Teorii si metode contemporane Todoran Anda

AN VI S1 18-19 Tematizarea și identitatea locală

Prof. coordonator:
Prof. dr. arh. Ioan Andreescu 1

Tematizarea și identitatea locală

ABSTRACT

În „L’espace public: de la théorie politique à la métathéorie sociologique” [1] de Louis

Quéré, acesta definește spațiul public ca și un spațiu de discuție, un spațiu de punere în
acord cu privire la probleme politice sau practice, un spațiu de confruntare între argumente.În
același timp, spațiul public este văzut ca și un tampon între stat și societatea civilă.

În 1991, în cartea The Great Good Place, Ray Oldenburg [2] insistă asupra
importanței spațiilor terțiare în societatea civilă, în motivarea angajamentului civic și în
stabilirea și crearea locurilor. ​Această tipologie este puternic influențată de „economia
experienței”, tipică unei societăți bazate pe consum și este reprezentată de pub-uri, cafenele,
taverne, baruri, librării, etc..

Identitatea locală se bazează pe istorie, patrimoniu, cultura locului, cutume și obiceiuri

care sunt legate de acel teritoriu și de societatea care îl locuiește. Orașul Prato, de exemplu,
se identifică cu industria textilă. Parte dintr-un district industrial și cu rădăcini adânci în
această industrie, ea fiind practicată încă din epoca etruscă pe acel teritoriu, orașul pune în
valoare această identitate prin tematizare. Aceeași stradă o urmăresc ​München cu ale sale
grădini de bere, Parisul, prin stilul de viață bohemian, Las Vegas sau „Capitala mondială a
divertismentului”, Amsterdam cu The red light district, Roubaix prin artă și multe alte
orașe.Această tematizare, nu doar în cazurile prezentate, apare mai ales la nivelul spațiilor
terțiare, dar și la nivelul spațiului public.

Economia experienței, hrănită de o cultură tot mai acerbă a vizualului, împreună cu

alți factori precum situația economică, ușurătatea deplasărilor internaționale și domestice,
stilul de viață haotic și stresant și expunerea la o cantitate de informație tot mai mare care
împinge spre consum, determină consumatorii să caute mai mult ca niciodată experiențe
inedite, experiențe care să îi depărteze de realitatea vieții de zi cu zi și care să îi ducă într-o
lume ideală, sigură, departe de stres, probleme și îngrijorări. Dacă parcurile tematice au luat
viață și au prosperat tocmai din această cerere, acum orașele răspund printr-o tematizare nu
a fantasticului și imposibilului, dar prin utilizarea elementelor care lipsesc vieții reale - natura,
liniștea, calmul- și transformarea lor în branduri.

Dacă spațiul public este scena pe care se desfășoară viața unui oraș, iar spațiul
terțiar este un element esențial în modul în care societatea devine comunitate prin implicarea
indivizilor în viața civică și întărirea simțului de apartenență la loc și comunitate, atunci se
poate pune întrebarea dacă tematizarea este determinată sau determină identitatea locului și
cum anume este această relație percepută de locuitori, care sunt efectele asupra dinamicii
sociale, care este răspunsul față de brandul creat.

Cuvinte cheie: ​identitate, cultură, tematizare, economia experienței, consum

 Teorii si metode contemporane Todoran Anda
AN VI S1 18-19 Tematizarea și identitatea locală
Prof. coordonator:
Prof. dr. arh. Ioan Andreescu 2

INTRODUCERE

Studiind tematizarea și efectele sau modul ei de manifestare la nivelul orașelor, se

observă că există mai multe tipuri printre care: tematizare unei zone, a unei străzi sau a unui
cartier, tematizare a unei categorii de spații, de cele mai multe ori terțiare, și tematizarea nu
printr-un element fizic ci printr-o idee, o trăsătură pe care orașul și-o asumă ca fiind cea cu
care dorește să se indentifice.

Modul în care aceste trăsături alese sunt sau nu parte din cultura și istoria locului,
dacă fac parte dintr-un plan de regenerare sau reînoire, influențează reacția populației
autohtone la intervențiile schimbătoare și deci pot duce la o schimbare a demografiei
marcantă, fie pozitivă fie negativă.

