1

Definirea spatiului public se poate realiza la mai multe nivele,

incluzand nivelul social, economic si politic. Pornind de la un concept
european, el este conturat de activitatile legate de viata si cultura ce se
desfasoara in cadrul contextului urban. Rolul lui este de a fi folosit ca spatiu
de interactiune, fiind posedat exclusiv prin activitate si nu prin proprietate.
Concret, spatiul public inglobeaza elemente precum strazi, piatete, parcuri,
locuri de joaca, parcari, suprafete orizontale si verticale, incinte sau cladiri
abandonate etc. De cele mai multe ori el apare ca spatiu rezidual, spatiu
ramas in urma unor interventii arhitecturale, urbane sau un spatiu
abandonat de catre toti actorii implicati.
O conceptie interesanta asupra spatiului public este cea oferita de Bauhard
din punct de vedere politic. El sustine ca spatial public este unul al
diferentierilor si al conflictelor. El discuta de diminuarea vietii publice
desfasurata pe strazi si in piete. Trecatorii sunt solicitati de elementele
tehnice legate de modernizarea si facilitarea deplasarii pietonale prin
semafoare, pasaje, scari rulante si nu reusesc sa perceapa si sa asimileze
mediul inconjurator. Bauhard sustine in acelasi timp ca spatiul public si-a
pierdut functia traditionala, cea de a te plimba pe strazi, de a hoinari.
Identitatea fiecarui oras este caracterizata de legatura sinelui cu mediul
inconjurator, un sistem de perceptii constiente si inconstiente ale trecutului,
prezentului si viitorului. Altfel spus, individul este marcat de structurile fizice
de zi cu zi ale unui loc. Spatiul public participa in mod direct la crearea
identitatii unui oras. El detine o mare importanta in psihicul populatiei,
influentand starea de bine, iar din perspectiva socio-psihologica si
comportamentala, este analizata legatura emotionala intre om si spatiu.
Imaginea urbana are la baza perceptia umana, atat cea psihologica cat si cea
sociala. Perceptia sociala reprezinta relationarea dintre realitatea obiectiva si
lumea imaginara a fiecarui individ, fiind subliniat astfel gradul ridicat de
subiectivitate. Ea cumuleaza rezultatele experientelor, atitudinilor, nevoilor,
sensibilitatile fizice si pe cele emotionale.
Din punct de vedere sistemic spatiul public deschis poate fi analizat ca un
sistem spatial in cadrul unui sistem urban sau ca sistem social in care spatiul
public constituie cadrul de desfasurare sau premiza structurilor sociale.
Sistemul, fie de natura spatiala sau sociala, este forma din elemente,
atributii si retele. Pornind de la definitia geografului Eugen Wirth in care un
sistem reprezinta totalitatea elementelor, iar intre elemente sau atributele
acestora exista relatii de reciprocitate sau cel putin aceste relatii pot fi
create putem extrapola si ajunge la concluzia ca, in cadrul spatiului public

