2012

Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu Urb. Acasandre, Andreea, Master Management Urban pentru Orae Competitive

[RURBANIZAREA]
Definirea unui concept

RURBANIZARE- definirea unui concept

CUPRINS INTRODUCERE ORAUL CA SISTEM AEZARILE UMANE IN CONTEXT GEOGRAFIC RURBAN-UL DIN PUNCT DE VEDERE SEMANTIC DEZVOLTAREA ZONELOR PERIURBANE STRUCTURA SI SUBSISTEMELE ORAULUI CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

pag. 3 3 3 3-4 4-5 5-6 7 8

2|P ag e

1. INTRODUCERE Istoric vorbind, oraul apare datorit unor premise locale si a unor factori regionali, ca un loc de concentrare tot mai accelarat de fiine umane si de activitati economice, care au rolul de a complica forma de organizare initial adugandu-i noi elemente de natur material, social, cultural sau comportamental. 2. ORAUL CA SISTEM Orice ora, ca de altfel orice aezare uman se comport ca un sistem termodinamic si informaional optimal deschis. In contextul general al fluxurilor teritoriale, oraul este beneficiarul unor fluxuri de intrare diversificate, unele permanante, altele temporare sau ocazionale, a cror structur este determinat de cele de mas si cele energetice. De cele mai multe ori, fluxurile de ieire sunt depaite de cele de intrare in cantitati absolute, cea mai mare parte a acestei diferene fiind materializat in entitatea spatiilor construite, a facilitailor socialedilitare, in satisfacerea cerinelor biologice ale unei fore de munc si populaii sporite etc. 3. AEZARILE UMANE IN CONTEXT GEOGRAFIC Principalele ramuri ale geografiei sunt geografia fizica si geografia uman, unii autori considernd la fel de important si geografia regional. Principala dilem in ceea ce privete aceast stiint st in calitatea sa de a fi o stiint natural , social, sau poate ambele. Acest fapt duce la concluziile colii vidaliene, care plaseaz geografia ca o stiinta a sintezei celor doua aspecte, natural si uman. Cele mai recente cercetari intreprinse demonstreaz c rspunsul la aceast dilem se gasete in cadrul spatiului geografic, conceput ca un produs al proceselor sociale si naturale plasate in pozitii simetrice. Geografia regional, pe de alt parte, este perceput in doua moduri complet diferite. In unele cazuri, cnd se discut despre geografia regional, se discut despre regiuni diferite ale planetei, ale rii sau ale unui spaiu de o anumit extindere, in timp ce alii se refer la o analiz intercorelativ a componentelor geografice dintr-un spaiu specific numit regiune. 4. RURBAN-UL DIN PUNCT DE VEDERE SEMANTIC

Lucrarea de faa isi propune analizarea diferitelor valene ale termenului de RURBANIZARE, foarte des ntlnit in literatura de specialitate. Principalul neajuns al acestui termen este absena sa oficiala din vocabularul limbii romne, ceea ce ofer libertatea interpretarii sale in nenumarate feluri, far a se putea realiza incadrarea sa intr-o categorie sau zon anume, daca discutam din punct de vedere teritorial. Pentru definirea conceptului de zone rurbane sau rurbanizate se va folosi ca aplicaie Municipiul Bucuresti, mai exact acele zone care ar putea cuprinde in componena lor caracteristici ale rurbanului. Din punct de vedere semantic, acest concept este compus atat din termenul de rural cat si urban.