În creația comunității și a vieții civice active, trei elemente sunt actori principali:
identitatea, spațiul public și spațiul terțiar. În continuare se vor defini cele trei elemente iar
mai apoi, prin prisma unor studii ce caz ce vor reda cele trei tipologii de tematizare enunțate
mai sus, se vor observa schimbările care au apărut la nivelul lor în urma tematizării.

1. IDENTITATE SOCIALĂ

Identitatea socială este idea unei persoane despre cine este ea, care se bazează pe
calitatea de membru (membri) în grup.

Henry Tajfel [3] presupunea că grupurile (de exemplu, clasa socială, familia, echipa de fotbal
etc.) la care oamenii aparțin reprezintă o sursă importantă de mândrie și de respect de sine.
Grupurile ne dau un sentiment de identitate socială: un sentiment de apartenență la lumea
socială.

2. SPAȚIU PUBLIC

Prin definiția dată de UNESCO [4], spațiul public este o zonă sau un spațiu care este
deschis și accesibil tuturor oamenilor indiferent de rasă, religie, gen, etnie, vârstă sau statut
socio-economic. Aceste spații pot fi piețe, parcuri, străzi sau zone comerciale.

Michel Bassand cuprinde în „ Vivre et créer l’espace public” [5] o formă mult mai
amplă a spațiului public, menționând nu doar ce se întâmplă la suprafața sa dar și dedesubt:
„spațiile publice sunt coloana vertebrală a orașelor contemporane, alcătuite din rețeaua de
străzi, parcuri, instituții publice etc. care formează și articulează fenomenul urban. Prin spații
publice se desfășoară multe alte rețele esențiale, cum ar fi apa potabilă, ape reziduale,
energie, diverse moduri de transport, telecomunicații etc., dar mai ales sunt spațiile publice
cele care permit tuturor locuitorilor orașului să se întâlnească și să permită accesul în toate
locurile urbane. Pe scurt, fără spații publice, orașele nu pot funcționa.”

În articolul intitulat „Argument la temă: spațiul public” din revista Arhitectura, 2012 [6]
Tudor Grădinaru atenționează tocmai cu privire la pluridimensionaliatatea conceptului și la
dificultatea cu care acesta este definit: „​Spațiul public este, pe de o parte, un concept utilizat
în arhitectură şi urbanism, dar și unul înscris în sfera filosofiei şi în cea a sociologiei politice”.

Din toate aceste încercări de a defini spațiul public, elementele relevante și

importante pentru tipologia sitului de studiu sunt : spațiu accesibil tuturor indiferent de vârstă,
 Teorii si metode contemporane Todoran Anda
AN VI S1 18-19 Tematizarea și identitatea locală
Prof. coordonator:
Prof. dr. arh. Ioan Andreescu 3

rasă, etnie, statut socio-economic, spațiu de punere în acord cu privire la problemele

cotidiene, politice sau practice, spațiu de confruntare între argumente și idei, spațiu funcțional
al unui oraș care oferă accesibilitate și posibilitatea comunicării, un spațiu cu valențe
simbolice, care ascunde semnificații speciale relevante pentru cei care îl folosesc.

3. SPAȚIU TERȚIAR

Ray Oldenburg denumește spațiul insular „spațiu terțiar”. [2] Această tipologie este
puternic influențată de „economia experienței”, tipică unei societăți bazate pe consum și este
reprezentată de pub-uri, cafenele, taverne, baruri, piscine, chiar saloane de înfrumusețare și
librării. Aceste spații devin în unele situații tematizate pentru a corespunde specificului local,
exemple europene găsind în cafenelele pariziene sau curțile de bere din Germania.

Banerjee [7] analizează spațiul public vs spațiul privatizat și efectele asupra societății
și modului în care trăim ceea ce numim spațiu public. Banerjee argumentează faptul că
spațiile private de uz public nu vor putea fi niciodată numite spații publice în adevăratul sens
al cuvântului. Spațiile aflate în proprietate și administrație privată precum piețe și spații
deschise ale corporațiilor, centre comerciale, nu vor îndeplini în mod constant și nelimitat
caracteristicile identificate în anterior unde am definit spațiul public ca și „​spațiu accesibil
tuturor indiferent de vârstă, rasă, etnie, statut socio-economic”, deoarece proprietarul are
dreptul legal de a exclude pe cineva din spațiul său fie prin impunerea unor limite fizice,
subtile sau nu, sau invizibile. Accesul în aceste spații este un privilegiu și nu un drept.

