ori interventiile facute raman la nivel formal, interesand cu predilectie aspectul
acestor spatii, in detrimentul integrarii lor sociale. Edificator pentru Romania,
ramane cazul interventiei din perioada comunista din Bucuresti – insertia axului
est-vest, aferent Casei Poporului. Desigur acest demers nu a avut ca scop
apropierea acestui spatiu de catre societate, ci a fost pur si simplu un act de
imagine al vechiului regim, cunoscut fiind faptul ca reunirea cotidiana a grupurilor
mai mari de 5-10 indivizi in spatiile publice era considerata o amenintare la adresa
autoritatilor. Intr-o astfel de vreme, in care a socializa era echivalent cu a protesta,
a te revolta, interesul s-a transferat treptat asupra spatiului privat. De altfel putem
astazi vorbi despre un spatiu public in refacere, in cazul Bucurestiului in particular
si al Romaniei in general, anii de regim comunist reusind sa distruga acest tip de
spatiu si transformand centrul orasului – de la Bulevardul Magheru sau Calea
Victoriei si pana la Herastau, ca promenade “sociale” in care lumea iesea pentru a
vedea lume si pentru a fi vazuta de lume, pana la parcul Cismigiu, centru al vietii
urbane al Bucurestiului – intr-un spatiu de tranzit fugitiv.

In prezent, seria interventiilor care au ca scop doar modificarea imaginii

spatiului public continua. De o amploare mai mica decat exemplul mentionat
anterior, aceste interventii sunt facute plecand in general de la premise pur
electorale (de exemplu: amanejarea facuta in Piata Centrala din Pitesti,
amenajarea unor parcuri si a unor gradini de cartier din Bucuresti, etc.). Nefiind
insa urmarea fireasca a unor analize temeinice, care sa dezvaluie nevoile si
asteptarile pe care societatea le are in acel moment, aceste spatii sunt sortite

5
Spiro Kostof - The City Assembled, Bulfinch Press Book, Boston, 1999, p. 272

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 8 ,

esecului, locuitorii oraselor consumandu-le, in cel mai bun caz, doar sub aspectul
lor cel mai banal – acela de spatii de tranzit.

Asistam astazi la o disociere a locuitorilor din mediul urban fata de aceste

spatii. Ele nu le apartin, nu ii reprezinta. Spatiul privat este preferat spatiului public.
Cu timpul, aceast lucru poate duce la moartea spatiilor publice, la pierderea
efervescentei ce le-a caracterizat de-a lungul istoriei. Inainte de toate, locuitorii
oraselor romanesti trebuie sa redobandeasca capacitatea de a-si apropria un
spatiu, de a invata sa-l valorizeze si sa il consume alaturi de ceilalti membrii ai
societatii. Dar aceasta capacitate nu poate sa fie dobandita de la sine, ci trebuie
sa faca obiectul unor politici sustinute.

Intr-un context de competitie economica si de constientizare a importantei

de a-si afirma identitatea ca factor de coeziune sociala, orasele, prin intermediul
specialistilor si a factorilor decizionali, trebuie sa puna in practica aceste politici in
incercarea de a recuceri interesul locuitorilor fata de spatiul public.

Spatiul comunitar

Spatiile comunitare apar ca urmare a acapararii anumitor teritorii de catre

grupuri sociale sub diverse motive: desfasurarea unor activitati specifice, loisir,
petrecerea unor momente de liniste, etc. Aceste grupuri impartasesc aceleasi idei,
conceptii, aspiratii din punct de vedere cultural, economic, religios, etc. In multe
cazuri, spatiile pot fi apropriate succesiv pe durata unei zile de catre grupuri distincte,
fara ca acest lucru sa genereze probleme din punct de vedere social sau spatial.

Raymond Ledrut spune 6 ca interactiunea dintre o colectivitate urbana si

spatiu este imediata si fundamentala. Dar nu intotdeauna aceasta interactiune
implica aproprierea spatiului respectiv de catre comunitate. Deseori acest lucru
inseamna respingerea acelui teritoriu. Indivizii nu se identifica cu acesta, nu il
considera capabil sa ii reprezinte sau sa le satisfaca nevoile. Daca luam in
considerare faptul ca o colectivitate umana se constituie pe baza ocuparii unui

6
Raymond Ledrut – Sociologie urbaine, Presses Universitaires de France, Paris, 1968, p. 101

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 9 ,

teritoriu de catre o populatie, aceasta respingere duce in fapt la imposibilitatea
formarii unui spatiu comunitar.

