SPAȚIUL PUBLIC

Curs 3
 „Public”

„Spațiul public, prin definiție deschis tuturor, fără a fi

opresorul libertăților, este amenințat fără întrerupere de
manipularea făcută de către orice actor sau de către mass-
media, de îndată ce sunt pierdute din vedere interesul
general sau drepturile omului”.
(Pierre Zémor, Comunicarea publică, 2003, p. 28)
 Spațiul public în accepțiunea lui
Jürgen Habermas
„Procesul în cursul căruia publicul, constituit din indivizi care își folosesc rațiunea, își apropriază
sfera publică aflată sub controlul autorității și o transformă într-o sferă în care critica se exercită
împotriva puterii statului” (L’espace public, Payot, Paris, 1978, ediție nouă 1993, p. 61).

◦ Introduce termenul de sferă publică (1962 în Germania, RFG) prin analizarea apariției
spațiului public în rândul burgheziei din Anglia, Franța și Germania (sec. XVII-XVIII)
 Ce este sfera publică?

◦ „un mod de conviețuire și integrare socială” (Paul Dobrescu în Istoria comunicării,

comunicare.ro, 2007)
o „se formează cumva în interiorul sferei private o rețea relativ densă a comunicării publice”
(Habermas, 2005, p. 15)
o „Linia despărțitoare între sfera privată și cea publică trece prin interiorul casei. Persoanele
private pășesc în intimitatea camerei lor de locuit în sfera publică a salonului; amândouă se
corelează însă strâns.” (Habermas, 2005, p. 95)
Schița sferei publice burgheze din secolul al XVIII-lea
 Cine este subiectul sferei publice burgheze?

◦ Un public ce se extinde în continuu ca urmare a înmulțirii

surselor de informare
◦ Preoți, profesori, medici, ofițeri, jurnaliști noua
categorie a „învățaților” (clasa mijlocie)
 Unde au loc întâlnirile?
◦ Saloanele franceze (Mme Geoffrin)
◦ Cafenele britanice (Temple Bar, Garraway’s Coffee House etc.)
◦ Societățile literare germane

Nobilimea si burghezia participă împreună la a aceste întâlniri, statutul social și economic

nefiind important: „spiritul încetează să mai fie o prestație pentru mecenați; și « opinia » se
emancipează de legăturile dependenței economice” (Habermas, 2005, p. 83)
 Spiritul critic propriu sferei publice burgheze
◦ Filiație literară (public specializat)
◦ Dezbateri, forumuri de dezbatere, o practică și o tradiție a spiritului critic; […] unei practici
critice” (Paul Dobrescu în Istoria comunicării, comunicare.ro, 2007, p. 207)
„Prin mijlocirea acestora, ansamblul experiențelor trăite în domeniul privat, corelat cu publicul,
pătrunde în sfera politică” (Habermas, 2005, p. 101)
◦ Opinia publică examina și judeca diverse situații în aceeași manieră critică, proprie sferei
publice burgheze presa și opinia publică devin „cele două forțe care judecau, apreciau,
lăudau sau condamnau” (Paul Dobrescu în Istoria comunicării, comunicare.ro, 2007, p. 207)
◦ Opinia publică apare ca urmare a celor două elemente: presa și noul public.
 Modificări suferite de modelul „sferei publice”
◦ Încrucișarea dintre domeniul public și cel privat: „o sferă socială repolitizată, care se sustrage
deosebirii dintre « public » și « privat » (Habermas, 2005, p. 192)
◦ Publicul se transformă: nu mai reprezintă o contrapondere a statului, ci doar îi cere statului să
rezolve diverse lucruri
◦ Publicul își pierde spiritul critic și nu mai reprezintă un obstacol în fața creșterii influenței statului
◦ Publicul sprijină statul în extinderea influenței sale prin solicitarea prezenței acestuia
◦ Marii actori – corporațiile și asociațiile – ocupă spațiul public și problemele sunt negociate între
grupurile de interese (dispare nevoia de spirit critic și dezbatere rațională). Ei sunt interesați să
transfere asupra statului multe probleme care anterior erau rezolvate în plan privat.
◦ „traseul de la publicul care judecă la publicul consumator” (Habermas, 2005, p. 224)
Modificările conceptului de spațiu public (1998)
◦ Comunicarea mediată
◦ Mass-media poate contribui la formarea unui spațiu public
◦ Spațiul public este definit în funcție de particularitățile sistemelor sociale și de posibilitatea unei
democrații deliberative:
◦ „spațiul public este un sistem de comunicare intermediar între deliberările formal organizate și cele
informale, de tipul face to face; aceste interacțiuni deliberative se desfășoară în arene situate atât la
vârful, cât și la baza sistemului politic” (Habermas, 2006).
◦ Funcția de mediere a spațiului public între diverse sfere de acțiune (politicul, societatea civilă, sfera
privată, aparatul administrativ etc.)
◦ Medierea este esențială într-o societate complexă în care coexistă publicuri spațiu public alcătuit
din rețele sociale (networked public space): mass-media are rolul de mediere între publicuri și de
relansare a dezbaterii publice în jurul fenomenelor politice, economice etc., facilitând feedback-ul între
societatea civilă, sfera politicului, sindicală, non-guvernamentală.