În același timp, spațiile de tip terț reușesc să mențină viața în mediul public, creând
locuri de interes pentru o gamă largă de persoane și mențin diversitatea la nivelul străzilor
asigurând activitate în spațiul public, creând oportunități de contact social și deci
oportunitatea creării unei identități, unui schimb de cultură și idei. Acea diversitate asigură și
un loc pentru fiecare, promovând incluziunea socială.

4. STUDII DE CAZ

4.1 Tematizarea unei zone. Red Light District, Amsterdam.

Cartierele roșii sunt un element comun multor orașe, însă cel din Amsterdam pare a fi
cel mai faimos. Deși istoria lui este adânc înrădăcinată în viața și istoria Amsterdamului,
existând încă din anii 1200, De Wallen nu a fost mereu la amploarea pe care o vedem în
prezent. În timpul celui de-al doilea război mondial, lucrurile nu au mers bine nici în această
zonă, ceea ce a dus la închiderea punctelor de lucru și o dispariție aproape completă a
activității. În același timp, acest cartier nu a fost caracterizat numai prin ceea ce îl face astăzi
cunoscut, prostituția, ci este locul celei mai vechi biserici din oraș, a multor muzee și chiar
populația ce îl locuia era la fel de variată ca și în orice altă parte a orașului. Districtul a fost
chiar parte a zonei ocupate de evreii aduși în Amsterdam în timpul războiului. [8]

Situația din prezent este rezultatul exploatării potențialului mai ales turistic al zonei.
Acest lucru a dus la o tematizare a întregului district, el devening mai presus de un loc al
prostituției, un loc care promovează drepturile femeilor și bărbaților care activează în
domeniu, un loc care le asigură posibilitatea de a-și practica meseria într-un mediu sigur. Pe
lângă casele de prostituție, locul a devenit un sanctuar al sexualității, lumina roșie împânzește
inclusiv spațiul public - semn al faptului că semnificația ei nu mai este conectată cu spațiul
specific ci a „ieșit în stradă”, a acaparat spațiul public, care după cum a fost definit, este
spațiul neîngrădit oamenilor, locul unde atât aceștia dar mai ales ideile, se întâlnesc și se
 Teorii si metode contemporane Todoran Anda
AN VI S1 18-19 Tematizarea și identitatea locală
Prof. coordonator:
Prof. dr. arh. Ioan Andreescu 4

dezbat. Tocmai din cauza acestei tematizări a fiecărui element, lumină, magazine,spațiu
public, divertisment, se poate pune întrebarea dacă districtul, la modul în care se prezintă
astăzi, mai este o parte din oraș, spațiul său public mai este cu adevărat public, și face sau
nu parte din identitatea globală a orașului.

Această situație produsă de tematizare a dus în mod inevitabil la schimbări în modul

în care orașul este perceput, în modul în care cei care trăiesc acolo se împacă sau nu cu
imaginea orașului și respectiv a lor ca și cetățeni - sau se produce o disociere și aceștia nu se
mai identifică cu ceea ce reprezintă grupul din care fac parte. Se formează astfel grupuri de
persoane care se identifică cu această imagine tolerantă, care primesc și participă în mod
activ la tematizarea zonei, persoane care se disociază de semnificația districtului și persoane
care o văd ca un pericol ( discuțiile cu studente din acel oraș au scos la iveală frica fetelor de
a ieși seara pe drum și de a se apropia de acea zonă deoarece turișii, mai ales, nu știu să
facă diferența între simplii cetățeni și cei care lucrează în district).

Concluzia este dificilă, ținând de mai mulți factori. Existența acestui district face parte
din identitatea, istoria și cultura locului, dar produsul tematizării și cererii constante a
consumatorilor au produs ceva ce a depășit statutul pre-existent.Asistăm deci la un schimb
de influență și determinism între ceea ce a existat și ceea ce este.