In prezent se discuta din ce in ce mai mult despre importanta si

redescoperirea spiritului comunitar, pierdut odata cu renuntarea la anumite uzante
si la frecventarea spatiului de intalnire vital. Spatiul comunitar, odinioara intregrat
in viata de zi cu zi a oamenilor, dispare incet, dar sigur. El nu mai functioneaza ca
un loc important in constinta sociala datorita pierderii calitatilor care il definesc si a
profundelor schimbari ce au loc in societatea umana.

Un factor important de plecare in relansarea ideii de spatiu comunitar il

reprezinta timidele incercari de apropriere a unor spatii publice sau semi-publice,
cu caracter improvizat. Este vorba aici
despre scarile de bloc unde locatari
obisnuiesc sa se adune ocazional,
sprijinindu-se de ziduri sau folosind
treptele ca dispozitive de sedere,
pentru a discuta “noutati” in legatura
cu viata privata, schimbarile sociale,
evenimentele, etc., despre “maidanul
din spatele blocului” unde copii se
aduna pentru a se juca, improvizand
echipamentele necesare (poarta, fileu,
etc.), sau de spatii publice amenajate in alte scopuri care sunt folosite ca loc de
intrunire si afirmare a unor principii – zona intrarii la metrou din Piata Romana a
constituit pentru mult timp locul de intrunire al “rock-erilor” in anumite zile ale
saptamanii.

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 10 ,

 Concluzii preliminare

Schimbarea modului de viata si a ritmului in care traim astazi orasul,

afecteaza raportul real si imaginar fata de mediul urban a celor care il descopera
si il consuma, dar mai ales a celor care il construiesc si modifica. Astazi,
conceptele si reprezentarile care, in trecut, au ghidat elaborarea marilor proiecte
urbane nu mai sunt capabile sa raspunda realitatii urbane complexe a zilelor
noastre. Pe zi ce trece, tot mai multe publicatii de specialitate atrag atentia asupra
importantei ce trebuie sa se acorde legaturii intre dimensiunea sociala si spatiala a
mediului urban. Analiza si cunoasterea fenomenelor de structurare sociala in
mediul urban constituie o premisa indispensabila in conceperea formei spatiilor
publice viitoare.

Programarea unei interventii, de amenajare sau reamenajare a unui spatiu,

reprezinta redefinirea locului respectiv si maniera in care, intr-un context dat,
acesta prinde forma. Concret, aceasta programare consta in reconversia mediului
arhitectural, urban si social al locuitorilor orasului.

Spatiul poate constrange utilizarile, poate facilita practici, dar nu poate

impiedica sau produce fapte sociale. Interventiile facute pot contribui la
revigorarea, sau din contra, la aparitia efectelor de ruptura sau antagonism care
se intrevad in spatiul urban, producand locuri si obiecte care constituie suportul
situatiilor create de locuitori si de utilizatori. Interventia urbana trebuie, prin
urmare, sa faca posibile schimburile si mobilitatea ca raspuns la asteptarile
locuitorilor orasului fata de securitate, confort si statut.

Istoria ne arata ca transformarea structurilor spatiale a insotit permanent

schimbarile structurilor mentale si sociale. Prin urmare, este foarte important ca
proiectantul sa acorde toata atentia evolutiei societatii in care se inscriu
interventiile sale. Diversitatea de situatii spatio-temporale si sociale care formeaza
orasul zilelor noastre nu se poate reduce la un model simplu, ci necesita
constientizarea multiplilor factori determinanti.

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 11 ,

 Studiu privind Faleza Nord Constanta

Orasul Constanta a cunoscut profunde schimari dupa victoria Romaniei in

Razboiul de Independenta (1878), cand provincia a revenit la patria-mama. O a
doua etapa a procesului de evolutie spectaculoasa a Constantei a reprezentat-o
perioada interbelica, urmatorul moment marcant in evolutia sa fiind constituit de
Revolutia din 1989.

