Jan Gehl Viata intre cladiri Jan Gehl incepe acest capitol prin a introduce in discutie un termen cu o importanta

vitala pentru urbanisti: nevoia umana de contact cu ceilalti; aceasta notiune nu numai ca defineste cheia armoniei unui oras, dar asigura un nivel de viata ridicat al locuitorilor. Asadar Jan Gehl analizeaza natura interactiunilor umane in functie de intensitate, oportunitati, participare, experiente. In ceea ce priveste intensitatea, Jan Gehl realizeaza o sinteza schematica ce urmareste tipurile de interactiuni umane de la intensitate joasa pana la intensitate mare: vaz-auz, contacte pasive, contacte intamplatoare, constinte, prieteni, prietenii apropiate. Pe baza acestei grile putem spune ca viata intre cladiri asigura doar interactiunlie superficiale, de joasa intensitate: contacte care se dezvolta spontan, intalnirile prilejuite de drumuri cotidiene, intalnirile frecvente legate de activitati zilnice, insa aceste experiente pot evolua. Printr-o referire la comportamentul copiilor, se poate generaliza faptul ca oamenii vin unde sunt oameni, mai exact oamenii au un caracter sociabil care trebuie satisfacut prin interactiunea cu semenii. Prin urmare un spatiu urban de calitate ridicata va tine cont de aceste tendinte in proiectarea spatiilor publice intrucat studii efectuate in Copenhaga, au demonstrat faptul ca oamenii aleg intotdeauna spatiile cele mai ofertante vizual, orientate catre zonele cele mai active. In concluzie, acest capitol evidentiaza ca factorul de importanta maxima care determina valoarea unui spatiu nu este determinat de obiectele neinsufletite (cladiri) ci de activitatea umana. Planificarea urbana determina anumite tipare ale activitatilor umane intrucat sunt legate de natura conditiilor: favorabile sau nefavorabile si prin extensie gradul de dinamism al orasului. Prin urmare se creeaza doua extreme: orasele cu strcturi pe mai multe niveluri si distante mari intre cladiri si functiuni in care exista putini oameni, iar spatiile in aer liber sunt mari si impersonale, cotradictoriu orasului cu cladiri relativ joase, dar apropiate in care oamenii sunt inspirati sa se opreasca. La polul opus, cresterea circulatiei are un efect dramatic intrucat reduce pana la disparitie totala relatiile inerumane si activitatile in aer liber. Asadar dinamica activitatilor poate fi influentata de 3 directii: cate persoane, cat timp si ce tipuri de activitati pot dezvolta. Activitatile publice sunt influentate de principiile planificarii urbane si de tendintele arhitecturale. Pe baza modelelor istorice, putem afirma ca planificarea urbana cunoscuta astazi(machete) isi are originile in Renastere intrucat orasele aparute intre 500 AD si 1500 AD s-au dezvoltat spuntan, de-a lungul timpului . Incepand cu Evul Mediu au avut loc doua schimbari radicale in bazele planificarii urbane: in Renastere prin tranzitia de la asezari neplanificate la cele planificate, in 1930 prin functionalism s-a urmarit creearea de locuinte sanitare. Starea actuala surprinde problema spatiilor publice neglijate in favoarea posibilitatilor nenumarate de a comunica electronic. Prin urmare se propun trei cerinte pentru imbunatatirea spatiilor publice si anume conditii dezirabile pentru: activitatile in aer liber, activitatile optionale, de agrement si pentru activitatile sociale.