4.2 Tematizarea spațiilor terțiare. Curțile de bere.

Curțile de bere sau Biergarten, termenul original, sunt originare în Munchen. Totul a
început în secolul 16, o dată cu ​Brauordnung, ​sau noul regulament bavarez pentru
producătorii de bere. Acest regulament născuse din două motive: incendiile dese din
Bavaria, incendii în care focurile utilizate la producerea berii jucau un oarecare rol și
descoperirea că producerea și depozitarea berii la temperaturi scăzute avea un efect pozitiv
asupra băuturii. Astfel, guvernul a încurajat producerea berii de-a lungul râului Isar unde
butoaiele urmau să fie depozitate în gheață. Aceste puncte de producție și distribuție a berii
au fost precursoarele actualelor curți de bere care își au originea legată de contextul local. [9]

Astăzi, curțile de bere au devenit un simbol al Munchenului dar conceptul a fost și

exportat în străinătate, mai ales în Marea Britanie unde proprietarii unor astfel de „beer
gardens” se întrec în a obține titlul de cea mai bună grădină de bere.

Copierea acestui tip de spațiu care este tipic și parte din identitatea fostei Bavarii a
însemnat studierea tipologiei, găsirea elementelor care dau caracterul și atmosfera spațiului
și modalități de reproducere. Acest proces și aplicarea acestor caracteristici a dus la
tematizarea spațiilor terțiare și crearea unui brand. ​Gemütlichkeit, s​ au acel tip de atmosferă
„ca acasă”, tipică acestor Biergarten, este unul dintre elementele căutate cu mare interes de
consumatorii contemporani, tocmai acest sentiment negăsindu-se, adeseori, în propriile
case. Astfel, deținătorii spațiilor terțiare recurg la tematizare pentru a răspunde cererii unei
astfel de atmosfere.

Căutând modul în care apariția acestui tip de spațiu a influențat/ a fost influențat de
identitatea locală, s-au găsit următoarele: în Australia, influența sportului a influențat mutarea
acestui tip de local lângă terenurile de sport. În alte cazuri, sunt încorporate pub-urilor sau
restaurantelor, transformându-se mai degrabă în ​Wirtsgarten, ​adică un local unde se consumă
numai produsele localului ( spre deosebire de curțile de bere unde clienții își puteau aduce
mâncarea proprie). În concluzie, aplicarea tematizării s-a supus identității locale. În Canada,
 Teorii si metode contemporane Todoran Anda
AN VI S1 18-19 Tematizarea și identitatea locală
Prof. coordonator:
Prof. dr. arh. Ioan Andreescu 5

curțile de bere au avut un efect pozitiv asupra unei culturi care, din motive ce țin de climat, nu
avea activități de consum în spații deschise. O dată cu urbanizarea din secolul 20 și preluarea
acestei tipologii de spațiu de peste ocean, societatea a început să îmbrățișeze acest tip de
consum și petrecere a timpului liber, curțile de bere devenind un element comun culturii. Astfel
deci, prin tematizare s-a influențat identitatea și cultura societății care nu avusese parte de un
asemenea tip de spațiu. În America asistăm din nou la situația din Australia, unde tematizarea
acestor spații a suferit schimbări față de cel tradițional, fiind supus modului de consum american.

Concluzia este aceea că tematizarea spațiilor terțiare este bazată pe un joc de putere
între identitatea existentă și esența temei propuse. Acolo unde deja există o identitate
caracterizată de elemente suficient de puternice încât să adapteze tema propusă, fără să fie
alterată în totalitate, acest fenomen se va întâmpla. Dacă esența temei propuse și rezultatul
preconizat este mai puternic decât contextul în care va fi implementată, tema va altera imaginea
și identitatea locului ( Macao, The Venetian).

4.3 Tematizarea printr-un concept. Las Vegas, Capitala Mondială a

Divertismentului
Deși nu face parte din orașul Las Vegas, The Strip aflându-se în orașul Paradise,
aceasta este probabil cea mai cunoscută zonă a lumii atunci când se vorbește de
divertisment. Divertismentul este un concept larg, un termen pătură care ascunde toate
formele de entertaining. Las Vegas a profitat de această ambiguitate și s-a promovat ca fiind
Capitala Mondială a divertismentului, promițând totul și nimic, ceea ce este tocmai esența și
farmecul acestei zone. Multe din cele mai mari hoteluri, cazinouri și stațiuni din lume sunt
situate în The Strip. Imaginea bulevardului este evidențiată prin utilizarea arhitecturii
contemporane, a luminilor și a unei game largi de atracții. Hoteluri, cazinouri, restaurante,
zgârie-nori rezidențiali, oferte de divertisment au stabilit The Strip ca una dintre destinațiile
turistice cele mai populare și iconice din lume. Cea mai mare parte a Fâșiei a fost, de
asemenea, desemnată ca All-American Road și este considerată un traseu remarcant pe
timp de noapte.[10]