Municipiul Constanta este un oras cu functii economice complexe, de

importanta nationala, regionala, judeteana si locala. Functia portuara ocupa un loc
primordial atat in valoarea productiei globale, cat si prin importanta sa comerciala,
fiind urmata ca importanta de functiile balneoclimaterica si turistica si de cea
industriala si comerciala. Aceste domenii determina principalele relatii
interjudetene, nationale si internationale ale orasului.

Structura urbana a Constantei

Structura urbana a municipiului Constanta poate fi definita luand in

considerare centrul (centrele) orasului, principalele directii ale cailor de
comunicatie si principalele zone functionale, privite in evolutia lor istorica de la
1878 pana astazi.

In momentul preluarii de catre administratia romaneasca, orasul, constand

doar din teritoriul Peninsulei, era evident monocentric, cu o retea stradala
convergenta catre acest centru, respectiv catre Piata Ovidiu.

Faptul ca zona era perceputa de constiinta publica drept centrul orasului, e

atestat de construirea celui de-al doilea Palat Comunal (Primarie), dupa cel construit
in 1894 (care adaposteste acum Muzeul Etnografic al Dobrogei), in Piata Ovidiu.

Modificarea survenita la sfarsitul anilor ‘50, prin scoaterea garii feroviare din
zona centrala si apoi construirea noului local al primariei cuplat cu prefectura
judetului - asa-numita “Casa Alba” - a generat o ambiguitate in ceea ce priveste
perceperea si functionalitatea centrului.

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 12 ,

 In jurul parcului Primariei s-a constituit un loc public echipat cu numeroase
institutii. El nu inlocuieste, insa, centrul traditional, in ceea ce priveste prestigiul si
atractivitatea.

Asistam la o multiplicare si divizare functionala a centrului vechi, astfel:

• un centru reprezentativ, cu prestigiul vechimii: Piata Ovidiu;

• un centru administrativ nou: Parcul Primariei si
• un centru comercial: Str. Stefan cel Mare, cu Piata Grivita.

Orasul are, deci, aspectul unui conglomerat central dens, delimitat de

perimetrul Peninsulei, din care se desfac intinse arii rezidentiale mai rarefiate,
catre o periferie nord-vestica stabilita odata cu trasarea bulevardului Aurel Vlaicu.

Extinderea catre Nord cu cartierul Tomis Nord, imbratisand, concomitent cu

ansamblul Faleza Nord, parcul Tabacarie, si facand jonctiunea cu statiunea
Mamaia, nu a schimbat nici ea caracterul monocentric si convergent al orasului in
ansamblul sau facand insa tot mai dificila relatia dintre CENTRU si PERIFERIE.

Astfel, se pot identifica urmatoarele zone cu functii specifice:

• in partea peninsulara a Municipiului Constanta se individualizeaza zona

administrativ culturala si rezidentiala, care cuprinde majoritatea institutiilor
administrativ-culturale si stiintifice;
• in est, de-a lungul litoralului si in apropierea lacurilor, s-a dezvoltat zona turistica
si de agrement;
• zona comerciala, care are o veche traditie, este grupata in jurul vechilor targuri
sau piete si face legatura intre zona administrativa si zona industriala a orasului.
• zona portului, cu activitatea ei economica complexa, se desfasoara in partea de
sud a orasului de-a lungul falezei; in continuarea acestei zone, catre partea
continentala, iese in evidenta zona industriala;
• zonele de locuit sunt dispuse paralel cu faleza pe directia nord-sud in lungime
de 8 km si pe o latime de 2,5 km, interferându-se cu unele zone de productie;

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 13 ,

• zona agricola se intinde in partea de vest a orasului, fiind dispusa sub forma
unui arc de cerc. In cadrul acestei zone, gospodariile individuale alterneaza cu
terenuri cultivate, vii si gradini de zarzavat.