Orase pentru oameni Simturile si scara In acest capitol Jan Gehl prezinta factorii care trebuie luati in considerare pentru a lucra la scara umana in vederea crearii de spatii de calitate pentru pietoni, care sa ia in considerare posibilitatile si limitele dictate de organismul uman, mai exact imporanta simturilor si a mobilitatii. Vazul este un simt de distanta puternic dezvoltat intrucat de la distante de 300-500 m putem distinge intre om, vegetatie, animal, iar perceptia este mai clara cu cat distanta se micsoreaza.In contextul planificarii urbane putem defini notiunea de camp vizual social care ne permite sa vedem oamenii in miscare intrucat limita sa este de 100 m. Aplicarea acestei notiuni este imediata in cazul arenelor si terenurilor sportive care aplica distanta de 100 de m, iar tribunele se inalta deasupra terenului, ceea ce limiteaza numarul de persoane care pot fi gazduite la aproximativ 100.000. Al doilea prag de distanta este cel de 25 de m identificat la teatru sau opera intrucat este limita care permite perceptia expresiilor faciale, a modulatiilor cantatului si conversatiile articulate. Se poate observa totusi ca in majoritatea teatrelor distanta este de 35 m intrucat se tine cont de limbaj corporal, machiaj si vocile actorilor. Limita de 100 de metri se aplica si in cazul scuarurilor si pietelor din vechile orase intrucat le permit vizitatorilor sa cuprinda cu vederea toata piata. In general scuarurile nu depasesc 10.000 mp, sau chiar mai putin 6.000-8.000, iar in ceea ce priveste forma predomina cele patrate sau dreptunghiulare ( 100x70m). Aleile si strazile sunt spatii de circulatie a caror forma este direct influentata de liniaritatea mersului asadar incurajeaza miscarea, in timp ce pietele incurajeaza oprirea. Perspectiva de la inaltimi foarte mari este cea mai putin dezirabila intrucat oamenii se misca liniar si orizontal, vad in unghi de 70-80 de grad sub orizont si 50-55 deasupra. Asadar vom percepe diferit constructiile inalte de cele joase, legatura dintre nivelul strazii si erajele superioare pierzandu-se de la etajul 5 in sus, etajele superioare nefiind considerate ca parte integranta a orasului. In ceea ce priveste perceptia si viteza omul se deplaseaza in general cu 4-5 km/h, viteze reduse ce permit perceperea unui volum mare de informatii si acorda suficient timp pentru a evalua si raspunde situatiei. Arhitectura pentru 5 km/h (Venetia) este caracterizata de spatii mici, cladiri apropiate, combinatie de detalii ceea ce confera o abundenta de impresii senzoriale. Scara automobilului, sau a celor 60 km/h ( Dubai)are spatii ample si drumuri largi, cladirile sunt privite de la ditanta si sunt percepute numai in linii mari, iar detaliile si multiplele valente ale experientelor dispar.

Elemente tipologice si morfologice ale conceptului de spatiu urban Rob Krier considera ca orasele au pierdut din vedere integerea traditionala a spatiului urban definit ca spatiu extern, deschis , liber pentru miscarea in aer liber, cu zone publice, semi-publice si private. El mentioneaza ca desi artistul isi impune punctul de vedere in ceea ce priveste principiile esteticii, o societate trebuie sa cunoasca istoria pentru a intelege cat mai bine elementele stilistice care au caracterizat fiecare epoca si a le asimila. Unul dintre pionierii care si-a urmat propriile idei a fost Le Corbusier, revoltandu-se impotriva curentului traditional. Ulterior au aparut si alte forme artistice de a exprima aceasta revolta, precum: perioada abstracta sau expresionismul. Analizand un oras , discutia se reduce la strada si piata. Piata este considerata prima forma de organizare a spatiului urban si se refera la aranjarea locuintelor imprejurul unei curti intrucat spatiul interior rezultat putea fi controlat mai bine. Strada are un caracter mai functional decat piata, ea a fost initial realizata la scara pietonului si a trasurii, de aceea multe din strazile oraselor vechi nu sunt potrivite pentru societatea actuala, a automobilului. Functionalitatea spatiului urban vizeaza in principal activitatile care au loc in aer liber: drumul catre serviciu, cumparaturile, activitatile de recreere, insa termenul de strada si-a pierdut semnificatia initiala, iar acum este desemnat in mare parte de limitele asfaltului. Desigur ca transportul bunurilor este foarte important intr-un oras, insa punctele de atractie sunt acum bulevardele unde defileaza masini scumpe si exista cafenele in ciuda poluarii care se creeaza. Locuinta cu curte este una dintre cele mai vechi forme de asezare, de-a lungul timpului suprimata ceea ce-l motiveaza pe Krier sa incurajeze inspiratia din arhitectura secolului 16. Faptul ca spatiul urban nu mai respecta modelele istorice are repercusiuni si la nivelul pietelor intrucat nu ating calitatea celor vechi precum: Piazza del Campo din Sienna, Place Vendome, din Paris sau Plaza Real in Barcelona intrucat piata ar trebui sa ofere anumite facilitati precum: comert, cultura, birouri administrative, primarie, librarii, teatre, cafenele, baruri. Strada poate fi definita numai in cadrul unei retele ce poate intamplina dificultati in ceea ce priveste locuintele de la etajele superioare, tipurile de parcari, cartiere izolate, mobilier urban si calitatea estetica a cladirilor. In ceea ce priveste tipologia spatiilor urbane, pot fi impartite in forme geometrice: triunghi, cerc si patrat, iar pentru a prezenta distorsiunile care apar in delimitarea spatiilor, Krier realizeaza o schema a diferitelor forme de spatii si una care evidentiaza efectele modului de sectionare a cladrii. Un rol important il au si fatadele: fatada impuscata, fatada neteda, fatada din sticla, fatadele abstracte, fatadele fara geamuri sau cele cu geometrii spectaculoase. Nu in ultimul rand este importanat si relatia dintre strada si piata: centrala si cu inghiuri drepte pe o parte, descentrata si cu unghiuri drepte pe o parte,in colturi in unghiuri drepte, oblica.