deschis, elementele sunt reprezentate intr-un sistem spatial de strazi,

trotuare, spatii verzi, parcari, piete, cursuri de apa sau spatii sacre.
Atributele sunt caracterizate prin suprafata, aspect, accesibilitate iar
relatiile stau la baza interconexiunilor fara de care fiecare element ar fi de
sine statator si in final nu s-ar putea dezvolta.
Ioan Ianos caracterizeaza orasul ca fiind un sistem termodinamic si
informational optimal deschis. Ianos se refera prin aceasta la faptul ca
sistemul se afla intr-un permanent schimb de masa, energie si informative
intre componentele sale si mediul inconjurator si ca sistemul este dispus sa
perceapa schimbari la nivel de micro si macrostructura. Acelasi lucru se
intampla si la nivelul unei component ale sistemului interurban, spatiile
publice fiind supuse unor schimburi permanente de informatie, materie si
energie, un schimb care se petrece si care are efecte mai ales la nivelul
psihicului uman, Ca si in cazul unui sistem de asezari, interventiile survenite
asupra unui component al sistemului spatiului public se resimte in tot acesta.
Spatiul public este prin urmare un sistem dinamic, aflat intr-un
continuu process de schimbare. Mai concret, printr-un sistem dinamic se
intelege o schimbare in timp a numarului de elemente, relatii si atribute.
Pentru ca un sistem sa fie continuu, stabilitatea este sprijinita si de
flexibilitate sau capacitatea de adaptare si auto-organizare.
Orasul Iasi, cel mai mare oras al Moldovei, a jucat in perioada
postbelica un important rol in viata economico-sociala a tarii, ajungand in
anul 2000, dupa numarul de locuitori, pe locul al doilea, dupa Bucuresti. Tot
in aceasta perioada,pe langa cresterea demografica, s-a dezvoltat puternic si
urbanistic. Dar calitatea noilor ansambluri nu a fost dublata si de calitatea
necesara. Construite in graba, ansamblurile de locuinte sufera prin: densitate
mare si inaltime, prin legaturile de transport deficitare cu centrul orasului si
lipsa unor echipamente publice si prin ponderea mare a locuintelor colective.
Functiile spatiului public se impart in 5 categorii. Prima este functia
culturala. Ea este determinata in primul rand de activitatile cu caracter
cultural, dar poate in buna masura fi influentata si de calitatea estetica a
spatiului, care impregneaza imaginea orasului si joaca un rol important in
stabilirea identitatii sale. Prin spatiul public si functia culturala pe care o
detine se oglindeste astfel societatea si tipologia umana care locuieste,
munceste si se recreeaza in orasul respectiv, calitate adeseori metaforizata
prin sintagme precum oglinda societatii, chipul orasului.
Din perspectiva planificatorilor urbani, amenajarea acestora depaseste
banalul amplasarii mobilierului urban sau punerea in valoare a unor
monumente, ci dezbat probleme legate de posibilitatea de adaptare rapida a
spatiului de interes comun la o societate dinamica, in continua schimbare. Pe
de alta parte evenimentele culturale si spatiul public deschis isi gaseste in
repetate randuri numitor comun, caci inca din antichitate spectacolele

stradale si de piata sunt dedicate intregului public indiferent de patura

sociala din care fac parte.
Functia sociala, poate cea mai importanta si transparenta functie a
spatiului public, se traduce prin activitati de grup precum comunicare,
practicarea sportului, joaca, petrecerea timpului liber, intalnirea, schimbul de
opinii, etc. De altfel, anumite grupuri sociale au in mod special nevoie de
astfel de spatii si le folosesc in repetate randuri in scopuri de socializare si
petrecere a timpului liber: copii si pensionarii; ne mai vorbind de oamenii
strazii pentru care spatiul public deschis reprezinta spatiul lor vital. Prin
urmare, in lipsa unor locuri de joaca special amenajate pentru copii, ele sunt
inlocuite cu joaca pe strada, in curtea scolii (atata timp cat este accesibila si
in afara programului scolar), spatii virane sau maidane, gradina din fata
blocului. Pensionarul, care beneficiaza de mai mult timp liber, dar cu un grad
mai scazut de mobilitate, necesita spatii publice de recreere si comunicare in
imediata apropiere a casei: o banca in fata blocului, un moment de repaus in
parculetul de la capatul strazii, o partida de sah sau table cu un prieten sau
vecin. Spatiul public deschis vazut din perspectiva sociala are si aspecte mai
putin placute, dezavantaje ce insufla o oarecare repulsie fata de acesta.
Criminalitatea, abuzul si vandalismul sunt insa inevitabil componente
neplacute ale vietii sociale pentru care se cauta in permanenta solutii.
Reicher C. propune, spre exemplu, imbunatatirea iluminatului public sau
eliminarea grupurilor sociale marginalizate. Mai nou camerele de
supraveghere impanzesc orasele in speranta unui control mai aspru si
diminuare infractionalitatii. Tot o latura negativa a vietii sociale o reprezinta
marginalizarea, fiind aici vorba de diferite grupuri si situatii: minoritati,
copii/oamenii strazii, drogatii. Si aceste grupuri au nevoie si utilizeaza
frecvent spatiile publice contribuind la formarea imaginii orasului. Eforturile
depuse in rezolvarea aspectelor negative, imbunatatirea permanenta a
spatiilor publice poate fi numai benefica ducand si la inasprirea standardelor
de calitate si la ridicarea nivelului de trai.
Functia politica din ziua de astazi nu mai are echivalentul functiilor
politice de alta data. Desi au trecut vremurile cand opiniile si ideile politice
erau aclamate in agora greceasca si forumul roman, asta nu inseamna nici
pe departe disparitia vietii politice de pe strazi. Constructia ideala a acestora
ramane ca un arhetip si pentru planificarile urbane ulterioare, modificate in
functie de miscarile socio-politice. Manifestele politice au luat alte forme si
nu din cauza unor schimbari survenite in spatiile publice, ci datorita
schimbarilor evolutive ale comunitatii urbane, resursele mass-media jucand
astfel un rol foarte important. Prin deciziile politice se remarca pe de o parte
implicarea partidelor in viata sociala, cat si interesul dar de catre partidul la
putere pentru nevoile si dorintele populatiei. Imaginea unei grupari politice
este prin urmare oglindita in masurile si proiectele adoptate spre a crea,
imbunatati si ingriji spatiile de uz comun. De altfel, este si cea mai buna
carte de vizita a decidentilor aflati in mandat de a arata competenta lor de
administrare, spatiul public fiind utilizat zilnic de toti cetatenii orasului,