Faleza Nord Constanta – analiza spatiilor publice

O analiza atenta a falezei din nordul Constantei poate evidentia

structurarea acestei zone ca o intretesere a trei “benzi morfologice” distincte.
Astfel, am decelat trei categorii majore de spatiu, considerate intr-o perspectiva
macro, fiecare avand subdiviziuni de detaliu. Aceste trei benzi pot fi considerate
generic ca fiind dominate de cate un element astfel:

A. CONSTRUIT - este banda situata in partea de vest a sit-ului si practic

constituie limita orasului care participa vizual, dar si functional (face legatura intre
oras si faleza). Pe tot parcursul sit-ului
alterneaza in permanenta fronturile constituite
de blocuri cu lotizarile pentru case, existand si
unele zone in care acestea se suprapun.

B. LIBER - este banda constituita de

cornisa. Pe parcurs alterneaza zone
neamenjate cu zone unde de-a lungul timpului
au avut loc diferite interventii (lucrari de
consolidare, de drenaj sau amenajare).
Deoarece zona nu este in intregime
amenajata, exista si portiuni neocupate (inca)
de vegetatie am denumit aceasta banda „liber”
pentru a arata ca este libera de constructii.

C. PLAJA - este banda situata spre est

fiind limita marii. Inglobeaza doua portiuni importante de plaja (ca functiune), sase
portiuni de diguri precum si cateva portiuni folosite ca promenada pe malul marii.

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 14 ,

 Analiza morfologica a zonei a fost dublata de o analiza a modului de
utilizare a acestor spatii, multe dintre ele “nedefinite urbanistic”, ramase in stadiul
de teren abandonat pe care sunt impovizate strazi, garaje, spatii verzi, etc. pentru
a intelege cum functioneaza aceste spatii, care la o prima vedere neatenta pot
trece drept terenuri abandonate am recurs la doua metode sociologie importante:

1) Observatie paticipativa:

Zonele intens utilizate sunt reprezentate de extremitatile sit-ului, respectiv

plaja Modern si pescaria. In cazul plajei Modern se poate observa o utilizare mai
intensa in sezonul estival, iar in cazul pescariei utilizarea este diminuata odata cu
instalarea sezonului rece.

De asemenea, se poate observa o diferentiere a utilizarii in functie de benzi

(frecventa de utilizare, functiuni utilizate):

- banda “construit” - este utilizata de locuitorii sai cu aceeasi intesitate pe

tot parcursul anului; in zona blocurilor existand un
numar mare de spatii improvizate ce functioneaza fie
ca spatii comunitare fie sunt “privatizate”, fie capatand
uneori caracter public – drumul de pe cornisa falezei de
exemplu;

- in cazul rezidentilor Municipiului Constanta se

observa o utilizare mai intensa a zonei Modern (cu
exceptia sezonului rece);

- banda “liber” - este utilizata cu precadere pentru traversari (oras-

mare, mare-oras) pe tot parcursul anului, cu aceeasi
intensitate; exceptie fac: zona de corniza adiacenta
plajei Modern si “3 papuci” care prezinta diferente in
functie de sezon; dar functioneaza uneori, mai sporadic
decat in banda “construit”, ca spatiu comunitar sau
public (barul improvizat pe marginea falezei care tine
loc si de pasaj pietonal intre doua strazi);

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 15 ,

 - zona aflata la nord de “PI” spatiul este utilizat pentru
promenada;

- banda “plaja” - plaja Modern si “3 papuci” sunt folosite pentru plaja

(ca activitate) in perioada sezonului estival;

- restul zonelor sunt folosite pentru promenada;

- digurile sunt folosite de catre pescari (cu exceptia

sezonului rece);

Cu exceptia zonei construite se poate observa o diferentiere in functie de

momentul zilei, in sensul ca in a doua parte a zilei acestea sunt mai intens
utilizate. In timpul sarbatorilor (Ziua Marinei, Craciun, etc.) plaja Modern este
intens utilizata (pentru traversare, dar si pentru promenada) mai ales pe traseul
care face legatura intre portul Tomis si zona de promenada Modern. Atunci cad
timpul o permite, in timpul sarbatorilor (de ex. Paste), anumite spatii sunt folosite
pentru picnic. Nordul promenadei Modern (catre blocul Turn) constituie un punct
unde foarte multe persoane isi dau intalnire. In cazul zonei Modern nu se observa
o diferentiere a ponderii utilizatorilor pe sexe si grupe de varsta. In zona pescariei
ponderea utilizatorilor cu varste peste 40 de ani si de sex masculin este mai mare.
Cu exceptia zonelor mentionate mai sus si a zonelor construite se poate remarca
faptul ca media de varsta a utilizatorilor este de 20-40 ani.