Composition Urbaine Cuvintele ville si cite pot desemna medii foarte diferite, dar ele se aplica in esenta unui mod de viata urban. Prin urban intelegem in general un mediu in care cadrul natural este dominat de cadrul realizat de mana omului. Orasul capata sens atunci cand este perceput ca un instrument, un spatiu ce trebuie sa-si indeplineasca functia in mod eficient, ca atare orasul trebuie sa fie situat intr-un loc salubru si cu conditii meteorologice favorabile care sa nu favorizeze poluarea atmosferei. Asadar orasul trebuie sa fie structurat in asa maniera incat locuirea sa fie confortabila, sa faciliteza accesul catre locul de munca si de recreere, iar locuitorii sa fie in permanent contact cu spatiul inconjurator. Compozitia unui oras nu este numai responsabilitatea unui urbanist ci este rezultatul contributiei unui numar mare de specialisti precum sociologi, greografi, economisti si arhitecti( care sa-si disciplineze nevoii personale de expresie in favoare incadrarii in motivul urban). Orasul este influentat si de mediul economic si indirect prin ceea ce creste pe sol sau ceea ce se extrage din subsol. Asadar in alegerea spatiului aferent construirii unui oras trebuie luata in considerare valoare terenului din punct de vedre agricol si minier comparativ cu ulterioara valoare urbana si rentabilitatea constructiilor. Orasul se impune initial din punct de vedere vizual, insa pentru a-i determina valoarea el trebuie sa fie frumos din punct de vedere estetic si, desigur, realizabil. Asadar orasul trebuie sa imbine finctionalitatea, eficienta , aspectele tehnice cu simtul estetic. Gibberd considera ca materiile prime ale compozitiei urbane sunt toate obiectele care contribuie la asamblarea unui oras: cladiri, trotuare, stalpi de iluminat, semne de circulatie, copaci, elemente interdependente care la randul lor, oricat de nesemnificative, au un rol bine definit si trebuie sa corespunda unor valente estetice. In domeniul designului urban trebuie luate in considerare materiile prime in raport cu timpul istoric intrucat orasul trebuie sa se pastreze de-a lungul timpului si sa transmita cultura, caracteristicile societatii si traditia(tendinta actuala este de a folosi materiale care nu se modifica sub actiunea intemperiilor sticla si caramizi de sticla). Asadar Gibberd incurajeaza crearea unui spirit al locului asupra caruia nu trebuie sa se intervina sub nicio forma( defrisarea unor copaci , revopsirea sau demolarea unei cladiri cu arhitectura nobila). In ceea ce priveste inspiratia din trecut, realizarea unei constructii in spiritul trecutului nu implica imitarea unui cadru pre-existent, insa trebuie pastrate formele, culorile, caracterul zonei in spiritul traditiei, sentimentului istoric si in detrimentul modernizarii. In concluzie, un oras nu este niciodata o structura finalizata de aceea trebuie luate in considerare toate elementele care asigura dezvoltarea in spatiu si timp.

In opinia mea, cartile din bibliografie formeaza un bagaj primar de cunostiinte in materie de urbanism. Sadar pe viitor vom tine cont de faptul ca orasul este un produs creat e oameni, pentru oameni, prin urmare este vitala adaptarea la cerintele societatii, iar ceea ce defineste calitatea unui oras este estetica si functionalitatea spatiilor urbane cu care oamenii intra in contact. Desigur ca in cadrul unui oras se tine cont si de anumite legaturi intre strada si piata si de modul in care arhitectura si forma cladirilor altereaza spatiul urban.

Grupa 11U Farmazon Alexandra Marinela