indiferent de varsta, nivel educational, nivel social sau statut profesional. Pe

de alta parte, tocmai prin caracterul deschis publicului de masa, aceste spatii
sunt folosite ca instrumente in promovarea sau criticarea unor idei politice
prin manifestatii, demonstratii, greve, discursuri, adunari, etc. Bauhard C.
remarca faptul ca in cadrul sistemelor politice democratice se vorbeste
adesea de probleme publice dar nu si de spatiul public ca atare, conceptia de
public avand mai degraba o conotatie teoretica, o constructie mentala
decat o realitate fizico-geografica.
Alaturi de functia sociala si politica, functia economica este esentiala.
In orasele central si vest europene activitatea comerciala desfasurata
preponderent pe strazi si in piete sporadic amenajate sunt treptat grupate si
inmagazinate disparand din peisajul urban. In Iasi, chiar daca are loc un
proces asemanator de eliminare a comertului stradal, totusi el nu este
eliminat in totalitate, mai ales comertul ambulant fiind prezent si astazi in
structura economica a orasului. Fata de alte tari europene, in orasele
romanesti pietele isi mentin importanta prin aprovizionarea cu alimente de
baza. Totusi si aici se simte o usoara tendinta de sufocare datorata marilor
centre comerciale. In Iasi, comertul ambulant, legal sau ilegal este inca bine
reprezentat in spatiile publice, centre de polarizare cu trafic intens de
pietoni, cum ar fi pietele centrale, spatiile aferente pietelor agroalimentare
sau noduri de circulatii, statii de transport in comun.
Functia ecologica presupune dezvoltarea durabila a unui oras,
implicand inevitabil mentinerea in buna stare a unui volum ridicat de spatii
verzi, fie ele reprezentate de parcuri, scuaruri, perdele naturale sau centura
verde a urbei. Emisiile nocive provin fie din emanatiile de gaze de
esapament ale autovehiculelor, fie datorita prezentei unor centre industriale
cu degajari de substante poluante aflate in incinta sau in apropierea orasului
ce se raspandesc cu repeziciune. Functia ecologica a spatiului public este
vizibila nu numai prin cantitatea unor elemente cu caracter de ameliorare a
poluarii, ci mai ales prin calitatea spatiilor cu functie ecologica.
Fara sa ne dam seama, spatiile publice au o valoare estetica,
recreativa si sociala foarte mare
pentru orasele ce doresc sa asigure locuitorilor sai calitate ridicata a spatiului
in care isi desfasoara activitatile.
Spatiul public poate fi impartit in trei mari categorii:
1. spatii publice pentru activitati necesare, pe care suntem obligati sa
le folosim zilnic, indiferent de calitatea lor (strazi, piete, statii, parcari);
2. spatii publice pentru activitati optionale, incluzand aici pe cele de
recreere. Aceste activitati optionale necesita totusi un anumit mobilier si o
anumita amenajare urbana (banci, fantani, spatii plantate, spatii pietonale de
o calitate mai ridicata, terase). Chiar daca sunt incadrate in categoria
spatiilor publice pentru activitati optionale, utilizarea acestora denota o viata
sociala puternica. Astfel deschiderea spre activitati optionale ajuta starea
generala de spirit si psihicul fiecarui orasan, constituind un atu in aprecierea