2) Ancheta de opinie:

- in cazul interviurilor realizate cu autoritatile locale, specialisti, lideri culturali:

In urma acestor interviuri am aflat urmatoarele informatii:

- prezenta digurior submerse;

- zonele de depozitare a pamantului rezultat din saparea fundatiilor;

- posibilitatea existentei unor specii rare de plante;

- PUZ-ul pentru Faleza Nord Constana este in curs de elaborare.

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 16 ,

 Au fost sesizate de specialisti urmatoarele probleme:

- instabilitatea cornisei;

- problemele create de exfiltratii;

- poluarea provenita din activitatile industriale si menajere (deversari,

depozitari de deseuri) precum si ca rezultat al utilizarii sit-ului pentru
diverse activitati;

- nerespectarea prevederilor PUG.

Ca oportunitati au fost mentionate fondurile ce pot fi obtinute pentru

programe de protectia mediului precum si directiile de dezvoltare ale orasului
(abordarea unui alt tip de turism, crearea unei noi imagini a Municipiului
Constanta, etc.).

Au fost sesizate ca pericolele: nerespecatrea legislatiei in vigoare, proasta

gestionare a zonei de catre autoritati si activitatile care pot duce la afectarea
ecosistemelor.

- in cazul interviurilor realizate cu rezidenti:

Imaginile mentale au la baza atat practicile de utilizare ale zonei cat si

relatia afectiva a rezindentilor cu sit-ul (cu preponderenta in cazul celor nascuti
aici).

S-a putut observa o buna cunoastere a zonei de catre majoritatea rezidentilor.

Marea majoritate a celor intervievati nu au putut sa identifice prin

intermediul discursului cerintele pe care le au in legatura cu sit-ul.

Dinamicile de utilizare confirma observatiile facute (etapa Observatie

participativa).

Aproape toti cei intervievati au sesizat ca probleme instabilitatea cornisei,

insalubritatea, nesiguranta zonei (dupa anumite ore) si accesibilitatea ingreunata
de forma cornisei si numarul mic de accese pietonale amenajate.
LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 17 ,
 In cazul persoanelor tinere s-a putut indentifica o tendinta de a utiliza pentru
recreere diferite spatii in interiorul orasului (restaurante, parcuri, etc.) si in
statiunea Mamania (restaurante, plaja, etc.)

- in cazul interviurilor realizate cu non-rezidenti:

S-a confirmat faptul ca o buna cunoastere a sit-ului implica legaturi

anterioare cu acesta (fosti rezidenti, prieteni ai rezidentilor, persoane care
desfasoara unele activitati in Municipiul Constana).

In cazul persoanelor care nu au legaturi de genul celor mentionate mai sus

s-a putut observa ca acestea cunosc cu precadere zona Modern datorita
pozitionarii in imediata vecinatate a peninsulei si intr-un grad ceva mai scazut
zona pescariei datorita invecinarii cu statiunea Mamaia.

Ca modificari comportamentale ale non-rezidentilor nascuti in Constanta s-

a putut constata faptul ca pentru plaja (ca activitate) folosesc in prezent cu
precadere statiunea Mamaia. Ca modificari la nivel de imagine este de remarcat
faptul ca sit-ul este perceput ca o emblema a orasului si se doreste a fi protejat si
pastrat sub actuala forma.

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 18 ,

 Concluzii finale

In cazul proiectului meu de studiu se observa un decalaj major intre felul in

care spatiile sunt definite “oficial”, felul in care sunt abordate din punct de vedere
edilitar (grad de echipare, de amenajare, de intretinere, mod de repartizare
administrativa, etc.) si felul in care sunt utilizate de catre locuitori, fie cotidian fie
ocazional.