3|P ag e

Eroarea in care ar putea fi indus potenialul cititor ar fi c prin termenul de rurban se poate inelege definirea unui spaiu ce cuprinde atat caracteristicile unui spaiu urban cat si pe cele ale unui spaiu rural, determinand astfel o zona ideala, in viziunea unora, care imbina atat confortul si standardul de viat oferit de ora cu linitea si unitatea caracteristice satelor. Conceptul aflat in discuie este mult mai complex de att, si trebuie defalcat pe mai multe planuri. Pentru a face o referire la geografie, care am stabilit ca este o sintez a aspectelor naturale si umane, consider necesara analiza rurbanizarii atat pe plan social/uman cat si din punct de vedere teritorial/natural. In esena, Geografia Uman studiaz omul si activitaile sale in relatii reciproce si cu mediul geografic cu care interactioneaz. Unii geografi nu includ in cadrul geografiei umane activitile economico-sociale, culturale si politice, restrngand sfera de analiz doar la geografia populaiei si a asezarilor. Acest punct de vedere este ins insuficient si contravine caracterului antropic al activitailor menionate, care cunosc variaii teritoriale in strans dependena cu factorul uman. Geografia uman cuprinde att o subramur economic, geodemografia/ geografia populatiei, geografia social, cultural, ct si o component a aezarilor umane sau una comportamental foarte complex. O atenie deosebit consider ca trebuie acordat, in acest caz, subramurei comporamentale, fenomenul intlnit in situaia spaiilor aflate in discuie fiind unul aparte. Din perspectiva amplasrii in cadrul teritoriului, zonele rurbane sunt considerate acele zone care aparin, din punct de vedere administrativ oraului, ins sunt att de ndepartate de centrul propriu-zis al acestuia inct au tendina s se organizeze in spaii de sine stttoare, cu o via proprie si uneori cu un anumit specific local. Unele dintre aceste zone au fost initial sate, asa cum este cazul multor cartiere Bucuretene. Acestea au fost absorbite de ora din princina proximitatii si datorit extinderii necontrolate in teritoriu, s-au constituit in cartiere, pstrandu-si inc cele mai multe din caracteristicile satelor de odinioar. Tristeea acestui fenomen este c, din punct de vedere urbanistic, zonele aflate in discuie nu mai prezint farmecul satelor, deoarece au fost impnzite de poluare, trafic, aglomeraie, autostrzi, sedii de birouri etc, toate acestea fiind elemente caracteristice orasului, suprapuse peste un fond construit definit ca sat. Efectul s-a facut simtit in primul rnd pe plan social, deoarece acelor comunitati umane le-a fost schimbat caracterul intr-un timp foarte scurt si intr-un mod eronat. Rezultatul a fost constituirea unor spaii lipsite de caracter definitoriu, anoste si haotice, populate de oameni care, de cele mai multe ori nu se integreaz in viaa orasului si recurg la constituirea unor asa numite gati de cartier inchise (vezi cazul cartierelor precum sunt Pantelimon, Ferentari, Berceni etc.). 5. DEZVOLTAREA ZONELOR PERIURBANE Individualizarea si analiza zonelor periurbane (preoreneti) a reprezentat o preocupare foarte des ntlnit in perioada anilor 60-70, materializat in numeroase teze de doctorat axate pe aceast problematic a individualizarii zonelor periurbane si caracterizarea acestora, ca elemente indispensabile existentei marilor orae. Au existat si alte teze de doctorat, mai reduse numeric, care fac referire in exclusivitate la zonele periurbane propriu-zise.