calittii vietii. De altfel se poate observa ca odata ce sunt facilitate astfel de

activitati optionale populatia este dornica de a participa la ele. (Ghel J., 1986)
Analizand situatia societatii moderne, constatam faptul ca spatiul public nu
mai are ca principala functie locul de intalnire pentru discutii.
In momentul de fata spatiul public trebuie sa ofere mai mult decat un simplu
loc de intalnire, atractivitatea sa fiind influentata de oferta de activitati
suplimentare. In special tinerii nascuti intr-o lume a comunicarii rapide si
neconditionate, cu o varietate larga de activitati casnice, pot fi ademeniti cu
greu sa-si petreaca timpul in aer liber. La acest lucru se adauga posibilitatea
de a parcurge distante mari in perioade foarte scurte de timp ceea ce ridica
atractivitatea locurilor noi sau rar vizitate fata de cele din jurul casei
devenite neinteresante.
3. Spatiile publice pentru activitati sociale presupun incurajarea
intalnirilor intre prieteni, cunoscuti, familie. Astfel de spatii publice pot fi
localizate in cadrul zonelor rezidentiale (parcuri de joaca pentru copii, spatii
de petrecere a timpului liber pentru adolescenti sau varstnici) sau spatii
amenajate in zona centrala (zone pietonale, terase, cafenele) (Gehl J., Head
L., 1998) sau in parcurile orasenesti pentru orasele mici si mijlocii si parcurile
de cartier pentru orasele mari.
Inspirata si completata din lucrarea lui Schneider B. (2000) spatiul public
deschis poate fi
clasificat si dupa urmatoarele aspecte:
1. Accesibilitatea subliniaza ideea conducatoare ca spatiul public este al
oricui, oricand.
2. Permeabilitatea se refera in primul rand la posibilitatea de a te deplasa
fara a ntalni obstacole, de a strabate spatiul public fara dificultate si pe mai
multe cai pentru a ajunge la tinta.
3. Orientarea / Lizibilitatea. Spatiul public trebuie sa fie usor lizibil nu
numai pentru localnici, ci si pentru vizitatori. Parcurgerea unui traseu fara
senzatia de a te afla intr-un labirint sau nevoia
de a apela la directionarea de catre bastinasi este un aspect de mult luat n
considerare in tarile
vest-europene si aproape absent in cele din est.
4. Coeziunea sau altfel zis coerenta spatiului public este un aspect la fel de
important. Acesta
sustine ideea unitatii elementelor intr-un sistem compact, fara intreruperi.
Reteaua de spatii
publice este cu atat mai valoroasa cu cat in componenta sa apar cat mai
putine intreruperi.
5. Proportionalitatea. Spatiul public amenajat trebuie sa respecte niste
proportii optime legate de marime, distanta, forma, material utilizat (mobilier
urban, vegetatie, iluminatul, limitele
spatiului, etc.)
6. Atractivitate. Un spatiu public, chiar daca face parte din categoria
spatiilor necesare, trebuie sa fie atractiv, acest lucru fiind hotarator in starea
de bine a populatiei, dar si in imaginea pozitiva ce o reflecta asupra sa.