La fel ca și în cazul Amsterdamului, cazinourile sunt o parte esențială a istoriei Las

Vegasului și a orașelor in împrejurimi. În momentul începerii construcției barajului Hoover
(inițial Boulder Dam), au fost aduți mulți muncitori care, neavând o familie sau altă ocupație
pe lângă munca la baraj, au creat cerere pentru divertisment la scară mare, ceea ce a dus la
apariția primelor cazinouri și teatre. Apariția mafiei și a altor persoane cu influență care au
recunoscut potențialul zonei pentru afaceri în jocul de noroc dar mai ales ca și o cortină
pentru alte activități ilegale, au dus la propulsarea hotelurilor, cazinourilor și a dezvoltării
acestora, încorporând multiple forme de divertisment: bufeturi faimoase, concerte private,
spectacole de teatru,etc. El Rancho Vegas, primul resort pe locul ce urma să devină The
Strip, a luat naștere în 1941.

Promisiunea divertismentului a dus la tematizarea întregii zone, nu prin un anumit tip

de arhitectură sau un anumit tip de tratare a spațiului public, ci tocmai prin punerea împreună
a cât mai multor tipologii de spații, de funcțiuni, de texturi și elemente vizuale, astfel încât
fiecare persoană din lume să găsească ceva ce să îl stimuleze și să îl determine să
consume.

Identitatea Las Vegasului deci nu este legată de o clădire, de o tipologie de funțiuni,

de un tip de spațiu, ci de o vastă diversitate a tuturor acestor elemente care se unesc sub
promisiunea satisfacerii dorinței de entertaining. În același timp, este un oraș al consumului,
destinat turiștilor și celor care au ca scop consumul ofertei. Deși comparat cu orașele din
 Teorii si metode contemporane Todoran Anda
AN VI S1 18-19 Tematizarea și identitatea locală
Prof. coordonator:
Prof. dr. arh. Ioan Andreescu 6

California este mult mai accesibil, locuitorii de aici sunt fie tineri care își doresc și pot face față
stilului de viață haotic și veșnic în mișcare, pensionari care ajunși la această vârstă își
consumă economiile profitând de viața de lux pe care o poate oferi Vegasul și persoane
celebre. Restul populației rezidă în orașele din jur.

Tematizarea, în acest caz, a majorității investițiilor și intervențiilor în scopul

divertismentului este determinată de istoria și identitatea primară a locului, a loc de consum;
a început ca un fort pentru turiști și călători, a devenit mai apoi punct de oprire și alimentare
cu apă, ulterior loc al consumului de bunuri, experiențe și senzații. La nivel social, identitatea
locuitorilor este la rându-i aceea de consumatori, cei care produc fiind sosiți din altă parte a
statului Nevada.

BIBLIOGRAFIE

[1] Louis Quéré, ​L’espace public: de la théorie politique à la métathéorie sociologique​,

Quaderni, 1992

[2] R. Oldenburg, ​Thegreatgoodplace: Cafes, coffee shops, community centers,

beautyparlors, general stores, bars, hangouts, and how they get through the day. ​New
York: Paragon House, 1989

[3] ​Tajfel, Henri, ​Social psychology of intergroup relations.​ ​Annual Review of Psychology, 33,
1982

[4] http://www.unesco.org/new/en/social-and-human-sciences/themes/urban
development/migrants-inclusion-in-cities/good-practices/inclusion-through-access-to-public
space/, accesat în data de 25/01/2019

[5]Michel Bassand, ​Vivre et créer l’espace public​, PPUR, 2001

[6] Tudor Grădinaru,​ Argument la temă: spațiul public​, revista Arhitectura, 2012

[7] Tridib Banerjee, ​The Future of Public Space: Beyond Invented Streets and
Reinvented Places​, Journal of the American Planning Association 2001

[8] https://www.amsterdamredlightdistricttour.com/history-of-amsterdam/red-light-

district-history/, accesat 26/01/2019

[9]https://www.theatlantic.com/international/archive/2015/04/how-the-beer-garden-came-to-b
e/391343/ accesat 26/01/2019

[10] https://www.history.com/topics/us-states/las-vegas, accesat 26/21/2019