4|P ag e

Dinamica oraelor si a sistemului urban s-a dezvoltat ca direcie de cercetare avnd la baza teoria sistemica, prin care oraul este introdus in ecuaia analizelor geografice, tot mai mult, ca un sistem termodinamic si informaional deschis, cu structuri disipative si cu o mare capacitate de auto-organizare. Noile condiii de tranziie a oraului romnesc si a sistemului urban romnesc in ansamblul su ii pun amprenta asupra evoluiei acestora. De la o faz supracentralizat de dezvoltare urban se trece la una relativ haotic, in care procesele de structurare sunt foarte confuze, iar lipsa unor instrumente adecvate de control al dezvoltarii urbane prin intervenia societaii civile, a comunitailor implicate si a specialitilor, accentueaz starea de dezordine la nivelul sistemelor urbane regionale ale oraelor. Conceptia despre ora se bazeaz pe faptul ca acesta este o aglomeraie spatial de persoane si de construcii de o mrime superioar unui prag minim si c acesta se caracterizeaz printr-un mod de functionare specific urban. Oraul reprezint un loc de puternice densitati, generatoare de economii de scar. Dac ar fi s definim conceptul de ora, acesta desemneaz un spaiu urban de extensiune limitat in raport cu spaiul rural, de care este inconjurat, detandu-se prin caracteristicile morfologice si demografice, prin functiile si rolul sau economic, social si cultural. Din punct de vedere morfologic, se deosebeste de sat datorit modului de distributie a cartierelor, relativ eterogene, prin habitatul dens si extins pe vertical, prin strzi si nu drumuri, ca in cazul satelor, prin cladiri monumentale inserate intr-un peisaj deosebit de cel rural si prin existena unui spaiu de tranziie spre periferie. In prezent limita dintre urban si rural este din ce in ce mai dificil de identificat, reflectndu-se asupra ideii de continuum rural-urban. Extinderea zonelor urbanizate, a suburbanizrii, a periurbanizrii si nu in ultimul rand a rurbanizrii a modificat caracteristicile att ale oraelor cat i pe cele ale satelor, astfel inct o limit intre cele dou devine din ce in ce mai dificil de trasat. Din punct de vedere demografic, oraul se distinge printr-un anumit volum de populaie, prin densitai ale populaiei superioare satului si prin ocuparea, in cea mai mare parte, a sectoarelor secundar, teriar si cuaternar in ceea ce privete activitaile populaiei. Prin tradiie, oraul presteaz servicii si functii specifice pentru o arie vast in jurul su, in care ii manifest rolul coordonator al vietii economico-sociale si culturale. Spre deosebire de sat, oraul apare ca o comunitate cu probleme specifice, uneori foarte complicate, care tin de segregare social si etnic, de circulaie, de poluare, de nivelul si gradul de echipare edilitar, de modul in care este conectat att cu oraele de rang superior, ct si cu aezrile rurale aflate sub influena sa. Astfel de probleme sunt extrem de rar intlnite in cazul satelor si numai ca aspecte individuale. 6. STRUCTURA SI SUBSISTEMELE ORASULUI O definitie interesant referitoare la ora este dat de catre Simion Mehedini, care le consider grupri de cladiri si de oameni, provocate de circumstane regionale, in legatur cu circulaia mrfurilor si a oamenilor. Gradul de complexitate al unui ora este dat, ins de mrimea, profilul su poziia sa geografic. Din punct de vedere structural, importana sa crete direct proporional cu aceste variabile sau cu ierarhia sistemelor regionale si naionale, continentale sau mondiale. Structura unui ora dispune de numeroase elemente intr-un mediu mai mult sau mai puin favorabil. Activitaile social-economice si culturale reprezinta subsisteme importante al orasului, definind tipul si 5|P ag e

amplasarea transformarilor interne, capacitatea de rezistenta a orasului si de adaptare la dinamica societaii. Populaia este subsistemul cel mai dinamic, acesta dictnd in raport att de calitatea ct si de dimensiunea sa numeric, tipul de activitai economico-sociale, amplsarea si structura serviciilor. Absorbia necontrolat de noi suprafee prin expansiunea in teritoriu genereaz o cretere rapid pe cele dou planuri de referint, determinnd astfel apariia a dou variabile incerte si dificil de stpnit. Elementele vehiculatorii de mas, energie si informaii sunt eseniale in asigurarea proceselor de redistribuire a acestora in spaiul intra- si inter-urban, in asigurarea materiilor prime si ale produselor semifinite necesare industriilor, serviciilor de orice fel si specializate ctre populaie, a bunurilor si serviciilor destinate ariilor inconjuratoare sau altor localitai situate la distane mai mari. Aceste elemente, reprezentate pe de o parte de populaie, ca forta fizica, iar pe de alt parte de sistemul de transport care asigur fluenta de deplasare de mas, energie si informaie dintr-un punct in altul. Orice sistem urban se constituie intr-o entitate sensibil in cadrul unui spaiu geografic, nregistrnd cele mai intense modificari ca urmare a dezvoltarii in ansamblu a societatii umane. Evoluia sistemelor urbane are la baz procedee de auto-organizare, influenate in special de interveniile externe. Autoorganizarea, generat de acumularile cantitative si calitative, de relatiile de tip feed-back, reusite din dezvoltarea intern a sistemelor urbane, reprezint principalul motor al evoluiei. Zonele periurbane, care in prezent prezint riscul tranziiei ctre rurbanizare au fost destinate, in prim faz, dezvoltrii ca poli de sustinere ai orasului, cu scopul decongestionarii zonelor centrale si pentru echilibrarea sistemului de referint. Prin urmare, se poate face o paralel intre acetia si nite piloni de cretere economici, prin depresurizarea oraului si responsabilizarea zonelor adiacente. Tendinele uneori anarhice de dezvoltare a sistemelor urbane, centralitatea excesiv a functiunilor si activittilor doar in cateva puncte, determin o dezechilibrare a acestuia, si efecte negative sub raport economico-social in profil teritorial. Cel mai important principiu care trebuie sa functioneze in cadrul sistemelor urbane il reprezint optimizarea relaiilor dintre resursele naturale si umane, gradul de echipare, ierarhizarea si distribuia in teritoriu. Intervenia extern, materializat ca urmare a unei dezvoltari planificate, poate s aib un rol stimulator sau regulator. In cazul unor sisteme urbane relativ instabile este mult mai evident rolul stimulator al interventiilor, respectiv de a impulsiona dezvoltarea funciilor unor orae in scopul crerii de noi structuri adecvate, modificnd in perspectiv ierarhia initial. Principalele categorii de asezri umane identificate in prezent ca fiind: asezrile urbane si asezrile rurale, ne duc cu gandul la existena, in consecin, a cel putin dou tipuri de sisteme: sistemele urbane si sistemele rurale. Clasificarea sistemelor de asezri dup scara spatial este impartit in sisteme locale, regionale, naionale, supranaionale, continentale si urban-planetar. Sistemele locale se configurez la nivelurile inferioare ale ierarhiei aezrilor, dar pot s se extind pan la cele supralocale sau chiar supraregionale. Acestea sunt microsistemele generate in jurul unei reedinte de comun care poate fi loc central pentru douzeci- treizeci de sate, sau chiar patruzeci, dar si cele axate pe un ora mijlociu ce ocup un loc central in sistemul urban. 6|P ag e