Nu toate spatiile publice deschise sunt utilizate cu aceeasi intensitate. Cele

mai frecventate sunt cele necesare in indeplinirea activitatilor zilnice,
respectiv spatiile pietonale, trotuarele, fara de care deplasarea in orase ar fi
extrem de dificila, urmata de pietele publice centrale prin oferta de servicii si
produse aflate la indemana trecatorului. Spatiile publice rezidentiale, pe locul
al treilea in aceasta ierarhie, prezinta o importanta covarsitoare pentru
anumite grupe de varsta si sunt importante in insuflarea unei stari de bine a
locatarilor. Spatiile verzi, cu o importanta functie ecologica sunt utilizate de
populatia de toate varstele, utilizarea acestor spatii fiind insa conditionata de
conditiile metorologice. Spatiile virane isi gasesc utilizarea in variate scopuri,
precum terenuri de joaca, parcari informale, spatii in care se formeaza asa
numitele slums-uri, depozitarea gunoaielor. In fine utilizate cel mai putin
sunt spatiile sacre, putandu-se remarca o diferentiere a frecventei dar si a
modului de utilizare in functie de relige sau conceptie socio-culturala. Per
ansamblu spatiile sacre sunt vizitate de catre rude ale celor decedati,
vizitatori sau turisti n cazul cimitirelor monument.
Dintre spatiile publice deschise am individualizat pentru studiul de fata
spatiile mai apropiate de individ, cu un important rol in activitatile zilnice si
cu un puternic impact asupra imaginii urbane.

Piata publica
Pietele au luat nastere in centrul orasului la intretaierea unor cai de
comunicatie majore si deci de
schimb de marfuri si experienta, devenind favorabile n evul mediu
amenajarii unor cladiri apartinand puterii dominante sau administrative.
Amplasarea institutiilor de interes comun si a aparatului politic si
administrativ in zona centrala a urbei ramane si in perioadele istorice
antemergatoare valabila. In fine pietele publice constituie un important
element in viata publica a fiecarui individ si este tratat cu deosebita atentie
de urbanisti, arhitecti, sociologi, economisti si geografi. Ca element esential
in viata urbana si pentru a reda spiritul de viata publica, dar si pentru a
proteja monumentele istorice din pietele publice centrale, numeroase orase
au optat pentru eliminarea circulatiei vehiculelor si transformarea zonei ntruna pietonala, de odihna si recreere.
In Romania cele mai renumite piete publice apar in orasele medievale, fiind
piete aparute spontan, dominate de institutii ale puterii conducatoare. Astfel
amintim de Piata Sfatului din Brasov in centrul careia se afla primaria
orasului, Piata Unirii din Cluj Napoca dominata de Biserica Sf. Mihail, Piata
Unirii din Timisoara.
Pentru o mai buna intelegere a ceea ce este piata publica si tipurile de piete
publice ce se
regasesc in Iasi trebuie subliniata diferenta dintre o intersectie si o piata
publica. In definitie,

intersectia reprezinta o intretaiere a doua sau mai mult de doua drumuri, iar
piata publica este un loc liber in interiorul unei urbe, nfrumusetata cu
plantatii si decorata cu monumente, cu multiple activitati de socializare. Ce
se intampla atunci cand cele doua spatii se suprapun? Este adevarat ca o
piata publica se formeaza de cele mai multe ori la intersectarea unor
importante cai de comunicatie, si de aici putem trage concluzia ca piata
publica este in acelasi timp si o intersectie.
Diferentierea se face totusi prin luarea in considerare a functiilor primordiale.
Piata publica este un loc de socializare si ofera deci activitati complementare
acestei functii, in timp ce intersectia este in primul rand un loc de tranzit, un
nod de comunicatie pentru activitatile obligatorii, in perimetrul careia pot fi
regasite unitati prestatoare de produse si servicii de necesitate primara. In
majoritatea oraselor vest-europene, piata publica mai are atributia de a fi un
spatiu dedicat exclusiv pietonilor, numai asa avand loc importante schimburi
sociale.
Deosebire trebuie facuta si intre piata memoriala si intersectia cu
monument. Amplasarea unui
monument la intretaierea unor cai de comunicatie nu presupune
transformarea acesteia intr-o piata memoriala. Pentru a putea fi considerata
astfel, amenajarea trebuie sa permita trecatorului sau vizitatorului un loc de
repaos sau de contemplare a monumentului prin mobilier specific sau prin
spatii verzi ce limiteaza poluarea cu noxe, poluarea fonica si poluarea
vizuala.
O alta situatie este aceea in care intersectiilor li se atribuie un nume, in
memoria unei personalitati sau pentru a aduce omagii unei persoane, fara ca
personalitatea sa aiba o legatura directa cu piata sau cu orasul respectiv.
Atribuirea de nume pietelor are ca scop secundar omagierii persoanei sau
evenimentului si acela de a misca emotional populatia orasului. Insa
atribuirea de nume unei intersectii nu o transforma automat intr-o piata
memoriala si mai putin intr-o piata publica.
In cadrul analizei pietelor publice din Iasi au fost luate in considerare si
dezvoltate trei
categorii: 1. pietele publice centrale, 2. pietele publice intersectii de
circulatie si 3. pietele publice memoriale sau cu monument.
a.Piata Publica Centrala
In urma cercetarilor facute in diferite orase ale tarii, consideram ca
rezultatele sondajelor cu intrebari inchise si deschise sunt aplicabile in cazul
mai multor orase dezvoltate din Romania. Printre ele se numara si orasul Iasi,
unde se pare ca in pietele publice, cele mai importante elemente sunt
unitatile prestatoare de produse si servicii. Acest lucru se datoreaza pe de o
parte necesitatilor zilnice aferente unei societati de consum, cat si din
dorinta fizica de a avea la indemana toate serviciile in scopul reducerii
timpului de deplasare. In lipsa unor studii concrete, consideram ca in Iasi, se