Astfel, in afara de plaja Modern care este echipata si functioneaza ca un

important spatiu public, atat pentru constanteni cat si pentru turisti, restul plajei
este un spatiu slab intretinut,
aproape deloc echipat si amenajat –
fapt apreciat insa de majoritatea
constantenilor (care prefera aceste
zona, plajei Modern) si mai ales de
locuitorii zonelor invecinate care
regasesc aici un tip de spatiu natural
unic in orasul lor. Utilizarile plajei
sunt variate – promenada, refugiu
pentru elevii care chiulesc, pescari
pe diguri, plaja si scaldat vara, jogging, plimbari romantice pe dig, stat si citit, etc.

In privinta falezei – sau a benzii “liber” se observa ca singura zona

amenajata – si anume zona terasei – promenada din fata bocurilor turn. Nu se
poate vorbi insa de o utilizare preponderenta a
acestei zona in raport cu celelalte spatii
neamenajate. Acestea se bucura de o
apropriere puternica, mai ales in anumite
puncte care devin un fel de “centre de cartier”
improvizate: spatii de picnic local, spatii
gospodaresti – batatoare de covoare, sarme de
uscat rufe, garaje, parcari, locuri de adunare
ale tinerilor sau celor mai in varsta, loc de joaca
pentru copii teren de fotbal, etc.

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 19 ,

 In zona construita se remarca mai
mult sau mai putin aceleasi moduri de
utilizate si de apropriere a spatiilor ca si in
banda “liber” la care se adauga micul
comert improvizat dar functionand intens.

Deci, in concluzie, putem vorbi

despre spatii publice si mai ales comunitare
in fondul lor, dar mai putin in forma. Se
poate remarca un real atasament al locuitorilor fata de zona lor, dar si o nevoie a
acestora de a avea spatii amenajate corespunzator si o infrastructura de calitate,
fara ca aceasta sa afecteze caracterul natural al sitului si ambianta “salbatica a
plajei” pe care cei mai multi si-o doresc sa ramana cum este acum … doar sa fie
curatata … Existenta acestui atasament si functionarea actuala a spatiilor
comunitare – din punct de vedere social daca nu urban si arhitectural – este un
avantaj extrem de important al sitului, o eventuala interventie edilitara putand sa
se bazeze pe buna cunoastere a sitului de catre locuitori si pe abordarea pe care
acestia o au fata de spatiu. Varietatea de spatii utilizate lasa sa se intrevada
bogatia de resurse pe care le poate avea un proiect de amenajare a acestei zone.

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 20 ,

BIBLIOGRAFIE:

Dupre Henry Dominique

LIRE ET COMPOSER L’ESPACE PUBLIC, Minister de l’Equipement, du
Longement et des Transports Presses

Kostof Spiro
THE CITY ASSEMBLED, Bulfinch Press Book, Boston, 1999

Krier Rob
L’ESPACE DE LA VILLE, 1975

Ledrut Raymond
SOCIOLOGIE URBAINE, Presses Universitaires de France, Paris, 1968

Merlin Pierre, Choay Francoise

DICTIONNAIRE DE L’URBANISME ET DE L’AMENAGEMENT, Presses
Universitaires de France, Paris, 2000

Picon-Lefebvre Virginie, Devillard Valerie, Janniere Helene, Dehan Philippe,

Jullien Beatrice, Belli-Ritz Pierre, Treuttel Jean-Jacques, Garcias Jean-
Claude, Treuttel Jerome, Allegret Jacques, Orliac Michele, Ratouis Oliver,
Marriere Delphine, Dieudonne Patrick, Bourruey Rene, Landauer Paul,
Blanchon Bernadette
LES ESPACES PUBLICS MODERNS – SITUATION ET PROPOSITION,
Groupe Moniteur, Paris 1997

Toussaint Jean-Yves, Zimmermann Monique

USER, OBSERVER. PROGRAMMER ET FABRIQUER L’ESPACE PUBLIC
Imprimerie Lienhart, Lyon, 2001

Tudora Ioana
URBANISM - note de curs

∗∗∗
TECHNIQUES & ARCHITECTURE - BARCELONE, France, juin-jullet 1996

∗∗∗
COLLOQUE – L’ESPACE PUBLIC DANS LA VILLE MEDITERRANEENNE,
Ecole d’Architecture Languedoc-Roussilon, 14-15-16 mars, 1996

LUCRARE DE LICENTA - URBANISM - 21 ,