7. CONCLUZII Georgrafia urbana are rolul de a studia apariia, structura intern si dinamica oraului, raportul su cu teritoriul adiacent, relaia cu alte aezari, repartiia geografic si rolul oraelor in structura teritorial, ocupandu-se in principiu cu analiza spaiala a fenomenului urban. Obiectul de studiu al acestei ramuri este oraul, la care se adaug si alte categorii de aezri, cum ar fi comune, comune suburbane, localitai urbane asimilate oraului etc. In aceast categorie intr i spaiile rurale care se gsesc in spaiul de susinere si de influent a oraului. Urbanizarea reprezint transmiterea intr-un teritoriu a elementelor specifice vieii urbane. Acest transfer de elemente se poate produce i in mediul rural. In cazurile in care timpul alocat asimilarii de ctre teritoriul aflat in discuie si in principal de catre locuitorii acelei zone nu este planificat corect, procesul este compromis, forat si eronat, ducand la un eec total din punct de vedere socio-economic si spaial. Aceasta este situaia in care ia natere fenomenul de rurbanizare. Orasul este o entitate teritorial aflat n atenia mai multor discipline, care analizeaz oraul din diferite puncte de vedere, limitate mai mult sau mai puin la domeniul tiinei respective. Acesta reprezint un obiect de studiu fascinant, complex si extrem de dinamic, in ciuda stabilitatii sale. Oferta sa ca laborator de studiu a starnit interesul i tiintelor fundamentale cum sunt matematica, fizica, biologia etc. Oraul ofer o serie de elemente care pot ajuta stiinele fundamentale in elaborarea unor teorii, dar in acelasi timp, aceleasi tiine ofer o serie de teorii care se pot aplica la studiul oraului. Diversitatea modurilor de abordare duce in final la progres. Geografia urban presupune in analiza fenomenului urban abordarea a trei puncte comune. Abordarea descriptiv, care implic individualizarea si descrierea structurii interne propriu-zise, incluzand procesele si fenomenele care se produc n acest spaiu, la care se adaug relaiile/legaturile dintre orae, apreciate in mod direct sau indirect. Abordarea interpretativ presupune examinarea diferitelor ci in care populaia inelege si reacioneaz la modelele elaborate de specialiti. Pe baza acestor interpretari se fundamenteaz principalele intervenii in spaiul urban. Cea de-a treia modalitate de abordare este abordarea explicativ, semnificnd descrierea forelor care stau in spatele configuraiei generale si in spatele proceselor /fenomenelor care asigur dinamica. Acestea sunt cele trei puncte de vedere care au coexistat de-a lungul timpului, conducand la structura actual a urbanismului.

7|P ag e

BIBLIOGRAFIE: 1. Pascariu, Gabriel; Curs Amenajarea teritoriului; Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu, Bucureti; 2009. 2. Srbu, Ctlin; Curs Geografie si Ecologie Urban; Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu; Bucureti; 2009. 3. Iano, Ioan; Tlnga, Cristian; Curs Geografie Urban si Geografie Rural; Universitatea din Bucureti; Bucureti, 2005.

8|P ag e