afla la egalitate atractivitatea spatiilor verzi si a celor special amenajate

pentru momentele de repaus si de relaxare din piete.
Piata Unirii are o amplasare strategica in tesutul urban. Dupa cele declarate
de catre autoritati, piata urma sa reprezinte amestecul armonios intre trecut
si prezent, totul avand o inuta contemporana. Intreaga ambianta
efervescenta de dinaintea razboiului este inlocuita cu un vid imens si rece,
avand doar la parterul blocurilor-bara mari spatii ce adapostesc functiuni
comerciale. Schema arhitectului Gheorghe Husar prevedea o a treia etapa,
care nu a mai fost realizata si ar fi trebuit sa rezolve problemele de circulatie
rutiera din zona, prin crearea unui pasaj suprateran.
Faptul ca a treia etapa nu a fost realizata afecteaza si astazi legaturile vitale
pentru circulatie, in special conexiunea nord-sud a orasului si, in acelasi timp,
calitatea spatiala a pietei, care este taiat n doua, legatura pietonala
facandu-se doar printr-un pasaj subteran.
In ciuda acestor caracetristici negative, oamenii sunt atrasi de Piata Unirii in
primul rand, dupa cum a fost mentionat anterior, pozitionarii ei in cadrul
orasului dar si datorita amenajarii locurilor destinate repaosului si relaxarii.
Faptul ca ocupa o suprafata mare si incadreaza o perspectiva frumoasa spre
Palat marcheaza inca un punct forte pe lista caracteristicilor atractive.
Negativ sunt percepute in primul rand pietele publice fara spatii verzi, in care
predomina comertul ambulant si lipsite de locuri special amenajate pentru
repaus. Cel mai putin deranjeaza ansamblul arhitectural, esteticul unei piete.
Raspunsurile obtinute prin intrebarea deschisa Ce va displace la o piata
publica? vin n sustinerea elementelor repulsive precum comertul ambulant,
lipsa locurilor de repaus si suplimenteaza cu noi elemente precum
aglomeratia, traficul auto intens sau poluarea fonica si vizuala.
b. Piata Palatului a fost construita intr-un punct bine protejat natural,
inconjurat de apa si cu control vizual asigurat asupra imprejurimilor. Pentru
Piata Palatului, spatiul s-a schimbat enorm, in special, in ceea ce priveste
cadrul arhitectural, din momentul in care a fost transformata in spatiu public,
la mijlocul secolului al XIX-lea.
Pe locul ocupat in secolul al XX-lea de piscinele municipale apare un complex
urbanistic ce cuprinde centre de afaceri, zone rezidentiale, comert, spatii
verzi si de loisir. Acest proiect se inscrie (cel putin teoretic) din punct de
vedere al structurii urbane, in tipul de rationament caracteristic axului
pozitiv, situat in prelungirea Bulevardului Stefan cel Mare si Sfant, intarind
configuratia perimetrului Pietei Palatului. In acest sens, este sigur ca Piata
Palatului reprezinta insasi cauza aparitiei orasului Iasi. Ea este leaganul,
inima, elementul generator.
La momentul actual, Piata Palatului reprezinta doar un punct de tranzitie,
ducand lipsa de spatii amenajate destinate relaxarii. Ea este cunoscuta prin
functia culturala pe care o are si datorita organizarii de evenimente in
anumite perioade ale anului, moment in care circulatia autovehiculelor este

oprita. Desi reprezinta un simbol al orasului si in acelasi timp detine valoare

istorica, este defavorizata de poluarea fonica si vizuala si de circulatia auto
supraaglomerata.
c. Piata Voievozilor face parte dintr-un cartier rezidential proiectat in
1965, pe terenul unui vechi hipodrom. Astfel, interventia urbanistica prin
care a fost creata aceasta piata este caracteristica perioadei sale de
constructie si raspunde exigentelor epocii, cerute de regimul comunist.
Organizarea spatiala a cartierului este structurata doar prin existenta
spatiului liber al pietei care functioneaza drept element unificator.
Desi este plasata intr-o zona nu foarte acccesibila, Piata Voievozilor este o
piata care indeplineste necesitatile oamenilor din zona, imbinand spatiile
comerciale aflate la parterul blocurilor cu spatii verzi frumos aranjate si in
acelasi timp cu banci si zone de relaxare.
Pietele publice din Iasi se suprapun cu intersectiile de circulatie, fiind nu doar
delimitate pe o latura sau doua de artere de circulatie, ci chiar taiate,
legatura dintre cele doua parti (Piata Unirii sau Piata Palat) fiind imposibil de
realizat, ca pieton, in conditii de siguranta. Astfel, de la piete centrale, se
ajunge la tratarea lor ca noduri de circulatie, ele nereusind sa aiba un minim
de dotari in ceea ce priveste atat spatiile verzi, banci, unitati comerciale si de
restauratie cat si un nivel scazut al zgomotului, poluarii cu noxe si poluarii
vizuale.

Piata memoriala/cu monument

Pieele publice detin in cele mai multe cazuri un nume in memoria unei
personalitati locale si
internationale, a unor evenimente memoriale, cladiri reprezentative, sau pur
si simplu isi pastreaza numele din cele mai vechi timpuri chiar dac isi
schimba caracterul. Anumite piete publice sunt ornate cu monumente,
imbogatind nu numai vizual, cat si sentimental piata. Dar cate din acestea
pot fi cu adevarat considerate piete memoriale?
Piata publica ar trebui sa reprezinte un spatiu simbolic atunci cand acesta
aminteste de anumite
intamplari sau sa trezeasca un sentiment aparte.
In Iasi, la capitolul piete publice memoriale sau cu monumente
reprezentative gasim Piata Natiunii, aflata in fata cladirii Universitatii de
Medicina si Farmacie. In ea este amplasat un monument de marmura alba
format din o piesa centrala Patria Mama- si patru piese mai mici
reprezentand provinciile reintregite. Pe langa acest grup statuar, mai gasim
si Flacara eterna, simbol reprezentativ al Pietii Natiunii. Cu dezavantajul
lipsei spatiului de relaxare tratat in adevaratul sens al cuvantului, Piata
Natiunii isi indeplineste rolul de piata publica memoriala, fiind activa din
punct de vedere social. Este printre cele mai populate pieti din Iasi datorita
numarului ridicat de studenti ai UMF-ului dar si datorita farmecului estetic
oferit de cladire ce atrage nu doar locuitori al zonelor rezidentiale din

10

apropiere, ci locuitori al intregului oras, veniti in cautarea unui moment de

meditare.
Piata Natiunii isi accentueaza caracterul memorial prin legatura pe care o
detine cu bulevardul Independentei.
Desi monumetele prezente in pietele din Iasi sunt cu mult mai multe, per
ansamblu aceasta este singura care poate capata denumirea de piata
publica memoriala. Monumentele din restul pietelor sunt insuficient puse in
valoare fie prin metode de estetizare, fie prin amenajarea acestora ca reale
spatii memoriale, in care sunt sustinute activitati de socializare, de recreere
si petrecere a timpului liber. Probabil, ca o partiala exceptie de la aceasta
afirmatie, poate fi considerata si Piata Unirii.

Zonele pietonale
A aparut ca si concept inca din anii 50 ai secolului al XX-lea in tarile Europei
de Vest si in America de Nord, fenomenul zonelor pietonale i-a amploare si
creste in importanta direct proportional cu cresterea numarului de
autovehicule in zona urbana si a problemelor aferente acestei cresteri.
Zonele pietonale au fost incadrate in trei tipologii:
1. Modelul Vauban se bazeaza pe modelul de organizare al cartierului
Vauban din Germania. Este permisa trecerea si stationarea
autovehiculelor doar pentru aprovizionare sau colectare si asta doar
atunci cand circulatia pietonala e scazuta. Riveranii detin locuri de
parcare separat.
2. Modelul accesului limitat restrictioneaza autovehiculele prin limite
fizice precum bariere sau spatii verzi, zonele rezidentiale putand fi
accesate doar in anumite situatii.
3. Centrul pietonal sunt dezvoltate ca spatii pietonale, fiind organizate in
jurul centrelor istorice de cele mai multe ori. Diferenta intre primele
doua tipologii si cel de-al treilea este schimbarea de la functia
rezidentiala la cea comerciala.
Gehl J. (2011) subliniaza in cartea sa de renume mondial Viata intre cladiri
importanta mediului fizic in comunicarea interumana si dezvoltarea
simturilor de socializare. Printr-o schita simpla, dar sugestiva, exemplifica
diferite situatii in care contactele dintre oameni sunt impiedicate de mediul
construit. Astfel autorul vorbeste de obstacole precum: pereti vs. lipsa
peretilor, distante mari vs. distante mici, viteze mari vs. viteze mici, niveluri
multiple vs. un singur nivel, orientare spate la spate vs. orientare fata in fata.
Iasul se poate mandri cu diverse spatii pietonale, unul fiind chiar in
desfasurare la ora actuala. Strada Lapusneanu ce leaga zona Fundatiei si a
Bibliotecii centrale cu Piata Unirii, are un caracter profund pietonal, cu insertii
de comert la paterul cladirilor cat si comert ambulant, ce coloreaza placut
atmosfera strazii. Desi si-a pierdut din stralucirea de alta data, datorata
magazinelor si localurilor elegante care atrageau prin calitate,

11

municipalitatea a anuntat un proiect de regenerare urbana, dar acesta

intarzie sa se materializeze. Pentru vizitatorii care nu ii stiu istoria, strada
Lapusneanu pare un loc obisnuit.
Strada Stefan cel Mare este momentan in plina transformare, macar pe
jumatate, intr-o zona cu circulatie pietonala. Desi neterminata, ea reprezinta
una dintre cele mai interesante zone destinate relaxarii, ingloband de-a
lungul ei diverse monumente cu veritabila cantitate culturala. Acest lucru
atrage pietonii si ii invita in acelasi timp sa desfasoare diferite activitati de
socializare etc. In acest scop, este dezvoltat si parcul ce leaga Teatrul
National de Mitropolie.
Strada Cuza-Voda este si ea una pietonala, fiind una de tranzit in special,
sustinand activitati legate de nevoile zilnice pe de o parte, dar avand pe de
alta parte si un caracter istoric si cultural, subliniat de prezenta unora dintre
cele mai importante cladiri reprezentative ale Iasului. Desi limiteaza accesul
autovehiculelor, este circulata de tramvai. In lipsa acestui mijloc de transport
care isi are statia la ambele capete ce delimiteaza zona pietonala, se poate
observa ca strada nu este folosita in scopul desfasurarii activitatilor de loisir.
Bibliografie:
1. Aspecte dinamico-structurale si spatiale privind populatia municipiului
Iasi in perioada postbelica, Nimigeanu Vasile, Serban Raluca-Ioana
2. Iasi-wikipedia
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ia
%C8%99i#Obiective_istorice_.C8.99i_turistice
3. Articolul Piete publice iesene din revista Arhitectura, nr. Special de
Moldova, 2012, Andreea Grigorovski si Mircea Grigorovski
4. Structura i dinamica spaiilor publice deschise. Proiecia acestora n
peisajul urban din Bucureti-Stoian Daniela Rodica
5. http://www.bzi.ro/
6. Dinamica peisajului geografic reflectata in documentele cartografice in
Depresiunea Sibiului, Cracea T.